revistã editatã de „asociaþia pentru culturã ºi … 2016.pdfplanificare editorial vasile...

11111

A consemnat Florentin Popescu

(continuare în pag. 3)

pag. 19 pag. 2

pag. 14

pag. 11

pag. 12

Convorbiri duhovniceºti cu †Ioan al BanatuluiConstantin BãrbuþãOvidiu la Tomis

Elisabeta BogãþanLinda Bastide ºi amprentele timpului

Vasile GrigoreÎn jurul unei controverse -Pãdurea cea mare sau Dealu Mare?

pag. 3

Publicatã cu sprijinul Primãriei ºiConsiliului Local Bolintin Vale

www.revistasud.ro

NR. 11-12 SERIE NOUÃ (188-189) • ANUL XXI • Noiembrie-Decembrie 2016

apare din anul 1996

Revistã editatã de„Asociaþia pentru Culturã ºi

Tradiþie Istoricã Bolintineanu“

pag. 9

11-12


PlanificareVasile GRIGORESCUEditorial

În bucãtãrie

Miresme stau pe masã ca niºte spade late,

Legume-ºi þin rãcoarea-n catifelate pungi,

Pereþii ne ignorã, purtând cu dignitate,

Pãtrunºi de var, blazonul pãianjenilor lungi.

Vai, în bucãtãrie cui poþi sã îi explici

Cã ne e foame numai de vis când la perdele

Vom ridica în soare ca sã privim prin ele

Sticle de-oþet în care s-au înecat furnici.

Dar ce neaºteptatã ºi nouã întâmplare

Ne-ademeºte ºi ne-nspãimântã totodatã!

Spre trupurile noastre-o caisã se dilatã

Cu-o poftã vegetalã ca sã ne, ah!, omoare.

pag. 15-17

Florentin POPESCU

Am citit despre...

Þara scoasã la mezat

TOAMNA CULTURALÃ

BOLINTINEANÃ 2016

de Emil Brumaru

Asociaþia pentru Culturã ºiTradiþie Istoricã

Bolintineanu vã ureazã

La mulþi ani!

Printre „ºtirile de plan doi” ale ziarelor ºi posturilor de radio din ultima vremes-a difuzat ºi una care pur ºi simplu m-a consternat: cca. 52% din terenurile agricoleale României au fost vândute unor cumpãrãtori strãini (cei autohtoni nu intrã îndiscuþie de vreme ce nu dispuneau/nu dispun de fonduri pentru astfel decumpãraturi). ªi un frison mi-a strãpuns ºira spinãrii, determinându-mã sã construiesctot felul de scenarii.

Întâi ºi-ntâi mi-am amintit cum prin anii ’90 la unele demonstraþii de stradã dinBucureºti manifestanþii strigau „Nu ne vindem þara!”.

Nu cred cã acei tineri au mers atunci cu gândul atât de departe încât sã-ºiimagineze cã se va ajunge unde s-a ajuns azi. De aceea sloganul lor mi se pãreaexagerat, bãnuind cã în spatele manifestanþilor s-ar fi aflat cine ºtie ce forþe oculte,cu interese greu de înþeles ºi poate ºi mai greu de acceptat.

A fost un an bun.

Unele mici nemulþumiri, de vor fi, provin exclusiv din dorinþa de a fi putut face mai mult. Însã,

resursele ºi oportunitãþile avute, considerãm cã au fost valorificate corect ºi pe deplin.

Am avea nevoie ca anul ce vine sã fie marcat de conºtientizarea rolului culturii ºi educaþiei în

bunãstarea unei comunitãþi. Bolintinul sã devinã locul unde tot timpul se întâmplã ceva, din punct

de vedere cultural ºi educaþional. Sã devinã un exemplu molipsitor, reprodus la infinit, de bunã

conduitã culturalã. Pentru reuºita unui asemenea proiect, resursa umanã, de departe, este mai

importantã decât cea materialã. Suntem deficitari la amândouã, dar delãsarea echivaleazã cu extinþia.

Prin urmare, la noi vor continua sã se publice cãrþi (literaturã, memorialisticã, istorie), vom avea

festivaluri (de teatru ºi film, de muzicã, Toamna Culturalã), manifestãri socio-culturale (Nuntã de

aur bolintineanã, Întoarcerea fiilor satului, Salonul de Carte ºi Presã, Clubul de Istorie), concursuri,

târg ºi concert de Crãciun.

Vom veni cu o viziune proaspãtã asupra patrimoniului, inclusiv cel natural, pentru conservare ºi

valorificare în folosul generaþiilor de azi ºi de mâine. Promovarea unui asemenea obiectiv, prin

orice mediu, poate face diferenþa între a fi ºi a nu mai fi.

Este imprescindibil sã gãsim modalitãþi prin care sã determinãm educatorii sã se implice în modelarea

comunitãþii, sã-ºi intensifice ºi eficientizeze munca pentru formarea de consumatori de culturã.

Sunt câteva þeluri ce ni le propunem, pentru care vom avea ca sprijin Sud-ul, ce vã ureazã, încã

o datã, La mulþi ani!

22222

BOLINTIN - Istorie în imaginiBOLINTIN - Istorie în imaginiBOLINTIN - Istorie în imaginiBOLINTIN - Istorie în imaginiBOLINTIN - Istorie în imagini

Biblioteca SUD-uluiLinda Bastide, 13 paºi pe pavajele albastre din Montmartre

/ 13 pas sur les paves bleus de Montmartre, Editura

Confluenþe, 2016. Prefaþa Jean-Manuel Gabert; traducerea în

limba românã Elisabeta Bogãþan. „Nu ezitaþi sã o urmaþi pe

Linda Bastide în aceastã plimbare în care zorii iau nuanþa

sfârºitului de zi: veþi respira pânã în inimã aerul subtil din

Montmartre, care transportã pe un acelaºi parfum de glicine

farandola copiilor nebuniei ºi melancoliei fãrã fund a cireºelor

cu þuicã. Pãrând neinteresat de asta, autorul va culege în trecere

din aceste mici nimicuri invizibile ºi intruvabile care fac

adevãratele cãlãtorii.” (Jean-Manuel Gabert, redactor ºef al

revistei Paris-Montmartre)

Ion C. ªtefan, Grãdinarul cuvintelor / The gardener of

words, Râmnicu Sãrat, Editura Rafet, 2016. Traducerea în limba

englezã de Victoria Milescu. Sunt rãspunzãtor / Doar de ce

depinde de mine: / Bucuria unei vieþi trãite cinstit, / Emoþia

primului sãrut, / Surpriza versurilor de demult, / Capacitatea

de a înþelege: / Cine sunt? Cum sunt? ªi de ce sunt aºa.

Victor Pencu, Elegii de acasã, Bucureºti, Editura Arefeana,

2016. „Poemul acesta spectaculos este perfect translucid ºi

profund permeabil unei semnificaþii logice bazate pe derivaþii

ºi simetrii. Alte texte potenþeazã o aureolã misterioasã, nu imediat

accesibilã, dar accesabilã dacã pãtrunzi raþiunea jocului superior,

pentru cã o altã dominantã a textului rãmâne spiritul ludic,

acreditat cu o anumitã greutate morganaticã specificã omului

de la câmpie.” (Aureliu Goci)

Imaginile provin din colecþia Asociaþiei pentru Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu

Mihaela Muraru-Mândrea, Pasiuni, Bucureºti, Editura

Tornada, 2015. Piatra din stradã tace adânc, mustrãtor, /

casele-nalte, ferestrele închid a uitare, / te aºteaptã sã fii, prin

ea, din nou cãlãtor, / grãdina cu flori dintre alte hotare.

Pe scena Cãminului Cultural Bolintin Vale;dirijor ªtefan Andronic; Ileana Popovici, RicaRoman, Adriana Damian, Doina Mãnache,Verona Dobricã, Constanþa Alpida, Angela

Râmboacã, acordeon Rada Pripici etc. (1964)

Mai 1942, al doilea rãzboi mondial, în Odesa, lapopota Regimentului 68 Infanterie, undecomandant era bolintineanul Ion Carbarãu.

Grupul vocal al Cãminului Cultural Bolintin Vale lainaugurarea C.A.P.-ului din Crevedia Mare (dirijor ªtefanAndronic; responsabil cultural Ion Carbarãu). Rândul desus, de la stânga: Alexandrina Vrabie, Mariana Stamate,Rodica Istrãtescu, Margareta Iliescu, Elena Stoica, ElenaAnton, Ecaterina Locusteanu, Gheorghiþa Crudu, IleanaPopovici. (1964)

ªi iatã ca temerea de acum mai bine de un sfert de veac s-a adeverit. Dupã cefabricile ºi uzinele au fost distruse ori vândute pe nimic (parcã pentru a transpune înviaþã o zicere de neagrã amintire a unui prim-ministru, cum cã industria era „ogrãmadã de fier vechi”, dupã ce aºa-zisa tranziþie a aruncat în stradã mii ºi zeci de miide muncitori, dupã ce minele au fost închise una dupã alta, dupã ce sectoare întregi(învãþãmântul, sãnãtatea, protecþia socialã º.a.) ale economiei au fost omorate cubunã ºtiinþã ºi aduse la limita de jos a subzistenþei, dupã ce setea de înavuþire ºi furtulau pus stãpânire pe mai toate acþiunile conducãtorilor, s-a trecut la vânzareapãmântului strãmoºesc, politicieni veroºi, fãrã fricã de Dumnezeu ºi lipsiþi pânã ºi decel mai elementar simþ patriotic au distrus þara ºi au ajuns sã clameze ca pe o ispravãde lãudat împrumuturile la instituþii internaþionale ºi în final sã vândã ºi pãmântulpatriei - cel pe care, sãrãciþi ºi neluaþi în seamã de puternicii zilei, þãranii nu-l mai potlucra.

Este ciudat ºi de-a dreptul revoltãtor sã vedem cum „democraþia noastrã originalã”ne-a adus aici. Nicio þarã din fostul bloc comunist n-a promovat legi prin care sã sevândã pãmântul strãinilor. ªi nicio justificare, nicio scuzã nu existã (ºi nu rezistã!) înfaþa acestui adevãrat dezastru naþional.

Sã ne gândim numai - într-unul din multele scenarii posibile într-u viitor nu preaîndepãrtat - ce s-ar putea întâmpla în aceastã situaþie pe plaiurile Moldovei lui ªtefancel Mare, ale Dobrogei lui Mircea cel Bãtrân, pe meleagurile transilvane sau bãnãþene.Ar putea sã vinã într-o zi arabii din nu ºtiu ce þarã caldã ºi sã înalþe garduri înalte,înconjurându-ºi proprietãþile care nu-i aºa, sunt ocrotite chiar de Constituþia noastrã.S-ar putea ca nenea Gheorghe sau nenea Ion de la Gheboaia ori de la Valea Plopuluisã se uite neputincioºi printre sârmele acelor garduri unde noii stãpâni vor putea facece vor ºi când vor. Neputincioºi, ei „talpa þãrii” s-ar putea sã plângã în sufletul lorvãzând cum glia pentru care au murit strãbunii lor la Plevna, la Mãrãºeºti ºi Oituz aajuns sã fie înstrãinatã...

Dacã printr-o minune voievozii ºi domnitorii noºtri de altãdatã ar îmvia ºi s-arîntoarce în mormânt ºi probabil ar muri a doua oarã – de inimã rea...

ªtim din cãrþile de istorie ce greu a fost cu þara micºoratã în primul rãzboi mondial,când Mackensen a cucerit Bucureºtiul ºi Guvernul ºi administraþia s-au refugiat laIaºi. ªtim ce lupte crâncene s-au dus pentru eliberare. Dar atunci totul a fost temporar,pe când acum, prin vânzarea pãmântului nu se ºtie dacã vom mai reintra vreodatã înposesia acestuia.

Iatã cum fãrã lupte, fãrã vãrsare de sânge, fãrã victime þara a ajuns sã fie vândutã,dupã ce înºiºi conducãtorii ei au devenit nesiliþi de nimeni, obedienþi în faþa unororganisme internaþionale. Strãinii n-au mai venit, cum scrie Eminescu, sã „cearã pãmântºi apã” ºi sã fie fãcuþi „toþi o apã ºi-un pãmânt”, fiindcã de data asta s-au prezentat cuteºchereaua plinã ºi au vãrsat pe masã milioane de euro ºi de dolari – bani care nu seºtie ºi nu ni se spune unde au ajuns, de vreme ce în toate sectoarele sociale s-a mersdin ce în ce mai prost, clamându-se, de mai bine de un sfert de secol, lipsa fondurilorcare sã contribuie la dezvoltarea lor ºi la înscrierea þãrii pe o orbitã a progresului, înton ºi în consens cu mersul celorlalte naþiuni.

Împinºi de sãrãcie, cca. un milion ºi jumãtate de români ºi-au lat luat, cum sespune, lumea în cap, muncind pe ogoarele altora, prin diverse þãri europene, în vremece terenurile noastre, câte mai sunt ale noastre (cele care altãdatã erau „grânarulEuropei”) sunt nãpãdite de bãlãrii ºi de troscot. Aºa-zisa liberã circulaþie a forþei demuncã a dus ºi duce, în alt plan ºi la distrugerea familiei („celula de bazã a societãþii”):copiii sunt lãsaþi în grija altora, între soþi intervin sincope ºi rupturi de cele mai multeori, sentimentul apartenenþei la o colectivitate, patriotismul în cele din urmã suntastfel subminate „din faºã”, de la rãdãcinã.

Potrivit dicþionarelor, mezatul este o formã de licitaþie a bunurilor unui datornic,însã România, cum bine ºtim, la orizontul anilor ’90 nu era datoare nimãnui cu nimic.Datoriile în care ne-au înglodat conducãtorii noºtri au venit mai târziu ºi probabil voratârna greu ºi pe umerii urmaºilor noºtri...

Mezatul la care a fost scoasã þara este cu atât mai revoltãtor cu cât a fost fãcut peascuns, departe de ochii opiniei publice, fãrã sã se fi organizat un referendum, odezbatere publicã, o consultare a oamenilor.

Puºi în faþa unui fapt împlinit, nu ne mai rãmâne decât cel mult sã ne luãm cumâinile de pãr, sã oftãm îndelung ºi sã plângem cu unii pe umerii altora.

(urmare din pag. 1)

Am citit despre...

Þara scoasã la mezat

33333

SUD, PÂNÃ LA CAPÃT

OVIDIU LA TOMIS

Nicolae DanFruntelatã

Vrabia albãÎn cazul unui autor cu operã constituitã, cu opþiuni artistice

clare, cu o „formulã proprie”, cum îmi place mie sã spun, a vorbi

despre cartea cea mai recentã mi se pare prea puþin. O sã încerc sã

spun câteva cuvinte despre o antologie a Victoriei Milescu, despre

o carte ciudatã, ediþie bilingvã româno-gruzinã, apãrutã la editura

Rawex Coms în urmã cu vreo ºase ani, deloc întâmplãtoare

alãturarea asta, o antologie extrem de reprezentativã, tradusã

(varianta gruzinã, evident) de Zaira Samharadze. Floarea vieþii

se cheamã.

Noi, sudiºtii, semãnãm uneori pânã la identitate cu gruzinii.

Avem tradiþii uluitor de asemãnãtoare. Ne coacem pâinea în þest,

avem balade fabuloase cu haiduci (vezi Iancu Jianu ºi Data

Tutashia), avem un concept special al onoarei, avem cultul

cuþitului de la brâu ºi al cãldurii din inimã, ce mai, la poalele

Carpaþilor ºi Caucazului, vegheaþi de ochiul Mãrii Negre, nici nu

se putea sã fim altfel. Dar asta e o altã poveste.

Istoria despre care vreau sã vã spun astãzi þine de o atmosferã

cu totul specialã, din urmã cu aproape patruzeci de ani, când, la o

revistã literarã cu destin oarecum tragic – a fost sugrumatã de

mai multe ori, a reînviat, s-a deschis spre scriitorii tineri, a fost

alungatã din biblioteci etc. – vorbesc despre revista Luceafãrul

(cea apãrutã la Budapesta, ca semn de revoltã a tinerilor ardeleni,

mutatã la Sibiu, reapãrutã la Bucureºti, sugrumatã de „tinerii

frumoºi ºi liberi”, cum zice un gazetar contemporan, pentru cã

era singura revistã comunistã de dinainte de 1989, într-un ocean

de reviste liberale ºi þãrãniste cu care polemizaserã cei de la

Luceafãrul).

A revenit dupã un timp ca „Luceafãr de dimineaþã” mai mic ºi

mai altfel, plutind în siajul navei-mamã România literarã.

Ei, dar, de mult, de mult, cum scriam, la Luceafãrul de la

„Casa Scânteii” era un cenaclu special, ca o curte medievalã a

poeziei, unde un redactor – mare poet, pre numele lui Cezar

Ivãnescu, aduna tineri din toatã þara, fãcea cu ei ritualuri poetice,

într-o întâmplare ce se numea „Numele poetului” ºi care avea

paginile ei, în revista literarã de sâmbãtã dimineaþa. Acolo au

debutat ºi au citit mulþi scriitori care au astãzi operã ºi destin

literar: Mihaela Muraru Mândrea, Liviu Pendefunda, Iuliana

Paloda, Radu Cange, Luminiþa Cioabã – da, fata regelui de la

Sibiu – nici nu mai citez de teamã de a nu uita pe cineva – ºi,

printre domniþele din cenaclu, atunci niºte, sã mã ierte, copile

debutante, poeta de astãzi Victoria Milescu.

Brãileanca, absolventã de la Filologie, ajunsã acum la o poezie

a expresiei totale, având un loc al ei în poezia femininã la ora

când, vai, scriitorii adevãraþi au devenit niºte cantitãþi neglijabile

într-un val de pseudoculturã în care înoatã vijelios peºtii cei mari

ai show-biz-ului, gazetãresele de televiziune dotate cu douãzeci

de cuvinte ºi mult silicon, cântãreþii de manele colorate ºi

culturnicii tehnocraþi care au dileme, ceva peste douãzeci.

Dar sã-i lãsãm ºi pe ei în plata Domnului, cã Domnul va face

odatã ºi odatã ºi aceastã platã!

Sã ne întoarcem la Victoria Milescu:

Cel mai frumos poem/ locuieºte aici/ în aceastã casã roºie/

vopsitã cu propriul sânge.

Sau:

Sunt o carte îmbrãcatã/ în piele de om.

Sau:

Vântul rãsfoind cãrþile/ pe tarabe/ lasã ca semn între file,

uneori/ o vrabie albã/ ciugulind iute, cu o ºtiinþã aparte/ viermii

dintre literele negre ºi rare/ din orbite/ de pe oasele poleite/ aºa

cum stau rãstignitã/ aºteptând sã fiu cumpãratã, devoratã/ apoi

datã la retopit/ pentru gloanþe.

Extraordinarã ars poetica aceastã vrabie albã!

Dar sã apelãm în continuare la arta citirii ºi a citãrii. Prea de

multe ori vorbim despre poeþi numai în cuvintele noastre ºi nu în

versurile lor:

Doar fumul trupului subþire/ prin mari ferestre de eter/

cãlãtorind cu trandafirii/ ce-ºi iau culoarea roºie, albastrã/

însângerând mereu un trup rebel.

Spune Victoria Milescu: Iubirea fuge, altfel moare, iar dupã

versul acesta simt nevoia sã pun o tãcere lungã ca un contrapunct

al memoriei.

De ce ne e fricã, de ce ne e departe? Pentru cã, afarã-i gura

de lup a poemului.

Prieteni, dumneavoastrã, sã nu ne amãgim ca marele Marin

Preda atunci când spunea cã o asemenea girafã nu existã. Mai

scrie doamna Milescu:

Sunt asemenea florilor carnivore/ frumoasã ºi crudã ºi

singurã/ locuind în poemul/ imposibil de scris.

De unde vine aceastã poetã? Din sensibilitatea unor doamne

ale poeziei româneºti, din întrebãrile Magdei Isanos: Cântecul

e-n mine ca-n voi tãcerea/ îi bãnuiesc uneori puterea/ însã nu

ºtiu nimic ºi mã-nclin smerit/ îngerului lângã mine ivit; ori din

Poemele pentru singurãtate ale Cocãi Farago, din însetatele

închipuiri ºi din nãlucile iubirii ale unei poete pentru care, ca ºi

la Victoria Milescu, nu erosul senzual este nãscãtor de poezie, ci

iluzia, umbra.

Poeta Victoria Milescu trãieºte cu fricã, în singurãtatea ei drapatã

în fructe ºi flori exotice, vibreazã la atingerea lucrurilor ºi, ca

orice vioarã, produce sunete.

Iese rar din aceastã stare de graþie ºi atunci poemele sunt uºor

discursive ºi reci.

Ea, cea adevãratã, rãmâne în poemele îndoielii, ale unei

resemnãri superioare ca o condiþie a jertfei de sine. Se salveazã

numai prin poezie:

Poate cã aºa salvezi poemul/

când abia te mai þii pe picioare/

ud, lihnit, cu faþa zdrobitã/

lipindu-te de trunchiul unui

copac/ ce brusc începe sã

geamã.

Dacã þi-e greu, dacã ai o

durere, dacã ai un dor mare, ia

în braþe un copac, cel mai bine

un mesteacãn alb ºi te vei

echilibra cu tot cosmosul. E o

prejudecatã, o minciunã

frumoasã cu parfum de

metaforã, ori un leac al bãtrânilor

înþelepþi?

Eu merg pe ultima variantã.

Eu merg pe poezie. ªi Victoria

Milescu pe care, iatã, am citit-o ºi în limba gruzinã, îmi certificã

aceastã convingere:

Poemul e pretutindeni/ concomitent/ ca aerul/ nu-l vedem/ dar

fãrã el, am muri.

Cãlãtor, dar tot acasãAºa mi-a venit acest vers când m-am gândit la un prieten vechi

al meu, profesorul de românã ºi scriitorul Nicolae Petre Vrânceanu.

Lucram la revista Luceafãrul, fãceam cãlãtorii minunate prin þarã,

ne duceam în ºcoli, la cãmine culturale, spuneam versuri, vedeam

oameni, pentru ei era o bucurie mare sã vadã scriitori în carne ºi

oase. De câte ori mergeam în Dolj, ne însoþeau, printre alþii, Dan

Lupescu, Ion Vlad, Ilarie Hinoveanu, legendarul pandur ºi director

al „Scrisului românesc” ºi Nicolae Petre Vrânceanu.

Un om ciudat în felul lui, blond, tãcut, civilizat ca un neamþ, cu

nume de haiduc vrâncean, originar din Ialomiþa, stabilit în Oltenia

ºi devenit oltean „sutã-n milion”, cum zicea un prieten al meu.

Numai lucruri bune a fãcut Nicolae, în ºcoalã, în poezie, în viaþã.

Acum face o revistã luminoasã, acolo, la Craiova, „Noul Literator”,

a scris un raft de cãrþi. El este, cum zicea fostul meu coleg luceferist,

Artur Silvestri, unul dintre cei mai importanþi critici de poezie din

perioada contemporanã, un poet al diafanului, având un imagism

solar, danubian.

El este, în esenþã, un om al Sudului, de aceea îi fac loc în inima

mea ºi în pagina acestei reviste deosebite ce se cheamã chiar Sud.

Era pãstor sau era prinþ/ (nu avea nicio importanþã),/ pãduri

ºi munþi de la pãrinþi/ le stãpânea în transhumanþã.

Când aminteºti de aceastã geografie literarã a Sudului pe care

a schiþat-o primul, criticul plecat prea devreme din lume, Artur

Silvestri, de care vã vorbeam, nu poþi sã nu-l aminteºti pe

profesorul blond (Doamne, acum o fi alb, nu-i aºa?), pe suavul

poet Nicolae Petre Vrânceanu.

Încercând acest portret în câteva linii, aºez peste imaginea lui

un vers: Cãlãtor, dar tot acasã.

Adicã, în Sud.

Motto: Sfârºitul încununeazã

opera. (Ovidiu)

Conºtiinþa latinã a poporului

român, mereu treazã ºi tot mai

vigilentã, se pregãteºte pentru

aniversarea adecvatã, în anul 2017,

a unor evenimente istorice ºi

remarcabile prin multitudinea

semnificaþiilor, între care împlinirea

a douã mii de ani de când Publius

Ovidius Nasso, cel mai iubit poet

roman, se odihneºte în pãmântul

dobrogean, unde fusese exilat de

împãratul Augustus pentru motive încã neelucidate pe deplin.

Dupã ce a pus capãt rãzboaielor civile, care mãcinaserã

societatea romanã aproape un secol, devenind cel mai puternic

om în stat (27 î.Hr.), Octavianus Augustus a instaurat un regim

autocratic, într-o epocã de pace – Pax Romana – prosperitate ºi

avânt spiritual, cadru social-politic nou, propice afirmãrii unor

adevãrate genii, ale cãror opere constituie ºi azi obiectul

recunoaºterii ºi admiraþiei universale.

Cu sprijinul nemijlocit al împãratului ºi al bogatului sãu prieten,

Mecena, al cãrui nume va deveni sinonim aceluia de protector al

literaturii ºi artelor, în aceastã „epocã de aur” a culturii ºi civilizaþiei

romane, au strãlucit pentru de-a pururi, prin operele lor, poeþii

Vergilius, Horaþiu, Propertius ºi desigur, nu în ultimul rând,

Ovidiu, care în împrejurãri istorice ºi personale distincte va deveni

primul cântãreþ al meleagurilor româneºti, iar opera sa izvor

veritabil prin autenticitate pentru istoria strãmoºilor noºtri geþi,

în mijlocul cãrora a fost obligat sã trãiascã în ultimul deceniu al

vieþii sale zbuciumate (9-17 d.Hr.).

Publius Ovidius Nasso, poetul latin autoconsacrat ºi recunoscut

drept „cântãreþul gingaºelor iubiri”, s-a nãscut la Sulmo, nu departe de

Roma, în ziua de 23 martie a anului 43 î.Hr., fiind al doilea bãiat al unei

familii din ordinul cavalerilor, care i-a asigurat condiþii de viaþã ºi

educaþie potrivite rangului social, în vremuri tulburi, provocate de

asasinarea lui Cezar ºi preluarea puterii la Roma de cãtre noii triumviri,

Octavianus, Antonius ºi Lepidus, chiar în anul naºterii sale.

Deºi pãrinþii doreau ca fiul sã se dedice carierei politice, în care

scop l-au înscris la ºcoala de retoricã, asigurându-i cei mai buni

profesori, tânãrul Ovidiu se va îndepãrta definitiv de politicã, în urma

experienþei avute în diverse demnitãþi publice, dupã revenirea dintr-o

lungã cãlãtorie în Grecia ºi Orient, inclusiv vestita cetate Troia, fiind

atras, precum afirmã, de viaþa liniºtitã a poeziei, a celei erotice îndeosebi.

Devine astfel foarte cunoscut în saloanele rafinate ºi în cercurile

mondene ale capitalei imperiale, atrase de lirica eroticã a tânãrului

poet, uºurinþa versificaþiei ºi a imaginaþiei bogate, confirmate în primele

sale volume de poezii, dedicate ºi incitante precum Amores, Heroides

(Scrisori) sau Ars amandi, de-a dreptul un manual despre arta cum sã

te faci iubit ºi sã pãstrezi iubirea.

Aceastã perioadã efervescentã ºi densã tematic a creaþiei

ovidiene coincide cu valul de imoralitate a protipendadei romane,

opulentã ºi sfidãtoare, care nu a ocolit familia imperialã, astfel cã

împãratul încearcã redresarea prin legi aspre, menite sã

restabileascã vechile datini ºi moralizarea vieþii de familie,

neezitând sã trimitã în exil rude apropiate sau prieteni

recunoscuþi, între care Iulia, unica sa fiicã, Agrippa, prieten ºi

ginere, Marcellus, nepot º.a. Faptul cã cea de a treia soþie a lui

Ovidiu, Fabia, provenea ºi frecventa cercuri apropiate Liviei,

soþia lui Augustus, iar poetul arãtase o anumitã schimbare în

creaþia sa poeticã, publicând Metamorfoze, prelucrare în versuri

(15 cãrþi) a circa 250 legende mitologice ºi istorice, continuând

sã rãmânã un curtean vizibil, toate acestea nu au putut îndupleca

pe împãrat sã nu emitã sau sã amâne edictul de surghiun, survenit

în luna noiembrie a anului 8 d.Hr. ºi materializat câteva luni mai

târziu, în februarie anul urmãtor, când celebrul exilat, în vârstã

de 51 de ani, a ajuns la Tomis, o colonie milesianã cândva

prosperã, acum în agonie, pe þãrmul dobrogean al Pontului Euxin,

unde va rãmâne pânã la sfârºitul zilelor sale.

Realitãþile dure, vicisitudinile nemiloase întâlnite ºi trãite aici

de poetul obiºnuit cu luxul ºi rafinamentul saloanelor capitalei

imperiului, îi provoacã o nostalgie apãsatoare, perpetuã – „vãd

casa mea ºi Roma ºi locurile scumpe” – o deznãdejde cumplitã,

stãri sufleteºti ce se regãsesc în opera scrisã aici, grupatã în doua

mari volume în versuri, Tristele ºi Ponticele, care îl consacrã pe

Ovidiu drept „poetul Tomisului”.

În primii ani ai erei creºtine, Dobrogea, inclusiv cetatea Tomis,

fãceau parte din provincia Scitia Minor a imperiului, astfel cã

datele ºi informaþiile aflate în scrierile ilustrului exilat devin izvoare

de primã mânã relative la geþi ºi alte populaþii, raporturile dintre

ele, limbã, obiceiuri, ocupaþii, nãvãliri barbare, dar ºi despre clima

locului, care-i face viaþa greu suportabilã în orice anotimp.

La Tomis, Ovidiu ºi-a amenajat în modesta locuinþã un altar

dedicat lui Augustus, semn cã avea încã speranþe de iertare, cãruia

i se plânge de soarta sa tristã ºi nemeritatã, amintindu-i de fiecare

datã cã „numele meu e rostit pe tot pãmântul”, scrie permanent, în

versuri, credincioasei soþii înebunitã la despãrþire, asemuind-o cu

Andromaca ºi Penelopa.

„Atâta vreme cât vei fi fericit, vei numãra mulþi amici”, este o

cugetare plinã de „miez” la care face referire Ovidiu în scrisorile

sale cãtre prieteni, dupã ce constatã, cu amãrãciune, cã numãrul

lor scade pentru cã „s-a dus timpul când, un vânt prielnic în pânze

mi-a suflat”, iar astãzi „folosul e temeiul amiciei”, observaþie

dureroasã, din pãcate viabilã peste veacuri!

Clima dobrogeanã amplificã viaþa amarã a exilatului, scrisorile

sale descriu în versuri gerul cumplit, vântul salbatic care îngheaþã

apa mãrii, frigul veºnic, geþii viteji ce nu se despart de cal, netunºi,

neraºi, folosesc piei de animale ºi trãiesc „cu o mânã pe plug,

cealaltã pe armã” contra nãvãlirilor barbare aducãtoare de robie ºi

colibe arse, ajutaþi de femeile lor harnice ºi cinstite.

Fiind cei mai numeroºi, geþii tomitani luau în derâdere, mai

ales la început, graiul latin al poetului, însã, cu timpul, vãzându-

l echipat ºi luptând pe ziduri, l-au apropiat ºi scutit de dãri în

speranþa cã va rãmâne printre ei, mai ales cã le învãþase ºi limba.

Prea târziu, deoarece noul împãrat, Tiberiu, fiul Liviei, înfiat de

Augustus, îi refuzã iertarea, iar exilatul de la Tomis, „ajuns piele

ºi os” ºi cu sufletul bolnav, moare în anul 17 d.Hr., fiind jelit ºi

înmormântat de geþii cei aspri la marginea Tomisului, unde-ºi

doarme somnul de veci de douã mii de ani.

O statuie datoratã sculptorului Ettore Ferrari, ridicatã în anul

1887, în Constanþa, aminteºte de poetul lumii, cântãreþ al

gingaºelor iubiri, întâiul cântãreþ al pãmântului românesc.

ConstantinBãrbutã,

44444

Ion Andreitã,

PoeziaPoeziaPoeziaPoeziaPoezia

ÎNTRE DOUÃ BÃTÃI DE ARIPÃ

Între douã bãtãi de aripã

Sã fie rãgaz?

Sã fie risipã?

Bulz de polen,

Clinchet de lunã,

Între douã bãtãi de aripã?

Ispitã?

Pierdere?

În dulcea clipitã?

Mor sori,

Nasc sori,

Lumi de stele alai,

Fãrã de pripã –


COROLA DE MINUNI

Umple misterul

Cu vraja ne-nþeleselor

Eresuri –


Încordare ºi rod,

Prinos minunii de-a fi;

Fie ºi-o clipã –

Între douã bãtãi de aripã?

Pleoapã pe pleoapã,

Ochiul desferecã

Pânza de-ntuneric a zãrii

Germinând constelaþii

ADEMENIREA

Cutreierã timp,

Întinde spaþii,

Ecoul se-ntoarce

Cu noi gravitaþii…


Sã fie rãgaz?

Sã fie risipã?

CLIPA ªI INFINITUL


Universul ne priveºte o clipã

Rânduind ce este de rânduit

Între clipã ºi infinit

MUSTRARE

Între douã bãtãi de aripã,

Pãmântul, fiinþã vie,

Ne mustrã pentru o clipã –

Vinovaþi de atâta risipã

A tot ce nu mai poate

Sã-nvie.

MUZICA SFERELOR

O!

Ce frumos cânta Universul!

Cu toate instrumentele-n percuþie!

Rostogoliri de sunete divine –

Inedit ºi adiþie

O!

Ce frumos cânta Universul!

Timpul cãlãtorea de unde

Spre niciunde

În extazul perfectei armonii,

Crengi stelare îºi scuturau floarea

Luminii aurii

O!

Ce frumos cânta Universul…

PLÂNSUL FETELOR LUI LOT

Pe-o vatrã de pietre,

Pe-o vatrã de vânt,

Plâng douã fete,

Plâng murmurând

Mâna pe pântec

Lunecã lin –

Plâns ºi descântec,

Zâmbet ºi chin:

„Adã, Doamne, foc ºi parã

Sã plãtesc pentru ocarã

Adã, Doamne, fier încins

Sã plãtesc pentru ce-am prins

Plod de fatã cu-al ei tatã,

În beþie frânþi odatã

Adã, Doamne, lãnci ºi-mpunge

Pântecul de mi-l strãpunge

Du-mã, Doamne, înapoi

Ca sã mor acas’ la noi

Cum murirã toatele

Fetele-suratele.

ÎNSERARE

ªi dacã beau,

Ce-þi pasã þie?

