REFERAT LA DISCIPLINA:

Drept Administrativ. Parte Specială

- Principii care stau la baza

exercitarii functiei publice -

2

Cuprins

1) Introducere

2) Principii care stau la baza exercitarii functiei publice

A) Legea nr.188/1999

B) Legea nr.188/1999, republicata 2007

3) Concluzie

4) Bibliografie

3

1. Introducere

Noţiunea de funcţie publică, tradiţional s-a impus ca o noţiune fundamentală a dreptului public, în principal a dreptului administrativ, ea fiind strâns legată de noţiunea de activitate, autoritate, organ. S-a arătat că un organ de stat sau o autoritate publică cuprinde trei elemente: competentă, mijloace materiale, personal, iar personalul la rândul său este structurat pe compartimente, linii ierarhice şi funcţii, dintre care numai unele apar ca fiind funcţii publice. Titularul unei funcţii publice, generic vorbind, poartă denumirea de funcţionar public. 1

1 http://facultate.regielive.ro/referate/stiinta-administratiei/principiile-care-stau-la-baza-exercitarii-functiei-publice-134027.html

4

2. Principii care stau la baza exercitarii functiei publice

A)Legea nr.188/1999, Articolul 4

Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt:

a) Asigurarea promptă şi eficientă, liberă de prejudecăţi, corupţie, abuz de putere şi presiuni politice a tuturor activităţilor efectuate de funcţionari publici.

b) Selectarea funcţionarilor publici exclusive după criteriul competentei

c) Egalitatea şanselor la intrarea şi la promovarea în corpul funcţionarilor publici

d) Stabilirea funcţionarilor publici.2

Principiul prevăzut la litera „a”este mai mult de natură deontological decât unul juridic. Este , dificil, dacă nu imposibil de îmbrăcat într-o haină juridică, de determinat substanţa acţiunilor care ar putea genera, în final, o activitate care să fie:

2 Vedinas Verginia "Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul Functionarilor Publici. Comentata" Editia a-II-a, Editura Lumina Lex, 2002 , pag 47

5

- Promptă şi eficientă. Este adevărat că acestea sunt cerinţele care vizează administraţia, în ansamblul său. Dar promptitudinea este oare un scop în sine? Ea trebuie completată cu corectitudinea şi seriozitatea rezolvării problemelor, care uneori poate însemna documentare, analiza , elaborare de proiecte şi finalizare dup ace s-au parcurs aceste etape.

Ele se subînţeleg , fiind de esenţă oricărei activităţi publice sau private, inclusive a celei prestate de funcţionarul public.

- Liberă de prejudecăţi, corupţie, abuz de putere şi presiuni politice - prin aceasta prevedere legiuitorul părăseşte în mod clar sfera unei dispoziţii normative şi pătrunde în cea declarative, a luări de poziţii şi de atitudini iar nu a edictării de norme juridice.

Cât priveşte celelalte trei aspect – de literele b,c şi d – de care trebuie să fie “liberă: activitatea funcţionarului public, ar fi trebuit să se aibă în vedere mai întâi faptul că în momentul în care pui în discuţie, cu scop prohibitive, o anumită realitate,în mod implicit recunoşti că ea există şi că îţi propui să o elimini.3

Dincolo de acest aspect, corupţia, abuzul de putere şi presiunile politice sunt trei dintre racilele extreme de grave şi de periculoase ale vremurilor şi tuturor statelor. Mai mult chiar, au pătruns şi în activitatea organizaţiilor internaţional.4

Un asemenea fenomen nu poate nu poate fi stârnit prin înserarea lui exclusive ca principiu într-un act normative ci prin crearea cadrului juridic şi politic necesar pentru că fenomenele respective să dispară.

Degeaba se interzice, teoretic, fenomenul corupţiei, dacă nu-I sunt asigurate funcţionarului public veniturile necesare pentru a nu fi tentat să-şi însuşească foloase necuvenite. Extrem de importantă pentru realizarea acestui deziderat este şi următoarea observaţie: “ nici o regulă juridică, oricât de bine concepută ar fie ea, nu va împiedica, de una singură, clientelismul, nepotismul şi celelalte fenomene de corupţie”.5

Însă este neîndoielnic faptul că în etapa actual pe care o traversează România, combaterea corupţiei a devenit un obiectiv politic major.6

Existenţa unui flagel este menţionată în mod critic în toate evaluările europene şi internaţional la care este supusă ţara noastră.

