LEMNUL SI PRODUSE DIN LEMN PENTRU CONSTRUCTII Aspecte generale.Lemnul este un material natural, uşor de prelucrat, cu aspect

plăcut şi a fost folosit din cele mai vechi timpuri în construcţii de clădiri şi lucrări inginereşti, construcţii navale etc. Dacă materialul lemnos este păstrat în mediu uscat sau în apă, acesta are o durabilitate acceptabilă; la variaţii de umiditate naturală, lemnul se distruge foarte repede, ca urmare a acţiunii unor factori fizici şi biologici. Cel mai important defect al lemnului îl constituie rezistenţa la foc redusă.

Structura lemnului.Lemnul este un material format preponderent din substanţe de

natură organică (aproximativ 99%), cu textura fibroasă şi prezintă anizotropie a caracteristicilor fizico-mecanice.

Produsele din lemn pentru construcţii se realizează în majoritate din cilindrul lemnos al arborilor.

Structurile chimice ale lemnului iau naştere ca urmare a asimilaţiei clorofiliene, fenomen ce se realizează în frunze sub acţiunea radiaţiei solare şi în prezenţa clorofilei, cu rol de catalizator, permiţând dioxidului de carbon să reacţioneze cu apa şi să formeze aldehida formică, ce polimerizează în hexoze, care la rândul lor dau prin policondensare hidraţi de carbon. Dintre hidraţi, cei mai importanţi sunt amidonul şi celuloza.

Celuloza prezintă o structură ordonată, iar prin legăturile ce se stabilesc între molecule, iau naştere formaţiuni alungite “fibrele” care sunt constituentul principal al celulelor lemnului. Prin îmbătrânirea celulozei se formează lignina - cu structura amorfă şi cu rezistenţe mecanice mari.

Constituenţii chimici se organizează în ţesuturi; dintre acestea unele nu se modifică în timp - ţesuturi moarte, altele îşi păstrează activitatea la nivel celular - ţesuturi de parenchim

importantă, reprezentând până la 85% din volumul total şi este folosit cu precădere la obţinerea materialelor din lemn pentru construcţii.

Defectele lemnului.

Defectele lemnului se pot grupa astfel:

Defectele de formă a cilindrului lemnos (conicitatea, curbura, canelura, concreşterea), care se datoresc condiţiilor de creştere a arborelui.

Defectele de structură (excentricitatea, fibra răsucită, inele anuale neuniforme, pungi cu răşină), care se datoresc efectului combinat al condiţiilor de creştere şi acţiunii larvelor, insectelor etc.

Nodurile – sunt cele mai des întâlnite defecte de structură şi apar în locurile în care ramurile copacului se leagă de cilindrul lemnos.

După natura lor nodurile sunt:

sănătoase şi concrescute (sunt tari şi bine înţepenite în masa lemnoasă);

sănătoase şi căzătoare (provin din ramurile care s-au rupt); putrede şi sfărâmicioase (atacate de microorganisme).

După mărimea nodurilor distingem următoarele tipuri:

noduri mici, cu dimensiunile între (3...20) mm; noduri mijlocii, cu dimensiunile între (20...40)mm; noduri mari, cu dimensiunile peste 40mm.

Crăpături (gelivuri, de contragere, inimă stelată, cadranura, rulura etc.) - se datoresc acţiunii unor factori fizici şi mecanici în perioada de creştere sau după tăiere.

Defectele de culoare (lunura, inima roşie, inima vânătă etc.) - sunt urmare a acţiunii microorganismelor.

Esenţe lemnoase.

În funcţie de perioadele de vegetaţie ale arborilor se pot distinge:

1. esenţe de foioase - esenţe tari - provenite din arbori cu frunze căzătoare, cu diferenţe foarte mari de vegetaţie vara-iarna;

2. esenţe răşinoase - esenţe moi - de la arbori cu vegetaţie permanentă (frunze aciculare).

Principalele materiale lemnoase folosite în structura construcţiilor, dar şi la execuţia mobilierului şi a unor lucrări de decoraţii, în funcţie de esenţe, sunt:

la esenţe de foioase - stejarul, fagul, frasinul, paltinul, nucul, teiul, cireşul, mărul, părul, prunul, mahonul, tecul;

la esenţe de răşinoase - bradul, molidul, pinul.

Caracteristici generale ale lemnului

Durabilitatea lemnului.

Durabilitatea reprezintă durata de viaţă minimă până la modificarea caracteristicilor fizico-mecanice şi a aspectului (în condiţii de păstrare naturală), ce pot periclita rezistenţa şi stabilitatea structurilor de construcţii.

Lemnul este un material cu o durabilitate relativ redusă, ca urmare a prezenţei în structura sa a unor substanţe ce permit dezvoltarea microorganismelor, a ciupercilor, a insectelor etc., dar şi a instabilităţii fizice la acţiunea apei. În timp masa lemnoasă îşi poate modifica culoarea, structura, rezistenţele mecanice etc., modificările fiind favorizate de temperatură şi umiditate.

Păstrarea lemnului în mediu uscat sau sub apă, îi măreşte considerabil durabilitatea. În acest sens în mormintele din Egipt s-au găsit obiecte din lemn conservate timp de 5000 de ani, iar la Drobeta Turnu-Severin, la pilonii podului construit de Apollodor din Damasc (acum 2000 de ani), s-au păstrat numai părţile ce au fost permanent sub apă.

În funcţie de durabilitate lemnul se clasifică în:

lemn foarte puţin durabil (max. 3 ani) - fag, plop, mesteacăn; lemn puţin durabil (3...7) ani - brad, molid; lemn durabil (7...10) ani - salcâm, pin; lemn foarte durabil (peste 10 ani).

Pentru mărirea durabilităţii lemnului se recomandă tratarea şi impregnarea cu substanţe fungicide (omorâtoare de ciuperci).

Substanţele fungicide trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

să nu acţioneze defavorabil asupra rezistenţei lemnului; să nu fie toxice pentru oameni şi animale; să nu fie spălate uşor de apă; să nu provoace coroziunea elementelor metalice de îmbinare.

Cele mai folosite substanţe fungicide sunt: clorura de zinc (ZnCl2), sulfatul de cupru (CuSO4), clorura de mercur (HgCl2), fluorurile simple sau complexe.

Prin impregnare, durabilitatea lemnului se poate mări de (10...12) ori.

Comportarea lemnului la încălzire.

Supusă la încălzire progresivă, masa lemnoasă parcurge următoarele etape:

începând de la 70OC până la 120OC se evaporă apa liberă; de la 120OC apare procesul de descompunere termică a lemnului

cu formare de produşi gazoşi; temperatura de 200OC este punctul de aprindere, când materialul

lemnos ia foc în prezenţa scânteii; temperatura de 300OC este punctul de inflamabilitate a lemnului

când viteza mare de descompunere termică conduce la formarea unei concentraţii de gaz de ardere-aer ce permite aprinderea fără scânteie;

la temperaturi în jur de 5000C se realizează distilare uscată a lemnului, în urma căruia se formează gaze combustibile, gudroane şi masa lemnoasă se carbonizează(se formează cărbunele); după terminarea distilării lemnului, oxigenul ajunge la lemnul carbonizat şi începe arderea cărbunelui, cu dezvoltare mare de căldură, fără

flacără, conducând la incandescenţă; prin arderea cărbunele trece în dioxid de carbon şi se formează cenuşa alcătuită din substanţe minerale.