ªi de mã sting,

Ce-mi pasã mie?

Aceastã candelã

De cearã

Nu eu aprins-am

Prima oarã

Cu flacãra-i

Insinuantã –

Mã înserez

Pantã cu pantã.

JUDECATA DE APOI


Ce Forþã ne smulge în pripã?

Oameni ºi arbori ºi gâze ºi flori,

În cea mai frumoasã dintre sãrbãtori

Întrebându-ne pe fiecare

Ce-am fãcut cu ceea ce ni s-a dat la plecare?

Sodoma ºi Gomora

Între Sodoma ºi Gomora

Nu-i loc un fir de pãr sã pui –

Atâta se umplu paharul

Cu rãul lumii cei dintâi

Între Gomora ºi Sodoma

Un fir de aþã-a mai rãmas –

Umple-l mãcar c-un gând de bine,

O, lumea mea ºi de pripas!

ÎNTRE OM, PÃMÂNT ªI CER

Între om pãmânt ºi cer

Moare ultimul nãier

Într-un colþ de Univers

Dumnezeu mai ºterge-un vers

ªi cu creta pe tãbliþã

Deseneazã-o iconiþã

ªi-o trimite cu mult dor

Spre-un pãmânt mai primitor.

SINELE


Sã fie rãgaz?

Sã fie risipã?

Sinele cum sã-l mai afli

În apãsãtoarea, târzie

Clipã?

Sã fie nãdejdea

O ancorã mare

A sufletului,

Neclintitã ºi tare!

55555PoeziaPoeziaPoeziaPoeziaPoezia

Victoria Milescu

Victoria Milescu este licenþiatã a Facultãþii de Filologie, Universitatea din Bucureºti, limbile românã/englezã; studii postuniversitare. Este membrã a

USR, Filiala Poezie, Bucureºti, din 1995. A lucrat în învãþãmânt, presã ºi editurã. Debut editorial: 1988, prin concurs de debut, concomitent în vol. Prier

(Editura Cartea Româneascã, redactor Mircea Ciobanu) ºi în Argonauþi, II (Editura Facla, Timiºoara, redactor Eugen Dorcescu). Cãrþi publicate: Welcome

December/ Bun venit, Decembrie (ed. românã-englezã, versiunea englezã aparþinând autoarei (1994); ªlefuitorul de lacrimi (l995); Izbânda furatã (l995);

Inimã de iepure (l998); Arleziana (2000); Zâmbet de tigru (2001); Ecoul clipei (2003); Flacãra nevãzutã/ Láthatatlan Láng (ed. românã-maghiarã, 2007);

Roua cuvântului/ Szóharmat (ed. românã-maghiarã, 2008); Conspiraþii celeste (2008); 101 Poeme (2009); Bucuriile triste/ Gezimet e trishtme (ed. românã-

albanezã, 2009); Floarea vieþii (ed. românã-georgianã, 2010); Dreptatea învingãtorului (2010); Vrabia albã (CD, 2010); Din Caucaz în Carpaþi. Zaira

Samharadze în dialog cu Victoria Milescu (2011); Fenomenele fãrã cauzã (2011); Sub steaua câinelui (2012); Bun venit, Decembrie! (2013); Existenþele

fastuoase, 2013); Cununa de flãcãri (2014); Cenuºa verii/ Les cendres de l’été, (ed. românã-francezã, 2015); Feeding Illusions (ed. în limba englezã

exclusiv, traducerea autoarei, 2015); Raportul de aur/ La proportion d’or (ed. românã-francezã, 2015, Paris). Cãrþi pentru copii: Cartea cu surprize; Cine l-

a salvat pe Murdãrel? (1995); Abecedar-ghicitoare; Dicþionar-ghicitoare (1998); Lacrima de cristal; Gãseºte rima (2000); Animalele mele dragi (2006).

Traduceri: Bandiþi, gangsteri ºi mafie de Martin McCauley (2006); Povestiri de Crãciun (2004); Exploratorii; Corpul uman, atlas (2006); seria de basme

scrise ºi ilustrate de australianca Shirley Barber (2007, 2008); Efecte secundare: moartea de John Virapen (2010); Cãlãtoriile lui Vincas în jurul lumii de

Brigita Jovaišienë (2011) etc. Despre cãrþile sale au scris: Romul Munteanu, Gheorghe Tomozei, Cezar Ivãnescu, Radu Cârneci, Geo Vasile, Octavian

Soviany, Lucian Gruia, Lucian Chiºu, Aureliu Goci, Constantin Abãluþã, Paul Silvestru, Iuliu Raþiu, Radu Voinescu, Sultana Craia, Mariana Ionescu, Mariana Filimon, Mariana Pândaru,

Marina Roman, Florentin Popescu, Ioan Þepelea, Constantin Cubleºan, Dumitru Matalã, Marian Nencescu, Valeria Manta Tãicuþu, Lucia Olaru Nenati, Monica Mureºan, Marius Chelaru,

Emanuela Ilie, Const. Miu, Gheorghe Stroe, Dumitru Augustin Doman, Liviu Comºia, Ion C. ªtefan, Mihai Merticaru, Marian Nencescu, Veronica Balaj, Ioana Stuparu, ªtefania Plopeanu

Mincu, Horia Gârbea, Gabriel Dimisianu, Gheorghe Istrate, Ionel Necula, Ana Dobre, Emil Lungeanu, Ioan Adam, Mioara Bahna, Mircea A. Diaconu, Melania Cuc, Aurel M. Buricea, Dan

Stanca, Ion Murgeanu, Ion Roºioru, Ioan Vasiu, Liviu Grãsoiu, Eliza Roha, Viorel Coman, Vasile Ghinea, Stan Brebenel, Paula Romanescu, Viorica Rãduþã, Titi Damian etc.

POEÞILOR NOªTRI

Bieþi poeþi risipiþi, uitaþiprin colþuri de þarãnimãnui nu îi pasãce respiraþi, ce mâncaþi, ce beþilãudaþi abia dupã ce dispãreþibieþi poeþi rãtãcind în cãutarea fraþilor,surorilor, niciodatã gãsindu-iºi ei cãutând acel ceva la fel ca voidar mereu altundeva, altcumvabieþi poeþi treziþi brusc de prima lopatã de pãmântca un acoperiº razant din cerul rãsfirându-ºistelele coapte pentru mâinile voastre înfrigurateîncleºtându-se uneori pe sticla verdecumpãratã la primul colþ de universdin care gâlgâie o lume mai omenoasãbieþi poeþi îngropaþi în tãcerefãrã sã fi cunoscut gloria, laurii învingãtoruluisinguri mereu de cum vã ridicaþi din aºternutpuneþi pe hârtie visul din care aþi fugitîmpãrtãºindu-l primului om de pe stradãori chefliilor secularicu rãdãcinile înfipte în mesele lungi, geluitepurtându-ºi ratarea ca pe o medalie strãlucitoaredintr-un rãzboi nevãzut ºi neauzitneºtiind ce sã facãatunci când li se aduce dinainte o tipsiecu o prea mare frumuseþepeste puterea lor de rezistenþã la uimireatunci aripile tocite ies din geanta lor învechitãºi boabe de lacrimi de chihlimbar alunecãdintre coperþile unui caiet negru, cu rãbojuribieþi poeþi necunoscuþi, nerecunoscuþide critici în vogãdispreþuiþi pentru o silabã în plus ori în minusîn ars scribendiamânaþi sine die la premii, stipendii, onorurivoi ajungeþi ultimii la marea pomanã naþionalãbieþi poeþi blamaþi doarpentru cã la o magie a voastrãse deschid mugurii cu parfum, iar pãsãrileîncep sã cânte în limbile altor planetenicãieri nu sunteþi acasãavând tot ºi nimicmergeþi cu îndemânare pe muchiide foc ºi de gheaþã, zburaþi ca ciocârliile ºi ca vulturiiaþi putea doborî munþii doar cu o privireºi întoarce râurile cu o ºoaptã auritãvoi sunteþi mereu alungaþisã nu ne contaminaþi de nebunia voastrã celestãbieþi poeþi blestemaþijinduind sã fiþi ca ceilalþicu nostalgia paradisului prelingându-se pe sub pleoapedezrãdãcinaþi din familia îngeriloralungaþi de vântul cosmicdin grãdinile de trandafiri printre care adiau silfidebieþi poeþi orbitrãitori pe un pãmânt flãmând, golunde haitele muºcã din voi pentru cinãîntr-o þarã ce geme de sãrãcie dar e plinã de poezieadoraþi ºi defãimaþi, încrezãtori ºi dubitativicurajoºi prin cogito, ergo sumsfâºiaþi între to be or not to bebieþi poeþi avizi de luminice greu rãspund adevãrul, dreptateala chemãrile voastre de lirãaici sunteþi într-o abundenþã suspectãcu o asistenþã micã ºi surdã

bieþi poeþi vorbind limba sulfinei, a privighetorii,a leului, tigrului dar îngenunchind în faþa unei furnicivoi nu încetaþi sã vã naºteþispre disperarea unei lumi din ce în cemai aglomerate, mai strâmte, mai strâmbebieþi poeþi vãzând drumul bun darmergând pe-alãturi cu o ciuturã spartãla rãscruce cântând ºi jucând ºi plãtindlãutarului cu o inimã de aur pulsând în palmãvoi scrieþi cu sângele vostrupovestea fiecãruia dintre noirãspândiþi prin colþuri de lume, de universvoi demult nu mai sunteþidecât vers cãlãtorbieþi poeþi risipiþi, ce habar n-au de puterea lor...

IMPACTUL TOAMNA

Impactul nu va fi durva fi ca o îmbrãþiºaremai puternicã, mai energicã, bãrbãteascãsã nu striveascã braþele calde, aripile de mãtase, razelede luminã venite-n întâmpinareca între cei ce nu s-au mai vãzut de mileniiimpactul va fi sonor ca începutul unei simfonii pateticeca hohotul unui trol pe câmpiile mezozoicevom þipa, vom striga pânã la epuizareatuturor vocalelor ºi consoanelor cunoscute ºi necunoscuteca la o demult plãnuitã întâlnire astralãcu aurul ºi argintul anilor ºiroind pe obrajiimpactul va fi ca un sãrut pãtimaºal marilor, eternilor îndrãgostiþi regãsindu-seteferi trecând prin sabie, pumnal, salve de tuntrecând prin pãci ºi rãzboaieîncheiate cu victoria tuturor asupra tuturorimpactul nu va fi dureros, superstiþios, oþiosimpactul va-mprãºtia pe trotuarele verticalefructe coapte ºi rare, poleite cu aursclipind sub soarele de rubinimpactul va fi precum toamna fiecãrui participantla traficul vieþii în amurgul însângeratscurgându-se voluptuos, fãrã voie ºi fãrã regreteimpactul va fi punctual, cu un trabuc la vederela piatra kilometricã zero a infinituluiîmbrãcat în haine de galã, sub eclerajaºteptând sã deschizi balul, reginã a baluluisã strigi: Motor! filmului în care jucãm rolul vieþilor noastrepe autostrada ce duce spre raipe margini, îngeri cu aripioare de fluturi ºi lampioane coloratedau onorul, cântã în limba universuluisuntem personajele principale ce mor la final cu adevãratîn toamna regizatã pânã la ultimul strop de ploaie a sorþiicei ce asistã flancaþi aplaudã, râd, glumescne fac semne de încurajaresuntem actorii lor preferaþi fiindcã cineva trebuie sãmoarã zilnicîn zori mãturãtorii vor aduna resturi de celuloid, cioburi de stelemirându-se cã unele mai lãcrimeazã încãpoate dintr-un vechi obicei pãmântesccineva trebuie sã moarã zilnic pentru hrana poemului...

SCRIU...

Scriu în toamna bãtrânã ºi rarãcu instrumente simple din cutia cranianãpe muchia ferestrei dinspre miazã-ziscriu despre zboruri neîntâmplate încãdar trecând fericite ºi tandre

prin mine, prin tine, privindlacul pe care plutesc trunchiuri de copaci arºi de fulgerede o bucurie devastatoareîncotro, bucurie, ca un fluture verde când totul e cenuºiuporþi încã urmele sforilor de mãtase peste venecu cine sã te asemãn dacã eºti fãrã seamãnfrumuseþea ta doarescriu pe un colþ de frunzãce a fost odatã atât de sus, de aproape de soareîncât a devenit auriescriu dãruindu-i alune cerºetoarei cu ciorapi spaniolicitind înfriguratã o tãieturã din ziarstrecuratã pe sub uºa ei de hârtie de vântul toamneiel ºtie unde locuim fiecarevorbind prea mult despre iubirecu gesturi dezarticulateca ramurile unui copac gol, lipsit de apãraresub ochii curioºi ca spiralele de burghiulãsând în urmã rumeguº de lacrimitoamna e o muþenie zgomotoasãmulþi îi vâneazã chipul invizibilprintre penele pãsãrilor pãrãsindu-ºi cuiburileîn care vor dormi nori pufoºivisând vise omeneºtiscriu printre castanele dezghiocate cãzând ca gloanþeleunui pistolar de ocazieîn faþa lui mã postez ºi el nimereºteacuarela gravã a toamneipe dealurile înroºite de mãceºii târzii cu lãstuni rãtãciþitoamna îmi retrocedeazã iubirile, poemelepe care nu le-am scris niciodatãsinuciderile în doi ratate în ultima clipãtoamna elibereazã ploaia din colivieautomobilele derapeazãpe liniile de forþã ale destinuluiîn dreptul inimii ei nevãzute scrie: închis pentru renovareploaia se plimbã cu biciul în mânãscriu pe pielea rozã purtând mantaua de heruvimcând dragostea e uneori atâta de urãîncât iubirea e vinul pelin rãmas pentru cei devotaþilustruindu-ºi pantofii de lacîntr-un ciob de oglindãrãsfirându-ºi pletele cu reflexe galben-portocaliice dulce tihnã de a nu vorbi ºi-a ne face înþeleºiîn toamna ca un gong de aramãunii nu vor mai apuca rãsãritulalþii îºi vor smulge perfuziiletu vei dezlipi eticheta de pe lãzile inscripþionate dangertoamna-mi promite cã va revenicitind telegrama iernii: sosesc!curg streºinile oraºuluioraºul plânge pierzându-ºi dinþiiscriu despre oamenii toamnei colindând pieþele,magazineleaiuriþi, buimãciþi, nevroticicãrând în sacoºe uzate lucruri valorând mai nimiccad picãturi de apã pe frunte, mirul toamneidoar compasiune le oferã tuturor din belºugtoamna, toþi oamenii îmi par cunoscuþicu chipuri de mere, pere, prune, struguri albi ºi negricopþi ori stafidiþinumai buni pentru mustul zilei de mâinepentru tescovina cu care-l vei cinsti pe groparbãtând cuie în miresmele, culorile, cununile denemuritoarescriu despre toamna ireversibilãlicoarea ei brumatã e sângele meu stors din trupuluscat, vechi, numai bun pentru focscânteile din el se fac stele în Calea Lactee...

66666 AAAAAVVVVVANGANGANGANGANGARDARDARDARDARDA DE LA DE LA DE LA DE LA DE LA A LA A LA A LA A LA A LA ZA ZA ZA ZA Z

Florin COLONAª

Revista Válvula – mostrã a avangardei din VenezuelaPe continentul sud-

american avangarda a

cunoscut o mare

efervescenþã în primele

decenii ale secolului

trecut, existând, în ciuda

marilor distanþe

geografice care separã

cele douã continente, o

punte întinsã spre

Europa, cu vii legãturi

între oamenii de culturã,

reflectate în paginile

revistelor de gen.

Pentru istoriografia

literarã, revista Válvula,

apãrutã în 1928, reprezintã primul semnal al avangardei artistice

din prima jumãtate a secolului al douãzecilea în Venezuela.

Publicaþia îºi propunea catalogarea noilor tendinþe estetice, ceea

ce era o sarcinã dificilã, þinând cont de faptul cã pe marele teritoriu

al Americii existau un numãr impresionant de „isme”, imposibil

de identificat în întregime, dintre care citãm: Creacionismo

(Chile), Simplismo (Peru), Minorismo ºi Afrocubanismo (Cuba),

Euforismo, Noismo (Puerto-Rico), Modernismul (Brazilia), lista

continuând cu alte subspecii cultivate pe alte arii.

Avangarda din Venezuela, rediscutatã în ultimele decenii de

criticii literari din aceastã þarã, cautã sã facã distincþie între imitaþie

ºi inovaþie. Astfel, se semnaleazã faptul cã diplomatul mexican

Juan Jose Tablada, prin publicarea în 1919 a unor poezii în stilul

Haiku, creazã o poezie nouã (nueva poesia). Lui i se adaugã alþii,

care schimbã concepþia clasicã a poeziei, cum ar fi spre exemplu

Antonio Arraiz, care aduce din Statele Unite influenþa lui Walth

Whitman, aºa cum avea sã o facã prin poemul sãu Aspero,

publicat în 1924.

Revista Válvula aduce în prim plan vocea tinerilor scriitori

venezueleni, într-o proprie viziune, sub semnãturile lui Arturo

Uslar Pietri, Carlos Eduardos Frias, Luis Enrique Marmol, Nelson

Himiob, talente care demonstreazã o nouã mentalitate pe care

timpul a confirmat-o din ce în ce mai pregnant. Acest val apropie

avangarda venezueleanã de cea europeanã, prin valori ºi tendinþe,

îmbogãþirea mijloacelor de exprimare cãpãtând ºi conferind

operelor create o valoare esteticã durabilã. Nu este vorba numai

despre o ºcoalã, ci despre o determinare a unei tendinþe.

Un moment important al avangardei din Venezuela este apariþia

în 1911, în revista Cultura Venezolana, a unui fragment dintr-un

poem semnat de Marinetti, marcând ºi o coincidenþã, vizita

futuristului italian la Buenos Aires.

Válvula a fost editatã de Litografia ºi

Tipografia Vargas în formatul 21x17 cm, pe

hârtie „premium”, pe care apãreau de regulã

periodicele, având însã ºi o paginã internã

pe hârtie lucioasã. Revista avea 56 de pagini

care cuprindeau texte literare ºi reclame

publicitare. Programatã sã aparã lunar,

revista a „capotat” dupã primul numãr, având

soarta multor reviste avangardiste, atât în

alte pãrþi ale lumii, ca ºi la noi, dealtfel. Este

publicatã la Caracas în ianuarie 1928, sub

îndrumarea lui Nelson Himiob, care

semneazã la sfârºitul primului numãr, element

dovedind modestia redactorului ºef, o prozã

intitulatã El Circulo.

Publicaþia venezueleanã publicã în

cuprinsul sãu multã poezie semnatã de

Agustin Siva Diaz, Israel Pena Arreaza,

Pedro Rivera, Antonio Clavo, Alfonso

Espinoza ºi Carlos Eduardo Frias, care

semneazã Eglago futuro, o prozã care se

încheie în versuri: „Trara, trarara / la sardina

blanca, / la sardina negra, / echa en la red / y

ya verds.”

Alþi semnatari: J. Gabaldon Marquez, Gonzalo Carnevalli,

Miguel Otero Silva, V.H. Escala ºi încã alþii.

Revista are o copertã color, reproducere a unei lucrãri în ulei

semnatã de Rafael Rivero, autor care are ºi o paginã în interior,

unde este reprodusã Cupletista; de asemenea o lucrare în ulei,

ambele dovedind o concepþie modernã a artei pictorului, aliniatã

cât se poate de mult la arta modernã.

Nelsón Himiob ºi camarazi din Generaþia ’28(apud revista El Desafío de la historia)

Oraºele germane au avut dintotdeauna o viaþã culturalã

remarcabilã, în care opera, filarmonica ºi muzeele au jucat un rol

major în educarea cetãþeanului. În marile oraºe s-au dezvoltat,

de-a lungul deceniilor, muzee de artã mari sau mai puþin mari,

dar de o considerabilã consistenþã valoricã. Un asemenea muzeu

a existat încã din 1856 în oraºul Hannovra, fiind destinat artei,

arheologiei ºi ºtiinþelor naturale, fiind înfiinþat printr-un decret al

regelui George al V-lea, suveranul regatului Hannovrei. În secolul

trecut s-a transformat în Muzeul Provincial Hannovra, având în

inventarul sãu picturã, sculpturã, graficã, cu lucrãri începând din

Evul Mediu pânã la începutul secolului douãzeci.

Burgul, datând de la 1150, situat pe râul Leine, era în 1814

capitala regatului Hannovra, dupã 1947 numãrându-se printre

primele cincisprezece oraºe germane, iar astãzi capitala landului

Niedersachsen.

În timpul celei de a doua conflagraþii mondiale, începând din

1940 a fost victimã a peste 88 de atacuri aeriene ale aliaþilor,

zona industrialã fiind distrusã în proporþie de 90%. Cartierele

rezidenþiale, ca ºi instituþiile de culturã au cãzut ºi ele pradã

zecilor de mii de tone de bombe, care au transformat viaþa

locuitorilor într-un adevãrat iad.

Dupã rãzboi reconstrucþia a început ºi la Muzeul Provincial,

care atunci purta acest nume ºi care la 17 aprilie 1969 avea sã

primeascã o importantã donaþie din partea soþilor Bernhardt ºi

Margit Sprengel. Este vorba despre un ansamblu de picturi ale

expresioniºtilor germani, dar ºi altele ale modernilor francezi,

devenind astfel, prin patrimoniul sãu, unul dintre cele mai

importante muzee în privinþa artei secolului trecut, mai ales cã în

1984 a preluat atât colecþia oraºului, cât ºi pe cea a landului,

cãpãtând numele de Sprengel, dupã cel al marilor sãi donatori.

În Occident existã aceastã caracteristicã a donaþiilor de colecþii

(artã, foto, tipãrituri, numismaticã etc.). La noi, sistemul a

funcþionat înainte de august 1944; vezi donaþiile Toma Stelian.

K.H. Zambaccian, Saint-Georges, Kalinderu. Dupã cea de a

doua cotiturã “din însângeratul decembrie ’89, colecþiile de artã

trecute prin foc ºi parã” dupã seismul din 1977, sunt astãzi

încrâncenat disputate prin tribunale de cãtre o serie de „neica

nimeni”, autoîmproprietãriþi prin cumpãrarea aºa numitelor

drepturi litigioase.

Sã ne întoarcem la Hannovra. Muzeul, deþinând comori ale

artei contemporane, avea nevoie de spaþiu pentru a-ºi etala valorile

pe simeze, în condiþii de înalt profesionalism, aºa cã muzeul a

cãpãtat noi suprafeþe construite. Primul episod a debutat în 1979,

apoi s-a produs o a doua etapã de dezvoltare în 1992, când a

cãpãtat 2500 de metri pãtraþi în plus, pentru ca în 2015, dupã cea

de a treia etapã a dezvoltãrii sale, sã mai capete încã 5250 de

metri pãtarþi, suprafaþa sporind cu 130%, la care se mai adaugã

spaþii de birouri, restaurare, depozite, administraþie, în total

suprafaþa construitã atingând 8800 de metri pãtraþi.

Aºa dupã cum se poate vedea, donaþia celor doi soþi, fabricanþi

Sprengel Museum din Hannovra, un templu al artei


de ciocolatã, este cinstitã cum se cuvine. Dealtfel, cazul marilor

donatori din aceeaºi branºã, cãrora muzeele le poartã numele,

sunt ºi Hack (Ludwigshafen am Rhein), Ludwig (Köln ºi

Aachen), dar ºi filiale la Budapesta, Havana, St. Petersburg ºi

altele, Ritter (Germania) sau Courtaud (Londra), pentru a da

doar câteva exemple de ciocolatieri fãuritori de muzee de artã.

Patrimoniul muzeal al marii instituþii de artã, deosebit de bogat,

cuprinde lucrãri semnate de importanþi pictori ºi sculptori, între

care amintim pe Pablo Picasso, Paul Kloe, Emile Nolde, Fernand

Léger, Max Ernst, Bernhardt Dubuffet, August Nolde, Wassily

Kandinski, M. Pechstein, Eduard Munch, Hanna Höch, Franz

Marc ºi lista continuã cu mulþi, mulþi alþi artiºti de mare notorietate.

O pasiune pentru artã ºi colecþie a unei persoane, declanºatã

în 1937, tocmai în momentul când naziºtii dezlãnþuiau lupta

împotriva „artei degenerate”, a dus la crearea unei colecþii care

avea sã fie pusã la dispoziþia amatorului de artã. Totul a plecat de

la cumpãrarea a douã acuarele semnate de Emil Nolde ºi s-a

ajuns la ceea ce astãzi ni se prezintã în generoasele sãli ale

marelui edificiu.

Ceea ce caracterizeazã muzeul din Hannovra este prezentarea

operei lui Kurt Schwitters, axa centralã a întregului parcurs

muzeal, omul locului, care prin creaþia ºi activitatea sa complexã

a marcat viaþa artisticã a oraºului, înscriindu-se în cea mai înaintatã

linie a artei timpului sãu.

Iniþiator al ideii conform cãreia „opera de artã trebuie sã umple

spaþiul”, imaginea spaþialã a acestui deziderat fiind reconstituirea

aºa numitului „Merzbau”, atelierul sãu, având drept caracteristicã

asamblajul, lucru care s-a continuat în fiecare an pânã la pãrãsirea

Germaniei de cãtre autor în 1937 ºi stabilirea sa în Norvegia,

unde a construit dupã aceleaºi principii douã alte asemenea

ateliere, ultimul la Oslo, dupã care refugiindu-se în Anglia, va

relua pentru a patra oarã, în 1947, de data aceasta în hambarul

unui þãran. Din pãcate, nici unul dintre aceste încercãri nu a

rezistat în timp, astãzi reconstituirea efectuatã dupã fotografii

din epocã de cãtre muzeografii muzeului, convingãtoare prin

amploarea ei, ilustreazã spaþial ideea lui Schwitters, personaj a

cãrui artã a punctat diferite direcþii novatoare, în egalã mãsurã ºi

prin ideile teoretice, nu numai practice, toate cuprinse în publicaþia

Merz, tot de el editatã între 1923 ºi 1932, în diferite formate, alb-

negru ºi color, din care fizic au apãrut 21 de numere, douã

numere (16 ºi 17), Poveºtile paradisului, fiind dedicate copiilor.

Existã în aceastã prestigioasã publicaþie ºi un text al lui Tristan

Tzara.

Ceea ce este extrem de interesant este faptul cã Schwitters

este prezent în publicaþia româneascã de avangardã Punct (16

numere), care a apãrut sub direcþia lui Scarlat Callimachi, numit

ºi „prinþul roºu”. Este vorba despre textul preliminar Normal

bühne (scena normalã), care a apãrut apoi ºi în revista Merz,

articol teoretic asupra scenei ºi în care ideile principale ar fi:

„scena acompaniazã viaþa”; „scena susþine acþiunea ºi nu ia locul

acþiunii”; „utilizarea culorilor simple, roºu, verde, gri”; „utilizarea

spaþiilor cubice”; „decoruri uºor schimbabile care servesc

acþiunea”; „forma este hotãrâtoare pentru unitatea expresiei”, tot

atâtea idei care, revoluþionare la acel moment, au cãpãtat viaþã în

practicã, ulterior.

Cum s-a ajuns ca acest text teoretic, de o covârºitoare importanþã

pentru concepþia artisticã a lui Schwitters sã fie publicat în numãrul

6-7 din Punct?

Textul din revista româneascã, tipãrit în limba germanã, a fost

trimis lui Ilarie Voronca ºi Victor Brauner, care au editat revista

„amiral” a avangardei româneºti; 75HP care este semnalatã,

dealtfel în Merz, la rubrica reviste strãine. Iniþial Schwitters trimite

o carte poºtalã ilustratã celor doi avangardiºti români, în 21

octombrie 1924, scriindu-le: „pentru revista dumneavoastrã de

avangardã, cele mai bune salutãri, „avec le joli Dada” ºi vã trimit

Merz. Vã voi anunþa regulat în revista mea, rugându-vã sã

procedaþi la fel în publicaþia dumneavoastrã.”

Existã ºi un P.S. pe faþa ilustraþiei, notat în partea de sus: „Vã

mai trimit ceva.” Cum 75HP, din pãcate, ca dealtfel multe reviste

de avangardã din lume „clacheazã” dupã primul numãr, textul nu

mai apare.

În perioada imediat urmãtoare apare însã primul numãr din

Punct, la 15 noiembrie 1924. De la al doilea pânã la al nouãlea

numãr, Victor Brauner va fi readctor la Punct, dupã dispariþia lui

75HP. În acest caz, ce putea fi mai nimerit decât a publica textul

lui Schwitters în nou apãruta revistã. În paginile noii publicaþii,

ideile din textul dactilografiat se vor regãsi în numãrul dublu

(6-7) din ianuarie 1925, în cuprinsul revistei gãsindu-se ºi un

text al celebrului galerist al Sturm-ului, Herwarth Walden.

Sunt interesante câteva repere biografice ale acestui mare artist

ºi teoretician, care a avut un rol major în stimularea noii arte

plastice, Kurt Schwitters.

S-a nãscut la 20 iunie 1887 la Hannovra. În 1908, dupã douã

semestre frecventate la ªcoala de Arte ºi Meserii din oraºul natal,

se va înscrie la Academia de Artã din Dresda, unde va studia

pânã în 1914, dupã care revine în oraºul de baºtinã, unde va pune

în practicã ideea „Merzbau”, iar în 1918 va creea primele lucrãri

abstracte. Primele sale „Merzbild”-uri, sunt repere pentru creaþia

proprie, dar ºi jaloane pentru mulþi dintre discipolii sãi sau alþi

artiºti contemporani. Totdeodatã, va scrie articolul în care îºi

dezvoltã ideile asupra teoriei picturale „Merz-malerer”. În 1920,

va avea loc o întâlnire crucialã cu Hans Arp ºi Robert Hausmann.

Doi ani mai târziu, participã la marele congres Dada de la Weimar,

pentru ca un an mai târziu, cuprins de valul Dada, sã participe

alãturi de Theo Van Doesburg în Olanda, la caravana Dada.

În 1927 participã cu lucrãri abstracte la Hannovra, activitate pe

care o va continua ºi în 1932, la Paris, în 1936 la Muzeul de Artã

Modernã (MOMA) de la New York ºi în 1938 la Tate Gallery

Florin COLONAª

77777

1 Nicolae Cartojan, Alexandria în literatura româneascã. Noi

contribuþii. (Studiu ºi text). Bucureºti, Editura „Cartea

Româneascã”, 1922, 123 pagini.2 Nicolae Cartojan, „Alexandria” (Codex Neagoeanus) în

Anuarul Liceului „Ioan Maiorescu” (din Giurgiu) pe anul ºcolar

1919–1920, Bucureºti, Cartea Româneascã, 1922, p. 36–71.3 Epistola este datatã 31 decembrie 1922, London, 193 Maida Vale,

W., 9 ºi a fost publicatã, dupã o copie, în M. Gaster în corespondenþã.

Ediþie îngrijitã, prefaþã, note ºi indice de Virgiliu Florea. Bucureºti,

Editura Minerva, 1985, p. 13 (Documente literare).4 Marcu Beza, Papers on the Romanian People and Literature,

Londra, 1920.

INSCRIPTIIINSCRIPTIIINSCRIPTIIINSCRIPTIIINSCRIPTII,,,,,

NicolaeScurtu

ÎNTREGIRI LA BIOGRAFIA LUI

NICOLAE CARTOJANBiografia profesorului,

istoricului ºi criticului literar Nicolae

Cartojan (n. 4 decembrie 1883,

Cãlugãreni-Uzunu, jud. Giurgiu – m.

20 decembrie 1944, Bucureºti) nu e

temeinic cunoscutã întrucât

cercetãtorii operei ºi vieþii marelui

cãrturar nu au apelat, încã, la

depistarea, studierea ºi adnotarea

epistolelor sale, care conþin preþioase

note ºi informaþii privind itinerarul

sãu spiritual ºi creator.

E necesar sã amintesc cã profesorul Nicolae Cartojan a trimis,

în timp, epistole lui Ioan Bianu, Moses Gaster, Nicolae Iorga,

Demostene Russo, Dimitrie Onciul, Ioan Bogdan, Emil

Turdeanu, I.C. Chiþimia, Dumitru Popovici, Sextil Puºcariu,

Nicolae Georgescu-Tistu, Dan Simonescu, Artur Gorovei, G.T.

Kirileanu, în care, totdeauna, a propus, a discutat ºi a rezolvat o

problemã de istorie literarã veche sau modernã.

Epistolele pe care le transcriu, aici, sunt necunoscute pânã

acum, ºi au ca destinatar pe Marcu Beza (1882–1949), un excelent

cunoscãtor al limbii, literaturii ºi civilizaþiei engleze, care s-a

fãcut cunoscut ºi apreciat de specialiºti prin studiile ºi cercetãrile

pe care le-a întreprins în ceea ce priveºte relaþiile culturale ºi

literare româno-engleze. Cele douã epistole ale lui Nicolae

Cartojan se constituie, de fapt, în tulburãtoare mãrturii privind

cartea sa, Alexandria în literatura românã1, care la origine a fost

tezã de doctorat susþinutã la Facultatea de Litere a Universitãþii

din Bucureºti.

Impresioneazã prin seriozitate, erudiþie, rigoare ºi o aleasã

voluptate a cercetãrii romanelor populare care au circulat, de

timpuriu, în Þãrile Române.

Istoricul literar Nicolae Cartojan avea rãbdarea ºi pasiunea

de a gãsi soluþii ºtiinþifice la orice chestionare privind folclorul ºi

vechea noastrã literaturã ºi culturã.

*

Bucureºti, 6 octombrie 1922

Str[ada] Poetului, nr. 11

Dragã Beza,

Þi-am trimis deunãzi prin poºtã un exemplar din studiul

meu, Alexandria în literatura românã.

În acest studiu discut chestiunile privitoare la originea

romanului în lit[eratura] româneascã ºi public fragmentul din cel

mai vechi m[anuscri]s de Alexandria (Codex Neagoeanus, 1620)

cunoscut pânã acum. Problemele pe care le urmãresc în prima

parte a studiului sunt: 1) direcþia de unde a pãtruns romanul în

lit[eratura] noastrã; 2) localizarea celei mai vechi copii cunoscute

(Codex Neagoeanus) ºi a prototipului ei.

Se ºtie cã redacþiunile românã, sârbã ºi neogreacã se înrudesc

între ele ºi derivã dintr-o redacþiune bizantinã Pseudo-Callisthenes

(se numeºte aºa fiindcã ºi romanul a fost atribuit în unele

m[anu]s[cri]se lui Callisthenes), C[allisthenes] care suferise

influenþa unei versiuni occidentale adusã în peninsula Balcanicã

prin cruciaþii cruciadei a IV sau prin intermediul coloniilor italiene

de pe coastele Dalmaþiei.

