Facultatea de Ştiinţe Economice

Master Contabilitate, Audit şi Informatică de gestiune

1

SISTEMUL CONTABIL DIN BELGIA

2

CUPRINS

INTRODUCERE.....................................................................................................4CAP. 1 CONSIDERENTE GENERALE...............................................................5

1.1 Date generale privind economia Belgiei......................................................51.2. Inceputurile sistemului contabil belgian....................................................71.3 Cadrul juridic şi instituţional ......................................................................71.4. Legislaţia belgiana prinvind domeniul contabil ......................................91.5. Notiuni despre fiscalitate in mediul economic.........................................101.6 Profesia contabila .......................................................................................121.7 Obiective, ipoteze şi caracteristici calitative ............................................13

CAP.2 ELEMENTE DE RAPORTARE FINANCIARA ANUALA..................162.1. Practici de recunoastere si masurare........................................................172.2. Norme de evaluare a bilanţului şi a contului de profit şi pierdere ........202.3. Situaţii financiare consolidate. .................................................................222.4. Coordonatele procesului de convergenta............................................25

CONCLUZII..........................................................................................................29BIBLIOGRAFIE.............................................................................................30

3

INTRODUCERE

Economia Belgiei a crescut constant în ultimii 10 ani, inclusiv şi Produsul Intern Brut.

Inflaţia a fost ţinută sub control, Belgia reuşind să îndeplinească cerinţa U.E. ca datorie anuală

internă să nu depăşească 3% din PIB. Belgia dispune de o industrie performantă, care depinde, în

mare măsură, de comerţul internaţional. Astfel ea importa aproape toate materiile prime, care îi

sunt necesare. Exporturile de mărfuri şi servicii reprezintă circa 70% din PIB.

Sistemul belgian de raportare financiara si practicile contabile de aici reprezinta un

exemplu al modelului continental european. Influentele franceze (ex.: obligatia de a utiliza

un anumit standard in practica) sau germane (ex.: un sistem conservator, o lege foarte

detaliata si o relatie stransa de raportare financiara si impozitare.) vor fi usor gasite in

contabilitatea belgiana.

La începutul anilor 1970, Belgia a fost una dintre cele mai subdezvoltate ţări ale

Europei în materie de raportare financiară. Legislatia referitoare la conturile anuale a fost

veche, precum şi a evidenţei contabile în sine care era confuza, incoerent şi - pentru cele

mai multe companii - destul de primitiva. În mai puţin de 20 de ani, raportarea financiară

a fost reformata şi transformată, cand Belgia a pus în aplicare directivele Comunităţii

Europene.

4

CAP. 1 CONSIDERENTE GENERALE

1.1 Date generale privind economia Belgiei

Medul de afaceri si cel concurentialBelgia are un climat de afaceri liberal în care firmele de stat, incluzând serviciile poştale,

căile ferate şi transportul public, reprezintă o cotă nesemnificativă din totalul activităţii

productive. Guvernul Belgian limitează cât mai mult intervenţia sa în economie.

Câteva corporaţii domină economia Belgiei, ele având un rol hotărâtor în fiecare sector al

economiei, incluzând industria, finanţele şi comerţul. Guvernul Belgiei nu impune investitorilor

străini limitări sau controale restrictive, rezultând un climat investiţional liberal. Se solicită

totuşi anumite aprobări a unor comisii care reglementează modalitatea de realizare a serviciilor

în industrie, bănci, asigurări, leasing etc., respectarea anumitor reguli de protecţie a

consumatorilor, obţinerea unor autorizaţii de construcţii, demolări etc. din partea administraţiilor

locale, asigurarea condiţiilor de protejare a muncitorilor în sensul de a nu lucra în condiţii

periculoase, sau de poluare etc.

Companiile străine se bucură în Belgia de tratamentul naţional, fiind asimilate celor

indigene. Nu există restricţii de repatriere a capitalului şi profitului şi nici cerinţe în ceea ce

priveşte participarea belgiană la constituirea unei firme cu capital străin.

Pentru a preveni distorsionarea competiţiei în afaceri cu celelalte ţări membre ale U.E.,

Belgia a întărit legislaţia, care interzice acordurile, deciziile sau practicile ce restrâng concurenţa,

cum ar fi obligativitatea folosirii unor preţuri fixe, limitarea sau controlul producţiei, a pieţelor

sau investiţiilor, împărţirea pieţelor sau surselor de aprovizionare.

Sistemul bancar belgian este format din Banca Centrală (a cărui rol determinant în

realizarea politicii monetare belgiene a fost preluat de Banca Europeană Centrală), Comisia

Bancară (care supervizează activitatea instituţiilor financiare, incluzând băncile, companiile de

investiţii, companiile de asigurări etc.) şi băncile comerciale a căror filiale şi sucursale

funcţionează în cadrul centrelor comerciale şi financiare din numeroase ţări.  Băncile belgiene

utilizează sisteme moderne şi automate de realizare a tranzacţiilor bancare interne şi

internaţionale. De altfel, sediul SWIFT se află la Bruxelles. În Belgia îşi desfăşoară activitatea o

serie de bănci internaţionale de prim rang.

Economia este puternic orientată spre sectorul serviciilor, dar prezintă diferenţe regionale

importante între Flandra, regiunea mai dinamică, şi Valonia, regiune aflată într-o perioadă

postindustrială afectată de dezafectarea industriilor tradiţionale. Ca unul dintre membrii fondatori

5

ai Uniunii Europene, Belgia sprijină integrarea economică europeană şi politici de economie

deschisă. În 1999, Belgia a adoptat moneda EURO care a înlocuit francul belgian definitiv în

2002. Din 1922 Belgia şi Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste

ţări fac parte din zona economică Benelux.

Belgia a fost prima ţară din Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de

revolutie industriala la începutul secolului al- XIX-lea. Până la jumătatea secolului urmator,

egiunea minieră şi metalurgică valonă s-a dezvoltat puternic, în timp ce Flandra a rămas

preponderent o regiune agrară. Anii 1970 au reprezentat o perioadă de receseie datorită crizelor

petroliere şi a declinului industriei metalurgice. Politicile economice mai liberale din Flandra au

făcut ca centrul economic al ţării să se deplaseze spre nord.

Economia Belgiei şi infrastructura de transport sunt puternic integrate cu cele a Europei

de Vest. Poziţionarea ţării în centrul unei regiuni puternic industrializate fac ca Belgia să fie una

dintre primele zece ţări în clasamentul comerţului internaţional. Economia este caracterizată de o

forţă de muncă foarte productivă, un PIB ridicat şi exporturi importante. Principalele produse de

import sunt: alimente, echipamente industriale, produse petroliere şi chimice, accesorii şi textile.

Principalele produse de export sunt automobilele, produse alimentare, oţel, produse petroliere,

mase plastice, textile, diamante finisate

In 1830, Belgia a devenit stat independent, iar în timpul celor două Războaie Mondiale a

fost ocupată de Germania. În ultima jumătate de secol a prosperat ca ţară modernă cu o

tehnologie modernă, fiind membru NATO şi al UE. Steagul Belgiei a fost recunoscut oficial în

1831, ceea ce semnifică recunoaşterea Belgiei ca stat independent. Aşezarea verticală a culorilor

este preluată de la steagul Franţei.

Principalii indici economici

P rodusul intern brut : 311,02 miliarde Euro; PIB / locuitor: 29385 EuroCreşterea economică: 2,5%Creşterea producţiei industriale: 1,9%Rata inflaţiei:1,7% Principalii parteneri comerciali: Germania, Franţa, Olanda, Marea Britanie si Italia.

6

1.2. Inceputurile sistemului contabil belgian

Mediul de afaceri belgian, care s-a dezvoltat foarte incet, a costat dintr-un numar foarte

mare de intreprinderi mici si mijlocii apartinand grupurilor de intreprinderi. Aceste companii au

fost finanţate în principal prin intermediul împrumuturilor de la creditori, în special, a bancii si a

capitalului grupului.

La începutul secolului XX caracteristicile se schimba. Tot mai multe companii isi fac loc

pe piata si deci bursa de valori si investitii este in contina crestere. Pana la punera in aplicare a

directivelor CE, Raportarea financiara a fost orientata spre furnizarea informatiilor creditorilor in

loc de investitori. Prin urmare, sistemul contabil belgian a fost si este inca domninat de principiul

prudentei.

În anii 1970, în urma adoptării directivelor CE au fost introduse in Belgia cateva

reglementari noi şi extinse de contabilitate. Legea contabilitatii impreuna cu decretele regale au

fost foarte detaliate, pentru ca Belgia are o tradiţia a unui sistem codificat de legi, ca şi

Germania. În plus, utilizatorii informatiei contabile, expertii contabili si auditorii împărtăşesc

opinia referitoare la respectarea acestor norme juridice detaliate ce ofera o imagine fidelă şi

reală. Noul mileniu va imparti Belgia in doua grupuri in ceea ce priveste raportarea financiara.

