LICEUL TEHNOLOGIC ANGHEL SALIGNYSTR. MIHAI BRAVU NR. 243 MUNICIPIUL PLOIESTI

UTILIZAREA ANALIZELOR DE LABORATOR IN DIADNOSTICUL INFECTIILOR STAFILOCOCICE - SEPTICEMII

COORDONATOR ABSOLVENTDr.HAGIANU NICOLETA VOICU (PINTILIE) ELENAPROF. LUPASCU CRISTINA

SESIUNEA IULIE 2015

CAPITOLUL I STAFILOCOCI ETIOLOGIE SI CLASIFICARE

CARACTERE MORFOTINCTORIALE Stafilococul a fost descoperit de Pasteur in 1880 . Este germenul piogen si face parte din flora normal a organismului , fiind intalnit frecvent pe tegumente , in cavitatile naturale si intestin.Stafilococii sunt bacterii saprofite si conditionat-patogene , umane si animale , gram-pozitive , acido-alcoolo-rezistente , sunt cocii mobili nesporulati cu un diametru de 0,5-1,5 micrometrii , in colonie apar singuri grupati in perechi sau in lanturi formand imagini sugestive , asemanatoare unor ciorchine de struguri , de unde si denumirea lor din grecescul staphule = ca un strugure.HABITAT Foarte raspandit in natura , stafilococul saprofit se intalneste in aer , apa, pe tegumentele si in cavitatile naturale ale oamenilor si animalelor facand parte din flora normala a acestora . Stafilococul este responsabil de aproximativ 70-80% din supuratiile intalnite in practica medicala si se localizeaza frecvent la nivelul epiteliului , dar poate parazita orice tesut sau organ producand : sinuzite , osteite , osteomielite , artrite, abcese cutanate sau ale organelor interne , foliculite , acnee , furunculi , panaritiu , otite , conjuctivite etc. Stafilococii colonizeaza in mod obisnuit tegumentele gazdei umane fiind printre primii agenti patogeni care au putut fii identificati in laborator . Ei produc o serie de boli , precum infectii purulente superficiale si profunde , intoxicatii sistemice si infectii ale tractului urinar . In zilele noastre stafilococii reprezinta principala cauza de bacteriemie , de infectii ale plagilor chirugicale , dar si ale materialelor protetice . De asemenea stafilococii ocupa locul 2 in randul celor mai frecvente cauze de producere a infectiilor nosocomiale ( infectii intraspitalicesti). Stafilococul are particularitati structurale si metabolice care pot determina o paleta foarte bogata de reactii are organismului gazda , fie ca urmare directa a componentelor enzimatice si toxice , fie prin actiunea antigenica care declanseaza raspunsul imun : inflamatie , fagocitare , reactie antigen anticorp etc. Sursa de infectie este de obicei constituita din stafilococi proprii de pe tegumente sau mucoase . Astfel , plagile , ulcerele trofice sau de decubit, eroziunile , infectiile virale , diabetul , etc creaza posibilitati de inocul al stafilococului , concomitent cu diminuarea imunitatii organismului .In infectiile stafilococice , recidivante se creaza o stare de alergie si tratamentul cu antibiotice nu este eficient . Din aceste motive si pentru a preveni recidivele se asociaza o imuno-terapie cu vaccin stafilococic sau anatoxina stafilococica. In infectiile stafilococice recidivante se dezvolta o stare de alergie care necesita alaturi de antibiotice asocierea unei imonuterapii prin administrare de vaccin dupa o schema eficienta de desensibilizare.