Lemnul este deci un material combustibil şi inflamabil, ce nu poate fi transformat într-un material incombustibil, dar elementele de construcţii din lemn pot fi transformate în materiale greu combustibile astfel:

acoperirea cu straturi protectoare, care să ridice punctul de aprindere până la punctul de inflamabilitate - prin spoieli de var, de silicat de sodiu, tencuire cu mortare de ipsos, ciment, var etc.;

impregnarea lemnului cu soluţii de săruri, care, la temperaturi ridicate, formează în jurul elementelor din lemn o atmosferă de gaz incombustibil (NH4Cl);

impregnarea lemnului cu soluţii, care, la temperaturi ridicate, favorizează formarea la suprafaţa elementului din lemn a unui strat compact şi greu combustibil de cărbune - săruri ale acidului fosforic, sau ai altor acizi tari.

Ca urmare a texturii fibroase, lemnul prezintă o importantă anizotropie. Caracteristicile sale fizice şi mecanice prezintă diferenţe esenţiale pentru cele trei direcţii, determinate de orientarea fibrelor şi inelelor anuale:

direcţia longitudinală - paralelă cu fibrele; direcţia radială – cuprinsă într-un plan perpendicular pe axă şi care

trece prin centrul secţiunii; direcţia tangenţială - un plan paralel cu fibrele şi tangent la inelele

anuale.

Comportarea lemnului în prezenţa apei.

În lemn apa se poate găsi sub trei forme:

apa liberă, care circulă prin ţesuturi - poate favoriza manifestarea unor defecte - acţiunea îngheţului şi dezgheţului, crăpături la uscare etc.;

apa de higroscopicitate - fixată prin procese de adsorbţie pe pereţii ţesuturilor vegetale, are o influenţă hotărâtoare asupra tuturor proprietăţilor lemnului;

apa legată chimic - se găseşte în compoziţia substanţelor ce alcătuiesc masa lemnoasă în proporţia cea mai mică şi nu are influenţă asupra caracteristicilor lemnului.

Umiditatea lemnului

Umiditatea pentru care lemnul a cedat apa liberă se numeşte punctul de saturaţie, respectiv apa de saturaţie.

Umiditatea variază în timp în funcţie de condiţiile de păstrare a lemnului, temperatura, umiditatea aerului, presiunea atmosferică etc., ajungându-se ca presiunea vaporilor din materialul lemnos să fie egală cu presiunea vaporilor din atmosferă. Pentru condiţiile climatice din ţara noastră, umiditatea relativă(masa de apă conţinută raportată la masa materialului lemnos la umiditatea respectivă) a lemnului păstrat în aer (uscat în aer) variază între (12...15)%.

Modificările de volum ale lemnului la variaţiile de umiditate se datoresc apei de higroscopicitate şi caracterului liofil al structurii, determinând procesul de lucru al lemnului. Astfel la creşterea umidităţii, lemnul suferă o mărire de volum denumită umflare, respectiv la scăderea umidităţii, o reducere de volum - contragere.

Lucrul lemnului nu este acelaşi pentru toate esenţele, fiind mai mare la esenţele de foioase, pentru că acestea prezintă cantitate de apă de saturaţie mai mare.

Umflarea şi contragerea lemnului sunt procese reversibile şi diferă în funcţie de direcţia de măsurare (longitudinal, radial şi tangenţial).

âDin punctul de vedere al contragerii, speciile de lemn se diferenţiază astfel:

esenţe cu contragere foarte mică - nuc, plop; esenţe cu contragere mijlocie - răşinoasele; esenţe cu contragere mare - stejar, frasin.

Efectele nedorite ale lucrului lemnului se pot preveni prin:

alegerea momentului doborârii arborelui (esenţele de răşinoase se pot doborî în orice perioadă a anului; esenţele de foioase, în perioada de vegetaţie minimă - toamna şi iarna), prin modul de debitare(tăierea) a produselor

împiedecarea pătrunderii apei în structura lemnului (închiderea porilor realizându-se cu lacuri, răşini, vopsele, uleiuri, chituri).

Densităţi

Ca urmare a variaţiilor de volum în prezenţa apei, densitatea aparentă a lemnului se apreciază în funcţie de umiditate.

Densitatea substanţelor constituente ale lemnului(densitatea reală) indiferent de specie este de 1500kg/m3.

Densitatea aparentă pentru starea saturată diferă de la o specie la alta, în jur de 450kg/m3 pentru esenţe de răşinoase şi 750kg/m3

pentru principalele esenţe de foioase (stejar, fag, salcâm).

Caracteristici termofizice.

Structura poroasă a lemnului, îi conferă acestuia o conductivitate termică redusă astfel încât produsele din lemn se situează în categoria materialelor termoizolatoare [ = 0,034...0,32W/(mK)].

Caracteristici mecanice.

Structura fibroasă, orientată pe direcţia capilarelor, face ca rezistenţele mecanice să difere foarte mult în primul rând după direcţia de acţionare a forţelor şi apoi după tipul solicitării - întindere sau compresiune.

Pentru determinarea rezistenţelor se folosesc epruvete de dimensiuni mici(de formă prismatică), astfel încât să fie eliminate defectele lemnului care influenţează negativ rezistenţele mecanice. Valorile rezultate din calcul la probe care prezintă defecte în structura masei lemnoase, sunt mai mici decât cele determinate pe probe fără defecte.

Rezistenţa la compresiune Rc este maximă pe direcţia paralelă cu fibrele (de la 40N/mm2 pentru brad, la 55 N/mm2 pentru stejar şi fag) şi minimă pe direcţia perpendicular pe fibre (de la 4N/mm2 pentru brad, la 10N/mm2 pentru stejar şi fag).

Rezistenţa la întindere Rt se determină pe epruvete cu formă specială(zona de mijloc are secţiunea de 20x4mm iar zonele de prindere în bacuri au secţiunea de 20x20mm), lungimea fiind de 350mm şi datorită anizotropiei lemnului se comportă diferit în funcţie de direcţia fibrelor(de exemplu: Rt paralel cu fibra este 84N/mm2 la brad, 90N/mm2 la stejar şi Rt perpendicular pe fibră este 2,0N/mm2 la brad şi 4,0N/mm2 la stejar).

Rezistenţa la încovoiere Ri se determină pe epruvete prismatice cu dimensiunile de 20x20x300mm, presupune lucrul simultan al lemnului şi la întindere şi la compresiune, condiţii în care valoarea acestei rezistenţe este de 1,5..2 ori mai mare ca la compresiune paralelă cu fibra.

Rezistenţa la forfecare Rf se determină pe epruvete cu formă specială(brichetă), este o caracteristică de lucru frecventă la lemn pentru zonele de îmbinare ale acestuia şi în acest sens se calculează în mai multe ipoteze de încercare(funcţie de direcţia fibrei şi de modul de debitare al produsului lemnos).

Deformaţiile lemnului la solicitări mecanice sunt foarte mari, explicând buna sa comportare la şocuri şi determinând folosirea acestuia la

amortizarea vibraţiilor şi şocurilor (la pardoselile de pe planşeele curente, traverse pentru poduri rulante etc.).