Companii listate la bursa vor pregăti situatiile financiare consolidate conform IAS-urilor sau

IFRS-urilor. Cele nelistate la bursa vor adopta una dintre reglementarile internationale iar

companiile mici vor continua raportarea traditionala potrivit legislatiei belgiene.

1.3 Cadrul juridic şi instituţional

Legea societăţilor comerciale:

Înainte de legea contabilitatii din 1975, legislaţia cu privire la organizarea contabilitatii a

fost aproape inexistenta în Belgia. Doar câteva articole regasite in Codul Civil in concordanta cu

cerinţele de raportare financiară a companiilor. Aceste articole au fost luate din ordonanta fraceza

Colbert / Savary din 1673 iar din anul introducerii lor in legistatia belgiana, au mai avut loc

putine schimbari pana in 1975. Prima lege belgiana, Codul de Comerţ ( mai 1873) includea

cerinţa de a întocmi un bilanţ şi un cont de profit şi pierdere. Legea nu specifica nici un fel de

reglementare cu privire la modul de intocmire a acestora, nefiind stabilite nici un fel de restrictii.

Ca o consecinţă a publicarii situatiilor financiare, s-a demonstrat incomparabilitatea cu situatiile

alor societati precum si irelevanta in fata utlizatorilor de inforamtie contabila. Legea preciza

doar ca toate deprecierile necesare trebuie sa fie inregistrate in contul de profit si pierdere.

7

O data cu amendamentele legii din 1975, au fost introduse o serie de precizari cu privire

la intomirea bilantului. Aceasta a constat în următoarele rubrici: pe partea de activ permanent,

activele circulante activele imobilizate a trebuit să fie prezentate separat. In pasiv, datoriile

interne angajate si cele negarantate ar trebuit să fie prezentate (art. 75). Această lege, care a

dominat modalitatea de raportare financiară de până la 1975, a rămas nedezbatuta cu privire la

metodele de evaluare.

Introducerea acestei legislaţii a fost o piatră de hotar în istoria raportarii financiare în

Belgia. O data cu decretele regale, Legea este singura sursă de regulamentare obligatorie privind

evidenţa contabilă şi pentru companiile industriale şi comerciale. Fiind parte codificată a unui

sistem de drept, Legea Contabilitatii si decretele legale aferente sunt foarte detaliate. Ele conţin

numeroase cerinţe pentru tinerea contabilitatii şi prescrie formate, nu numai pentru bilanţ şi din

contul de profit şi pierdere, dar, de asemenea, pentru notele explicative.

O a doua sursă privind reglementarile contabile din Belgia, dar care nu au un caracter

obligatoriu, sunt sugestiile emise de către Comisia privind standardele de contabilitate (CBN) .

Legea contabilitatii conţine articole care reglementează crearea de CNC / CBN.

Responsabilităţile sunt stabilite conform articolului 14, după cum urmează:

De a-şi prezenta opiniile guvernului şi parlamentului la cerere sau din proprie

iniţiativă.

Pentru a dezvolta un organism de contabilitate si principii contabile, prin avizari sau

recomandari

Reprezentantii profesiei contabile si a celei de auditor impreuna cu reprezentantii

Ministerului de Finante si Ministerul Intreprinderilor Mici si Mijlocii se bazeaza pe prevederile

conforme cu CNC / CBN. Acestea sunt considerate a fi autoritare, insa nu au puterea unei legi.

Până în anul 1990 companiile au avut numai obligaţia de a întocmi contabilitate simpla.

Contabilitatea consolidata a fost considerata ca fiind un element exotic şi companiile nu le

pregăteau de bună voie, în principal, pentru că ei nu erau familiarizati cu acest concept. Prin

decretul regal din 6 martie 1990, cea de-a şaptea directivă a fost pusă în aplicare în Belgia.

Legiuitorul a ales impunerea întocmirii situatiilor consolidate doar pentru grupurile foarte mari.

În cazul în care o societate belgiană avea să îşi pregătească conturile în conformitate cu GAAP-

urile internaţionale, trebuia sa solicite permisiunea de a face acest lucru. Guvernul a decis sa

lucreze cu scutiri individuale, care vor fi acordate de către ministrul Economiei. Companiile

considerate eligibile pentru a aplica standarde internaţionale de contabilitate, sunt numite

"jucatori globali”. Un jucator global este o companie care îndeplineşte una sau mai multe dintre

următoarele criterii:

8

intreprinderea este (sau urmeaza) listata pe piata straina de capital,

intreprinderea are o activitate internationala semnificativa

societatea-mama a intreprinderii utilizeaza standarte internationale in raportarile sale

financiare

operatiunile intreprinderii se afla in anumite sectoare (precum petrolul) unde

utilizarea normelor contabile straine este larg raspandita.

1.3. Legislaţia belgiana prinvind domeniul contabil

Principalele surse de legislaţie belgiană in domeniul contabil sunt "Legea cu privire la

conturile de întreprinderi" şi "Codul de companie (Code.) şi cu respectivele lor de puneri în

aplicare. În plus, Codul Fiscal de Venituri (CIR), cu decretele sale de aplicare, exercită o

influenţă semnificativă asupra contabilitatii tuturor societăţilor din sistemul belgian.

Adoptarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate şi Standardele Internaţionale de

Raportare Financiară (IAS / IFRS) în Uniunea Europeană este parte a Comisiei Europene la nivel

global armonizarea politicii fiscale ale căror scop este de a stabili o baza comuna de impozitare.

Impactul unui IAS / IFRS contabil si fiscal, bazat pe povara fiscală efectivă a companiilor

belgiene mari, nu este uniformă între sectoare. Unele sectoare, cum ar fi construcţia de

automobile şi vehicule, au experienţă mult mai mare in creşterea sarcinilor fiscale, fiind mult mai

eficiente decât altele. La nivel global impactul este relativ important. Analiza se efectuează

utilizând analize de impozitare europene (ETA), un multi – perioadă de transmitere. Într-un

context european, un IAS / IFRS pe bază de impozitare va duce la creşterea efectivă a

impozitarilor, în toate ţările. Cu toate acestea, se va menţine, probabil, cea mai competitiva

impozitare comparativ cu ţările UE. De aşteptat ca lărgirea bazei de impozitare ar putea constitui

o oportunitate de a reduce rata impozitului pe venit corporativ, fără a schimba total povara.

Cea de-a doua jumatate a secolului 19 şi cea de-a 20-lea au fost perioade de gândire, în

Belgia, intensiv despre modalităţile de organizare a evidenţei contabile şi de raportare financiară.

Înainte de 1983 au existat mai multe propuneri de la profesionistii contabili şi profesionişti ai

mediului academic, precum şi iniţiative private de la organismele industriale.

În Belgia, în ciuda adoptării IFRS pentru situaţiile financiare consolidate de mai multe

tipuri de companii, GAAP-urile belgiene rămân necesare contabilitatii in cadrul companiilor

pentru situaţiile financiare, din cauza impactului impozitarii si a legilor interne şi IMM.

9

1.4. Notiuni despre fiscalitate in mediul economic

Principiul neutralităţii fiscale.

Prima lege din domeniul fiscalitatii a aparut in 1930 când Belgia a devenit independenta.

Insa conceptul de impozitul pe venit a fost introdus inca din 1913. Deoarece statutul de

impozitare a rămas destul de ambiguu cu privire la definirea de veniturilor impozabile,

reglementările fiscale (emise de către autorităţile fiscale şi care decurg din hotărârilor

judecătoreşti) au fost dezvoltate. In primii 70 de ani din secolul al XX-lea, companiile isi evaluau

activele, pasivele, veniturile si cheltuielile in functie de de normele fiscale, pentru a determina

venitul impozabil. Aceste reguli fiscale au devenit implicit norme contabile deoarece legea

societăţilor comerciale nu au oferit nici o regula privind evaluarea. In acest mod s-a creat o

legatura puternica intre contabilitate si fiscalitate, legatura care exista si in ziua de astazi.