CARACTERE DE PATOGENITATE

Atat S.aureus cat si o parte din SCN sunt inclusi in categoria microorganismelor conditionat patogene.S.aureus apare mai frecvent implicat in producerea unor infectii , de obicei la nivelul tegumentelor si mucoaselor insotite de formarea de puroi , dar cu potential de generalizare . Tulpinele de S.aureus au capacitatea de a adera la mucoase , epitelii , endotelii , in special datorita prezentei acidului lipoteichoic , proteinei A si altor adezine. Dupa aderare si multiplicare , in cursul infectiilor pot fi produse o serie de substante cu rol in patogenitate . De mentionat si faptul ca stafilococii reprezinta unele dintre primele microorganisme pentru care s-a descris fenomenul aparitiei rezistentei la antibiotice.Patogenitatea stafilococilor se datoreaza virulentei dar si capacitatii de a elabora anumite toxine. Un exemplu in acest sens este coagulaza care determina coagularea plasmei , actiune care ii permite sa isi creeze un invelis de fibrina, cu ajutorul caruia se sustrage fagocitozei . Stafilococul auriu (S.aureus)isi exercita patogenitatea atat printr-o structura cat si printr-o multitudine de enzime pe care le produce astfel :Capsula (un strat subtire care inveleste bacteria) protejeaza bacteria de actiunea celulelor si mecanismelor de aparare ale organismului (fagocitoza,leucocite ,macrofage ) si favorizeaza in acelasi timp aderenta bacteriei de catetere si de alte materiale . sintetice: proteze, valvulare , proteze articulare , sunturi , grefe etc.Peretele celular al bacteriei contine mai multe substante care declanseaza reactiile inflamatorii in organism , stimuleaza sinteza de pirogeni endogeni (substante sintetizate in organism care determina aparitia febrei ) si inhiba mecanismele de aparare ale organismului .Tot la nivelul peretelui celular exista acizi teicoici care ajuta la atasarea stafilococilor de suprafetele mucoaselor. Stafilococul auriu secreta un numar mare de toxine:5 enzime citolice , care usnt capabile sa lezeze membranele celulare si deci sa distruga celulele ; acestea sunt alpha , beta , gama hemolizinele si leucocidina ; dupa cum le spune si numele , hemolizinele au ca principal rol hemoliza distrugerea eritrocitelor dar ele pot distruge si alte tipuri de celule avand un rol important in producerea leziunilor tisulare ; leucocidinele ataca si distrug leucocitele.Exfoliantina , ce determina leziu i la nivelul epidermului cu exfoliere consecutiva ; este responsabila de aparitia dermatitei exfoliative in cadrul sindromului stafilococic al pielii oparite (frecventa la copiii mici )Toxina- 1 a socului toxic responsabila de sindromul toxic caracterizat prin : febra , hipotensiune , eruptie , urmata de descuamare si afectarea mai multor organe interne.Enterotoxina (sunt 5 , notate de la A la E ) , responsabile de toxiinfectiile alimentare cu stafilococ ele fiind rezistente la aciditatea gastrica si rezista 30 de min. La temperatura de 100 de grade celsius, ceea ce semnifica faptul ca alimentele contaminate cu enterotoxina stafilococica nu devin inofensiva prin fierbere ; aceste enterotoxine se pare ca au actiune si asupra SCN , ceea ce explica varsaturile severe ce apar uneori in toxiinfectiile alimentare.De asemenea , stafilococul secreta un numar de enzime care au diverse roruli in patogenitate dar care sunt utilizate si ca markeri in diagnosticul infectiilor stafilococice :Coagulaza , care poate converti fibrinogenul in fibrina si este un marker al firulentei S.aureusCatalaza , care protejeaza bacteria de actiunea apei oxigenate .Hialuronidaza , care hidrolizeaza acidul hialuronic din testul conjunctiv favorizand astfel diseminarea infectiei .Fibrinolizina ,care dizolva cheagurile de fibrina fiiind un factor de difuziune al infectiei .Lipazele , care hidrolizeaza lipidele , ceea ce ii permite bacteriei sa supravietuieasca si sa invadeze pielea, tesutul subcutanat si ariile sebacee ale organismului .Nucleaze , marker pentru S.aureus Penicilinaze sau beta lactamaze , enzime care inhiba penicilina si antibioticele betalactamice,ceea ce-i confera rezistenta bacteriei la tratamentul cu pencilina si alte antibiotice similare. Desi contine , fermenti specifici , elibereaza toxine foarte puternice si este rezistent la multe antibiotice , stafilococul auriu nu poate invinge sistemul imun al unui organism sanatos . Imunitatea locala si generala a organismului impiedica dezvoltarea si multiplicarea acestui microb.

