Seria PREDESTINATI

PREDESTINATI

REGATUL LIMBRELOR

Josepltine Angelini

-rfreditura rao

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RominieiANGELINI,IOSEPHINE

Profefia / )osephine Angelini; trad.: Monica Laura Cibotariu prinLingua Connexion. - Bucuregti : Editura RAO,2016

ISBN 978-606-77 6-095-8

I. Cibotariu, Monica Laura (trad.)

82t.lll(73)-3t=t3s.t

Editura RAOStr. BirgdLului nr.9-11, sector l, Bucuregti, RomAnia

www.raobooks.comwww.rao.ro

fosephine AngeliniGoddess

Coppight @ fosephine Angelini, 2012

Traducere din limba engleziMonica Laura Cibotariu

gi Lingua Connexion

@ Editura RAO, 2012

Pentru versiunea in limba romdni

20r6

ISBN 978-606-77 6-095-8

CAPITOLUL ]

Helen vedea in stinga ei ceea ce ea benuia a fi rAul Styx. Era un

torent vijelios, preserat cu aisberguri. Nicio persoane zdravini la

cap nu ar fi indriznit s[-l treac[ inot.

Avdnd senzatia c[ se impotmolise, incepu si p[geasci gchio-

p[tind intr-un cerc strans.

O privire rapide asupra orizontului o asigure ci nu mai era

nimeni in afari de ea pe cAmpia pustie.

- Pe toli dracii! injurl cu voce stinse. Corzile ei vocale nu erau

complet vindecate. Cu numai o orl in urmi, Ares ii tiiase gatul qi

chiar daci inci mai resimfea dureri cAndvorbea, injuratul o frcea

si se simti mult mai bine. E atit de tipic, adiugi ea.

Tocmai ii frcuse o promisiune prietenului ei Zach. Acesta

murise in bra[ele ei, iar Helen jurase ci in via]a de apoi bdiatul

avea si bea din Riul Fericirii. Acesta se sacrificase pentru a-i siriin ajutor, iar in ultimele sale clipe ii oferise indiciul necesar pentru

aJ putea distruge pe Automedon gi pentru a-i salva pe Lucas gi

pe Orion.

Helen intenfiona si-gi fini promisiuneafall, de Zach, fiind

gata siJ poarte chiar ea pe CimpileBlizle,pani pe malul RAului

Fericirii - in pofida coastelor rupte qi a piciorului gubred. Dar

dintr-un anumit motiv nu se mai putea deplasa ca de obicei in

6 JOSEPHINE ANGELINI

Lumea de Dincolo. in mod normal, tot ce ar fi avut de ficut ar fifost si spunl cu voce tare ce voia gi dorin]a i s-ar fi implinit.

Era singura care putea cobori in Lumea de Dincolo, ceea ce

insemna ci se numira printre pufinii scioni care puteaudescinde

acolo fizic gi nu doar ca spirit. Putea chiar si controleze elementele

gi mediul inconjuritor, dar desigur, chiar atunci cAnd avea mai

mult nevoie de acest talent, totul mergea anapoda. Tipic grecesc.

Era scion, iar ceea ce detesta cel mai mult in legituri cu asta era

coplegitoarea ironie din viala ei.

Helen igi strAnse frustrati buzele vinete gi strigi rigugiti citre

cerul gol:

- Am spus - weau si apar lAng[ spiritul lui Zach!

- Eu am sufletul acelui muritor, nepoatl.

Helen se intoarse brusc qi-l vizu pe Hades, stlpAnul Lumii de

Dincolo, stdnd la cAfiva pagi distanfi, in spatele ei. inalt si semef,

acesta era inviluit in umbre care pilpAiau gi tremurau asemenea

unor degete prelungi de ceafi care incepeau si se destindi. Coifirl

intunericului gi cei cifiva metri de fesituri care atArnau din toga

neagri pe care o purta ii ascundeau cea mai mare parte a fe1ei,

insl ii putea vedea gura cu buze c[rnoase gi birbia pltrati. Restu1

togii era drapat pe trupul lui ca un gAnd decorativ intdrziat. O

mare parte din pieptul lui era dezgoliti - la fel gi brafele gi picioa-

rele sale puternice.

