1

USMF „Nicolae Testemiţanu”Catedra de Pediatrie-Semiologie şi Puericultură

“Particularităţile nutriţiei şi alimentaţiei la copil. Alimentaţia naturală.Alimentaţia mixtă şi artificială.

.”

Elaborată de către conf.univ. Dr. Ala Holban

2

Alimentația este componenta de bază,recunoscută de toți a dreptului copilului la sănătate, stipulat în Convenția Drepturilor Copilului. Copiii au dreptul la alimentație adecvată și la accesul către produse nutritive și inofensive, ambele influiențând direct realizarea dreptului la un nivel de sănătate cât mai înalt

Studiul alimentaţiei umane a intrat târziu în domeniul preocupărilor ştiinţifice, deşi încă din cele mai vechi timpuri s-au făcut diverse legături între alimentaţie şi patologie

Hipocrate stabileşte cu 500 de ani î.e.n. că alimentaţia are un rol deosebit în prevenirea şi tratamentul bolilor, combătând vechile doctrine că hrana “este sursa tuturor relelor”

“Dacă reuşim – spunea Hipocrate – să găsim pentru fiecare om echilibrul dintre alimentaţie şi exerciţiile fizice, astfel încât să nu fie nici mai mult nici mai puţin, am reuşit să descoperim mijlocul de întreţinere a sănătăţii”

Se exprimă astfel clar, cu 2500 de ani în urmă, vis-a-vis de principiile de bază ale alimentaţiei raţionale promovate de nutriţia contemporană.

Realităţi şi corelaţii statistice mondiale Alimentația insufucientă sau neadecvată reprezintă cauza directă sau

indirectă de deces la 60% din 10,9 mln. copii de 0-5 ani. Mai mult de 2/3 din acestea sunt legate de practici incorecte de alimentare

și au loc în primul an de viață. Alimentația la sân în primele luni de viață în întreaga lume nu depășeșete

35%, complementul începe prea devreeme sau prea târziu, iar produsele acestea nu întotdeauna sunt nutritive și inofensive. Mai mult decât atât,

copiii alimentați insuficient sau neadecvat sunt frecvent bolnavi și suferă de

tulburări de nutriție și creștere. În an.2000 mai mult 1/3 din decesele infantile erau legate cu o tulburare de

nutriție. Copii decedați reprezintă doar o parte a problemei, cauzate de insuficiența

ingredientelor alimentare. Deficiențele în alimentarea mamelor, alimentarea neadecvată la sân și divesificarea greșită reprezintă un pericol deosebit pentru sănătatea acelor copii, care supraviețuiesc

Mai mult de 50 mln de copii în lume sunt cu distrofie, iar în țările sărace (cu venituri mici) unul din cinci în vârstă de până la 5 ani are retard statural.

Asocierea alimentației deficiente și a patologiei ifecțioase sau parazitarecauzează anemie la doi din cinci copii sub 2 ani.

Urmările alimentației neadecvate și retardul statural se resimt pe tot parcursul vieții, influiențând capacitatea de însușire a programelor școlare, iar apoi – productivitatea muncii.

Copiii, care nu sunt alimentați la sân au un risc de deces până la împlinirea vârstei de 1 lună de șase ori mai mare decât cei care sunt alimentați , macar parțial cu lapte matern. Începând cu vârsta de 6 luni și mai mult , când laptele matern nu mai satisface toate nevoile alimentare, copiii intră în perioada deosebit de vulnerabilă a diversificării, în care se realizează trecerea la alimentarea din masa familiei. Incidența alimentării incorecte crește semnificativ în intervalul de vârstă 6 – 18 luni, fapt characteristic majorității țărilor, iar afecțiunile dobândite în această perioadă pot fi compensate destul de greu mai târziu.

(“ Strategia globală privind alimentația copiilor sugari și de vârstă fragedă”,OMS,UNICEF,2003)

3

Realităţi şi corelaţii statistice pentru Republica Moldova Studiul Demografic și de Sănătate (SDS) din anul 2005 indica, că chintila

cea mai săracă de 13% suferă de retard statural, iar 7% au greutatea sub normă, în timp ce anemia atingea rata de 60% la sugari (10-12luni) sau sea mai mare rată în CSI.

Deși rata alăptării până la vârsta de 6 luni a atins 86%, alăptatul exclusiv constituie doar 45% și doar 59% sunt alăptați până la vârsta de 15 luni.

Practicile nutriționale rămân nesatisfăcătoare: doar 27% din copii mănâncă zilnic carne sau peste (Date preliminare din partea studiului ECCD, 2009) și mai puțin de 2/3 consumă lapte zilnic.

Mesajele educative sunt transmise în cadrul programelor MS; totuși sărăcia pune o povară grea pe consumul familiei:în anul 2006 o treime din populație nu era în stare să asigure minimumul consumului de energie (datele BNS)

( “Supraviețuiea,creșterea și dezvoltarea copiilor mici”, Raport UNICEF Moldova, septembrie 2009)

Importanţa alimentaţiei naturaleLaptele matern este cel mai bun aliment pentru copiii sugari, asigurând toate necesităţile nutritive ale lor în primele 6 luni (26 săptămâni) de viaţă şi îi este necesar copilului pînă în al 2 -lea an de viaţă. Laptele matern este mai mult decât o simplă colecţie de nutrienţi şi o protecţie unică împotriva infecţiilor şi alergiei, alăptarea la sân asigură nişte efecte considerabile de protecţie asănătăţii mamei. Necesităţile nutriţionale şi energetice crescute ale femeii ce alăptează pot fi uşor acoperite prin respectarea recomandărilor privind alimentaşia sănătoasă. Totodată un regim alimentar adecvat al mamei este mai puţin costisitor decât amestecurile lactate pentru copii.Alăptarea la sân are efecte de lungă durată, având în vedere creşterea şi dezvoltarea.Efectele alăptării sunt mult mai mari dacă ea este începută cât mai devreme., adică chiar in primele 1-2 ore după naştere, copilul va fi hrănit la cerere şi exclusiv natural în primele 6 luni de viaţă. E preferabilă continuarea alimentaţiei la sân şi în al doilea an de viaţă, mai cu seamă la categoriile de populaţie cu risc crescut de boli infecţioase.

Într-un secol de degradare ecologică progresivă devine deosebit de important totul ce este vital, pur şi natural; toate aceste proprietăţi pot fi în cea mai mare măsură atribuite laptelui matern.

4

Importanţa laptelui matern şi avantajele lui faţă de alte tipuri de lapte1.Factorul alimentar reprezintă conţinutul şi calitatea componenţilor nutritivi ai laptelui matern şi este destul de bine studiat. În funcţie de gradul de adaptare formulele de lapte artificiale imită mai mult sau mai puţin conţinutul factorilor nutritivi ai laptelui uman care diferă de laptele de vaci sau laptele altor mamifere, folosit uneori pentru alimentaţia sugarilor.

Este demonstrat, că laptele matern după conţinut este net superior faţă de toţi înlocuitorii, chiar şi de cele mai avansate formule adaptate. Conţinutul laptelui matern nu este constant, schimbându-se pe parcursul celor 24h şi a unui ciclu de lactaţie. Volumul total de producţie a laptelui şi de consumare a lui este foarte variabil (100-300-850ml-1L) depinzând în cea mai mare parte de frecvenţa şi eficacitatea suptului. Conţinutul comparativ al laptelui matern, amestecului lactat industrial (adaptat şi a celui preparat în condiţii casnice – neadaptat ) este reprezentat în tabelul de mai jos (la 100ml).