Între redacþiunea sârbã ºi neogreacã sunt deosebiri marcante

în privinþa numelor proprii; red[acþia] sârbã modificând numele

sub influenþa fonetismului slav, pe când red[acþia] neogreacã a

conservat formula corespunzãtoare din red[acþia] bizantinã.

Prin urmare asupra numelor proprii mi-am concentrat de la

început atenþia.

Tabelele numelor proprii de la pag[inile] 8–13 cred cã sunt

convingãtoare pentru a stabili cã toate m[anu]s[cri]sele

rom[âneºti] cunoscute pânã azi ºi toate tipãriturile rom[âneºti] se

leagã de redacþiunea sârbeascã ºi nu se gãseºte nici unul care sã

ne îndrepte spre un original neogrec.

Interesant e mai ales felul unitar în care sunt redate în sârbeºte

ºi româneºte numele compuse din atribute ale red[acþiei] bizantine.

ªi mai surprinzãtor e faptul cã în toate m[anuscri]sele ºi

tipãriturile româneºti, chiar ºi în ediþia Casei ªcoalelor fãcutã de

Sadoveanu, se gãseºte exact în acelaºi loc 2 fraze slavoneºti:

mir tebì a brate ºi i vãsamm radosti.

Acest fapt precum ºi aflarea a douã rugãciuni slavoneºti în

manuscrise din toate grupele m-au dus la convingerea cã la baza

versiunilor rom[âneºti] este o singurã traducere (textul publicat

de Gaster e o prescurtare).

Spre a explica diferenþierea textului primitiv prin trecerea de

la copist la copist, m-am ocupat în capitolul al doilea de prelucrarea

romanului în lit[eratura] româneascã ºi am constatat numeroase

interpolãri din cronicã, din cronografe (acestea încep de la crearea

lumii spre deosebire de cronici), romanul Troii.

Dezlegarea celei de a doua probleme privitoare la localizare

mi-a impus, în prealabil, o migãloasã cercetare filologicã a textului

din punct de vedere al grafiei, morfologiei, sintaxei, lexicului,

cercetare care cuprinde, în amãnunte, propuneri de amendãri a

unor pag[ini]; rectificãri de etimologii (vezi adaosuri la

lexicograful românesc).

Numai pe baza acestui studiu abordez în cap[itolul] IV

problema localizãrii.

Codex Neagoeanus a fost scris în Sâmpetru din Ardeal, dar

în Ardeal sunt ºase sate cu acest nume. În care din ele a trãit

copistul m[anu]s[crisului]?

Studiul din capitolul precedent m-a ajutat sã disting douã

straturi de limbã: unul al regiunii copistului, altul al regiunii din

care venea prototipul.

Cu ajutorul caracterelor din notele copistului strecurate în

text, delimitez regiunea copistului ºi identific Sâmpetru, în care a

trãit copistul m[anuscri]s[ului] cu Sâmpetru din Þara Haþegului.

Celãlalt strat de limbã ne indicã ca regiune a prototipului –

tot Ardealul. Noþiunile culturale ºi elementele turceºti nu pot

constitui un argument contra localizãrii în Ardeal, deoarece aceste

elemente sunt cunoscute ºi azi în Ardeal, se gãsesc în texte

populare culese din ac[eastã] regiune, ºi se regãsesc ºi în vechile

tipãrituri fãcute în Ardeal.

Îþi mulþumesc pentru intenþia ce ai de a-mi face o recenzie. Ea

ar putea chiar sã-mi fie de ajutor, de ar veni mai curând.

Pânã acum nu mi s-a trecut conferinþa în buget, aºa cã sunt în

perspectivã de a munci ºi la anul gratuit.

Nicolae Cartojan

Cu toatã dragostea prieteneascã,

N. Cartojan

[P.S.]

Din studiul2 meu anterior se ºtie cã textul din Cod[ex]

Neag[oeanus] (1620) este o copie ºi cã originalul acestei copii

dateazã din a doua jumãtate a sec[olului] XVI.

*

[Bucureºti, 31 decembrie 1922]

Str[ada] Poetului, nr. 11

Dragã Marcu Beza,

Suntem aici, în þarã, în aºteptarea Anului Nou 1923, pe care

din toatã inima þi-l doresc cu deplinã sãnãtate, voie bunã, fericire

ºi muncã spornicã pe tãrâmul culturii naþionale.

Am vãzut cu o plãcutã surprizã cã voi faceþi acolo cea mai

frumoasã operã româneascã – arãtând poporului englez ceea ce

are mai frumos ºi mai trainic sufletul neamului nostru.

Am arãtat domnului Bianu programul conferinþelor voastre

ºi acum îmi pare rãu, cãci mi l-a oprit pentru colecþia de documente

culturale a Academiei.

M-ar interesa mult sã cunosc mai în detaliu programul

cursului tãu de la Universitate. Eu sper sã public cursul pe care

l-am început ºi îmi voi face o plãcutã datorie a þi-l trimite.

De la Gaster3 am primit o scrisoare frumoasã, la care voi

rãspunde curând.

D[omnu]l Iorga, cãruia i-am prezentat cartea4 ºi cu care am

discutat cuprinsul a primit concluziile.

Dacã apare în Revista de studii slave vreo dare de seamã

asupra cãrþii mele, te rog foarte mult fii bun ºi trimite-mi ºi mie

numãrul, cãci aci nu vine revista, nici mãcar la Academie.

În schimb îþi stau la dispoziþie cu tot ce te intereseazã de la

noi – cãrþi ºi informaþii.

Cu toatã dragostea prieteneascã,

N. Cartojan

Originalele celor douã epistole, necunoscute, se aflã la

Biblioteca Naþionalã a României, Manuscrisele nr. 3910–3911.

88888 CRONICICRONICICRONICICRONICICRONICI

Volum aniversar – profesor Mihai Toma

LuminitaCornea

,

Volum aniversar se poate numi

cartea profesorului universitar, doctor

în fizicã, Mihai Toma, intitulatã Din

viaþa, activitatea ºi gândurile unui

profesor, apãrutã la Casa Editorialã

Demiurg, Iaºi, 2015 (384 p.).

Mulþi cititori sunt obiºnuiþi cu

volume care se referã la „viaþa ºi

activitatea” celor sãrbãtoriþi la un

anumit numãr de ani, o cifrã rotundã,

spunem. Mai rar întâlnim un volum

care sã reflecte „gândurile” de-a lungul

unei vieþi. Totuºi, dupã cum

mãrturiseºte autorul în „Cuvânt justificativ”, existã „argumente

(...) care mã îndreptãþesc sã adun gândurile exprimate cu diferite

ocazii, trãirile pe care le-am parcurs ºi sã le prezint sub forma

unui volum. Un volum care sã reflecte cum am gândit ºi cum am

acþionat ca lucrãtor în domeniul învãþãmântului aproape jumãtate

de secol” (p. 12).

Profesorul Mihai Toma a parcurs, de-a lungul vieþii, toate

treptele carierei didactice. Dupã absolvirea Facultãþii de Fizicã,

prin repartiþie ministerialã, a devenit preparator (1963) la

Facultatea de Fizicã din cadrul Universitãþii „Alexandru Ioan

Cuza” din Iaºi, sfârºind ca profesor (1994), funcþie pe care a

onorat-o pânã la ieºirea la pensie, la vârsta de 70 de ani. A fost

decan al Facultãþii de Fizicã (1998-2000; 2004-2008; 2008-

2009) ºi prorector al prestigioasei Universitãþi ieºene (2000-

2004), prima universitate modernã din România.

Prezentarea activitãþii ca decan ºi prorector este oglinditã în

mãrturii documentare, deºi autorul a dorit sã nu-ºi „sâcâie” cititorii

cu cifre sau pãreri, ci sã-i lase sã judece singuri, sã-ºi formeze o

pãrere asupra convingerilor profesorului Mihai Toma, privind

rolul ºcolii în educarea tineretului ºi modalitatea în care dascãlii

acþioneazã pentru ca ºcoala sã-ºi îndeplineascã menirea.

Foarte interesantã este afirmaþia autorului precum cã tot ce

este relatat în volum se grupeazã în jurul oamenilor care au

însemnat ceva în drumul devenirii sale. Având în vedere aceastã

idee, douã capitole din cele ºase, în câte este structuratã cartea,

evidenþiazã persoanele care au avut rol predominat în viaþa ºi

activitatea cunoscutului profesor ieºean Mihai Toma. Menþionãm,

cu bucurie, ideea de bazã a cãrþii, aceea cã ºcoala este instituþia

fundamentalã a unei naþiuni.

Primul capitol la care facem referire este „Grupa 473 – o mare

familie” (102 p.), o istorie în timp de peste o jumãtate de secol a

grupei de studenþi din care autorul a fãcut parte. Toate paginile

relevã legãtura sufleteascã care a continuat sã existe de-a lungul

anilor între absolvenþii promoþiei

1963 ai Facultãþii de Fizicã din Iaºi.

Sunt menþionaþi desigur cu

nostalgie profesorii ºi studenþii, cu

întâmplãri din viaþa acelor ani, cu

imagini ce-au rãmas semnificative

în memoria celor imortalizaþi, cu

neasemuite revederi dupã absolvire,

întâlniri de suflet, întâlnirea de dupã

o jumãtate de secol. Indicele de

persoane este foarte preþios. Fapt

mai rar, în Anexe sunt redate foile

matricole de la examenul de

maturitate (1957) ºi de la examenele

de la facultate. De ce sã fi fost

ascunse, când erau de laudã?

Dragostea-i faþã de colegi ºi de

Universitate se simte în fiecare

paginã a cãrþii. Desigur ºi

fotografia de pe coperta volumului,

„Grupa 473 în Aula Magna Mihai

Eminescu”, a fost aleasã în aceeaºi

idee.

Al doilea capitol la care am fãcut

referire este „Activitatea oglinditã

în mãrturii documentare” (126

p.). Evidenþiem, în special, subcapitolele „Legãtura cu

învãþãmântul preuniversitar”, „Legãtura cu românii din afara

graniþelor þãrii”, „Adresãri cu diferite prilejuri”, la care se adaugã

subcapitole ce se referã la probleme privind organizarea,

restructurarea, evoluþia, proiecte ale Facultãþii de Fizicã ºi ale

Universitãþii „Al. I. Cuza” din perioada când profesorul Mihai

Toma le reprezenta, prin funcþiile domniei sale. Poziþia de

conducere i-a solicitat diplomaþie ºi adaptabilitate la problemele

zilnice atât de diferite ºi atât de repede schimbãtoare. Profesorul

Mihai Toma a înþeles relaþia cu timpul ºi faptul cã, în primul rând,

comunicarea joacã un rol fundamnental.

Se cuvine sã menþionãm un capitol de început, printr-un titlu

ce ne spune totul despre cuprins: „De unde vin, ce am fost, ce am

devenit”, referindu-se la copilãrie ºi anii de ºcoalã, la drumul ca

slujitor al ºcolii, de la absolvire la pensionare. Idei deosebit de

interesante ºi actuale conþine capitolul „Puncte

de vedere despre învãþãmântul românesc ºi

necesitatea reformei”, dar ºi capitolul de

strictã specialitate ºi de actualitate, „Materia,

ºtiinþa ºi religia”.

Profesorul Mihai Toma respectã cu

pioºenie înaintaºii - oameni ai ºcolii; apreciem

în mod deosebit capitolul „Oameni ai ºcolii

de ieri ºi de azi”, unde cititorul descoperã

gânduri despre ºcoalã ºi oamenii ei, despre

Spiru Haret, cel ce a reorganizat din temelii

învãþãmântul din România, despre Horia

Hulubei, cel care „a ars în templul fizicii”,

iar „din arderea lui s-a nãscut fizica atomicã

ºi nuclearã româneascã” (p. 299).

Întru atât de bogata activitate în domeniul

învãþãmântului ºi al ºtiinþei, putem strecura

ºi funcþia domnului profesor Mihai Toma de

vicepreºedinte al Despãrþãmântului ASTRA

„Mihail Kogãlniceanu”, Iaºi, calitate în care

a participat la multe dintre bogatele

evenimente culturale ale artiºtilor ieºeni. În

cuvântãrile sale, ideile sunt îmbrãcate în

hlamidã purpurie, dovedind har artistic: „Aºa

cum cãprioara pãºeºte sfios ºi abia auzit într-

o poianã din marginea pãdurii, aºa trebuie

profesorul sã pãtrundã în sufletul elevului ºi în grupul de elevi ai

clasei. El nu trebuie sã sperie, sã determine sfialã sau teamã” (p.

218).

Volumul Din viaþa, activitatea ºi gândurile unui profesor ne

dezvãluie identitatea profesorului Mihai Toma. În pofida aparenþei

unei persoane simple, modeste, domnia sa se dovedeºte a fi un

om cu un extraordinar bun simþ, o persoanã perseverentã ºi

perfecþionistã, o personalitate a învãþãmântului românesc de

facturã ºtiinþificã. Mulþumim autorului pentru minunatele gânduri

aduse în lumina cititorilor. Îi dorim sãnãtate ºi putere de muncã.

EmiliaMotoranu

Colecþia Corona Artisticã, seria

Scriitori din Braºov, apãrutã la

Editura Kron-Art , Braºov, la

iniþiativa dl. acad. Alexandru Surdu,

s-a îmbogãþitt în acest an cu

volumele de versuri ale unor poeþi

remarcabili: George Puºcariu (22

mai 1931 – 19 februarie 2013),

Mihai Arsene (13 mai 1939 – 18

decembrie 2009) ºi Ioan Gliga (19 aprilie 1944 – 15 mai 2015).

Colecþia este conceputã pe mai multe serii: de scriitori, poeþi ºi

prozatori, dramaturgi, eseiºti, ziariºti, pictori, arhitecþi,

compozitori, care ºi-au desfãºurat o parte din activitate la Braºov.

Cele trei volume postume mai sus amintite cuprind o poezie

maturã, un „cântec mut al destinului”, al realitãþii cotidiene.

Cartea Poezii de George Puºcariu (autor al volumului de poeme

Arlechin de ºapte zile ºi de povestiri De-a triunghiul Bermudelor)

se deschide cu ciclul de poezii-luni, începând cu luna martie

atunci când: „Ziua ºi noaptea/ îºi pun mãrþiºoare”. Anotimpurile

se metamorfozeazã în vârste ale eternului feminin, fiind pe rând:

Ianuarie „Fecioarã la început de femeie/ cu ochii senini de vocale/

pe aºternutul tãu borangic”, Februarie „Sibemolã de arie/ femeie

neterminatã/ te cânt la o vioarã”, Iulie „Femeie cu ochi de

magnolie”, Noiembrie „Femeie tristã ºi pãrãsitã femeie/ ca ploaia

plânsã”. Trebuie menþionat faptul cã George Puºcariu este unul

dintre scriitorii care a frecventat Cenaclul ASTRA, de la Braºov,

încã de la începuturile lui. Poemul „ªi din zid coboarã Ana”,

tradus în limba francezã de prof. Virgil Borcan, este o

reinterpretare a mitului jertfei pentru creaþie preluat din balada

Meºterului Manole: „Drumul sã-i opresc în pripã/ ªarpe

ºerpuieºte Ana/ Printre ferigi îºi descântã/ Trupul blând precum

icoana/ Cu zãbranice durerea/ S-a zorit în sânu-i tare/ ªi a risipit

ulcele-n /Moartea cea fãrã hotare”. Altã datã este sintetizatã relaþia

creator-creaþie în timp: „Poezia s-o ia vremea, o las baltã”, sau

„Din marmorã de aer/ Cu maramã verde, / Eu te cioplesc statuia

nimãnui, / te pierde”. Munþii, gerul, cerul, oraºul, lacul, castanele

devin personaje lirice în versurile lui George Puºcariu, întreaga

naturã este descrisã în peisaje unice: „Curcubeul curge de pe

Ilioaia/ Pãstrãvii cei iuþi mã trezesc ca ploaia (...) Unde-i cerul

Branului cel mai albastru/ Cad Bucegii ca o umbrã de jugastru”.

Iubitor al frumosului în artã, poetul exprimã în „Ceasul”

resemnarea dizolvãrii timpului ºi totodatã natura efemerã a omului

pe pãmânt. Poemul ekfrastic (inspirat de o operã de artã) aminteºte

de pictura suprarealistã, intitulatã Persistenþa memoriei a lui

Salvador Dali: „un ceas de var ºi infam, / aruncat peste cactuºi ºi

dalii, / de Salvador Dali, / cel ce îºi roage orele nãtânge, / dã foc

la girafe, / îºi conduce ceasurile ºi plânge”. Timpul se revarsã ºi

astfel: „Curge ceasul pe perete, este Dali”. Pesimismul poetic se

relevã prin utilizarea unor elemente rãu-prevestitoare, cum ar fi:

vrãjitoarea, gheonoaia, baba hârca, baba cloanþa, strigoi, nãluci,

duhuri, fantome, cucuveaua, pisica neagrã, iepure cãlare,

ºtreangul, vântul deznãdejdii (estic, bolºevic), uliþa pustie, temniþa,

miezul nopþii, dar ºi printr-o cromaticã lugubrã, mortuarã: negru,

gri, mov; grotescul este dezvãluit în stihurile: „ªi din ei un stol

de ciori cu clonþ? De câine / Îmi mâncau un ochi ºi altul pentru

mâine”.

În versurile lui George Puºcariu pot fi recunoscute personaje,

motive, teme, idei, toposuri aparþinând mitologiei, teologiei ºi

literaturii universale: Behemond (Behemonth), pisica demonicã

din romanul „Maestrul ºi Margareta” reprezintã întruchiparea

monstrului biblic; lacul este, desigur, Styxul lui Dante, mlaºtinã

a morþii, care umple al cincilea cerc al iadului în întregime; speranþa

simbolizatã de „un nufãr verde” se aflã în „apa eliseie”, apã

sfântã pentru cã proorocul Elisei a despãrþit apele Iordanului,

precum odinioarã Moise despãrþise apele Mãrii Roºii; mitul

sirenelor, nimfe ale mãrii, cele care prin cântul lor fermecau

marinarii: „Cânta duios, purtând pe coapse diafane/ Tot dorul

rãtãcirii pe meridiane. / Am pãrãsit târziu corabia pustie, / Dar

unde navigheazã nimeni nu mai ºtie”. Apropierea de neant, de

moarte este descrisã fãrã temeri: „Lãsându-i pãrul despletit în

valuri/ ªi trupul hoinãrind desculþ pe dealuri/ În aºternut de

cetinã rãmâie/ Doar paºii ei sunt iarba de tãmâie”. Dragostea de

þarã este sugeratã de identitatea „mama-þara”, tot aºa cum Ioan

Gliga surprindea în versurile sale o þarã ca în poveºti, o „Gurã de

Rai”, „de la Danubiu în Carpaþi”. Pentru George Puºcariu, iubitor

al mãrii, corabia este „nãlucã”, „corabie de vise”, „corãbii

blestemate”, „corabia cu pânzele de valuri supte”, iar menirea

navigatorului este înþeleasã astfel: „Dar am gãsit strâmtoarea

numele mi-l poartã/ ªi am plecat ºi nu mã mai întorc pe hartã”.

Întregul volum Poezii, aparþinându-i lui Mihai Arsene, este

alcãtuit dintr-o serie de micro-elegii inedite dedicate toamnei,

toate fiind datate februarie 1964, Braºov. Apreciat de critici,

Mihai Arsene a fost distins cu premiul Luceafãrul în 1975;

premiul pentru prozã al Uniunii Scriitorilor din România, în

2007, pentru romanul Actriþa ºi taurul; premiul Opera Omnia,

în 2009, pentru întreaga activitate literarã. În prezentul volum,

Poezii, toamna este „tablou cu luminã pe ºevalet”, în timp ce

pentru concitadinul sãu, George Puºcariu, acelaºi anotimp devine

un pretext pentru a iubi din nou: „Noi ne-am jucat pe o margine

de toamnã (...)/ Rezemaþi de iubirile lunii -/ Toamna noastrã nu-

i decât un deget pe gurã”.

Poetul Mihai Arsene ilustreazã faþete ale unui anotimp

schimbãtor, favorabil meditaþiei ºi stimulând starea de nostalgie:

„Toamna cu ploaie”, „Toamna luminoasã”, „Toamna postbelicã”,

„Toamna - pur ºi simplu” ºi desigur o „Altfel de toamnã”.

Creatorul mãrturiseºte: „viaþa m-a înzestrat/ cu un tic: / sã tac”, el

îºi desãvârºeºte actul artistic contopindu-l cu elemente ale

cadrului natural: „Cãlimãrile mele sunt lacurile, / mãrile ºi

oceanele... / Ele, / singurele - apele adânci-/ îmi dau calmul

profund/ ºi fecund: / acolo nu înoatã/ balene, nici rechinii... /

Apele adânci/ sunt cãlimãrile mele”. Pentru Mihai Arsene,

naºterea lumii ºi a timpului înseamnã preschimbarea unor elemente

în chip minunat ºi plin de speranþã (leagãnul devenit cronograf):

„ªi am fãcut un leagãn... / În seara aceea/ s-au adunat copiii/ de

pe cele cinci continente, / iar leagãnul a pornit, / de la sine, / sã

oscileze ca un pendul”.

Ceea ce este comun celor trei regretaþi scriitori: Ioan Gliga,

Mihai Arsene ºi George Puºcariu este viziunea asupra condiþiei

efemere a omului pe pãmânt, nimicnicia, durerea lãuntricã

provocatã de aceastã zãdãrnicie: „Mã întorc sã plâng. La pãsãri

mã întorc: / la pasãrea cu schijã de piatrã în piept, / dar ochii,

ochii de azi n-o mai vãd”. De altfel, motivul „Fugit irreparabile

tempus” se relevã în cele trei volume: „Vom fi bãtrâni, vom fi tot

tineri cum am fost”.

În aceste creaþii postume, remarcãm o poezie-confesiune, un

vers de maturitate, pentru cã dupã cum afirma Mircea Eliade,

poezia este „o vastã curgere de timp din care s-a putut smulge

autorul”. Faptul cã apariþia acestor volume a fost posibilã,

dovedeºte cã amintirea acestor „truditori ai condeiului” este încã

vie în sufletul prietenilor.

O colecþie ineditã

99999CRONICICRONICICRONICICRONICICRONICI

Ion C. Stefan,

„Prietenii sãi au luat culoarea

pereþilor ºi conturul strãzilor;

strãzile sale freamãtã în secret

sub umbra amintirilor” spunea

Jean Manuel Gabert,

redactorul ºef al revistei Paris

Montmartre despre cartea

Lindei Bastide, 13 paºi pe

pavajele albastre din

Montmartre (Ed. Confluenþe,

2016), esenþializând specificul

cãrþii.

ªi într-adevãr, oriunde îºi

îndreaptã paºii prin Montmartre, pretutindeni, Linda Bastide

întâlneºte amintiri sau reflexe culturale care i-au luminat perioade

ale vieþii, echivalând în sufletul ei cu puterea unei prietenii.

Astfel, „Moulin Rouge” devine un omagiu lui Toulouse-

Lautrec, precum ºi cântãreþelor ºi dansatoarelor de French-

Cancan: „Terpsichore,/ fetele rebele/ te furã/ juponul tãu de aur ºi

de argint/ strigãtele tale de dragoste ºi de violenþã,/ universul tãu

iluminat,/ e-o nebunie/ aici,/ e uºor/ sã mergi sã îmbrãþiºezi

soarele...”. Frenezia devine contagioasã, graniþa dintre real ºi

ireal se volatilizeazã, tãrâmul poeziei devine mirific.

În „Strada Lepic” (omagiu lui Van Gogh), sensibilitãþii poetice

i se reveleazã polarizarea apollinic-dionysiac, încifratã în

materialitatea strãzii luminate de memoria lui Van Gogh: „El

cântã la marginea cerului/ un zbor fragil de porumbei legãnaþi de

ameþeli...”, pe de o parte, iar pe de alta: „fertilitate cosmicã/

dãtãtoare de agape cu strigãte de veselie,/ pentru a sãrbãtori

abundenþa”.

Urmând mai departe periplul poetic, aflãm poeta în „Strada

Germain Pilon”, plinã de amintirea lui Bernard Disney: „El îºi

târãºte pe stradã/ copilãria bolnavã/ iubirile ascunse în tufiºuri/

mãreþia de saltimbanc...”. Revelând un timp stratificat, poeta

distinge peste acest timp al memoriei, în strada „unde/ pe

papirusul/ unei Clio a strãzilor/ el pune creionul viselor sale/ el

pune/ rimele sale cãtre nicãieri,/ el pune/ cântecele sale cãtre

soarele de la miezul nopþii”, un timp prezent „aici/ la Gerpil/

LINDA BASTIDE ªI AMPRENTELE TIMPULUIunde/ totul este liniºtit/ în mica dimineaþã ce revine mereu...”.

„La Pomponette” îi apare poetei legatã de memoria lui

Francisque Poulbot: „un magician/ priveºte copiii/ ºi deseneazã/

în timp ºi spaþiu,/ în cãlãtoria norilor pe cerul din Montmartre”.

Decodând mesajul, autoarea afirmã cã puterea magiei este, de

fapt, cea a iubirii ºi a luminii: „un, doi, trei, soare/ cãtre un ocean

de iubire ºi de luminã,/ o muzicã de pavaje/ strãpunse de note

albastre...”.

Sufletul autoarei, în care conlocuiesc poeta dintotdeauna ºi

comediana strãlucitelor sale începuturi, rãmâne ataºat de „Studio

28", care-i prilejuieºte un „Omagiu lui Jean Marais ºi tuturor

comedienilor din lume”: „Filme ale unei copilãrii pierdute,/

peisaje traversate în liniºte,/ iatã/ cum se rãstoarnã imaginile/

orbind ochii visului.../ Fantasme clonate, fãrã sfârºit revenind,/

flagrant dependente de lumi virtuale...”.

Redobândirea uimirilor ºi a misterului copilãriei este datã de

trecerea prin locurile acelor ani: „Saint Jean de Montmartre,/

copil, am simþit blândeþea unei mâini,/ seva verde a vieþii,/ straniile

lucruri puse pe marginea drumului meu,/ naºteri de arbori,/ pasaje

secrete,/ o anumitã idee a incognoscibilului...”.

Simbol al misterului ºi al magiei devine în ochii poetei Place

des Abesses, evocând amintirea lui Michou. În acelaºi timp însã,

abordarea poeticã se transformã într-o meditaþie asupra trecerii

timpului, memoria devenind pãstrãtoarea sensurilor ºi

întâmplãrilor: „Un copil albastru/ cãlãtoreºte/ de cealaltã parte a

oglinzilor.../ Care este numele sãu,/ trebuie/ atât de puþin timp/

pentru ca cineva sã se schimbe...” ºi „ce bizar cal de lemn,/

drumul pe care tu mergi se strecoarã în memoria mea,/ nu existã

decât cântece în ochii tãi fãrã priviri...”.

„Noi suntem/ cãlãtorii timpului ce trece” conºtientizeazã poeta,

de aceea se aratã devotatã urmelor lãsate în memorie de trecerile

semnificative pentru ea sau pentru Montmartre. Astfel, „Le

Bateau-lavoir” devine un „Omagiu pentru Marie Laurencin,

Modigliani, Utrillo, Max Jacob, Mac Orlan, Reverdy, Brâncuºi

ºi alþii”. În acelaºi timp, îºi asumã misiunea de a descifra sensul

acestor treceri: „sã cobor/ cascadele de cuvinte de toate culorile/

proiectate de penelul pictorilor/ limbajul poeþilor dispãruþi/ desenat

pe foile albe.”

Oglinda, ca simbol al imaginii reflectate, devine în acelaºi

timp un simbol al perisabilitãþii acestei reflecþii, în suflet ºi în

artã: „E-o nebunie/ Cât de fragil e totul,/ cum astãzi/ oglinzile se

sparg pentru un nimic,/ la voia unui cuvânt,/ a unui val,/ a unei

lacrimi,/ a vântului...”

Suportul acestei reflecþii este oferit de „Castelul din strada

Orchamp”, care-i prilejuieºte un „Omagiu Dalidei ºi misterului

sãu”.

O meditaþie asupra relativitãþii aparenþei întâlnim în „Scuarul

Suzanne Buisson”, care-i prilejuieºte un „Omagiu lui Gérard de

Nerval ºi lui Marcel Aymé”. Astfel, observând „scãrile de piatrã,/

mândre ºi singure/ sub mâinile iederei”, se impune observaþia cã

aparenta mândrie a scãrilor e doar un indiciu asupra unui trecut

în care ea se justificã, cãci acum, „sub mâinile iederei”, e doar un

exemplu de „vanitas vanitatum”.

Dar, în ciuda acestei necontenite treceri prin amintiri ºi nostalgii,

poeta gãseºte puterea sã se bucure de cântecul zilei de azi, pe

care-l aude izvorând din „Strada Saint Vincent ºi strada des

Saules”, evocare ce-i prilejuieºte un „Omagiu Doamnelor din

Abaþie, pentru Adélaide de Savoie, pentru Mistinguett ºi pentru

La Vigne du Clos Montmartre”: „ascultã,/ seva de octombrie

curge,/ ascultã/ cântul surâzãtor al zilei ºi bucuriile noastre,/ calme

ca zborul unei pãsãri”.

ªi totuºi, destabilizarea produsã de treceri nu este neglijabilã,

fapt relevat de revenirea la „Fântâna Turlure”, ceea ce-i prilejuieºte

un „Omagiu micului Cavaler de la Barre”: „Anotimpuri simple/

margine pe margini,/ perete imobil,/ orizontul lunecã...”.

ªi, centrându-i atenþia, i se reveleazã „Le Mont Martre”, care-

i prilejuieºte un „Omagiu lui Pierre Mac Orlan” ºi care este legat

de „Premiul Jean Cocteau – înmânat cu ocazia unei sãrbãtori la

Cremaillere”, un premiu de o deosebitã importanþã pentru poetã:

„Iatã oraºul înalt, puternic ºi rãnit,/ Montmartre, rãvãºit de griuri

ºi zgurã magnificã/ un Castel al Ceþurilor./ Dar strãzile sale sunt

vii...”. „Dar Muntele apare, etravã magnificã, înspre un cer

extrem...”.

Dovedind o deosebitã sensibilitate poeticã ºi stãpânind cu

mãiestrie versul, Linda Bastide de dovedeºte, în acelaºi timp, un

poet „pãstrãtor de memorii”, misiune pe care ºi-a asumat-o ºi în

alte scrieri ºi pe care ºi-o îndeplineºte cu dãruire ºi har.

De curând, cu prilejul

sãrbãtoririi a 20 de ani de

activitate a revistei Sud, din

oraºul Bolintin Vale, am

întâlnit un critic literar tânãr,

de vocaþie ºi dãruit cãrþilor. Îl

cheamã Gabriel Dragnea ºi a

lucrat la Secþia Culturalã a

cotidianului Independenþa,

condus de binecunoscutul om

de presã, Horia

Alexandrescu; este autorul a

douã volume de versuri:

Blestemul îngerilor decãzuþi

ºi Aici nu sunt cuvinte.

El a avut amabilitatea sã scrie

prefaþa unui volum de versuri

al unui prieten de-al nostru,

Dan Floricã, din Bolintin Vale. Citindu-l, l-am descoperit ºi

apreciat, fiindcã, în concepþia mea, un critic bun nu laudã excesiv,

ci demonstreazã prin exemple stilistice ºi de vocabular, prin

construcþii epice ºi îndemânarea în reliefarea conceptelor

operaþionale ºi stilistice.

Apoi, l-am ascultat vorbind la Casa Corpului Didactic din

Bucureºti, în cadrul cenaclului literar „Destine”, condus de Victor

Gh. Stan, care se strãduieºte, de peste 25 de ani, sã promoveze

literatura pentru copii ºi tineret. Ascultându-l, am început sã-l

apreciez din ce în ce mai mult, deoarece acest tânãr critic literar

vorbeºte sistematizat, cu argumente culese nu la întâmplare, ci

tematic, din lecturile sale multiple, aplicate pe textele volumelor

prezentate în cenaclu.

Presimþeam un izvor de creativitate ºi voiam sã ne împrietenim.

Lectura cãrþii sale, pe care mi-a dãruit-o atunci, 27 Dialoguri.

Construcþii incomplete, a deschis calea prieteniei noastre. A doua

parte a titlului îmi sugera prudenþa acestui critic tânãr: nu se

avânta în considerente neacoperite; intuia cã este la început de

drum ºi orice va scrie, în continuare, putea rãmâne o vreme

incomplet. Aceastã atitudine reflecta hotãrârea sa de a se angaja

pe un drum lung ºi greu al afirmãrii temeinice.

Aceastã atitudine este remarcatã ºi de Gheorghe A. Stroia, în

studiul introductiv: „27 Dialoguri. Construcþii incomplete.

Restituiri literare ºi culturale contemporane necesare”: „Prin

dialogurile pe care le transformã aici ºi acum în pagini de istorie

culturalã, interpelând numeroase personalitãþi al momentului,

autorul doreºte sã ia pulsul literaturii ºi artei contemporane, sã

UN CRITIC LITERAR TÂNÃR ªI DE PERSPECTIVÃstabileascã un tablou veridic al societãþii româneºti, sã determine

nivelul de receptivitate al publicului iubitor de literaturã, poezie,

artã” (p. 11).

Parcurgând cartea cu atenþie, încântat de vioiciunea tonului ºi

documentarea autorului, am intuit de unde vine aceastã atitudine:

cele 27 de interviuri, pe care el le numeºte dialoguri, datoritã

faptului cã unele dintre acestea sunt de conciziunea a 2-3 pagini,

iar altele, cum ar fi cel dedicat lui George Muntean, de 28 de

pagini, adicã acordând fiecãrui scriitor un spaþiu proporþional cu

importanþa subiectului abordat.

Iar între personalitãþile solicitate în aceastã construcþie de istorie

literarã, se aflã academicieni: Nicole Manolescu ºi Nicolae

Breban; scriitori de mare prestigiu: Andrei Pleºu, Ana Blandiana,

Nina Casian; profesori universitari, critici ºi istorici literari: Alex

ªtefãnescu, George Muntean, Zoe Dumitrescu Buºulenga; artiºti

plastici ºi actori, ba chiar ºi doi români stabiliþi în diaspora:

Gabriela Melinescu ºi Dumitru Þepeneag – de competenþe ºi

diversitate aparte.

Autorul mãrturiseºte încã din „Notã asupra ediþiei” cã „Pentru a

fi dus la îndeplinire acest proiect cultural, a fost nevoie de un

timp de aºteptare de aproximativ zece ani, pentru a mã hotãrî

dacã este nevoie de o astfel de lucrare” (p. 17), dar el se aratã

optimist asupra destinului românesc în culturã.