Helen inghili in sec gi incerci si se concentreze, prMndu-l cu

ochii ei umfla1i.

- Stai jos, te rog. inainte si te pr[bugegti, ii spuse el incetigor.

Doui scaune pliante simple, capitonate, apiruriL din senin, iar

fata igi instald comod trupul traumatizat intr-unul din ele, in timp

ce Hades se agezi pe celllalt. inci egti ri,Lniti, ii spuse el. De ce ai

venit aici in loc si agtepfi si te vindeci?

- Tiebuie s[-l ajut pe prietenul meu s[ g[seasci drumul spre

paradis. Si ajungi acolo unde trebuie.

Vocea lui Helen tremura de frici, degi Hades nu o rlnise nici-

odatl. Spre deosebire de Ares, zeul care o torturase, acesta fusese

'' PRoFETIA 7

foarte bun cu ea. Dar era totuqi stipanul morfilor gi umbrele care

il invlluiau erau pline de goaptele fantomelor.

- De ce egti atAt de siguri ci acolo trebuie si ajungd sufletul

httZach? o intrebi el.

- A fost un erou. Poate c[ nu la inceput, c6nd s-a purtat ca un

ticilos, dar a fost la sfrrqit qi asta e tot ceea ce conteazl, nu-i aqa?

Iar eroii se duc in Cdmpiile Elizde.

- Nu pun la indoiald curajul ltti Zach, ii aminti cu blindefe

Hades. Te-am intrebat doar ce te face sd crezi cd tu u fi persoana

potrivit[ si-i judeci sufletul?

- Eu... cum? bAigui Helen, incurcati. Primise prea multe lovi-

turi in moalele capului in noaptea aceea gi nu era tocmai pregititi

pentru o lecfie de semantici. Uite, nu am venit aici sd judec pe

cineva. Am frcut o promisiune, atdta tot, 9i lneau si mi-o fin.

- $i totuqi, eu sunt cel care trebuie si ia deciziile in aceastir

prMnli. Nu tu.

Helen nu avea cum s5-l contrazici. Aceasta era intr-adevlr

lumea lui. Tot ce putea face era s[ se holbeze la el insistent. Gura

cu buze moi a zeului se curbi intr-un surAs distant. Pirea s[ se

gdndeasci la ceea ce spusese fata.

- Felul in care te-ai descurcat cu Furiile, faptul ci le-ai eliberat

a dovedit ci eEti plinl de compasiune. Un inceput bun, dar mitem c[ nu este suficient, Helen. fti lipseqte inlelegerea.

- Atunci a fost un test? Furiile? Tonul ei deveni actvator

cand igi aminti prin ce trecuseri ea gi Orion in timpul ultimei

ei misiuni in Lumea de Dincolo. Se enervi gi mai tare cAnd se

gandi prin ce trecuseri gi Furiile, la rAndul lor. Daci toate cele trei

fete fuseserd chinuite pre! de mii de ani doar pentru a se dovedi

cl Helen era o persoani plin[ de compasiune, atunci era ceva in

nereguli cu Universul.

- Un test. Gura fermecitoare a lui Hades rosti cuvintul cu

amiriciune, de parci i-ar fi putut citi gandurile fetei Ei ar fi fost

perfect de acord cu ele. Dac[ viata este un test, atunci cine crezi

c[ acordi notele?

8 JOSEPHINE ANGELINI

- Tu? ghici ea.

- Vid ci tot nu in{elegi, oftd el. Nici micar nu ili dai searna

ce este aici. Hades fhcu semn h jor, referindu-se la Lumea de

Dincolo. Nu realizezi nici micar ceea ce eqti tu. Ei te numesc ,,Cea

care descinde", Cobordtoarea, pentru ci poli ajunge aici atunci

cand i1i doreEti, dar abilitatea de a pitrunde in Lumea de Dincoloeste cea mai neinsemnati manifestare a puterii tale. Tu nu inlelegi

suflcient incdt si-i poli judeca pe alpi.

- Ajuti-mi, atunci. El pirea atAt de trist, atAt de abitut, ceva

ce avea legdturd cu viala lui in general, probabil. Helen simfibrusc dorinfa de a-ivedea ochii qi se apleci mai mult spre Hades,

incercAnd si-gi coboare capul pentru a distinge pe sub lesituracare acoperea fala acestuia. Vreau si infeleg, insisti ea.