Cionţinutul de ingrediente în laptele matur şi alte tipuri de lapte

ComponentulValorile medii pentru laptele matern

Amestec (formulă)de lapte

Lapte de vaci

Amestec preparat în condiții casnice

Energie(кG) (ккаl)

280 67

250-315 60-75

276 66

221 63

Proteine (g) 1,3 1,2 -1,95 3,2 2,1

Glucide (g) 7 4,6-9,1 4,6 8,0

Lipide (g) 4,2 2,1-4,2 3,9 2,5

Fer (mg) 76 325-975 60 39

Calciu (mg) 35 59 120 75

Natriu (mg) 15 13-39 55 36

Clor (mg) 43 32,5-81 97 63

Proteinele laptelui uman diferă nu numai după cantitate raportată la ml sau litru, dar şi după caliatatea lor.Astfel, laptele matern conţine proteine specifice umane, majoritar fiind proteine din zer şi mai puţin cazeină, iar spectrul de aminoacizi diferă foarte mult de cel al laptelui de vaci, în special fiind bogat în cisteină şi taurină, responsabile de prosele de maturizare a celulelor nervoase. Datorită celor enumerate proteina laptelui matern este mai şor şi practic în totalitate digerată de către sugar, nu provoacă alergie ( spre deosebire de proteina laptelui de vaci, care, inducând o gastroenteropatie alergică poate provoca chiar şi microhemoragii intestinale) asigură necesităţile sugarului în primele 6 luni de viaţă şi contribie la dezvoltarea lui adecvată:

Conținutul de proteine în laptele matern corespunde necesităților copiilor sugari

5

Laptele matern conține preponderent proteine serică, comparativ cu laptele de vaci, în care proteina majoritară este cazeina și doar 20% reprezintă fracția serică

O parte din proteinele serice ale laptelui matern sunt reprezentate de α-lactalbumină, lactoferină, care reprezintă sursa tutror aminoacizilor esențiali pentru organismul copilului sugar

În laptele de vaci, respectiv și în formulele preparate în baza acestuia,spre deosebire laptele matern, proteina majoritară este β-lacto-globulina, care lipsește în laptele matern și poate induce reacții alergice la copii

Cazeina laptelui matern posedă proprietăți chimice deosebite de cazeina laptelui de vaci, fapt care-i ușurează digestia

Cazeina laptelui matern este reprezentată și prin factorii imuni de origine proteică – imunoglobulina A, lactoferina, lizozima și alte macromolecule, implicate in apărarea specifică și nespecifică a organismului copilului

Lipidele laptelui matur constitue circa 4 – 4,5 g/100 ml. Deşi concentraţia de acod linoleic şi alţi acizi graşi polinesaturaţi depinde de regimul alimentar matern şi de rezerva ţesuturilor la mamă, laptele matern este bogat în acizi graşi polinesaturaţi policatenari care sunt indispensabili pentru dezvoltarea şi mielinizarea creierului.Lipidele laptelui matern sunt secretate sub formă de picături fine , fiind practic în totalitate (circa 98%) constituite de trigliceride. Cantitatea de lipide în laptele matern poate varia pe parcursul zilei: concentraţii maxime sunt constatate de obicei între orele 10 şi 12 ziua. Concentraţia de lipide este întotdeauna mai crescută în porţia finală de lapte de la sfîrşitul alăptării.Cantitatea de acizi graşi saturaţi în laptele matern este de 42%, iar de cei nesaturaţi –57%. Concentraţia de acid linoleic şi arahidonic este de 0,4gr/100 ml de lapte şi există de asemenea o concentraţie considerabilă de prostaglandine şi lipază, menită pentru digestia lipidelor consumate .Spre deosebire de laptele matern în laptele de vacipredomină acizii graşi saturaţi, practic lipsind cei nesaturaţ, nu este prezent nici acidul linoleic, cantitatea de colesterină, comparativ cu laptele matern este redusă.

Lipidele laptelui matern acoperă aproximativ 50% din totalul de calorii Laptele anterior, care se scurge la începutul alimentării la sân, este mai

apos, conține mai multă lactoză și mai puține lipide, acestea fiind mai multe în laptele posterior, astfel cel mai bogat energetic lapte se scurge la sfârșitul alimentării

Laptele posterior în acest fel joacă un rol important în asimilarea de energie și, deși se dobândește mai greu, este esențial ca să nu se întrerupă alimentarea când fluxul de lapte a scăzut sau copilul suge mai puțin activ

Glucidele laptelui matern în mare parte sunt reprezentate prin lactoză ( ca şi în laptele de vaci, de altfel). Din punct de vedere cantitativ în laptele matern sunt mai multe glucide decît în laptele de vaci şi cel adaptat, diferă şi calitatea glucidelor în tipurile de lapte enumerate.Laptele matern în afară de lactoză, care este preponderent de tip beta ( care favorizează activitatea florei bacteriene fiziologice intestinale) mai conţine o cantitate mică de galactoză, fructoză şi oligozaharide. Laptele de vaci este mai sărac în glucide, iar lactoza este majoritar de tip alfa.

Glucidele laptelui matern sunt reprezentate de lactoză, care acoperă 40 % din caloriile furnizate și care se digerează/asimilează ușor (>90%) în intestinul subțire

6

Lactoza neasimilată a laptelui matern ajunge în intestinul gros, unde sub acțiunea bacteriilor se fermentează și se transformă în acizi grași cu lanțuri scurte și acid lactic, - compuși, care, la rândul lor se asimilează, contribuind la acumularea de energie

O altă acţiune benefică este micșorarea valorii PH-ului intestinal şi îmbunătățirea absorbția Ca

Lactoza laptelui matern favorizează creșterea lactobacilelor și celorlalți reprezentanți ai microbiocenozei normale a intestinului, care-l apără pe sugar de gastroenterită

În timpul infecției intestinale la copiii, alimentați cu lapte-praf, uneori se dezvoltă intoleranța de lactoză, ca rezultat al afectării epiteliului și scăderii activității lactazei, ceea ce impune necesitatea administrării formulelor speciale, fără lactoză

Copii, alimentați natural, își mențin toleranța față de conținutul sporit de lactoză din laptele matern, de aceea trebuie să fie alimentați în continuare natural

Laptele matern conţine cantităţi semnificative de oligozaharide

Acestea deţin un rol important în asigurarea protecţiei de virusuri, bacterii şi toxinele acestora, contribuind totodată la menţinerea echilibrului micro-biocenozei intestinale, prin favorizarea microflorei intestinului gros, inclusiv a tulpinelor cu proprietăţi probiotice (în special bacteriile Bifidum)

Mineralele după conţinut diferă mult, dacă e să comparăm laptele matern cu alte tipuri de lapte, în special laptele de vaci . Mai cuseamă asta se referă la cantitatea comparativ exagerată de natriu , caliu, calciu şi fosfor în laptele de vaci. Acest fapt determinnă o suprasolicitare osmotică renală a sugarului, sistemul lui reno-urinar nefiind încă suficient de matur pentru un aşa efort. Alte substanţe minerale, chiar dacă sunt în cantităţi acceptabile în laptele de vaci nu au o biodisponibilitate suficient de bună, precum aceleaşi elemente din laptele matern. Aceasta se referă în primul rînd la fier şi zinc.

Vitaminele laptelui matern , de regulă, corespund necesităţilor copilului, dar depind şi de regimul alimentar al mamei. Oricum laptele matern este întotdeauna adecvat după conţinutul de vitamine, spre deosebire de laptele de vaci, care, după prelucrarea termică,este practic lipsit şi de puţinul ce-l conţinea.

Deși femeile cu un statut nutrițional scăzut pot să producă lapte în cantități suficiente și de o calitate satisfăcătoare pentru dezvoltarea copilului sugar, conținutul optim al micro-nutrienților în lapte și, respectiv conținutul optim al acestora în organismul copilului este într-o oarecare măsură dependent nutriția mamei

Pentru a identifica riscul de carență a microelementelor nutritive la copil / mamă, precum și influența adaosurilor nutritive asupra componenței laptelui matern și intervențiilor necesare, este util de a diviza microelementelor nutritive din laptele matern în două grupe:

7

microelemente nutritive , care depind de starea sănătății mamei

microelemente nutritive , care nu depind de starea sănătății mamei

Tiamina, Riboflavina, Vitamina B6, Vitamina В12, Vitamina D, Vitamina А, Iodul , Se

Zn. Fe, acif folic, Ca

Consumul insuficient și statutul mamei influențează (scade) conținutul acestor componente în laptele matern, iar conținutul scăzut al acestora în lapte poate influența dezvoltarea copilului

Consumul acestor microelemente de către mamă (inclusiv prin adaosuri) precum și insuficiența lor relativ puțin influențează conținutul acestora în laptele matern

Rezervele majorității acestor microelemente în organismul copilului sunt mizere și foarte rapid se istovesc,deaceea dependența copilului de aportul constant al acestora cu laptele matern cau complementul este evidentă

Deoarece concentrația acestora în lapte rămâne constantă, atunci când mama are carență, ea nu este ferită de epuizarea rezervelor acestor elemente în timpul lactației

Concentrația acestor microelemente în laptele matern poate fi rapid restabilită prin consumul corespunzător de către mamă

Administrarea de adaosuri mamei va fi mai degrabă utilă mamei, decât copilului

Conținutul scăzut al acestor microelemente sau rezervele lor la mamă nu vor influența consumul de către copil și necesitățile de complement

2.Factorii de protecţie şi imunomodulatori ai laptelui uman Imunoglobiline A-secretoare (SIgA) active anti-E. coli, C. tetani, K. pneumoniae,

Salmonela, Shigela, Streptococcus, S. pneumoniae, C. tetani, H.Influenzae, V.Holerae, Campilobacteria, Candida albicans.