De la mijlocul anilor 1970 a apărut un o noua situatie. Companiile s-au confruntat cu un

nou set complet de reguli contabile, o data cu introducerea Legii Contabilitatii in 1975. In multe

alte tari companiile se aflau in aceeasi situatie, existand puternice diferente intre raportarea

financiara si impozitare; acestea fiind depasite prin introducerea unor impozite amanate in

raportari. Cu toate acestea, la mijlocul anilor 1970, conceptul de impozit amanat era necunoscut

membrilor sistemului economic belgian. Mai mult, ei s-au opus ideii de a intocmi doua seturi de

situatii financiare: pentru scopuri contabile si fiscale, considerand acest concept ca fiind o povara

administrativa. Ca raspuns la nemultumirea lor, guvernul a introdus Principiul neutralitatii

fiscale. Introducerea acestuia a fost o optiune politica deoarece guvernul nu a dorit ca sistemul de

taxe si impozite si de calcul a veniturilor impozabile sa fie schimbat prin introducerea acestei noi

legi a contabilitatii. Prin expunerea motivelor sale se precizeaza: ’Guvernul va asigura

neutralitatatea fiscala iar atunci cand va fi necesar se vor lua masuri administrative sau juridice’.

Neutralitatea fiscala a fost obtinuta in felul urmator: administratia fiscala a acceptat toate

normele din Legea Contabilitatii impreuna cu decretele privind deprecierea, in schimbul

aprobarii principiului neutralitatii fiscale. In preambul la decretul regal din 18 octombrie 1976

Parlamentul a afirmat ca regulile fiscale vor diferi de cele contabile numai in situatii

exceptionale.

La prima vedere au existat multe distorsiuni intre legislatia fiscala si legea contabilitatii.

In scopul de a le elimina, Guvernul a procedat în mai multe moduri: în primul rând, a schimbat

anumite aspecte ale statutului fiscal pentru a le aduce in conformitate cu Legea Contabilitatatii;

în al doilea rând, itemi din contabilitate au fost modificati pentru a armoniza contabilitatea cu

tratamentul fiscal aprobat. Aproape la 20 de ani de la punerea în aplicare a Legii Contabilitatii şi

a principiul neutralităţii fiscale, se putea spune ca obicetivul a fost atins doar in parte. În multe

10

cazuri, legislaţia fiscală şi cea administrativa accepta regulile contabile. Cu toate acestea,

neutralitatea este ameninţată constant de faptul că Parlamentul adesea foloseşte măsuri fiscale

pentru a stimula economia.

Sistemul de impozit pe venit

Sistemul belgian include următoarele patru tipuri principale de taxe:

1. impozite pe venituri, inclusiv impozitul pe venit corporativ. (ca persoană juridică de venituri

2. taxe privind transferul de proprietate, bunuri şi servicii, constând din taxa pe valoare adaugata

(TVA), de înregistrare şi de taxe de timbru, vamale şi a accizele, precum şi de succesiune

(mostenire de impozitare).

3. impozitele pe proprietate, şi "bunuri mobile" impozitul pe dividende, dobânzi şi redevenţe:

4. comunale (adică locale)

Pentru companiile corporative impozitul pe venit este cel mai important. Deşi oficial

impozitul venit este calculat ca 39 % (pentru firmele al caror profit este de pana in € 322 300 ($

350 000) poate beneficia de o rată mai mică. Taxa efectiva calculata la profit variaza intre 10% si

30% pentru intreprinderile mari si intre 20% si 30% pentru intreprinderile mici si mijlocii.

Aceste cifre dovedesc faptul ca multe companii belgiene se folosesc de taxe speciale deductibile

sau alte taxe pentru evitarea structurilor.

I Taxele pe veniturile individuale variază între 0 si 55%, iar pentru dividende este de 25%.

La dobânzile bancare se aplică un impozit de 15%.

Se aplică următoarele excepţii de la plata TVA :

Exporturile de bunuri către persoanele stabilite în ţări în afara U.E.;

Importurile temporare şi re-exporturile de mărfuri care în general sunt operaţiuni libere

de aplicarea unor taxe;

Transferarea unui segment complet de afaceri ;

Majorarea în cash a capitalului unei companii.

  În Belgia se aplică următoarele niveluri ale TVA:

1% pentru tranzacţiile cu aur;

6% pentru mărfurile şi serviciile clasificate ca fiind de natură socială;

12% pentru mărfurile destinate consumului curent, precum şi pentru serviciile care au

importanţă deosebită pentru scopuri economice, sociale sau culturale;

21% pentru celelalte mărfuri.

  TVA se aplică la valoarea preţului din factura, la care este adăugată taxa vamală (dacă

este cazul), ambalajul şi cheltuielile de transport şi asigurare.

11

Pentru rentele obţinute de deţinătorii de proprietăţi imobiliare se percepe o taxa de la

1,25% la 2,5%, care variază în funcţie de localizarea proprietăţii.

Taxele locale, percepute de administraţiile locale, variază între 0 si 10%, cele mai

frecvente fiind între 5 si 9% din veniturile taxabile ale persoanelor individuale.

Accizele în U.E. sunt percepute pentru producţia şi importul de combustibili, ţigări,

alcool şi produse alcoolice şi uleiuri minerale. În Belgia, accizele mai sunt aplicabile cafelei şi

băuturilor ne-alcoolice, precum şi produselor importate peste anumite limite cantitative.

1.5. Profesia contabila Profesia contabila s-a dezvoltat foarte incet in Belgia. Pentru ca marea majoritate a

firmelor au fost finantate prin grupuri de intreprinderi si capital extern, partenerii implicati au

fost multumiti de informatiile de care beneficiau. Astefel nu era nevoie de o dezvoltare a

profesiei care ar duce in final si la dezvoltarea standardelor de contabilitate. Institutul de conturi

a fost creat prin Legea din 22 iulie. Influenta profesiei contabile si a celei de audit a fost foarte

limitata chiar si la mijlocul anilor 1970. Reorganizarea Institutului a dus in 1999 la formarea unui

nou organism profesional, Institutul Expertilor Contabili in cadrul Institutului de Contabili si

Consilieri Fiscali (lnslituut Contabililor en voor Belastungconsulenlen (1AB) / Institui des

Experts-comptablcs el des Conseils fiscaux (IEC) care a stabilit functiile auditorilor dinte cele

ale contabililor, reglementand relatiile dintre cele doua institute. In prezent, sarcina principala a

menbrilor Instiiuut van dc Contabilii en Relaslingeonsulenten / lnstilut des Bxperts-comptables

et des Conseils fiseaux (aproximativ 8000 membrii) este de a oferi intreprinderilor mici si

mijlocii ajutor in pregatirea situatiilor financiare.

1.6. Obiective, ipoteze şi caracteristici calitative Conceptul de imagine fidela a fost introdus in legislatia belgiana ca parte a procesului de

armonizare. Acesta a fost un concept nou in viziunea belgiana dar este interpretat ca dand sensul

intregii situatii financiare, care trebuie sa ofere o imagine reala si transparenta asupra imaginii

firmei. De fapt, acest concept nu a fost niciodata absorbit de practicienii belgieni, insa contul de

profit si pierdere si bilantul nu au impiedicat vizualizarea unei imagini fidele, iar o dezvaluire a

notelor anexate este suficienta pentru a corecta situatia initiala.

În ceea ce priveşte relaţia dintre substanţă si forma, forma juridică este, de obicei,

aderata la ea, cu toate că în ultimii ani, au existat unele semne de schimbare, cum ar fi o cerinţă

de a valorifica leasingul financiar, în cazul în care substanţa economică ar respinge forma.

În general, sistemul contabil belgian prezintă un puternic caracter fiscal in prezentarea

situatiilor financiare, incorporand si o imagine fidela a patrimoiului. Acest lucru este valabil nu

numai companiilor mici, dar mai ales celor consolidate Pregătirea declaraţiilor financiare este

12

considerata de comunitatea de afaceri şi de profesia contabila ca o modalitate de îndeplinire a

cerinţelor detaliate stabilite în statutul de contabilitate.

Legi speciale şi decrete regale coexistă cu rapoartele anuale de societăţi de holding,

companii de asigurări, fondurile de pensii şi spitale.

Legea contabilitatii cu privire la conturi individuale ale unei companii conţine

reglementări detaliate cu privire la procedurile de contabilitate, include o descriere detaliată

standard de conturi detaliate şi un formular oficial, nu numai pentru a bilanţ şi a contului de

profit şi pierdere dar si pentru note. Decretele legale cu privire la conturile consolidate cuprind o

detaliere a bilantului consolidat şi contul de profit şi pierderi, dar nu si

detaliate pentru formatul notelor explicative.

Fiecare întreprindere, ţinând seama de natura specială a activităţii sale, trebuie să

definineasca reguli pentru a fi utilizate la evaluare prin metoda inventarului său de afaceri şi în

special, de stabilire şi de ajustare, depreciere, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli şi a

reevaluărilor. Evaluărea, deprecierea, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli trebuie să

îndeplinească criteriile de prudenţă, sinceritate şi bună credinţă.

