POVESTEA LUI HARAP-ALB

POVESTEA LUI HARAP-ALBIon Creanga

Basmul reprezinta "o proiectie in fabulos a lumii reale" (G. Calinescu), "o lume a visului, lipsita de vocatia tragicului deoarece cei rai sunt pedepsiti, iar cei buni inving intotdeauna" (Novalis).

"Povestea lui Harap-Alb" reprezinta un basm care sintetizeaza trasaturile specifice si care devine, in acelasi timp, metafora"devenirii intru devenire" (Constantin Noica). Asemanat cu un bildungs roman si intrand in categoria basmelor nuvelistice, basmul lui Creanga reia dintr-o perspectiva originala necesarul si complicatul, traseu initiatic la sfarsitul caruia eroul, om pe deplin format, poate conduce peste altii si-si poate intemeia o familie.Tema confruntarii dintre bine si raueste pusa in valoare prin relatia dintre Harap-Alb si span, ultimul devenind acel rau necesar in preajma caruia maturizarea este rapida si profunda. Actiunea basmului desfasurata de data aceasta numai in plan real, presupune existenta unora dintre cele mai cunoscute motive. Lipsa unui mostenitor al Imparatului Verde ilustreaza motivul lipsei, problema existentiala reparata in final de izbanda lui Harap-Alb. Craiul reprezinta imparatul cu 3 feciori dintre care mezinul devine eroul intamplarilor. Ursul si cerbul sunt animale mitice, iar apa vie, apa moarta si cele 3 smicele de mar dulce sunt elemente cu functie magica. Semnificatiile calatoriei le depasesc cu mult pe cele ale unui itinerar geografic, basmul urmarind astfel un proces initiatic, cu toate elementele lui specifice - existenta novicelui,a maestrului si a obiectelor magice reprezentate de armele din tineretea tatalui si de blana de urs.Cronotopul mitic este evidentiat chiar de formula introductiva, fixand intamplarile intr-un timp imemorial, acel "in illo tempore" si in 2 spatii, cele 2 imparatii, plasate sugestiv "la 2 margini diferite ale Pamantului".

Spre deosebire de basmul popular, Creanga........aici formula introductiva, basmul apropiindu-se mai mult de incipitul unei povestiri care deschide 2 perspective temporale: un timp al discursului, al naratorului si un timp al fabulei, al naratiunii.

