Redactare: Dasa SuciuTehnoredactare: Mihail \4adCorecturi: Mihaela CosmaPregitire de tipar: Ma-rius Badea

Design coperti: Lauren$u Midvichi

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafonale a RominieiCOBEN;FIARJ-AN

$ase ani / Harlan Coben ; trad. din lb. engl ezL deDtnBiltrnescu. - Pitegti :

Panlela,45,2079ISBN 978-973- 47 -2963 -0I. Bihnescu, Dan (trad.)

827.17r

SixY ars

Harlan Coben

Copyright O Harlan Coben,2013

Copyright @ Editura Paraleb 45,2019Prezenta. lucrare foloseste denumiri ce constituie m5.rci inregistrate, iarcontinutr:I este protejat de legislafa privind dreptul de proprietate intelectuali.www edirurapar alela45.r o

Foto coperti: w.shutterstock.com

l|[N[Ail

[[r[il$&$E &Hn

r0lnaR

Traducere din limba englezi de

Dan Billnescu

Editura Paralela 45

Capitolul 1

Stiteam pe ultimul rdnd qi urmiream cisitoria cu un alt birbat a

singurei femei pe care aq fi putut-o iubi vreodati.

Natalie purta alb, desigur, gi arita splendid, mai necrulitoare ca ni-ciodati. intotdeauna frumuselea ei avusese o anumiti fragilitate gi o

forfi ticuti, gi aga cum stitea acolo, Natalie pdrea eteric5, aproape dinalti lume.

lgi mugci btza dejos. imi veniri deodati in minte diminefile ace-

lea lenege in care fdceam dragoste, iar ea igi trigea repede pe ea cima-

$a mea albastri gi mergeam la parter. Stiteam la masa din coll gi citeam

ziarul gi, la un moment dat, igi scotea blocnotesul gi incepea si schile-

ze. Cdnd mi desena pe mine, obignuia si-qi mugte buza de jos exact aga.

Doui mdini mi-au pdtruns in piept, mi-au prins inima fragili dinambele pnrfi qi mi-au rupt-o in doui.

Ce-am ajuns?

Crede{i in dragostea la prima vedere? Nici eu. Cred totugi ln atrac-

fia primordiali, mai mult decAt fizicd,la prima vedere. Cred ci uneori -o dati, poate de doui ori in viafi - egti atras de cineva atdt de profund,

atdt de instinctiv, atdt de fulgbrdtor- o atracfie mai mult decAt magne-

tic5. Aga s-a intAmplat in cazul lui Natalie. Uneori e doar atdt. Uneori

cregte gi se incinge gi se transformi intr-un infern grandios despre care

gtii ci e real gi pentru totdeauna.

Iar uneori te ingeli gi confunzi prima situafie cu a doua.

imi inchipuisem cu naivitate ci vom fi impreuni Pentru totdeau-

na. Eu, care nu am crezut niciodati in fidelitate qi am ficut tot posibilul

si scap de aceasti incitugare, am qtiut imediat - in fine, intr-o sipti-

mdni - ci ea este femeia alituri de care aveam sd mi trezesc in fiecare

zi. Ea este femeia pe care aq fi protejat-o cu prelul viefii. Ea este femeia -da, gtiu cAt de siropos suni - firi de care nu ag fi putut face nimic, care

ar fi transformat gi cel mai banal lucru in ceva miref.

S6-[i vini si vergi, nu?

Un preot cu o leasti proaspit rasi vorbea, dar vuietul sdngelui

din urechi mi impiedica si-i infeleg cuvintele. Mi holbam la Natalie.

Voiam si fie fericiti. Nu erau doar vorbe goale, minciunile pe care ni le

spunem adesea pentru ci, in realitate, daci iubita nu ne doregte, vrem

si fie nefericiti, nu-i aqa? in cazul meu, chiar eram sincer. Daci ag cre-

de cu adevdLrat ci Natalie ar fi mai fericiti firi mine, atunci i-aq da dru=

mul, oricdt de dureros ar fi. Dar nu credeam c6 va fi mai fericiti, in

ciuda a tot ce spusese gi ficuse. Sau poate e doar o alti autojustificare, o

alti minciuni pe care ne-o spunem.