Principiul prudentei este discutat în continuare în condiţiile legii, dar criteriile de

sinceritate şi bună-credinţă nu sunt definite în mod explicit. În plus, legiuitorul prevede ca pentru

a fi in concordanta cu principiile si telurile stabilite, trebuie respectat si principiul prudentei, dar

nu il defineste pe acesta din urma.

Principiul continuitatii activitatii - cu exceptia cazurilor expres mentionate in conturile

anuale, se presupune ca situatiile contabile au fost intocmite in concordanta cu principiul

continuitatii activitatii.

Principiul permanentei metodelor - metodele de evaluare nu trebuie sa fie schimbate de

la un exercitiu financiar la urmatorul. In cazul unei abateri de la acest principiu, elementele cele

mai importante trebuie schimbate in conformitate cu noua metoda, in deschiderea bilantului in

anul in care au avut loc modificarile. Aceasta implica faptul ca efectul cumulat al schimbarilor de

la inceputul anului financiar nu trebuie sa fie introduse in contul de profit si pierdere, dar ar

trebui introduse direct in capitalurile proprii. Micile societati, pot totusi sa treaca efectul cumulat

direct in contul de profit si pierdere. O schimbare in politicile contabile va implica inevitabil

faptul ca sumele declarate in contul de profi si pierdere, bilant si raportul anual nu pot fi

comparate cu cele din anii anteriori.

Principiul evaluarii permanente Legislatia prevede faptul ca elementele componente ale

activelor si pasivelor trebuie evaluate in mod individual. Scopul acestei dispozitii este de a evita

adoptarea unei abordari a portofoliului in evaluarea acestor elemente. Prin urmare, nu este

13

permis ca in vederea unei evaluari sa se adopte un punct de vedere in care evaluarea unui activ sa

fie prea ridicata in comparatie cu evaluarea prea mica a unui alt activ.

Principiul independetei exercitiului Se vor lua în considerare toate veniturile şi

cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ţine

seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor. Aceasta a presupus trecerea de la

conceptele de încasări şi plăţi la o contabilitate de angajamente care acordă prioritate cauzelor

asupra efectelor, înregistrându-se mai întâi angajamentele şi apoi executarea lor.

Principiul intangibilităţii - potrivit acestui principiu bilanţul de deschidere al unui

exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent, pentru a asigura

continuitatea şi coerenţa informaţiilor privind poziţia financiară şi rezultatele realizate şi pentru a

evita pierderea de informaţii.

Totuşi, în conformitate cu normele contabile internaţionale, există şi anumite excepţii cu

privire la acest principiu, pentru anumite corecţii care se impun întreprinderilor care aplică

pentru prima dată reglementări contabile aferente unui nousistem contabil ce presupune

retratarea soldurilor finale ale exerciţiului anterior schimbării.

Principiul necompensării - Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate

cu valorile elementelor ce reprezintă capitaluri proprii şi datorii, respectiv veniturile cu

cheltuielile, cu excepţia compensărilor între active şi capitaluri proprii şi datorii, permise de

reglementările legale. Orice compensare ar avea ca efect o pierdere de informaţie şi deci

reducerea fidelităţii imaginii reflectate de către situaţiile financiare ale entităţilor economice.

Principiul pragului de semnificatie - Presupune ca orice element care are o valoare

semnificativă şi care prin importanţa lor afectează deciziile, trebuie prezentat distinct în situaţiile

financiare. Elementele cu valori nesemnificative vor fi însumate, nefiind necesară prezentarea lor

separată.

Prin aplicarea acestui principiu, informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să

evite cele două extreme posibile:

- să fie prea sintetice şi asta cu cât mai mult cu cât trebuie respectat şi principiul

noncompensării;

- să fie prea abundente în detalii nesemnificative pentru luarea deciziilor.

Actul privind situatiile financiare nu contine nicio orientare concreta cu privire la

metodele de evaluare care ar trebui folosite in cazul in care compania nu ar mai avea o activitate

continua. Oricum, in practica generala regulile de evaluare a activelor si pasivelor sunt intr-o

anumita masura similare celor utilizate in bilantul de lichidare. Acest lucru implica faptul ca

14

valorile realizabile nete sunt utilizate in cazul activelor si ca provizioanele sunt pentru acoperirea

pasivelor in legatura cu restructurarea sau inchiderea afacerii.

Deşi în general, normele de evaluare rămân vage, acest lucru nu înseamnă că pregatirea

situaţiilor financiare este necesar mai mult timp fata de momentul evaluarii activelor, pasivelor, a

cheltuielilor şi veniturilor.

15

CAP.2 ELEMENTE DE RAPORTARE FINANCIARA ANUALA

Bilantul – principii generale de clasificare

Actul privind intocmirea situaţiilor financiare prevede ca situatiile anuale şi situatiile consolidate trebuie redactate într-o manieră clară, în conformitate cu legea şi normele emise. Punctul de plecare al Actului privind Intocmirea Situatiilor Financiare este faptul că formele detaliate contribuie la realizarea imaginii de ansamblu şi a mijloacelor de comparaţie menţionate mai sus.

Bilanţul poate fi prezentat atat in format orizontal cat si vertical. Contul de profit şi pierderi poate fi prezentat in formatul de tip lista prin clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa tipul sau natura lor. Structura bilanţului şi a contului de profit şi pierderi pot fi schimbate de la un an la altul numai în cazul unor circumstante special care se aplica. Două formate nu pot fi combinate. Orice modificări făcute trebuie să fie specificate şi explicate în note.

Dispoziţiile privind prezentarea bilanţului şi a contului de profit şi pierdere într-un format specific se aplică la toate tipurile de companii care intră sub incidenţa legii. Relatări privind anumite reguli se aplică doar în cazul intreprinderilor mici si mijlocii. Legea nu se aplică băncilor, instituţiilor de credit şi societatilor de asigurari.

Situatiile financiare sunt reglementate pe de-o parte din raportul anual ce consta in bilanţ,

contul de profit şi pierdere şi notele explicative la bilant. Bilantul trebuie sa fie prezentat imediat

dupa incheierea exercitiului financiar si trebuie sa indice pierderea sau profitul perioadei trecute.

LegislaţiA belgiana a stabilit ca forma bilantului sa fie pe orizontală. In ceea ce priveste contul

de profit si pierdere, fiecare societate are posibilitatea de a alege modul de prezentare: orizontal

sau vertical. În conturile consolidate companiile poat prezenta situatia, fie prin natura lor sau de

funcţie.

Societatile cu raspundere limitată, private sau publice, cooperativele sau parteneriatele pe

acţiuni trebuie să includă un raport al administratorului, şi, bineînţeles, un raport de audit în

cazul în care acestea sunt supuse auditului. Publicarea unor declaraţii, cum ar fi fluxul de

numerar sau rapoartele de mediu, este opţionala. Cu toate acestea, cu scopul de a fi în măsură să

evalueze rezultatele firmei, pentru a crea locuri de muncă, companiile sunt obligate prin lege să

ofere date specifice cu privire la politica de ocupare a forţei de muncă. Din 1995, bilantul social

a devenit parte integrantă a situaţiilor financiare ale unei companii.

Acest bilanţ social este format din patru capitole. Un capitol include o imagine de

ansamblu a numărului de personal angajat la data elaborarii bilanţului, analize între modalitatea

de lucru la norma intreaga si jumatate de norma, precum si pe categorii de personal (de

exemplu, manual, calificat in producţie, personal tesa, personal de conducere). Capitolul doi

oferă două explicaţii pentru modificarea numărului de persoane angajate în ultimii ani. Capitolul

trei include informaţii cu privire la modul de utilizare a stimulentelor din partea Guvernului.

Capitolul patru include informaţii cu privire la suma cheltuită pe educaţie şi formare profesională

şi a numărului de angajaţi care au participat la aceste. Companiile care sunt autorizate să-şi

16

prezinte conturile anuale într-o versiune prescurtată au, de asemenea, permisiunea de a publica o

versiune prescurtată a bilantului social.

Firmele cotate la bursa trebuie sa prezinte periodic sau ocazional diverse rapoarte

informative, cu privire la situatia firmei. Cele periodice se prezinta la jumatate de an si dupa un

an. În raportul semestrial are următoarele elemente minimale ce trebuie a fi dezvăluite: cifra neta

de afaceri pentru o perioada de sase luni, rezultatul extraordinar, rezultatul financiar, precum şi

rezultatele înainte şi după impozitare. Raportul trebuie să conţină informaţii cantitative,

împreună cu o explicaţie a rezultatelor şi un rezultat cu privire la situaţia societăţii. De asemenea

se cere a fi o comparatie cu situatiile financiare precedente. Acest raport ar trebui să fie

disponibil, cel mai târziu, dupa trei luni de la sfarsitul celei de-a doua perioade a anului financiar.

