395

Problematica restaurării şi conservării piesei Şerpar Brodat

Ruxandra-Ioana STROIA1 ruxandrastroia@yahoo.com

Keywords: preservation, restoration interventions, manufacturing. Summary: The paper is concerned with the restoration stage of a tissue caught at

the waist, namely with the general documentation, the specific conditioning and manufacturing techniques, the inquiries and the preservation/restoration interventions.

Introducere Condiţiile naturale existente pe teritoriul României au favorizat în mod deosebit dez-

voltarea activităţii de creştere a animalelor complementar cu aceea de cultivare a plante-lor. Acest fapt a permis dezvoltarea multor meşteşuguri legate de necesităţile de viaţă ale oamenilor locului, printre care şi cel al prelucrării pieilor.

Informaţii despre meşteşugul prelucrării pieilor pe teritoriul ţării noastre sunt puţine la număr şi se pot exemplifica prin descoperirile arheologice, note istorice, iconografice şi etnografice sau cercetări de teren.

Se ştie că pielea, material de natură organică este perisabilă în timp. De asemenea, se ştie că activităţile de prelucrare, croire şi finisare a pieilor s-au executat multă vreme doar în familie, fiind ţinute în mare secret şi fără a exista documente scrise privitoare la procedeele tehnice experimentate şi aplicate de-a lungul generaţiilor.

În timp, din nevoia satisfacerii trebuinţelor locuitorilor, a necesităţilor locale şi a ce-rinţelor din alte părţi ale ţării au apărut specializări şi diversificări, meşteşugarii împăr-ţindu-se în pielari, tăbăcari, blănari, cojocari, curelari, cizmari, saidăcari, şelari, mănu-şari.

Din marea familie a meşteşugului prelucrării pieilor face parte şi meşteşugul cure-lăritului.

La confecţionarea curelelor sau chimirelor se folosea pielea obţinută prin tăbăcirea vegetală a pieilor crude de vită. Tehnologia tradiţională foloseşte ca materiale sarea, tărâţele, cenuşa, varul, etc., cărora li se adaugă tananţii naturali şi coloranţii. Pieile jupu-ite erau întinse şi fixate în cuie pe ramă. Se sărau bine iar uneori se presăra şi cenuşă pentru a se absorbi mai repede apa din piele. Se lăsau astfel la conservat până la două săptămâni. Pieile crude se introduceau în apă şi se ţineau una, două săptămâni la înmuiere. Se scoteau apoi şi se răzuiau manual pentru îndepărtarea resturilor de carne de pe ele. Se foloseau cuţite speciale, cu lama lungă şi uşor curbată. După curăţire, pieile se spălau şi se imersau în apă şi var nestins pentru a obţine căderea părului. Această operaţie numită cenuşărire dura aproximativ două săptămâni pană cand părul începea să cadă. Atunci pieile se scoteau şi se rădeau cu ajutorul unor cuţitoaie. Pentru îndepărtarea

1 Stroia Ruxandra Ioana, inginer restaurator expert, conservare restaurare textile-piele, Muzeul Brukenthal, Sibiu.

396

urmelor de var, pieile se spălau în butoaie cu apa caldă şi excremente de pasăre. Dupa mai multe operaţi de curăţire prin alternanţa apei reci cu cea caldă pieile se şeruiau.

Şeruirea avea drept scop obţinerea „cărnii de var” (prin îndepărtarea grăsimilor şi a resturilor de carne). Se făcea din nou o spălare cu apă caldă urmând apoi piclarea în butoaie. Piclarea este operaţia de tratare a pieilor cu o soluţie acidă (ex. bicromatul de sodiu sau potasiu). Este o operaţie care necesită multă cunoaştere şi experienţă deoarece de ea depinde modul în care taninul va pătrunde şi se va fixa în piele. Tabacirea diferă de la o piele la alta în funcţie de obiectul care urmează să se producă.

Meşteşugarii utilizau cel mai adesea ca material tanant scoarţa de stejar, ghinda sau scoarţa de arin pe care o uscau şi o măcinau mărunt, o lăsau la macerat una, doua zile apoi o fierbeau. Astfel rezulta soluţia tanantă. În zonele de munte, primăvara, se mai utiliza coaja şi conurile de brad sau pin care făceau pielea mai „unsă”. După tăbăcire pieile se spălau pentru îndepărtarea reziduurilor rămase, se uscau şi apoi se finisau prin ungerea cu uleiuri speciale pentru piele şi se vopseau în funcţie de produsul final care urma să se obţină.