Anticorpii antivirus: rota-, RS-, polio-, entero-, citomegalovirus, HIV, rubeola-, herpes.

SIgA anti- G. Lamlia, E. Histolytica, S.mansoni. Immunoglobuline G,A,M,D. Lizozimul (enzimă antibacteriană ce duce la liza peretelui celular) Lactoferina (concurează cu bacteriile pentru fier) Interleukina-6 Limfocite T-,B- Interferonii ( agrnţi antivirali) Macrofagi (fagocitează bacterii) Complement C3, C4

Factori nespecifici antistafilococici( lipide ce posedă acţiune antistafilocociă) Factorul Bifidum (stimulează bacteriile bifidum, acido-lactice din intestin) Factori biochimici (lipide, glucide) Ribonucleaza ( agent antiviral) Inhibitorii proteazelor Proteinele ce leagă vitamina B 12 şi folaţii Factorul antilambliozic(lipide ce posedăacţiune antilambliozică) Oligozaharide (inhibitori de alipire a bacteriilor de epiteliu).

8

În afară de rolul său imunoprotector activ(protecţie împotriva infecţiei şi alergiei)laptele matern de asemenea stimulează şi dezvoltă propriul sistem imun al copilului.Rolul imunobiologic al laptelui matern este mai evident în perioada imediată după naştere(colostrul) şi în primele luni de viaţă ale copilului; efectele protectoare depind de durata perioadei de alăptare, fiind destul de importante mai cu seamă copiilor prematuri.Rolul imunoprotector al laptelui matern se realizează astfel în mai multe direcţii:

- se micşorează răspîndirea şi durata afecţiunilor diareice- copilul e protejat contra infecţiilor respiratorii- scade frecvenţa otitelor medii şi recidivarea lor- protejează contra enterocolitei necrotice, bacteriemiei,meningitei,

botulizmului,infecţiilor urinare- este posibil micşorarea riscului de maladii autoimune (diabet zaharat

tip I, colită nespecifică ulceroasă etc.)- micşorează riscul morţii subite a sugarului.

3. Factorul reglator al funcţiilor specifice umane la nou- născuţi şi sugari, care nu sunt alteceva, decât enzimele, unii componenţi speciali, hormonii şi factorii de creştere, prezenţi în laptele matern (vezi tabelul de mai jos) şi care determină creşterea şi dezvoltarea fizică, dezvoltarea şi maturizarea tuturor organelor şi sistemelor.

Enzime şi alţi componenţi ai laptelui matern cu funcţii specifice la nou-născut şi sugar

Componenţii FuncţiileAmilaza Digerarea polizaharidelorLipaza(dependentă de starea fierii) Digerarea lipidelor(trigliceridelor)Proteaza ProteolizaXantinoxidaza Participă în metabolizmul fierului,

purtători de milibdenGlutationperoxidaza Purtători de Seleniu(cu activitate

antioxidantă)Peroxidaza Funcţie antisepticăSulfhidriloxidaza Menţinerea structurii şi funcţiilor

proteinelor laptelui, mucus GLizozima Funcţie bactericidăPolisaharide Inhibă aderarea bacteriilor la

epiteliul mucoaselorAcizi graşi polinesaturaţi cu lanţ lung

Asigurădezvoltarea creierului, fiind parte componentă a membranelor celulare, inclusiv a sistemului nervos

Carnitina Esenţială pentru oxidarea acizilor graşi în mitocondrii

Taurina Utilizarea lipidelor necesare activităţii nervoase şi dezvoltării creierului

P-casamorfina Este entagonist a opiaceelor

Hormonii din laptele matern:- steroizi adrenali- calcitonina

9

- eritropoietina- insulina- oxitocina- prolactina- somatostatina- triiodtironina- tiroxina- TRH- TSH- Neurotenzina (vazopresina)steroizii ovarieni.

Factorii de creşteredin laptele matern:- factorii de creştere epidermali (FCE)- factorii de creştere ai nervilor (FCN)- factorii de stimulare a coloanei- factorii de creştere Bifidum.

Toate componentele enumerate sunt specifice speciei umane şi regează, respectiv, unele funţii specifice omului în creştere.

4. Laptele matern ca factor de dezvoltare a reacţiilor adecvate psihomotorii, intelectuale şi a capacităţilor de cunoaştere:1. Prezenţa în laptele matern a neurohormonilor specifici umani (leencefalina, beta-endorfina, substanţa P, mataencefalina etc.) favorizează dezvoltarea intelectuală.Copiii alimentaţi natural au posibilitatea de a dezvolta un coeficient IQ (dezvoltare intelectuală)mai înalt decât cei alimentaţi artificial;

2. Există opinii, bazate pe studii ştiinţifice, care indică, că copiii alimentaţi natural au un comportament psihoemoţional mult mai echilibrat, iar efectele de durată în acest sens ar fi: - coeficient de dereglări de comportament foarte jos, mai cu seamă în perioada

de adolescenţă, - risc minor de criminalitate, - dependenţă de droguri, abuz asupra copiilor şi abandonul lor.

Avantalele alimentaţiei naturale pentru copil şi pentru mama care alăpteazăPentru copil: Reduce frecvenţa şi durata patologiilor dispeptice.; se micşorează răspîndirea şi durata afecţiunilor diareice copilul e protejat contra infecţiilor respiratorii scade frecvenţa otitelor medii şi recidivarea lor protejează contra enterocolitei necrotice, bacteriemiei,meningitei,

botulizmului,infecţiilor urinare este posibil micşorarea riscului de maladii autoimune (diabet zaharat tip I, colită

nespecifică ulceroasă etc.) micşorează riscul morţii subite a sugarului. Reduce riscul de dezvoltare a alergiei faţă de laptele de vaci; E posibilă reducerea riscului de dezvoltare a obezităţii ulterior; Imbunătăţeşte acuitatea vizuală şi nivelul dezvoltării neuropsihice; Reduce riscul de dezvoltare a anomaliilor de muşcătură datărită stimulării

dezvoltării adecvate a mandibulei.

Pentru mamă:

10

Stabilirea precoce a lactaţiei după naştere reface mai devreme puterile mamei ; Grăbeşte involuţia uterului şi micşorează riscul patologiilor post-partum,

micşorând mortalitatea maternă;Micşorân hemoragiile contribuie la menţinerea pierderilor de hemoglobină ( scăzând pierderile), îmbunătăţind, astfel, nivelul fierului;

Prelungeşte perioada de amenoree, protejând de apariţia unei sarcini; Accelerează perderile de greutate, acumulate pe parcursul sarcinii, femeea

revenind mai repede la greutatea corporală de înainte de sarcină; Reduce riscul dezvoltării cancerului mamar preclimateric Reduce riscul dezvoltării cancerului ovarian.

Fiziologia lactaţiei ca bază a recomandărilor practice de stabilire, dezvoltare,menţinere şi stimulare a alimentaţiei la sân

Pregătirea glandei mamare pentru lactaţie.Pentru iniţierea lactaţiei şi menţinerea secreţiei suficiente de lapte matern sunt importante unele reflexe fiziologice atât materne ( de oxitocină şi prolactină) cît şi ale copilului nou-născut, iar mai apoi sugar ( de sugere, de înghiţire).

1. Glandele mamare se pregătesc pentru lactaţie pe parcursul întregii perioade de sarcină.

2. În primele luni de sarcină influenţa dominantă o au estrogenii, stimulând dezvoltarea ducturilor lactifere şi alveolare, numărul cărora între 5-8 săptîmîni de sarcină se măreşte rapid, se îmbunătăţeşte considerabil vascularizarea glandei mamare, vizibilă chiar şi la exterior ( desen vascular mult mai pronunţat).

3. După trei luni de gestaţie, cînd începe să domine progesteronul, alveolele sunt dezvoltate şi activitatea ţesutului glandular şi secreţia de colostru sunt stimulate de către creştrea progresivă a concentraţiei de prolactină.

4. Pe parcursul sarcinei producerea laptelui este inhibată de hormonii steroizi ai placentei ( progesteronul în special), glanda fiind pregătită mai mult sau mai puţin de producerea laptelui de la a 16 săptămână de gestaţie.

Stabilirea, dezvoltarea, menţinerea şi întreruperea lactaţiei.