Guvernul României a adoptat Programul naţional de prevenire a corupţiei şi Planul naţional de acţiune împotriva corupţiei adoptat, prin H.G. nr. 1065/2001.7

3 Op. citata: Experienta guvernarilor care s-au perindat dupa decembrie 1989 a dovedit, din pacate, ca acest lucru este adevarat. Fiecare putere proaspat instaurata a avut grija sa-si aduca “ clientele” care a inlocuit-o pe cea veche, fenomene exprimate de doctrina prin notiunile de “pedeserizare” si respective “cederizare”.4 Op. citata: Avem in vedere scandalul de coruptie inregistrat in anii din urma in cadrul Uniunii Europene. Ca urmare, a trebuit sa-si dea demisia un intreg organism comunitar datorita unor acuzatii dovedite de coruptie si abuz de putere.5 Op. citata: Jean-Luc Bodiquel – La function publique europeenne, in Revue Internationale de Sciences Administratives, vol. 61, No. 3, Septembre, 1995, p. 5066 Vedinas Verginia "Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul Functionarilor Publici. Comentata" Editia a-II-a, Editura Lumina Lex, 2002, pag 497 Publicata in Monitorul Oficial nr.728 din 15 noiembrie 2001

6

De asemenea, au fost adoptate mai multe acte normative, al căror obiect de reglementare îl reprezintă fenomenul corupţiei:

- Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;8

- Ordonanţa de urgent a Guvernului nr.5/2002 privind instituirea unor interdicţii pentru aleşii locali şi funcţionarii publici.9

- prin ordonanţa de urgent nr. 43/2002 a fost înfiinţat Parchetul Naţional Anticorupţie.10

Principiul, reţinut la litera „b” a art.4 îl reprezintă aşezarea la baza selectării funcţionarilor publici a criteriului exclusive al competenţei, ceea ce corespunde, de altfel, şi prevederilor Legii nr.30 /1990 privind angajarea în funcţie de competent.11

Se impune a fi făcută următoarea observaţie: textul îşi propune să consacre principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice. Ori la litera “b” regăsim prevăzut un principiu de selectare a funcţionarilor publici, ceea ce este un alt aspect. Exercitarea este o fază ulterioară selectării, ea presupune că personalul respective a fost deja recrutat şi îşi duce la îndeplinire atribuţiile funcţiei publice.

Aceeaşi observaţie se cuvine a fi făcută şi cu privire la principiul prevăzut la litera „c” , cel puţin în ceea ce priveşte prima pate a lui şi anume egalitatea şanselor la intrarea în funcţia publică, deoarece egalitatea în cea ce priveşte promovarea într-o funcţie publică, este un aspect care vizează, este adevărat exerciţiul funcţiei publice.12

În doctrina este recunoscut principiul egalităţii şanselor de acces într-o funcţie publică13 care a fost consacrată pentru prima dată prin art. 6 din Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului.14

8 Publicata in Monitorul Oficial nr.219 din 18 mai 20009 Publicata in Monitorul Oficial nr. 90 din 2 februarie 200210 Publicata in Monitorul Oficial nr 244 din 11 aprilie 200211 Vedinas Verginia "Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul Functionarilor Publici. Comentata" Editia a-II-a, Editura Lumina Lex, 2002,Pag 5012Vedinas Verginia "Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul Functionarilor Publici. Comentata" Editia a-II-a, Editura Lumina Lex, 2002 ,Pag 5113 Claude Leclerq, Andre Chaminade- Droit administrative, 2-eme edition, Librairede la Cour de Cassatio, Paris, 1986 , pp.320 si urm.14 Op. citata: Textul prevedea: “Tous les citoyens etant egaux ( aux yeux a la loi) sont egalement admissible a toutes dignites, places et employs publics selon leur capacite et sans autres distinction que ells de leurs vertus et de leurs talents”

7

Un asemenea principiu derivă dintr-altul de factură generală, aşezat la baza funcţionarii statelor modern şi consacrat de majoritatea constituţiilor lumii15, şi anume cel al egalităţii tuturor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevăzute şi de art. 16, alin. (1) din Constituţia României.16

De altfel, în doctrina contemporană se analizează, în calitate de principia fundamentale pentru accesul la o funcţie publică egalitatea şi meritul17.

