Programe de exerciţii pentru sugar şi copilul mic

Programele se pot împărţi schematic în 4 faze: Faza I - de la naştere la 3 luni:

o domină exerciţiile de relaxare musculară, datorită hipertoniei fiziologice existente pe musculatura flexoare, în special la nivelul membrelor

o pregătirea „posturii păpuşii” Faza a II-a - 3 luni - 6 luni:

o perioada de pregătire pentru poziţia şezând o pregătirea pentru târâre, rostogolire

Faza a III-a - 6 luni – 9/12 luni o perioada de consolidare a poziţiei şezând o pregătirea ortostatismului şi mersului.

Faza a IV-a – 9/12 luni – 15 luni o perioada joculuio se consolidează poziţia ortostatică, mersul o pregătirea copilul pentru mişcarea independentă.

Fiecărei faze îi corespunde o gamă largă de exerciţii. Dintre acestea se vor alege acele exerciţii care sunt acceptate de către copil. 1) Exerciţii - faza I (naştere - 3 luni)

Datorită hipertoniei fiziologice existente pe musculatura flexoare, se vor efectua exerciţii de relaxare musculară generală şi segmentară.

De asemenea se vor alege exerciţii de tonifiere musculatură abdominală şi pentru musculatura spatelui; exerciţii de respiraţie.

La început răspunsurile musculare la stimulare sunt reflexe, involuntare dar, pe parcurs, acestea se vor transforma în mişcări voluntare.

Aceste exerciţii se răsfrâng pozitiv şi asupra aparatului respirator, influenţează pozitiv digestia şi reglează tonusul muscular.

La această vârstă mişcările se vor efectua în general din decubit dorsal. Vor fi evitate mişcările până la limită, extensiile prea puternice şi mai ales

răsucirile. În această fază a creşterii, mişcările la nivelul membrelor este bine să se execute simetric şi simultan şi să se evite mişcările asimetrice.

Durată programului va fi de 5-10 minute.Exerciţii de relaxare musculară generală:

Sugarul, dezbrăcat, susţinut la nivelul şoldurilor se plasează în decubit dorsal pe o minge Pezzi (physioball), cu diametru mare, uşor dezumflată. Se execută apăsări uşoare, regulate, lente pe minge. Mişcările se fac lent, aşteptând reacţia sugarului, care se va relaxa. Iniţial copilul trebuie să se familiarizeze cu mingea (să o vadă, să o atingă), ca să se evite orice sentiment de insecuritate atunci când mingea va fi folosită, mai târziu, la alte exerciţii

Exerciţii pentru membrele superioare: Relaxarea pumnului – decubit dorsal, efectuăm priză la nivelul umărului de unde

pornim şi executăm presiuni uşoare de-a lungul braţului până la pumn, unde se execută scuturări. Sugarul va relaxa întreg membrul superior şi va desface pumnul. Când şi-a desfăcut pumnul îl facem să atingă cu palma faţa lui, a noastră,

mâna noastră. Priza se face în porţiunea mijlocie a braţului, se evită mişcările bruşte sau tracţiunea excesivă (risc de dislocare a umărului).

membrele superioare duse „în eşarfă” – decubit dorsal, cu mâinile încrucişate, prindem antebraţele copilului, se duc mâinile copilului, cu blândeţe, spre umărul opus. Pentru obţinerea unei relaxări mai bune, mai întâi, se fac scuturări ale membrelor superioare. După ce eliberăm mâinile, îi arătăm o jucărie, pe care într-o zi o va apuca.

Decubit dorsal pe masă sau saltea, lăsăm copilul să ne prindă de police; cu celelalte degete cuprindem articulaţia pumnului. Extindem membrele superioare, le ridicăm la verticală, apoi executăm o abducţie în cruce până pe planul mesei.

Exerciţii pentru membrele inferioare: Decubit dorsal, cu priza la nivelul coapsei se execută scuturări. Obţinem relaxarea

dorită, apoi ducem, întâi simultan, apoi alternativ, genunchii la piept. Decubit dorsal, priza la nivelul picioarelor cu policele aplicate pe talpă iar restul

degetelor pe faţa dorsală a piciorului, se execută flexii, extensii ale piciorului, cu presiuni uşoare pe bolta plantară. Se pot executa şi circumducţii, abducţii şi adducţii.