1. În rezultatul naşterii efectul inhibitor al hormonilor placentari se întrerupe, nivelul de progesteron scăzând brusc.

2. Odată cu naşterea şi întreruperea acţiunii progesteronului placentar, creşte rapid concentraţia de prolactină, care induce sinteza laptelui de către glanda mamară. Sinteza laptelui în interiorul alveolelor este un proces complex, ce include în sine şi câteva mecanizme secretorii:exocitoza, secreţia şi transferul lipidelor, secreţia apei şi a electroliţilor şi transferul imunoglobulinelor din spaţiul extracelular. Reflexul prolactinei la copilul sugar se include maximal la evacuarea completă a laptelui produs ( de aici recomandarea de golire maximală a sânului), iar concentraţia şi activitatea prolactinei este maximă în perioada nocturnă ( de aici recomandarea de a susţine în mod obligatoriu aplicarea la sân a copilului noaptea).

3. Aplicarea copilului nou-născut la sân prin includerea arcului reflector al oxitocineistimulează ejecţia (evacuarea) laptelui produs. Reflehul oxitocinei este indus de mai mulţi factori: de excitarea receptorilor mamelonului, precum şi de acţiunea factorilor emoţionali pozitivi legaţi de copil ( imaginea lui, plânsul, contactul fizic şi strângerea la

11

piept, emoţiile pozitive legate de copil). Prin urmare, pentru a iniţia şi stimula reflexul oxitocinei, se va acţiona prin stimularea factorilor mai sus enumeraţi prin:

- aplicare la sân cît mai precoce ( în primele 1-2 ore după naştere), în condiţiile unei naşteri normale;

- aplicare cât mai frecventă la sân la cererea copilului ( pentru sugarii în vârstă de până la 6 luni de minimum de 8 ori în 24 ore);

- aflarea mamei alături, în aceeaşi încăpere cu copilul, un contact fizic strâns şi permanent (ochi la ochi, piele la pilele) imediat după naştere.

O condiţie obligatorie pentru stabilirea, dezvoltarea şi menţinerea lactaţiei este şi aplicarea şi poziţionarea corectă a copilului la sân.

Semnele poziţionării corectea copilului în timpul alimentării la sân:- Copilul este întors cu tot corpul spre mama şi e strâns lipit cu burtica de burta

mamei- Faţa copilului se află aproape de piept- Corpul şi capul copilului formează o linie dreaptă - Mama susţine cu ambele mâini capul şi corpul copilului.

Semnele aplicării corecte la sân:- Bărbia copilului atinge pieptul mamei- Guriţa este larg deschisă- Buza de jos este curbată către exterior- Deasupra buzei superioare se observă o fâşie mai mare a areolei decât sub

buza inferioară

Aplicarea la sân incorectă cauzează:- Inflamări şi fisuri ale mameloanelor- Aflux nesatisfăcător al laptelui şi creştere lentă a copilului- Stări de foame permanentă a copilului, care nu este satisfăcut de alimentare- Induraţie a mamelonului

Semnele poziiei incorecte în timpul alptării:- Corpul copilului este opus corpului mamei şi nu e lipit de el- Bărbia nu atinge sânul mamei- Se observă o fişie mare a areolei chiar şi sub buza inferioară- Copilul face mişcări rapide şi scurte- În timpul alimentării obrajii copilului sânt traşi înăuntru- Copilul este excitat şi refuză pieptul- Copilul poate emite sunete specifice- Mama simte dureri în timpul sugerii

Rolul alimentaţiei mamei care alăptează Toate mamele, chiar şi acele de o nutriţie scăzută sunt în stare să producă suficient lapte şi de o calitate ce poate asigura copilului sugar o dezvoltare fizică corespunzătoare.Cu toate acestea, rezervele de substanţe nutritive se vor epuiza, iar acesta se va răsfrânge negativ asupra laptelui, dacă intervalul dintre naşteri este scurt şi nu a fost timp destul pentru refacerea rezervelor. Mai mult decât atât, există date, care indică, că rezervele insuficiente de grăsimi la mamă va scădea conţinutul lor în lapte. Reeşind din cele expuse, pentru a asigura un conţinut optim

12

şi o calitate adecvată a laptelui matern, fără a supune riscului sănătatea mamei, este important de a ţine cont de unele recomandări de alimentaţie, care sunt în egală măsură necesare şi în perioada de sarcină şi in cea de lactaţie:1. Conţinutul de calorii în 24 ore se va majora cu 700 – 1 000 şi va constitui0 3

500 ккаl ;2. Conţinutul de proteine se va majora cu 30 – 40g şi va constitui nu mai puţin de

110 – 120 g/ 24 ore ( din care 60 – 70 % vor fi cele de origine animală ) ;3. Se va magora şi cantitatea de lipide consumate în 24 ore ( 100 – 120 în 24 ore

), din care 30 – 35 % vor fi vegetale,iar glucidele vor constitui 450 – 500g/24 ore) ;

4. Se vor consuma zilnic cantităţi suficiente de legume şi fructe ;5. Lichidele suplimentare în 24 ore vor constitui 1-2 litri, însă nu este necesar de

a consuma contrar dorinţei, deoarece lichidele suplimentare nu măresc lactaţia ;6. Regimul de alimentare al mamei trebue să fie concordat cu regimul de

alimentaţie a copilului. Mama trebue să mănânce de 5-6 ori în 24 ore înainte de alimentarea copilului ;

7. Se vor ocoli produsele alimentare, care pot atribui laptelui gust sau miros neplăcut (ceapă, usturoi, oţet, ardei iuţi etc.)) ;

Este indispensabil şi un regim sănătos al zilei, din care nu vor lipsi plimbările la aer liber, somnul suficient (nu mai puţin de 8 ore în cele 24). Efortul fizic va fi dozat.Se va respecta igiena mâinilor, glandelor mamare, corpului ( este suficient un duş dimineaţa şi seara, iar mâinile necesită o spălare cât mai frecventă).Pe ântreagă perioada de sarcină şi de lactaţie nu este recomandat aconsumul de alcool, fumatul, care pot avea efect negativ asupra lactaţiei.

Înţărcatul , conform recomandărilor actuale ale OMS se face nu mai devreme de 2 ani, alimentaţia naturală fiind posibilă şi mai mult. Înţărcatul se face treptat, la copilul sănătos şi preferabil nu în peroada de arşiţă pentru a reduce riscul de fenomene dispeptice. Nu se recomandă înţărcarea bruscă, asociată cu o traumă psihologică (schimbarea locuinţei, absenţa mamei de acasă). Dacă înţărcatul copilului s-a făcut treptat, nu va fi greu de înlocuit ultima porţie de lapte matern cu un alt tip de lapte, iar mama nu va ave incomodităţi cu sânii.

Metodele de estimare a alimentaţiei adecvate a copilului

1.Semnele alimentaţiei adecvate la sân în prima lună de viaţă- Glutiţia auzită în timpul suptului- Scutece umede mai multe de 6 în 24 ore- Scaun fiziologic ( de regulă după fiecare alimentaţie)- Starea sânului „comparativ gol” după alimentare- Starea satesfăcătoare a copilului între perioadele de alimentare- Adaosul în masă 18-30 g/zi sau 125-210 g/săptămînă

2.Simtomele foamei copilului sugar- Curba ponderală plată- Micţiuni rare ale urinei

13

- Schimbări ale scaunului (constipaţii sau diaree, scaun instabil )- Copilul este neliniştit, agitat- Copilul suge degetele

3.Semne care indică că greutatea copilului nu creşte suficiente de repede- Câştigul în greutate este sub18 g/zi şi la 3 săptămâni nu a recuperat greutatea sa

de naştere- Pare somnolent , are un plâns slab sau scâncit şi doarme mult- Poate avea urinări reduse, concentrate, sau o eliminare urinară normală- Are scaun des, sau nu-l are deloc - Poate suge incontinuu- Poate avea privirea anxioasă şi piele cu riduri pe tot corpul.

4.Aprecierea alimentaţiei copilului Eficienţa alimentaţiei se estimează prin aprecierea următoarelor indici:

- starea generală a copilului- dinamica indicilor dezvoltării fizice (masa, talia), - nivelul dezvoltării neuropsihice- nivelul morbidităţii prin aprecierea indicelui sănătăţii- rezulatele analizelor de laborator (hemoglobina, proteinograma, imunograma,

ionograma, echilibrul acido-bazic al sângelui).