CARACTERE BIOCHIMICE SI DE METABOLISM

Aerob si facultative anaerob se dezvolta la 37g C. Prezenta CO2 in proportie de 20% favorizeaza producerea de pigment si de toxina. Fermenteaza unele zaharuri, fermentarea manitei fiind socotita un test de patogenitate. Se poate dezvolta pe medii cu o cantitate mare de sare (7,5 g %) proprietate ce permite izolarea stafilococilor dintr-o asociatie microbiana.

REZISTENTA LA AGENTII FIZICI, CHIMICI SI BIOLOGICI Stafilococul este un germene rezistent. Rezista 60 min la 60 gC. In produsele uscate rezista cateva luni. Sublimatul 1%o il omoara in 10 min., iar alcoolul de 70 g in 60 min. Este sensibil la antibiotic dar in timp au devenit din ce in ce mai rezistenti. Colorantii de aniline in unele concentratii, au actiune bacteriostatica sau chiar bactericida asupra stafilococilor, fapt pentru care adaugarea acestor substante la unele medii de cultura permite selectionarea germenilor asociati. Stafilococii sunt relativ rezistenti fata de agentii din mediul extern. In culturi (bullion geloza) rezista in special la temperatura frigiderului cateva luni: in puroi uscat pot supravietui 2-3 luni.Stafilococul are o mare capacitate de adaptare , la temperaturi intre 6-46 grade Celsius si la ph intre 4-9,3. Daca inocularea stafilococica este moderata cantitativ si calitativ atunci organismal prin mecanismele sale de aparare poate sa elimine germenii infectati .

CARACTERE BIOCHIMICE

Stafilococii au un metabolism glucidic atat respirator cat si fermentativ. Fermenteaza glucoza, manitolul, xiloza, lactoza, zaharoza, etc. cu producere de acid. Capacitatea de acidifiere a mediului continand manita, este utilizata ca test de diferentiere intre S.aureus (manito-pozitiv) si SNC (manito-negativ). Stafilococii aurii sunt catalazo pozitivi .

CAUZELE CARE FAVORIZEAZA APARITIA INFECTIILOR STAFILOCOCICE SUNT Scaderea statusului imun al organismului (in urma anumitor boli ) Traume sau leziuni la nivelul pielii si al mucoaselor Internarea in spital pe o perioada lunga de timp Nerespectarea regulilor igienico-sanitareAnitibioterapia indelungata si schimbarea frecventa a grupelor de antibiotice (se dezvolta rezistenta bacteriana fata de antibiotice) Dezechilibrul alimentar (avitaminoza )Stresul cotidian Intubatia oro-trahealaNerespectarea regulilor igienice de pregatire si pastrare a alimentelor alterabile . Daca in analiza bacteriologica a secretului nazo-faringian a fost constatata prezenta stafilococului acesta nu inseamna obligatoriu confirmarea unei patologii . Depistarea microbului in secretul nazo-faringian , fara simptomele de baza ale unei maladii , nu justifica inceperea unui tratament medicamentos .Tratamentul infectiilor provocate de stafilococi este dificil deoarece aceste microorganisme sunt foarte rezistente fata de multe antibiotice si preparate antiseptice . Tipul de antibiotic necesar va fi indicat numai de catre medic , sub controlul antibiogramei .

