Cadru didactic titular,

Sef lucr. dr. ing. Carmen-Penelopi Papadatu

Sursa: Papadatu C.P., Prelucrarea plastică a materialelor (I). Plasticitatea materialelor metalice.

Note de curs. ISBN 978-973-627-577-7 (I)

PLASTICITATE

Note de curs. C 10.

Capitolul 5. Metode de calcul în inginerie

În inginerie se utilizează metode de calcul pentru o serie de tipuri de probleme care abordează situaţii de deformabilitate a materialelor. Scopul

calculelor de rezistenţă este asigurarea siguranţei în exploatare a maşinilor,

utilajelor şi structurilor, chiar şi în condiţii deosebite, grele.

De exemplu, în calculele din domeniul ingineriei mecanice se disting

următoarele trei tipuri de probleme:

a). Probleme de verificare pentru o piesă dată şi un anumit material;

b). Probleme de dimensionare pentru determinarea dimensiunilor şi, implicit,

a formei unei piese, studiind rezistenţa sa şi deformaţiile admisibile, în

funcţie de condiţiile de exploatare şi de forţele exterioare;

c). Probleme de stabilire a capacităţii de încărcare care stabilesc prin calcul

încărcările maxime ce pot solicita corpul fără a fi depăşite condiţiile din

starea limită dată.

. Metoda de calcul cuprinde ansamblul de reguli prin care se ţine seama de variaţia aleatoare a parametrilor care determină siguranţa

unui element sau a unei structuri şi prin care se stabileşte mărimea pe

care trebuie s-o determine cantitativ [2].

Metode de calcul posibile ar fi:

1. Metoda tensiunilor admisibile.

2. Metoda coeficienţilor de siguranţă parţiali.

3. Metoda stărilor limită

4. Metode probabilistice (statistice)

5. Condiţii de rezistenţă

6. Condiţii de rigiditate

7. Condiţii de stabilitate