Din ce motive un copil poate să nu primească cantitatea necesară de lapte

Copilul are:Dificultăţi la alăptare Mama: factori psihologiciAlimentări rare. Lipsa de încredere.Copilul nu este alăptat noaptea. Griji, stres.Alăptări scurte. Lipsa poftei de mîncare.Poziţionare greşită. Respingerea copilului.Consum parţial. Oboseala.Sticluţe, tetine.Alimente complimentare.

Probleme / contraindicaţii pentru alăptarea la sân1. Din partea mamei:

a) absolută – infecţia cu HIV b)temporare: - patologie infecţioasă gravă perioada acută ( tuberculoză, alte infecţii deosebit de periculoase);

- Decompensarea maladiilor somatice ale mamei;- Cancer la mamă şi mama primeşte citostatice- Diabet zaharat tratat cu antidiabetice orale- Boli psihice la mamă în acutizarecandidiza mamelonului şi a areolei.

2. Din partea copilului: a)absolute – erori de metabolizm (fenilcetonuria, galactozemia); b)temporare- afecţiuni grave ale nou-născutului şi sugarului ce necesită respiraţie asistată ţi alimentare parenterală.

14

Cei zece paşi ai unei alăptări de succesDeclaraţia comună a OMS/UNICEF (1989)

Fiecare instituţie, efectuând servicii de maternitate şi îngrijire a nou-născuţilor, trebuie:

1. Să aibă o politică scrisă referitor la alimentaţia naturală, care să fie comunicată frecvent întregului personal de îngrijire a sănătăţii.

2. Să pregătească întregul personal de îngrijire a sănătăţii privind capacităţilenecesare implementării acestei politici.

3. Să informeze toate femeile gravide referitor la beneficiile şi condiuta alimentaţiei naturale.

4. Să ajute mamele să iniţieze alimentaţia naturală în prima jumătate de oră după naştere.

5. Să arate mamelor cum să alăpteze şi cum să menţină lactaţia chiar şi atunci când ele sunt separate de copii lor.

6. Să nu ofere nou-născuţilor alimente sau alte lichide decât laptele matern, cu excepţia cazurilor, când este indicat medical.

7. Să practice rooming-ul, permiţând mamelor şi copiilor lor să stea împreună 24 de ore din 24.

8. Să încurajeze alimentaţia naturală la cerere.9. Să nu ofere suzete, tetine copiilor care sug.10. Să susţină crearea grupurilor de sprijin pentru alimentaţia naturală şi să

orienteze mamele către aceasta după externarea lor din spital sau clinică.

Necesităţi în energie pentru copii în vârstă de până la 1 an (kkal/kg) ( OMS)

În mediu necesităţile în energie pentru copii primului an de viaţă pot fi reprezentate astfel: - până la 4 luni :120 – 125 ккаl/kg;- 4 – 9 luni: 115 – 125 ккаl/kg;- 9 – 12 luni: 105 – 120 ккаl/kg.

Necesităţi în energie pentru copii mai mari de 1 an (kkal/24 ore ( OMS )

Vârsta, luni Necesitatea, kkal/kg Vârsta, luni Necesitatea, kkal/kg

0,5 1 – 22 – 33 – 44 – 55 – 6

12411610910399

96,5

6 – 77 – 88 – 9

9 – 1010 – 1111 – 12

9594,59599

100104,5

Vârsta, ani Necesitatea, kkal

băieţi fete1 – 3 4 – 6

12301715

11651545

15

Consumul scăzut de calorii.Dacă consumul de calorii e mai jos de necesităţile organismului în energie, scade activitatea fizică şi/sau ritmul dezvoltării fizice. Dacă deficienţa va persista, se va dezvolta malnutriţia protein-calorică. Consumul insuficient de calorii poate deasemeni induce metabolizarea proteinelor (transformarea lor în energie) şi, bineînţeles, la deficienţă proteică.Consumul înalt de calorii.Consumul exagerat de calorii poate spori depunerea grăsimilor şi duce la masă corporalăexcesivă.Densitatea energetică.La copiii sugari şi de vârstă fragedă densitatea energetică a produselor consumate are o deosebită importanţă, deoarece necesităţile în calorii la această vârstă depăşesc de 2 – 3 ori necesităţile adulţilor.

Factorii care influenţează densitatea energetică a produselor alimentare.

După cum e indicat în chenar, se măreşte densitatea energetică prin conţinutul de grăsimi, zahăr, lapte matern, alimentare frecventă şi se scade prin volumul mărit de apă sau viscozitate sporită (mult amidon) a alimentelor.La asimilarea energetică influenţează şi voluumul funcţional (fiziologic) al stomacului, care reprezintă acel volum de alimente, care poate fi în mod normal îngerat de copil. Volumul funcţional depinde nu numai de volumul anatomic al stomacului, dar şi de viteza de evacuare din stomac al conţinutului de alimente. Dacă densitatea energetică a alimentelor e joasă pentru satisfacerea nevoilor energetice, copilul necesită un volum alimentar mai mare, care poate depăşi volumul funcţional al stomacului.Volumul funcţional al stomacului este estimat la aproximativ 30 ml/kg de masă corporală pentru copii sugari.Diverse alimente au o densitate energetică diferită: o densitate energetică mare o are carnea şi peştele gras.Însă, de regulă, hrana folosită ca complement se bazează pe un produs principal bogat în carbohidraţi (glucide), şi care are un volum mare şi viscozitate şi, respectiv, o densitate energetică joasă. Ca exemplu poate servi terciuri de crupe, care au o densitate foarte joasă (0,5 kkal/kg), dacă sunt preparate fără lapte şi grăsime. Adăugarea apei în scopul micşorării viscozităţii şi îmbunătăţirii digerării lor încă mai mult le scade densitatea energetică.

Necesităţi proteine:

Grăsimi Zahăr Lapte Frecvenţa (+) (+) matern alimentării (+) (+)

(–) (–) Viscozitatea Apa alimentelor complementare

Densitatea energetică a alimentelor complementare

Consumul de energie

Dezvoltarea fizică

16

1-3 luni: 2,5 -2,25g/kg/zi

4-12 luni: 2,0 -1,5 g/kg/zi

1 -5 ani: 1,2 -1,1 g/kg/zi

Sugarul necesită 43% din proteine sub formă de aminoacizi esențiali, copiii mai mari – 36%

Necesităţi lipide Pentru sugar: 3,5-6g/kg/zi 1-3 ani: 4,5g/kg/zi 4 ani și mai mult – 2g/kg/zi. Se recomandă ca minimum 30%, optimal 40-50% din necesități energetice

ale sugarului și copilului mic să fie satisfăcute pe contul lipidelor, iar după 2 ani nivelul optim să fie 30% din care mai mult de 10% pe contul lipidelor nesaturate sau polinesaturate.

Necesităţi glucide Pentru sugar: 12g/kg/zi Celelate vârste:10g/kg/zi După vârsta de 2 ani 60% din necesitățile energetice trebuie satisfăcute pe

contul glucidelor, din care 10% să fie carbohidrate simple. Cetoza rezultă în cazul când densitatea energetică a glucidelor este sub 10%

Diversificarea alimentaţiei ( alimentaţia complementară )

Administrarea la timp a alimentelor complementare, adecvat selectate, are o mare importanţă: fortifică starea sănătăţii, starea de nutriţie, dezvoltarea fizică a copiilor sugari şi de vârstă fragedă în perioada de creştere intensă, deaceea necesită o atenţie deosebită din partea sistemului de ocrotire a sănătăţii.

E indiscutabil faptul, că către vârsta de 6 luni copilul are nevoie şi de alte alimente decât laptele (matern sau formula)

Aceasta este legat de faptul, că laptele matern sau formula nu mai acoperă nevoile crescânde de ingrediente alimentare

Către vârsta de 6 luni “se maturizează” fermenţii de bază, implicaţi în digestia proteinelor, lipididelor şi glucidelor scade permeabilitatea mucoasei intestinale, cşe puterea motorie a tractului digestiv, factori, care argumentează introducerea noilor alimente anume la acestă vârstă

Este necesar de menţionat, că introducerea neargumentată a complementului la o vârstă mai mică sporeşte incidenţa reacţiilor alergice şi tulburărilor din partea tractului digestiv

Pe parcursul întregii perioade de întroducere a complimentului, laptele matern trebuie să rămână principalul tip de lapte, consumat de către copil.Alimentele complementare se recomandă a fi întroduse către vârsta de 6 luni.Nu este recomandabilă administrarea laptelui de vaci nemodificat pâna la împlinirea vârstei de 12-24 luni ca băutură, dar, poate fi folosit, în cantităţi mici la prepararea hranei

17

complementare începând cu vârsta 12 luni. La modul ideal laptele de vaci se recomandă a fi întrebuinţat în alimentaţia copilului numai după împlinirea vârstei de 12 luni.