CATEGORIILE DE RISC DE INFECTIE CU STAFILOCOC

Oricine poate dezvolta o infectie cu stafilococ, desi anumite grupuri de oameni au un risc crescut: nou- nascutii, femeile care alapteaza si persoanele cu afectiuni cornice, cum ar fi diabetul zaharat, cancerul, bolile vasculare si bolile pulmonare. Persoane care isi injecteaza droguri sau medicamente, cele care au leziuni ale pielii sau boli dermatologice, catetere intravenoase sau incizii chirurgicale si cele cu un sistem imunitar slabit, au un risc crescut de infectii stafilococice.CLASIFICAREA STAFILOCOCILOR Cele mai importante specii din genul Staphylococcus sunt reprezentate de:

1. S. aureus2. S. epidermidis ( produce un pigment alb)3. S. saprophyticus ( produce un pigment citrin)

S. aureus, reprezinta specia cel mai frecvent implicate in clinica, celelalte doua specii fiind de obicei nepatologice. S. aureus, se poate multiplica la nivelul tegumenelor si mucoaselor, in special la nivelul vestibului nasal, dar si la nivelul foliculilor pilosi si la nivelul glandelor sebacee. Avand un tropism special pentru derm stafilococii provoaca infectii la nivel cutanat insotite de puroi, dar pot fi implicate si in infectii ale altor tesuturi si organe. S.aureus face parte din categoria patogenilor coagulo- pozitivi, fiind un agent infectios deosebit de important pentru gazda umana. Coloniile de S. aureus au dimensiuni mari au o coloratie galben aurie si manifesta activitate beta- hemolitica intensa atunci cand se dezvolta pe mediile de cultura cu agar- sange de oaie. Pana in present au fost identificati doar 5 specii de stafilococi coagulo-pozitivi, S. aureus fiind patogen pentru om. Stafilococii care au dezvoltat o virulenta accentuata, sunt capabili de a coagula plasma si sunt denumiti stafilococi coagulazo pozitivi. Cei care au o virulenta diminuata si care nu pot coagula plasma sunt denumiti stafilococi coagulazo negativi.Staphylococcus aureus reprezinta pentru om cel mai important si frecvent patogen al casei. El reprezinta o continua provocare pentru sistemul public de sanatate, datorita tenacitatii sale, a potentialului distrtuctiv, dar si datorita aparitiei unui numar din ce in ce mai mare de tulpini cu rezistenta crescuta la antibiotic. In contrast stafilococii coagulazo-negativi (SCN), cum ar fi spre exemplu staphylococcus epidermis, au un grad de virulenta mult diminuat.Rezervorul acestui patogen il reprezinta gazda umana in medie 30% dintre adulti sunt purtatori de S.aureus. Infectia poate patrunde in organism, prin intermediul epiteliul mucoasei nazofaringelui, prin intermediul epiteliul axilei, vaginului, perineului sau a tractului gastrointestinal. Numarul cazurilor de colonizare vaginala creste simtitor in randul femeilor tinere in timpul perioadei menstruale, fenomen deosebit de relevant pentru elucidarea patogeniei simdromului socului toxic. Colonizarea gazdei umane se poate realiza in mod intermitent sau persistent depinzand de gradul de virulenta al patogenului, de factori ce tin de gazda umana, dar si de competitia naturala cu flora non-stafilococica. Cei mai multi purtatori cronici provin din randul celor care au fost expusi in mod repetat la infectiile stafilococice dar si la cei cu leziuni acute sau cronice care pot afecta integritatea tegumentara (solutii de continuitate). Astfel cea mai frecventa colonizare o vom intalni in randul cadrelor medicale de ingrijire, in randul pacientilor dializati, a celor diabetici, a celor care utilizeaza droguri injectabile sau in randul persoanelor cu afectiuni dermatologice cronicizate. Colonizarea mucoaselor si tegumentelor reprezinta un factor de risc deosebit de important pentru aparitia infectiilor- exemplu: aparitia infectiei in urma unei interventii chirurgicale toracice, este mai frecventa in randul pacientilor care in perioada preoperatorie prezentau un nazofaringe colonizat cu S.aureus. Studiile microbiologice utilizeaza metode diverse pentru aprecierea implicarii unor tulpini patogene intr-o posibila epidemie: metode de tipare a fagilor, determinarea profilului plasmidic, determinarea rezistentei la antibiotic, tiparea a AND-ului, tiparea ribozomilor, precum si reactia de polimelizare in lant pentru analiza polimorfismului genetic.