Decubit dorsal, se execută flexii şi extensii (fără a provoca hiperextensie) ale genunchilor. Acesta este şi un bun exerciţiu de respiraţie, dacă, atunci când se flectează genunchii, se presează ambii genunchi pe abdomen, aşteptând ca sugarul să expire apoi se realizează extensia genunchilor pe timp inspirator.

Exerciţii pentru musculatura abdominală Decubit dorsal, se zgârie uşor cu unghia regiunea paraombilicală, ceea ce va

declanşa o contracţie reflexă a musculaturii abdominale . Decubit dorsal, se cuprinde cu întreaga mână, cu degetele răsfirate, abdomenul

copilului, delicat dar ferm, şi se aşteaptă să se perceapă contracţia musculaturii abdominale, după care se desprinde mâna imediat. Acest exerciţiu stimulează tranzitul intestinal. Dacă sugarul este constipat sau prezintă o hernie ombilicală, este recomandat ca el să se repete de 5-10 ori pe zi, la fiecare schimbare de scutec.

Exerciţii pentru musculatura spatelui Sugarul susţinut de sub axile se înclină anterior. Acesta va putea să ridice capul

începând din luna a doua. Decubit ventral cu braţele trecute peste un rulou cu diametru mic, se plasează o

jucărie în faţă. Susţinut de pelvis şi coapse se rulează în faţă şi spate. Exerciţiul stimulează adoptarea posturii păpuşii.

Copilul susţinut, în faţa oglinzii, cu spatele lipit de pieptul mamei, care îl susţine cu o mână pe piept, cealaltă la nivelul genunchilor. Pe măsură ce creşte poate fi uşor depărtat de pieptul mamei.

Decubit ventral cu o pernă mică sub abdomen; se netezeşte spatele în sens craniocaudal. Sugarul va încerca să-şi ridice capul şi umerii (pregătirea pentru postura păpuşii).

2) Exerciţii - faza II (3-6 luni) Trecerea de la o fază la alta se face treptat, exerciţiile de relaxare musculară se pot continua câteva săptămâni, mai ales dacă sugarul este hiperactiv. Hipertonia de pe musculatura flexoare diminuează treptat.

Exerciţiile devin importante în această fază şi au drept scop exersarea musculaturii în vederea pregătirii poziţiei şezând. Se vor face alternativ exerciţii pentru musculatura abdominală şi pentru cea a spatelui. Durata exerciţiilor creşte la 10-15 minute.

Ca jucării se pot folosi propriile mâini şi picioare, diverse bucăţi de materiale colorate, jucării sunătoare, piuitoare, din cauciuc, diverse obiecte din materiale cu texturi diferite, pentru dezvoltarea simţului tactil (moale, aspru, tare, cald, rece), hârtii pe care să le mototolească. Jucăriile se dau copilului numai în stare de veghe şi sub supraveghere.Exerciţii de stimulare a rostogolirii

Decubit dorsal, mâna noastră dreaptă se insinuează pe sub genunchiul stâng al copilului cuprinzând genunchiul lui drept. Mâna noastră stângă duce braţul drept al copilului pe lângă cap, se execută rostogolirea pe partea dreaptă a sugarului. Pentru rostogolirea din decubit ventral în cel dorsal se plasează mâna dreaptă a copilului sub pieptul lui, se flectează genunchiul stâng (opus) executând rostogolirea.

Decubit dorsal, contrapriză la nivelul şoldului stâng. Cealaltă mână flecteză membrul inferior drept peste cel stâng. Copilul va executa rostogolirea. Se va executa rostogolirea în ambele sensuri. Exerciţiul se poate face şi pe physioball.

Exerciţii pentru tonifierea musculaturii spatelui Sugarul susţinut vertical, cu spatele la mamă, cu o mână la nivelul pieptului cu

cealaltă la nivelul genunchilor. Din această poziţie se lasă să cadă trunchiul spre o minge care este plasată în faţă, până copilul se sprijină pe mâini, îl lăsăm să reacţioneze. El va face un mic efort de a se ridica singur.

Sugarul susţinut ca în exerciţiul anterior, se execută aceeaşi mişcare numai că în momentul în care copilul se sprijină cu mâinile pe minge, rostogolim mingea depărtând-o de noi, ceea ce va face ca sugarul să desprindă întâi o mână apoi pe cealaltă.