În dezvoltarea acestor principia, a fost adoptată hotărârea de Guvern nr.1087/2001 privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor şi a examenelor pentru ocuparea funcţiilor publice18. Articolul 2 din acest act normative aşează la baza organizării şi desfăşurării concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice următoarele principi:

a) Competiţia deschisă, prin asigurarea accesului liber de participare la concurs sau examen a oricărei persoane care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei publice

b) Selecţia după merit, prin stabilirea persoanelor admise pentru ocuparea funcţiei publice, exclusive pe baza rezultatelor obţinute

c) Asigurarea transparenţei, prin punerea la dispoziţia tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la modul de desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei publice

d) Tratamentul egal, prin aplicarea în mod nediscriminatoriu a unor criterii de selecţie obiective şi clar definite, astfel încât orice candidat să aibă şanse egale la ocuparea funcţiei publice

e) Confidenţialitatea, prin garantarea protejării datelor personale ale candidaţilor, în condiţiile legii.19

Procedând la analiza prevederilor acestei hotărâri de Guvern, cu ocazia comentarii prevederilor legale referitoare la concurs, vom constata o idee, pe care o anticipăm, faptul că, procedura de organizare, desfăşurare a concursului şi de stabilire a rezultatelor , inclusive contestarea acestora, este concepută de o manieră în care să se realizeze o selecţie cât mai obiectivă a candidaţilor iar meritul autentic să fie cel care determină selecţionarea unui anumit candidat.

Ultimul principiu pe care îl consacra legiuitorul este cel al „ stabilităţii” care, în opinia noastră, reprezintă mai mult o dimensiune (o caracteristică) a regimului juridic aplicabil funcţionarului public

15 Op. citata: Acest principiu al sanselor egale de admisibilitatea intr-o functie publica se regaseste consacrat in majoritatea constitutiilor tarilor member ale Uniunii Europene, cu exceptia Danemarcei, Irlanda si Regatul Unit, care nu are o constitutie scrisa (Jacques Ziller – Administations compares, Ed. Montchrestien, Paris 1993, p. 380).16 Vedinas Verginia "Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul Functionarilor Publici. Comentata" Editia a-II-a, Editura Lumina Lex, 2002,Pag. 5117Op. citata: Jacque Ziller- Egalite et merit, L’acces a la function publique dans les Etats de la Communaute Europeenne, Institut Europeene d’administration Publique, Bruylant, Bruxelles, 1988.18 Publicata in Monitorul Oficial nr. 710 din 7 noiembrie 200119 Vedinas Verginia "Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul Functionarilor Publici. Comentata" Editia a-II-a, Editura Lumina Lex, 2002, Pag 52

8

decât un principiu de exercitare a funcţiei publice. Dar nu este lipsit de importanţă faptul că legea cadru consacra stabilirea sub formă de principiu. Acest lucru releva semnificaţia deosebită pe care legiuitorul a acordat-o stabilităţii, ca dimensiune esenţială a regimului juridic aplicabil funcţiei publice în toate vremurile şi în toate statele . Stabilitatea îşi vădeşte de o manieră deosebită semnificaţia în statele aflate în proces de „aşezare” a instituţiilor statului de drept, când impactul politicului poate afecta cariera profesională a funcţionarilor publici.

Un rol deosebit în transformarea stabilităţii din principiu declarat in caracteristică în transformarea stabilităţii din principiu declarat în caracteristică reală a statutului funcţionarilor publice îl au şi hotărârea de Guvern nr.1084/2001 privind aprobarea Meteologiei de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici precum şi de contestarea a calificativelor aprobate şi hotărârea de Guvern nr. 1083/2001 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.20

Prin aceste două reglementări a fost dezvoltat regimul juridic a două instituţii care au o legătură determinantă cu stabilitatea în funcţia publică: evaluarea şi regimul răspunderii disciplinare. Prin intermediul lor, se realizează o evaluare corectă, obiectivă a funcţionarului public, din care derivă dreptul de a evolua în carieră sau după caz, încetarea carierei unui funcţionar public. La rândul său, regimul răspunderii disciplinare este reglementat de o asemenea manieră încât să elimine arbitrariul şi puterea discreţionară a şefilor ierarhici, să proteguiască funcţionarului public împotriva acestor atitudini şi să asigure un cadrul legal, obiectiv, al intervenţiei acestui tip de răspundere.21