Alimentele complementare cu densitate energetică mică pot scădea consumul de energie, deaceea se recomandă un nivel mediu al densităţii energetice a hranei, corespunzător cifrei de 1 kkal/g. Densitatea energetică a hranei depinde de frecvenţa alimentării ( la o frecvenţă mare densitatea e mai mică). Tot din acecte considerente nu-i recomandabilă administrarea laptelui de vaci degresat copilului până la vârsta de minimum 2 ani.

Întroducerea complementului trebuie să reprezinte un proces de întroducere a unor produse alimentare noi, diverse după consistenţă, gust, miros şi aspect exterior, concomitent continuând alimentarea la sân.

Nu este recomandat să se dea copilului în acestă perioadă produce sărate şi nici nu se sărează suplimentar bucatele, administrate micuţului.

Întroducerea complementului (diversificarea alimentaţiei)Întroducerea complementului reprezintă alimentarea copilului sugar cu alimente şi lichide noi suplimentar la laptele matern. Hrana comlementară poate fi divizată în felul următor:

1. Hrana perioadei de tranziţie – acestea sunt produsele (alimentele) complementare , destinate satisfacerii necesităţilor alimentare şi fiziologice, specifice organizmului copilului sugar;2. Hrana din masa familiei – acestea sunt produsele complementare , care se dau copilului de vârstă fragedă şi care sunt de fapt produse, consumate de întreaga familie .

În perioada de trecere de la alimentaţia exclusiv naturală la întreruperea alimenttării naturale copiii sugari se deprind treptat să mănânce alte alimente din masa familiei, până când acestea din urmă nu înlocuesc complet laptele matern. Copiii sunt fizic pregătiţi să consume alimente din masa familiei către vârsta de 1 an, termen după care nu mai este necesar ca aceste alimente să fie într-un fel sau altul modificate şi adaptate necesităţilor copilului.

Termenii, la care începe să fie întrodusă în alimentaţie hrana perioadei tranzitorii, reprezintă o perioadă destul de vulnerabilă pentru dezvoltarea copilului. Raţia alimentară a copilului suferă schimbări radicale, cea mai importantă fiind trecerea de la unicul produs( laptele matern), unde izvorul principal de energie erau grăsimile, la o întreagă diversitate de produse, necesare pentru suplinirea necesităţilor alimentare. Această perioadă este importantă nu numai prin creşterea continuă şi modificarea necesităţilor în ingrediente alimentare, dar şi prin ritmul intens de creştere , dezvoltare şi maturizare fiziologică.

Alimentaţia proastă, principiile şi metodele incorecte de alimentare în acestă perioadă pot spori riscul de tulburare de nutriţie, retard în creştere şi dezvolatre, carenţă de diferite substanţe nutritive, în deosebi a fierului, având urmări serioase pentru sănătatea copiluli şi dezvoltarea lui mintală. Deaceea este deosebit de important rolul cadrelor medicale, care pot influenţa şi îmbunătăţi considerabil practicile alimentare a le copiilor sugari şi de vârstă fragedă.

Întroducerea prea precoce a alimentelor complementare impune unele riscuri şi anume:

18

- Hrana complementară , înlocuind o parte din laptele matern, va duce la scăderea producţiei de lapte şi, respectiv, la posibilitatea micşorăriii consumului de energie şi substanţe nutritive de către copil;

- Copii sugari sunt supuşi acţiunii microbilor patogeni, pezenţi în produsele alimentare şi lichide, care pot fi contaminate, astfel sporind riscul fenomenelor dispeptice, respectiv a tulburării de nutriţie;

- Riscul bolilor diareice şi a alergiei alimentare este amplificat de către imaturitatea intestinului sugarului, fapt, care la fel poate induce o tulburare de nutriţie;

- Mamele devin mai devreme fertile, deoarece scăderea consumului de lapte matern reduce perioada de suprimare a ovulaţiei.

Şi întroducerea prea tardivă a hranei complementare nu este lipsită de probleme, deoarece:

- Aportul insuficient de energie şi substamţe nutritive pe contul exclusiv al laptelui maern poate duce la retard în creştere şi nutriţie scăzută;

- Incapacitatea laptelui matern de a asigura, de la o anumită vârstă nevoile copilului poate duce la carenţe diferite de micronutrienţi, mai cu seamă de fier şi zinc;

- Nu va fi asigurată dezvoltarea optimală a abilităţilor motorii corespunzătoare, ca de exemplu mestecatul, precum şi recepţia adecvată de către copil a noului gust şi structură a hranei.

- Reeşind din toate cele expuse, alimentele complementare se vor întroduce în raţia sugartului la timp.

Până la momentul actual există multe opinii privint termenul de întroducere a complementului, dar, care la majoritatea specialiştilor se încadrează între 4 şi 6 luni. Cu toate acestea, ultimele recomandări, promovate de către Academia americană de Pediatrie şi Biroul regional European OMS în cadrul Programului CIMC indică vârsta de 6 luni ca vârstă optimală pentru întroducerea complimentului.

Componeţa alimentelor complementareAnterior au fost expuse componentele nutritive principale ale hranei de orice fel ( proteine, glucide, grăsimi, energie), precum şi influenţa pe care o exercită asupra frecvenţei alimentării cantitatea de lapte matern consumat sau densitatea energetică a alimentelor complementare. Pentru a forma o raţie alimentară adecvată necesităţilor şi psibilităţilor digestive ale copilului sugar este nevoie de ţinut cont:

1. de densitatea energetică a hranei complementare şi frecvenţa alimentării depinde faptul, în ce măsură copilul îşi va acoperi nevoile sale de energie şi substanţe nutritive;

2. de bodiponibilitatea produsului sau a substanţei, care determină ce cantitate de substanţă va fi asimilată de facto.

Hrana complementară e necesar să întrunească următoarele caracteruistici: - să fie bogată în energie, proteine, micronutrienţi şi - să aibă o consistenţă, care îi va permite copilului să o consume mai uşor.

Densitatea energetică a hranei complementare poate fi îmbogăţită prin adăugare de ulei vegetal, unt sau margarină, dar acestea, la rândul lor, vor micşora densitatea proteinelor şi micronutrienţilor. Din acestă cauză este recomandabil în acest scop de a adăuga în complement( mai cu seamă cel bogat în amidon) a laptelui( lapte matern, amestec lactat adaptat sau puţin lapte de vaci sau amestec acidofil), care îmbunătăţesc calitatea proteinelor şi densitatea ingredientelor nutritive esenţiale.Biodisponibilitatea şi densitatea substanţelor nutritive la unitatea de energie este diferită în funcţie de produs. Astfel, produsele de origine animală la o unitate de energie conţin aşa substanţe ca vitamina A,D ,E , B 2, B 12, Ca, Zn în cantitate mai mare .

19

Conţinutul de fier în unele produse ( ficat, carne, peşte) este înalt, iar în altele (laptele şi produsele lactate) – jos. Totodată vitaminele B 1, B 6, C, acidul folic se conţin în cantităţi mai mari în produsele vegetale, iar unele din ele, ca boboasele şi porumbul, sunt bogate şi în fier. În general biodisponibilitatea mineralelor din produsele vegetale este mai joasă ca în cele de origine animală.Raţia alimentară cu biodisponibilitate mare conţine produse variate , conţinând cantităţi importante de boboase , produse bogate în vitamina C şi puţină carne sau peşte. Raţia alimentară cu biodisponibilitate scăzută a substanţelor nutritive este compusă de obicei din cereale, boboase, legume-rădăcini (morcov, sfeclă etc.), cu cantităţi foarte mici de carne, peşte sau produse bogate în vitamina C.

Recomandări practice pentru întroducerea complementuluiMai jos sunt expuse principalele etape de tranziţie de la alimentarea copilului cu lapte matern la alimentarea lui cu hrană din masa familiei. Aceste etape constituie un proces neântrerupt, iar trecerea de la unul la altul se face treptat, dar relativ repede . Este raţional ca de fiecare dată să se ia în consideraţie particulărităţile individuale ale copilului în ceea ce priveşte dezvoltarea şi pregătirea lui către alimentaţia complementară, deci nu se neglijează posibilitatea alcătuirii unor scheme individuale de întroducere a hranei complementare.