Coloranţii folosiţi puteau fi: - de origine minerală: sulfat de fier-tonuri cenuşii până la negru intens sau potasiu şi

sodă caustică- tonuri brune- castanii - de origine vegetală: extrase din arbori ca vestita culoare de lemn de băcan-roşu

castaniu, roiba (roşu strălucitor), licheni –se extrage orcica (cenuşiu-verde argintiu), flori, şofranul (galben şi brun deschis)

- chimici-anilinuri Tonurile puternice se obţin prin concentrarea soluţiilor dar şi prin aplicarea succesivă

şi repetată a colorantului. În funcţie de operaţiile şi substanţele folosite se obţin calităţi şi sortimente de piele

diferite. Specific la pielea pentru chimire este ungerea care se face cu o cantitate mare de

grăsime, ce conferă pieilor rezistenţe deosebite la sfâşiere şi tracţiune şi totodată o flexibilitate foarte accentuată.

Pieile pentru curele se pregătesc cu grijă pentru a se obţine fâşii cu suprafeţe netede, de grosime uniformă. Ele constituie suportul solid pe care se aplică ornamentele. Acestea diferă de la o regiune la alta şi pot fi realizate în mai multe tehnici: de ştanţare cu diferite poansoane, de presare, de brodare sau combinate între ele .

Brodarea se poate face cu aţă de mătase, bumbac, lână sau lânică, fir de aur, argint sau aramă, împletituri cu fâşii subţiri de piele, fâşii sau fire metalice, fâşii subţiri de postav, aplicaţii de piele pe piele, aplicaţii de mărgele, paiete, postav colorat, blană, sticlă sau oglinjoare.

Ca unelte, alături de ciocan, foarfeci, cleşti, se folosesc preducele, rozete pentru încastrat pielea pe margini, ace de oţel cu muchii, diferite ştanţe pentru obţinerea motivelor ştanţate sau repusate. Nelipsit este scaunul de curelar, de formă specifică cu un fel de menghină verticală în care se prind curelele în timpul lucrului şi mai nou se folosesc maşini de cusut .

Descrierea piesei Şerparul brodat luat în studiu este croit dintr-o singură bucată de piele de vită,

tăbăcită vegetal. După finisare piesa a primit culoarea maro-roşcat.

397

De formă dreptunghiulară, cu dimensiunile iniţiale de 93,5 cm. lungime şi 23 cm. lăţime, pielea s-a pliat în trei straturi, al treilea strat (marginea superioară) având o lăţime ce variază pe porţiuni, de la 4,5cm la 3 cm. lăţime. Dimensiunea finală a şerparului este de 93,5 cm. lungime şi 9,5 cm. lăţime.

Din aceeaşi bucată de piele, printr-o tehnică de croire simplă, sunt obţinute şi cele trei cureluşe de închidere, cu lungimea de 16 cm. şi lăţimea de 2,5 cm. În spatele acestora, pentru a creşte rezistenţa pe porţiunea aceasta de închidere, se adaugă ca dublură o bucată de piele din acelaşi sortiment de dimensiuni 10 cm / 14 cm. Aceasta este fixată la partea superioară cu un şnur de piele, iar la partea laterală şi la partea inferioară cu un tighel de fixare şi totodată de ornament. In continuare este fixat prin tighelire un alt ornament brodat cu motive florale. Iniţialele proprietarului sunt brodate în interiorul celor două „lalele”.

Cureluşele cu cataramă sunt croite din acelaşi sortiment de piele ca şi şerparul. Fiecare din ele poartă un număr de 9 găici brodate. Au dimensiunile de 14 cm. lungime şi 2 cm. lăţime, şi sunt fixate pe o piesă suport, brodată şi ştanţată, cu dimensiunile 13/9 cm. Acest ansamblu este fixat cu tighel executat manual, în partea dreaptă a şerparului.

Buzunarul şerparului, de lungime 16,5 cm. se închide la partea superioară cu trei capse metalice, fixate pe capac. Broderia împodobeşte toată suprafaţa feţei buzunarului şi a capacului, fiind realizată cu motive florale.

