Pentagramă

O pentagramă este o stea cu cinci col ț uri  desenată cu ajutorul a cinci linii drepte.

Cuvântul provine din limba greacă, unde πεντάγραμμον (pentagrammon), înseamnă "cu

cinci linii".

Pentagrama în sine este antică, dar semnificațiile adânci pe care noi le știm sunt destul

de recente. Așa după cum veți citi a fost folosită în multe moduri și semnificațiile s-au

modificat radical.

Prima folosire a pentagramei a fost descoperit de istorici în jurul anului 3500 î.Hr. într-

un oraș numit Ur, în vechea Mesopotamie. Au fost folosite ca ornamente pentru oale și

sunt legate de prima creere a limbii vorbite.

Mai târziu, pentagrama a fost folosită ca semn de roialitate, tot de aceeași

Mesopotamie. Apoi a reprezentat Puterea Imperială, care a ajuns în cele patru colțuri

ale lumii.

Pentagrama, de obicei cu un cap de țap este folosită de Sataniști (mai mult LaVeyenii),

dar și de veneratorii diavolului, care au un stil de viață total diferit.

Mulți oameni folosesc Pentagrama doar pentru a speria, pentru că este asociată

Satanei/Diavolului, dar după cum ai citit, nu are nicio legătură cu asta. Dacă porți Pentagrama și oamenii sunt șocați, poți să le explici că nu au motiv să fie intimidați și

că tu nu venerezi niciun diavol. Dacă știi de ce o porți, nu trebuie să-ți fie rușine de

acest lucru și să o ascunzi de părinții tăi.

În esență, pentagrama este un simbol religios păgân. În zilele noastre, termenul

„păgân” a devenit aproape sinonim cu divinizarea diavolului – o eroare gravă. Cuvântul

provine, de fapt, din latinescul paganus, care înseamnă locuitor al zonelor rurale.

„Păgânii” erau, de fapt, țăranii needucați, care practicau vechea religie întâlnită la țară:

a venerării naturii. Atât de mare era teama Bisericii de cei care locuiau în villes (fr. –

oraș; casă de la țară), încât banalul termen „sătean” - vilain – a ajuns să definească un

suflet păcătos.

Pentagrama este un simbol precreștin asociat cu venerarea naturii. Anticii considerau

că lumea are două componente – cea masculină și cea feminină. Zeii și zeițele lor

colaborau pentru a menține echilibrul de forțe. Yin și Yang. Când masculinul și

femininul se aflau în echilibru, în lume domnea armonia; dezechilibrul lor ducea la haos.

Pentagrama este reprezentativă pentru componenta feminină a tuturor lucrurilor – un

concept pe care istoricii religiei îl numesc „femininul sacru” sau „Zeița”. În sensul său de

bază, pentagrama o simbolizează pe Venus, zeița iubirii sexuale și a frumuseții. Pentagrama

 

       Pentagrama este una dintre cele mai puternice şi persistente simboluri magice din istoria omenirii, fiind importantă pentru multe dintre culturile străvechi, de la cea Maiaşă din America Latină, la cea Indiană, Chineză, şi Egipteană. Au fost găsite inscripţionate pe zidurile peşterilor Neolitice şi în desenele Babiloniene, unde este marcat simbolul planetei Venus, în mişcarea sa, considerat de fapt simbolul secret al zeiţei Ishtar.     Scripturile, în special Ebraice, sunt abundente cu referinţe la pentagrame.     Ne întrebăm atunci de ce oare, pentru unii, pentagrama are o reputaţie atât de sinistră?     Primele pentagrame au fost inscripţioinate în vechile peşteri, pe stâncă, oamenii de atunci crezând că au o semnificaţie spirituală.     În textele Sumeriene pentagrama reprezintă cele 5 planete vizibile, iar acordînd aceasta cu matematicianul, occultistul şi filozoful grec Pitagora, 5 reprezintă numărul omului din motivul diviziunii corpului său, cap, mîini, picioare, şi totodată fiecare dintre cele cinci vârfuri ale pentagramei reprezentând unul dintre cele 5 elemente care constituiau omul: focul, apa, aerul, pământul şi etherul.     Acest simbolism particular a persistat de-a lungul secolelor şi a avut o mare influenţă asupra teologiei şi diverselor tradiţii.            Primii creştini au folosit pentagrama ca emblemă, crezând că este reprezentarea Christului, iar mai târziu pentaclul a devenit foate important pentru multe doctrine esoterice Medievale şi Renascentiste care credeau în sistemele alchimiei Kabbalei şi Ceremonialului Magic.          Magicieni care practicau ritualurile, precum grecii, foloseau pentagrama ca un microcosmos al corpului uman.     Practica Ritualului Magic a fost folosită pentru a crea o situaţie de apropiere de Dumnezeu prin folosirea simbolurilor şi a ritualurilor.     Se credea că aceste efecte şi conexiuni între lumea simbolurilor şi lumea acţiunilor puteau fi astfel manipulate şi în scopuri ale răului.    