O explicaþie a acestei perioade deja am dedus-o: o parte din

materiale au fost folosite în cadrul Secþiei Culturale a ziarului

unde a lucrat, impunându-se abordãri ºi spaþii diferite.

O altã lãmurire ar fi cã un interval atât de mare de timp a fost

necesar datoritã faptului cã, pe unele personalitãþi le-a întâlnit

foarte greu, mai ales pe cele stabilite în diaspora. ªi, în sfârºit,

câþiva dintre ceilalþi l-au rugat ca datele pe care le împãrtãºesc sã

fie fãcute public abia la cinci ani dupã decesul lor. Nu vreau sã

intru în amãnunte, lãsându-vã sã descoperiþi singuri motivele

acestei prudenþe justificate.

Gabriel Dragnea a lucrat astfel ca un bun profesionist, aflat

adesea la nivelul celor antrenaþi la dialog, dar imparþial ºi prudent,

cu respect ºi atenþie, formulându-ºi întrebãrile în aºa fel, încât

din rãspunsurile fiecãruia sã desprindem mãcar o caracteristicã

reprezentativã. El ºtie cã elaboreazã pentru viitor texte care pot

deveni pagini de istorie literarã, iar cuvintele scrise cer o dublã

responsabilitate: a celui care pune întrebãri ºi a celui intervievat.

Autorul doreºte sã dãruiascã numai cuvinte bine alese, cuprinse

în argumente logice ºi organizate tematic, pentru a-ºi convinge

cititorii ºi a le oferi informaþii inedite, adicã altfel decât cele aflate

din bio-bibliografiile obiºnuite. Întrebãrile lui mi se par reuºite,

incitante, dar acceptate de marile personalitãþi pe care le-a întâlnit,

ceea ce presupune o pregãtire anterioarã din partea lui, despre

viaþa ºi opera fiecãrui om cu care discutã.

Din aceste construcþii incomplete putem formula câteva dialoguri

inedite între cei prezenþi în carte, sugerate parcã de mãiestria

criticului cel tânãr. De exemplu, între cei doi academicieni: Nicolae

Manolescu ºi Nicolae Breban. Criticul cel mai autorizat al

literaturii române ne mãrturiseºte cã: „Mi-am fãcut prieteni în

stare sã suporte critica” (p. 138); pe când Nicolae Breban afirmã:

„Mi-aº dori sã se redeºtepte interesul pentru carte, pentru cartea

bunã ºi televiziunile ºi presa în general sã sprijine mai mult

fenomenul cultural” (p. 135). Probabil cã, dacã ar fi vorbit unul

în faþa celuilalt, (ºi cu mai multã prietenie), ei ar fi putut continua

acest dialog interesant pentru cititori.

La fel, putem imagina un dialog între Gabriela Melinescu ºi

Dumitru Þepeneag, foºti colegi de facultate ºi preþuiþi la fel de

mult de ceilalþi; Gabriela Melinescu: „Sunt împãcatã sufleteºte cã

am reuºit sã exprim un gând bun spunând cuvintele Sfintei Tereza,

care vorbeºte despre ideea de continuitate, indiferent dacã ai

suferit decepþii, dezamãgiri sau pur ºi simplu simþi cã nu mai

poþi!” (p. 67); Dumitru Þepeneag: „Nu pot sã spun cã sunt

mulþumit, pentru cã eu trebuie sã-mi asum condiþia de absent” (p.

57). Apoi, dacã s-ar fi întâlnit la o reuniune colegialã de generaþie,

la care m-aº fi aflat ºi eu, colegul lor de bancã de odinioarã, sã

zicem la 50 de ani de la absolvirea facultãþii, conversaþia noastrã

ar fi fost admirabilã.

Sã-i apropiem acum ºi pe Adrian Marino, care afirmã: „Mulþi

dintre scriitori au rãmas cu reflexele epocii ceauºiste. Nu spun cã

este vina lor personalã, ci este efectul anilor în care s-au format.

Eu m-am format într-o altã epocã, într-un climat din perioada

interbelicã, total diferit de al lor” (p. 23); în paralel cu Zoe

Dumitrescu Buºulenga: „Asistând la o demolare a valorilor culturii

ºi istoriei româneºti petrecute în rãstimpul celor 50 de ani de

ocupaþie, ca sã zic aºa, comunistã, mi-am zis cã nu pot rãmâne

rece ºi indiferentã în faþa unei astfel de situaþii” (p. 175).

A existat oare o tendinþã comparativã în mintea tânãrului critic

literar Gabriel Dragnea, sau ideile respective au fost stârnite în

mintea mea de reuºita lui carte de interviuri?

Oricum, suntem toþi în câºtig: el, pe de o parte, însoþit de

personalitãþile despre care ne face mãrturie; ºi noi – ceilalþi scriitorii

ºi cititorii mai vârstnici, care i-am cunoscut mai bine pe cei 27;

altfel zis: o armonie ºi colaborare între generaþii, cum ar trebui sã

fie în lumea admiratã a scriitorilor români.

(Gabriel Dragnea, 27 de dialoguri. Construcþii incomplete,

Editura Tiparg, Piteºti, 2013)

,ElisabetaBogãtan

1010101010 PUNCTE CARDINALEPUNCTE CARDINALEPUNCTE CARDINALEPUNCTE CARDINALEPUNCTE CARDINALE

Gl.Bg.(r) Gheorghe DRAGOMIRPreºedinte Centrul de Eticã ºi Strategii (CES)

Începutul sfârºitului. Vântul schimbãrii anunþã o nouã lumeMotto: Copiii acestui secol ne

aruncã în aceastã realitateclocotitoare a unui univers înrevoltã. (Alexander Devecchio,Les enfants du siecle)

„Fenomenul Donald Trumpnu este decât traducerea uneimiºcãri de fond care zdruncinãtoate societãþile occidentale. Este,de fapt, revolta clasei de mijlocdestabilizatã în identitate de lamanecruþãtoare a globalizãrii.”(Natacha Polony, Figaro, 2016)

Pe 30 decembrie 2015,postam pe site-ul Centrului de

Eticã ºi Strategii, materialul intitulat „Provocãri ºi speranþe în2016", în care subliniam cã „Este important ca România sã fiepregãtitã pentru a traversa cu înþelepciune ºi abilitate testele deanduranþã la care va fi supusã de evoluþia mediului economico-financiar ºi de securitate internaþionalã, când rivalii ºi inamicii deazi ar putea în mod surprinzãtor sã-ºi dea mâna ºi sã sacrificeinteresele statelor mici care vor fi prinse în menghina nemiloasãa geopoliticii marilor puteri...”.

Lipsa de moralitate ºi eticã în relaþiile internaþionale vor marcadramatic evoluþia vieþii la nivel global, alianþele politico-militareºi economice vor avea o geometrie variabilã, interesele de momentvor dicta mari repoziþionãri pe eºicherul planetar, de multe orisurprinzãtoare ºi împotriva firescului. Dar, în politicã ºi amor,totul este posibil ºi permis – (materialul poate fi consultat pesite-ul CES).

Din pãcate, toate previziunile s-au adeverit. Întreaga lume adevenit un cazan în clocot de revolte ºi nemulþumiri, care au generatconfruntãri religioase ºi etnice sau între categorii sociale ºiautoritãþile statale, creându-se focare de instabilitate politicã ºieconomicã, în tot mai multe colþuri ale planetei. Pe acest fondinternaþional de confuzie ºi tensiune s-au continuat, sub diverseforme perverse, rãzboaie hibride (ale monedelor, ale acaparãrii ºidevorãrii resurselor statelor mici, ale migranþilor musulmani arabo-asiatici spre Europa etc.). Tendinþa plutocraþiei de la nivelulinstituþiilor euro-atlantice de a-ºi menþine controlul ºi poziþia dedecizie asupra popoarelor a accentuat neîncrederea cetãþenilor înacest sistem de guvernanþã, mãcinat de corupþie ºi aranjamenteoculte, care afecteazã transparenþa, rãspunderea instituþionalã înfata cetãþeanului. Drept urmare, s-a adâncit prãpastia între instituþiilestatale naþionale ºi cele suprastatale europene, dar ºi între ele ºicetãþeanul european tot mai împovãrat de taxe ºi impozite, care sevede aruncat în zona sãrãciei ºi marginalizãrii sociale.

Manipularea prin ONG-uri ºi mass-media, finanþate de maricorporaþii ºi grupuri de interese ilegitime transnaþionale, a societãþiicivile ºi îndeosebi a tineretului ºi deturnarea nemulþumirilorpopulare în direcþia instituþiilor reprezentative ale democraþiei,anunþã de fapt apariþia unui nou concept care sã înlocuiascãdemocraþia reprezentativã cu cea participativã, controlatã dinculisele ocultei internaþionale.

Interesele marilor corporaþii din domeniul industriei dearmament, petroliere, energiei, farmaceutice etc., au devenit totmai bine reprezentate de strategiile formulate de guverne pentruidentificarea de noi victime ce trebuie devorate sau stoarse debogaþii ºi îndatorate FMI ºi BM pentru urmãtoarele decenii.Cine opune rezistenþã este automat þinta a unei ample campaniide denigrare la nivel internaþional ºi etichetat drept stat corupt ºiadãpost pentru teroriºti, organizaþii criminale s.a.m.d. În numeleapãrãrii libertãþii ºi drepturilor omului vor fi invadate militar ºirase de pe faþa pãmântului. Cel mai recent exemplu este Siria,care conform intereselor de securitate americano-israeliene, trebuiesã disparã de pe hartã, urmând a fi împãrþitã între Israel, Iordania,Turcia, care au sprijinit logistic declanºarea rãzboiului prin creareadiversiunii din localitatea Derra de la frontiera cu Iordania,localitate în care comandouri venite din Libia au creat diversiuneadupã modelul revoltei Maidan din Ucraina.

De ce Siria?Pentru cã, pe lângã bogãþiile în resurse petroliere ºi gaze

naturale, mai deþine ºi resurse în aur ºi metale rare râvnite demarile corporaþii.

Dar mai sunt ºi alte raþiuni care se înscriu într-un plan amplual ocultei internaþionale de a ºterge urmele unde s-a plãmaditcreºtinismul, religie care se aflã în centrul acþiunilor cruciadeilaicitãþii ºi iudaismului, sponsorizatã de islamul wahhabist dinArabia Sauditã ºi Qatar.

Modul în care s-a declanºat conflictul este un scenariu ºablonfolosit de CIA pentru realizarea unor noi coproducþiiholywoodiene ºi se constituie un obiect de studiu în ºcolile despionaj ºi diversiune. Adevãrul însã nu poate fi ascuns multãvreme ºi drama în care au fost aruncate milioane de oameni nupoate scãpa de justiþia divinã. Nu voi insista aici în legãturã cuscenariul diabolic folosit, dar voi reveni cu un material specialdedicat rãzboaielor hibride .

Dupã BREXIT ºi puciul din Turcia, evenimentul sfârºituluide an 2016 care va schimba lumea s-a produs în SUA. De aceea,nu putem sã nu aruncãm o privire scrutãtoare asupra modului încare s-au derulat alegerile prezidenþiale unde, în sfârºit, vox populia învins uriaºa reþea de interese ilicite unite în jurul dinastieiClinton, de la mass-media, servicii de informaþii, corporaþii, lamarionetele show-biss-ului holywoodian finanþat de Iluminati,organizaþie ocultã a cãrei Mare Preoteasã este însãºi doamnaClinton.

Victoria nu este a lui Donald Trump, ci a masei tãcute ºi umilitea populaþiei americane, care trãieºte la limita sãrãciei, ale cãreidestine se aflã în mâinile unei minoritãþi transpartinice, arogante,care s-a îmbogãþit din afaceri cu statul. Fenomenul Trump anunþãcoagularea unei miºcãri telurice care va zdruncina din temeliiactualul sistem de organizare noologicã a societãþii americane,

cu reverberaþii profunde la nivel european ºi planetar, este opalmã zdravãnã datã globalizãrii ºi tendinþei acesteia de a ºtergeidentitatea culturalã, credinþa ºi tradiþiile popoarelor.

Dar, sã ne oprim o clipã asupra mesajului transmis din SUAde doamna Silvia Jiga, cetãþean româno-american.

„Mi s-a luat o greutate de pe inimã. Aceasta a fost starea pecare am trãit-o în dimineaþa zilei de 8 noiembrie când am ieºit din cabina de vot. Numai cei care au urmãrit succesiuneaîntâmplãrilor reflectate în presã americanã de la debutul campanieielectorale, pot înþelege cã, datoritã corupþiei practicate de familiaClinton ºi acoliþii ei, am început sã ne temem... Poporul americaneste foarte rãbdãtor ºi iertãtor, dar nu ºi stupid. (Aºa cum aetichetat poporul român, Brucan, oracolul din Dãmãroaia.)Milioanele de dolari pe care familia Clinton le-a acumulat dinvânzarea de favoruri cãtre puteri strãine sau cetãþeni particulari,stau mãrturie a acestei corupþii de proporþii. Dinastia Clinton ºiacoliþii ei vindeau favoruri bine plãtite, precum papii EvuluiMediu, indulgenþele.”

Dar sã vedem ºi opinia doamnei prof. Florence Fincer dinCanada.

„Alegerile americane au fost urmãrite intens ºi în Canada,pentru simplul motiv cã rezultatul va influenþa evoluþiile de aici,dar ºi politica mondialã. Circul alegerilor a atins culmi greu deimaginat dar, cel puþin aparent, voinþa poporului a învins forþeleelitelor ºi ale media (notã proastã pentru ei cã nu au luat corecttemperatura situaþiei). Nu este o chestiune de schimbare a culoriipartidului de la conducere, ci nevoia unei noi platforme, care sãrãspundã cerinþelor acestui moment ºi sã priveascã ºi starea omuluide rând, nu numai jocurile elitelor, de ambele pãrþi politice careîºi paseazã regulat mingea puterii ºi pactizeazã între ei dupã cumle dicteazã interesele.

Geopoliticul? A jucat intodeauna un rol important, iar cumharta politicã a lumii se schimbã ºi se va schimba cu tot ceînseamnã asta, România, în contextual actual, care deþine opoziþie foarte interesantã, foarte necesarã unora, ar fi momentulsã negocieze avantajul respectiv. Dar, pentru asta trebuie oameniinteligenþi, pregãtiþi ºi cinstiþi, nu autiºti. A pierde aceastã ocaziepoate avea consecinþe greu de remediat.

Noua Ordine a pierdut din vedere, în Europa, factorulpsihologic, nemulþumirile generate de politica aiuritã, de inegalitãþicare îºi hrãnesc spiritul naþionalist. Probã: începutul destrãmãriiUE (BREXIT), care va continua. Dacã America a învãþat cevadin acest experiment, se va vedea.”

Interesantã ºi realistã analiza!Analiºtii politici cunoscãtori ai mecanismelor de putere din

SUA, printre care cu modestie mã numãr ºi eu, au anticipatvictoria în alegeri a clasei de mijloc ºi tineretului american,împotriva establishmentului care include pe lângã administraþiade la Casa Albã ºi toate instituþiile plãtite sã lucreze pentruintereselor politicienilor în frunte cu marile corporaþii: bãnci ºifonduri de investiþii de pe Wall Street, care finanþeazã sistemulbipartinic, constituindu-se într-o confrerie bine organizatã,transpartinicã.

Prin aroganþa, trufia, siguranþa de sine bazatã pe imensa finanþarecare a alimentat campania doamnei Clinton ºi maºina electoralãbine unsã pentru a asigura succesul acesteia, s-a încercat sã seastupe clocotul de indignare ºi de protest, ce urma sã se transformeîntr-un vot pentru Donald Trump. America ºi poporul american,pregãtea de mult aceastã revoltã tãcutã în aºteptarea unui lidercurajos ºi neconformist, care sã ridice vãlul ºi sã arate goliciuneasistemului (political correctness), o noþiune inventatã înlaboratoarele ocultei, opusã respectului faþã de tradiþia creºtinã,obiceiurile mozaicului de populaþii ce au muncit ºi luptat pentruca America sã-ºi respecte demnitatea de sine, drepturile naturaledate omului la Creaþie de cãtre Marele Arhitect al Universului, sãtrãiascã în pace cu alte þãri ºi popoare, sã stimuleze creativitatea,pentru prosperitatea tuturor cetãþenilor americani.

Mesajele transmise de candidatul Trump în timpul campanieiau fost distorsionate ºi prezentate ca fiind aducãtoare de nenorociriasupra Americii dacã va deveni preºedinte, pentru a induce teamãºi confuzie electoratului ºi aºa apãsat de o legislaþieantidemocraticã care i-a limitat drepturile ºi libertãþile submotivaþia luptei împotriva terorismului, crimei organizate ºispãlãrii de bani.

Ideea de a pune capãt migraþiei ilegale provenitã din fragilitateasistemului de securitate la frontiera cu Mexic a avut ca bazãfenomenul extrem de periculos cu care se confruntã cetãþeniistatelor limitrofe, Arizona, California ºi Texas, care trãiesc cufrica zilnicã a faptului cã prin grãdinile lor trec noaptea imigranþifãrã acte, contrabandiºti de tot soiul înarmaþi ºi care le ameninþãviaþa ºi dreptul la proprietate.

Interdicþia temporarã a imigrãrii musulmanilor în SUA a fostgeneratã de nevoia unei evaluãri corecte ºi bine documentate afenomenului terorist musulman în SUA, în contextul atentatelorcare s-au soldat cu mii de victime nevinovate. În acest context,se avea în vedere revizuirea relaþiilor cu Arabia Sauditã ºi Qatar,cunoscute ca finanþatoare fidele ale organizaþiilor teroriste, AlQaida ºi ISIS, state protejate de administraþiile republicane ºidemocrate, din raþiuni de stat ºi interese oneroase aleestablishmentului american.

Intenþia de a face pace cu lumea din afara Americii pe temeiulcomun al parteneriatului ºi nu confruntãrii, este un mesajîncurajator cã America se va spãla de pãcatul asumat de a fijandarmul lumii ºi de a exporta democraþia de la înãlþimeabombardierelor ºi dronelor aducãtoare de moarte ºi ruinã.

Reducerea taxelor, încurajarea investiþiilor pe teritoriulamerican, interzicerea delocarii companilor productive în zoneperiferice ale planetei, stimularea ºi sprijinirea antreprenoriatuluiºi creativitãþii tehnologice, vor genera noi locuri de muncã ºi vorconsolida clasa de mijloc care îºi va recãpãta încrederea în sine ºiîn viitorul acestei naþiuni.

Cu siguranþã cã, dacã aceste promisiuni vor prinde viaþã,vitalitatea ºi entuziasmul americanilor vor creºte, vãzând cã o

lume mai bunã poatã fi construitã.Campania candidatului republican fiind centratã pe lipsa de

eticã ºi moralitate, dublul limbaj ºi dublã mãsurã a canditateidemocrate, Donald Trump a negociat cu procurorul generalclasarea dosarului intentat de studenþii Academiei Trump, care s-au considerat înºelaþi în aºteptãrile lor universitare, cotra sumeide 25 milioane dolari ºi o amendã de 1 million de dolari înfavoarea studenþilor.

La noi, preºedintele Klaus Iohannis, deºi instanþa de judecatãa dat sentinþa definitivã în procesul intentat de cãtre proprietariiunui imobil dobândit de familia sa prin fals ºi fraudã, a fãcutdemersuri pentru ca dosarul sã fie revizuit de o instanþã din altjudeþ. În ADN-ul sãu, tupeul, obrazul gros ºi aroganþa, alãturi deipocrizie, se regãsesc din plin.

Victoria zdrobitoare a preºedintelui Trump a atras urã ºi isteriapãpuºarilor care, vãzându-ºi ameninþate poziþiile, au aruncat înstradã întreagã plethora sorosistã, care a ieºit la atac, împânzindstrãzile marilor oraºe în încercarea de a rãsturna rezultatul votuluipopular ºi transformarea Americii într-un câmp de luptã dupãmodelul practicat de Soros în Ucraina, prefigurându-se unscenariu apocaliptic de reîntoarcere la rãzboiul civil de secesiune.

De altfel, în urmã cu doi ani scriam cã starea de spirit realã dinrândul poporului american poate genera o rupturã între Sudulconservator creºtin ºi antiglobalizare ºi Nordul establishmentuluiamerican, corupt ºi luat în stãpânire de organizaþii secrete saudiscrete controlate de Iluminati, Bohemian Grove, Bilderberg,Golden Dawn, care promoveazã sexismul, avorturile, religiascientistã, satanismul, cu intenþia de a ºterge identitatea culturalãprin globalizare. La vremea respectivã circulau informaþii cã dejase purtau negocieri ºi se transmiteau mesaje ameninþãtoare deambele pãrþi. Sudul anunþa Washingtonul cã este pregãtit sã sesepare având propriul imn, monedã, steag, armatã ºi Parlament,iar Nordul punea o serie de condiþii legate de achitarea datoriiloretc. La intervenþia preºedintelui Obama negocierile au fostsuspendate, însã ideea a rãmas vie în mentalul colectiv sudist,aºteptând momentul favorabil de a fi readusã în actualitate.

Deci, situaþia nu se anunþã roz, iar dacã democraþii vor folositot felul de tertipuri pentru a împiedica depunerea jurãmântului ºipreluarea funcþiei de preºedinte ales a lui Donald Trump la 20ianuarie 2017, am putea asista la un scenariu de coºmar atâtpentru America, dar ºi pentru întreaga lume. Va fi semnaluldezmembrãrii statelor naþionale atât în Europa, cât ºi în alte pãrþiale lumii, o nouã hartã geopoliticã ar putea apãrea. Vor apãrea noistate, altele vor dispãrea. Aceastã revoluþie identitarã s-ar propagacu repeziciune ºi în Europa de Est, punând în discuþie actualelefrontiere, România nefiind ocolitã de tendinþa de atomizare ºidizolvare a statului naþional. Sã sperãm cã lucrurile se vor aºezaîn SUA ºi raþiunea va învinge!

Vântul schimbãrii bate cu putere la porþile civilizaþieiactuale?

Da, modelul actual de guvernanþã a lumii ºi evoluþia civilizaþieiumane se schimbã ciclic, pe mãsurã schimbãrii generaþiilor,progresului tehnologic ºi informaþional, în strânsã legãturã cuschimbãrile climaterice ºi cu vibraþia pãmântului. Planeta Terrafiind un organism viu, îºi schimbã aura karmei în funcþie denivelul spiritual atins de popoare ºi de disponibilitatea lor de a-ºischimba modul de gândire ºi de organizare noologicã a societãþii.Drept urmare, votarea în favoarea candidatului Trump este unrãspuns ferm la actualul sistem de guvernanþã american, care agenerat un declin al democraþiei prin acapararea pârghilor puteriide o minoritate elitistã coruptã, dar ºi un semnal transmis întregiilumi cã actuala civilizaþie, care se îndreaptã rapid spre o altãetapã de dezvoltare, în care inteligenþa artificialã va fiomniprezenta iar dorinþa oamenilor de a se apropia tot mai multde cunoaºterea Adevãrului Suprem (Divinitatea) ºi a tainelorGenezei, impun o altã paradigmã de organizare socialã, bazatãpe legile sacre ale Universului.

Deci, asistãm la o confruntare nemiloasã între actualul sistemde funcþionare a lumii cu germenii deja înmuguriþi ai unei civilizaþiiviitoare. Cum orice creaþie trebuie sã treacã prin chinurile naºteriiºi aceastã confruntare între civilizaþii nu va fi lipsitã de violenþeºi tensiuni.

Schimbarea de direcþie a societãþii americane este aºteptatã cuînfrigurare de partidele ºi instituþiile europene, care vãd în ea oameninþare la ordinea impusã de cetãþeni, cetãþeni europeni totmai nemulþumiþi de prestaþia arogantã ºi ineficientã amecanismelor deja blocate în birocraþie, dar care devin costisitoaredin punct de vedere financiar pentru punga ºi aºa golitã acontribuabilului.

Poziþia exprimatã de cãtre candidatul Trump în timpul campanieielectorale de a rediscuta conþinutul tratatelor NAFTA, cu UE ºiChina ºi de reluare a dialogului cu Federaþia Rusã pe principiulrespectului ºi avantajului reciproc, deschide o nouã era în relaþiileinternaþionale, bazatã pe forþa dreptului ºi nu pe dreptul la forþãºi aduce o razã de speranþã cã pacea se va instaura treptat ºipopoarele vor munci în liniºte ºi siguranþã pentru prosperitate ºisolidaritate cu þãrile ºi popoarele mai sãrace. Doamne ajutã sã seîntâmple ºi aceastã minune!

Despre democraþia americanã, Francis Fukuyama a scrislucrarea The Political Order and Political Decay, în care vorbeºtedespre declinul democraþiei în America, unde clientelismul politica pus stãpânire pe instituþiile guvernamentale, inclusiv pe ColegiulElectoral, care creeazã serioase suspiciuni asupra corectitudiniirezultatelor atât pentru alegerile primare, dar ºi pentru confruntareafinalã între candidaþii la preºedinþie. Soluþia sugeratã deFukuyama este de a se adopta sistemul parlamentar din Anglia,modelul de funcþionare a Westminster, care favorizeazã luareade decizii rapide ºi fãrã obstrucþii din partea politicului.

Prin numirea lui Reince Priebus (49 ani) creºtin grec-ortodox


1111111111SPIRITUSPIRITUSPIRITUSPIRITUSPIRITUALITALITALITALITALITAAAAATETETETETE

Convorbiri duhovniceºti cu †Ioan al Banatului (XI)„Dumnezeu sã vã binecuvinteze ºi sã rãmâneþi neclintiþi fii iubiþi ai Tatãlui Ceresc! ”

Luminiþa Cornea: Înaltpreasfinþite Pãrinte Mitropolit, înpredica pe care aþi rostit-o la sãrbãtoarea Schimbãrii la Faþã, dinaceastã varã, aþi început frumos ºi inedit. Aþi spus cã neuitându-se la pãcatele noastre, Dumnezeu ne-a chemat pe toþi pe MunteleTaborului. Cu alte cuvinte aþi creat o anume atmosferã prielnicãînþelegerii cuvântului de învãþãturã. Mai întâi ce înseamnã cuvântul„Tabor”, care îi este etimologia? Vã rog

Î.P.S. Ioan: Cuvântul „Tabor”, din ebraicã, se traduce în limbaromânã „carierã de piatrã”. Muntele Tabor are o înãlþime de560 de metri, este stâncos, iar, de la poala lui, oamenii din vechimedislocau pietre ºi-ºi fãceau locuinþe. Iatã deci numele „carierã depiatrã”, adicã loc de unde se scoate piatra.

L.C.: ªtim, Înaltpreasfinþite Pãrinte, cã Mântuitorul S-a urcatcu cei trei apostoli pe Tabor, ca sã fie martori minunii ce urma sãse sãvârºeascã acolo.

Î.P.S. Ioan: Este o afirmare pozitivã, dar sã vedem dacã numai sunt alte lucruri ºi înþelesuri mai profunde. Dupã ce, înCezareea lui Filip, Apostolul Petru mãrturiseºte cã Hristos esteFiul lui Dumnezeu. Dupã câteva clipe, Mântuitorul face primalui mãrturisire despre patimile ce urmau sã vinã peste Dânsul, laIerusalim, ºi le spune: Vom merge la Ierusalim ºi acolo voipãtimi... La aceste cuvinte, din nou, a rãspuns Sfântul ApostolPetru. În momentul acela, Sfântul Apostol Petru s-a pus în posturade duhovnic al Fiului lui Dumnezeu, de ocrotitor al Fiului luiDumnezeu ºi I-a spus: Doamne, sã nu mergem la Ierusalim, sãnu Þi se întâmple Þie acestea. Deci iatã Sfântul Apostol Petruimediat a reacþionat ºi a spus cã dacã acestea zici cã þi se vorîntâmpla, sã nu mergem, sã nu þi se întâmple Þie acestea.

Iatã! Sfântul Apostol Petru cât L-a iubit pe Hristos, peÎnvãþãtorul sãu, cã n-ar fi vrut sã i se întâmple cele pe care lespusese înainte. Acum sã vedem cum a rãspuns Hristosduhovnicului Sãu, ocrotitorului Sãu, cum a rãspuns Hristos iubiriilui Petru. Dupã ce Petru a mãrturisit aceste cuvinte, i-a spus:Înapoia mea, satano!

Cum o fi lucrul acesta!? Tu iubeºti pe cineva ºi el te numeºte„satanã”!?

Iatã cã ºi iubind necumpãtat, poþi sã cazi. Sfântul ApostolPetru, într-o secundã, a cãzut din starea de „apostol” în starea de„satanã”. Aºa i-a spus Hristos, pentru cã Sfântul Apostol Petrunu ºtia încã lucrarea lui Dumnezeu, jertfa pe care trebuia s-oîmplineascã Hristos, pentru mântuirea lumii. De aceea, vã spunaveþi grijã ºi când iubiþi. Se poate cãdea ºi iubind. De aceeatrebuie iubit cu cumpãtare, cu smerenie ºi cu înþelepciune.Nu-i suficient sã iubeºti biserica, dacã nu respecþi ºi cuvântulEvangheliei lui Hristos.

L.C.: Desigur ºi în inima noastrã, a oamenilor de rând, demulte ori, se întâmplã, sã existe frãmântãri asemãnãtoare cu celedin sufletul Apostolului Petru. Vã rog, Înaltpreasfinþite Pãrinte,sã continuaþi.

Î.P.S. Ioan: Am stat ºi eu ºi m-am gândit ce va fi fost în inimaApostolului Petru, când el mãrturiseºte, cu o clipã înainte, cãHristos e Fiul lui Dumnezeu ºi Acesta îl face satanã. Ce-o fi fost

oare în inima Sfântului Apostol Petru? Cred cã pânã s-a urcat peTabor nici n-a mai vorbit cu Hristos, nici nu s-a mai uitat la faþaLui. A stat tot timpul, cele ºase zile cu capul în pãmânt, supãratpe Dumnezeu. De aceea eu cred cã încã unul din motivele pentrucare l-a luat Hristos pe Petru cu ei, în Muntele Taborului, a fostca sã se împace cu apostolii, sã se împace cu el. Vedeþi Hristos i-a vãzut inima zdrobitã ºi ºi-a spus: trebuie sã-l împac. Trebuie sãmã împac cu Petru, trebuie sã mã împac cu mine ºi cu frãþiilevoastre, pentru cã de aceasta a venit Hristos sã se împace cu noi,cã noi suntem certaþi cu Dumnezeu, prin pãcatele pe care lefacem.

Atunci, acolo, pe Tabor, printre altele, s-a împãcat Hristos cuSf. Apostol Petru. Dar mai este un rãspuns la întrebarea aceastade ce S-a urcat Hristos pe munte? Sfântul Evanghelist Lucaspune „S-a urcat sã Se roage”. Auziþi!? Hristos, Fiul luiDumnezeu, Cel fãrã de pãcat, S-a suit în munte sã se roage.Acesta este încã unul din mesaje – sã ne rugãm! Dacã Hristos,Fiul lui Dumnezeu, cel fãrã de pãcat, S-a suit în munte sã Seroage. Atunci noi, care suntem plini de pãcate, de ce nu ne plecãmdin când în când genunchi, sã ne rugãm lui Dumnezeu? Sã-Lrugãm sã ne ierte, sã ne împãcãm cu Dumnezeu.

L.C.: Dar, iertaþi-mã, Înaltpreasfinþite Pãrinte Mitropolit,evangheliºtii consemneazã cum au apãrut în vãzduh Moise ºiSfântul Ilie. Vã rog sã ne vorbiþi despre aceastã întâlnire.

Î.P.S. Ioan: Evangheliºtii consemneazã cã, fiind în rugãciune,au apãrut în vãzduh Moise ºi Sfântul Ilie. Oare ce grãiau cei doiprofeþi cu Iisus? Evangheliºtii n-au consemnat, dar îmi imaginezcã doi oameni care nu s-au vãzut de mult îºi pun tot felul deîntrebãri ºi probabil cã Iisus îi va fi întrebat pe cei doi profeþi: cemai este prin Ceruri? Cei doi profeþi poate îl va fi întrebat peIisus: ce mai este pe Pãmânt? ªi va fi spus Iisus: mult pãcat!Multe pãcate!

În vremea Mântuitorului, oamenii i-ar fi cinstit mult mai multºi îi cinsteau mult mai mult pe Moise ºi pe Ilie, decât pe Hristos,Fiul lui Dumnezeu. De aceea, ca sã arate adevãrata identitate aFiului lui Dumnezeu, a lui Hristos, cã nu este nici Moise, niciIlie, nici Ieremia, ci este altceva, unic, Fiul lui Dumnezeu, peTabor, Mântuitorul îi aratã lui Petru, care de ºase zile nu-l maiprivea în faþã pe Hristos, îi aratã faþa Sa plinã de Luminã. Astfelprimesc cei trei apostoli mãrturia Tatãlui Ceresc despre Fiul Sãu.ªi se aud din nor cuvintele: Acesta este Fiul Meu cel iubit, peacesta sã-L ascultaþi!

Dacã la botez, Sfântul Ioan Botezãtorul îl aratã pe Hristos ºispune „Iatã mielul lui Dumnezeu care ridicã pãcatele lumii”, estemãrturia profetului Ioan Botezãtorul, pe Tabor, avem ºi mãrturiaTatãlui Ceresc despre Fiul Sãu cel Iubit, pe care ni-l spune ºi prinapostol sã ascultãm de el: Acesta este Fiul Meu cel Iubit,mãrturiseºte Tatãl.

Binecuvântat sã fie Dumnezeu cã în fiecare sãrbãtoare, Tatãlcel Ceresc mãrturiseºte, în Cer, despre noi cei ce ne aflãm înbisericã – Tatãl Ceresc mãrturiseºte înaintea Fiului ºi a DuhuluiSfânt ºi spune: Tatã, astãzi în Cer aceºtia sunt fiii mei cei iubiþi!

Mã adresez cititorilor ºi le spun: frãþiile voastre, mãrturiseºteTatãl Ceresc cã sunteþi fiii lui cei iubiþi. Sã vã iubeascã TatãlCeresc ºi în viaþa aceasta ºi în viaþa de dincolo!

L.C.: Mulþumiri cu plecãciune. Ne-aþi fãcut o minunatã urare.Î.P.S. Ioan: Iatã ce mãrturie dã Tatãl Ceresc despre cel ce-L

cautã pe El, despre cel ce cautã pe Prea Sfânta Treime Dumnezeu.Ce lucru mare este când o mamã spune: iubitul meu fiu! Iubitamea fiicã! Câtã liniºte ºi mângâiere este în sufletul unui copilcãreia îi spune mama sau tatãl: iubitul meu fiu! iubita mea fiicã!Dar când îþi spune însuºi Tatãl cel Ceresc cã tu eºti fiul Sãu celiubit!? Dumnezeu sã vã binecuvinteze ºi sã rãmâneþineclintiþi fii iubiþi ai Tatãlui Ceresc!