La partea superioară a şerparul, pe toată lungimea lui, sunt colţişori obţinuţi prin ştanţare şi înfrumuseţaţi cu „ţinte găurite” din cupru. Marginea este fixată cu tighel dublu, executat mecanic.

Decorul pe porţiunea de mijloc se realizează prin repusare şi se organizează într-un registru simplu, drept-liniar, discret, dispus pe lungime. Se respectă cu stricteţe acele “canoane ale artei populare“ şi anume simetria, ritmul, repetiţia în registru.

Broderia se execută cu fir de cupru şi meşină verde. Motivele ornamentale sunt geometrice şi florale.

Cusăturile sunt realizate manual şi mecanic, cu aţă de cânepă de culoare galben-auriu şi au rol de fixare cât şi rol de ornament.

Stare de conservare La intrarea in laboratorul de restaurare obiectul a fost investigat, constatându-se

prezenta următoarelor degradări: - fizico-mecanice: uzură funcţională, depuneri de praf, substanţe grase şi murdărie,

pierderea de piele brodată de la buzunar, pierderea aţei de la tighele, partea stânga faţă, deformare

- fizico-chimice: îmbătrânirea pielii cu pierderea higroscopicităţii şi a elasticităţii, piele decolorată “roasă” de timp, depuneri masive de produşi de coroziune ai cuprului pe piele ,capse şi ţinte găurite cu produşi de coroziune, decolorări pe anumite porţiuni

- biologice: atac inactiv de mucegai Investigaţii. Buletin de analize În vederea începerii operaţiunii de restaurare au fost efectuate următoarele

investigaţii: - măsurători şi analize vizuale: măsurarea grosimi pielii 8 mm, măsurarea ”firului de

cupru” l-2,5 mm., h-2 microni măsurat cu micrometrul manual, meşina de culoare verde l-2,5 mm

398

- observaţii microscopice combinate cu microfotografie şi comparaţii cu mostrarul de piele

- măsurarea Ph-lui cu hârtie indicatoare = 3,5 PH - certificarea tăbăcirii vegetale prin analize specifice - testele de stabilire a conţinutului de umiditate şi grăsime din piele nu s-au efectuat

deoarece necesită o cantitate mare de probă şi prelevarea de probe în acest caz nu se recomandă

- testul arderii a confirmat că aţa de la tighele este de bumbac - prezenţa materialului gras depus în unele locuri pe suprafaţa pielii s-a confirmat

prin topirea probelor prelevate la încălzirea pe spatulă - petele alburii prezente pe suprafaţa pielii atât pe faţă cât şi pe dos nu s-au topit la

încălzirea pe spatulă şi se presupun a fi săruri - prezenta petelor de mucegai pe interiorul buzunarului - elemente detectate în urma investigaţiei prin metoda „fluorescenţei cu raze X”:

fier,calciu, zinc, analiză realizată la Institutul Naţional de Cercetare în Conservare - Restaurare Bucureşti

- ţinte găurite şi firul din aliaj pe bază de cupru prezintă depuneri masive de produşi de coroziune ai cuprului, verzi, translucizi, (săruri de cupru ale acizilor rezultaţi din degradarea grăsimilor cu care s-a tratat pielea) în zonele de contact cu pielea

Pregătirea materialelor pentru restaurare S-a pregătit mai întâi locul de muncă, instrumentarul şi materialele pentru trata-

mente: - aţa pentru refacerea tighelului, din bumbac, asemănătoare cu cea originală - ace de cusut piele, ace drepte şi curbe, de diferite dimensiuni şi fineţe - unelte şi materiale auxiliare - adezivul pentru lipit s-a ales după efectuarea unor teste de lipire cu mai multe tipuri

şi concentraţii de adezivi. S-a obţinut din 20 grame clei de piele şi 100ml. apă. Soluţia s-a fiert timp de 6o de minute pe baie de aburi, cu amestecare continuă. După răcire s-au adăugat 5 picături de timol. S-a obţinut 100 ml adeziv.

- piele subţiată pentru consolidarea şi integrarea zonelor cu rupturi şi pierderi de piele

Intervenţii de conservare si restaurare - curăţirea mecanică si umeda S-au făcut desprăfuiri prin periere cu ajutorul unor pensule moi şi apoi o aspirare cu

miniaspiratorul. Îndepărtarea impurităţilor, a depunerilor de praf şi murdărie s-a făcut şi printr-o curăţare umedă. Cu tampoane de bumbac umezite în soluţie de alcool izopropilic 70% s-a făcut o ştergere uşoară pe toată suprafaţa pielii.