Umbrele se risfirari din nou in jurul lui, acoperindu-I gi

murmurAnd regretele morfilor. Helen se infior[. Cuvintele

profeliei cu privire la tiran ii venird in minte - Ndscut pentru

amdrdciune.

Se rezemd de spitarul scaunului.

- Tu egti Stepanul Umbrelor qopti Helen. Din tine igi iau

puterea?

- Cu mult timp in urmi, exista o femeie pe nume Morgan

La Fey, descendenti din Casa Tebei, care avea acelagi talent ca

gi tine - cel care-fi permite si descinzi in Lumea de Dincolo. Ea

mi-a fbcut un fiu pe nume Mordred, iar de atunci suferinfa mea

a bdntuit aceasti Casi. Vocea lui Hades se stinse incircati de

regrete inainte ca el si se ridice gi s[-i lntindi o mdnl lui Helen.

Ea igi strecur[ mina in mAna lui Ei il lisi s[ o ridice. Tiebuie site intorci acum, zise el. Vino la mine cAt de des wei, nepoati, iareu am si fac tot ce imi va sta in putinli ca s[ ajungi s[ infelegi.

Hades igi lisi capul intr-o parte gi rAse incet in sinea lui. Buzele

i se depirtar[, dezviluind nigte incisivi sub formi de diamante.

De aceea v-am permis - fie Ei celor de dinaintea ta, care aveau

acelagi talent - si pdtrundeli pe t[rAmul meu gi si vi cunoagtefi

mai bine. Dar in acest moment egti mult prea rinitd ca si fu aici.

'' I PRoFETIA 9

Lumea se schimbd gi Helen sim{i mAna uriagi a lui Hades

ridicAnd-o din Lumea de Dincolo Ei aqezAnd-o cu griji inapoi inpatul ei.

- Agteapti! Ce se va intAmpla crZach? intrebi ea.

in momentul cdnd Hades o l[sd pe pat,fatail auzi goptindu-i

la ureche:

- Zach va sorbi din Rdul Fericirii, ili jur. Odihnegte-te acum,

nepoati.

Helen intinse mAna, incercAnd s5-i alunge umbrele de pe fa{d,

insi era prea tdrzit pentru ci Hades dispiruse. Fata se cufunddintr-un somn adA.nc, trupul ei r[nit sorbind cu nesaf odihnabineflcltoare gi incercind si se vindece cAt mai repede.

Dupd ce Ares fusese inchis definitiv in Thrtar gi falia dinpimant displruse, Daphne ridicase cu grijd trupul rinit al fiiceisale, Lucas era purtat pe brale de citre Castor, iar Orion de

Hector, cu tolii au revenit la fortdrea(a familiei Delos. Daphne

fugea cAnd fiica ei ii adormise in brale. Pentru o clipi, ea se

simlise coplegiti de ingrijorare. Rinile lui Helen fuseseri oribile -printre cele mai grave pe care le vizuse weodati -, dar cAnd

ascultase inima fiicei sale, o auzise betand incet, dar regulat.

Nu trecuse mult de la ivirea zorilor cAnd reugir[ si se intoarc[in Nantucket din pegterile statului Massachusetts. in luminapalidi a dimine{ii, Daphne urcase treptele casei familiei Delos

purtAndu-Ei pe brale pani in hol fiica qi se oprise in dreptulprimei camere ce pirea si fie a ei.

Privi cu regret frumoasa cuverture de mltase pe care Helen -murdari qi phnn de s6nge - era pe cale s[ o distrugi. Nu ci ar ficontat prea mult. Casa Tebei avea o avere destul de considerabillincAt si poat[ inlocui pre]ioasa cuvertur[. O avere care le apar]i-

nuse la un moment dat lui Daphne gi casei de origine a lui Helen -Casa Atreus.

Timtalus ar fi putut striga cit ar fi wut,,rizboiul sfrnt", decla-

mAnd cu patos c[ venise rAndul scionilor si conduc[, dar nu ar fireugit s[-i picdleasci pe gefii celorlalte Case.