Elementele calitative din raportul intermediar trebuie să fie calculate şi evaluate în conformitate

cu dispoziţiile legii contabilitatii. Raportul intermediar ar trebui sa precizeze daca acele situatii

sunt auditate.

Raportul anual este compus din conturi individuale, conturi consolidate, raportul

administratorului, auditorului şi raportul anual privind diagnosticul si pozitia actuala a firmei.

Acest buletin conţine aceleaşi elemente prezentate la raportul de la jumatatea anului, cu toate

acestea, cifrele sunt prezentate pentru o perioada de un an. Aceste date cantitative trebuie să fie

însoţite de o explicaţie a rezultatelor şi informaţiilor cu privire la activitatea firmei. Mai mult

decât atât, ar trebui să fie menţionate dacă datele au fost verificate şi dacă auditorul a emis un

raport calificat . În acest caz, conţinutul de calificare, trebuie să fie dezvăluit.

În plus, societăţile cotate trebuie să comunice imediat, printr-un raport ocazional, orice

informaţie care ar putea influenţa preţul acţiunilor sau alte instrumente financiare emise de

societate, în cazul în care informaţiile au caracter public. Companiile listate ca fiind noi pe piaţă

trebuie să publice trimestrial informaţii cu privire la cifra de afaceri şi de rezultatele lor,

împreună cu estimările viitoare.

Companiile care au un angajat al Consiliului trebuie sa pregateasca un raport special cu

privire la situaţia financiară a companiei pentru acest lucru. Informaţiile prezentate lucrătorilor

Consiliului pot fi aprobate de către auditorii financiari. Auditorii vor analiza şi vor declara că

informaţiile reprezintă situaţia reala de la companie si va astepta participarea la reuniunea

Consiliului pentru ca acesta să răspundă la întrebări.

2.1. Practici de recunoastere si masurare

O comparaţie intre reglementarile belgiene si Standardele Internaţionale de Contabilitate

IAS este prezentată mai jos. În Belgia, practicile de măsurare şi de recunoaştere sunt aproape

identice cu procedurile prevăzute de legea internationala de reglementare contabila.

17

Comparatie intre reglementarile contabile belgiene si Standardele Internationale de

Contabilitate:

IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare. Sunt incluse aceleasi principii contabile ca si in

standardele de contabilitate. În ceea ce priveşte substanţa peste forma, forma juridică de obicei,

domina. În ceea ce priveşte conţinutul situaţiilor financiare, declaratia prinvind un flux de

numerar nu este necesară în Belgia, iar o declaraţie de modificări asupra capitalul este necesar

doar pentru a conturilor consolidate.

IAS 2 Stocuri. Tratate în mod similar, în art 32 şi 35-39 (RD 20011: FIFO. LIFO şi media

ponderată a costurilorr acceptate.

IAS 7 Situaţiile fluxurilor de trezorerie. Nu exista reglementari privind acest standard.

I IAS 8 Politici contabile, modificări în estimările contabile şi erori. Rezultatele ordinare

şi extraordinare sunt abordate într-un mod similar în partea IV din RD 2001. Nu există nici o

reglementare privind corectarea erorilor fundamentale: o redeclarare a balanţei de deschidere nu

este permisă; modificari contabile abordate în art 30 şi 127; numai cele din normele de evaluare

şi de prezentare sunt menţionate singura cerinţă fiind in notele explicative la bilant.

IAS 10 Evenimente ulterioare datei bilanţuluiAbordare este similară în ambele seturi de

reguli: dupa balanta de verificare nu pot fi modificate elemente decat prin ajustări în cazul în

care acestea se referă la condiţiile existente la data de balantei.

IAS 11 Contracte de construcţii. Tratate de cercetare-dezvoltare în anul 2001. Ambele

metode de evaluare sunt permise: metoda contractului sau procedeul de finalizare.

IAS 12 Impozitul pe profit. Doar impozitul amânat este recunoscut. De preferat ca

metoda de evaluare sa fie combinata cu una de recunoastere a diferentelor temporare.

IAS 14 Raportarea pe segmente. In notele explicative diferentele dintre diferitele

segmente ale industriei si geografice ar trebui sa fie raportate.

IAS 16 Imobilizări corporale tratate în mod similar.

IAS 17 Contracte de leasing. Principiile de bază de care beneficiază în calitate de leasing

financiar sau de operare de leasing sunt definite în text

IAS 18 Venituri din activităţi curente. Conceptul de venituri nu este explicat în dreptul

belgian de contabilitate.

IAS 19 Beneficiile angajaţilor. Numai art. 54 (RD 2001) se ocupă de pensii şi se

limitează la descrierea din aceste situaţii, în care nici o dispoziţie de pensii ar trebui să fie

prezentata în bilanţ.

IAS 20 Contabilitatea subvenţiilor guvernamentale şi prezentarea informaţiilor legate de

asistenţa guvernamentală. Subventiile guvernamentale aferente activelor trebuie prezentate în

18

bilanţ si separate de impozitele amânate. Prezentarea de subvenţii aferente activelor este în

conflict cu IAS 20. Toate celelalte subvenţii trebuie să fie prezentat sub forma de venituri (art.

95. RD 2001).

IAS 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar. Tranzactiile straine in valuta sunt

reglementate doar de Buletinul 20 CNC/CBN. Prevederea este în conformitate cu IAS 21 cu

exceptia câştigurilor nerealizate care ar trebui raportatate ca venituri amânate. Pentru traducerea

situaţiilor financiare ale filialelor străine, decretele consolidate permit aplicarea a două metode:

monetare / non-monetare şi metoda de închidere rata metodă, insa standardul nu prescrie atunci

când fiecare din ele ar trebui să fie aplicate.

IAS 22 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar. Reorganizarile duty-free sunt

prescrise utilizând o metodă comparabilă cu punerea în comun a intereselor, cu cateva exceptii:

-reorganizari impozabile

-Consolidarea

IAS 23 Costurile îndatorării Cele doua metode sunt permise: capitalizarea si vanzarea.

IAS 24 Prezentarea informaţiilor privind părţile legate. Dezvaluirea ar trebui să fie

facuta în notele explicative ale bilantului asupra activelor financiare, creantelor si investitiilor,

creditele datorate partilor afiliate si rezultatele financiare obtinute de la acestia. De asemenea,

cuantumul datoriilor din aria securizata a companiei trebuie să fie dezvăluit în note.

IAS 26 Contabilizarea şi raportarea planurilor de pensii. Un decret regal (1 aprilie 1991)

se referă la situaţiile financiare ale fondurilor de pensii. Aceste situaţii financiare au multe

similitudini cu standardele financiară a societăţilor de asigurare, în Belgia, şi nu sunt în

conformitate cu activele nete cerute de IAS 26.

IAS 27 Situaţii financiare consolidate şi individuale. Decretul consolidat din martie 1991

este în conformitate cu cea de-a şaptea directiva, şi, de aceea, într-o mare măsură este aceeaşi ca

şi IAS 27. Numai investitiile filialelor in societatea-mama ar trebui să fie transportate la costul

de achiziţie sau reevaluate.

IAS 28 Investiţii în entităţile asociate. Investiţiile în asociaţi în cazul în care acestia au

constituit declaraţiile utilizând metoda punerii în echivalenţă, metoda costului sau o suma

relevanta ar trebui sa fie utilizata.

IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaţioniste. Nu exista reglementari

privinD hiperinflatia.

IAS 30 Informaţii prezentate în situaţiile financiare ale băncilor şi ale instituţiilor

financiare similare. Nu există conflicte între IAS 30 si decretul regal din 4 august 1996, care

reglementează raportarea financiară a băncilor şi altor instituţii financiare.

19

IAS 31 Interese în asocierile în participaţie. Consolidarea proportionala ar trebui sa fie

utilizata pentru a raporta interesele in societatile mixte.

IAS 32 Instrumente financiare: prezentare şi descriere. Nu exista reguli specifice cu

privire la noile instrumente financiare.

IAS 33 Rezultatul pe acţiune. Acest subiect nu este abordat de către legiuitorul belgian.

IAS 34 Raportarea financiară interimară raportul intermediar constă numai dintr-o

declaraţie de venit condensat şi notele explicative selectate în Belgia

IAS 36 Deprecierea activelor. Sunt indicati doar termenii generali in ceea ce priveste

situatiile exceptionale de depreciere. Conceptul de unitate generatoare de numerar nu se definite

în conformitate cu legislaţia belgiană.

IAS 37 Provizioane, datorii contingente şi active contingente. Probabilitatea ca

intreprinderea va suporta modificări, ca urmare a unui eveniment din trecut este suficientă , nu

trebuie să existe nici o obligaţie de la data închiderii bilanţului. Se pot consitui provizioane. O

decizie privind restructurarea este suficienta a fi luata de Consiliul de administraţie înainte de

data bilanţului ă pentru a configura o provizionul. Restul prevederilor sunt tratate in mod similar.