Extensia trunchiului cu ajutorul membrelor superioare – decubit ventral, se prinde sugarul de antebraţe şi este ridicat în extensie, cu capul, umerii şi trunchiul deasupra planului de sprijin. Se menţine câteva secunde apoi se revine la poziţia iniţială şi se relaxează musculatura prin vibraţii/neteziri uşoare.

Decubit ventral pe minge, rulăm mingea ţinând sugarul cu o mână la nivelul feselor; îi atragem atenţia cu o jucărie ţinută sus în dreptul capului, ceea ce va detemina extensia capului, trunchiului, ajungând astfel să se sprijine pe palme.

Mama sau kinetoterapeutul în decubit dorsal, sugarul în decubit ventral pe pieptul mamei, acesta va face automat un efort de extensie a capului. Sugarul poate fi ajutat ţinându-l de antebraţe.

Pentru musculatura dorso-lombară – decubit ventral pe masa de înfăşat cu capul şi umerii în afara suprafeţei de sprijin. Pentru creşterea dificultăţii se plasează copilul cu partea superioară a trunchiului complet în afara planului de sprijin.

Pentru susţinere se plasează o mână pe fese iar cealaltă sprijină antebraţele. Sugarul îşi va ridica capul şi umerii. Treptat se încearcă să se dea drumul antebraţelor.

Stimularea extensiei trunchiului – sugarul în decubit ventral, kinetoterapeutul îl presează uşor pe gambe şi glezne şi cu mâna dreaptă îi arată o jucărie, făcându-l atent să se uite la ea. Sugarul va efectua o extensie a trunchiului timp de 2-3 secunde apoi revine la poziţia iniţială.

Decubit lateral. Se apasă umărul cu o mână, cu cealaltă se flecteză membrul inferior opus (al părţii de sprijin) cu priză la nivelul gambei. Copilul va redresa capul ridicându-l de pe suprafaţa de sprijin.

Exerciţii pentru musculatura abdominală Decubit dorsal pe sol, se fixează membrele inferioare între genunchii

kinetoterapeutului, se lasă copilul să ne prindă de police şi este ajutat să se ridice în şezând. Se încurajează şi verbal („hopa sus”).

Decubit dorsal, se fixează coapsele copilului cu o mână, cealaltă se plasează sub ceafă şi sugarul este stimulat să flecteze capul.

Decubit dorsal, se fixează membrele superioare în lateral, se agaţă o jucărie sus în dreptul ombilicului. Se îndeamnă copilul să prindă jucăria cu picioarele.

Decubit dorsal pe minge, copilul se ţine de coapse, şi se rulează mingea înainte şi înapoi, dreapta, stânga; se observă că la un moment dat copilul ajunge să stea în şezând pe minge. Acest exerciţiu este bun şi pentru exersarea echilibrului.

Decubit dorsal, se prind gleznele copilului, şi se efectuează pasiv bicicleta, împingând alternativ câte un genunchi la piept.

Decubit dorsal, se prind gleznele copilului şi se execută pasiv forfecări ale membrelor inferioare în plan sagital şi frontal.

Decubit dorsal, se apucă braţul şi piciorul de aceeaşi parte şi se apropie. Se poate efectua şi simultan cu ambele membre deodată.

Decubit dorsal, membrele inferioare extinse; fixăm cu o mână coapsa copilului, iar cealaltă mână se insinuează sub ceafă şi umărul drept. Sugarul este împins spre stânga până se sprijină pe umărul stâng, membrul superior stâng ajungând în poziţie şezândă apoi efectuăm revenirea pe acelaşi traseu (ridicarea în aşezat cu sprijin lateral).

Pentru exersarea rostogolirii din decubit dorsal în decubit ventral şi invers se aşează copilul în decubit dorsal pe minge, se efectuează flexia genunchiului drept rulând mingea dinspre stânga spre dreapta până ce sugarul se rostogoleşte în decubit ventral. Pentru rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal se flectează genunchiul stâng, se rulează mingea dinspre dreapta spre stânga până ce copilul ajunge în decubit dorsal. Acelaşi exerciţiu poate fi efectuat şi pe saltea, flexia genunchilor realizându-se la fel iar braţul de partea rostogolirii plasat pe lângă ureche. Plasăm o jucărie în faţă pentru a-l stimula.

Pentru pregătirea patrupediei (pe genunchi cu sprijin pe palme) - Copilul pe genunchi, pe sol, cu un rulou în faţa lui de care se sprijină la nivelul abdomenului. Sugarul va fi împins peste rulou ţinându-l de genunchi şi fese. În faţă va fi plasată

o jucărie pe care va fi lăsat să o prindă. Acesta este un joc; mişcările trebuie făcute lent pentru a da copilului posibilitatea să-şi exerseze echilibrul.