B) Legea nr.188/1999, republicata 2007

Art.3 din Legea nr.188/1999, republicata, enumeră principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice:

A) Principiul legalităţii funcţiei publice, potrivit căruia noţiunea de funcţie publică este definită de lege, iar funcţiile publice sunt prevăzute în anexa legii;

20 Publicata in Monitorul Oficial nr. 707 din 7 noiembrie 200121 Vedinas Verginia "Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul Functionarilor Publici. Comentata" Editia a-II-a, Editura Lumina Lex, 2002, Pag 54

9

În ceea ce priveşte legalitatea, ea evocă, într-o accepţiune lato sensu, supunerea statutului, a autorităţilor publice, faţă de lege. Ea „presupune, în primul rând, găsirea şi aplicarea celor mai adecvate strategii pentru a trece de la nivelul conceptual la cel funcţional al statului de drept, deci o reorganizare atât în sfera puterii, cât şi în cea a dreptului”22

Potrivit art. 3 lit. (a) din Legea nr.7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, primul principiu care guvernează conduita funcţionarilor publici este „supremaţia Constituţiei şi a legii” , şi ea semnifica „îndatorirea funcţionarilor de a respecta Constituţia şi legile ţării” . 23

B) Principiul imparţialităţii, în sensul că funcţia publică va trebui să fie exercitată fără părtinire faţă de toţi participanţii la raporturile juridice de drept administrativ;

C) Principiul obiectivităţii, în sensul că exercitarea funcţiei publice trebuie făcută cu respectarea adevărului şi a prevederilor legale aplicabile în cauză aflată spre soluţionare;

Obiectivitatea reprezintă o trăsătură prin care se evocă aptitudinea de a acţiona detaşat de propria subiectivitate şi de a oferi soluţii în conformitate cu elementele de fapt şi de drept ale unei situaţii determinate.

Ea se află într-o necesară legătura cu legalitatea şi imparţialitatea, pentru că implică şi tratarea în mod egal, în literă şi spiritul legii, a unei situaţii determinate, fără ca administraţia să favorizeze sau să nedreptăţească pe cineva. 24

D) Principiul transparentei, potrivit căruia exercitarea funcţiei publice implică furnizarea, către cetăţeni şi asociaţiile legale constituie, a tuturor informaţiilor de interes public legate de procesul decizional, potrivit prevederilor generale ale Legii nr.52/2003 privind transparentă decizională în administraţia publică;

E) Principiul eficienţei şi eficacităţii, potrivit căruia funcţia publică trebuie exercitată cu respectarea limitelor bugetului alocat organului respectiv şi, totodată, cu urmărirea celui mai bun rezultat social pentru cetăţean şi/sau colectivitate;

Principiile eficienţei şi al eficacităţii obligă funcţionarii publici, ca principale „ instrumente” prin care administraţia publică îşi duce la îndeplinire atribuţiile, să realizeze satisfacerea nevoilor sociale într-un grad cât mai ridicat, prin asigurarea unor servicii publice diversificate25 corespunzătoare aşteptărilor pe care le au beneficiarii serviciilor sale.

22 Op. citata Virginia Vedinas, 2009 : Ana Rozalia Lazar, Relatia legalitate-oportunitate in statutul de drept, in Curirul judiciar nr. 9/200323 Virginia Vedinas “Statutul functionarilor publici” Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, pag 3024 Virginia Vedinas “Statutul functionarilor publici” Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, pag 3025 Verginia Vedinas op citata: “ Iordan Nicola, Managementul serviciilor publice locale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003

10

F) Principiul responsabilităţii, în sensul că funcţia publică trebuie exercitată în conformitate cu prevederile legale, iar încălcarea acestora atrage răspunderea titularului funcţiei publice;

Principiul responsabilităţii, în condiţiile legii, apreciem că, din punct de vedere al modului de formulare, este deficitar, el având o încărcătură tautologică. Strict juridic, nu credem că poate există o responsabilitate în afara limitelor impuse de legiuitor.