Lemnul se consideră a fi un material cu duritate redusă şi în consecinţă la rezemările pe elementele din lemn se vor adopta măsuri constructive pentru mărirea suprafeţelor de rezemare (prin folosirea de elemente din lemn cu duritate mai mare sau a unor piese metalice).

Produse din lemn cu structura nemodificată.

Se obţin prin debitarea cilindrului lemnos prin prelucrări mecanice, astfel încât masa lemnoasă suferă modificări de formă, dar structura(inclusiv defectele) nu se schimbă.

Produse brute din lemn.

Produsele brute din lemn se obţin din cilindrul lemnos prin curăţarea de coajă şi tăierea la anumite lungimi.

Pentru lucrări de construcţii se folosesc:

Lemnul rotund - cilindri lemnoşi cu diametrul la capătul subţire de cel puţin 4cm; se foloseşte pentru obţinerea altor produse brute, semifabricate, sau finite din lemn;

Prăjini - produse cu diametrul la capătul subţire de la 4cm la 7cm şi lungimea de 2…4m.

Bile - produse cu diametrul la capătul subţire de la 8cm la 11cm şi lungimea de 3…6m;

Manele - produse cu diametrul la capătul subţire de la 12cm la 16cm şi lungimea de 6…9m;

Bilele, manelele şi prăjinile se realizează din esenţe de răşinoase şi se folosesc la alcătuirea acoperişurilor în pante, la construcţii provizorii, pentru susţinerea cofrajelor pentru betoane şi sprijiniri la săpături, la schele, la structura pereţilor etc.

Produse semifabricate din lemn

Produsele semifabricate din lemn se obţin din lemn rotund prin cioplire sau tăiere.

Cioplituri - se realizează din lemn de răşinoase, prin cioplire cu toporul şi pot avea muchiile teşite sau drepte şi lungimi de la 3m la 8m. Se folosesc la realizarea elementelor de planşee şi acoperiş (grinzi, pane, căpriori) şi pereţi;

Bulumaci - realizaţi prin cioplirea pe o parte din lungimea lemnului rotund, cu un capăt ce se impregnează sau se carbonizează prin ardere şi se folosesc la împrejmuiri.

Cheresteaua - se obţine prin tăierea la gater a lemnului rotund pe direcţia longitudinală, rezultând elemente cu feţe plane şi paralele două câte două sau numai a două feţe plane şi paralele.

După modul de prezentare al secţiunii, cheresteaua se prezintă în mai multe sortimente:

- scânduri - produse cu secţiunea dreptunghiulară, cu raportul laturilor mai mare ca 2, iar grosimea maxim 24mm; se utilizează la lucrările de tâmplărie (rame, panouri, uşi, ferestre etc.), astereală (suporturi plane pentru învelitori), cofraje (tipare pentru turnarea betonului), pereţi, tavane şi ca semifabricat pentru obţinerea produselor finite din lemn;

- dulapi - produse cu secţiune dreptunghiulară, cu raportul laturilor mai mare ca 2, iar grosimea minim 28mm; se folosesc în lucrările de tâmplărie, mobilier, podine (la poduri şi schele), elemente pentru schele şi sprijiniri pe şantierele de construcţii;

- şipci sau leaţuri - piese cu secţiunea dreptunghiulară şi raportul laturilor mai mic dacât 2 şi grosimea maximă 40mm; se folosesc la

lucrări de tâmplărie, grătare suport pentru învelitori (ţigle azbociment), garduri etc.;

- rigle - piese cu secţiunea dreptunghiulară, cu raportul laturilor mai mic decât 2, grosimea de 100...300mm; se folosesc ca elemente de rezistenţă la planşee, podine, stâlpi etc..

În funcţie de tipul defectelor şi numărul acestora, cheresteaua de răşinoase se livrează în 5 clase de calitate, iar cheresteaua de foioase în 4 clase de calitate.

Furnirele - se obţin prin tăierea, cu dispozitive speciale, a lemnului rotund, în foi de (0,4...6)mm grosime. Tăierea se poate face în lungul cilindrului lemnos - furnir decupat - sau tangenţial - furnir derulat.

După poziţia într-o structură, furnirele pot fi:

de faţă - (furnir estetic) cu rol de protecţie şi finisaj şi se realizează în grosimi mici (0,7...1)mm din lemn de esenţă nobilă (nuc, cireş, mahon, tec, pin);

furnire de bază - de grosime (1...35)mm, folosite la realizarea placajelor, panelului, panouri celulare;

furnire tehnice şi intermediare - cu caracteristici variate şi diverse întrebuinţări: industria mobilei, construcţia de nave, avioane, instrumente muzicale.

Placajul (contraplacaj) - rezultă prin lipirea cu ajutorul unor adezivi a unui număr impar de foi de furnir, astfel încât direcţia fibrelor a două foi consecutive să facă un unghi de 90O (în mod obişnuit) sau 30O, 45O sau 60O. Prin modul de aranjare a foilor de furnir se obţine un material practic nedeformabil, elastic şi uşor. Se fabrică în mod obişnuit în grosimi de (3...12)mm.

Faţa văzută poate fi acoperită cu foi metalice subţiri(placaje blindate), impregnată cu răşină formaldehidică(placaje melaminate), sau acoperite cu un strat de email(placaje emailate).

Placajele se întrebuinţează în industria de mobilier, pereţi, tâmplărie, plăci celulare.

Panelul - produs sub formă de plăci rigide, nedeformabile obţinut dintr-un miez din şipci de lemn moale (brad, plop, tei) şi acoperit cu foi de furnir de bază, cu direcţia fibrelor perpendiculară pe cea a şipcilor, cu scopul compensării deformaţiilor.

Panelul se foloseşte la realizarea elementelor de dimensiuni mari (pereţi, foi de uşi, lambriuri etc.) şi în industria mobilei.

Produse finite din lemn.

Produsele finite din lemn se prezintă la dimensiunile şi forma la care se vor întrebuinţa în construcţii, putând suferi modificări în ceea ce priveşte numai faţa văzută, care poate fi şlefuită sau acoperită cu pelicule protectoare.

Din această categorie fac parte:

Scândurile pentru pardoseli - confecţionate din scânduri de răşinoase, rindeluite pe faţa văzută şi prelucrate pe canturi, pentru realizarea unor rosturi de îmbinare închise. Se folosesc la realizarea pardoselilor.

Parchetele - plăci obţinute din lemn de esenţă de foioase (stejar sau fag) şi care prin formă şi modul de îmbinare permit realizarea unor pardoseli din lemn, elastice, estetice, calde, igienice etc. Plăcile din parchet, în funcţie de tipul defectelor şi numărul acestora, se livrează în trei calităţi pentru esenţa de stejar şi două calităţi pentru cea de fag, iar ca dimensiuni vor avea grosimi de (16...22)mm, lăţimi de (30...90)mm şi lungimi de (200...500)mm.