S. epidermis, au un grad de virulenta mai diminuat, fiind capabili, sa adere de materialele protetice provocand numeroase infectii nosocomiale, mai ales in randul pacientilor imunosupresati.

S. saprophyticus, reprezinta o alta specie de stafilococi coagulo negative, care provoaca in mod frecvent infectii ale tractului urinar.

CLASIFICARE. SINDROAME STAFILOCOCICE INTOXICATIILE STAFILOCOCICE1. Sindromul socului toxic2. Sindromul stafilococic al pielii oparite3. Toxiinfectia alimentara stafilococicaINFECTIILE STAFILOCOCICE 1. Infectiile stafilococice ale pielii si tesuturilo moi2. Infectii ale tractului respirator3. Infectii ale SNC4. Infectii ale tractului urinar5. Infectii endovasculare6. Infectii musculo scheletate

Infectiile stafilococice ale pielii si tesuturilo moi;S aureus este cel mai obisnuit agent al infectiilor pielii si tesuturilor moi, infectiile fiind produse de obicei de c catre flora proprie care colonizeaza tegumentele si mucoasele.FOLICULITA este infectia foliculului pilos ( radacina firului de par) si apare ca o pustule galbena, rotunjita inconjurta de o zona rosie. FURUNCULUL este infectia necrotica a zonelor profunde ale unui folicul pilos, lolocalozat pe fese , fata, gat; este dureros, sensibil si se pot insoti de febra si alte manifestari generale.CARBUNCULUL este infectia profunda a unui grup de foliculi pi;psi; este foarte dureroasa, fiind insotita de altererea starii generale si febra aparand frecvent la barbatii adulti si varstnici, cu localizare pe ceafa, umeri , solduri si coapse.PANARITIUL infectia pliurilor laterale ale unghiilor este frecvent determinate de s. aureus.CELULITA infectia intinsa a tesutului subcutanat poate fi produsa de s. aureus desi mai frecvent este determinate de streptococi. ERIZIPELUL- este o eruptive cu margini ridicate, bine delimitate, este o infectie superficiala a dermului si tesutului subcutanat, produsa uneori si de s. aureus, desi mai frecvnt are etiologie streptococica.De asemenea, s. aureus, poate determina infectarea secundara a plagilor traumatice su chirurcicale. Tratamentul acestor infectii costa in administrarea de antibioticce antistafilococice local si /sau sistemic si ingrijirea leziunilor locale, unde este cazul si drenaj chirurgical ( furuncul, carbuncul).

Infectii ale tractului respirator Infectiile respiratorii cu s. aureus se pot produce fie datorita florei de la nivelul orofaringelui, fie datorita diseminarii hematogene a stafilococilor, de la un focar intravascular de infectie ( endocardita inimii derpte, tromboflebita septica). Infectiile cu stafilococ pot fi localizate oriunde la nuvelul tractului respirator, determinand rinofaringite, faringoamigdalite, traheite, bronsite, pneomonii, empiem, sinuzite. Etiologia stafilococica a pneomoniei este neobisnuita, dar cand apare poate avea o evolutoe severe. Factori predispozanti pentru pneumonia stafilococica sunt: institutionalizarea in unitati de ingrijire a bolnavilor cronici antibioterapia folositta recent, spitalizarea, intubatia traheala, infectiile respiratorii virale, boli cornice sau care se insotesc de imuno depresie.Infectiile sistemului nervos central (SNC) S. aureus ajunge la nivelul SNC fie pe cale hematogena (prin sange), de la o endocardita cel mai frecvent, fie prin extindere directa de la o infectie a tesuturilor vecine: oasele craniului, sinusuri, infectii ale pielii si tesuturilor moi de la nivelul fetei. Abcesul cerebral -poate aparea prin extindere directa de la o sinuzita, de la infectia stafilococica a tesutului moale, de la un traumatism penetrant sau o plaga chirurgicala, sau prin diseminare hematogena de la o endocardita infectioasa.Meningita purulenta poate insoti abcesul cerebral sau apare independent de acesta.Empiemul subdural se produce prin extindere directe de la o osteomielita a craniului dupa interventii chirurgicale sau traumatisme, ori de la o sinuzita.Abcesele epidurale spinale pot aparea in relatiile cu osteomielita sau infectia discului vertebral, in timp ce abcesele epidurale cerebrale apar dupa sinuzite, traumatisme sau interventii chirurgicale.S. aureus este cauza cea mai obisnuita de tromboflebita intracraniana septica care apare de obicei, dupa o sinuzita, mastoidita sau o infectie stafilococica a tesuturior moi ale fetei. Adesea aceste infectii pot coexista: astfel, meningita poate insoti un abces cerebral, o flebita intracraniana, iar flebita poate insoti abcesul epidural sau empiemul.