În ceea ce priveşte accepţiunea termenului, prin iresponsabilitate se înţelege asumarea activa şi efectivă a valorilor consacrate de cetate şi încorporate în norme de drept, pe care cetăţeanul le respectă din proprie convingere, considerându-le şi tratându-le ca pe propriile sale valori. În momentul în care omul nu mai este responsabil, având totuşi discernământ, el devine răspunzător . Acesta înseamnă că el a încălcat normele legale, valorile încorporate în aceste norme, ceea ce justifică necesitatea de a sancţionata, de a răspunde pentru faptele sale. După cum s-a subliniat în literatura de specialitate26, termenul de responsabilitate are mai mult o conotaţie politico-etica, decât una juridică, el fiind legat de morală, de civism, spre deosebire de răspundere , care intervine atunci când este încălcată o obligaţie instituită prin norma juridică.27

Cum s-a exprimat constant doctrina de specialitate, la funcţionarul public responsabilitatea trebuie să primeze.28 El trebuie să respecte legea, să acţioneze în literă şi spiritul ei, nu din teamă că dacă o încalcă va suportă consecinţele faptelor sale, ci pentru că aceasta reprezintă convingerea lui interioară privind misiunea care îi revine, în activitatea cu care a fost investit.

Responsabilitatea, la nivelul guvernării, este asigurată prin procesul de selectare a celor care deţin puterea şi prin procedurile prin intermediul cărora sunt supuse atenţiei şi consultării cetăţenilor procesul de adoptare a deciziilor politice şi efectele acestora.29

La nivelul funcţiei administraţiei, responsabilitatea este asigurată prin calitatea profesională şi morală a personalului care îşi desfăşoară activitatea în structurile administraţiei publice, şi care se află în strânsă legătură cu procesul de recrutare şi promovare a funcţionarilor publici.30

G) Principiul orientării către cetăţean, în sensul că exercitarea funcţiei publice trebuie să aibă ca scop satisfacerea drepturilor legale şi intereselor legitime ale membrilor colectivităţii;

Orientarea către cetăţean este un alt principiu care trebuie aşezat nu numai la baza întregii activităţi a administraţiei publice.Cetăţeanul este destinatarul serviciilor administraţiei, slujirea intereselor lui trebuie să fie raţiunea de a fi administraţiei şi a funcţionarilor săi. Respectarea acestui principiu implică exigente atât cu privire la fondul, la conţinutul activităţii funcţionarilor publici, cât şi la forma acestei activităţi.

26 Verginia Vedinas op. citata: Ioan Santai “ Drept administrative si stiinta administratiei” , Ed.Risoprint, Cluj Napoca, 200227 Verginia Vedinas op. citata : Iordan Nicola “ Drept administrative” Ed. Universitatii “Lucian Blaga” , Sibiu, 200728 Verginia Vedinas op. citata: Antonie Iorgovan, “Tratat” vol I29 Verginia Vedinas op. citata: Stefan Deaconu “ Buna guvernare si descentralizare” , in revista de drept public nr.3/200330 Verginia Vedinas “Statutul functionarilor publici” Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, pag 32

11

Pe fond, activitatea funcţionarului trebuie să răspundă cerinţelor, nevoilor cetăţeanului, iar pe forma, raporturile dintre funcţionarii publici şi cetăţeni trebuie să cunoască o substanţială îmbunătăţire, care să releve aplecarea, interesul funcţionarului în a transpune în practică nevoile cetăţeanului şi respectul pe care şi-l datorează reciproc. Trebuie să dispară în timp imaginea dezechilibrului şi denaturării raporturilor dintre funcţionar şi cetăţean, primul tratându-l pe al doilea că pe un servitor, când, respectând şi etimologia termenului de administraţie, situaţia trebuie să fie invers. Misiunea administraţiei este de a servi interesul public, nevoile cetăţenilor.31

H) Principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice, potrivit căruia titularii funcţiei publice nu pot fi eliberaţi sau destituiţi decât în condiţiile legii;

Principiul stabilităţii este unul din principiile fundamentale care guvernează activitatea şi statutul juridic al funcţionarului public. Este regretabil că legiuitorul a găsit de cuviinţă să-l elimine aproape de final, când, în opinia noastră, el ar fi trebuit să fie enumerat primul.

Semnificaţia stabilităţii rezultă din faptul că legiuitorul o menţionează şi în alte texte, cum ar fi art. 2 alin. (1) care consacră misiunea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care este aceea de a crea şi dezvoltă un corp al funcţionarilor publici profesionist, stabil şi imparţial.