După modul de realizare al îmbinărilor, parchetul prezintă următoarele tipuri:

parchetul cu îmbinare lambă şi uluc (tip P1) - lamba şi ulucul se prezintă pe două canturi alăturate şi se fixează prin batere cu cuie;

parchet cu îmbinare lambă şi uluc, semicoadă de rândunică şi şanţ pe dos (tip P2); se fixează prin lipire;

parchet cu lambă aplicat (tip P3);

Pentru valorificarea masei lemnoase s-a realizat parchetul lamelar alcătuit din lamele cu faţa văzută de (1x10)cm şi care se livrează în plăci lipite pe hârtie cu un adeziv sensibil la umiditate; se fixează prin lipire.

Pentru delimitarea suprafeţei pardoselii prin realizarea unei rame de încadrare se folosesc frizuri, care sunt piese din lemn profilate pe una sau ambele părţi laterale corespunzător tipului de parchet încadrat

Închiderea rostului marginal, între friz şi perete se realizează cu pervaz - piese profilate de lungime mare.

Plăci ( panouri) celulare - sunt alcătuite dintr-un cadru rigid din şipci, feţe din furnir de bază, placaj sau PFL dur, iar miezul sub forma unor celule realizate din fâşii de furnir, placaj sau PFL dur. Se folosesc în special la realizarea foilor de uşi, panourilor de mobilier şi pereţi despărţitori.

Binale - uşi şi ferestre cu dimensiuni şi forme modulate.

Produse din lemn cu structura modificată.

Produsele din lemn cu structura modificată, numite şi produse moderne din lemn s-au realizat în scopul valorificării superioare a masei lemnoase - ramuri groase, bucăţi mici etc., sau a esenţelor moi - plop, salcie etc. - înlocuind în acelaşi timp produsele din lemn cu structura nemodificată - cherestea, placaj, furnire de bază.

Plăcile din aşchii din lemn (PAL) sunt produse sub formă de plăci obţinute prin extrudere sau presare la cald a unui amestec de aşchii din lemn şi un adeziv sintetic (răşini formaldehidice).

Prin tratarea cu diferite substanţe a aşchiilor, plăcile pot fi hidrofugate, ignifugate, antiseptizate. Feţele văzute se pot prezenta astfel:

să rămână la forma rezultată din turnare - PAL natur; pot fi acoperite cu furnir de faţă - PAL furniruit; se acoperă prin turnare sau pulverizare cu o peliculă dură de email

sau lac - PAL emailat; se lăcuiesc sau se acoperă cu o peliculă dură, rezistentă la

căldură, cu inerţie chimică ridicată, realizat dintr-un film de hârtie (cu model tipărit) impregnat cu răşină melaminică - PAL melaminat.

În funcţie de presiunea folosită la obţinerea plăcilor, acestea pot avea densităţi diferite ce influenţează capacitatea de izolaţie termică şi rezistenţele mecanice.

Plăcile din PAL se folosesc la lucrări de tâmplărie şi pereţi despărţitori (înlocuind placajul şi panelul) - pardoseli, lambriuri, straturi izolatoare termic.

Pentru a preveni degradarea rapidă a canturilor vizibile ale plăcilor din PAL, acestea se vor proteja prin furniruire, sau acoperire cu baghete din lemn sau profile din material plastic sau metal.

Plăci fibrolemnoase (PFL) - se fabrică din fibre de lemn (rezultate prin defibrarea chimică sau mecanică a deşeurilor din lemn sau stuf, paie etc.) presate cu sau fără liant (albumină, răşini fenolice, colofoniu, bitum), tratate termic sau nu, impregnate cu uleiuri sicative, melaminate pe o faţă.

În funcţie de densitate, plăcile pot fi:

moi poroase cu a=350kg/m3, semidure presate cu a=350...800kg/m3 dure presate cu a=800kg/m3.

Plăcile din PFL se folosesc pentru înlocuirea placajului şi panelului în industria mobilei, la tâmplărie, lucrări de finisaje, iar cele poroase ca materiale termo şi fonoabsorbante (sub formă de plăci perforate).

Produse celulozice sub formă de foi - se realizează din celuloza extrasă din masa lemnoasă sau alte surse - stuf, paie - sub formă de pastă de lemn, celuloză sulfit şi celuloză sulfat.

Din cele trei forme de celuloză se fabrică hârtii şi cartoane celulozice care se caracterizează, pentru folosirea în construcţii, în:

- gramaj - masa exprimată în grame a unui m2; - grosime - în sutimi de milimetru; - umiditate; - rezistenţă la întindere.

În construcţii se folosesc, în mod curent, următoarele produse sub formă de hârtii şi cartoane:

Cartoane pentru produse hidroizolatoare - se fabrică din celuloza sulfit, în mai multe gramaje; se acoperă cu bitum pentru hidrofobizare şi servesc pentru realizarea hidroizolaţiilor şi a învelitorilor.

Hârtie pentru tapete - hârtii speciale, fără lignină pentru a nu-şi schimba aspectul, compactă - pentru a fi impermeabilă la adezivul folosit, care se acoperă cu un model tipografic şi un strat protector. Se folosesc ca materiale de protecţie şi decorative.

Hârtie pentru saci - se fabrică din celuloză sulfit, foarte rezistentă la fabricarea sacilor pentru transportul şi păstrarea lianţilor şi a altor materiale pulverulente, sensibile la umiditate: ipsos, ciment, var stins în praf etc.

Grinzi din lemn lamelar încleiat

Grinzile din lemn lamelar incleiat, care mai sunt denumite si grinzi lamelare sau grinzi stratificate sau glulam, se obtin prin lipirea impreuna a doua sau mai multe lamele din lemn de rasinoase in conditii de temperatura si presiune bine determinate. Lamelele, la randul lor, se obtin prin imbinarea succesiva pe lungime printr-un sistem de frezaje in dinti, a unor bucati selectionate de cherestea cu diverse lungimi, obtinandu-se astfel lamele cu o structura si o coloratie omogena, care se vor prelucra pe fetele de contact inainte de adezivare si presarea in pachet.

Multumita acestei tehnologii, grinzile din lemn lamelar incleiat sunt mult mai stabile in timp, nemaiexistand pericolul aparitiei deformarilor si a crapaturilor obisnuite la lemnul masiv. Mai mult, in acest mod este posibila obtinerea unor elemente structurale cu sectiuni si lungimii mari, maximul posibil prin tehnologia noastra fiind de 1.2m x 0.2m x 18m.

Bârne profilate din lemn lamelar incleiat:

Barnele profilate se obtin prin prelucrarea grinzilor din lemn lamelar incleiat (glulamului) pe utilaje speciale in scopul obtinerii profilului tip lamba si uluc, necesar imbinarii longitudinale a acestora. In opera, spre deosebire de grinzile structurale, barnele se aseaza in cadrul

peretilor in pozitie verticala (cu lamelele orientate pe directie verticala).

Cheresteaua de răşinoase:

Lemnul folosit la realizarea lemnului lamelar este selectionat cu grija, toate defectele naturale ale acestuia fiind eliminate in procesul de fabricatie strict controlat. Cheresteaua de rasinoase este uscata artificial prinr-un procedeu cu vacuum si are la intrarea in ciclul de fabricatie o umiditate de 12%, valoare absolut necesara procesului de obtinere a grinzilor din lemn lamelar incleiat.