Infectiile tractului urinar. S.aureus este o cauza neobisnuita a infectiei tractului urinar. De obicei, apar secundar interventiilor asupra vezicii urinare: cistoscopia, sondaj vezilal etc.In absenta unor manevre urologice, prezenta S. aureus in urina trebuie sa ridice suspiciunea diseminarii hematogene a infectiei frecvent de la o endocardita stafilococica, avandu-se in vedere si existent unui abces la nivel renal.

Infectiile endovasculare. Stafilocolul auriu este una dintre cauzele cele mai frecvente de endocardita bacteriana acuta, atat pe valve native, cat si pe valvulare, valvele cele mai frecvent afectate fiind valvele mitrale si aortice. La consumatorii de droguri intravenoase apare mai frecvent endocardita inimii drepte cu afectarea valvei tricuspide. Endorcadita stafilococica are o rata crescuta de mortalitate (40-60%), atat prin tulburarile cardiac pe care le antreneaza, cat si prin diseminarea hematogena a infectiei cu aparitia septicemiei, meningitei, abceselor cerebrale si abcese in diferite alte organe etc.

Infectiile musculo-scheletale S.aureus este cea mai frecventa cauza de osteomielita acuta la adulti si una dintre principalele cause la copii. Se produce prin diseminarea hematogena sau prin extindere directa de la un focar infectios. La adulti, localizarea cea mai frcventa este corpul vertebral, in timp ce la copii se localizeaza frecvent la nivelul metafizelor oaselor lungi (unde vascularizatia este mai bogata). Clinic, apare durere locala insotita de febra si alte semne generale. O forma particulara de osteomielita este cea asociata cu protezele articulare sau cu dispozitivele de fixare interne sau externe. Durerea, febra, inflamatia si decuamarea tegumentelor, care capata un aspect asemanator cu pielea oparita; zonele denudate raman rosii, stralucitoare si sunt o poarta de intrare pentru diverse bacterii si o cale prin care se pierd lichide si electroliti, la fel ca si arsurile termice. Dupa aprox. 48 ore zonele denudate se usuca si incepe o noua descuamare. Evolutia bolii este in medie de 10 zile, mortalitatea prin hipovolemie si infectii fiind insa semnificativa. Tratementul include administrarea de antibiotic antistafilococice, lichide, electroliti si tratamentul local al zonelor denudate. Toxiinfectia alimentara stafilococica Toxiinfectiile alimentare sunt provocate de exotoxinele preformate, existente in alimente in care s-au multiplicat stafilococi entorotoxigeni. Apare ca urmare a ingestiei alimentelor condaminate cu enterotoxine stafilococice. Principalele alimente care se pot contamina sunt preparatele din carne si prajiturile cu crema, deoarece stafilococii se dezvolta in mediu bogat in protein si zahar; prepararea termica distruge stafilococii, dar nu si enterotoxinele care sunt stabile termic. Cel mai important factor de risc pentru toxiinfectia alimentara stafilococica este consumarea alimentelor lasate la temperature camerei pe o perioada mai indelungata, in special in anotimpul cald, timp care permite stafilococilor sa secrete toxinele. Simptomele debuteaza in scurt timp dupa ingestia alimentelor, cu greturi, varsaturi, dureri abdominale, diaree. Se vindeca in general in circa 24 ore. Alimentele sunt contaminate in general de catre cei care le manipuleaza (de ex. de la un panaritiu).Toxiinfectile alimentare provocate de enterotoxina stafilococica se caracterizeaza printr-o perioada scurta de incubatie 1-6 ore , cu greata , voma si diaree . Fierberea rapida a alimentelor nu deranjeaza enterotoxina. Dificultatea imbolnavirii depinde de cantitatea de toxina din mancare. Inafara de simptomele euntate ,se mai constata crampe abdominale , salivatie abundenta si uneori scaun cu sange , o complicatie suplimentara poate fi colapsul circulator. Enterotoxinele stafilococice sunt teromostabile (rezista 30 minute la 100 grade Celsius), ceea ce impune pastrarea alimentelor in frigider atat inainte cat si dupa preparare.