Natalie nu mi-a aruncat nici micar o privire, dar am vlzut o incor-

dare in jurul gurii ei. $tia ci sunt in incdpere. Era cu ochii la viitorul ei

so!. Numele lui, am aflat recent, era Todd. Urisc numele Todd. Todd.

Probabil i se spunea Toddy, Todd-Man sau Toddster.

Todd avea pirul prea lung gi igi etala barba aceea fepoasi, nerasi

de patru zile, pe care unii o gisesc gic, iar allii, ca mine, cred ci cere un

pumn. Ochii lui se plimbau lin gi infatuat peste oaspeli pini cAnd s-au

agilat de mine. Au poposit asupra mea o secundi, cdntirindu-mi, dupi

care au decis cl nu meritam efortul.

De ce s-a intors Natalie la el?

Sora lui Natalie, fulie, era domniqoari de onoare. Stitea Pe po-

dium cu un buchet in fiecare mAni zdmbind inert, mecanic. Nu ne

10

intdlniserim niciodati, dar am vlzut poze gi le-am auzit vorbind la te-

lefon. $i fulie pirea uluiti de aceasti evolu{ie. Am incercat si-i intdl-nesc ochii, dar arbora privirea aceea afintiti in gol a soldatului de pe

front.

M-am uitat din nou la fala lui Natalie gi am simlit ci mici bombe

imi explodeazdinpiept. Dintr-odati, bum, bum, bum. Fir-ar si fie, n-a

fost o idee buni. CAnd cavalerul de onoare a adus verighetele, pliminiimei au inceput sd cedeze. Nu mai puteam si respir.

Destul.

Am venit aici si vid cu ochii mei, presupun. invdfasem din expe-

rienli ci am nevoie de aga ceva. Acum cinci luni, imi pierdusem tatilin urma unui atac de cord major. Nu avusese niciodati probleme cu

inima si era, dupi toate aparenlele, intr-o formd buni. Mi-am amin-tit cum am stat in salonul acela de a$teptare, am fost chemat in biro-ul doctorului, mi s-a dat vestea ingrozitoare - gi apoi am fost intrebat,

atdt acolo, cdt qi la ca.sa mortuari, dacd vreau sd-i vid trupul. Am refu-

zat. M-ar4 gdndit ci nu vreau si-l pistrez in minte zd,cdnd,pe targd sau

in sicriu. Voiam si mi-l amintesc a$a cum era in viald.

Daa dupi un timp, am inceput si-i accept tot mai greu moartea.

Fusese atdt de energic, de viu. Cu doui zile inainte sd moari., am fost la

un meci de hochei la New York Rangers - tata avea abonamente -, iarmeciul a intrat in prelungiri gi noi am fipat, am ovafionat, pii atunci,

cum si fie mort? O parte din mine a inceput si se intrebe daci nu cum-

va fusese vreo gregeald ori o intreagd mare gi cumplit[ inqelitorie, iartatil meu era, poate, printr-o minune, inci in viafi. $tiu ci e absurd,

dar disperarea poate juca feste gi, daci lagi disperarea s-o iarazna,vagisi rispunsuri alternative.

O parte din mine era bintuiti de faptul cd nu am vizut niciodatltrupul tatei. Nu am vrut si fac gi aici aceeagi gregeali. Dar, pentru a ri-m6ne in acest plan metaforic jalnic, de data asta, am vizut cadavrul. Nu

lt

mai avea rost se-i iau pulsul, siJ palpez sau si rimAn in preajma lui mai

mult decit era necesar.

Am incercat sd dispar, pe cit posibil, firi si fiu observat. Asta nu

e o treabl ugoarl atunci cdnd ai 1,96 metri gi egti construit, pentru a

folosi expresia lui Natalie, ,,ca un tiietor de lemne". Am mAini mari.