Analizând legea în integritatea ei, raportând dispoziţiile unele la celelalte, constantă ca stabilitatea nu este numai declarată, ci şi garantată, garanţia stabilităţii realizându-se prin dimensiunile regimului juridic al acesteia, prin care are loc naşterea, modificarea, suspendarea sau încetarea raportului de serviciu, precum şi regimul răspunderii disciplinare a funcţionarului public.

În opinia noastră, stabilitatea poate fi definită ca reprezentând acea dimensiune esenţială a statutului juridic al funcţionarului public în virtutea căreia acestuia i se garantează dreptul la a avea o carieră administrativă şi de a evolua în carieră, pe criterii de profesionalism, cu excluderea oricăror ingerinţe de natură politică.

De precizat că la salariat, stabilitatea nu este prevăzută expres, ca un principiu aplicabil raportului de muncă.32

I) Principiul subordonării ierarhice a titularului funcţiei publice, care este obligat la executarea întocmai şi la timp a tuturor dispoziţiilor legale ale superiorilor săi.

În cea ce priveşte subordonarea ierarhică, ea este tratată constant în doctrina ca una din obligaţiile funcţionarului public33. Ea Impune ca „toţi funcţionarii publici să se conformeze dispoziţiilor superiorului ierarhic, cu excepţia dispoziţiilor vădit ilegale şi a celor care compromit grav un interes public (vădit inoportune).34

31 Verginia Vedinas “Statutul functionarilor publici” Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, pag 3232 Verginia Vedinas “Statutul functionarilor publici” Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, pag 3333 Verginia Vedinas op. citata :Antonie Iorgovan, “Tratat” 34 Verginia Vedinas op. citata:Liviu Coman-Kund “Dentologia si statutul functionarilor din administratia publica”, Universitatea “Dunarea de Jos”, Galati

12

Constatăm că legea operează o schimbare de concepţie, conferind o dublă natura juridică subordonării ierarhice. Pe de altă parte este menţinută, prin art. 44, obligaţia funcţionarilor publici de a se conforma dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici, dar caracterului de obligaţie îi este adăugat cel de principiu care stă la baza exercitării funcţionarilor publici.35

În literatura de specialitate au fost identificate şi alte două principii generale, enunţate de legea cadru ca reguli privind accesul la funcţia publică.

- Principiul egalităţii şanselor de intrare şi promovare în corpul funcţionarilor publici pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale, enumerate de art.50 din Legea nr.188/1999, republicata, ca o reflectare particulară a principiului constituţional al egalităţii în drepturi;

- Principiul selecţiei funcţionarilor publici prin concurs organizat pe baza regulilor competiţiei deschise, ale transparentei şi competentei profesionale, în condiţiile art.51 din Legea nr.188/1999, republicata.36

3. Concluzie

Funcţionarii publici fiind în primul rând persoane fizice şi cetăţeni ai acestei ţări, ei au atât drepturi cât şi obligaţii faţă de stat ca toţi ceilalţi cetăţeni. Aceştia au atât drepturi cât şi obligaţii în cadrul instituţiilor publice în care sunt angajaţi. 35 Verginia Vedinas “Statutul functionarilor publici” Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, pag 3336 http://www.scritube.com/stiinta/drept/FUNCTIA-PUBLICA-SI-FUNCTIONARI2041518916.php

13

Atribuţiile funcţionarilor sunt de ordin general şi se stabilesc prin lege, însă acestea nu trebuie să aibă un caracter personal, ci trebuie să fie în interesul cetăţeanului37

4. Bibliografie

1) Vedinas Verginia "Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul Functionarilor Publici. Comentata" Editia a-II-a, Editura Lumina Lex, 2002

37 http://ro.scribd.com/doc/87691034/Statutul-Functionarului-Public

14

2) Vedinas Verginia “Statutul functionarilor publici” Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009

3) Monitorul Oficial

4) http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame

5) http://facultate.regielive.ro/referate/stiinta-administratiei/principiile-care- stau-la-baza-exercitarii-functiei-publice-134027.html

6) http://www.scritube.com/stiinta/drept/FUNCTIA-PUBLICA-SI- FUNCTIONARI2041518916.php

7) http://ro.scribd.com/doc/87691034/Statutul-Functionarului-Public

15