L.C.: Vã rog, Înaltpreasfinþite Pãrinte, sã revenim la SfântulApostol Petru, la comportarea lui pe Muntele Tabor.

Î.P.S. Ioan: Sfântul Apostol Petru a cãzut din apostolie însatanã, într-o clipã, de aceea sã avem ºi noi grijã, în viaþa aceasta,sã nu cãdem din starea de fii prea iubiþi ai lui Dumnezeu însatanã. Se aude de multe ori prin popor vorbindu-se despre câteun om: este rãu ca o satanã! Omul acela este o satanã! Sã deaDumnezeu ca niciun deget sã nu se îndrepte vreodatã cãtre frãþiilevoastre, ca sã vã spunã cineva cuvântul acesta: iatã un om rãu cao satanã sau eºti o satanã. Sã spunã toatã lumea: iatã un fiu al luiDumnezeu, al Tatãlui celui Ceresc!

Ce mai învãþãm din Evanghelia sãrbãtorii Schimbarea la Faþã?Când Tatãl le spune apostolilor: Acesta este Fiul Meu cel iubit,pe Acesta sã-L ascultaþi! Toþi cei care ascultã ºi împlinesc cuvântulEvangheliei vor ajunge în Împãrãþia Bucuriei Sale cele Cereºti,din Rai. Dumnezeu sã ne învredniceascã pe toþi sã vedem mãcarumbra luminii feþei lui Dumnezeu, aici ºi-n vecii vecilor, înÎmpãrãþia Sa.

Sãrbãtoarea se numeºte „Schimbarea la Faþã”. Într-adevãracesta este textul scripturistic: „Schimbarea la Faþã”. ÎnsãDumnezeu îºi schimbã Faþa?! Dumnezeu este nepãtat, nu-ºischimbã Faþa, doar ca, în aceastã lume, noi sã-L putem vedea, sãputem trãi lângã El, ºi-a acoperit faþa cu þãrânã, S-a îmbrãcat cumine ºi cu tine, ca sã-L putem vedea, pentru cã în faþa strãluciriifeþei lui Dumnezeu toþi am cãdea cu faþa la pãmânt, cum au cãzutcei trei apostoli de pe Muntele Taborului. Deci Dumnezeu nuse schimbã, doar ºi-a arãtat, pe cât au putut apostolii sãvadã, strãlucirea Dumnezeirii Sale.

ªtim cã în ziua acestei sfinte sãrbãtori se þin mii ºi mii depredici în toatã lumea ortodoxã. Unul din mesajele vorbitoriloreste acesta: sã ne schimbãm ºi noi! Eu vã spun sã nu vã schimbaþiºi sã rãmâneþi sã trãim ºi sã avem grijã de fapta ºi de inimanoastrã, ca în clipa când sfintele noastre mame ne-au dus la altarºi am fost botezaþi în numele Tatãlui ºi-al Fiului ºi-al SfântuluiDuh. Nu vã schimbaþi, ci rãmâneþi ca pruncii în ceasul botezuluidin sfintele noastre biserici.

L.C.: Vã mulþumesc, Înaltpreasfinþite Pãrinte, din partea cititorilor

revistei Sud, care de curând ºi-a aniversat 20 de ani de existenþã.

A consemnat Luminiþa Cornea

în fruntea staff-ului de la Casa Albã, se transmite un mesaj clarºi ferm cã preºedintele Trump nu este dispus sã facã concesii înprivinþa valorilor creºtine în care personal crede. De altfel, Priebusºi-a demonstrat loialitatea faþã de candidatul Trump cãruia i-afost cel mai apropiat consilier ºi prieten în momentele crucialeale campaniei, dar ºi în aducerea de voturi semnificative dinpartea comunitãþilor creºtine.

Potrivit unui studiu al Pew Research Center, peste 50% dinelectoratul reprezentat de catolici, evangheliºti (albi ºi negri), câtºi majoritatea voturilor familiilor fãrã diplome universitare dinsuburbii care cred în valorile morale creºtine, au fost obþinuteprin eforturi stãruitoare ale lui Priebus, cunoscut ºi respectatpentru integritatea sa moralã ºi statornicia credinþei.

Pentru România, þarã creºtin-ortodoxã, este important sãstabileascã o bunã comunicare cu administraþia americanã, unrol important revenind Preafericitului pãrinte Daniel,întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Romane, care prin reþeaua debiserici române ortodoxe din SUA ar putea desfãºura o activitatemisionarã activã în promovarea unui adevãrat parteneriat strategicpolitico-ecumenic.

Pentru o Europã declaratã laicã, care a ºters din Tratatul de laLisabona rãdãcinile creºtine, va fi foarte dificil sã închege undialog sincer ºi deschis cu o administraþie americanã creºtinã ºicu o viziune deja afirmatã de noul preºedinte de a lãsa Europa sã-ºi rezolve problemele cu care se confruntã ºi pe care ºi le-a creatsingurã.

O panoramã tristã ºi crudã a peisajului politic, economic ºi desecuritate european este descrisã de Gideon Rachman, în recentasa lucrare Estenisation-war and peace în the asian century, undeinsista pe eroarea de viziune care a promovat o politicã pacifistãmizând pe umbrela de securitate a NATO, a cãrei finanþare esteasiguratã în mare mãsurã de SUA. Autorul continua subliniindcã Europa este vulnerabilã în faþa unei Rusii mânioase la est, oAmericã în plinã introspectivã la vest ºi un Orient Mijlociu înmare agitaþie ºi tulburare la sud ºi cu o Turcie în care o nouãrevoltã mocneºte ºi s-ar putea transforma într-un puternic seism,care ar destabiliza serios securitatea flancului de sud al NATO.Pe acest fond, þãrile europene riscã sã descopere cã pariul

hazardant de realizare a unei politici coerente de securitate ºiapãrare pacifistã, o gãseºte dezarmatã ºi fãrã sprijinul logistic alMarii Britanii pe care conta înainte de BREXIT.

Declinul SUA ºi al Europei ne evidenþiazã o realitate dureroasã,care se referã la un fenomen mai larg ºi anume la declinul puteriioccidentului în integritatea lui, în contextul conturãrii unei lumimultipolare.

Generaþie Guyland, a fulgilor de zãpadã, copii ai acestuisecol care ne aruncã în aceastã realitate clocotitoare a unuiunivers în revoltã, încotro?

În 2008, sociologul Michael Kimmel, publicã lucrarea Guyland– generaþia fulgilor de zãpadã (snowflakes), o generaþie abãrbaþilor imaturi aparþinând societãþii occidentale, americane ºieuropene, care trãiesc în zonele urbane, sunt educaþi, dar refuzãsã se maturizeze, adoptând modul de viaþã din campusurileuniversitare. Nu se cãsãtoresc, trãiesc împreunã cu alþi colegiîmpãrþind aceeaºi locuinþã, îºi petrec timpul împreunã, nu suntmotivaþi de nimic, sunt neconformiºti, rebeli, nu se supun legilorºi autoritãþii. Fenomenul s-a extins rapid cu repeziciune subinfluenþa globalizãrii din SUA ºi Europa, în direcþia Australiei,Noii Zeelande, Taiwan, Coreei de Sud, Japoniei.

În România a început sã prindã contur generaþia „tinerilorfrumoºi ºi liberi”.

În Anglia, situaþia este tot mai îngrijorãtoare fiind descrisã descriitoarea Claire Fox în cartea Find that offensive! (Mãofensezi!), unde tinerii descriºi ca fragili psihic, pun la îndoialãtotul, se cred mai inteligenþi ºi mai deºtepþi decât generaþiile careau trãit înaintea lor, sunt supra-sensibili, se ofenseazã uºor, suntintoleranþi. Generaþia snowflakes este simptomul care anunþã undeclin al societãþilor dezvoltate tehnologic, unde inteligenþaartificialã tinde sã devinã partenerul loial al acestor tineri, oferindu-le o realitate virtualã, alienându-i treptat de viaþa socialã realã.

Un studiul recent al NASA, se avertizeazã cã provocarea carestã în fata civilizaþiei viitoare, nu este încãlzirea globalã, cifenomenul de tembelizare a maselor prin intermediul tehnologiei,a jocurilor accesibile pe telefonul mobil ºi televizor, fãcându-sereferire în acest context la „vânãtoarea de pokemoni”, care s-arãspândit rapid ºi tinde sã se transforme într-un fenomen cuconsecinþe periculoase, creazã dependenþã, secãtuieºte organismulde energii, genereazã izolare socialã.

Consecinþa fireascã a acestor evoluþii necontrolate aleinteligenþei artificiale va fi, fãrã îndoialã, apariþia de boli mentalela nivel de mase (disperare, tristeþe, însingurare), care împing lasinucideri.

Pericolul pentru societatea de azi ºi de mâine îl va constituipreluarea de cãtre organizaþii ale societãþii civile (controlate ºifinanþate din umbrã de oculta internaþionalã) a acestei generaþiisnowflakes pe care sã o manipuleze în funcþie de ordinele primitede la stãpâni, orientând-o în direcþia contestãrii statului ºiinstituþiilor sale, a legilor, alunecând uºor spre anarhie.

Pe acest fond de revoltã, deocamdatã tãcutã, în aºteptareasemnalului, se vor desfãºura alegerile parlamentare din Româniaîn luna decembrie, cât ºi evenimente similare ce se vor organizaîn 2017 în majoritatea statelor europene.

Crivãþul schimbãrii, pentru cã va fi o adevãratã viforniþã ºi nudoar o adiere de vânt, va genera reaºezãri pe harta geopoliticã aEuropei ºi a lumii ºi surprize în conceperea ºi stabilirea de noialianþe politico-militare ºi economice .

Drept urmare, cred ºi afirm cu tãrie cã în aceastã conjuncturãinternaþionalã volatilã, România are nevoie de politici coerente ºirealiste, de renunþarea la urã ºi dezbinare pe motive ideologicesau din cauza orgoliului ºi trufiei unor decidenþi politici ºi statali,de oameni de stat competenþi, cinstiþi ºi hotãrâþi sã lupte pentruapãrarea unitãþii naþionale, suveranitãþii ºi credinþei strãbune. Estenevoie ca energiile creatoare ale acestei naþiuni sã fie stimulatepentru dezvoltarea economicã, care sã permitã adoptarea deprograme care sã stimuleze munca, sã ducã la punerea în producþiea miilor de invenþii ºi inovaþii romaneºti medaliate la târgurileinternaþionale, sã asigure un sistem de sãnãtate preventiv ºi oeducaþie spre viitor ºi diferenþiatã în funcþie de nevoile societãþii,sã ne întãrim în mod real capacitatea de apãrare a þãrii prin investiþiiîn industria de armament ºi echipament militar, renunþând cuabilitate la ofertele venite din partea unor companii care ne vândla preþuri uriaºe avioane de luptã, nave de rãzboi etc.

Sã sperãm cã poporul român îºi va activa latenþele sufleteºtiºi-ºi va recãpãta respectul de sine, abordând cu bãrbãþieprovocãrile viitoare, ºtiind cã unitatea naþionalã ºi credinþa înDumnezeu sunt aliaþi de nãdejde în aceste vremuri, marcate deun trecut obsedant, un prezent imperfect ºi un viitor incert.

În încheiere, doresc sã adresez mulþumiri revistei Sud care agãzduit în numerele sale materialelele transmise spre publicare,felicit inimosul colectiv de redacþie ºi urez cititorilor ºi truditoriloracestui forum de dezbatere un cãlduros ºi plin de dragoste Lamulþi ani! ºi sã aºteptãm cu bucurie ºi speranþa de mai bineNaºterea Mântuitorului Nostru, Iisus Hristos.

Aºa sã ne ajute Bunul Dumnezeu!

(urmare din pagina 10)

Începutul sfârºitului. Vântul

schimbãrii anunþã o nouã lume

1212121212 ISTORIIISTORIIISTORIIISTORIIISTORII

Vasile GRIGORE

În jurul unei controverse– Pãdurea cea mare sau

Dealu Mare?

La Bolintin a existat cândva una dintre primele mãnãstiri ale Þãrii

Româneºti. Faptul este îndeobºte cunoscut, ca ºi prima sa atestare

documentarã – hrisovul în limba slavonã al voievodului Alexandru Aldea

din 15 martie 1433. Mai puþin notorii sunt peripeþiile prin care a trecut acest

bãtrân document.

De la momentul emiterii de cãtre cancelaria domneascã, a fost pãstrat în

arhiva mãnãstirii bolintinene. De aici, douã veacuri mai târziu, dupã

subordonarea cãtre mãnãstirea Mihai Vodã din Bucureºti, a fost dus acolo,

unde a stat alte douã veacuri. Deschidem o micã parantezã ºi spunem cã, la

rându-i, mãnãstirea Mihai Vodã fusese subordonatã (închinatã) mãnãstirii

athonite Simonopetra (Grecia). În momentele ce au precedat intrarea în

vigoare a Legii pentru secularizarea averilor mãnãstireºti (dar ºi ulterior!),

zeci de mii de documente româneºti au luat calea Greciei, printre care ºi

hrisovul bolintinean în discuþie. Acolo a fost ascuns în strãfundurile

arhivelor, cercetãtorii crezându-l pierdut pentru totdeauna.

Rolul unui asemenea hrisov era de a certifica în faþa instanþelor de judecatã

drepturile unei instituþii, persoane sau comunitãþi. Aºadar, de fiecare datã

când se isca un litigiu, documentul era scos ºi prezentat ca probã. Numai

cã, prin acest procedeu, preþioasele mãrturii erau supuse uzurii, ca sã nu

mai spunem furtului sau chiar distrugerii. ªi nu era nici uºor ºi nici ieftin sã

obþii un duplicat. Prin urmare, de la o vreme încolo, titularii unor asemenea

documente au prins obiceiul de a le copia în caiete speciale (condici) care

erau legalizate de cancelaria domneascã ºi aveau aceeaºi putere probatoare

ca ºi originalul. Cei care realizau transcrierea (dascãli) erau cei mai buni

specialiºti ai momentului, ale cãror competenþe erau dincolo de orice dubiu

ºi universal recunoscute.

În anul 1755, hrisovul bolintinean avea sã fie tradus ºi transcris în

Condica mãnãstirii Mihai Vodã de cãtre Constantin, dascãl de slovenie la

ºcoala de la biserica Sf. Gheorghe Vechi din Bucureºti. Numai cã ºi aceastã

Condicã a luat drumul Greciei.

Pentru a te putea descurca în mulþimea de documente dintr-o condicã,

întocmai ca la o lucrare modernã, se întocmea un cuprins (perilipsis), în

care erau menþionate, în funcþie de un anumit criteriu, toate actele, fiecare

însoþit de câteva cuvinte referitoare la tematica conþinutã. Ei bine, doar

acest perilipsis însoþitor al Condicii din 1775 a mãnãstirii Mihai Vodã a

rãmas în þarã, la dispoziþia cercetãtorilor români.

Informaþii din el, privitoare la mãnãstirea bolintineanã, au fost date

publicitãþii în anul 1937, într-un studiu rãmas de referinþã semnat de istoricul

Ion Ionaºcu (Vechimea mãnãstirii din Pãdurea cea mare de la Bolintin, în

Revista Istoricã, VII, 1937, p. 323-337).

Rezumatul este urmãtorul: „Hrisovul lui Alexandru marele voievod, fiul

lui Mircea voievod Basarabã, cel dã mãnãstirii Bolintinu din Pãdurea

cea mare, unde este Bunavestire, peste apa Argeºului, împotriva Bucºanilor,

ca sã-i fie satu ce sã numeºte Bolintinu, jumãtate ºi sã fie iertatã de

vinãriciu i proci. ªi s-au scris la Târgoviºte.”

Astfel cãpãta viaþã Pãdurea cea mare, devenind unul dintre cele mai

populare toponime istorice româneºti, consacrat prin citarea într-o mulþime

de studii, ba chiar ºi în titlul unor lucrãri de sine stãtãtoare.

Momentul 1989 a permis o mai fluentã circulaþie a ideilor ºi oamenilor,

de care au profitat ºi cercetãtorii noºtri. Ca urmare, din arhivele athonite au

ieºit la ivealã miile de documente româneºti, printre care ºi cele ale

Bolintinului, inclusiv Condica din 1775. Începându-se publicarea lor, prof.

Petronel Zahariuc, un eminent istoric, specialist în limba slavonã, a atras

atenþia cã în textele originale nu scrie nicidecum Pãdurea cea Mare, ci

Dealul Mare, prin urmare este vorba despre mãnãstirea bolintineanã „de la

Dealul Mare, unde este Sfânta Bunavestire, în vadul rîului Argeº, împotriva

Bucºanilor...”. (Petronel Zahariuc, Patru documente inedite din secolul al

XV-lea, în SMIM, vol. XXVI, 2008, p. 163-176)

Prima interpretare a fost cã dascãlul Constantin a greºit traducerea, greºealã

ce ar fi fost scump plãtitã dacã ar fi fost depistatã. Totuºi, sã ne amintim

ceea ce spuneam privitor la statutul ºi pregãtirea acestor specialiºti ºi sã

subliniem cã nu numai în cel din 1433, ci în toate documentele bolintinene

traduse în Condicã mãnãstirea era din Pãdurea cea mare ºi nu de la Dealu

mare. Adicã, nu a fost o scãpare punctualã, ci o serie întreagã!

Întradevãr, sunã cumva ciudat sã identifici un loc ca fiind din Pãdurea

cea Mare, într-o epocã în care toatã þara era o imensã pãdure. Însã, dacã

stãm ºi ne gândim mai bine, la Bolintin nici dealuri nu sunt. Nici mici, nici

mari!

Un început de rãspuns îl aflãm de la academicianul Nicolae Cartojan,

care studiind limba românã utilizatã cu multe secole în urmã, ne spune cã

unele „cuvinte sunt importante din punct de vedere al evoluþiei sensului,

cãci pãstreazã încã un înþeles mai apropiat de prototipul din care derivã:

codru cu înþelesul de munte; cumplit cu înþelesul de sfârºit; pãdure cu

înþelesul de munte [deal]; sãruta cu înþelesul de salutare etc.” (Istoria

literaturii române vechi, vol. 1, Bucureºti, 1940, p. 52)

În concluzie, dascãlul Constantin la anul 1775 nu greºeºte, ci dovedeºte

o surprinzãtor de bunã cunoaºtere a sensului vechilor cuvinte, din vremea

când deal ºi pãdure erau sinonime.

Totuºi, dilema noastrã nu este pe deplin elucidatã. Ce era, pânã la urmã:

deal sau pãdure? Sau este nevoie sã-i mai cãutãm încã un înþeles termenului?

Am fost dintotdeauna mirat cã în cimitirul nostru, din Bolintinul din Vale, nu se pot vedea monumente funerare vechi.

Unele impozante, impresionante estetic, da, însã seculare nu. Nedumerirea mi-a fost ºi mai mult accentuatã când, vizitând

alte cimitire din jur, am vãzut acolo cruci bãtrâne, cu buchi chirilice sau greceºti, mãrturisind vechimea locului. Totuºi,

Bolintinul întrece ca vârstã tot ce-l înconjoarã ºi atunci, oare ce s-o fi întâmplat cu morþii lui? Vã voi face pãrtaºi la felul

în care am reuºit sã-mi astâmpãr curiozitatea, gândind, poate, cã nu doar pe mine mã va fi încercat.

Bolintinul are prima atestare documentarã la 15 martie 1433, când aflãm cã pe teritoriul sãu exista o mãnãstire cu

hramul Bunavestire. Prin urmare, cimitirul satului trebuie sã fi fost în jurul bisericii mãnãstirii. Circa douã sute, douã sute

cincizeci de ani mai târziu, mãnãstirea dispare fãrã urmã, cu ea ºi mormintele primelor generaþii de bolintineni.

Ajunºi în acest punct, este necesar sã facem o precizare. Localitatea actualã Bolintin Vale s-a constituit prin unirea a

douã sate: Bolintin (zis Linia Bãleanului) ºi ªtirbeºti (zis Moºteni ºi Drugãneasca). Hotarul dintre cele douã sate trecea

prin chiar centrul localitãþii de astãzi, aproximativ pe strãzile Viitorului, Republicii ºi o micã porþiune din Libertãþii.

Nu ºtim unde s-au îngropat „bolintinenii” între 1650-60, data aproximativã a dispariþiei mãnãstirii ºi anul 1718, cel al

ridicãrii unei biserici din lemn (hram Sf. Nicolae) în satul ªtirbeºti care, desigur, era înconjuratã de cimitir. Se vede cã am

pus „bolintinenii” între ghilimele, pentru cã, în mod normal n-ar fi trebuit sã aibã de-a face cu biserica altui sat. Probabil

au avut o anume contribuþie la ridicarea bisericii din lemn, or era o chestiune de tradiþie, cert este cã s-au înmormântat aici.

Biserica de lemn se afla chiar pe locul unde acum este cea din centrul oraºului Bolintin Vale, cu hramul Adormirea Maicii

Domnului. Totuºi, conform unor mãrturii mai vechi, este foarte posibil ca în Siliºte (loc aflat între strada Sabarului ºi satul

Crivina), adicã în Bolintinul vechi, sã fi existat o bisericã cu cimitirul ei.

Ce-i sigur, este cã de la 1718 cimitirul Bolintinului (al ªtirbeºtilor, mai precis) s-a aflat pe locul curþii bisericii ºi parcului

din centrul oraºului. Cu vremea, în locul bisericii din lemn s-a ridicat o alta, de cãrãmidã, dar cimitirul a rãmas pe loc.

Asta pânã la Legea cimitirelor din 1864 care, împreunã cu o serie de prevederi referitoare la igienã, printre care

împrejmuirea ºi depãrtarea la cel puþin 200 de metri de sat, interzicea înmormântãrile în jurul ºi în interiorul bisericilor.

Adicã, cerea înfiinþarea de cimitire pe noi amplasamente ºi pãrãsirea celor vechi, neconforme. Totuºi, sãtenii ºi autoritãþile

locale nu s-au grãbit sã o punã în aplicare, în unele locuri nici pânã în ziua de azi.

Revenind la chestiunea care ne intereseazã, am aflat cã Direcþia Generalã a Serviciului Sanitar din Ministerul de Interne

cerea la 29 ianuarie 1882 Prefecturii de Ilfov sã le punã în vedere þãranilor din comuna Bolintinul din Vale „cã legea

cimitirelor publicatã în Monitorul Oficial no. 71 din 1864 ºi regulamentul pentru înmormântãri inserat în Monitorul

Oficial no. 90 din 1860, nu se pot înlãtura”.

Despre ce era vorba? Obiºnuiþi cu tradiþia înmormântãrii lângã bisericã, aproape de locul de unde se înãlþau rugãciunile

preoþilor cãtre Dumnezeu, generaþie dupã generaþie a unui neam în acelaºi loc, era greu sã-i convingi pe sãteni de necesitatea

respectãrii unor oarecare reguli de igienã. Astfel cã invocau motive dintre cele mai diverse ºi argumentau chiar convingãtor:

„Domnule Ministru, suntem locuitori domiciliaþi în comuna Bolintinu din Vale, din plassa Sabaru. Primarul local,

Dinicã Stegãrescu, în anul 1881, dupã un ordin emanat de subprefecturã, a înfiinþat un cimitir, dând respunsul cã e în

regulã ºi în depãrtare reglementarã, fãcând pe autoritãþile respective a crede cã este adevãrat ceea ce a raportat; dinpotrivã

cimitirul n-are nici un drum de comunicaþie, de vrem pentru trebuinþele noastre a merge acolo, suntem de o parte popriþi

de alþi locuitori sã trecem prin curþile lor, ear de alta [de] îngrijitorii moºiilor vecine a nu cãlca pãmântul semãnat sau sã

facem drum, aºa cã noi cu toþii suntem în uã suferinþã nespusã; nu e împrejmuit, nu este fãcut un cãmin unde preoþii poate

sluji ºi cadavrele mortale sunt prada vânãtorilor ºi a altor animale. Eatã dar cã din cauza aceasta, pe lângã ale noastre

suferinþe, apoi aerul se infecteazã ºi îndatã se ivesc epidemii în locuitori. De multe ori am reclamat dlui Primar ca sã ea

mãsuri pentru facerea altui cimitir unde am gãsit de cuviinþã, fiind în condiþiune ºi nu am fost ascultaþi. Când suntem

întorºi cu un cadavru de om de la acel cimitir ºi-l înmormântãm în curtea bisericei, cãci nu putem a-l lepãda pe stradã, dnu

Primar Stegãrescu se pune ºi ne amendeazã, fãrã ca dsa sã þie compt cã n-a sciut ce a fãcut.

Pentru toate acestea dar, vã rugãm cu respect Domnule Ministru, ca cap al afacerilor administrative, sã binevoiþi a lua

masuri pentru cercetarea cazului în localitate ºi aveþi sã fiþi bine puºi în cunosciinþã de cauzã, cã cele ce reclamãm sunt

juste, ear dnu Primar ca unul ce a arãtat un neadevãr sã i se dreseze acte penale spre a se supune judecãþii.”

Semnau 206 de capi de familie, multe nume comune astãzi.

Reþinem aºadar cã abia în 1881 se înfiinþase noul cimitir ºi cã el se afla la distanþa regulamentarã faþã de sat/sate, însã

nu era pe placul bolintinenilor. Este vorba chiar despre actualul nostru cimitir care, pe acea vreme, se afla la distanþã de

case, între locul unde se þinea târgul (azi sediul OMV Petrom) ºi câmp, adicã între satele Bolintin (Linia Bãleanului) ºi

ªtirbeºti-Moºteni. Suprafaþa respectivã þinea de satul Bolintin (pe când biserica era în ªtirbeºti), fusese în proprietatea

boierilor Bãleanu ºi intrase în posesia localitãþii (primãriei), dupã 1864, conform prevederilor Legii lui Cuza, de

împroprietãrire a clãcaºilor. Prin mai multe cumpãrãri ulterioare, efectuate de primãrie, suprafaþa iniþialã avea sã se

mãreascã, conform nevoilor în creºtere.

Istoria are un final, sã-i zicem fericit, în sensul cã, pânã la urmã sãtenii s-au lãsat convinºi cã locul ales reprezenta cea

mai convenabilã soluþie.

„Astãzi, 14 martie anul 1882, Noi, George C. Florescu, adjutorul subprefectului plãºii Sabar din districtul Ilfov, în

urma ordinului dlui Prefect no. 1896, pe lîngã care se trimite în copie ordinul dlui Ministru de Interne no. 548, cu în

original suplica mai multor locuitori din comuna Bolintinul din Vale, prin care reclamã cã Primarul nu are cimitir în

condiþiunele legii, astfel cã întâmpinã dificultãþi când se face înmormântãri, delegat fiind de dlui subprefect respectiv, m-

am presentat la localitate, în comuna Bolintinul din Vale ºi fãcând cuvenitele cercetãri am constatat urmãtoarele:

S-au presentat mai mulþi locuitori din cei prevãzuþi în suplicã, precum ºi alþii din comunã care fuseserã vestiþi mai

dinainte. Am mers împreunã cu ei, Primarul respectiv ºi dl [Constantin] Bolintineanul, Epitropul Bisericei, la locul unde

este înfiinþat cimitirul. Am vãzut cã, de la marginea ºoselei din comunã este o altã ºoseluþã care merge pânã la locul unde

este cimitirul. Cimitirul este ca de 18 prãjini pogoneºti, format pãtrat, în depãrtare reglementarã ºi înprejmuit cu ºeanþu,

având de jur înprejur sãdiþi salchâmi ºi în interior sunt 20 morminte, unde s-a fãcut înmormântãri de cãtre locuitorii din

aceastã comunã.

Locuitorii care ne însoþea au declarat cã deoarece are drum liber de comunicaþie la cimitir, ceea ce s-au fãcut de curând

ºi fiindcã este înprejmuit cu ºeanþu, se mulþumesc a rãmânea cimitirul aici, unde în curând se va construi ºi un paraclisu;

cã nu mai au nimich de reclamat asupra celor prevãzute în suplicã.

S-au pus în vederea Primarului, ca conform ordinelor ce are sã privegheze a se face înmormântãri regulat la cimitir, iar

pentru contravenitori sã ea mãsurile prevãzute de lege.

Pentru care dar de cele precedente am dresat presentul Proces verbal.

Adjutorul subprefect Sabar Florescu (ss)

Primar D. G. Stegãrescu (ss)

Epitrop Besericei Constantin Bolintineanu (ss)

Locuitorii presenþi: ªtefan Gligore; ªtefan Chîrstea; M. D. Poppescu; Ion Cãpriþã; Stan Stan; Enache Stan; Ion Mincu;

Danciu Mãndiþã; Tuþã Hristea; N. George.

Ceilalþi locuitori care ne însoþea nu ºtiu carte.”

Se va reþine, aºadar, cã pânã la 1881 bolintinenii îºi înmormântau decedaþii în jurul bisericii din ªtirbeºti-Moºteni, în

locurile moºtenite din tatã în fiu. Abia de la acest an încolo încep a se îngropa în cimitirul actual. Prin urmare, ar trebui

trecãtorul sã-ºi poarte paºii cu oarecare evlavie prin parcul din centrul Bolintinului din Vale, pentru cã pãºeºte pe oasele

strãmoºilor.

Bibliografie:

BJAN Ilfov, Fond Prefectura judeþului Ilfov, ds. 2/1882, f. 22, 58-61.

BJAN Ilfov, Fond Prefectura Judeþului Ilfov, ds. 160/1937, f. 29.

Cum ºi-au fãcut bolintinenii cimitirVasile GRIGORESCU

1313131313ISTORIIISTORIIISTORIIISTORIIISTORII

Un nume intrat în legendã –Profesorul Bulãceanu

Neagu Udroiu

Aº fi vrut sã aflu mai multe

ºi sã le pot spune pe mãsurã

despre dimineþile ºcolii de la noi

din sat. Arhivele nu mã ajutã,

ele având soarta ºtiutã: punerea

lor pe picioare târzie, mutãri de

colo-colo, incendii, cutremure,

rãzboaiele. Plus secþionãri

direcþionare: de aici încoace, la

noi, tot ce a fost înainte – la

Centru. Am constatat ce e pe la

noi, am fost ºi pe dincolo, unde

dizolvate într-o imensã masã documentarã cumulativã înaintezi

cu mare greutate ºi fãrã vizibile foloase.

Avem avantajul lecturii unei cãrþi plinã de merite, cea scrisã de

domnul Vasile Olteanu, avantajat la rându-i de factori pe care eu

nu-i mai pot convoca. Pe de o parte, sunt încercãri anterioare de

monografiere a localitãþii. Pe de altã parte ºansa de a sta de vorbã

cu martori ai vremii, risipiþi în timp, trãitori încã în vatra satului

la data travaliului sãu.

V. Olteanu vorbeºte de o primã ºcoalã sãteascã la noi în sat la

anul 1862. Este clar, cã ne plasãm astfel în arealul dominat de

Domnul Unirii, vectorul iniþiativelor sale având ca punct de

aplicaþie scrisul ºi cititul la nivelul cel mai larg cu putinþã în

rândul populaþiei. Sã se fi întâmplat ceva ºi mai devreme? Greu

de spus. ªi de va fi fost, putem bãnui cã asemenea apucãturi

vizau doar beizadele locale, amintind, pãstrând proporþiile, de

aducerea la oraº a unui Gherman Vida ori Cuenim.

Deci, putem lua drept cap-compas anul 1862. Circumstanþe

preliminare, iatã precizarea de luat în seamã o perioadã, cât de

întinsã nu ºtim: buchisirea slovelor se fãcea în tinda bisericii,

poate cea de acum, poate construcþiile de dinainte. Dar strãdania

învãþãturii timpurii este confirmatã în diferite moduri. Între altele,

stau dovadã aceste însemnãri ale logogãtului Trandafir pe o cazanie

a bisericii de la 1841, reprodusã de învãþãtorul V. Olteanu.

Informaþia priveºte pe „eu logofãtul Marin fecioru” care „am

învãþat carte în anul 1839".

Rãsfoind arhiva existentã la ºcoalã, am dat, evident, peste cele

pe care le parcurseserã ºi cei de dinaintea mea. Iatã setul de

rapoarte cãtre revizorul ºcolar judeþean, întocmite de persoanele

trimise în inspecþie la Cartojani. Exacte, meticuloase, expresive

prin puterea de a fotografia starea de lucruri la un moment dat.

Ele încep imediat dupã primul rãzboi ºi se prelungesc în timp

pânã dupã al doilea. Aº reþine, spre exemplificare, câteva.

La 11 iunie 1919, revizorul Savu Bãdescu gãseºte în exerciþiul

funcþiunii pe Mihai Bulãcianu (aºa semna el însuºi, cu i în loc de

e), „titular definitive” ºi Vasile Luca, absolvent al ªcolii Normale

„Sf. Ecaterina”. Menþioneazã revizorul: ªcoala are local propriu –

dupã o sursã construit în 1902, dupã alta, gãsitã de mine în 1904

– cu mobilier necesar în foarte bunã stare. Localul e bine întreþinut

sub aspectul curãþeniei. „Populaþia ºcolii” aratã astfel: cl. I, 24

elevi; cl. a II-a, 6 elevi; cl. a III-a, 6 elevi. Nu existã clasa a IV-a

(explicabil, cred: cine sã intre la ºcoalã în sãptãmânile de dupã

Mãrãºeºti-Mãrãºti-Oituz?); cl. a V-a, 4. Abia se încheiase rãzboiul.

Revizorul ºi-a intrat în rol, a ascultat elevi, rezultatele fiind

mulþumitoare (mã întreb: l-o fi scos la tablã ºi pe tatãl meu?).

Frecvenþa capãtã un calificativ usturãtor: f. slabã. I-a evaluat pe

dascãli, pe care îi considerã „de bunã þinutã”.

Din raportul întocmit la sfârºit de an ºcolar, pe 10 iulie 1919,

semnat de M. Bulãcianu, în calitate de diriginte (funcþia de director

va apãrea mai târziu) ºi Vasile Luca (brr… ce nume!), învãþãtor

pur ºi simplu, aflãm detalii. La începutul anului ºcolar

(Armistiþiul din Pãdurea Compiegny nu se semnase încã) fuseserã

înscriºi 73 de bãieþi ºi 3 fete. Au urmat cu regularitate 31, dintre

ei cinci n-au venit cu regularitate la ºcoalã, iar 34 au apãrut când

ºi când. De aici ºi statistica descurajantã consemnatã de revizor.