3) Exerciţii faza III (6-9/12 luni)Faza a III-a şi a IV-a se pot suprapune, datorită ritmului propriu de dezvoltare al

fiecărui copil. Este faza cea mai „productivă”, el începând să imite şi să iniţieze mişcări din proprie iniţiativă.

În această etapă se fac exerciţii de relaxare numai dacă sugarul are dificultăţi la adormire.

Mişcările vor începe să fie înţelese şi se poate creşte gradul de dificultate al exerciţiilor.

Se efectuează exerciţii care să reproducă mişcări fiziologice corespunzătoare vârstei. Sugarul începe să dobândească control asupra mişcării şi devine din ce în ce mai independent.

Pentru joc se vor folosi mingi colorate de diverse mărimi şi consistenţe, jocuri care se asamblează, forme de umplut şi golit cu nisip, atunci când se joacă afară, sau boabe de orez dacă se joacă în casă, (numai sub supraveghere), păpuşă de cârpă care poată fi îmbrăcată şi dezbrăcată, o cutie mare, care să poată fi umplută cu jucării şi mai ales golită, jucării care se trag, se împing, tricicletă fără pedale, vagon mare în care să se urce etc. Dacă este posibil este bine ca multe exerciţii să se facă pe saltea.Exerciţii pentru tonifierea musculaturii spatelui

In faţa oglinzii cu spatele lipit de pieptul kinetoterapeutului, o mână este ţinută la nivelul genunchilor şi cealaltă susţine pieptului copilului. Se înclină trunchiul copilului înainte atât cât ne permite şi apoi încercăm să desprindem mâna de la nivelul pieptului, trezindu-i interesul să se ridice din nou la verticală. Atenţie la poziţia bazinului, colana lombară trebuie să fie uşor lordozată. Exerciţiul tonifică musculatura spatelui, a cefei şi fesieră, în vederea adoptării poziţiei şezând nesprijinit şi ridicarea în ortostatism.

Aceeaşi poziţie, se stimulează copilul să prindă o jucărie agăţată mai sus în faţa lui.

Decubit ventral, sugarul se sprijină pe palme, se execută „roaba”, susţinând copilul, la început, la nivelul coapselor, genunchilor şi, cu timpul, de glezne. Se plasează jucăria preferată la distanţă pentru a-l stimula.

Decubit ventral, susţinut cu o mână la nivelul gleznelor (cu indexul între maleole), cealaltă mână la nivelul pieptului, este ridicat oblic stimulându-l să se sprijine pe palme, apoi este rostogolit. La început va fi ajutat sa flecteze capul.

Decubit ventral călare pe un rulou, se ţine uşor copilul de membrele inferioare şi se rulează într-o parte apoi în cealaltă. Acest lucru va stimula o contracţie asimetrică, alternativă, a musculaturii dorsale şi va stimula şi reacţiile de echilibru.

Peste un rulou de diametru mare se plasează copilul în pe genunchi cu sprijin pe palme, cu jucăria preferată aşezată la 1m; este încurajat să se deplaseze după ea. Este lăsat să se descurce singur.

Decubit ventral, sugarul apucat de mâini, este legănat în sus şi în jos. La coborârea trunchiul, automat va ridica picioarele, spre a realiza mişcarea de balansare.

Decubit ventral, se execută extensia trunchiului cu braţele lateral, cu ajutor.Exerciţii pentru musculatura abdominală

Sugarul în şezând ( numai atunci când poate sta în şezând nesprijinit), susţinut de membrele inferioare, aflate în extensie, la nivelul gambelor, în mod gradat i se flectează membrele inferioare. Pentru un moment va rezista lipsei de echilibru după care va cădea pe spate.

Aşezat pe o minge mare, mama în faţa copilului ţinându-l de coapse, se rulează încet mingea dreapta-stânga, faţă-spate. Copilul îşi va contracta musculatura abdominală pentru a-şi menţine echilibrul în poziţia aşezat. Se repeta exerciţiul, de data aceasta mama fiind plasată în spatele copilului ţinându-l de coapse.