Cronologia orientativă şi cantitatea alimentelor complementare

Produsele( în gr.) / vârsta în luni6 7 8 9 10-12

Suc de fructe50 50 50 50 50

Pireu de fructe 50 50 50 50 50Brânză()caşcaval 40 40 40 40 50Gălbenuş 1/2 1/2 1/2 ½Pirei de legume 60-80 130 150 160 160Unt 2 3 4 5 5Ulei vegetal 1-1,5 2 2,5 2,5 3Terci de crupe 10-60 150 160 180 180

Carne tocată 5-20 20 20 30Ficat 5-20 20 20 30Pâine 3-5 5 10Pesmeţi 3-5 5 10Biscuiţi 3-5 5 10

Principiile generale ale diversificării alimentaţiei sugarului1. Diversificarea va începe numai dacă sugarul este sănătos.2. Se va întroduce numai câte un singur aliment nou, la un singur prânz, în

cantitate mică (20-30 gr ) , care se va mări treptat în zilele următoare la acelaşi prânz, reducând proporţional laptele, astfel încât in 7-8 zile să se înlocuiască complet prânzul de lapte cu noul aliment.

20

3. Nu se întroduc simultan 2 sau mai multe alimente noi, ci la intervale de minimum 5 zile. Aceasta este necesar pentru adaptarea copilului la noul produs şi pentru monitorizarea toleranţei lui faţă de acesta. La cele mai mici semne de intoleranţă (vărsături sau diaree) se exclude alimentul nou întrodus pe un timp de 1-2 săptămâni, până la refacerea digestivă, după care se va încerca reîntroducerea lui cu mai multă prudenţă (în cantităţi mai mici).

4. Alimentul nou complementar va administra de preferinţă cu linguriţa şi nici într-un caz prin biberon. Astfel se vor dezvolta deprinderile de alimentare pe deoparte, iar pe de altă parte – veţi avea siguranţa că copilul a primit o hrană consistentă din punct de vedere nutritiv şi caloric.

5. Consistenţa alimentelor complementare se va schimba treptat de la o masă bine omogenizată la pireu, tocătură,apoi bucăţele mici.

6. Nu este raţional de a administra două prânzuri de acelaşi fel pe zi. De obicei primul complement în zi se administrează la a doua priză alimentară, prima fiind cu lapte.

7. Alimentul nou complementar se administrează înaintea laptelui pe care îl înlocuieşte, dacă copilul este alimentat artificial şi după aplicarea la sân , dacă este alimentat natural.

8. Alegerea primului aliment nou se face în funcţie de starea de nutriţie a sugarului: pentru sugarul eutrofic – pireu de legume, iar pentru cel de nutriţie scăzută – terci făinos fără gluten , preferabil pregătit pe un amestec adaptat, iar în lipsa lui - pe lapte de vaci diluat, apoi integral.

9. Toate prânzurile de diversificare trebuie să aibă o valoare calorică mai mare decât prânzurile de lapte, care se scot din alimentaţie. Dacă copilul beneficiază de alimentaţie la sân, conform recomandaţiilor OMS, produsul complementar se administrează după aplicarea la sân.

10.Dacă sugarul refuză sistematic alimentul nou întrodus, se renunţă temporar la administrarea lui, deoarece există riscul apariţiei anorexiei psihogene la sugar.

11.Pe măsura creşterii copilului oferiţi-i psibilitatea de a se alimenta singur, să ia alimente cu mânuţa de exemplu, dar continuaţi să-l alimentaţi activ şi să-l încurajaţi să mănânce.

12.Diversificarea urmăreşte scoaterea treptată a prânzurilor de lapte în scopul obişnuirii sugarului cu alimente asemănătoare alimentaţiei adultului.

13.Pe parcursul diversificării se efectuiază un continuu monitoring al stării sănătăţii copilului.

Alimentaţia mixtă şi artificială

În caz de insufucienţă de lapte matern, lipsa lui sau contraindicaţii pentru alimentaţia la sân apare necesitataea de a alimenta copilul cu alt tip de lapte, adică de a trece la alimentaţia mixtă sau artificială

Alimentaţia mixtă este tipul de alimentaţie, când copilul , pe lângă laptele matern mai primeşte pe parcursul zilei şi un alt tip de lapte – amestec lactat adaptat sau neadaptat, raportul dintre ele fiind diferit.

Dacă copilul primeşte lapte matern mai puţin de 1/5 din raţia zilnică, restul revenind amestecurilor lactate, se consideră că el este alimentat artificial

21

Metodele de estimare a alimentaţiei adecvate a copilului

1.Semnele alimentaţiei adecvate la sân în prima lună de viaţă:- Glutiţia auzită în timpul suptului;- Scutece umede mai multe de 6 în 24 ore;- Scaun fiziologic ( de regulă după fiecare alimentaţie);- Starea sânului „comparativ gol” după alimentare;- Starea satisfăcătoare a copilului între perioadele de alimentare;- Adaosul în masă 18-30 g/zi sau 125-210 g/săptămînă.

2.Simtomele foamei copilului sugar- Curba ponderală plată (nu adaogă în greutate de loc);- Micţiuni rare ale urinei( mai puţin de 6 în 24 ore);- Schimbări ale scaunului (constipaţii sau diaree, scaun instabil );- Copilul este neliniştit, agitat toată ziua, în lipsa unei alte cauze ( febră, alte

manifestări de boală);- Copilul suge permanent degetele.

3.Semne care indică că greutatea copilului nu creşte suficient de repede- Câştigul în greutate este sub18 g/zi şi la 3 săptămâni nu a recuperat greutatea sa

de la naştere;- Pare somnolent , are un plâns slab sau scâncit şi doarme mult;- Poate avea urinări reduse, concentrate, sau o eliminare urinară normală;- Are scaune frecvente, sau foarte rare; - Poate suge incontinuu;- Poate avea privirea anxioasă şi piele cu riduri pe tot corpul.

Motivele din care un copil poate să nu primească cantitatea necesară de lapteDin partea copilului Din partea mamei

Dificultăţi la alăptare:

Factori psihologici

Alimentări rare. Lipsa de încredere.

Copilul nu este alăptat noaptea. Griji, stres.

Alăptări scurte. Lipsa poftei de mîncare.

Poziţionare greşită. Respingerea copilului.

Consum parţial. Oboseala.

Utilizarea de sticluţe, tetine.

Întroducerea timpurie a alimentelor complementare complem complimentare.

22

Hipogalactia – capacitatea de secreţie diminuată a glandelor mamare în perioada de lactaţie . Poate fi primară sau secundară.

Cauzele ce provoacă hipogalactia secundară, cea mai frecvent întîlnită:- Aplicarea tardivă la sân a copilului acopilului după naştere;- Plasarea rară a copilului la sân;- Poziţionarea şi ataşarea incorectă la sân;- Factorii psihoemoţionali negativi, stresul;- Factori socioeconomici nefavorabili;- Patologiile extragenitale, infecţii virotice, boli renale grave, hepatice, anemiile,

maladii cardiovascularela mamă;- Medicaţia cu preparate ce suprimă lactaţia: Adrenalina, Noradrenalina,

Gastrocepina, Cimmetidina, Ranitidina, Famotidina, Atropina, Metchină Parlofen, Linestrol, Levodopa, Progesteron, anticoncepţionale orale, Ergotamina, preparate laxative saluretice, Phenobarbital, diuretice etc.

Cauzele hipogalatiei primare: - Diverse perturbări neuroendocrine primare:- Hipoplazia glandei mamare- Utilizarea ne argumentată şi abuzivă a preparatelor hormonale- Administrarea anticopcepţionalelor orale.

Formulele ( amestecurile ) adaptate sunt nişte formule de lapte, elaborate ştiinţific şi echilibrate după conţinutul ingredientelor nutritive pentru o maximală apropiere a factorului alimentar de conţinutul laptelui matern.Ele sunt fabricate în mod industrial şi diferă după mai multe criterii( o clasificare a formulelor lactate adaptate este expusă mai jos).

Formulele neadaptate sunt nişte formule de lapte preparate în condiţii casnice, reprezentînd laptele mai multor mamifere, mai cu seamă laptele de vaci, (dar şi de capre, bivoliţă etc.) şi diluţiile lor.

Pe întreg globul există un număr foarte mare de formule de lapte adaptate, pe piaţa RM comercializîndu-se mai mul de 30. Toate amestecurile comercializate la noi în republică sunt, de regulă, importate.