- curăţirea metalelor Cuprul şi aliajele din cupru reacţionează cu uleiurile din piele şi formează produşi

ceroşi verzi . Fierul şi aliajele din fier corodează când este în contact cu pielea acidă. Aceste metale produc în jurul lor zone slabe, fragilizate, iar materialele rezultate din

coroziune colorează sau deteriorează pielea.

399

La efectuarea operaţiilor mecanice de îndepărtare a produşilor de coroziune pielea se acoperă pentru a nu fi zgâriată ori pentru a se evita ca impurităţile să nu se infiltreze în piele.

Pentru îndepărtarea produşilor de coroziune ai cuprului s-au folosit beţişoare de lemn cu capăt de bumbac umectate cu alcool izopropilic 70% şi mici paturi absorbante din hârtie de filtru şi vată umectate cu white spirit .

La curăţirea capselor poziţionate pe capacul de buzunar şi a cataramelor de închidere s-a folosit creionul din fibră de sticlă.

Protejarea metalelor s-a realizat cu un strat de paraloid B72 1% în acetonă. - refacerea tighelului pe porţiunile cu aţa lipsă şi vopsirea aţei Mai întâi s-a curăţat cu penseta capetele de aţa rămase. Acestea s-au păstrat şi s-au

ataşat la fişa de restaurare. Deoarece punctele martor de coasere erau perfect vizibile s-a putut realiza uşor

refixarea prin coasere. S-a executat cusătura “punct de tighel”, folosind ace cu vârf tip bilă. S-a cusut cu aţă de bumbac vopsită în culoare gălbui. Vopsirea s-a făcut în laborator. S-a folosit colorant direct Intralite Day Fast Brown

BRL OT/MT16, produs de firma Yorkshire - Group Belgia. S-au făcut mai multe teste de vopsire pentru obţinerea nuanţei dorite pe 10 grame fir după care s-a definitivat reţeta astfel: baia de vopsire ( 4 litri apă) s-a încălzit la 40 grade Celsius, s-a adăugat 2 grame sodă calcinată, 7 grame colorant, 30 grame clorură de sodiu. S-a ridicat temperatura la 90 grade Celsius.

Firele de bumbac (200 grame) s-au spălat bine cu detergent, s-au clătit bine şi fără să se stoarcă, s-au introdus în baia de vopsire. Vopsirea a durat o oră, după care vasul s-a luat de pe foc şi s-a amestecat în continuare încă 15 minute la temperatură de 80 grade Celsius. S-au scos firele din baia de vopsire, s-au clătit cu apă rece până ce apa a rămas curată şi s-au uscat la loc ferit de acţiunea directă a razelor solare.

- consolidarea zonelor cu rupturi şi pierderi de piele Pentru consolidarea şi integrarea zonelor cu rupturi şi pierderi de material s-a ales

piele de vită , procurată din comerţ, asemănătoare la culoare cu cea originală. Bucăţile de piele subţiate şi integrate la culoare s-au aşezat în interiorul buzunarului

si s-au lipit cu adeziv (clei de piele). La presat S-au folosit săculeţi de nisip. - hidratarea şi emolierea pielii s-a făcut numai în zonele unde nu există metal Reţeta folosită: 30 gr. ulei de copită, 10 gr. lanolină,10 gr. detergent neionic, 400 ml.

apa, 0,1% timol. Se amestecă la temperatură de 60-800C, până se omogenizează. - redobândirea formei iniţiale Redobândirea formei iniţiale a şerparului s-a făcut prin umidificarea locală pe

porţiunile deformate, urmată de aşezarea piesei pe tamburul suport. Pentru umidificarea s-a realizat un pat absorbant tip sandwich din mai multe straturi

de materiale suprapuse: hârtie de filtru , 2 straturi de pânză umedă de bumbac şi folie de polietilenă. S-a supravegheat atent, timp de 30 minute, după care operaţia s-a repetat de mai multe ori până când pielea a devenit uşor elastică. A urmat aşezarea pe tamburul suport. Acesta s-a confecţionat din poliuretan şi apoi s-a învelit în husă din pânză de bumbac, neacidă. Diametrul este egal cu cel al şerparului.