Natalie le iubise. Obiqnuia si le ia intr-ale ei gi s6 caute ce linii am in

palmi. Spunea cl sunt mAini adevirate, mAini de birbat. Le gi dese-

nase pentru c6,, zicea ea, lmi spun povestea - munca bruti din tinere-

1e, felul in care rn-am striduit si ajung la colegiul Lanford in timp ce

lucram ca responsabil cu ordinea intr-un club de noapte local9i, cum-

va, faptul ci acum eram cel mai tAnir profesor de la colegiul de gtiin-

ge politice.

Am iegit impleticindu-mi din micufa capela albi direct in aerul

cald al verii. Vara. Pind la urm6, asta fusese tot? O idild de-o vari? in

locul a doi copii zburdalnici care igi fac de lucru in tabiri, noi am fost

doi adulli in ciutarea singuritilii intr-un refugiu artistic - ea pentru

a-gi practica arta, eu pentru a-mi scrie dizettalia in gtiinfe politice -gi care s-au intAlnit, s-au indrigostit lulea, iar apoi, pentru ci se apro-

pia luna septembrie, pe buni dreptate, toate lucrurile frumoase au un

sfdrgit. Toati relafia noastri chiar a avut ceva ireal, amAndoi departe

de vielile noastre obignuite 9i de toati banalitatea aferenti. Poate asta

a ficut-o atAt de fantastici. Poate faptul ci doar ne-am petrecut timpul

in aceasti bul6 ireali ne-a imbunitilit relalia gi a ficut-o mai intensi.

Poate ci am fost total un idiot.

Din spatele ugii bisericii am auzit ovafii, aplauze. Asta m-a scos

din amorleaH. Slujba se sfArgise. Todd gi Natalie erau acum domnul gi

doamna Fali f,epoasi. Curdnd vor trece prin mijlocul capelei. M-am

intrebat daci se va arunca ctr orez. Probabil lui Todd nu i-ar plicea. I-ar

strica pirul gi i s-ar prinde de lepii din barbi.

Din nou, nu era nevoie si vid mai mult.

t213

M-am dus in spatele capelei albe gi am dispirut din peisaj chiaratunci cind ugile capelei s-au deschis. Am privit insistent spre luminig.Nu era nimic acolo, decdt un simplu luminig. in depirtare se vedeau nig-te pomi. cabanele erau pe partea cealalti a dealului. capela filcea par-te din tabira de crealie in care stitea Natalie. cabana mea era in josulstrdzii, intr-o tabiri de crealie pentru scriitori. Ambele tabere erau vechiferme din Vermont care inci mai cultivau cAte ceva organic.

- Buni, fake.

M-am intors spre vocea familiari. Acolo, la nici zece metri de mine,stitea Natalie. M-am uitat imediat la inelarul ei drept. De parci mi-ar fighicit gindurile, gi-a ridicat mdna pentru a-mi arita proaspita verighetd.

- Felicitiri, spusei eu. Mi bucur pentru tine.

Ignori acest comentariu.

- Nu-mi vine sd cred cI eqti aici.

imi deschisei larg brafele, neajutorat.

- Am auzit citvor fi aperitive grozave pasate de la unul la altul.Mi-e greu si stSu departe de aga ceva.

- Nostim.

Ridicai din umeri in timp ce inima mi se pulveriza rdvigitd.

- Toati lumea a spus ci n-o si vii, rosti Natalie. Dar eu am gtiutci vei veni.

- inci te iubesc, mirturisii eu.

- $tiu.

- $i tu mi iubegti inci.

- Nu,lake.Yezi?

imi fluturi verigheta in fa!d.* Iubito?

Todd cu fa{a lui piroasi apiru de dupd col1. Mi observd qi se in-crunt5.

- Cine e ista?

Dar era limPede cd gtie.

- |ake Fisher, spusei eu. Felicitiri pentru cisitorie!

- Unde te-am mai vizut?