IAS 38 Imobilizări necorporale. In temenii legislaţiei belgiene nu se face distincţie între

costurile de cercetare şi dezvoltare , ambele putand fi valorificate. Cu privire la activele

necorporale generate intern, costurile indirecte pot fi incluse.

IAS 39 Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare. Nu exista reguli specifice cu

privire la instrumentele financiare

IAS 40 Investiţii imobiliare. În conformitate cu legislaţia belgiană numai evaluarea în

conformitate cu costul istoric cu reevaluare este permis.

IAS 41 Agricultura. Aceste elemente nu sunt abordate în legislaţia belgiană.

2.2. Norme de evaluare a bilanţului şi a contului de profit şi pierdere

Normele de evaluare a bilanţului şi a contului de profit şi pierdere sunt de obicei, la fel

pentru ambele conturi individuale şi consolidate. Cele mai multe reguli de evaluare sunt

conservatoare şi de foarte multe ori juridice pentru definirea de active sau pasive. Legislatorul şi

CNC / CBN au elaborat norme detaliate individuale, care sunt tipice unui sistem codificat de

legi, mai degrabă decât principii generale şi definiţii. În consecinţă, pe de o parte, mai multe

tipuri de active şi pasive precum si unele articole sunt definite în mod explicit în statut, în timp

ce pe de altă parte, anumite informatii necesare bilantului nu sunt definite deloc.

20

Normele de evaluare pentru cele mai importante posturi ale bilanţului, sunt descrise mai

jos, împreună cu diferenţele dintre normele de conturi individuale şi consolidate. Evaluarea

problemelor legate în special de conturile consolidate vor fi tratate separat, ulterior.

Imobilizări necorporale

Partea de active a bilantului belgian începe cu separarea cheltuielilor de constituire,in

functie de formarea, reorganizare şi problema costurilor de împrumut, pentru a putea fi

valorificate. Deoarece acestea sunt de natura unor taxe amanate mai degraba decat de natura unor

active lichide, vor fi amortizate pe o perioada ce nu depasete cinci ani.

Imobilizările necorporale sunt următorul post din bilanţ. Acestea trebuie evaluate la

costul de achiziţie, sub rezerva unui plafon la o suma ce nu trebuie să depăşească niciodată

sumace urmeaza a fi valorificata. Reevaluare de active necorporale nu este permisă.

Fondul de comerţ în conturi individuale apare doar în două situaţii foarte specifice.

Înainte de toate, el poate apărea în momentul în care o companie cumpara o alta companie sau

este parte din ea. Fondul comercial este definit ca parte din costul de obţinere a unei întreprinderi

sau a segmentului de afaceri care depăşeşte net valoarea de întreprindere sau de segment

dobândita. În al doilea rând, vor apărea în caz de fuziune sau de achizitie printr-un schimb de

acţiuni în următoarele situatii bine definite: atunci când (I) achizitorul are un procent din

acţiunile dobândite de companie, printre activele sale şi (2) valoarea transportata a acestor

acţiuni în bilanţul achizitor este mai mare decât valoarea acţiunilor cotate. Dacă apare o astfel de

diferenţă, o încercare ar trebui mai întâi să se facă pentru a-l elimina prin ajustarea valorilor de

anumite active sau pasive. Dacă in urma modificarii rămâne o diferenţă, ar trebui să fie

prezentata situatiile după ce fuziunea sau achiziţia are loc.

Active corporale

21

Active fixe corporale în mod normal, sunt contabilizate la cost (inclusiv toate cheltuielile

necesare pentru a aduce bunul în funcţiune) şi amortizate la durata utila de viaţă. Contabilitatea

nu precizeaza metodele de deprecierea care ar putea fi utilizate. Cu toate acestea, legile fiscale

numai permit metoda liniară şi metoda de amortizare fiscală. In plus nu numai amortizarea este

acceptata ca o cheltuiala deductibila. Foarte des valoarea prezentată în activele corporale nu prea

prezinta o vedere economiac a activele de depreciat, utilizând metoda balanţei fiscale, reducerea

este adesea subestimată. Active corporale pot fi reevaluate în cazul în care creşterea în valoare

este de un caracter permanent. Reevaluarea unui activ tangibil finit cu o durata de viaţă ar trebui

sa fie depreciata. Aceste cheltuieli suplimentare de amortizare nu sunt acceptate în scopuri

fiscale si surplusul din reevaluare nu constituie baza de impozitare.

Active financiare

Se face o distincţie între sumele investite în filiale, în asociaţii, precum şi în alte societăţi,

care trebuie să se prezintă separat. Toate debitori încasati într-o perioada mai mare de un an şi

plătile efectuate pentru o perioada mai amre de un an sunt evaluate la valoarea nominala.

Active curente

Stocurile reprezinta cea mai mică valoare din costul sau valoarea de piaţă. Companiile

pot alege sau nu includerea costurillor globale în costul de producţie, în cazul în care producţia

perioadei este mai mare de un an. Companii pot include, de asemenea, dobânda din costul de

producţie. Pierderile nerealizate din plasamente vor fi taxate in contul de profit si piedere. Titluri

de valoare cu venituri fixe ar trebui să fie evaluate la costul de achiziţie.

Pasive şi dispoziţiile

Pasive sunt împărţite în bilanţ între curente şi pe termen lung şi, de asemenea, ca datorii

financiare, datorii comerciale, etc.Informaţii cu privire la garantarea imprumuturilor sunt tratate

in notele explicative. Prevederile sunt împărţite în patru categorii (pensii, impozite, de întreţinere

şi reparaţii capitale, precum şi alte dispoziţii).

2.3. Situaţii financiare consolidate. Companiile belgiene nu au avut niciodata un rol initiator în domeniul contabilitatii

consolidate. Deşi multe companii mari s-au infiintat ca grupuri de societati, nu poate fi spus că

este un fenomen spontan in Belgia. Primele iniţiative de reglementare la sfârşitul 1960 şi

începutul lui 1970 au fost cu privire la societăţile de holding Acestea au fost completate ulterior

de către directivele juridice. Decretul regal din 6 martie 1990 (Decretul de consolidare)

reglementat la punerea în aplicare a celui de-al şaptelea CE directivă în legislaţia belgiană. Au

22

fost aplicabile tuturor societăţilor industriale şi comerciale şi, prin urmare, a avut un impact

important de reglementare

IFRSurile adoptate de Uniunea Europeană sunt necesare, începând cu anul financiar

2005, pentru companiile listate, de la 2006, pentru bănci şi de la 2007, pentru acele companii

care au doar obligaţiuni listate. Alte companii sunt permise, începând din 2004, la începutul

anului în loc de a adopta IFRS belgian GAAP lor în situaţiile financiare consolidate (irevocabilă

alegere).

Compania financiare. GAAP-urile belgiene sunt încă . Standardelor Internaţionale de

Contabilitate (IASB) şi SUA Financial Accounting Standards Board (FASB) au fost comise

pentru a converge IFRS şi US GAAP de la Norwalk Accord din 2002. Posibil ca şi altele,

inclusiv de reglementare, au avut un statut de convergenţă pentru a simplifica şi raportarea

financiară si a reduce povara pentru companiile listate, în special cele cu un stoc de cota de piaţă

în mai mult de o jurisdicţie. Securities and Exchange Commission (SEC), sau "foaie de parcurs",

pentru a scoate US GAAP cerinţei de reconciliere pentru emitenţii străini privati, folosind IFRS,

a sustinut în continuare spre convergenţ IFRS şi US GAAP ca un constituent esenţial. În plus,

Comisia Europeană a aruncat în spatele său greutatea de convergenţă ca parte a strategiei sale de

a proteja mai bine investitorii interni care investesc în non-europene.

Cele trei mari tipuri de convergenţă aflate in curs de proiecte in desfăşurare:

Proiecte comune în cazul în care standardele sunt de aşteptat să fie în acelaşi cuvânt

(Business Combinaţii Faza 2 este primul exemplu de această abordare);

Pe termen scurt, în cazul în care proiectele de convergenţă pe răspuns, fie în SUA sau

IFRS GAAP par posibile pe o baza rapida (impozitul amânat este un exemplu de

contabilitate); şi

În curs de dezvoltare la un consens privind abordarea pe termen lung, proiecte care sunt

de natura mai conceptuală (de venituri şi recunoaşterea cadrul conceptual sunt exemple).