Promovaþi: 22. Repetenþi:14, ei fiind cei care nu au obþinut media

de promovare, 34 din cauza absenþelor. La nr.11 pe foaia

matricolã, elevul Udroiu C. Constantin, cu media 9,20. Existã

înaintea lui un 9,50 – Botoroagã N. Ion. Între colegi: Bãlþãþescu

I. Dumitru, 7,00; Caloenescu Gh. Dumitru, 6,95; Rachieru H.

Ion, care, însã, nu îndeplineºte condiþiile de promovare la românã,

aritmeticã, religie, dexteritãþi. Era fiul proprietarului de cazan de

þuicã,pe care toatã lumea îl ºtie de „Cocoºatul”. Va avea copii de

ispravã; îl vom gãsi pe lista celor cãzuþi pe frontul din Rãsãrit.

Arhiva este dominatã de ordine ministeriale pe diferite subiecte.

Ministrul Educaþiei, dr. C. Angelescu, obiecteazã la adresa unor

dascãli care „defãimeazã cu o condamnabilã uºurinþã instituþiile

statului ºi oameni de seamã care au contribuit la mãrirea þãrii

noastre”. El cheamã pe „Apostolii Neamului”: „Lucraþi fãrã preget

pentru ºcoalã, pentru Neam!”. În alt Ordin (mai 1922), apreciazã

cã învãþãmântul primar rural „nu dã roadele aºteptate”. Revizorul

ºcolar Al. Ciorãnescu atrage atenþia „stãruitor” asupra deselor

absenþe de la ºcoalã a „domnilor învãþãtori”. Se cere organizarea

de cursuri pentru adulþi. Sau înfiinþarea de farmacii pe lângã

fiecare ºcoalã primarã ruralã.

În septembrie 1922, ministrul instrucþiunii cere sã se

întocmeascã peste tot tabele cu numele celor cãzuþi pe front, care

sã fie afiºate în fiecare clasã. Dupã ceva timp (22 martie 1924),

inspectorul ºcolar pe judeþ se adreseazã cãtre diriginþi (directori)

din Vlaºca sã procedeze la plantarea în curtea ºcolii ºi pe marginea

drumurilor de pomi fructiferi în memoria celor cãzuþi în rãzboi.

Instrucþiunile sunt mai cuprinzãtoare: la fiecare pom sã existe o

plãcuþã cu numele elevilor care au participat la sãdirea acelui

pom, de care va îngriji pe toatã durata studiilor. Va trebui

organizatã, se spune în continuare, o ceremonie cu lume multã

pentru a marca executarea lucrãrilor de plantare.

Avem ºi rãspunsul ºcolii, redactat pe 3 aprilie 1924. S-au

plantat la Cartojani nouã zarzãri, doi gutui, un dud, cinci viºini,

nouã pruni, cu participarea a 13 grupuri de câte opt elevi. O

serbare entuziastã cu program artistic dedicat eroilor a marcat

data inaugurãrii livezii demonstrative. Au fost prezenþi preotul

ªtefan Georgescu, ca invitat al sãu, preotul Iliescu din Gratia ºi

chiar revizorul ºcolar Dan Constantinescu.

Continuã, evident, rapoartele periodice ale revizorilor. Aflãm,

noi cei de azi, ce reþine interesul unui strãin sosit în inspecþie?

Diverse. În ºcoalã ºi în curte era curat, dar se atrãgea atenþia cã

trebuie reparatã uluca (1928). Arhiva e în ordine, ,,localul curat,

material didactic sufficient ºi bine întreþinut, grãdina ºcolii foarte

bine plantatã ºi lucratã, pomii fructiferi din grãdinã, foarte îngrijiþi”

(martie 1935); „observ neînþelegeri între dascãli, îi rog sã se

înþeleagã între ei (dec.1935), frecvenþa încã lasã de dorit (dec.

1938); localul e foarte rãu întreþinut (iun. 1939). Mã întreb ce a

putut genera aceastã din urmã situaþie? Poate cã inspectorul a

„picat între scaune”, tocmai înaintea operaþiei tradiþionale de

salubrizare? Sau, poate, a venit neanunþat, prinzând pe picior

greºit pe admimistrator?

Interesante, desigur ºi aprecierile la adresa învãþãtorilor

inspectaþi la ore. Despre Ilie Petrescu, director: „Depune muncã

pentru instruirea elevilor încredinþaþi ºi pentru buna gospodãrire

a ºcolii, pentru buna ei organizare” (dec. 1935). Despre Marin

Predescu: „Element destoinic, sper sã observ progrese mari data

viitoare. Cred cã nu mã voi înºela” (dec.1938).

La conducerea ºcolii a funcþionat o stabilitate

remarcabilã.Despre perioada Poppian, notãm câte ceva în altã

parte. El venea în sat la noi dinspre Corbii Mari ºi va pãstori pe

amatorii de carte pânã spre finalul veacului. La începutul secolului

urmãtor, se instaleazã în ºcoalã Mihail Bulãcianu (noi îl vom

prelua drept Bulãceanu). Trei decenii va dirigui rosturile

comunitãþii ºcolare din Cartojani. Este continuat la treburile de

cancelarie de Nicolae Constantinescu, sosit în ºcoalã în 1925,

apoi de Ilie Petrescu, peste exact zece ani.

Vine rãzboiul. Dascãlii pleacã unul câte unul sub arme: Ion

Aelenei, concentrat la 1 august 1939, Marin Predescu la 10 mai

1940, Ilie Petrescu la 1 septembrie 1940. La conducerea ºcolii

rãmâne singurul bãrbat neîncorporabil, Ilie Ciobãnescu. Când

se întoarce, demobilizat, colegul de catedrã Marin Predescu,

directorul interimar se simte dator sã se adreseze Inspectoratului

Judeþean cu o propunere de bun simþ: abia întors de pe front,

acesta sã primeascã portofoliul directorial. Rãspunsul sunã

autoritar: „Va gira direcþia ºcolii domnul Ciobãnescu”. O va face

pe durata rãzboiului ºi câþiva ani dupã.

Am o notã întocmitã pentru a fi trimisã la Giurgiu unde se

dorea sã se reface monografia judeþului Vlaºca. Ea urmeazã

algoritmul gândit de solicitanþi ºi oferã date stop-cadru la data

respectivã (27 mai 1934). Ce aflãm? Populaþia comunei Cartojani

cupridea 780 bãrbaþi ºi 690 femei. Ocupaþia dominantã, plugãritul

(720 persoane). Erau 33 de meseriaºi ºi 13 bãcani. Cerealiºti,

aproape întreg satul. Preot în exerciþiu era ªtefan A. Georgescu;

notar Gh. Ionescu (Gogu notarul, frecvent evocat); perceptor

Gh. Zamfirescu; conductor Petre Scânteie; funcþionar CAM

Alex. Constantinescu (noi îl ºtim de Marinicã al lui Pandele).

Despre ºcoalã, douã date controversate: înfiinþarea

învãþãmântului primar în 1874 (noi avem notat acel an, de sub

Cuza, 1862); poate ca data indicatã aici sã indice momentul

înfiinþãrii ºcolii de sine stãtãtoare. O altã datã se referã la

construcþia localului ºcolii – 1904 (documentul oficial avanseazã

o data cu doi ani mai timpurie).

Lista istoricã a dascãlilor se dovedeºte lungã ºi ambiþioasã.

Începe cu preotul Marin Trandafirescu ºi cântãreþul Ion

Constantinescu, zis Plisã, probabil deschizãtorii de drum.

Enumerarea trece prin zeci de nume, cu pretenþia exhaustivitãþii,

ajungând „la zi” (1934). Nu lipsesc cei ºtiuþi de noi: Constantin

Popian, Elena Zisu, Mihail Bulãceanu, Vasile Luca, Ilie Petrescu,

Nicolae Constantinescu, Marin Predescu dar ºi mulþi de care

abia acum auzim: Dumitru Gutãnescu, Cristodi Ionescu, Emil

Hodivoianu, A.Jegu.

Lotul ºcolii, aflãm, cuprinde 13,5 ha, iar al directorului 75 de ari.

Exista ºi o bibliotecã ºcolarã cu 162 de volume (în programa

elevilor figureazã, sãptãmânal, o orã pentru lecturã). Biblioteca

popularã, cea pentru restul sãtenilor, este cuprinsã tot în evidenþa

celei ºcolare. Nu sunt convins cã dincolo de acele piese de raft n-

au ajuns unele ºi în mâinile noastre, încoace, dupã rãzboi.

Aº reveni la Mihail Bulãceanu, atât de frecvent evocat în

paginile de faþã. Trebuie sã-l fi întâlnit în primele mele zile de

ºcoalã, dar fãrã a lua aminte la ce putea sã însemne pentru

comunitatea noastrã sãteascã. ªi asta pentru cã i-am aflat de

nume ceva mai târziu. Singura fotografie ce mi-a cãzut sub ochi

este una din buletinul de identitate. Trup de om voinic pe care îl

bãnuiesc ºi înalt. Efigie de Memorandist. Frunte înaltã, ochi

venind spre tine întrebãtor. Mustaþã plinã, tãiatã în unghi. Costum

închis, cu dungi, cãmaºã albã, cravatã. Pozã de maturitate.

Iatã ºi un C.V., alcãtuit prin alãturarea a douã fiºe personale

existente în arhiva ºcolii. Nãscut la data de 11 mai 1875 în

comuna Preajba-Vlaºca (cumva, vecinã nouã). Absolvent al

ªcolii Normale Carol I. Diploma de capacitate eliberatã de

Ministerul Instrucþiunii Publice poartã numãrul 212/iulie 1896.

Este numit în învãþãmânt la 1 septembrie al aceluiaºi an ºi definitiv,

la 10 octombrie 1903. Nu va face frontul, fiind scutit de lege. A

început cariera de dascãl la Gãleteni-Moºteni, cãtun ªoriceºti.

Va fi transferat de trei ori: la Tãmãºeºti, la Adunaþi-Budeºti,

respectiv la Cartojani (aici soseºte la 1 iulie 1900). Se va cãsãtori

cu Maria ºi vor avea copii pe Olga ºi Eliza, care devin ºi ele

învãþãtoare la ºcoala din sat. Olga se va cãsãtori cu preotul ªtefan

A. Georgescu.

Este uºor de înþeles cât de adânc înrãdãcinat a rãmas în mintea

sãtenilor. I-au trecut prin mânã duzini de promoþii. N-a fost

nimeni în Cartojani care sã nu fi dus cu el, la ieºirea de pe bãncile

ºcolii, trãsãturi, priceperi, impulsuri moºtenite din felul de a fi ºi

a gândi al învãþãtorului Mihail Bulãceanu. ªcoala i-a fost datã pe

mânã de la venirea în sat. Va fi eliberat de misiuni de conducere

doar la vârsta pensionãrii.

Un detaliu: la 28 aprilie 1931 apare oficial pentru ultima data

în scripte, drept cel sub conducerea cãruia era pusã ºcoala. Co-

semneazã procesul verbal al inspecþiei de rutinã din partea forului

judeþean. Poartã data de 25 septembrie 1931, aprobarea

ministrului instrucþiei publice ca învãþãtorul Bulãceanu sã

funcþioneze ºi în anul ºcolar urmãtor (1931/1932), care va fi cu

adevãrat ultimul sãu an de serviciu.

În arhiva bisericii, consultatã prin bunãvoinþa preotului paroh

Ionel Andrei, descoper actul de deces al dascãlului. Poartã numãrul

37 din 20 iulie 1947 ºi este semnat de George Chiricuþã, primar

ºi Anton Florescu, notar. Încetase din viaþã din viaþã pe 18 iulie

la orele 2.00. Certificã preotul Petre Colfescu.

Adrian BUCURESCU

În marea lor majoritate, toponimele din România Mare sunt de origine dacicã. Cu toate acestea,

întrucât documentele dacice le sunt necunoscute, lingviºtii ºi istoricii noºtri le atribuie origini dintre

cele mai nãstruºnice, mai cu seamã din limbile care s-au vorbit aici cu mii de ani mai târziu decât cea

autohtonã. Altor toponime, în ciuda maniei de a le cãuta printre neamuri strãine, nu li s-a gãsit în

niciun chip vreo explicaþie. Aºa se întâmplã ºi cu toponimul Bolintin, purtat ºi astãzi de mai multe

aºezãri, unde cele mai vechi dovezi de locuire au fost datate ca provenind din Neolitic.

Cercetând de ani de zile istoria ºi cultura Dacilor, am gãsit ºi o localitate din Vestul Daciei Mari,

anume în Pannonia, cu denumirea de BOLENTIUM. Iscodind româna ºi latina, ultima semãnând ºi

ea mult cu limba dacã, am ajuns la tãlmãcirea acestui misterios toponim. Astfel, denumirea provine

dintr-o sintagmã, anume BOLEN TIUM „Care rãspândeºte (împrãºtie) Teamã”; cf. lat. pollen „fruntea

fãinii; praf fin; pulbere; polen”; rom. teamã; a se teme. Cu privire la acest sens, pot fi gãsite mai multe

explicaþii: Codrii Vlãsiei, în care, în strãvechime, îºi vor fi gãsit adãpost locuitorii; o ceatã de rãzboinici,

obiºnuitã în Dacia; o întâmplare cumplitã, care va fi lãsat amintiri de neuitat. Dintre toate, cea legatã de

rãzboi pare a fi cea mai potrivitã, întrucât expresia s-a contopit într-un cuvânt aparte, ce trimite la

sãlbãticie, la violenþã sau la armatã, din care au apãrut mai târziu mai multe forme, în românã, dar

ºi în alte limbi europene; cf. rom. a împlânta; bolând; a bolânzi; lat. ferentarius „soldat din

infanteria uºoarã”; alban. ballander „cascadã”; grec. falangas „falangã, formaþie de infanterie cu

rânduri compacte”; germ. Flinte „sâneaþã; flintã”; franc. planton „planton”; blinder „a blinda”. Din

BOLENTIUM se va fi moºtenit ºi latin. pollens, pollentis „cu mare putere; puternic; tare”;

pollentia „putere; superioritate”, ºi volontas „voie; voinþã”, ceea ce înseamnã cã pe teritoriul

actualelor localitãþi cu denumirea de Bolintin se va fi aflat o fortãreaþã, cãreia, dacã (încã) nu i s-au

gãsit urmele, trebuie cã era construitã din lemn, având în vedere aceiaºi Codri ai Vlãsiei, amintiþi

mai la deal. Cu siguranþã, aºa a fost, dacã luãm în seamã încã un cuvânt moºtenit de românã din

BOLENTIUM, legat de ostãºie: palancã „palisadã; element de fortificaþie, folosit în amenajãrile

defensive mai vechi, alcãtuit din pari groºi ºi lungi, înfipþi în pãmânt, legaþi între ei prin bare

uºoare, corzi sau ramuri de copac etc.” De bunã seamã, prin nevãzute ºi magice forþe, marelui poet

nãscut aici, Dimitrie Bolintineanu, cel care a nemurit în versuri eroicele lupte ale Românilor, i se

va fi transmis harul chiar din tâlcurile strãvechiului toponim...

Toponimul dacic Bolintin

1414141414 SEMNALSEMNALSEMNALSEMNALSEMNAL

Ion C. ªTEFAN

Puþini poeþi români contemporani, apropiindu-se de vârsta rememorãrilor, se pot manifesta cu o forþã atât de puternicã ºiarmonioasã, în recentele lor volume publicate, ca Nicolae Dan Fruntelatã, în preajma sãrbãtoririi vârstei de 70 de ani.

Încã de la absolvirea Facultãþii de Filologie, a Universitãþii Bucureºti (1969), el a fost redactor-ºef al revistelor Viaþa studenþeascãºi Amfiteatru, al cotidianului Scânteia tineretului, apoi al revistei Luceafãrul. Dupã 1989, a condus sãptãmânalul Românul ºi, încontinuare, Examene. A publicat peste 15 volume de versuri, între care amintim: Viaþa în limba românã, Inventarul speranþei, Varadin noi, vara, La bãtrâneþe, lupii tineri, Sud pânã la capãt, Poeme de scris pe ziduri, Paharamar, Balade de la Grand Vanjou ºialtele, iar recent Târziu, ploierul – la care mã voi referi în continuare.

De când îl cunosc, s-a dovedit un prieten generos al poeþilor tineri ºi talentaþi, pe care i-a sfãtuit, i-a ajutat ºi i-a promovat, cu o voceblândã ºi cu un zâmbet bonom, ca valori reale, neconsiderându-se niciodatã în fruntea eºalonului glorios din vremea sa, între care seaflau: Nichita Stãnescu, Nicolae Dragoº, Marin Sorescu, Horia Bãdescu, Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, Grigore Hagiu, IonGheorghe ºi alþii – ci unul inclus în aceste rânduri, a cãror ierarhizare nu putea fi stabilitã de la tinereþe. Îi puteai mulþumi lui NicolaeDan Fruntelatã pentru o poezie publicatã; te supãrai pe el pentru o amânare, dar niciunul din generaþia noastrã, romanticã ºi avântatã,a Luceferiºtilor, între care mã aflam ºi eu din când în când, nu i-a contestat vreodatã talentul literar, pe care-l cultivã ºi acum cu aceeaºiinspiraþie ºi convingere.

El era considerat, încã de pe atunci, un poet talentat, iar dialogurile noastre se purtau pe marginea unor concepte operaþionale, amãiestriei prozodice, a poeziei moderne europene, atâta câtã putea ajunge pânã la noi – nu pe principii politice.

Îi recunosc acest merit lui Nicolae Dan Fruntelatã, anume: de a se fi manifestat întotdeauna ca un bun coleg, gata de a-þi întindeo mânã de ajutor. Aceasta nu este doar o pãrere de-a mea, ci a tuturor celor care l-au cunoscut din tinereþe ºi i-au rãmas prieteni.

De aceea, revenirea sa în forþã, acum, dupã împlinirea vârstei de 70 de ani, pe care i-a depãºit cu siguranþã, ca un pãstrãv de munte,nu sãltând, ci zburând peste cumpãna apelor, fiindcã poetul, conducãtorul cultural, omul înþelegãtor, generosul de-o inteligenþãsclipitoare uneori, presupune cã ºi distanþa dintre maturitate ºi bãtrâneþe, dintre viaþã ºi moarte, poate fi doar un concept convenþional,iar adevãratul poet a fost, este ºi va rãmâne dincolo de cumpãna celor din urmã.

De aceea, mi se pare firesc sã-l citesc acum cu aceeaºi plãcere ca-n vremurile de demult, în paginile revistelor: Sud, Bucureºtiulliterar ºi artistic, Arena literarã ºi în alte publicaþii, care nu-mi sunt întotdeauna pe deplin accesibile.

Nicolae Dan Fruntelatã rãmâne un scriitor patriot, militant, dar nu legendar, gen Vasile Alecsandri, ci profund, sensibil-dureros,ca Mihai Eminescu sau Lucian Blaga, aºa cum însuºi ne mãrturiseºte în articolul introductiv: Întoarcerea la Mica Valahie: „Princartea aceasta de poeme târzii mã întorc la mine acasã, la gustul laptelui matern, la aerul cu miros de pelin, de oman, de iarbã tãiatãprima oarã la coasa amintirii” (p. 5). Pentru împlinirea de rod se autodefineºte „ploierul” – adicã omul care aduce ploaia pesteBãrãgan: „Eu, de fapt, sunt ploierul zburând / peste lumea plinã de dor / Bunã dimineaþa, iubirea mea, / n-am venit cu flori, florilemor / þi-am adus numai un strop de toamnã / într-o ceaºcã neagrã de cafea” (Ploierul, p. 27).

Dar cuprinderea sa tematicã este mult mai largã: de la spaþiul geografic pe care (parcã) l-ar îmbrãþiºa pentru o posibilã (tristã)despãrþire, pânã la hotarele unei vieþi, pe care a trãit-o deplin: „În þara asta nici nu poþi sã mergi / cum pãºeºti, calci pe sfinþi, pe martiri,pe pãrinþi / calci pe trãdãri grozave ºi pe izbânzi de-o zi / simþi pânã-n oase cum vin / din miazã noapte ºi din miazãzi / tu, fiul meunenãscut, nu te speria / fãrã legi, fãrã timp, doar povestea, / durerea ºi umbra e þara ta” (Balada umbrei, p. 49).

Aceste sentimente profunde autorul le-a desprins, la rândul sãu, de la pãrinþi, ale cãror chipuri sunt evocate cu o mare duioºie:„Azi a fost octombrie, soarele / muºcã din câmpia uscatã / ca o þãrancã bãtrânã, ca o mamã / obositã de muncã ºi de dor (…) m-ampierdut în aceastã nebunie / a toamnei naºterii mele de demult / nu mai am cui zice mamã, tatã nici atât / drumul orfan plânge dupãmersul meu / la capãtul dinspre Dunãre, dinspre apus / mã aºteaptã, tot singur, tot trist / Dumnezeu (Octombrie, p. 15).

La aceastã vârstã târzie a reîntoarcerii ploierului pe lacrimile cuvintelor, doar chipul iubitei îi mai lumineazã amintirile: „Acolo,iubito, îmi e dor de noi / alergam pe un câmp, pãrul tãu flutura / ca un steag al vântului neînvins / ochii tãi luminau albastru-azuriu/ istoria acelei þãri vrãjite / Mulþumim, Doamne, cã nu ne-ai ferit / de iubiri ºi de ispite” (Mi-e dor de noi, p. 16).

ªi alãturi, într-un târziu al rememorãrilor, chipul unor poeþi dragi: „Nu vã duceþi acasã / hei, fraþilor, nu vã duceþi / cu ultimultramvai de noapte / el mestecã ruginit tãcerile / ºi oboselile marelui oraº / (…) nu vã duceþi, nu vã duceþi acasã / Pe roþile lui de oþelblestemat / sângele fratelui Nicolae Labiº / încã nu s-a uscat” (Cu ultimul tramvai de noapte. Lui Nicolae Labiº, p. 69).

Iatã ºi un dialog cu poetul necuvintelor: „Stau de vorbã cu Poetul / ce faci, bunã seara, cum te simþi / ca de obicei, bolnav, ca deobicei, furat / azi mi-au luat un cuvânt / ºi l-au decapitat / azi mi-au luat ziua de naºtere / ºi au fãcut din ea o sãrbãtoare / la care n-auchemat-o pe mama” (Ca de obicei. Lui Nichita Stãnescu, p. 70).

Nicolae Dan Fruntelatã e prea poet pentru a se lãsa antrenat într-o liricã sentimental-patrioticã; prea înþelept, pentru a se înfiora deapropierea morþii; prea cuprinzãtor, pentru a-i rãmâne ceva nespus la aceastã datã aniversarã. El se redescoperã ca un mare liric, înprimul rând pentru sine, într-o efervescenþã abia stãpânitã, de vulcan – gata sã erupã – cât ºi pentru prietenii sãi, care mai suntstatornici, într-o dezvãluire sincerã de sine, parcã spunându-ne: Iatã, eu acesta sunt! Dacã puteþi, iubiþi-mã!

(Nicolae Dan Fruntelatã, Târziu, ploierul, Editura Semne, Bucureºti, 2016)

REÎNTOARCEREA ÎN PATRIA CUVINTELOR

Prof. Gianina MEHEDINÞU

Geo CÃLUGÃRU

Elisabeta BOGÃÞAN

Meditativã ºi originalã, poezia Victoriei Milescu din volumul Raportul de aur/ La proportion d’or, Editura Poètes à vos plumes,Paris, 2015, impune ºi cheamã, solemnã ºi caldã în acelaºi timp, dând mãsura complexei sale mãiestrii artistice.

Scrierea, scrisul, reprezintã unul din motivele poeziei sale: „sunt scribul sub teroarea cuvintelor/ m-ai trimis pentru cã tac/ muºcândpãmânt”. (Între forþã ºi slãbiciune). Avem aici un raport inedit între scrib ºi cuvânt, o luptã, cuvântul fiind terorizant în aºa mãsurã, încâteste refuzat, preferându-se tãcerea. Aceasta reprezintã însã doar un echilibru relativ, cãci scribul este trimis înapoi „sub teroareacuvintelor”, pentru a-ºi împlini menirea. Scribul ºi poetul se dovedeºte cã sunt unul ºi acelaºi: „sunt picãtura de apã vie/ care începe sãscrie din greu poemul / sunt chiar el uneori/ rostogolindu-se cãtre tine”. (Cerºetor de poeme). Însã, pentru a face cuvântul sã-ºi deaîntreaga sa luminã, scrisul este mereu trudnic: ,”Pe foaia albã / sãmânþa literelor/ sub ploi de lacrimi”. (Haiku – Pe foaia albã).

Meditaþia asupra poemului se transformã într-o adevãratã artã poeticã: „La un pas de noi/ poemul se zvârcoleºte/ sfârtecat debombe, otrãvit/ poemul horcãie dar nu-l auzim/ noi nu ne ridicãm în picioare/ noi dormim”. Se cere, deci, în viziunea autoarei, ca artasã fie militantã, ancoratã în social. (Europoemul) Cãci omul este, structural, zoon politikon. Poeta subliniazã frumuseþea ºiinexorabilitatea convieþuirii în social: „Cineva îþi aratã Carul mare pe cer/ cineva îþi aratã Carul mic/ cineva te duce sã vezi auroreleboreale/ cineva te învaþã sã scrii, sã citeºti/ cineva te ajutã sã recunoºti plantele, sã pescuieºti/ cineva îþi dãruieºte iubire/ mai nimic nupoþi face de unul singur...” (Aerul plin de aer). Ea se simte parte din social, din real: „Concetãþeni,/ de ce zâmbesc/ feþele voastre/ dece mã trataþi circumspect/ sunt de-a voastrã,/ am o fire tare,/ iubesc lucrurile concrete”. (Tapetul cu molii îþi cere mâna)

Tocmai din aceastã perspectivã, singurãtatea este maladivã: „Sunt liberã acum/ adicã singurã/ rupând bancnote/ aruncându-le-nvânt/ sãracã/ liberã/ tristã” (A ruginit veºnicia), sau „trandafirul gurii se scuturã/ iar trupul are din ce în ce mai/ mulþi ghimpi/ ai vreasã nu rãneºti/ când treci prin mulþime” (Cu stãpânire de sine).

Interesatã mereu de social, Victoria Milescu mediteazã asupra relaþiilor sociale, a raporturilor sociale: „Când eºti mic/ nu te ia liftul/cei mari trec grãbiþi peste tine/ degeaba þipi: azi am ajuns primul/ nu eºti omologat/ eºti un fir de praf...” (Când eºti mic). De asemenea,un profil social contureazã în Noi, profesoarele, un frumos profil liric, al profesorului/profesoarei: „noi, profesoarele, de fapt, numergem, plutim/ printre generaþii, promoþii / cãutându-ne foºtii elevi/ sã le predãm fericirea”. Ca un bun portretist, prinde trãsãturispecifice, unele uºor hazlii: „Toate prietenele mele sunt profesoare/ toate prietenele mele vorbesc tare/ când ne întâlnim/ la câte ocafea, o serbare, o înmormântare,/ asurzim aerul” ºi ,,când ne despãrþim noi, profesoarele, tãcem/ ne potrivim atent pãlãriile/ înoglinzile paralele/ ne dãm cu ruj/ vocea uºor rãguºitã/ o aºezãm în geanta burduºitã/ cu vechi istorii, geografii,/ cu limba ºi literaturaromânã/ atârnând pe umãr/ ca o aripã de rezervã...”.

Revoluþia din Decembrie este un subiect care atinge puternic sufletul poetei, cu uriaºa ei mizã ºi uriaºele ei sacrificii: „Mergeaucâte doi, câte trei/ la concursul de dans/ al morþii/erau fericiþi, convinºi cã/ vor regenera eternitatea”. (Welcome December!). Ideeasacrificiului, a morþii, este multiplu ºi sugestiv redatã: „i-am vãzut în marea finalã/ înveliþi în Calea Lactee/ cu o crizantemã albã pegurã”, sau „i-au prins din urmã,/ i-au încãrcat în betoniere/ amestecându-i cu asteroizii”. Mãreþia sacrificiului este sugeratã prin ecoulcosmic.

Meditaþia profundã asupra vieþii ºi a esenþei omului atinge uneori probleme precum cea a raportului dintre suflet ºi trup, subliniindrelativitatea, nimicnicia trupului ºi a lucrãrilor sale: „Sãpam grãdina/ care nu era a mea/ îmi caligrafiam numele/ care nu era al meu/îmi trãiam viaþa/ cu frenezie/ ca ºi cum ar fi fost a mea”. (Îndurând gloria ºi batjocura)

În raportul dintre real/material ºi spiritual sau imaginar, (unde poeta încearcã sã pãstreze „raportul de aur”), conºtiinþa realului, cao coordonatã necesarã, inexorabilã, este dureroasã: „ªi /dintr-o datã/ copacii au devenit copaci/ verdele verde/ ceea ce plutea/ a cãzut/ceea ce cânta/ a tãcut/ pe gura însângeratã/ fiecare lucru îºi regãsea/ locul lui/ retrãgându-se/ tot mai mult/ mai temut/ în sine/zãvorându-se bine/ în real”. (Efectul întârzierii)

Echilibrând cu artã efuziunile lirice ºi raportarea la social, la real, cizelând cu migalã tipare moderniste ºi mizând pe putereaevocatoare a cuvântului, Victoria Milescu ne oferã o poezie de înaltã þinutã artisticã.

Victoria Milescu – Raportul de aur

Marian Turtã este un romantic incurabil. Îl cunosc din perioadacând era profesor de limba ºi literatura românã aici, în ºcoala dinsatul Stoeneºti. Este licenþiat în jurnalisticã ºi are o bogatãactivitate în acest domeniu. A semnat numeroase articole în gazeteprestigioase, naþionale ºi ale judeþului Giurgiu: reportaje în Pentrupatrie, Jurnalul naþional, Curierul naþional, România tânãrã;cronici parlamentare în Ziua, Orizont giurgiuvean, Giurgiu-news,Ziua de Giurgiu, Giurgiu nord, Focus Giurgiu; articole îndomeniul sportului în Gazeta sporturilor, Sportul românesc,Sport XXI. A fost, peste cinci ani, secretar general de redacþie larevista Vox Pop Rock ºi a îndeplinit funcþia de editor coordonatoral departamentului „ªtiri” la televiziunea „Estrada TV”. Acolaborat la Radio „România Actualitãþi”, în emisiunea lui AndreiPartoº, Vineri noaptea în direct. A editat, împreunã cureprezentanþi ai Vox Pop Rock ºi de la Academia Caþavencu foaiafestivalului „Cerbul de Aur 1994". A condus (redactor ºef, editorcoordonator) timp de cincisprezece ani revistele Orizontgiurgiuvean, Giurgiu nord, Ziua de Giurgiu ºi Focus Giurgiu.

I-am apreciat stilul pamfletar, concizia în a evidenþia anumiteaspecte negative ale societãþii. Lupta senioral pentru a pune subochii cititorilor realitatea, durã de multe ori, din domeniile politic,economic, social, cultural, sportiv. Verbul era extrem de ascuþit,metaforele gustoase, epitetele „colorate”, argumentaþia solidã,iar modul de a prezenta fragmentele de realitate foarte atrãgãtor.

Prin romanul Borne de suflet, domnul Marian Turtã m-a surprisplãcut, prezentându-mi o altã laturã a personalitãþii sale, plinã desensibilitate, emoþie, romantism. Cine citeºte acest roman dedragoste va rãmâne cu nostalgia unei tinereþi trecute, mustind deregretul cã eroii principali – Manuel ºi Sofia – nu au reuºit sãopreascã în loc timpul, la momentul când conºtientizaserã ceînseamnã fericirea.

Borne de suflet este mai mult decât o înºiruire de întâmplãriemoþionante, este povestea veridicã a unei generaþii pentru toþiadolescenþii sau (de ce nu?) oameni maturi, care reuºesc – uniimai devreme, alþii la vârsta maturitãþii – sã gãseascã rãspunsurila întrebãrile care le-au marcat existenþa.

Autorul ºtie sã creeze suspans, mister. Momentele comicesunt ºi ele prezente, ca ºi scenele pline de romantism. DomnulMarian Turtã mi-a dovedit cã este un scriitor cu simþ artisticremarcabil, care se joacã cu emoþia, magia iubirii curate, inocenþaproprie tinerilor aflaþi la vârsta întrebãrilor, a încercãrilor de a secunoaºte, de a-ºi consolida caracterul.

Borne de suflet este, aºa cum îmi declara autorul, „acel tip deroman care îþi atinge sufletul ºi te face sã nu uiþi multã vreme ce

ai citit”.

Borne de suflet –un roman care-ti atinge

sufletul

Sursa de inspiraþie a scriitoarei Camelia Pantazi Tudor este

aducerea aminte a unor oameni, locuri, întâmplãri ºi a relaþiei

dintre ele, unele petrecute în vis ca taine, pe care le descoperã ºi

încearcã sã ºi le explice. Amintirea mamei poartã amprenta unei

sincere iubiri faþã de cea care i-a dãruit viaþã ºi apoi a ocrotit-o cu

o dragoste exemplarã. Încã din copilãrie, autoarea a învãþat sub

supravegherea atentã a mamei un anumit ritual de preparare a

cafelei pe care îl respectã ºi în prezent.

Scriitoarea iubeºte florile atât de mult încât în preajma lor

trãieºte o stare de bine. Preferinþa pentru culoarea roºie este atât

de pregnantã, încât nu doar eºarfa pe care o poartã este roºie dar

ºi ibricul în care îºi preparã cafeaua este de aceeaºi culoare.

Începând de la pagina 14, scriitoarea ne surprinde cu apariþia

unor ciudãþenii ce se petrec pe tot parcursul volumului. De pildã,

cafeaua, pe lângã mireasma specificã are ºi un parfum de zambile.

Scriitoarea simte nevoia de a pendula între real ºi imaginar,

având ºi arta de a realiza, ceea ce conferã densitate substanþei

epice ºi o beneficã dozã de imprevizibil.

Camelia Pantazi Tudor are tot timpul o vie curiozitate de a

cunoaºte cât mai multe ºi variate domenii cultural-artistice,

personalitãþi de prim rang ale literaturii, artei plastice, muzicii

române ºi strãine ºi ºi-o satisface dupã un program riguros stabilit

pe care îl respectã. Roadele acestor strãdanii, pe care le expune în

cele douãzeci de capitole, într-o manierã atractivã, chiar captivantã,

adãugând încã o treaptã spre atingerea piscului pe care doreºte sã

ajungã. E mult adevãr de viaþã, concepte ca singurãtate, tristeþe,

iubire, armonie, nevoie de libertate, de miºcare etc au o asemenea

consistenþã încât le simþim ca pe niºte fiinþe, realitãþi ce-ºi cer

veºmintele vorbirii, iar autoarea e în stare sã le dãruiascã dreptul

la viaþã, la rodire.