Exerciţii de trecere din decubit dorsal în şezând. Copilul în decubit dorsal pe minge ţinut de coapse, se rulează mingea încet din faţă spre spate şi puţin spre dreapta. În acest fel copilul va fi ghidat, ca în mod spontan, să adopte poziţia şezând, trecând prin faza de sprijin lateral. Când ajunge în poziţie şezând se poate rula mingea în toate direcţiile pentru stimularea echilibrului.

Copilul este lăsat să se deplaseze în poziţia de patrupedie după jucăria preferată. Pe rulou călare şezând, faţă în faţă cu mama, sugarul este susţinut de coapse sau

pelvis, se rulează dreapta-stânga astfel încât copilul să se sprijine alternativ pe piciorul drept apoi pe piciorul stâng.

Şezând pe un rulou, se împinge ruloul mai întâi puţin spre spate apoi se rulează spre faţă până când copilul ajunge în ortostatism.

Aşezat călare pe coapsele mamei, de mâini apucat, flectări alternative ale coatelor cu rotirea trunchiului spre partea cotului flectat.

4) Exerciţii faza IV (9/12-15 luni)În această perioadă copilul este extrem de activ, începe să meargă singur şi să se

joace. Va ajuta la baia zilnică, la îmbrăcat şi dezbrăcat, încearcă să mănânce singur. Este bine să fie scos afară, în grădină, să se joace la groapa cu nisip cu alţi copii şi să meargă descălţat pe diferite suprafeţe pentru formarea bolţii plantare.

Pe genunchi cu sprijin pe palme, se apasă şezuta copilului pe călcâie obligându-l să-şi ridice trunchiul la verticală, se arată copilului o jucărie mai întâi plasată la dreapta lui apoi la stânga, la nivelul umerilor. Copilul încercând să prindă jucăria va roti trunchiul având bazinul fixat.

Din aşezat pe un taburet mic se va ridica în ortostatism ţinut de mâini sau ţinându-se de un baston.

Pe genunchi, pe călcâie şezând, ridicarea în ortostatism trecând prin „poziţia cavalerului”.

Stimularea ortostatismului şi exersarea musculaturii membrelor inferioare: Copilul aşezat în faţa noastră. Cu o mână cuprindem ambele membre inferioare deasupra gleznelor, cu cealaltă cuprindem ambele mâini. Tragem de mâini în sus. Automat va sprijini tălpile pe sol şi se va ridica în ortostatism. Lasăm să revină în aşezat. Repetăm. Se stimulează verbal (”acum creşti mare, mare, acum te faci mic, mic”)

Copilul ţinut la nivelul mâinilor în atârnat, pendularea sub forma de joc imitând ceasul („tic-tac”)

Stând ghemuit, se ridică copilul în atârnat, apoi revenire în ghemuit. Se repetă de câteva ori.

Educarea mersului se poate face susţinând copilul în ortostatism la nivelul bazinului şi răsucindu-l spre dreapta apoi stânga. Tălpile se sprijină pe sol. De multe ori copilul va încerca primul pas.

Copilul în ortostatism cu spatele la noi, îl lăsăm să ne prindă de police şi pornim să mergem împreună, urmărind secvenţa vârf-rulare pe toată talpa. În acest scop se ridică puţin copilul apoi se lasă în jos.

Efectele gimnasticii sugarului

Efecte benefice asupra dezvoltării elementelor componente ale aparatului locomotor

Stimulează respiraţia şi circulaţia, schimburile nutritive şi metabolice Stimulează sistemele de reglare neuroendocrină Stimulează creşterea şi dezvoltarea Ajută sugarul să-şi cunoască treptat schema corporală Contribuie la călirea organismului stimulând sistemul imunitar Contribuie la o dezvoltarea neuromotorie normală corespunzătoare vârstei etc.

Indicaţii şi contraindicaţii ale gimnasticii la sugar:

1) Indicaţii Stimularea creşterii şi dezvoltării Profilaxia primară şi secundară a unor afecţiuni pediatrice (ex.: boli de

nutriţie, neuromusculare etc.) Dezechilibre musculare, hipotonii, hipertonii Retard în dezvoltarea motorie Profilaxia sau terapia deficienţelor aparatului locomotor

2) Contraindicaţii Stări febrile Procese inflamatorii acute Afecţiuni infecto-contagioase Afecţiuni hemoragice Afecţiuni cardio-vasculare Afecţiuni pulmonare Fracturi sau alte traumatisme În perioadele postvaccinale (la indicaţia pediatrului)