Am lisat-o pe Natalie si rispundi de data asta. I-a pus mingiietor

mina pe umir gi i-a sPus:

- |ake pozeazdpentru multe dintre noi. Probabil il recunoqti din

unele dintre crealiile noastre.

Todd tot incruntat era. Natalie i s-a pus in fali 9i i-a spus:

-- Ne po{i lisa o secundl, nu? Vin imediat'

Todd iEi arunci ochii spre mine. Nu m-am miqcat' Nu m-am re-

tras. Nu mi-am intors Privirea.

A spus in sili:

- OK. Dar si nu stai mult.

Mi-a mai aruncat o uititurd urati 9i a luat-o pe dupi capeli. Natalie

qi-a intors privirea citre mine. Eu am arifiatin direcfia in care dispiru-

se Todd.

- Pare un tiP agreabil, rostii eu.

- De ce eEti aici?

- Trebuia sa-!i spun ci te iubesc, ii rispunsei' Trebuia si-!i spun

ci te voi iubi mereu.

- S-a terminat, Jake' O si mergi mai departe' O si te descurci'

Am ticut.

- |ake?

- Ce?

$i-a aplecat pulin capul. $tia ce efect are asupra mea aceasti aple-

care a capului.

- Promite-mi ci o si ne lagi in Pace.

Am rimas incremenit.

_Promite_micin-osineurmiregti,cSn-osinesuniEinicimi-

car n-o si ne trimili e-mailuri.

t4

Durerea din piept cregtea. Devenea ascu{iti gi addnc6.

- Promite-mi, |ake. Promite-mi ci o si ne lagi in pace.

Se uiti in ochii mei.

- OK, rispunsei eu. Promit.

Firi alte cuvinte, Natalie s-a intors in fafa capelei, la birbatul cu

care tocmai se cisitorise. Am rimas acolo o clipi, incercdnd si-mi vinin fire. Am incercat sI mi infurii, am incercat si m6 conving ci e unfleac, am incercat si nu-mi pese gi si-i spun ci ea va fi cea care va pier-de. Am incercat toate acestea gi chiar am incercat si privesc lucruri-le cu maturitate, dar totugi gtiam ci nu era decat o tehnici de a trage

de timp, pentru a nu fi nevoit si md confrunt cu faptul ci aveam si fiudistrus pentru totdeauna.

Am stat acolo in spatele capelei pdni cdnd am presupus ci au ple-

cat cu tolii. Apoi m-am intors. Preotul cu leasta rasd era afard, pe trep-te. Acolo era qi sora lui Natalie, |ulie. $-a pus mAna pe braful meu.

- Egti OK?

- Super, ii rS.spunsei eu.

Preotul imi zimbi.

- O zi minunati pentru o nunti, nu-i aga?

Am clipit in lumina soarelui.

- Cred ci da, i-am rispuns eu gi apoi am plecat.

Aveam de gdnd si fac ce mi-a cerut Natalie. Aveam de gAnd s-o las

in pace. Mi voi gAndi la ea zilnic, dar nu o voi suna, nu voi incerca sicomunic cu ea gi nici nu o voi ciuta vreodati pe Internet. imi voi res-

pecta promisiunea.

Timp de gase ani.

=

Capitolul 2

uupA gAsE ANI

Cea mai mare schimbare din viafa mea, deqi nu aveam de unde gti

atunci, a apirut undeva intre orele 15.29 qi 15.30.

Orele de curs despre dezvoltarea ralionamentului moral, la stu-

denfii de anul I, tocmai se incheiasera. Ieqeam din Bard Hall. Era o

zi prielnici pentru viala din camPus. soarele strilucea intens in acea

dupi-amiazi ricoroasi din Massachusetts. ln curte se juca Ultimate

Frisbee. Studenlii erau rispdndili peste tot, de parcL ar fi fost imprigti

ali de o mdni giganticl. Muzica ri:suna puternic. Pirea ci brogura pro-

mofionali a campusului prinsese viali.

imi plac astfel de zile, dar, in fine, cui nu-i plac?