Mai multe informaţii despre lemnul lamelar încleiat (glulam):

Glulam = Glued Laminated Timber

Structura pereţilor caselor din lemn de tip Rustic

Gratie tehnologiei de laminare, avem posibilitatea sa fabricam pereti stabili cu grosimi mari, de 120,160 sau chiar 200mm. In figura de mai jos va prezentam toate profilele de barne folosite de noi pentru realizarea peretilor:

Profile de barne din lemn lamelar utilizate la fabricarea caselor Ansonia Rustic

Realizarea peretilor din barne de lemn

Perete dublu cu material izolator in interior

Acest fapt special permite in premiera si doar pentru sectiunile mari (cu latimile de 160mm si 200mm), utilizarea lemnului ca unic material in componenta peretilor, cu alte cuvinte,este posibil acum sa realizam peretii caselor integral din lemn, nemaifiind necesara izolarea lor suplimentara cu alte materiale, acest fapt reducand foarte mult timpul de executie si montaj al casei.

Spre exemplu, in conditiile climaterice ale tarii noastre, folosirea la realizarea peretilor a barnelor cu grosimea de 160mm aduce un nivel de confort termic suficient, acestea avand un coeficient de transfer termic k=0.69. Pentru conditii climatice dure se adopta peretii cu grosimea de 200mm.

Ca o optiune speciala, unica in tara noastra, barnele laminate pot fi realizate din doua esente de lemn diferite, respectiv, lamela exterioara din lemn de larice iar celelalte din lemn de pin, acest sistem conferind peretilor casei o rezistenta naturala sporita, avand in vedere caracteristicile lemnului de larice.

O alta varianta de realizare a peretilor, pe care o denumim « DubluPerete » implica alaturarea a doua straturi de lemn distantate intre ele, fiecare avand grosimea de minimum 80mm, spatiul creat intre acestea fiind umplut cu material izolator, acest sistem avand un avantaj si in ceea ce priveste usurinta de montaj a traseelor pentru instalatii.

Dotarea tehnica a fabricii noastre ne permite executarea a trei tipuri de imbinari din lemn diferite, doua dintre acestea fiind forme ale traditionalei imbinari romanesti in « coada de randunica » iar ultima este obisnuita chertare in cruce, atat in varianta simpla cat si in « DubluPerete »:

Imbinari din lemn: coada de randunica

Imbinari din lemn: chertare in cruce pentru perete simplu si dublu

Asa cum se poate observa si in imaginile de mai sus, barnele ce formeaza peretii casei sunt strabatute de o serie de gauri avand destinatii precise. Unele dintre acestea sunt utilizate pentru a permite montarea tijelor de strangere din otel galvanizat, altele pentru tijele din lemn necesare alinierii peretilor restul permit montarea unor portiuni din traseele de instalatii interioare.Toate aceste gauri sunt realizate in fabrica, conform proiectului de executie, astfel incat sa nu apara nepotriviri la locul de montaj.

Structura acoperişului

Pentu structura acoperisului se utilizeaza aproape exclusiv elemente din lemn lamelar incleiat, din acelasi material fiind confectionata si structura de rezistenta a planseelor. In cele mai multe cazuri, pentru a pastra o atmosfera calda, deosebita, elementele principale ale structurii acoperisului (capriori, pane) cat si grinzile ce sustin planseele,raman vizibile din interior, inchiderile si stratul de izolatie fiind amplasat deasupra acestora.

In linii mari, mergand din interior catre exterior, peste structura de rezistenta vizibila a acoperisului, se monteaza in ordine:

1. Placare interioara cu lambriu din rasinoase sau optional cu rigips.

2. Bariera de vapori - folie PE. 3. Izolatia termica realizata din vata minerala sau celuloza cu

grosimile de 150 sau 200mm. 4. Pane intermediare si contrafise cu inaltimea de 150 sau

200mm, in functie de grosimea stratului de izolatie. 5. Strat OSB 15mm.6. Membrana permeabila la vapori. 7. Suport pentru invelitoare (in functie de tipul invelitorii). 8. Invelitoare.

In imaginile urmatoare sunt prezentate schematic cele trei variante de realizare a peretilor dar si o exemplificare a modului in care se realizeaza izolatia acoperisului.

Cele trei variante de realizare a peretilor,modul in care se realizeaza izolatia acoperisului

Ancorarea casei pe fundatia de beton

Un alt aspect de natura tehnica, cu rol deosebit de important in asigurarea durabilitatii caselor ANSONIA RUSTIC este sistemul de asezare si ancorare a constructiei din lemn pe fundatia din beton. La aceasta operatie trebuie evitat contactul direct intre barnele din lemn si suprafata din beton, pentru a evita in timp infiltrarea apei. Solutia folosita de noi in acest caz este descrisa schematic in imaginea din dreapta.

Sistemul de ancorare a casei de fundatie

 

Ferestrele şi uşile

Ferestrele utilizate de noi sunt realizate din lemn de rasinoase (sau la cerere din alte esente) masiv sau stratificat. Acestea pot fi dotate cu geamuri clasice (ferestre simple sau duble) sau cu geamuri tip thermopan. Pozitionarea ferestrelor in cadrul peretilor se face printr-un sistem specific caselor de acest tip (vezi imaginile de mai jos). Sunt deasemenea prevazute pervazuri pe ambele fete ale peretilor. Comenzile speciale permit utilizarea sistemelor de ferestre glisante, forme speciale, ferestre de mansarda Velux, etc.

2 ferestre cu geam termopan si un locas pentru fereastra in faza de constructie a casei

Usile, atat cele interioare cat si cele exterioare, sunt realizate in mod obisnuit din lemn de rasinoase ,cu tablii din panouri stratificate (masiv), insa la cerere sunt posibile oricare alte variante.

Finisaje. Tratamentul lemnului.

Toate elementele din lemn din componenta kit-ul de constructie sunt tratate cu substante agrementate contra infectiilor specifice care deterioreaza structura lemnului. Substantele utilizate sunt fabricate special si sunt conforme standardelor Europene. Este deasemenea inclus tratamentul de protectie UV. Finisarea constructiei se face cu lacuri ecologice pe baza de apa, in nuanta aleasa de catre dvs. dintr-o bogata paleta coloristica.

Planşee, scări interioare

Structura de rezistenta (grinzile) pot fi vizibile sau nu, dupa dorinta dvs. Tavanele sunt acoperite cu lambriu de cea mai buna calitate cu grosimea de 14 sau 19mm sau tencuiala uscata. Dusumeaua are grosimi cuprinse intre 20 si 80mm,. Izolarea fonica si termica se face cu vata minerala sau optional cu celuloza.In interiorul planseelor sunt incluse si traseele instalatiilor.

Structura planseului

 

Scarile interioare sunt realizate din lemn de rasinoase sau optional din lemn de esenta tare, avand sau nu contratreapta, iar balustrada poate fi aleasa din modelele noastre sau poate fi realizata dupa modelul dvs.