Avem două organisme oficiale de interpretare: Comitetul International de Raportare si

Interpretare Financiara (IFRIC) şi Emerging Issues Task Force (EITF). Dar, în plus, FASB se

orienteaza spre dormarea , în timp ce numeroase grupuri naţionale de orientare şi autorităţile de

reglementare responsabile cu aplicarea IFRS pentru companiile listate încep să se adauge la

literatura de specialitate. Dacă toate aceste interpretative şi organisme de reglementare nu poat

lucra în armonie şi să evite adăugarea de norme şi multipleu diverselor interpretări la principii, la

sfârşit, obiectivel armonizate la nivel mondial a standardelor de contabilitate nu poate fi atinse.

Acest lucru ar putea parea tot mai degrabă pesimist, dar se poate ca, câteva obiective sa fie atinse

cu uşurinţă. Între timp, Price waterhouse Coopers îşi menţine angajamentul de a sprijini

23

convergenţa pe un singur set de standarde de raportare pentru companiile in pieţele de capital, si

cred ca piata de capital colectiva in anumite circumscripţii poate atinge acest obiectiv.

In conformitate cu prevederile Comisiei Europene (CE) a Regulamentului nr 1606/2002,

societăţile cotate, în Belgia, sunt necesare pentru a utiliza Standardele Internaţionale de

Raportare Financiară (IFRS), după cum este aprobat de Uniunea Europeană, pentru pregătirea

conturilor consolidate.

În ceea ce priveşte opţiunile disponibile pentru statele membre de a permite sau impune

standardele internaţionale în alte tipuri de conturi pentru diferite tipuri de companii sunt

interesate, din 2008, CE raportul privind punerea în aplicare a

Regulamentul Nr 1606/2002 care afirmă că Belgia cere IFRS în conturile anuale enumerate de

companiile aflate pe piata de investitii si va lua în considerare, permiţând IFRS în conturile

anuale pentru alte companii (cotate şi necotate), o dată cu evaluarea acestor aspectele

fiscale şi juridice ale acestei decizii.

Mai mult, folosirea IFRS-urilor este permisă în contabilitatea consolidata

de toate celelalte companii şi este necesară în conturile consolidate ale instituţiilor de credit şi

firmele de investiţii.

Companiile care nu sunt obligate să utilizeze IFRS sau aleg să nu le utilizeze, folosesc

reguliele belgiene general acceptate

Comitetul pentru Standarde de Contabilitate (ASC) a publicat "Politică plan privind

punerea în aplicare a IFRS, Regulament, precum şi convergenţa la sistemul contabil belgian faţă

de IFRS " cu obiectivul de a" ajusta "contabilitatea belgiana la cadrul IFRS.

In iunie 2008, nu existau suficiente informaţii la dispoziţia publicului în ceea ce priveşte

progresul înregistrat în eliminarea diferenţelor dintre sistemul belgian şi cerinţele internaţionale.

In 2005 un raport de evaluare elaborat de Institutul de Contabilitate Publica si

Consultanta Fiscala (IEC), prezentat la Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) descrie

cadrul de reglementare şi de stabilire a standardelor pentru raportare financiară în Belgia.

Cerinţele de pregătire a declaratiei fiscale pentru companiile listate sunt cuprinse în

decretul regal din 4 decembrie 2003, precum şi articolele 97-106 din Codul de companie din

2001, care sunt completate de Euronext la articolul Book.

Companiile belgiene private pregatesc situatiile financiare în conformitate cu articolele

97-106 din Codul de companie din 2001 şi Legea cu privire la contabilitate şi conturile anuale

ale companiilor din 1975.

Companiile externe private pregatesc situatiile financiare in urma articolului 107 din

Codul de companie din 2001, completată prin decretul regal din 30 ianuarie 2001.

24

Contabilul Comisiei Standard (ASC), care este supravegheat de către Ministerul Afacerilor

Economice, oferă asistenţă tehnică pentru autorităţile responsabile de instituire a

Regulamentul de contabilitate.

O serie de publicaţii privind principiile contabile general acceptate pentru a sublinia

diferenţele dintre cadrul belgian şi a Standardelor Internaţionale de Raportare Fincial (IFRS),

eliberat de Standardele Internaţionale de Contabilitate (IASB). Conform Comitetului European al

Băncilor Bilanţul de date.

Principalele diferenţe între legislaţia belgiană şi IFRS sunt în principal, pe baza de

principiul prudentei şi pe existenţa unui povarei fiscale care influenţează puternic regulile

belgiene, deoarece situaţiile financiare sunt principala baza de impozitare. Cu toate acestea,

astfel cum a fost remarcat de către Comitetul European al Băncilor Bilanţul de date de birouri, în

decembrie 2003, ASC a publicat în "Planul de politica cu privire la aplicarea IFRS de

regulamentare şi de convergenţă a sistemului belgian Legea Contabilitatii spre IFRS ", cu

obiectivul de a iniţia" o practică de adaptare a practicilor actuale de contabilitate,

cadru la standardele IFRS. Acest lucru a determinat constituirea a trei grupuri de lucru, cu accent

pe următoarele aspecte: legislaţia fiscală, dreptul societăţilor comerciale, precum şi ale

întreprinderilor mici şi mijlocii, mărimea întreprinderilor. Din iunie 2008, nu există nici o

informaţie la dispoziţia publicului cu privire la progresul înregistrat în eliminarea diferenţelor

dintre cerintele sistemului contabil belgian şi cel internaţional.

Cu toate acestea, pe 19 iulie 2002, Comisia Europeană (CE) a adoptat Regulamentul nr

1606/2002 care necesită adoptarea unor IFRS emise de IASB. În cadrul acestui

regulament, companiils sunt obligate să îşi pregătească situaţii financiare consolidate folosind

IFRS a aprobat de către Uniunea Europeană începând cu 1 ianuarie 2005.

În ceea ce priveşte opţiunile disponibile pentru statele membre care să permită sau să

solicite standardele internaţionale şi în alte tipuri de conturi pentru diferite tipuri de companii

interesate, Guvernul Belgiei a introdus o serie de decrete (Royal) pentru pregătirea situaţiilor

financiare.

2.4 Coordonate ale procesului de convergenţă

Ca termen, „a converge” semnifică a ajunge în acelaşi punct sau la acelaşi rezultat.

Pentru a înţelege conţinutul acestui concept aplicat la nivel contabil, trebuie pornit de la

realitatea că o armonizare perfectă a normelor contabile nu poate exista, din moment ce fiecare

sistem contabil este influenţat de variabile economice, financiare, fiscale, sociale, juridice şi

culturale ale mediului. Eforturile de armonizare regională au atenuat diferenţele dintre practicile

contabile dar nu au putut să le elimine. De exemplu, Directiva a IV-a europeană, deşi aplicată în

25

toate ţările membre, nu a fost percepută în mod unitar. De asemenea, deşi există o oarecare

armonizare între sistemele contabile anglo-saxone, există totuşi diferenţe între contabilitatea

americană şi cea britanică, spre exemplu.

Soluţia ar fi convergenţa, tradusă prin alinierea, fără preluare identică, la normele

contabile internaţionale. Mai exact, convergenţa presupune un singur set de standarde, cu

posibilitatea adaptării lor la realităţile naţionale, elaborate cu concursul reprezentanţilor mai

multor ţări.

Astfel, sistemele contabile naţionale ar trebui să-şi adapteze propriile norme la cele

internaţionale (IAS/IFRS) sau chiar să le adopte cu un anumit număr de schimbări.

Organismul internaţional de normalizare contabilă (IASB: International Accounting

Standards Board, engl.) şi cel american (FASB: Financial Accounting Standards Board, engl.)

au semnat un acord (numit de la „Norwalk”, sediul FASB), având ca finalitate asigurarea unei

convergenţe mai importantă a referenţialelor contabile emise de cele două organisme de

reglementare contabilă. Oficialii celor două organisme de normalizare contabilă au declarat că

asigurarea convergenţei normelor contabile la nivel mondial semnifică alinierea normelor

contabile considerate de bază, prin adoptarea variantei doctrinare considerată cea mai bună: dacă

norma americană (US GAAP) este mai bună se schimbă norma internaţională şi invers. Pe de

altă parte, convergenţa presupune şi o aliniere a referenţialelor contabile naţionale la normele

IFRS emise de IASB, până la această dată IASB realizănd o serie de acorduri cu organisme de

normalizare contabilă din diferite ţări.

Procesul de convergenţă este vizibil pentru lucrările IASB: într-o primă fază, de

„amelioare” a normelor IAS existente, au fost revizuite mai multe norme IAS, una a fost

abrogată (IAS 15) iar altele costituie încă obiectul unui proiect separat de ameliorare (IAS 32 şi

39 privind instrumentele financiare). În plus, au fost adoptate norme noi, (cele şapte norme

IFRS), convergente cu referenţialul contabil american.