- Profesore Fisher?

M-am intors spre voce. $apte studenli stiteau in semicerc pe iarbl'

Fata care vorbise era in mijloc

- Vrefi sl venili l6ngi noi? intrebi ea.

Le-am ficut semn ci nu qi am zimbit.

- Mulpmesc, dar am audien(e la birou.

Am mers mai departe. Nu ag fi rimas oricum, deqi mi-ar fi pln-

cut si stau cu ei intr-o astfel de zi superbi - cui nu i-ar fi pl6cut? intre

profesori qi studenfi erau nigte limite de discrelie gi, scuze, oricdt de

16

nemilos ar suna, nu voiam sb fiu acel tip de profesor, daci gtifi ce vreau

si spun, profesorul care sti prea mult cu studenfii, participl la petrece-

rile friliilor qi, poate, di cdte o bere in parcirile stadioanelor de fotbal.

Un profesor trebuie si fie cooperant gi abordabil, dar nu trebuie si fienici amic qi nici pirinte.

CAnd am ajuns la Clark Kouse, doamna Dinsmore m-a intAmpinat

cu obignuita ei privire furioasi. Cred ci doamna Dinsmore, tipul cla-

sic de femeie duri, era secretara departamentului de gtiinle politice de

pe vremea administraliei Hoover. Avea cel pufin doul sute de ani, dar

era la fel de neribditoare gi nesuferiti ca cineva de doui ori mai tinir.

- Buni ziua, frumoaso, ii spusei. Vreun mesaj?

- Pe birou, spuse doamna Dinsmore. Chiar gi vocea ii era furioa-

s6, Iar la ugi te agteapti girul obignuit de ucenice.

- OK, mersi.

- Parcd ar fi o audilie la Rockettes

- Am priceput.

- Predecesorul tiu nu a fost niciodati atAt de accesibil.

- Ei, haide, doamni Dinsmore. Tot timpul l-am vizitat aici cdnd

eram student.

- Da, dar cel putin pantalonii tii scurfi aveau lungimea cuveniti.

- Cam dezamigitor pentru tine, nu-i aga?

Doamna Dinsmore s-a striduit din risputeri si nu imi zdmbeasci.

- Dispari din ochii mei, da?

- Hai, trebuie sd recunogti* Vrei un gut undeva? $terge-o.

I-am trimis obezea gi am intrat prin spate pentru a evita girul de

studenli care s-au inscris la audienlele de vineri. Am doui ore de au-

dienle ,,neprogramate" in fiecare vineri intre orele 15 gi 17. Acesta era

programul de funcfionare, noui minute de student, firi programare,

firi inscriere prealabili. Pur gi simplu vii - primul sosit, primul servit.

t7

Urmlream ceasul. Noud minute la dispozilie. Nici mai mult, nici mai

pulin, apoi un minut ca sI iegi gi si ii permili urmitorului student sd se

acomodeze gi si beneficieze de timpul lui. Daci ai nevoie de mai mult

timp, daci ili sunt indrumitor de tezi sau de orice altceva, doamna

Dinsmore te programeaz|pentru o intrevedere mai lungi.

Laora 15 fix am poftit prima studenti. Dorea si discutlm teoriile lui

Locke gi Rousseau, doi politologi cunosculi mai degrabi pentru reincar-

nirile lor din serialul TY Lost decdLt pentru teoriile lor filosofice. A doua

studenti nu avea un motiv serios pentru a fi aici decit pentru - o spun pe

gleau- a se da bine pe ldngi mine. Uneori imi vine si ridic o mdni gi si

spun: ,,Mai bine fd-mi nigte prijituri." Dar infeleg. A doua studenti a ve-

nit si cergeasci o noti gi anume, ea credea ci lucrarea cu B+ ar fi trebuit

si primeasci A-, cAnd, de fapt, probabil ar fi trebuit si primeasci B.