Grinzi Sarpante

De ce sarpante si structuri din lemn lamelar: Este un material natural, Permite realizarea unor spatii cu deschideri mari (fara stalpi

intermediari de sustinere), Ofera o mare libertate in alegerea solutiei arhitecturale, Are stabilitate dimensionala si rezistenta la foc, Scurteaza timpii de realizare prin prefabricare

 Avantajele lemnului lamelar fata de lemnul masiv:

Material ecologic in comparatie cu betonul sau otelul Laminarea permite forme imposibile de obtinut cu alte materiale Costuri de productie reduse in comparatie cu betonul sau otelul Rezistenta buna la foc atunci cand este tratat ignifug

corespunzator Rezistenta excelenta la coroziune Usor de manevrat si transportat

Se pot construi spatii deschise foarte late Material cu un aspect deosebit, natural

 Detalii despre grinzile din lemn lamelar încleiat:    Grinzile din lemn lamelar incleiat, care mai sunt denumite si grinzi lamelare sau grinzi stratificate sau grinzi din glulam, se obtin prin lipirea impreuna a doua sau mai multe lamele din lemn de rasinoase in conditii de temperatura si presiune bine determinate.Lamelele, la randul lor, se obtin prin imbinarea succesiva pe lungime printr-un sistem de frezaje in dinti, a unor bucati selectionate de cherestea cu diverse lungimi, obtinandu-se astfel lamele cu o structura si o coloratie omogena, care se vor prelucra pe fetele de contact inainte de adezivare si presarea in pachet.Multumita acestei tehnologii, grinzile din lemn lamelar incleiat sunt mult mai stabile in timp, nemaiexistand pericolul aparitiei deformarilor si a crapaturilor obisnuite la lemnul masiv. Mai mult, in acest mod este posibila obtinerea unor elemente structurale cu sectiuni si lungimii mari. 

Aplicatii ale lemnului lamelar încleiat (glulam) ;

Cele mai des intalnite aplicatii ale lemnului lamelat incleiat sunt:

Sarpante din lemn civile ( pentru case, vile, hotele, cladiri administrative)

Acoperisuri din lemn civile ( pentru case, vile, hotele, cladiri administrative)

Sarpante industriale din lemn (hale, acoperisuri, copertine)

Structuri industriale din lemn (hale, acoperisuri, copertine)Cladiri agricole (grajduri, depozite, manejuri)

Sali de sport din lemn (terenuri acoperite, sali polivalente, piscine acoperite)

Cladiri comerciale din lemn (magazine, restaurante, terase, pontoane)

Extinderi ale unor constructii existente (supraetajari, mansardari, gradini, sere)

Constructii publicitare (panouri afisaj, standuri expozitionale)

Poduri si pasarele din lemn

Lemnul

Solutii moderne de realizare a constructiilor din lemn lamelar stratificat

Din cele mai vechi timpuri lemnul a fost în permanenta un produs frecvent folosit în mai toate lucrarile edilitare, de la poduri, canale, apeducte, pâna la constructii sociale si de interes deosebit. Lemnul este unul dintre materialele de constructie cele mai sanatoase. Este un regulator natural al climatului interior; acesta "respira" si ajuta la aerisire, stabilizeaza umiditatea, filtreaza si purifica aerul; este cald la atingere si "absoarbe" sunetul. De asemenea, lemnul nu modifica câmpurile electrice si magnetice.În raport cu greutatea lui lemnul este mai puternic decât orice material de constructie. Raportul rezistenta/greutate al lemnului pentru structura este mai mare decât pentru otel sau beton.Un alt avantaj major pe care îl prezinta constructiile din lemn comparativ cu constructiile din caramida sau piatra este reprezentat de faptul ca structura casei poate fi preasamblata si înaltata foarte repede permitând începerea lucrului la interior imediat.

Un alt argument pentru folosirea lemnului ca material de constructie este reprezentat de faptul ca pentru obtinerea lemnului se consuma mai putina energie comparativ cu obtinerea otelului sau betonului. Poluarea aerului este mult mai redusa în cazul procesului de prelucrare a lemnului comparativ cu procesele de obtinere a altor materiale de constructie (beton, otel, aluminiu).Dintre produsele pe baza de lemn utilizate în constructii, în lucrarea de fata vom prezenta lemnul lamelat stratificat (lemnul lamelat încleiat) ca alternativa pentru realizarea elementelor structurale.Lemnul lamelat stratificat este cunoscut pe plan mondial cu denumirea de GLULAM. Aceasta denumire provine de la prescurtarea cuvintelor glued laminated timber: lemn laminat încleiat. Elementele din GLULAM sunt fabricate din scânduri subtiri (15 - 45 mm). Aceste scânduri pot fi îmbinate intre ele prin lipire în asa fel încât se pot produce diferite tipuri de elemente de diferite lungimi si forme. Lungimea elementelor de glulam este limitata practic doar de posibilitatea de transport.Tipul de lemn utilizat în constructii poate fi de esenta moale sau tare.

Lemnul de esenta moale provine de la speciile de conifere iar lemnul de esenta tare de la speciile de foioase. Copacii de esenta tare cresc mai încet, sunt mai densi si mai rezistenti la atacurile ciupercilor, insectelor si la umezeala si de asemenea sunt mai scumpi.

Tarile nordice folosesc foarte des pinul si molidul.Adezivii folositi pentru realizarea lemnului lamelat stratificat - GLULAM - sunt adezivi care asigura îmbinari impermeabile si rezistente la intemperii.Principalele avantaje ale utilizarii lemnului lamelat stratificat - GLULAM - în executia structurilor de constructii sunt urmatoarele:

Este usor sa se produca mari elemente structurale de diferite dimensiuni. Marimea maxima a elementelor din GLULAM depinde de fiecare fabrica si de posibilitatea de transport si este 25-35m;

Este usor sa se produca grinzi curbe sau frânte. Grinzile frânte dublu sau curbe se mai numesc "GRINZI BOOMERANG"datorita formei lor;

GLULAM are o mai mare stabilitate decât un element similar din lemn;

Elementele din GLULAM au o buna rezistenta la foc, datorita masivitatii;

Datorita distributiei aleatoare a nodurilor si a altor elemente de reducere a rezistentei GLULAM-ul are o mai buna rezistenta decât a elementelor simple din lemn de aceleasi dimensiuni. Acesta este adeseori numit efectul de laminare;

Lemnul pentru structuri de constructii este mai ieftin decât betonul, caramida sau otelul deoarece nu necesita cheltuieli de fabricatie si consum mare de energie;

Constructiile din lemn se pot executa în orice anotimp fara a fi necesare masuri speciale ca la beton sau otel;

Asamblarea, montarea si demontarea constructiilor din lemn se face cu usurinta si cu cheltuieli mici, iar recuperarea materialelor poate fi integrala;

Durabilitatea constructiilor din lemn este relativ mare, mai ales daca se iau masuri de protectie împotriva putrezirii si a focului;

Cheltuielile de întretinere sunt foarte mici, deoarece nu apare fenomenul de coroziune, ca la otel;

Are un aspect placut, conferind caldura si intimitate spatiilor interioare.