Personajele basmului respecta tipologia specifica, dar sunt si purtatoarele unor semnificatii simbolice. Fara a fi idealizat precum intr-un basm popular, Harap-Alb este protagonistul, cel in jurul caruia se tese un aparent complot nascut din necesitatea ca eroul sa parcurga toate etapele initierii. Opus lui si totusi necesar formarii sale se afla spanul, antagonistul sau antieroul. Uciderea spanului in final semnifica mai mult anularea lui ca personaj de care nu mai este nevoie, maturizarea fiind incheiata. Originalitatea viziunii scriitorului se remarca si in tipologia adjuvantilor. Calul nazdravan care se metamorfozeaza si care devine simbol al reinnoirii si conform viziunii mitice a legaturii cu stramosii, dar si Sfanta Duminica a carei prezenta poate cunoaste mai multe acceptii. Ea este omul cu experienta care vegheaza initierea, simbol al sacrului care cunoaste tainele si capcanele devenirii fiintei umane, dar si simbol matern inlocuit in a 2-a parte de prezenta fetei Imparatului Ros. In categoria donatorilor intra craiasa albinelor si craiasa furnicilor, al caror ajutor va fi nepretuit in ultimele probe. Insusirile miraculoase ale personajelor sunt vizibile in cazul celor 5 nazdravani, deopotriva forte ale naturii si exagerarii grotesti, caricaturale, ale unor simturi umane.Desi basmul lui Creanga preia toate trasaturile specifice unui basm popular, acestea sunt completate de elemente ale basmului cult care confera originalitatea textului. Dinamismul anecdotic face ca basmul sa aiba un ritm alert ferit de monotonie, mentinut si prin functia de dramatizare a dialogului. Prezenta deloc discreta a acestui mod de expunere devine si metoda de caracterizare a personajelor. Umanizarea fantasticului se transforma intr-o localizare geografica, gesturile, comportamentul si limbajul personajului amintind de taranii humulesteni. Usurinta scriitorului de a cita la tot pasul din intelepciunea populara, pune in valoare eruditia paremiologica. Situatiile, caracterizarea personajelor, limbajul, frazele capcana se constituie in surse ale umorului in timp ce oralitatea se recunoaste in expresiile populare, in interjectii si onomatopee si mai ales in preferinta pentru exprimarea locutionala.Intamplarile sunt relatate din perspectiva naratorului omniscient, dar cu interventii afective, care pastreaza un imaginar dialog cu cititorul, iar actiunea este structurata pe momentele subiectului. Daca expozitiunea se raporteaza la cronotopul mitic, intriga e marcata tocmai prin motivul lipsei: Imparatul Verde trimite carte regelui, cerandu-i pe unul dintre nepoti, "cel mai destoinic dintre toti", sa-i urmeze la tron. Desfasurarea actiunii e reprezentata in secvente epice distincte. Astfel, pregatirea calatoriei presupune aceleasi momente ritualice, realizate dupa un scenariu epic repetitiv intalnit in multe basme: esecul primilor 2 frati, dezamagirea tatalui, proba milosteniei, insistentele mezinului, metamorfozarea calului si proba podului. Hotar intre cele 2 lumi si 2 varste, trecerea podului deschide portile lumii mari si necunoscute in care pandesc pericole la tot pasul. Blana ursului sugereaza si ea un tipar repetitiv, iar sfatul tatalui de a se feri "de omul Ros si mai ales de cel span" proiecteaza antagonistii intr-o zona a maleficului. Mezinul va cadea in capcana spanului pe care il intalneste in padure, topos obligatoriu si retardant in basme. Semnificatii mitice are si coborarea in fantana simbolizand cunoastere sau coborarea mitica in infern prin confruntarea cu propriile temeri si slabiciuni. Fiecare proba ramane o secventa aparte cu semnificatii simbolice. Ursul, stapan al roadelor pamantului e un simbol chtonian, iar cerbul, "cu pielea batuta in nestemate", un simbol solar a carui ucidere propulseaza vanatorul intr-un stadiu superior de existenta" (M. Eliade). Intalnirea celor 5 nazdravani si a celor 2 craiese, il ajuta pe erou in depasirea celorlalte probe: proba focului purificator, a ospatului pentagruelic, a alegerii semintelor de mac, a pazirii si identificarii fetei de imparat.Confirmand elementele cu valoare anticipativa, fata Imparatului Ros va dezvalui adevarul, spanul va taia capul eroului inviat cu ajutorul elementelor magice intr-o simbolica renastere, iar spanul, omorat de cal, va fi anulat ca personaj. Deznodamantul fericit evidentiaza aceasta lipsa absoluta a vocatiei tragicului.In basmul lui Creanga, protagonistul se apropie mai mult de conditia omului obisnuit, decat de cea idealizata a eroilor populari. Portretul lui insumeaza calitati si defecte, iar initierea sa presupune indreptarea defectelor, dobandirea unor calitati noi, descoperirea unuor noi relatii si a unor sentimente necunoscute inainte. Prin caracterizarea directa a naratorului, e sugerat.....cu statutul de mezin al personajului, iar prin caracterizarea indirecta cu ajutorul faptelor este surprinsa una dintre trasaturile principale, milostenia. Lipsit de eroismul gesturilor, mezinul se teme sa fie dus de cal ca gandul, dar este suficient de curajos sa treaca proba podului. Inceputul calatoriei sta sub semnul naivitatii, ceea ce motiveaza oarecum prinderea lui in capcana. Fiind "boboc in treburi d-aiesteia" nu-si da seama de viclenia spanului. Actiunile lui au si implicatii etice: incalca sfatul parintesc si cumva trebuie sa plateasca. Personalitatea complexa este evidentiata si prin nume, a carui opozitie cromatica semnifica si dualitatea lumii. Treptat, va cunoaste sentimentul prieteniei si pe cel al iubirii si, in cele din urma, se va desavarsi ca om.