De asemenea au fost făcuţi paşi importanţi în direcţia convergenţei şi de către organismul

american de normalizare. FASB a emis mai multe standarde care elimină diferenţele existente în

raport cu referenţialul internaţional (de ex. SFAS 151, 153, şi 154) şi a amendat o normă (SFAS

123) pentru a fi mai aproape de tratamentul internaţional.

Direcţiile mari de convergenţă între FASB şi IASB sunt următoarele:

a) convergenţa privind situaţiile financiare (raportarea financiară);

b) convergenţa privind grupările de întreprinderi;

c) convergenţa privind cadrul contabil conceptual;

d) convergenţa privind recunoaşterea veniturilor.

26

Convergenţa între cele două referenţiale vizează însă şi alte aspecte, cum ar fi: operaţiunile

de leasing, stingerea datoriilor, raportarea câştigului pe acţiune sau impozitul pe profit.

În esenţă, termenul de „armonizare” a fost înlocuit cu cel de „convergenţă”, care denotă o

creştere a compatibilităţii între referenţialele contabile globale ca urmare a importanţei pieţei

financiare americane în economia globală.

S-a dezbătut mult conţinutul procesului de „convergenţă”, proces acceptat într-o măsură

tot mai mare pe plan mondial. Convergenţa este esenţială pentru dezvoltarea şi buna funcţionare

a pieţei internaţionale de capital. Participanţii cheie pe aceste pieţe (întreprinderi, utilizatori de

informaţii financiare cum sunt analiştii financiari şi investitorii, organismele de reglementare)

doresc să o vadă realizată. Tot mai multe fluxuri traversează frontierele, activităţile de fuziune

sunt tot mai numeroase, investiţiile externe continuă să crească substanţial. Aşadar, normele

contabile trebuie să fie coerente cu pieţele internaţionale.

Obiectivul IASB este ca normele internaţionale şi naţionale să conveargă spre norme de

înaltă calitate.

Aceasta s-ar putea realiza printr-o colaborare cu autorităţile naţionale pe baza unor

proiecte comune, prin monitorizare şi prin intensificarea comunicării.

Obţinerea convergenţei în viziunea IASB se poate realiza prin:

- existenţa unui cadru conceptual unic

- colaborări în cadrul unui parteneriat real

- alegerea celei mai bune alternative indiferent de originea ei

- crearea unor mecanisme pentru interpretări pertinente

Acţiunile menţionate trebuie să fie concertate cu aspecte de natură practică cum sunt:

alinierea reglementărilor fiscale, de piaţă, juridice, asigurarea calităţii auditului şi a conducerii

întreprinderilor.

IASB lasă la latitudinea statelor opţiunea de extindere a IAS/IFRS de la conturile

consolidate ale societăţilor cotate la societăţile mici şi mijlocii (IMM-URI), fie că sunt cotate sau

necotate.

Liniile generale ale programului de lucru al IASB se referă la trei obiective:

- favorizarea convergenţei în materie normativă

- facilitarea aplicării normelor

- ameliorarea normelor existente

În afara acestor teme, au fost identificate alte subiecte care vor fi încredinţate spre studiu

unora dintre normalizatorii naţionali. Dintre acestea se poate menţiona un proiect legat de

întreprinderile mici şi mijlocii care va studia necesitatea furnizării unor instrumente specifice

27

nevoilor de informaţii financiare în ţările emergente sau pentru anumite categorii de întreprinderi

cum sunt IMM-urile sau întreprinderile individuale.

Aşadar, trendul mondial este realizarea convergenţei, curent la care se aliniază şi Europa.

Începând cu 1 ianuarie 2005, aceasta a trecut la aplicarea efectivă a normelor contabile

internaţionale – ca modalitate de asigurare a convergenţei contabile. Încă înainte de această

scadenţă – valabilă după cum se ştie pentru societăţile cotate şi conturile lor consolidate – ne-am

formulat cu toţii o serie de întrebări vis-a-vis de.

În paralel cu regulamentul amintit, Consiliul european pregătea un proiect de modificare

a directivelor a IV-a şi a VII-a în cadrul unei directive numită de “modernizare” pentru a permite

convergenţa totală (fie de drept, fie prin opţiune/de fapt) a soluţiilor internaţionale cu cele fixate

în vechile directive. Proiectul urmărea ca adoptarea IAS/IFRS să respecte exigenţele directivei a

IV-a şi a VII – a, adică să dea o imagine fidelă şi onestă a situaţiei financiare şi a rezultatelor unei

întreprinderi. Această cerinţă nu implica totuşi o strictă conformitate cu fiecare dintre dispoziţiile

directivelor europene.

Justificarea acţiunii în cauză era crearea unor condiţii de concurenţă uniforme pentru

societăţile europene care aplică IAS/IFRS, respectiv pentru cele care nu le aplică. Or, cele care

nu aplicau normele internaţionale, aveau ca unică sursă de drept contabil directivele IV şi VII. În

consecinţă, aceste directive era important să reflecte dezvoltările contabile pe plan internaţional.

Pentru a înţelege ritmul şi amploarea procesului de convergenţă pe plan european, ni se

pare relevantă expunerea unei scurte statistici privind situaţia din Europa înainte de anul 2005.

Astfel:

71 % din întreprinderile europene recunoşteau beneficiile raportării după IAS/IFRS

57% dintre întreprinderi agreau reglementarea contabilă făcută mai degrabă de un

organism paneuropean sau global decât unul naţional

81% dintre întreprinderi doreau libertatea de a opta pentru IAS/IFRS înainte de 2005

Desigur, există diferenţe mai mari sau mai mici între normele naţionale şi cele

internaţionale. Credem că, în timp, diferenţele se vor atenua. Dar până atunci, ele trebuie

cunoscute şi gestionate.

Într-o prezentare sintetică, principalele diferenţe între normele europene şi IAS/IFRS

sunt:

a) IAS/IFRS au fost destinate facilitării comunicării de informaţii pe pieţele de capital,

în timp ce normele naţionale ale multor ţări din Europa au urmărit să sprijine politica

fiscală şi alte scopuri de reglementare.

28

b) IAS/IFRS au fost destinate asigurării transparenţei prin intermediul publicării şi al

creşterii gradului de utilizare a valorii juste pentru active şi datorii. Astfel, pot intra în

contradicţie cu norme naţionale care permit o prezentare limitată şi o evaluare

guvernată de principiul prudenţei şi de costul istoric

CONCLUZII

Pregătirea situatiilor financiare, în Belgia, a fost considerata in trecut o mare măsură, în

aplicarea reglementărilor contabile detaliate emise de către guvernul belgian de contabilitate de

reglementare şi normele de evaluare incluse în acesta sunt dominate de o norma juridica si

fiscala puternic dezvoltaat. Pe parcursul secolului al XX-lea contabilitatea intreprinderii a fost

cea mai importantă sursă de informaţie financiara în Belgia. Contabilitatea a fost in general, si

inca este, condusa de impozitare. La sfârşitul secolului al XX-lea au apărut două evoluţii. În

primul rând, de la începutul anilor 1990, situatiile consolidate ale companiilor mari au luat

importanta deosebita ca o sursă de informaţii financiare. În al doilea rând, influenţa IAS. US

GAAP şi alte GAAPstaine in practicile contabile belgiene a devenit mult mai puternic ca urmare

a efectelor internaţionale de armonizare.

Belgia ar putea intra intr-o "recesiune grava" in 2009, in contextul in care ansamblul

indicatorilor economici de la sfarsitul anului trecut, in frunte cu inflatia, denota o perspectiva

sumbra asupra economiei, sustine Guy Quaden, guvernatorul bancii centrale a Belgiei. Acesta a

declarat ca produsul intern brut din 2009 ar putea scadea cu 1,9%, marcand intrarea Belgiei intr-

o recesiune grava. In decembrie, acesta anticipa o scadere cu doar 0,2% a PIB-ului, informeaza

AFP.

29

BIBLIOGRAFIE

1. Jorissen, A. and Maes, L. The principle of fiscal neutrality: the cornestone of the

relationship beetwen financial reporting and taxation in Belgium. Europian Accounting Review

2. Deaconu A., Impactul convergenţei contabile asupra reglementărilor şi practicilor

naţionale, volumul conferinţei „Contabilitatea mileniului III”, Editura Sincron, Cluj-Napoca,

2003

3. Pauwels, P. Accounting and Reporting in Belgium

4. Deaconu A., Contabilitatea Întreprinderilor Mici şi Mijlocii – standarde naţionale,

europene sau internaţionale ?, 3rd International Conference „An Entreprise Odyssey: Integration

or Disintegration”, June 15-17 th, 2006, Zagreb, Croatia

4. Internet

30