Sa construiesti in lemn inseamna sa utilizezi o resursa cu viteza de regenerare forte. Contrar ideilor raspandite, padurea castiga teren in toata Europa. Din antichitate ea a fost supusa unor defisari intensive: extinderea terenurilor pentru culturile agricole; constructia flotelor navale etc., dar incepand cu secolul al XIX-lea, odata cu modernizarea agriculturii si aparitia noilor surse de energie, presiunea asupra padurilor s-a redus. Astfel padurile europene au recastigat mai mult decat dublul teritoriului in aproximativ doua secole si continua sa creasca.Sa construiesti in lemn inseamna sa optezi pentru calitatea mediului pe toate planurile Prima calitate (cea mai vizibila de altfel) a constructiilor din lemn este aceea ca pastreaza naturaletea si frumusetea unei regiuni salbatice sau a unui teritoriu rural si evidentiaza frumusetea unui peisaj urban caruia ii confera mai multa caldura si armonie. Lemnul nu doar absoarbe dioxid de carbon, el raspunde de asemeni si altor exigente – prin inertia sa termica scazuta permite incalzirea unui habitat, realizand economii importante de energie. Un alt avantaj – un santier de constructie in lemn pe filiera „la sec”, spre deosebire beton care necesita apa, este un santier rapid si curat. Oriunde si oricand se impune chestiunea pastrarii frumusetii mediului si a resurselor naturale, folosirea lemnului raspunde din plin acestor doua imperative.

Sa construim estetic si oriunde.

Natural si tehnologic, frumos si inventiv, lemnul da arhitecturii dimensiunea sa umana.Lemnul este factorul de armonie in peisaj Habitatul in lemn infrumuseteaza zonele urbane si se integreaza minunat in natura. Oriunde ar fi ridicata o constructie din lemn – chiar si fara o estetica anume – fie doar un hangar, nu agreseaza privirea. Folosirea altor materiale de constructii are adesea ca rezultat desfigurarea unui cartier, unei periferii, unui centru istoric etc., dar lemnul prin natura sa vie si senzuala ramane mereu in acord cu mediul, indiferent de forma arhitecturala infatisata.Traditional sau contemporan, arhitectura din lemn se integreaza in toate stilurile spatiului urban. Constructiile in lemn nu se refera nici pe

departe doar la cabanele de munte sau constructiile rurale. Dezvoltarea tehnologiilor lemnului este favorabila dezvoltarii unei estetici contemporane. Numerosi arhitecti sensibili la dimensiunea umana a materialului au initiat un „nou urbanism al lemnului”; el este utilizat din plin si la cladirile din beton, sticla si otel; lemnul nu doar se armonizeaza cu toate aceste materiale dar el este cel ce face legatura estetica intre elementele formale. Fie ca este vorba de constructii noi sau de renovari, de realizarea unor spatii colective sau de extinderea armonioasa a unor vechi spatii, de a pune in armonie constructii disparate sau de a insufleti un ansamblu imobiliar din materiale austere si cu proportii agresive – lemnul este mereu factorul de integreare al frumusetii si naturaletei.Lemnul este „tot teren”

Lemnul pentru un peisaj citadin

Sa construiesti in lemn inseamna sa lupti impotriva efectului de sera O tona de lemn reprezinta 1,4 tone de CO2 absorbit de catre arbori. Arborii tineri in plina crestere sunt cei ce consuma cel mai mult dioxid de carbon si elibereaza cel mai mult oxigen. Astfel, atunci cand taiem din padure arborii ajunsi la maturitate – si nu cei tineri – si cand ii folosim in constructiile perene dublam eficienta captarii dioxidului de carbon prin fotosinteza. Este de altfel motivul pentru care semnand acordul de la Kyoto, statele europene aferente, prin profesionisti in domeniu, au fixat ca obiectiv cresterea cu 25% a volumului cu masa lemnoasa utilizat in constructii pana in anul 2010.Sa construiesti in lemn inseamna sa participi la viata padurii Vitalitatea padurii, capacitatea sa de a se regenera, este favorizata de recolta de masa lemnoasa provenind din selectia de arbori maturi si de taierile de rarire care degaja spatiul necesar pentru cresterea celor mai frumosi dintre cei tineri. Aceasta practica se inscrie de secole in cadrul unei gestionari durabile a padurilor. Domeniul privat sau public, padurile se cer definitiv si irevocabil supuse unei reglementari specifice. Aceste reguli specifice trebuie sa reflecte interesul constant al statului de a asigura viitorul patrimoniului forestier.

Lemnul are afinitati particulare cu locurile dificile. Cand ne place un loc ce pare ca nu ofera nici o posibilitate de constructie – teren greu

accesibil sau foarte abrupt – lemnul reprezinta o solutie: suplu si sigur, extraordinar de modulabil. Putem de fapt sa construim in lemn pe toate tipurile de teren: umede, accidentate, cu portanta scazuta etc. Tehnica casei pe piloni este una din cele mai bune tehnici constructive. in plus, cum o casa de lemn cantareste de cinci ori mai putin decat o constructie clasica din zidarie, fundatiile sale sunt in mod evident mai usoare, ceea ce reprezinta un avantaj evident pe terenurile cu portanta scazuta cum ar fi de exemplu zonele nisipoase ale litoralului. Chiar si la malul unei ape umiditatea ambianta nu poate altera lemnul, de vreme ce intotdeauna intercalam intre fundatie si lemn un „material bariera” impotriva extinderii umezelii prin capilaritate si asta indiferent de teren. Cat despre performantele lemnului in apa, ele sunt exceptionale: mediul salin erodeaza piesele din otel-inox, dar nu si lemnul; de exemplu pilonii pe care Venetia este construita sunt o dovada incontestabila.

Lemnul sfideaza timpul chiar si in zonele seismice

Mai usoara si mai supla decat o casa clasica din zidarie, casa din lemn raspunde mult mai bine solicitarilor eventualelor miscari terestre. Daca este conceputa cu grija, ea va fi extrem de sigura in timpul unui seism si dupa acesta; amintim doar California, ce se distinge in acest sens de departe prin constructiile in lemn si cutremurile sale dese, si ca Japonia, cu toate ca este o acuta zona seismica, templele din lemn sunt in picioare de 13 secole.Lemnul este creativ

Extrem de senzual si tehnologic, lemnul deschide un repertoriu formal nelimitat. Prin elasticitatea sa si capacitatea portanta ridicata in raport cu greutatea redusa, prin tehnologia de stratificare, lemnul atinge indici de portanta mult timp rezervati otelului, si se integreaza tuturor geometriilor. Lemnul are un atu extraordinar fata de alte materiale: frumusetea sa se accentueaza cu trecerea timpului. Şi cum lemnul este frumos atat singur cit si asociat altor materiale, el permite o extraordinara punere in valoare a suprafetelor arhitecturale.