Vizita la Casa memorialã „George ºi Agatha Bacovia” îi

prilejuieºte Cameliei Pantazi Tudor o emoþionantã meditaþie

despre dubla soartã a scriitorului. Trupul se întoarce în lutul din

care a fost întrupat ºi i s-a dãruit viaþã între limite decise de

Marele Creator ºi spirit înveºnicit în opera sa, care va influenþa

numeroase generaþii.

(Camelia Pantazi Tudor, Taine în vis, Editura Astralis, 2016)

TAINE ÎN VIS

1515151515TOTOTOTOTOAMNA CULAMNA CULAMNA CULAMNA CULAMNA CULTURTURTURTURTURALÃ BOLINTINEANÃ 2016ALÃ BOLINTINEANÃ 2016ALÃ BOLINTINEANÃ 2016ALÃ BOLINTINEANÃ 2016ALÃ BOLINTINEANÃ 2016

Suntem aproape de încheierea unei alte ediþii a Festivalului

Toamna Culturalã Bolintineanã. Nota generalã – mulþumitoare!

Putem afirma cã s-au atins obiectivele principale. Rãmân unele

puncte în care mai este nevoie de muncã. Mai cu seamã la capitolul

promovare, ante ºi post factum.

La plusuri, trebuie sã menþionãm entuziasmul vechilor prieteni

ºi colaboratori ai Sud-ului, pe care-i veþi întâlni în imaginile ce

acompaniazã aceste impresii. Ne-a bucurat enorm revenirea altora,

precum Horia Gârbea sau Ileana Popovici. Ne-a fost

imprescindibil, pentru bunul mers al lucrurilor, sprijinul

necondiþionat acordat de dl Traian Chiva, vechi membru al

Asociaþiei organizatoare, de Felicia Popescu, Nicu ªandru,

Marius Ciubuc, Traian ºi Cristian Ciubuc.

La minusuri, poate principalul a fost entuziasmul stins al

bolintinenilor, lipsa voluntarilor ºi a unei infrastructuri adecvate.

Apoi, sponsori puþini ºi sãraci ºi faptul cã unele parteneriate au

scârþâit, uneori chiar rãu de tot.

Salutãm implicarea membrilor Asociaþiei pentru Culturã ºi

Tradiþie Istoricã Bolintineanu în bunul mers al Festivalului:

Constantin Bãrbuþã, Iulian Bãeþel, Constanþa Crudu, ªtefan Crudu,

Constantina Chiva, Floricã ºi Milica Dan, Vasile Dumitrescu,

Marian Grigore, Mioara Mãnescu, Gianina Mehedinþu, Ciprian

Necºuþu, Marius Niþescu, Corneliu State, Niculae Stoica.

Festivalul Toamna Culturalã Bolintineanã 2016 a debutat cu...

multã alergãturã: dupã placa memorialã (ce aventuri!), afiºe,

transport, invitaþii etc. Apoi, deschiderea propriu zisã a stat sub

semnul capriciilor atmosferice. Astfel încât, pentru „La pas prin

Bolintin” aveam emoþii. Nu a fost cazul, pentru cã, prin implicarea

d-nei Mioara Mãnescu momentul a fost salvat, ba chiar mai

mult, am hotãrât cã proiectul meritã sã fie continuat în primãvara

anului viitor.

Pe 21 octombrie trebuia sã aibã loc dezbaterea „Dincotro

Apocalipsa...”, ce deºteptase un viu interes. ªi s-a întâmplat ca la

noi, unde se zice „Nu vorbi de lup, cã lupul e la uºã!”. Am avut

norocul cã domnul Neagu Udroiu este o mare personalitate, care

poate susþine cu succes o discuþie pe orice temã.

Ziua aniversãrii Sud-ului a decurs conform planificãrii. Sau

aproape... Oricum, a fost un prilej de mare sãrbãtoare, în compania

culturii ºi a unor mari personalitãþi contemporane, care au onorat

cu prezenþa dumnealor acest colþ de þarã. S-au revãzut prieteni, s-

au pus la cale noi colaborãri ºi, mai cu seamã s-au cinstit

Bolintineanu, Carbarãu ºi întreaga culturã românã.

În cadrul „Interferenþelor culturale franco-române”, ne-am

bucurat de parteneriatul ireproºabil al ªcolii Gimnaziale Palanca

(Stoeneºti). Am avut, cu aceastã ocazie, privilegiul de a cunoaºte

o personalitate remarcabilã a culturii europene, doamna Linda

Bastide, promotor neprecupeþit al valorilor umaniste. În compania

a douã importante scriitoare ºi traducãtoare autohtone, Elisabeta

Bogãþan ºi Victoria Milescu, cele trei doamne au reuºit sã captiveze

numerosul public prezent la eveniment. Putem afirma cã a fost

un moment de graþie pentru toþi iubitorii de culturã, pe care-l

dorim repetat ºi amplificat.

Mulþumim pentru sprijin: Restaurant Pensiune Traian Chiva,

Alexandru Pâslaru, Rawex Coms (Raluca Tudor), Asigurãri Bolintin

Vale (Elena Marin), Mega Image Bolintin Vale, SC Frisco SRL.

Corin BIANU

La statuia lui Dimitrie BolintineanuPriveºte grav Bolintineanu,

Aflat la umbrã sub un dud,

Cum, „scribul” sãu, Corin Bianu,

Îl „tãmâiazã”-n „foaia”… Sud!

P.S.Acest poet naþional

Ar merita un serial!...

Redactorului-ºef Vasile GrigoreTimpu-aruncã-n sus cu ore,

Cã de-aceea este timp,

Ca sã urce pe Olimp

Echipajul lui… Grigore!

Redactorilor revistei SudVãd revista-n lung ºi-n lat:

Artã purã ºi artiºti;

Voi aþi reabilitat

Noþiunea de… „sudiºti”?!

Secretarului de Redacþie

ªtefan CruduÎntreb pe-o doamnã:

– Vino-ncoace,

E crud cã-i încã-n pârgã, ori

Cã sparge tot, fãcând furori?

– Oricum ar fi, dar mie-mi place!

Paralelism… culinarÎn Bucureºti era salon,

La fraþii Chivu, la „Mignon”;

În Bolintin e recidiva,

La bunul nostru frate… Chiva!

Soþilor Milica ºi Floricã DanFrumoasã Doamnã ºi Milicã,

Din Dan voi’vod descindeþi, ori

Distinsul nostru Dan Floricã,

E ºi urmaº e ºi „din flori”?!

La a XXLa a XXLa a XXLa a XXLa a XX-a aniv-a aniv-a aniv-a aniv-a anivererererersarsarsarsarsareeeeea ra ra ra ra reeeeevisvisvisvisvistttttei ei ei ei ei SudSudSudSudSud

Linda Bastide vizitândªcoala Stoeneºti:

Corneliu State, ConstantinDrãguºinoiu (director),

Georgeta Ghiþã, GianinaMehedinþu, Marius

Niþescu (primar alcomunei)

Gianina Mehedinþu, Linda Bastide, Florina Turtã,Marian Grigore

Dl. Florentin Popescu vorbind la dezvelireaplãcii memoriale

La sediul Asociaþiei: Gabriel Dragnea, IleanaPopovici, Milica Dan

Elisabeta Bogãþan, V. Grigore, Linda Bastide,Victoria Milescu, ªt. Crudu

Scriitoarea francezã Linda Bastide întâmpinatãromâneºte la ªcoala Stoeneºti Slujbã pentru Bolintineanu - preoþii Ion ªerban ºi Daniel Preoteasa

La Toamna Culturalã...

1616161616 TOTOTOTOTOAMNA CULAMNA CULAMNA CULAMNA CULAMNA CULTURTURTURTURTURALÃ BOLINTINEANÃ 2016ALÃ BOLINTINEANÃ 2016ALÃ BOLINTINEANÃ 2016ALÃ BOLINTINEANÃ 2016ALÃ BOLINTINEANÃ 2016

M-am întrebat de multe ori: cum ar fi fost Bolintinul din Vale

fãrã scriitorul Dimitrie Bolintineanu? Care ar fi fost punctul de

referinþã, care ar fi fost mândria locului? Sunt numeroase localitãþi,

mai mari sau mai mici care nu au un punct de sprijin, o voce

distinctã în istoria locului, un fapt memorabil petrecut cândva ºi

menþionat în scrieri, un ecou care sã îndemne peste ani la pãstrarea

tradiþiei, la respectul faþã de cei care au fost adevãrate pietre de

temelie în spaþiul cultural-educaþional, la descoperirea ºi

promovarea valorilor locale ºi, mai ales la pãstrarea identitãþii zonei.

Cât de trist ar fi fost sã vedem – aºa cum încã se mai întâmplã

prin anumite localitãþi – cã în Bolintinul din Vale, deºi existã

repere, simboluri, personalitãþi , fapte istorice petrecute pe acelaºi

pãmânt, pe aceleaºi drumuri, nimãnui sã nu-i pese, iar anii ce trec

sã fie praf de indiferenþã totalã, praf de uitare ºi amorþire?

Dar nu este aºa! Acum 20 de ani, câþiva bolintineni, în frunte

cu gazetarul Constantin Carbarãu, au înþeles cât de importante

sunt originea, istoria ºi tradiþiile locului, adevãrate etichete

identitare care îndeamnã la o continuitate bazatã pe valoare ºi

respectul ei. Aºa a apãrut în data de 5 octombrie 1996 primul

numãr al revistei Sud. De atunci ºi pânã astãzi, în paginile revistei

s-au regãsit nume importante ale literaturii precum Radu Cârneci,

Dumitran Frunzã, Aureliu Goci, Fãnuº Bãileºteanu, George

Chirilã, Neagu Udroiu, Teodor Vârgolici, Liviu Ioan Stoiciu,

Victoria Milescu, Florentin Popescu, Horia Gârbea, Constantin

Miu, C. Stãnescu sau regretaþii Petre Ghelmez ºi Mircea

Sântimbreanu.

ªi, pentru cã nu se putea trece aºa de uºor peste atâþia ani de

trudã ºi bucurie, ani de sacrificiu ºi realizãri notabile, „Asociaþia

pentru Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu”, împreunã cu

revista Sud (preluatã ºi condusã cu simþ de rãspundere de

bolintineanul Vasile Grigorescu) au organizat la sfârºitul lunii

octombrie, în cadrul „Toamnei Culturale Bolintinene” o serie de

manifestãri menite sã evidenþieze personalitãþi ºi evenimente

petrecute de la începuturile publicaþiei ºi pânã în prezent, amintiri

cu scriitori care au fost, dar ºi alþii care încã mai sunt ºi care dau

valoare paginilor revistei Sud.

Astfel cã, ziua de 22 octombrie 2016 a fost una de sãrbãtoare,

nu doar pentru bolintineni, ci pentru toþi aceia care, într-un fel

sau altul au sprijinit ºi au fost alãturi de revistã prin diversele

proiecte organizate de aceasta.

Tocmai ce sosise autocarul cu invitaþi cã, deodatã clopotele

bisericii din oraº începuserã sã batã. Nu erau clopote de tristeþe

ºi nici de avertizare în faþa vreunui pericol iminent, ci o chemare

la pomenirea celui care ºi astãzi este un simbol local, dar ºi

naþional prin scrierile sale, autentice lucrãri care ºi-au câºtigat

locul în istoria literaturii române: scriitorul Dimitrie Bolintineanu.

Dupã îndeplinirea rânduielilor bisericeºti, cu toþii am pãºit în

curtea bisericii la mormântul autorului „Florilor Bosforului” unde

s-au depus flori, cinstindu-se astfel memoria celui care încã

menþine viu spiritul Bolintinului aflat în vale.

Am zãbovit cu toþii clipe bune în curtea bisericii,

printre amintiri, zâmbind larg ºi sincer, bucuroºi

de întâlnire. Si, pentru cã nu puteau fi sãrbãtoriþi

cei 20 de ani de activitate a revistei Sud fãrã

fondatorul acesteia, pe frontispiciul sãlii de

manifestãri culturale a oraºului a fost dezvelitã

placa comemorativã, în semn de respect pentru

cel care, pânã în martie 2012 a fost promotorul

tuturor activitãþilor culturale bolintinene, dar ºi

portavocea talentului autentic la nivel judeþean,

dar ºi naþional, editorul ºi gazetarul Constantin

Carbarãu.

Printre cei care au simþit nevoia de a-ºi exprima

gândurile ºi amintirile legate de regretatul scriitor

ºi publicist a fost ºi poetul Florentin Popescu:

„Mã încearcã tristeþea cã, în loc sã îl simt pe

Costicã Carbarãu aici, lângã mine, vãd o placã

ce îi evocã memoria. Am redescoperit în cel mai

nou numãr al revistei Sud (sept-oct.2016, n.r) o

fotografie de la constituirea Fundaþiei

Bolintineanu. Eram aici, într-o salã foarte

friguroasã ºi unde, îmi amintesc de parcã s-ar fi

petrecut ieri, pe dl. prof. Ion Carbarãu (1906-

1992) - un erudit, un cãrturar care întreþinea corespondenþã cu

George Cãlinescu ºi cu multe alte figuri prestigioase ale timpului

– îl încerca regretul cã nu existã ºi la Bolintin o publicaþie în

care sã se manifeste toate talentele locale. Au trecut niºte ani ºi,

iatã cã, fiul domniei sale, Constantin Carbarãu a reuºit sã

împlineascã ºi visul tatãlui, nu doar pe al lui. Constantin

Revista Sud – 20 de ani de creaþie, proiecte ºi amintiriDimitrie Bolintineanu – simbol ºi îndemn la neuitare

Gabriel DRAGNEA

Carbarãu a fost, pânã în cea mai micã celulã a corpului ºi

spiritului sãu, un gazetar care ºi-a dãruit ºi viaþa ºi sufletul

pentru gazetãrie”.

Cu prilejul dezvelirii plãcii comemorative, despre personalitatea

ºi activitatea lui Constantin Carbarãu au mai vorbit Milica Dan,

Vasile Grigore (redactorul ºef ºi continuatorul proiectelor revistei

Sud) dar ºi câþiva dintre colaboratorii apropiaþi ai revistei: Mihai

Antonescu, Geo Cãlugãru, Paula Romanescu ºi Aureliu Goci.

Ulterior acestui moment în care s-au desprãfuit amintiri, fapte

ºi întâmplãri petrecute sub semnul

prieteniei literare cu regretatul

Constantin Carbarãu a urmat un moment

festiv în care au fost înmânate diplome

de excelenþã tuturor colaboratorilor

importanþi ºi consecvenþi care, pe

parcursul acestor 20 de ani de existenþã

a revistei Sud au contribuit cu texte ºi

au promovat activitatea acesteia ºi rolul

ei în peisajul revistelor literare naþionale.

Peste o sutã de invitaþi, poeþi, scriitori,

muzicieni, actori, jurnaliºti, cãrora li s-

au alãturat localnici, profesori ºi elevi

ai ªcolilor din Palanca ºi Stoeneºti au

asistat la descrierea cronologicã a

principalelor evenimente culturale

organizate de-a lungul anilor de revista

Sud. Într-o atmosferã prieteneascã, în

care zâmbetul ºi amintirile se

îngrãmãdeau pe fiecare metru pãtrat al

spaþiului festiv, douã grupuri muzicale au încântat întreaga salã,

nu doar prin tinereþea prezentã în glasul lor, ci mai ales prin

talentul interpretativ de care au dat dovadã: fraþii bolintineni Traian

ºi Cristian Ciubuc (pian ºi chitarã bass) ºi grupul Celest (Nicu

ªandru – flaut ºi Felicia Popescu – chitarã clasicã).

Dintre cei prezenþi care au primit din partea redactorului-ºef

Vasile Grigorescu, Diploma de Excelenþã „în semn de

recunoºtinþã ºi aleasã preþuire pentru activitatea desfãºuratã în

slujba culturii ºi spiritualitãþii româneºti” îi menþionez pe Nicolae

Dan Fruntelatã, Aureliu Goci, Victoria Milescu, Horia Gârbea,

Paula Romanescu, Mihai Antonescu, Ioan Scurtu, Ion C. ªtefan,

Florin Costinescu, Florentin Popescu, Vasile

Rãvescu, Vasile Szolga, Gabriel Dragnea, dar ºi

poeþi ºi scriitori bolintineni precum Alexandra

Firiþã, Dan Floricã, Constantin Bãrbuþã, Milica

Dan, Alexandra Man, George Apostoiu, Marian

Grigore ºi ªtefan Crudu. O distincþie în semn de

respect ºi apreciere pentru activitatea sa în lumea

teatrului ºi filmului i-a fost acordatã actriþei Ileana

Popovici, absolventã a liceului din localitate.

Pe tot parcursul acestui maraton cultural, care

a durat aproximativ ºase ore, s-au împãrþit cãrþi,

schimbat impresii, s-au depãnat amintiri, s-au

nãscut noi prietenii ºi, odatã cu ele noi proiecte

literar-editoriale.

Aºa au fost sãrbãtoriþi cei 20 de ani de creaþie,

proiecte ºi amintiri într-un Sud care meritã, prin

efortul colectivului redacþional sã rãmânã în

spaþiul revistelor cu ecou la nivel naþional.

La Monumentul Poetului...

Scriitorul Nicolae Dan Fruntelatã

Aureliu Goci ºi George Apostoiu

Slujbã de pomenire Poetului Bolintineanu

Sala de festivitãþi a ªcolii Stoeneºti

1717171717TOTOTOTOTOAMNA CULAMNA CULAMNA CULAMNA CULAMNA CULTURTURTURTURTURALÃ BOLINTINEANÃ 2016ALÃ BOLINTINEANÃ 2016ALÃ BOLINTINEANÃ 2016ALÃ BOLINTINEANÃ 2016ALÃ BOLINTINEANÃ 2016

Omagiu Poetului: Victoria Milescu, Linda Bastide, Elisabeta Bogãþan

Duminicã, 30 octombrie 2016, ora 11.00. Sala de festivitãþi a

ªcolii Gimnaziale nr. 2 Stoeneºti (Palanca) a fost arhiplinã: elevi,

cadre didactice, pãrinti, iubitori de culturã de toate vârstele. Sã-i

cunoaºtem pe cei care au reuºit sã le stârneascã acest entuziasm.

Doamna Linda Bastide, binecunoscutã ºi apreciatã scriitoare

ºi editoare din Franþa, ºi-a prezentat cartea de versuri 13 paºi pe

pavajele albastre din Montmartre / 13 pas sur les paves bleus

de Montmartre. Tãlmãcirea în limba românã a cãrþii a fost realizatã

de poeta ºi traducãtoarea Elisabeta Bogãþan, cea care a tradus în

limba francezã mai mulþi autori români, ale cãror volume au

apãrut la editura parizianã Poètes à vos plumes, aparþinând

doamnei Linda Bastide.

Doamna Victoria Milescu, poetã, jurnalistã, traducãtoare,

membrã a Uniunii Scriitorilor din România, care ºi-a lansat

volumul de versuri Raportul de aur, apãrutã la editura

bucureºteanã Betta.

Pãºind de pe pavajele albastre din Montmartrepe frunziºul autumnal românesc…

Domnul Marian Turtã, profesor, jurnalist, care ºi-a lansat romanul

Borne de suflet, apãrut la editura Accent Media din Deva.

Evenimentul s-a desfãsurat în cadrul Proiectului Naþional „Cartea

– Cãlãtor prin milenii”, iniþiat de ªcoala Gimnazialã nr. 3 Palanca,

judeþul Giurgiu, în parteneriat cu Asociaþia pentru Culturã ºi Tradiþie

Istoricã Bolintineanu ºi revista Sud sub egida festivalului TOAMNA

CULTURALÃ BOLINTINEANÃ 2016.

Voi zãbovi puþin asupra volumului d-nei Victoria Milescu,

Raportul de aur / La proportion d’or, ediþie românã-francezã,

prefaþã Linda Bastide, traducere de Paula Romanescu ºi Elisabeta

Bogãþan, Editura Poètes à vos plumes, 2015, Paris.

În prefaþa acestei cãrþi d-na Linda Bastide ne aminteºte cã

trebuie sã abordãm universul unui poet cu infinit respect, tandreþe,

tact, cãci el ne oferã o lume care ne este, la o primã abordare,

necunoscutã ºi strãinã.

Prin înlãnþuirea lungilor sale poeme întretãiate de haiku-uri,

regãsim la Victoria Milescu, aceeaºi dramã: cãutarea iubirii ºi a

plenitudinii ei, durerea pe care o aduce fragilitatea sau absenþa

sa. Nu, ea nu va cãdea în disperare cât timp se va roti în sufletul

sãu ºi în memoria sa amintirea momentelor fugare de iluminare,

cât timp ea va purta în interiorul sãu speranþa cã magia cuvintelor

sale poate schimba lumea. Raportul de aur este credo-ul poetului,

ºi iatã cã totul devine limpede, la hotarul lumii precare, unde toþi,

supravieþuitori ai unei cãutãri preþioase a numãrului de aur, vor

merge poate pe drumul anevoios al Cerului. Poeta rãtãceºte aici

printre cei buni ºi cei rãi, îºi oferã poemul cum l-ar oferi lui

Dumnezeu, ºi cãlãtoreºte între trãdare ºi iubire, ºtiind cã, adesea,

nu este auzitã.

A consemnat prof. Gianina Mehedinþu

„Mã dor picioarele,

bãtrâne! Tare mã mai dor...”

Îl priveam lung ºi neputinþa

mea de a-l face sã nu mai

sufere îmi strângea inima ca-

n jurul lamei unui cuþit.

„Poate drumurile multe, care þi-au rãmas în ele, sã te doarã” încercam eu, mai în glumã, mai în serios, pe când ochii

lui se umbreau de o nesfârºitã tristeþe, aidoma copacilor de pe malurile Sabarului dinaintea brumei.

În fine, odatã ajunºi la Boema ’33 îmi pãrea cã se mai învioreazã puþin, întrebându-mã ce beau. „O bere ºi ultimul

numãr din Revista Sud” rãspundeam la rându-mi aproape fericit, aproape frate cu sufletul lui generos. La o vreme

apãrea în zarea tainei noastre Florentin Popescu. Cãrturarul bea puþin, mai mereu pe fugã. Venea sã-l recupereze pe

Constantin în dauna mea, dar în câºtigul urmãtorului numãr al revistei, care musai trebuia sã arate cu ceva „mai

altfel” decât precedentul.

„Oameni de carte, oameni de aleasã þinutã intelectualã” îmi spuneam în sine din preaplinul respectului ce li-l

purtam amândurora ºi dintr-o nedisimulatã dorinþã de a le rãmâne barem un pic la inimã, dupã cum ºi-n paginile

celebrei de acum reviste, ivitã din mantaua înstelatã a Bolintineanului etern.

La o altã vreme, se ridicau amândoi de la masã, adicã Florentinul ºi Carbarãul, lãsându-mã singur ºi un pic

melancolic, ducându-se într-ale lor bune ºi de veºnicã rãmânere. Eu mai adãstam un timp visând, gândindu-mã la

câte drumuri au tot curs prin fluierul oaselor vajnicului Bolintinean, de-l fãceau sã sufere atâta, îndumnezeindu-l.

Poate ultimul, poate ultimul ºi fãrã întoarcere sã fi trecut ºi prin lacrima mea cu toate suferinþele lui deodatã.

Constantine, Constantine/ Când ajungi la Dumnezeu/ Sã laºi porþile deschise/ Pentru când ajung ºi eu.

Grupul “Celest”: Felicia Popescu ºi Nicu ªandru

Emilia Dãnescu, Nicolae Dan Fruntelatã,Mihai Antonescu, Florin Costinescu

La dezvelirea plãcii memoriale: Horia Gârbea, Saºa Ghiþã,Floricã Dan, Alexandra Firiþã, Gabriel Dragnea, Ion C.ªtefan, Ciprian Necºuþu, Iulian Bãeþel, Vasile Grigore,Leontin Zamfir, Florentin Popescu

Cristian Ciubuc (bass) ºi Traian Ciubuc (clape)

Mihai ANTONESCU

Constantine, Constantine!

Toate prietenele mele sunt profesoaretoate prietenele mele vorbesc tarecând ne întâlnimla câte o cafea, o serbare, o înmormântare,asurzim aerulnoi, profesoarele, de fapt, nu mergem, plutimprintre generaþii, promoþiicãutându-ne foºtii elevisã le predãm fericireamateria pe care am scãpat-o din vederevisãm sã îi regãsimpe unde s-au risipitca furnicile, ca albineleca mãrile, ca luminaintensitatea eine umezeºte uneori ochiicând ne despãrþim noi, profesoarele, tãcemne potrivim atent pãlãriileîn oglinzile paralelene dãm cu rujvocea uºor rãguºitão aºezãm în geanta burduºitãcu vechi istorii, geografiicu limba ºi literatura românãatârnând pe umãrca o aripã de rezervã...

NOI,PROFESOARELE

Victoria MILESCU

1818181818 AAAAACTUCTUCTUCTUCTUALITALITALITALITALITAAAAATEATEATEATEATEA

În ziua de 19 noiembrie 2016 a avut loc tradiþionala reîntâlnire

a iubitorilor de istorie sub egida Clubului de Istorie, manifestare

care ºi-a încheiat cel de al cincilea an de existenþã. Nu putem

decât sã-i urãm La multe ºi fructuoase ºedinþe!

Tema zilei a fost legatã de primul rãzboi mondial, motivatã de

faptul cã s-au împlinit 100 de ani de când România intra ca ºi

combatant în marea conflagraþie. Deºi, prin Statut, Clubul de

Istorie este concentrat pe zona Bolintinului, nu au lipsit momentele

în care s-au dezbãtut subiecte de interes mult mai larg, naþional ºi

chiar internaþional.

Deschiderea, cu o prezentare sinteticã a preliminariilor ºi

desfãºurãrii rãzboiului mondial a fost fãcutã, cu profesionalismul

binecunoscut, de dl profesor Constantin Bãrbuþã. Unele

completãri de nuanþã (vezi folosirea aviaþiei) ca ºi o revedere a

jocurilor de interese ºi a modului alcãtuirii alianþelor au fost

aduse de dna Constantina Chiva.

Momentul a fost ilustrat cu valoroase imagini de epocã ºi

hãrþi, aduse de subsemnatul ºi de amfitrionul dezbaterilor, dl

Vasile Grigore.

Acesta din urmã, a prezentat o serie de informaþii inedite legate

de Bolintinul anului 1916. Astfel, am aflat cã primar era energicul

Constantin ªt. Bolintineanu care, cu toate resursele limitate de

rãzboi, reuºea totuºi sã execute împrejmuirea bisericii ºi a ºcolii,

ca ºi construirea unei latrine în satul Malu Spart. De asemenea,

am aflat cã între august ºi noiembrie 1916 din comuna Bolintin

Vale se rechiziþioneazã 518 cai, 24 de boi, 53 de cãruþe, 31 briºci

de Braºov, 130 kg de brânzã, 388 kg de sârmã ghimpatã, 151 de

rogojini etc. Ni s-au prezentat ºi tristele cereri ale unor bolintineni

care, dupã rãzboi, îºi cereau zadarnic caii înapoi! Ni s-au reamintit

uriaºele pierderi omeneºti suferite de þarã ºi de Bolintin, în

particular. Astfel, au fost nominalizaþi învãþãtorii Gheorghe M.

Ioniþã Zãbãvoiu (cãzut lângã Techirghiol, pe 20 octombrie 1916),

Cãlin Tãnescu, sau faptele de arme ale generalului Eremia

Grigorescu (bolintinean prin adopþie).

A urmat poate cel mai important moment al ºedinþei, când dl

ªtefan Crudu a prezentat o adevãratã comoarã, o piesã de

cartofilie, o imagine din 23 noiembrie 1916 cu momentul în care,

pe esplanada Cercului Militar Naþional, se cobora drapelul

românesc ºi se ridicau cele ale armatelor Puterilor Centrale care

tocmai ne cuceriserã Capitala.

Încheierea a aparþinut dlui Marian ªtefan, care a reamintit

pãtimirile vechi ºi noi ale Basarabiei ºi în mod special unele

detalii puþin cunoscute legate de alipirea acestei provincii

româneºti la trupul þãrii.

Desigur, întreaga ºedinþã a fost punctatã de intervenþiile

participanþilor, care au completat ºi nuanþat informaþiile oferite.

Au fost prezenþi: Vasile Grigore, Ciprian Necºuþu, Niculae Stoica,

Constantin Bãrbuþã, Emilia Mãnescu, Cristina Vingãrzan, Mioara

Mãnescu, Ani Cârciumaru, Raul Cârciumaru, Adriana Pãduraru,

Vasile Dumitrescu, Constantina Chiva, Marian ªtefan, Marian

Grigore, ªtefan Crudu, Corneliu State, Floricã Dan.

Pentru prima ediþie a Clubului de Istorie din 2017, în 14 ianuarie

de la ora 15.00, ne-am propus ca temã „Clãdiri vechi, clãdiri cu

suflet...”. Vã aºteptãm.

Clubul deistorie

Ciprian NECªUÞU

LA DOI ANI, UN

EVENIMENT CULTURAL

DEOSEBIT:

Festivalul Naþional de

Literaturã „Marin Preda”,ediþia a XV-a

Aceastã ediþie a Festivalului Naþional de Literaturã „Marin

Preda” a fost deschisã de doamna Elena Popa, directorul Centrului

Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale

Teleorman, care a urat bun venit celor ºaizeci de scriitori invitaþi

ºi a prezentat programul acestei manifestãri. Consiliul Judeþean

Teleorman, care a sprijinit consecvent acest festival, a fost

reprezentat de domnul Adrian Gâdea, care i-a salutat, de asemenea,

pe oaspeþi.

A urmat simpozionul „Marin Preda: pactul ficþional cu istoria”,

la care au susþinut interesante eseuri ºi intervenþii scriitorii:

Gheorghe Stroe, Nicolae Oprea, Ana Dobre, Nicolae Scurtu,

Nicoleta Milea, ªtefan Mitroi.

S-au decernat premiile la concursul de prozã, unde au fost

distinºi: Cãtãlin G. Rãdulescu, Teodoru Stemate, Violeta Urdã,

Veronica Baciu, Nicolette Orghidan ºi Florina Mirea, regãsiþi în

„Caietul premianþilor”, tipãrit cu acest prilej.

A fost acordat premiul de excelenþã pentru sprijinirea scriitorilor

din Teleorman, cu care prilej au vorbit Dan Cristea ºi Elena

Popa.

Volumul de istorie literarã Marin Preda: anii formãrii

intelectuale (1929-1948) de Stan V. Cristea a fost lansat,

participanþii primind acest volum în portofoliul fiecãruia, iar

opinenþii (Nicolae Scurtu, Ana Dobre, Gheorghe Stroe, Firiþã

Carp) au subliniat seriozitatea cercetãrii, acest critic literar putând

fi luat în considerare chiar ºi numai prin cercetãrile foarte bine

documentate despre scriitorul emblematic al Teleormanului ºi

prozatorul reprezentativ, spunem, al literaturii române postbelice.

Dealtfel, vorbitorii de la simpozion s-au referit în nenumãrate

rânduri la aceste sistematice cercetãri de istorie literarã.

Dulce ca pelinul este titlul romanului scris de ªtefan Mitroi,

de asemenea fiu al Teleormanului, comentat cam de aceiaºi critici,

care au citit romanul, lansarea fiind, de asemenea, la acest

eveniment.

La Siliºtea-Gumeºti, satul naºterii marelui scriitor, oaspeþii au

fost întâmpinaþi de reprezentanþi ai primãriei ºi ai ºcolii,

fotografiindu-se la bustul scriitorului, iar gazdele tratându-i cu

azimã cu brânzã ºi ceapã din partea locului. Din pãcate, proprietarii

actuali nu permit (a câta oarã?) accesul în curtea gospodãriei,

participanþii fiind obligaþi sã admire casa naºterii lui Marin Preda

din uliþã. Probabil cer o sumã exorbitantã ca sã restituie sau sã

vândã casa forurilor de culturã judeþene sau naþionale, dacã acestea

îºi manifestã interesul, lãcomia prevalând faþã de patriotism ºi

faþã de respectul culturii neamului românesc.

La festival, a fost lansat noul numãr al revistei Caligraf

(redactor-ºef Florin Burtan) ºi s-au vernisat douã expoziþii Marin

Preda, de carte ºi foto-documentarã (Stan ªtefan).

Au participat redactorii-ºefi ai revistelor partenere ºi membrii

juriului: Horia Gârbea, Passionaria Stoicescu, Mihai Stan,

Dumitru Augustin Doman, Florentin Popescu, precum ºi

scriitorii Adrian Bucurescu, Titi Damian, Florina Isache, Liviu

Nanu, Victoria Milescu, Vali Niþu, Iuliana Paloda-Popescu,

Daniela ªonticã, Cornel Basarabescu, Constantin T. Ciubotaru,

Iulian Bitoleanu, Stelian Ceampuru, Domniþa Neaga, Mihai

Athanasie Petrescu, Argentin Porumbeanu.

Consiliul judeþean Teleorman a avut ca parteneri revistele de

culturã Luceafãrul de dimineaþã, Argeº, Bucureºtiul literar ºi

artistic, Litere, Pro saeculum ºi Caligraf.

Particip de mai multe ediþii la acest eveniment de anvergurã

naþionalã, bucuros sã mã reîntâlnesc cu prietenii mei cu care vin

de la Bucureºti, cu scriitorii din Teleorman, prietenii mei, cu

prietenii mei din toatã þara.

În condiþii grafice deosebite, la editura bucureºteanã „Amurgsentimental” a apãrut, nu cu mult timp în urmã, prin strãdaniaomului de culturã giurgiuvean, Dunia Pãlãngeanu, un volumcare cuprinde unele studii de folclor din bogata vatrã folcloricãVlaºca, realizate de câþiva inimoºi cercetãtori.

În argumentul, care deschide volumul, Dunia Pãlãngeanu nelãmureºte cã aceastã „antologie face parte dintr-un proiect detineret intitulat Drumul tradiþiei vlãºcene, iniþiat de Asociaþia detineret Ion Vinea, proiect care a primit undã verde spre a fiimplementat în anul 2016 cu finanþare de la Ministerul Tineretuluiºi Sportului din România, prin Direcþia judeþeanã de sport ºitineret Giurgiu, în urma participãrii la Concursul de proiecteorganizat de cele douã foruri pentru tineret, unde a obþinutpunctajul corespunzãtor finanþãrii sale”. Precizare, considernecesarã, pentru a afla, cum în aceste vremuri sãrace, se potgãsi forme de finanþare a unor apariþii editoriale.