Aga stiteau lucrurile. Unii veneau la mine in birou pentru a inv6-

fa, altii pentru a md impresiona, unii veneau s[ cergeasci, unii veneau

si stim de vorbd - era ln reguli. Nu trag concluzii inbaza acestor vizi-

te. Ar fi gregit. Mi port la fel cu fiecare student care intri pe aceasti ugi

pentru ci suntem aici pentru a-iinvdla, daci nu gtiinfe politice, poa-

te c6te ceva despre gAndirea critici sau chiar -ah! - despre viafi. Daci

studenlii ar veni la noi gata formali gi firi temeri, care ar mai fi sensul?

- Rimdne B+, i-am spus dupi ce qi-a terminat pledoaria. Dar pun

pariu ciL vei putea si-!i mlreqti nota la urmdtorul eseu.

A sunat alarma ceasului. Da, dupi cum am mentionat, sunt foarte

strict cu timpul aici. Acum arita exact 15.29. Aga se face ci, atunci cdnd

privesc in urm[ la tot ce avea si se intAmple, gtiu exact cind a inceput

totul - intre orele 15.29 gi 15.30.

- Mulfumesc, domnule profesor, spuse ea, ridicAndu-se si plece.

M-am ridicat gi eu.

Biroul meu nu s-a schimbat deloc de cAnd am ajuns geful depar-

tamentului in urmi cu patru ani gi am preluat aceasti cameri de la

18 19

predecesorul gi mentorul meu, profesorul Malcolm Hume, secretar de

stat intr-o administrafie, gef de cabinet intr-alta. incd se pistrase fer-

mecitorul aer nostalgic al neglijenfei academice - globuri antice, cirfisupradimensionate, manuscrise ingilbenite, postere care atArnau pe pe-

reli, portrete inrimate ale unor birbali cu birbi. Nu era niciun birou in

camerd, doar o masl mare de stejar la care puteau sta doisprezece oa-

meni, exact numirul din grupul meu de licenfi.

Era dezordine pretutindeni. Nu m-am sinchisit si redecorez, nu

atdt pentru ci voiam si-mi onorez mentorul aga cum credeau cei mai

mul$, ci pentru ci, unu, eram leneg 9i chiar nu mi sinchiseam din prin-

cipiu; doi, nu prea am un stil personal sau fotografii de familie pe care

sd le expun gi nici nu prea imi pisa de prostia ci ,,biroul este oglin-

da birbatului" sau, dacd imi pisa, atunci chiar biroul definea ce este

bdrbatul; gi trei, intotdeauna am crezut ci dezordinea stimuleaz6 ex-

primarea individuall. Curilenia gi organizarea au ceva care inhibispontaneitatea studenfilor. Dezordinea pare si incurajeze libera expri-

mare a studenfilor - aici este deja harababurd gi dezordine, par ei sigAndeasci, aga ci ce rdu ar mai putea face ideile mele ridicole?

Dar era aga mai ales pentru ci eram leneg gi nu mi sinchiseam.

Ne-am ridicat amAndoi de la masa mare de stejar gi am dat mAna.

Ea mi-a finut-o o secundi mai mult decAt trebuia, aga ci mi-am re-

tras-o intenfionat repede. Nu, asta nu se intdmpla tot timpul. Dar se in-

timpla. Acum am 35 de ani, dar, cAnd am inceput aici - tAnir profesor

la douizeci gi ceva de ani - se intdmpla mai des. Vi amintili scena aceea

din Cdutdtorii arcei pierdute in care o studenti gi-a scris ,,TE IUBESC"

pe pleoape? Ceva aseminitor mi s-a intdmplat in primul semestru. AtAt

ci al doilea cuvdnt nu era ,,IIJBESC", iar primul cuvAnt a fost schimbat

din ,,TE" in ,,MA'. Nu mi laud cu asta. Noi, profesorii, avem o pozifie

de putere aproape imensi. Birbafii care se lisi picilili sau care cred ci,intr-un fel, meriti aceast[ atenlie (nu sunt sexist, dar aproape mereu e