400

Bibliografie

Alexandrescu 1943 Alexandrescu Grigore, Tăbăcăria de-a lungul veacurilor,

Editura Cartea Românească. Chiriţă, Chiriţă 1993 Chiriţă Gheorghe, Chiriţă Maria, Pielea animală, ,

Bucureşti. Chiriţă, Ionescu Boeru 1975

Chiriţă Gheorghe, Ionescu Boeru C, Bazele fabricării pieilor, Bucureşti.

Chiriţă 1983 Chiriţă Gheorghe, Tehnologia Pieilor şi Blănurilor, Bucureşti.

Creangă Doina 2003 Creangă Doina Prelucrarea pielii - parte integrantă a culturii materiale a omului. Revista „Codrul Cosminului” nr. 8-9, 2002/2003, p. 243-246.

Irimie et alii 1985 Cornel Irimie, N. Dunăre, Paul Petrescu, Mărginenii Sibiului, Bucureşti,.

Deselnicu et alii 1984 Deselnicu M., Olteanu Ş., Teodorescu V., Istoria prelucrării pieilor pe teritoriul României, Bucureşti.

Hartwig, Bucurenci 1978 Hartwig Maurus, Bucurenci Ion, Spălarea produselor textile şi detaşarea petelor, Bucureşti.

Ilea 2006 Ilea Ioana Lidia, Metode de conservare şi restaurare a pieselor textile, Cluj-Napoca.

Moldoveanu 2000 Moldoveanu, Conservarea preventivă a bunurilor culturale, Bucureşti.

Petrescu 1968 Petrescu Paul, Broderii pe piele în arta populară românească, Editura Meridiane.

Petrescu 1984 Petrescu Paul, Portul popular de sărbătoare din România, Editura Meridiane, Sibiu.

Reff Reff Rodica, Curs de conservare-restaurare piele, manuscris, Centrul de perfecţionare a personalului din cultură şi artă, Bucureşti.

Tomescu 1984 Tomescu Margareta, Vopsitul tradiţional şi modern în gospodărie, Bucureşti.

CCI Notes Canadian Conservation Institute, Capitol 13. Muzeul Naţional de Istorie – Cercetări de conservare şi

restaurare, volumul II. *** Norme de conservare a bunurilor care fac parte din

patrimonial cultural,Ministerul Culturii, Bucureşti, 1993. *** Conservarea bunurilor de patrimoniu pe suport de piele cu

ajutorul sistemelor polimere cu acţiune dezinfectantă, Grant CNCSIS nr. 1286/ 2005-2006.

401

Tambur suport

Depozitarea Condiţiile de mediu si metodele de depozitare au o mare influenţă asupra conservării

pieselor din piele. Controlul mediului si crearea condiţiilor adecvate de depozitare sunt primele masuri de prevenire. Este obligatoriu a se monitoriza factori precum temperatura, umiditatea relativa, iluminatul, agenţii biologici de deteriorare, agenţii chimici( praf, poluanţi) şi mecanici.

Piesa se va păstra în depozit, în dulap, în sertar. Spaţiul de depozitare trebuie să fie curat, aerisit periodic. Temperatura 18-20 gr. C Umiditatea relativă UR 45- 55% Iluminarea - intensitatea sub 50 luxi - proporţia ultravioletelor sub 75 microwatt/ lm

Ansamblu înainte de restaurare

402

ansamblu după restaurare faţa lateral stânga

Detaliu - depuneri masive de produşi de coroziune ai cuprului pe piele

Detaliu - ţinte găurite oxidate, depuneri de substanţe grase si murdărie

403

Detaliu - piele cu depuneri de murdărie, ţinte găurite cu produşi de coroziune, decolorare

Detaliu - rupturi şi pierderi de piele brodată la buzunar

microfotografie

404

Detaliu - rupturi şi pierderi de piele brodată la capac

Detaliu - rupturi şi pierderi de piele de brodată la buzunar, după curăţirea „firului de cupru”

Detaliu - buzunar cu capac după restaurare

curelele de închidere cu uzură funcţională şi produşi de coroziune ai cuprului înainte de restaurare

faţă dos

405

după restaurare

Găici de închidere cu uzură funcţională şi produşi de coroziune ai cuprului înainte de restaurare

faţă dos

După restaurare

406

Refacerea tighelului pe porţiunile cu aţă lipsă înainte de restaurare

Fază de lucru

După restaurare