Prefaþa este semnatã de istoricul Emil Pãunescu, care aminteºtecititorului câteva nume ale unor folcloriºti vlãºceni ai veaculuitrecut: Gheorghe Ciobanu ºi G. Dumitrescu, la care adaugã ºicâþiva contemporani, neobosiþi cercetãtori: Gheorghe ºi MariaNiþescu, Dumitru Burlacu, Alexandru Mica. Acestira li se alãturãºi cercetãtorii de folclor ale cãror studii sunt incluse în antaologie.

Deschiderea se face cu regretatul animator cultural ºietnograf, profesorul Ion Mihai, publicându-se prin bunã voinþafiicei sale, Dana-Mihaela Ciobanu, doar câteva file de manuscrisale cercetãrilor tatãlui sãu, Tradiþii ºi actualitate în creaþiapopularã din judeþul Giurgiu. Studii de mare valoare desprecântecul ºi jocul popular vlãºcean, un scenariu pentru Ansamblulfolcloric „Doina Dunãrii”, al cãrui instructor coregraf a fost.Doar un început al necesarelor publicãri, pentru a fi cunoscute,ale valoroaselor manuscrise rãmase de la „Bãdia Ion”, caremai avea încã multe de fãcut ºi de scris în promovareaminunatului pas de dans vlãºcean ºi mai ales folclorul coregraficdãiþean, din vatra satului sãu natal.

Transcriem doar un scurt pasaj din studiul cu pricepererealizat, care se referã la un amãnunt cu mare semnificaþie, întimpul jocului popular, miºcarea braþelor: „Þinuta braþelor întimpul jocurilor este foarte variatã: lanþ de braþe, ca la horã,mâinile pe umãr, ca la sârbã, lanþ de braþe cruciº la spate sau înfaþã, lanþ de braþe prinse în brâu.

Miºcãrile de braþe în jocurile populare dau un farmec deosebit.Este cazul jocurilor: Hora de mânã, Hora la douã, Minþita, Zlata,Þigãneasca, Ciubotãreas, Cârligul, Murguleþul, Mocãncuþa,Jianul, Vlãºcencuþa, Cãzãcelul, Chindia, Zvâcul.

Jocurile spectaculoase de braþe, miºcate ritmic, sincronizate cu

paºii dau un colorit viu, bogat, jocurilor populare ce folosesc foartemult contratimpul ºi sincopa. Stilul de joc este foarte vioi, cu bãtãiiuþi ºi miºcãri continue de braþe în timpul jocului, lucru care cere dinpartea interpreþilor multã virtuozitate, iuþealã ºi tehnicitate.”

Distinsa profesoarã Mariana Mincã, din comuna Gãujani, astudiat cu atenþie ºtergarele þesute în rãzboi din zonã ºi a realizatun valoros studiu despre semnificaþia simbolurilor pe care acesteale au, menþionând: „simbolistica modelelor de pe ºtergareleþesute respectã toate caracteristicile etnogenezei poporului român,popor de pãstori, în simbolul coarnelor de berbec, prin care sesugera forþa , puterea , siguranþa perpetuãrii speciei precum ºiideea ca în sãnãtatea ºi bogãþia turmelor de oi ºi de miei stã ºibogãþia ºi sãnãtatea familiei de gospodari”.

Cu ochi de cercetãtor este privitã ºi ºezãtoarea sau claca,„prilej de întâlnire între generaþii de diferite vârste, erau omodalitate de a petrece într-un mod plãcut lungile nopþi deiarnã”, dar sunt transcrise ºi unele culegeri de balade ºi colindede la bãtrânii satului Gãujani.

Din comuna Gostinu, un cadru didactic împãtimit de frumuseþacreaþiei populare din zonã, Sãndica Apostol, semneazã câtevastudii despre cãluº, sãrbãtoarea Dragobetelui, hora satului, ofrumoasã tradiþie a Paºtelui, „Dulapul” ºi o interesantãinterpretare a imagisticii cãmãºilor cusute pentru bãieþi ºibãrbaþi, pe diferite vârste.

Prezent în antologie este ºi etnomuzicologul ªtefan Cãrãpãnceanu,nãscut la Rãsuceni, care prezintã nunta din Vlaºca.

Antologia cuprinde ºi numeroase anexe foto, care împlinescmenirea cãrþii.

Menþionãm cã acest valoros volum, pentru folclorul vlãscean,a fost lansat sâmbãtã, 19 noiembrie, la standul editurii „Amurgsentimental”, în cadrul celei de a XXIII-a ediþii a Târguluiinternaþional de carte GAUDEAMUS, de la Romexpo, Bucureºti.

Drumul tradiþiei vlãºcene

Corneliu VASILE

Emil TALIANU

1919191919AAAAACTUCTUCTUCTUCTUALITALITALITALITALITAAAAATEATEATEATEATEA

Revista “SUD” recomandã autorilorsudiºti ºi din alte pãrþi de þarã Editura #RAWEX COMS, Bucureºti, pentrupublicarea unor volume de poezie, prozã,teatru, eseu etc.

Indiferent de tiraj, pentru debutanþi seoferã o reducere de 10%; pentru autoriipublicaþi reducerea este de 5%.

Editor: Raluca TudorTelefon editurã: 0720 773209Consilier editorial: Vasile GrigorescuTelefon revista “SUD”: 0786 455702

Revista poate fi procuratã, în Bucureºti: de

la chioºcul de presã din Piaþa Romanã (La

Coloane) ºi de la sediul Editurii RAWEX COMS

(Calea Griviþei, nr. 403, Bl. R, sector 1); în

Bolintin Vale: de la Librãria Traian Chiva

ºi de la sediul redacþiei.

Cãrþile se primesc pe adresa redacþiei (str.

Partizani, nr. 41A, Bolintin Vale, Giurgiu), iar

manuscrisele pe adresa de e-mail:

[email protected].

Litere, anul XVII, nr. 10 (199), octombrie 2016, revistãlunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni.Director Tudor Cristea; Redactor ºef Mihai Stan.

Actualitatea literarã, anul VII, nr. 63, septembrie 2016,revistã a Unirii Scriitorilor din România editatã deSocietatea Culturalã Lugojpress. Director Nicolae Silade;Redactor ºef Remus V. Giorgioni.

Observator cultural, anul XVII, nr. 586, 13-19octombrie 2016. Redactor ºef Carmen Muºat.

Bucureºtiul literar ºi artistic, anul VI, nr. 12(63),decembrie 2016. Fondator Coman ªova ºi Redactor ºefFlorentin Popescu.

Reviste primite la redacþie

Mersul târguluiªtefan CRUDU

26.09.2016 (luni): Rãbufnire

Ce pãcat cã Papaiani muri-n ziua când au fost prinºi ºobolanii.

Ipocrizia televiziunilor de ºtiri s-a dovedit cu vârf ºi-ndesat la

moartea unor mari artiºti: Ioan Gyuri Pascu ºi Sebastian Papaiani.

Pentru cã prinderea ºobolanilor (la propriu ºi la figurat – vezi V.

Blaga) au considerat-o mai importantã pentru rating, anunþul a

fost mai sec decât vreodatã, comentariile prea scurte faþã de

marea pierdere culturalã. Nu se pot compara audienþele de la

filmele de azi cu cele de la filmele în care a jucat Papaiani. De ce

spun toate astea? Pentru cã în filmul „Un surâs în plinã varã”

(mare succes de public, nu comercial ca astãzi) este o scenã în

care el vinde pe Marioara vãcuºoara sau gogoaºa-nfuriatã, în

unturã preparatã (nu se inventase încã uleiul pentru tot poporul).

În fundal era un bâlci real al momentului. Aþi observat oalele

expuse alãturi de el când îºi interpreteazã magistral rolul? Câte

forme ºi modele care atunci încã mai aveau utilitate iar acum sunt

piese de muzeu etnografic? Sunt nostalgic ºi nu mi-e ruºine.

Mi-e scârbã de ºobolani dar ºi de cei care-i aratã insistent pe

„sticlã”.

2.10.2016: S-a mutat Sabarul!?

Dupã ploaia de vineri noaptea, strãzile laterale târgului s-au

transformat în adevãrate râuri care ascund pericolele datorate

gropilor foarte adânci unde maºinile suferã „luxaþii” ºi “contuzii”

serioase. Ce exemplu mai viu despre grija autoritãþilor locale

pentru târg ºi în general pentru restul strãzilor (între care, acum,

principala stradã, a Republicii, este cea mai ciuruitã). A venit

toamna capricioasã ºi lucrãrile de reparaþii încã sunt aºteptate.

Promisiunile electorale sunt ca apa de ploaie. Oamenii din târg

comenteazã în fel ºi chip – oricum nefavorabil – faþã de aspectul

stradal al „oraºului” Bolintin Vale! Mi-e jenã, dar soluþia finalã

ar fi pârjolul biblic. ªi noi, dar ºi ei!

Un fotoreporter original, cu un „aparat foto” din racord de

þeavã îºi îndreaptã obiectivul spre mine contra 1 leu. Se ºi

recomandã: Aurel Mandu de la centrul „Dili” din Giurgiu! În

rest, obiºnuiþii târgului vând sau cumpãrã. Aici, chiar dacã n-ai

mulþi bani, tot iei ceva, legume în special. Mãrar sau leuºtean

verde: 2 leg./leu. Roºii frumoase 2-2,5 lei/kg (la final, cele de

ciorbã cu un leu/kg la nea Petricã care ºi-a pierdut rãbdarea).

Conopida s-a ieftinit foarte mult faþã de duminica trecutã: 1,5-2

lei/kg (faþã de 3,5 lei/kg). Arpagic mare: 4 lei/kg; usturoi 15 lei/

kg. Prune bune: 2,5 lei/kg. Vinetele: 2-2,5 lei/kg (ultimele, zic

grãdinarii). Ardeii de tot felul 2-2,5 lei/kg. Cei graºi, mai mici

dar sãnãtoºi 1,5 lei/kg. Varza: 0,8-1 lei/kg. Se observã cã prima

brumã a ieftinit piaþa. Nu mai este timp de aºteptat ºi speranþe de

vreme mai blândã pentru legumele din câmp, foarte sensibile la

temperaturile scãzute.

9.10.2016: Ziua recoltei – pe vechi. Les jeux sont faites!

Paradoxal, în mileniul trei þãranii se roagã la Cel de sus sã

plouã. Irigaþiile au fost lãsate în paraginã, instalaþiile ºi þevile

furate, recolte slabe de cereale – la mila Domnului – în timp ce

guvernanþii nu miºcã nimic. Sloganul „pas cu pas”, o vorbã-n

vânt. Prostia endemicã: îi credem pe toþi care promit marea cu

sarea. Când ajung sus se vaitã mai ceva ca bocitoarele. „Nu e

bani”, spun cei care coboarã în stradã doar o datã la patru ani

pentru promisiuni pe care le uitã imediat dupã ce ocupã funcþiile,

aleºi de pãcãliþi.

Regret cã s-au inventat maºinile, în loc sã regret ce-am votat.

Suntem neputincioºi. Alþii hotãrãsc peste noi. Avem demisiile în

alb, ca sabia lui Damocles. Iar noi, mucles! La lecþia manipulãrii

am fost mereu repetenþi. Sloganurile electorale: vorbe-n vânt.

Cum zis-a olteanul: fu... destul. Masochiºti cum suntem, ne

place. Sã revenim la târg unde se simt parfumurile de toamnã

(grãtare cu pastramã pentru pofticioºi). Ultimele vinete,

lemnificate: 2,5-3 lei/kg. Ultimii castraveþi cocârjaþi: 3,5 lei/kg.

Prune bune, zemoase: 2,5 lei/kg. Varza: 0,5-0,8 lei/kg. Cartofii,

0,5-0,9 lei/kg. Ceapã „româneascã” la sac: 1,5 lei/kg (n-a vãzut

pãmântul românesc!). Pãstãi: 5 lei/kg cele lungi, iar fideluþã

ciupitã de manã ºi prinsã de ploi în aer liber: 2 lei/kg. Preþuri de

mall la conopidã: 4,99 lei/kg. Ardei graºi cal. a II-a: 1,5 lei/kg,

mai mici dar sãnãtoºi.

În câmp se culeg ultimele recolte. Se apropie (meteorologii

anunþã) ploi ºi temperaturi scãzute care vor încurca planurile

grãdinarilor. Gogoºari ºi capia: 4 lei/kg dimineaþa, 2,5 lei/kg

spre ora 11:30; când mulþi au strâns ºi debarasat tarabele. Ultimii

pepeni, pentru murat. Roºii: 2,5-3 lei/kg. Semne ºi de Sf. Dumitru.

Au început deja intervenþiile pentru un loc mai bun. Târgul pare

din ce în ce mai mic: vânzãtorii vin cu transportere tot mai lungi

în care-ºi þin marfa ºi ocupã loc mai mare. De aceea vin atât de

devreme (ora 3:00), sã aibã loc de manevre.

16.10.2016: Toamnã gri cu degradé

Credeam cã dupã „ploiþa” de azi noapte, continuatã aiurea ºi în

prima parte a dimineþii, rece ºi încãpãþânatã, târgul va fi dezumflat.

Da de unde! O foialã neaºteptatã era peste tot. E adevãrat cã

oamenii erau mai grãbiþi sã cumpere ºi sã plece, dar a fost vânzare.

Contrar obiceiului dinainte de bâlci, tarabele nu erau mutate de la

locul lor. ªi erau pline cu ardei gogoºari, capia ori graºi. Faþã de

duminica trecutã era o deosebire: culoarea roºie alterna cu cea

galbenã sau chiar verde. Explicaþia: s-a cules la rând de teama

brumei ºi nu a mai fost timp de selectat în câmp ci doar aici, pe

tarabã, la preþuri diferite: 3-2 lei/kg. Castraveþii, la preþ de trufanda:

5 lei/kg. Prea mare pentru murãturi, dupã mine, care nu mai am

nevoie. Morcovii, exagerat de mari, 2-3 lei/kg. Varza a ajuns la

1,2 lei/kg (urmãrile temperaturilor ridicate din varã care au întârziat

maturarea, ea nefiind suficient îndesatã). Spanacul, prima apariþie,

4 lei/leg sau 3 la 10 lei. Gutuile exagerat de scumpe (5 lei/kg)

pentru cã ºtiu cã producþia în acest an este mare dar s-au mãnat

în final. Roºiile între 2 ºi 4 lei/kg, dupã dimensiuni. Am luat

rãsad de salatã pentru solar, 3 lei/20 fire. Usturoiul, la 13-15 lei/

kg, nu m-a convins cã e “românesc” aºa cum e scris cam la toþi.

Astept pe cel adevãrat care poate va veni de Sf. Dumitru dinspre

Teleorman.

21-26.10.2016: Bâlciul de Sf. Dumitru

Datoritã calendarului, în acest an zilele în care s-au desfãºurat

manifestãrile tradiþionale anterioare celei de 26 octombrie au

început încã de vineri, când protagoniºtii ºi-au expus oferta:

distracþii, mãrfuri diverse, legume ºi fructe, mâncãruri ºi alimente

de sezon etc.

Organizatorii – în parte ºi datoritã vremii – nu au reuºit sã

creeze condiþii minime de confort ºi ambianþã corespunzãtoare.

Din nou, strãzile laterale nu s-au reparat devenind cel mai mare

inconvenient. În dreptul spoitorilor, refuzul de ciur cu 50% mâl

argilos-lipicios, împrãºtiat parcã, era fãcut dupã modelul preluat

de la Pãcalã – din oi aºezate pe burtã sau pe spate. Republicii era

ciuruitã ºi decupatã pentru turnare de asfalt care nu a mai venit la

timp (mai e timp pânã la alegeri, nu-i aºa?). În cele trei zile

(prima 23 oct.) când am bãtut târgul ca privitor ºi ca potenþial

cumpãrãtor (cheltuind cu ceva folos circa 300 lei), am identificat

trei sectoare. Incinta cu instalaþii de distracþii pentru tineri ºi

copii împãnatã cu implanturi de „porumbelul fert” 3 lei/buc, vatã

de zahãr puternic vopsitã (ºi posibil periculoasã pentru copii),

gogoºerii, covrigãrii, grãtare cu mici, fripturi, cârnaþi, pastramã

ºi murãturi, mustãrii farã must dar tot cu grãtare, tochituri, pomana

porcului, cu servire la mese.

Se merge pe principiul de marketing “copiii pofteºte, pãrinþii

plãteºte”!? Pe un culoar, tradiþionalele produse de ceramicã

(ºase din ºapte industriale, doar una hand-made), fuse, linguri,

cârlige de rufe (Tanþa ºi Lina din Crovu). Spre podul Sabarului

un lemnar autentic care lucreazã pe loc scaune, mese rotunde,

atrage clienþi (în acest an nu a mai adus albii, nemaiavând materie

primã). Nea Ion Dincã din Toflea vinde produsele care le-au

adus faima: burghie, cinii (pentru ºobolani), cuþite de brand. Un

altul, cu toporaºe adevãrate (excelent cãlite) cu care exemplificã

tãind fier beton de 6 mm fãrã sã-ºi deformeze tãiºul, clopoþei de

bronz ºi cam atât autentic autohton. Pe strada Palãncii, pe ambele

zise trotuare, grãdinarii producãtori (puþini) ºi negustorii de

legume obiºnuiþi ai târgului. Printre ei ciobani din Teleorman ºi

Bran-Sibiu cu brânzã, cârnaþi, multã pastramã ºi carne proaspãtã

(nerecomandatã cea de porc, a stat multe zile pe tarabe).

Legumele relativ ieftine. Doar castraveþii 7 lei/kg. Perele

galbene (soiul Matache) foarte scumpe (7-8 lei/kg). Restul

convenabile. Arpagic 4-6 lei/kg, cartofii ºi varza (un singur

ofertant) cu 1,2 lei/kg. Cu usturoi autentic (15 lei/kg), o bãbuþã

din Popeºti. Pe strada Republicii, pânã la dispensarul TBC,

numai marfã din Europa. Fiecare încearcã sã câºtige un ban. Am

cumpãrat stoloni de cãpºuni care produc continuu cu doar 0,5

lei/stolon faþã de preþul de 10 ori mai mare cerut în alte zile de

târg de o vânzãtoare din Mihai Vodã. Aþi înþeles cã am luat multe

din cele prezentate mai sus, amânând iar cãciula de oaie (un

singur producãtor în acest an). Atmosfera generalã era de balamuc,

cu zgomot la maxim datorat difuzoarelor puternice. Istoria

bâlciului cunoscut de mine de cca 60 de ani (am lipsit doar doi,

motivat) am sã v-o spun altãdatã.

25.10.2016: Ajun de Sf. Dumitru

Acalmie. Se aºteaptã sosirea sfântului. În loc sã se uite în sus

(e ceaþã), oamenii privesc în lungul drumului aºteptând clienþi.

Iar aceºtia sunt cam puþini pentru marfa care se aflã pe... jos, cã

altcumva unde? Toþi vor sã-ºi vândã produsele, dar þin la preþ

atât cât se poate. Se practicã privitul la vecin. Unii mai fac scheme

la derutã: 2 lei/legãturã, 3 la 5 lei. Încearcã ºi ei la disperare. ªi

apoi cât sã scazi, cã ai muncit o varã (dacã eºti producãtor). Nici

panaramele nu au clienþi. Au fost ceva la mijlocul zilei, când au

venit elevii care au chiulit în masã. Dupã ce au terminat banii,

instalaþiile s-au oprit. Spre searã se cam lasã frigul. Câþiva ard

niºte lemne, alþii au plãpumi groase, unii au pornit generatoarele.

Gustã ceva prãjeli. ªi mã întreb mereu: oare unde-ºi fac nevoile?

Cã nu sunt nicãieri toalete! Iatã afacerea viitoare.

P.S. Am avut curajul sã întreb pe câþiva. Iatã rãspunsul: pe

malul Sabarului, în pungi, bidoane de plastic! De aia preþul pe

m² de teren ocupat este atât de mare? Pentru cã (nu) li se asigurã

condiþii minime (apã, WC-uri etc.).

26.10.2016: A sosit Sfântul!

E clar cã a sosit. Eu nu l-am vãzut cã am venit mai târziu, dar

dacã toþi spun cã a sosit e clar cã e Sf. Dumitru. Cel ce ne

ocroteºte (speranþa noastrã) ºi pe alþii-i îmbogãþeºte. Am mai

schimbat niºte marafeþi ca sã iau ce-o fi ºi mi-o trebui. De

exemplu, niºte legume pe care le voi gãsi duminicã la un preþ

ceva mai mare. Deja varza s-a scumpit de ieri cu 10 bani, la 1,30

lei/kg. La ieºirea din Bolintin, unde-ºi are vadul o afaceristã ce

de-abia sosise cu ditamai duba de la Poiana plinã cu varzã,

pusese preþul: 1,5 lei/kg. O vorbã adaptatã la moment spune:

„mai bine praf decât noroi, mai bine soare decât ploi”. Dar, din

nefericire pentru toþi, parcã dinadins o ploaie rece ºi deasã a

început dis-de-dimineaþã ºi a þinut pânã pe la ora 16:00, stricând

tot farmecul acestei zile. Blestem sau nu, aºa s-a nimerit. Cu toate

acestea, sfidând vremea, puhoaie de oameni s-au îndreptat toatã

ziua spre bâlci, pãstrând tradiþia de Sf. Dumitru. În aceste condiþii,

unii au pierdut, alþii au câºtigat. Legumele, în general, ºi-au pãstrat

preþul. Lacurile imense care au acoperit strãzile laterale i-au

distanþat pe clienþi de vânzãtori. De ciudã, nea Petricã din Hobaia

ºi-a aruncat vinetele nevândute în lac (oricum rãmãseserã cele cu

multe seminþe). Pastrama, branza telemea de Bran, carnea

proaspãtã de porc sau de oaie au rãmas nevândute. Exagerat de

scumpe perele galbene: 7-8 lei/kg! Era un singur vânzãtor din

Bogaþi, Argeº. Cele din Bolintin – patria lor – foarte mãnate în

acest an, le vom face þuicã. Foarte frumoasã ceramica de la Corund

(un singur producãtor) ºi ieftinã. În rest chinezisme. Instalaþiile

au mers (5 lei/pers câteva minute): cãluºei, lanþuri, învârtitori

sofisticate de unde chirãiau sau þipau la propriu fetiºcanele de

ºcoalã sau liceu. Nu au lipsit nici tragerile la þintã cu mingea sau

inele (ºi ceva nou, porno!), ciocu’ cu norocu’ (papagaliþa). ªi

multe, multe nimicuri din Europa. Un copil de vreo cinci ani

plângea cu lacrimi mari cã vroia puºcã (era scumpã). Peste tot

grãtare, mustãrii, care au câºtigat la greu în cele cinci zile de târg-

bâlci. Nu au fost evenimente deosebite, deºi þiganii miºunau (ca

ºi jandarmii). Doar ploaia cu mizeria strãzilor inundate (nu ºtiu

de ce nu s-au reparat deloc, din vreme, gropile pentru acest

eveniment anual care atrage mii de oameni din depãrtãri, chiar

din þãri strãine). Arta tradiþionalã, repet, din ce în ce mai puþinã

(ne-au furat pãdurile strãinii” spuneau lingurarii a cãror materie

primã este lemnul moale de plop sau tei). Niºte majorete ad-hoc

(þigãncuºe) agitau niºte pãmãtufuri ºi strigau: parcare, parcare (5

lei) în dreptul curþilor lor. Dacã mã întrebaþi ce concluzie am tras

la final, v-aº rãspunde cã în calitate de bolintinean get-beget care

a lipsit doar de douã ori în cei 60 de ani de când vizitez bâlciul,

bucuria copilãriei, aceastã ediþie a fost cea mai urâtã. Am aflat

apoi cã seara, pe Facebook, au fost diverse comentarii. Cu acest

prilej, cineva, nu se ºtie cine, a postat un mesaj (de fapt un

document, jumãtate în limba românã, jumãtate într-o limbã

necunoscutã) ca fiind din partea Sf. Dumitru în care-ºi exprima

regretul pentru ingratitudinea ºi nepãsarea autoritãþilor locale în

ceea ce priveºte organizarea. Comentând, unii ziceau cã ar fi fost

un blestem. Desfid acest lucru. Sfântul iubeºte oamenii ºi ne va

ocroti în continuare. Dar, într-un moment de nemulþumire ne-a

reproºat cã din nou am ales neinspirat. Facã-se voia lui, cã mare

adevãr a grãit! Bolintineni, salvaþi târgul ºi bâlciul!

2020202020

Concepþie graficã:

Raluca TudorRedacþia ºi administraþia:

Str. Partizani, nr. 41A, Bolintin

Vale, judeþul Giurgiu

ISSN 1224-7367

PREÞ 5 lei

Director fondator: Constantin Carbarãu

Redactor ºef: Vasile Grigore. Senior editor: Florentin Popescu

(tel.: 0246.270.633; 0720350555, [email protected])

Colectiv de redacþie: ªtefan Crudu (secretar general de redacþie),

Constantin Bãrbuþã, Constanþa Crudu, Marian Grigore, Corneliu

State, Gabriel Dragnea, Ciprian Necºuþu, Geanina Mehedinþu

Prelucrare imagini: Mircea Paraschiv

Revista Sud publicã opiniile colaboratorilor sãi oricât de diverse ar fi acestea.

Responsabilitatea pentru conþinutul fiecãrui text aparþine, în exclusivitate, autorului.

[email protected];

0720 773209

Editura RAWEX COMS SRL

Tipar: Oscar Print

ARTE PLASTICEARTE PLASTICEARTE PLASTICEARTE PLASTICEARTE PLASTICE

(urmare din pagina 6)

Sprengel Museum din Hannovra, un templu al artei

din Londra. Anii 1942 ºi 1944 reprezentând anii în care va construi

cel de al doilea ºi cel de al treilea Merzbau, îi va petrece în

Norvegia.

Pe parcursul nmeroaselor sãli ale muzeului, vizitatorul

descoperã lucrãri care reprezintã puncte de reper importante în

istoria artei ultimelor decenii. În afarã sãlii de la intrare, dedicatã

lucrãrilor semnate de Nicki de Saint Phalle, întâlnim la debutul

circuitului muzeal ºi un enorm craniu uman, lucrare alcãtuitã din

nenumãrate fragmente de oglinzi colorate, îmbinate savant, care

dau cele mai neaºteptate reflectãri luminoase ºi cromatice, amintind

de acel craniu din cuarþ descoperit nu demult în America Centralã,

mãrturie a unei strãvechi civilizaþii amerindiene.

O piesã cineticã, semnatã de Alexander Calder, asemenea unui

personaj îmbrãcat în roºu, semãnând cu un halebardier care

strãjuieºte sala de la înãlþimea plafonului, printr-o uºoarã vibraþie

a curenþilor de aer fiind într-o uºoarã miºcare de veritabilã „rozã

a vânturilor”, invitã, parcã, vizitatorul sã parcurgã cu privirea

bogãþia exponatelor.

Un element artistic de senzaþie va completa în februarie 2017

inventarul cazuistic al muzeului. Este vorba despre reconstituirea

„Cabinetului distracþiilor”. Ce este acesta? Prin efortul

cercetãtorilor ºi al muzeografilor se lucreazã cu enormã pricepere

ºi pasiune la reconstituirea cabinetului cu acelaºi nume, conceput

de un ilustru reprezentant al constructivismului, El Lissitzki,

care a lucrat la proiect ºi realizare din toamna anului 1926 pânã în

februarie 1928, ca urmare a îndemnului unui intelectual de marcã,

Alexander Dorner, director în acea vreme a Muzeului Provincial,

nucleul actualului muzeu. A realizat atunci acest spaþiu rãmas în

istorie, care va fi redat iubitorului de artã foarte curând, in februarie

2017, în el figurând în premierã ºi un relief semnat de Erich

Buchholz.

Cum vedea El Lissitzki acest spaþiu? Conceptul sãu se baza

pe ideea operei de artã totalã, aflatã într-un spaþiu dinamic, care

iniþia ºi informa vizitatorul despre tendinþele ce conduceau la

dezvoltarea artei ºi culturii.

Cabinetul cuprindea pe Pablo Picasso, Mondrian, Fernand

Leger, Laszlo Moholgo Nagy, Kurt Scwitters. Cabinetul a devenit

rapid un reper mondial, reprezentând un unicat mondial, ceea ce

l-a determinat pe Alfred Baar, director la MOMA, sã declare la

timpul respectiv: „acest spaþiu reprezintã cel mai important spaþiu

artistic al secolului douãzeci”.

În 1933, când naþional-socialiºtii îºi impun principiile în

Germania, cabinetul începe sã fie cenzurat, pentru ca în 1937, 24

de lucrãri sã fie sechestrate ºi multe dintre ele distruse. Sã nu

uitãm ºi cumplitele bombardamente ale aliaþilor, care au atins

depozitele.

Reconstruirea acestui spaþiu face parte dintr-o serie de iniþiative

din ultimul timp, care cautã sã readucã în conºtiinþa oamenilor ºi

la îndemâna lor o serie de iniþiative jalon din domeniul artelor

vizuale, petrecute în ultimii o sutã de ani. Aºa s-a procedat în

2012 la Wallraf-Richartz Museum din Köln, unde în cadrul

expoziþiei „Mission-Moderne” s-a încercat reconstituirea panoului

artiºtilor norvegieni, în frunte cu Edvard Munch. Un alt exemplu

este cel al expoziþiei 0.10, organizatã la centenar, în 2015, la

Fondation Beyeler de la Basel (Elveþia), care a adus pe simeze

artiºtii ruºi, care la Petrograd au realizat prin acea expoziþie aflatã

sub semnul pãtratului negru al lui Kazimir Malevici, o deschidere

în arta modernã – suprarealismul.

Existã încã exemple în acest sens, al readucerilor în faþa

privitorului a unor evenimente din memoria scriptelor. Ar fi poate

de semnalat o idee de a reface o expoziþie a unui colecþionar

suedez, Gabrielsson, alcãtuitã de un valoros artist modern,

românul Arthur Segal, catalogul fiind alcãtuit de cãtre Erich

Buchholz, manifestare care va împlini în 2022, centenarul.

La noi, din pãcate, situaþia este înneguratã în aceastã direcþie.

S-a deschis anul acesta, la Palatul Suþu, o expoziþie în douã sãli,

a fondului Pinacotecii bucurestene, care nu are local, iar lucrãrile

sunt puse la „naftalinã”. Noi nu am ridicat muzee. Am avut grijã

sã le închidem. Vezi Muzeul Toma Stelian, devenit sediu de partid;

Muzeul Kalinderu (bombardat parþial), Muzeul Ionel Saint-

Georges, sau dupã cutremurul din ’77, Muzeul Hrandt sau Garabet

Avakian, Marcu Beza, Iosif Dona. Un exemplu cumplit îl

reprezintã demolarea unei construcþii în stil neo-grec, care gãzduia

în centrul Capitalei un important muzeu, aflat vizavi de Cinema

Sprengel Museum

Patria (ºi el mort în clipa de faþã), în care se afla colecþia Anastase

Simu. ªi când te gândeºti cã galeriile bucurestene de artã le

numeri pe degetele unei mâini, te întrebi unde se va ajunge în

acest ritm, încet dar sigur, al unui rac.

Sã mai dãm o raitã prin muzeu. O piesã interesantã este o uºã

interioarã din locuinþa de varã de la Eaubonn a lui Paul Eluard,

pictatã de Max Ernst, care are drept simbol palma (deasupra

verde), iar în cadrul uºii culoarea palmei fiind roºie ºi albastrã.

Tema uºii o asociez cu uºa de la un dulap al lui Saºa Panã, pe care

Geo Bogza a notat ceva in fugã, dar care astãzi contituie un reper

avangardist. Îmi vine în minte ºi uºa pictatã pe ambele feþe de

cãtre Wanda Vladimirescu-Sachelarie, element care fãcea show

la etajul galeriei de artã bucureºtene „Contrapunct”. Nu pot sã

nu-mi treacã prin minte uºile, element specific lui Teodor Graur,

pe care ce-i drept autorul le defineºte prin termenul englezesc

„door”.

Mi-e greu sã închei aceastã sumarã cãlãtorie prin lumea plinã

de miracole a muzeului Sprengel, fãrã a aminti generosul spaþiu

acordat lucrãrii de mari dimensiuni „Camera întoarsã”, lucrare a

„noului realism” ºi în minte îmi apare acel „ochean întors”,

romanul autobiografic al unui scriitor prea puþin cunoscut, Radu

Petrescu, a cãrui operã meritã mult mai mult.

Prezent ºi pe simezã, alãturi de tablouri ale maeºtrilor, autorul

acestei camere în care obiectele cele mai uzuale ale vieþii zilnice,

scaune, mese, farfurii, pahare, sunt puse într-o ordine

antigravitaþionalã, parcã dintr-o capsulã cosmicã, autorul, un artist

extrem de apreciat. prezent în marile muzee din lume, Daniel

Spoerri, s-a nãscut la Galaþi, în 1930, iar la noi nu prea se ºtiu

multe despre opera lui.

Dupã ore bune petrecute în acest adevãrat altar al artei, am

plãcerea sã mã reîntâlnesc cu doctorul Reinhard Spieler,

conducãtorul instituþiei, pe care cu ani în urmã l-am cunoscut pe

când pãstorea Hack Museum din Ludwigshaffen, scriind despre

douã din expoziþiile pe care le-a realizat acolo, una referitoare la

Theo van Doesburg ºi o a doua despre „Surorile revoluþiei” –

pictoriþele constructiviste rusoaice, publicat chiar în Sud.

O persoanã cultivatã, cu o mare deschidere spre cele mai bune

cãi de prezentare a artei. Un entuziast, vizitator neobosit al marilor

expoziþii din Germania ºi din afara ei, un comentator extrem de

competent ºi echidistant al fenomenului muzeal ºi artistic.

Cu mintea încãrcatã de impresii din aceastã mirificã grãdinã a

spiritului, am tot timpul în cele cinci ore pe care le voi petrece pe

autostradã, pânã la aeroportul din Frankfurt, sã reflectez la cât de

mult înseamnã sã faci ceva pentru artã ºi mã gândesc, ca un

simplu cetãþean al României, la ceea ce s-ar putea face ºi la noi,

dacã ºefii cei mari ºi cei mici ar avea ceea ce se numeºte entuziasm,

pe care dacã-l ai, sã zicem din naºtere, poþi face adevãrate vitejii

în toate domeniile ºi bineînþeles ºi în artã.

Reinhard Spieler, directorul muzeului

revistã editatã de „asociaþia pentru culturã ºi … 2016.pdfplanificare editorial vasile...

Documents