Sub lumina trandafirie a unui blnd apus de soare, pmntul pare adncit ntr-o odihn neclintit: frunzele aipesc, pregtindu-se pentru tihnitul somn al nopii; n deprtri, miritile scnteiaz singuratice ca nite esturi de fir; iazul i aterne faa umed, sorbind, pn n adnc, lumina asfinitului. De jos, din vi, rsun talanga; iar pe deal, n vii, doinete fluierul. n aer, un popor ntreg de rndunele se pregtete de plecare; s-au adunat rnd pe rnd de prin prile acestea i, de bucurie, n zbor nebun, strbat vzduhul ca nite sgei. (Emil Grleanu Puiorii)