Selectarea formulei lactate pentru alimentaţia mixtă sau artificială a copilului se bazează, în primul rând, pe aprecierea stării sănătăţii copilului sugar şi particularităţile lui de dezvoltare. Nu trebuie neglijate şi psibilităţile materiale ale familiei: formulele cu un grad înalt de adaptare sunt, bineînţeles mai scumpe, necesitînd un efort financiar simţitor din partea părinţilor.Cu toate acestea se pun pe cîntar toate plusurile şi minusurle în fiecare caz aparte, mai cu seamă cînd există indicaţii speciale pentru administrarea unui sau altui amestec. Este bine ca la selecţia formulei de lapte să se ţină cont de anumite reguli.

Reguli de selecţie a amestecului lactat pentru alimentaţia mixtă/artificială a copilului

Se va consulta suplumentar pediatrul pe problema necesităţii amestecului lactat şi a selecţiei lui;

Dacă copilul a primit deja o formulă de lapte,a tolerat-o bine şi se dezvoltă corespunzător vîrstei, concretizaţi despre ce formulă este vorba şi recomandaţi administrarea ei în continuare ;

Se va lua neapărat în consideraţie vîrsta copilului;

23

Se vor prefera formulele cu grad înalt de adaptare, mai cu seamă în primele 6 luni de viaţă;

Se vor studia minunţios datele, expuse pe etichetă / conţinutul cantitativ şi calitativ al ingredientelor, termenul de valabilitate );

Formula de lapte trebuie să conţină taurină – un aminoacid, care participă la formarea ţesuturilor sistemului nervos, retinei ochiului, are un rol anume in stabilirea unor funcţii de apărare etc.;

E de dorit ca amestecul ales să conţină şi carnitină – o substanţă biologic activă, importantă pentru buna desfăşurare a metabolizmului proteic, lipidic şi energetic în celulă;

Formula de lapte trebuie să conţină şi acizi graşi nesaturaţi, care sunt indispensabili pentru dezvoltarea adecvată a creierului şi retinei oculare;

Formula de lapte e bine să conţină preponderent proteine din zer şi mai puţin cazeină, pentru a apropia conţinutul de aminoacizi de cel al laptelui matern şi pentru o mai bună digestie a proteinelor;

Se va aprecia toleranţa individuală faţă de amestecul selectat, iar la apariţia semnelor de intoleranţă ( erupţii alergice, meteorizm, regurgitări mai frecvente, dureri abdominale , scaune modificate ) se va face o evaluare a stării sănătăţii copilului şi, dacă nu există alte explicaţii a semnelor indicate, se va selecta o nouă formulă. Trebuie de ţinut cont de faptul că nu e bine de trecut de la o formulă la alta fiecare 1 – 2 zile. Adaptarea faţă de un produs nou dureză în mediu nu mai puţin de 3 – 5 zile.

Dacă există indicaţii speciale, se va selecta un amestec dietetic.

Reguli de administrare a formulelor de lapte în alimentaţia mixtă sau artificială

Dacă copilul mai primeşte lapte matern, chiar şi foarte puţin, va fi hrănit cu formula de lapte numai după aplicare la sîn;

Formula de lapte se va da la început cu linguriţa, învăţînd copilul să bea laptele din cană;

Formula de lapte va fi preparată proaspătă, folosind apă fiartă, conform tehnologiei indicate;

Se va respecta strict dozajul (raportul lapte-praf/volum de apă) pentru a nu-i crea copilului indigestie, sau a nu-l subalimenta;

Se vor întreţine în curăţenie ideală toate vasele care le folosiţi pentru prepararea formulelor şi alimentarea copilului ( ele vor fi spălate, opărite cu uncrop sau chiar fierte);

Se va evita folosirea biberonului şi tetinelor pentru alimentaţia artificială sau, mai cu seamă, mixtă a copilului: copilul alimentat mixt va refuza în curînd sînul, biberoanele şi tetinele mai greu se supun curăţirii şi dezinfectării , pot provoca astfel o infecţie intestinală şi au o influenţă negativă la formarea corectă a muşcăturii şi dentiţiei copilului.

Clasificarea formulelor de lapte

Există mai multe clasificări ale formulelor de lapte în funcţie de principiul, după care sânt repartizate:

A. După gradul de adaptare:1. Ne adaptate (“Clasice”)2. Parţial adaptate3. Adaptate (“umanizate”, maternizate”)

24

4. Preparate speciale (terapeutice, dietetice)

B. După vârsta, la care sânt indicate:1. De start (complete)

a) pentru prematurib) pentru nou-născuţi la termen

2. De continuare (de diversificare)

C. După particularitatea tehnologică de pregătire:1. Dulci2. Acidulate (fermentate)

D. După sursa proteinelor:1. Din lapte de vacă 2. Din soia (“lapte vegetal”)3. Din carne (rareori folosită în acest scop)

E. După particularitatea compoziţională:1. Fără lactoză sau cu cantitatea redusă de lactoză2. Semicremate sau degrăsate3. Cu conţinut sporit de lipide4. Cu conţinut sporit de proteine5. Cu conţinut sporit de oligoelemente, vitamine etc.6. Fără gluten7. Fără fenilalanină

Avantajele formulelor de lapte adaptate

1) Sunt preparate superioare celor clasice; înlocuesc cu succes laptele uman în primele luni de viaţă .

2) Concentraţiile de lipide, glucide, proteine şi minerale din formulele adaptate sânt apropiate de cele din laptele uman

3) Glucidele sunt reprezentate exclusiv prin lactoză4) Formulele adaptate aduc pentru rinichii copilului o sarcină osmotică şi H+

apropiată de laptele uman5) Prin folosirea lor se evită înfometarea prin restricţie de lipide, însetarea prin exces de glucide, suprasolicitarea metabolică hepatorenală 6) Nivelul scăzut de cazeină din formulele adaptate duce la corectarea raportului proteine din zer/cazeină , apropiindu-l de laptele uman .7) Formulele adaptate au conţinutul de aminoacizi esenţiali apropiat de cel din laptele uman (prin adaos de zer demineralizat)8) Raportul acizi graşi saturaţi/acizi graşi nesaturaţi din formulele adaptate este apropiat de cel din laptele uman (45/55), realizat prin adaos de grăsimi vegetale.9) Formulele adaptate sânt suplimentate cu vitamine şi fier, conform raţiilor dietetice recomandate. De menţionat, însă, că oricât de sofisticate nu ar fi noile tehnologiii de adaptare, nici odată aceste formule nu vor putea fi ideale şi nu vor putea înlocui cu adevărat laptele matern din simpla cauză, că ingredientele, din care se prepară, aparţin altor specii, diferite de cea umană, iar posibilităţile maxime de adaptare ţin, practic, în exclusivitate de factorii alimentari. Factorii imunitari şi ceilalţi, specifici speciei umane, sunt imposibil de fabricat artificial.

Metodele de alimentare mixtă

25

Metoda complementară este practicată în caz de hipogalactie: la fiecare alimentare copilul se aplică întâi la sîn, apoi se administrează suplimentul prin formulă artificială. Această metodă este cea mai recomandabilă, fiind fiziologică şi contribuind la menţinerea şi stimularea în continuare a lactaţiei.

Metoda alternativă este utilizată atunci, când mama nu poate aplica destul de frecvent la sân copilul,lipsind o perioadă de timp de acasă – fie că este îa serviciu, fie că e la studii. În acest caz se insistă asupra alimentării maxime cu lapte stors, iar deficitul se va compensa cu formulă lactată, înlocuind una sau mai multe aplicări la sân cu supliment. Acestă metodă este mai puţin recomandată, deoarece intervalale mari între aplicarea la sân influienţeazî negativ lactaţia, reducând progresiv cantitatea de lapte produc de către mamă.

Regimul alimentaţiei cu lapte-praf (în caz de alimentaţie mixta/artificială) Până la 3 luini – 6 – 7 ori /24 ore; 7 ori – pentru copii născuţi cu masa corpului mai mică de 3200g 6 ori – pentru copii născuţi cu masa corpului mai mare de 3200g 3 – 6 luni – 6 ori fiecare 3,5 ore 6 – 12 luni – 5 ori fiecare 4 ore cu pauză de noapte ( 6-00, 10-00, 14-00,

18-00, 22-00 ). Respectarea unui regim la alimentaţia mixtă şi artificială este argumentată

prin particularităţile de digestie a laptelui praf şi reținerea acestuia în stomac o perioadă mai mare decât laptele matern

O alimentație sănătoasă si adecvată necesităților organismului este cheia asigurării unei creșteri si dezvoltări armonioase somatice, dar și psihice, emoționale și afective.