Capitolul 9

In noaptea aceea Lucas se imbr[ci minulios. El qtia ciintrunirea Caselor reprezenta o afacere semiformal[, dar asta

nu insemna ci el trebuia si poarte ceva care s[-i restricfioneze

migcirile. Nu avea incredere in niciunul dintre oaspefii pe care se

pregiteau sdL-i primeasci 9i pentru nimic in lume nu ar fi pus pe

el ceva care s6-l incurce intr-o lupti.'

Desigur, luptele erau strict interzise la astfel de intruniri. Dar

Lucas qtia cd majoritatea celor prezenli nu se mai vizuseri de

douizeci de ani. Mai mult decit atAt, mulli dintre ei omorAseri

pe cineva pe care altcineva de la intrunire il iubise nespus. Era de

agteptat si se intdmple ceva din cauza rivalitdlilor existente.

Lucas cobori la parter gi gisi jumitate din familia sa adunati

in fafa televizorului din living, ascultdnd gtirile serii. Imaginea

de pe ecranul televizorului infbliga o furhrni cumplit[ cu firlgere

abituti deasupra unui orag in care nu se mai vedea nicio lumini.

- E Manhattanul? intrebi el apropiindu-se de ecran.

- Da, zise mama lui cu vocea gAtuiti din cauza Eocului. Tot

oragul a rdrnas in bezni.

Lucas igi imagina haosul din New York in cazul unei pene de

curent. Metrourile probabil ci rlmiseseri pe gine, cu o mu\ime

de oameni ln[untru. Lifturile erau blocate gi oatnenii rimiseseri

PROFETTA 165

probabil izolalipe acoperigurile clidirilor - fariamai menlionailegahtnlile care aveau si se petreaci in intuneric.

- De ce ar face Zeus aga ceva? intrebi Andy.

- Pentru a ne aminti ci poate, zise Hector scrdgnind din din1i.in uga de la intrare bdtea cineva. Tensionafi, cei din incipere

traseri aer in piept.

- Mi duc si deschid, se oferi Kate, dar Noel o opri punAndu-imAnape umdr.

- Eu trebuie si deschid, fi spuse ea cu blAndefe. E casa mea.

Lucas o urmi pAni in holul din fale. Atunci cAnd Noel deschise

usa, avu senzalia unui pumn puternic in stomac. B[rbatul care

stdtea in prag era inalt, avea pirul negru, nigte ochi de un albastru

deschis si o construcfie atletic5. Arita exact ca Lucas doar ci era

cu douizeci de ani mai in vArsti.

- Daedalus, zise Noel cu o voce incordati.

- Noel, rispunse acesta. El igi incrucig[ bra]ele peste pieptintr-un ,,X" gi se inclini respectuos, dar era clar ci atmosfera era

tensionatd.

Lucas simfea ci-gi pierduse suflul. igi spusese de multe ori ciardLta aqa pentru ci aparfinea Casei Ateniene, dar nu avea idee cisemdna atit de mult cu birbatul care-i omorAse bunicul.

- Bine ai venit, zise Noel cu jumltate de guri. i1i ofer ospita-

litatea mea.

- Sunt onorat, zise Daedalus gi apoi intri.Ochii lui se fixari imediat asupra lui Lucas Ei zAmbi cu tris-

te[e, recunoscandu-gi propria infiligare. Apoi privirea lui trecudincolo de el qi se rici dintr-odati.

- Buni, fiule, zise el gi pentru o clipi Lucas se intrebi nedu-merit daci Daedalus ivorbealui.

- Thte, rosti formal Orion.Lucas se intoarse gi-l vizu pe Orion stAnd chiar in spatele

lui. Privirea acestuia era innegurat[. Fusese atit de surprins lavederea lui Daedalus incdt nu observase ci Orion si Hector li se

alituraseri.

166 IOSEPHINE ANGELINI

Daedalus inaintd. Mersul lui era extrem de lanfog gi mai multdecat intimidant. ii intinse mAna fiului s[u, iar Orion i-o strAnse

{brd si zdmbeasci.

- Pari foarte puternic, zise Daedalus misurAndu-l din cap

pAni-n picioare.

- Sunt, rispunse simplu acesta. Privirile lor se incruciqari, iar

Daedalus fu primul care se uiti in alt[ parte.