                         Unul dintre acei magicieni, Giordano Bruno, a avertizat despre abuzurile folosirii puternicului pentaclu de către Magicienii Negri.     Pentagrama este şi acum principalul simbol în practica ritualurilor magice.     În tradiţia Kabbalistică Evreiască, pentagrama reprezintă cei 5 sephiroţi din partea de sus a Arborelui Vieţii, cinci numere care sunt indivizibile, reprezentând forţele arhetipale: justiţia, îndurarea, înţelepciunea, înţelegerea şi splendoarea.     Kabbaliştii Creştini au încercat să folosească misticismul Evreiesc pentru a dovedi că divinitatea Christului este legată în mod special de pentagramă, aceasta simbolizînd pentru ei Christul ca Duhul Sfânt manifestat în trup. Ca trăsătură gematrică favorită a fost adăugarea literei Ebraice Shin , 21 , simbolizând focul şi Duhul Sfînt, la cele patru litere Biblice ale numelui lui Dumnezeu YHVH, pronunţat Jehovah, devenind YHSnVH -Yehoshua sau Iisus.     Dar între pentagramă şi Creştinism au fost multe conexiuni înainte de cruce, care era doar  o emblemă preferată, folosită pentru bijuterii şi amulete. Ea era asociată celor cinci răni ale Christului şi pentru că putea fi trasată dintr-o singură mişcare a peniţei, cu Alpha şi Omega ca unul.                 Pentagrama a fost de asemenea expresia secretelor Gnostice care aveau ascunse şi alte istorisiri  Creştine. 

       Cine ştie că cele cinci petale ale florii găsite în multe catedrale gotice sunt reprezentarea secretă a pentagramei?      În mod frecvent folosesc pentagrama şi cei care practică ritualurile Wicca, Neopaganiste şi Satanice.      În tradiţiile Wicca şi Neopaganiste simbolul său este derivat din Ceremonialul Magic Medieval  reprezentînd cele 4 elemente guvernate de spirit sau în alte cazuri el reprezentînd unitatea omenirii cu pământul sau cu regatul spiritului.     Pentru cei mai mulţi oameni pentagrama este asociată cu magia neagră şi venerarea lui Satan.             Pentagrama Satanică este un simbol inversat, răsturnat, al pentagramei folosite în Ceremonialurile Magice ale Magiei Albe, aici ea prezintă două vârfuri în sus şi un vârf în jos.    Adopţia pentaclului ca simbol Satanic este relativ recentă, inscripţiile sale fiind reprezentarea Magiei Negre, care simbolizează triumful materiei şi dorinţele individuale peste dogmele religioase. 

         În Teologia Satanistă reprezintă şansa de a urma gloria sau imortalitatea,  mai degrabă decît unitatea sau absorbţia. Simbolul cel mai asociat cu practicile satanice este Ţapul lui Mendes, adesea confundat cu Baphomet, o figură legendară cunoscută şi sub numele de Pan.     În Francmasonerie pentagrama se referă la Steaua Arzătoare, şi căteodată simbolizează descendenţa divină a Christului în lumea materială, iar ca adaos la simbolismul Pitagorean, ea reprezintă Steaua Bethlemului. 

 

 

Pentagrama       Steaua cu cinci colţuri, cu vârful orientat în sus simbolizează microcosmosul, omul întrupat, calea prin care lumea elementală, materială a primit perfecţionarea spirituală. 

  

        Este simbolul luptei şi ascendenţei noastre pentru a deveni una cu Spiritul.