STAFILOCOCI COAGULAZO-NEGATIVI

Dintre stafilococii care nu poseda capacitatea de a produce coagulaza, numiti si coagulazo-negativi, cel mai des implicat in infectii la om este staphylococcus epidermidis (stafilococul alb). Sunt cauza majora de infectie nozocomiala si infecteaza mai frecvent protezele, grevele venoase sau apar dupa dializa peritoneala; sunt germeni cu o patogenitate redusa, infectiile fiind datorate mai mult vulnerabilitatii gazdei decat virulentei bacteriei. Stafilococii coagulazo-negativi au anumite caracteristici comune:-sunt in general latenti: intre momentul contaminarii (procedura medicala de exemplu) si debutul simptomelor exista o lunga perioada de timp, cu exceptia pacientilor cu neutropenie la care debutul este precoce -majoritatea determina infectii nosocomiale, cu exceptia endocarditei pe valve native si a infectiilor urinare produse de S. Saprophyticus.-majoritaea infectiilor sunt produse de tulpini rezistente la mai multe antibiotice, inclusiv la peniciline si cefalosporine.-multe dintre infectii sunt associate unor proteze, dispositive, catetere, care necesita indepartarea lor pentru vindecare. In infectiile valvulare, bacteria este introdusa in timpul interventiei chirurgicale, simptomele putand aparea si la un an de la aceasta. Infectia consta intr-un abces care se localizeaza la locul unde valve artificiala se leaga de tesutul miocardic, care in timp duce la desprinderea valvei cu compromiterea activitatii mecanice a inimii urmata de deces.Infectiile cateterelor si by-pass-urilor sunt cauzate intr-o proportie de 20-65% de stafilococi coagulazo-negativi care produc o bacteriemie de lunga durata cu formarea in circulatia sangvina a unui exces de complexe antigel anticorp carae printr-o reactie de hipersensibilitate poate produce afectarea rinichiului (glomerulonefrita).

STAFILOCOCUL , IDENTIFICARE, IZOLARE, SELECTARE , CULTIVARE Stafilococii se cultiva foarte usor si cresc deosebit de rapid pe majoritatea mediilor nutritive bacteriologice la temperature de 37substanta coloranta (S.aureus coloratia aurie galbuie , S.albus alb ) . Diferite tulpini determina hemolize pe agar de sange . Stafiolococii descompun hidratii de carboni (formari de acid lactic) , dar nu formeaza niciun gaz .Rezistenta stafilococilor la noxe chimice si fizice din mediul inconjurator este inalta , comparative cu alte tipuri de bacterii . Ei rezista timp de 15-30 minute la temperaturii de 60 de grade Celsius . Sunt rezistente la dezhidratare si au o mare toleranta la sare (pana la 10 %) . Multe tulpini formeaza enzima penicilinaza , care distruge penicilina G prin descompunerea inelului lactamic . Antigenii polizaharidici si proteinici ai stafilococilor permit o clasificare pe grupe a tulpinilor . Teste serologice in schimb au o importanta limitata in identificarea tulpinilor isolate stafilococice .