Lucas nu-l auzise niciodati pe Orion vorbind atAt de rece, dar

dupi modul in care tatil lui il abandonase, nu avea de ce si-l invi-

nuiascd. Daedalus observase probabil ci Orion era neobiqnuit de

dur cu el, dar nu lisa si se vadi acest lucru. Privi mai departe,

dincolo de fiul lui furios, spre Hector.

- Aj*, zise el cu voce scizuti.Pentru o clip[ fala lui cipit[ o expresie plini de regret, dar se

aspri din nou, devenind ameninfitoare.

- Intri, il inviti Noel. Biiefi, faceli loc.

Lucas se simfi nipidit de un val de protest. El voia si-gi apere

teritoriul qi nu avea intenfia s[-l lase pe Daedalus si treaci. Putea

sI jure cI Hector gi Orion simleau la fel ca el. Cu tofii rimaseripe pozilii.

- Oh, nu weli si vd migcafi? bombini nerSbd[toare Noel

impingandu-i gi frcandu-gi loc printre ei. Nu conteazi ci au

plecat Furiile - voi inci v[ comportali precum o hait[ de c6ini

sdlbatici. Fiecare trebuie si adulmece dosul celuilalt.

Daedalus reugi sI zAmbeascl gi o urmi. Hector, Lucas gi Orionse liniEtiri in cele din urml qi il lisari si treaci.

* Ciudat, zise Hector dupi ce Daedalus trecu pe langd ei.

- O adevdratd razi de soare, nu-i aga? zise sarcastic Orion,

revenindu-gi. Oh, asta era figura lui ,,vesel[", apropo.

- De ce nu m-ai avertizatci semin atdt de mult cu tateltiu?il intrebi Lucas privindu-l incruntat pe Orion.

- Credeam ci qtii, zise acesta, ridicand din umeri.

- $tiam doar ci ar putea exista un fel de asemlnare intre noi,

dar e absolut ridicol. Ce naiba ar trebui s[ cre&':despre asta?

PROFETTA t67

- Nici eu nu mI simt ca la picnic, gtii? De fiecare dati cAnd te

privesc il vid pe tata. Moirelor le place s[ se joace cu noi, Lucas.

Ele fac in aga fel incAt si aritim cu tolii la fel ca persoanele cu

care ar fi mai incomod pentru noi s[ semdnim. Orion rinji,adiugAnd: Hector, de exemplu. El seamini cu un erou iubit de

to!, dar are un caracter imposibil.

- Mulpmesc, amice, rispunse acesta senin de parci Orion

tocmai ii frcuse un compliment.

Izbucnir[ cu tofii in rAs gi tensiunea se mai disipl pufin.

- incercafi si vi p[stra{i controlul, ii avertizi grav Orion,ridicand din sprAncene. Avem lucruri mai importante de care sine ocuplm in seara asta.

- Aga am si fac, zise ferm Lucas. $tiu pentru ce mdL aflu aici.

El gtia ci Orion infelesese perfect la ce se referea. Se afla acolo

pentru a o proteja pe Helen.

Helen auzea o mu\ime de voci necunoscute la parter, pe

misuri ce tot mai mulfl scioni soseau la intrunirea Caselor. Putea

simli prin podea tensiunea acumulati gi din ce in ce mai mare -ca pe vibraflile profunde ale unui amplificator. Noul mod in care

percepea emofiile o f[cea siL fie receptiv[ la nelinigtile fieclruia.Ea nu qtia toate detaliile rizboiului petrecut cu douizeci de ani inurmi, dar era sigurl ci existau o mu\ime de vechi neinplegeri ce

trebuiau solufionate.

Cu un etaj mai jos, un amestec de urd, iubire;iregret ameninfa

sI explodeze in orice moment intr-o confruntare violenti. LuiHelen i se plrea cd sti pe o bombi.

incepu sd se tragd nervoasd de haine. Costuma{ia ei era ceva

mai eleganti decdt de obicei. Fusese intotdeauna amatoare de

haine la reduceri, insi Daphne ii adusese o linuti de designer,

insistand c[ vestimentafia avea sd-i dea mai multi incredere info4ele proprii.

insi linuta ii sporea nervozitatea. Helen era siguri ci ghetele

din piele moale ca untul pe care le purta costau mai mult decAt