Lemnul ofera confortul cel mai completLemnul este singurul material care linisteste (calmeaza) si respira. Agreabil si prietenos, el creeaza un mediu de calm autentic. S-a

remarcat ca agresivitatea copiilor si impulsul acestora de a insemna peretii se diminueaza considerabil in locatiile educationale construite din lemn. Fiind viu, lemnul respira: capacitatea de a absorbi si restitui umezeala din aerul ambiant genereaza un climat de locuit foarte agreabil. Lemnul, performant in special in cazul regiunilor friguroase, este bine adaptat si regiunilor calde. Un perete simplu din lemn izoleaza mai bine decat un perete de zidarie cu izolatie. Inertia termica redusa regleaza rapid schimburile de temperatura; si cum structura din lemn se caracterizeaza prin absenta puntilor termice – ce reprezinta mai mult de 30% din pierderile unei case din zidarie – casa din lemn se situeaza in avangarda sistemelor de reducere a consumului de energie. Reputatia de lunga durata a constructiilor din lemn in nordul continentului european este de asemeni confirmata practic si in regiunile centrale si sudice. Lemnul nu inmagazineaza caldura si se integreaza natural prin structuri constructive si solutii tehnice de aerisire, ventilatie, protectie solara. Constructiile din lemn ofera si o excelenta izolatie acustica.Lemnul – o tehnologie modulara si simplaFolosit fie in constructii traditionale sau contemporane, lemnul este materialul hi-tech prin excelenta. in majoritatea tarilor industrializate, dar mai ales in SUA si Europa de Nord, procentul caselor din lemn depaseste 90%. Prin 4 mari tehnici de constructie certificate, lemnul se impune remarcabil pentru a concilia si armoniza liber alegerea estetica, stilul de viata, resursele de teren si resursele economice. Asta daca nu luam in calcul atuul major al performantelor mecanice.4 tehnici de constructie cu lemna) grinzi stratificate; b) stalpi grinda; c) structura panouri; d) panouri masive

Structura portanta a unei case nu necesita intretinere

Structura portanta este protejata pe termen lung inca din momentul constructiei. Toate placarile de fatada a caselor cu structura din lemn, fiind asamblate ca o „dubla protectie”, degradarea lor eventuala (daca intretinerea este cu adevarat tardiva) nu atinge structura portanta, ele fiind separate printr-un strat protector de aer ce asigura ventilatie si protectie contra umezelii.

Placarea cu lemn este ideala

Nici o intretinere nu este necesara atunci cand soarele da nobletea sa lemnului. Aceasta pelicula subtire de patina protejeaza lemnul ce ramane astfel perfect integru (sanatos). Aspectul sau de argint patinat se integreaza cu naturalete in mediul ambiant; cu nuante ce variaza de la negru la gri argintiu pana la maron, in functie de climat, altitudine si esentele folosite, aspectul sau se stabilizeaza dupa cativa ani. Putem totusi sa restauram cu usurinta culoarea originala a lemnului fie aplicand la penson diferite produse de curatare, fie sub jet de apa sub presiune ce provoaca erodarea microorganismelor de pe suprafata. Alte interventii sunt clar inutile. Daca preferam lemnul colorat, lacurile au un efect remarcabil. intretinerea suprafetelor din lemn lacuite nu solicita decat in jur de 2 zile o data la 5-7 ani, mult mai putin decat renovarea unei constructii clasice tencuite; si daca este intretinut cu regularitate, decapajul la alb este inutil pentru ca produsele lacuite se degradeaza prin dezintegrare sub forma de pulbere si nu se coscoveste.

Lemnul bine pus in opera garanteaza economii durabile.

Avantajele constructiei pe filiera uscata (la sec) sunt evidente. Construirea este mult mai rapida si mai curata decat pe filiera umeda (betonul necesita apa). Durata unui santier fiind redusa, se reduc semnificativ si costurile. Structura portanta din lemn reprezinta de altfel mai putin de 20% din costurile de constructie; si cum masa unei case din lemn este cu mult mai redusa decat a unei case din zidarie, pe terenurile cu portanta mai redusa costurile lucrarilor la fundatie sunt implicit mai reduse.

Economii la folosire

Lemnul este materialul cu performanta termica. O casa din lemn fiind in mod natural mai bine izolata decat o constructie din zidarie permite realizarea de economii la incalzire de cel putin 20%. Lemnul limiteaza costurile de intretinere; tratamentele protective sunt efectuate inainte de a se construi si conform cu normele in vigoare: insecticidele si fungicidele sunt aplicate o singura data. in ceea ce priveste rezistenta la umiditate, ea este fundamental legata de conceptia arhitecturala,

cu respectarea tehnicilor constructiei in lemn: placari asezate pe osatura (structura) independenta ce asigura ventilatia si alegerea esentelor specifice. in general, costurile de intretinere se limiteaza la renovarea vopselelor si lacurilor exterioare.

Ca si piatra, lemnul dureaza in timp

Lemnul se inscrie in istoria arhitecturii. Numeroase constructii au demonstrat de-a lungul istoriei perenitatea lemnului. Bisericile finlandeze si rusesti, in mod particular expuse entemperiilor, vechile temple japoneze pe teren seismic, constructii ce dateaza din antichitate – un mare numar de constructii istorice dovedesc ca lemnul rezista admirabil in timp.

Lemnul rezista la foc mult mai bine decat alte materiale

Contrar unei idei raspandite, lemnul are o excelenta rezistenta la foc. Iata trei ratiuni ale acestei afirmatii: conductivitatea termica foarte redusa, continutul de apa, crusta carbonizata, reprezinta un strat izolator ce reduce combustia la maxim. intre altele, in timpul unui incendiu, o structura din lemn pierde mai lent capacitatea portanta decat o structura de otel sau beton armat. Lemnul transmite de 10 ori mai lent caldura decat betonul si de 250 de ori mai lent decat otelul. in plus, prin ardere, lemnul nu degaja gaze nocive. in Europa, pompierii si asiguratorii stiu ca lemnul este securizant. in Elvetia pompierii autorizeaza folosirea lemnului in construirea de protectii contra incendiilor. Cat priveste asiguratorii europeni, ei nu au inregistrat niciodata cresterea taxelor de dauna prin incendiu pentru casele individuale din lemn. Sa instalezi un semineu cu foc deschis intr-o casa de lemn nu este o erezie. Este suficient ca zona fierbinte (de foc) sa fie amenajata conform normelor de siguranta si instalarea sa fie facuta de un specialist. La toate semineele cu vatra deschisa, tubulatura si vatra sunt perfect izolate de structura de lemn si de tamplarie. Suprafata la sol unde este construit semineul sau soba, la fel ca si peretele de proximitate, sunt ignifuge; apoi, chiar utilajul insusi, fie ca este vatra deschisa sau inchisa, este fabricat din materiale stabile la foc ce corespund normelor de securitate – principii ce se impun de altfel pentru toate tipurile de constructie.

Daca toate regulile artei de a construi in lemn sunt respectate – alegerea lemnului, tratamente certificate pentru rasinoase, prelucrarea de calitate etc. – structura de lemn a unei case individuale este perfect si definitiv protejata contra insectelor si larvelor xilofage. in ceea ce priveste ciupercile parazite, ele se dezvolta in zone unde lemnul se mentine la umiditate mai mare de 20% si temperatura ce oscileaza intre 20 si 38º C. O aerisire defectuoasa, absenta luminii, un mediu alcalin si o umezeala permanenta, sunt factori agravanti. Constructorii competenti dau o mare atentie tehnicilor ce favorizeaza scurgerea rapida a apei de pe suprafete.Un alt argument al rezistentei lemnului este dat de utilizarea esentelor specifice si anume: alegerea esentelor natural-rezistente; de exemplu: stejarul, castanul, pinul, bradul, larita nu au nevoie de nici un tratament, fiind rezistente prin structura proprie la insectele si larvele xilofage. in ceea ce priveste interiorul spatiului de locuit, lemnul de tamplarie prelucrat la grosimi mici (lambriuri, parchet) nu are nevoie de nici un tratament. Cat priveste panourile din deseuri de lemn – grosimea redusa si adezivii utilizati – impiedica proliferarea oricaror insecte.