OMUL ŞI MEDIUL AMBIANT

         Mediul de pe Pământ care ni se pare atât de firesc -este unic în întregul sistem solar. Numai pe Terra sunt reunite toate condiţiile favorabile vieţii.          Mediul înconjurator este constituit din totalitatea factorilor naturali: apa, aer, sol şi a celor create prin activitatea umană şi care, în strânsa interacţiune, influenţează întreaga viaţă pe planetă.         Relaţiile şi procesele ce leagă fiecare vietate de mediul ei constituie obiectul de studiu a ECOLOGIEI.         Fiinţa umană interacţionează cu toate sistemele naturale, afectandu-le. Fiecare interacţiune a omului produce o reacţie în lanţ, uneori imprevizibilă.         Relaţia om-natură se manifestă în mai multe ipostaze: în viaţa urbană, industrială, culturală etc. Omul, prin intervenţia sa, a modificat esenţial mediul natural, în conformitate cu cerinţele sale. Prin progresul neîntrerupt al ştiinţei şi tehnicii, omul şi-a manifestat tendinţa –de multe ori neraţională- de dominare şi exploatare a naturii. Modificările pe care le-a provocat în ultimii 200 de ani depăşesc cu mult transformările produse pe cale naturală în milioane de ani.         Dezechilibrele ecologice sunt provocate de eroziune, supraexploatarea resurselor (defrişări, suprapăşunat etc.) construcţii de baraje, canale, poluare etc. Termenul de “poluare” este de origine latină şi înseamnă a murdari, a degrada. El desemnează deci acţiunea prin care omul îşi murdăreşte propriul mediu de viaţă.         Lumea a devenit cu adevarat conştientă de fenomenul poluarii abia la jumatea secolului al XX-lea, când au început să se arate, tot mai alarmante, consecinţele: smogul urban, ploile acide, efectul de seră mărit, subţierea stratului de ozon, deteriorarea gravă a calităţii apelor şi a solului, toate afectând, în mod dramatic, însăşi viaţa. Oamenii devenind victime ale propriilor acţiuni, au început să-şi asume responsabilităţi faţa de mediul în care trăiesc.        Natura, înseamnă viaţa, noi trebuie să realizăm că viaţa noastră se  schimbă în rău, în fiecare secundă, trebuie să intervenim cu orice ştim că am putea ajuta la diminuarea poluarii,un pahar de plastic aruncat pe pământ, în natura, poate face mult rau, deci ar fi atât de simplu ca fiecare din noi să se implice, să ajute pământul de povara grea care îl apasă prin neglijenţa şi indiferenţa

oamenilor, să facem puţină economie la electricitate, la consumul de apă, pentru noi aceste lucruri ar fi nesemnificative, dar pentru pământul nostru ar însemna enorm. Salvând cât mai multe animale, neconsumând carne, salvăm mii de hectare de pământ care nu mai trebuiesc cultivate pentru hrana animalelor,astfel pământul ar fi mai liber nepoluat cu tot felul de îngrăşăminte chimice, pesticide şi insecticide. Protejând natura şi animalele, de fapt ne protejăm pe noi.

  Apa -izvor de sănătate 

         Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problemă actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei.         Prin poluarea apei, se înţelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale apei, produsă direct sau indirect de activităţile umane şi care face ca apele să devină improprii utilizării normale în scopurile în care această utilizare era posibilă înainte de a interveni alterarea. Efectele poluării resurselor de apă sunt complexe şi variate, în funcţie de natura şi concentraţia substanţelor impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizează prin tratare, prin care se asigură condiţiile necesare pentru consum.

       Poluarea apelor poate fi naturală sau artificială. Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturale şi se produce în urma interacţiei apei cu atmosfera, când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta, cu litosfera, când se produce dizolvarea rocilor solubile şi cu organismele vii din apă. Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nămolurilor, reziduurilor, navigaţiei etc. Se poate vorbi şi despre poluare controlată şi necontrolată. Poluarea controlată (organizată) se referă la poluarea datorată apelor uzate transportate prin reţeaua de canalizare şi evacuate în anumite puncte stabilite prin proiecte.

        Poluarea necontrolată (neorganizată) provine din surse de poluare care ajung în emisari pe cale naturală, de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie.       Poluarea normală şi accidentală reprezintă categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normală provine din surse de poluare cunoscute, colectate şi transportate prin reţeaua de canalizare la staţia de epurare sau direct în receptor. Poluarea accidentală apare, de exemplu, ca urmare a dereglării unor procese industriale, când cantităţi mari (anormale) de substanţe nocive ajung în reţeaua de canalizare sau, ca urmare a defectării unor obiective din staţia de preepurare sau epurare.

       Se mai poate vorbi şi despre poluare primară şi secundară. Poluarea primară apare, de exemplu, în urma depunerii substanţelor în suspensie din apele uzate, evacuate într-un receptor, pe patul acesteia. Poluarea secundară apare, de exemplu, imediat ce gazele rezultate în urma fermentării materiilor organice depuse din substanţele în suspensie antrenează restul de suspensii şi le aduce la suprafaţa apei, de unde sunt apoi transportate în aval de curentul de apă.

      Contaminarea apelor cu diverse substanţe poluante este o problemă ce se manifestă în prezent la scara planetară. Criza apei se simte şi afectează atât ţările puternic industrializate, cât şi ţările slab dezvoltate, cu climat arid, unde producţia agricolă este limitată prin lipsa apei.

       Circuitul apei de la o sursa şi până la folosinţă (casnică, agricolă, industrială etc.) poate îngloba şi transporta o serie de reziduuri rezultate din activitatea umană, ce modifică şi alterează calităţile fundamentale. Poluanţii deversaţi contribuie în mare masură la reducerea cantităţii de oxigen dizilvat; oxigenul dizolvat in apă reprezinta pentru majoritatea organismelor acvatice un factor iritant în dezvoltarea lor.

  

   Poluarea apei este produsă de trei categorii de poluanţi:

Fizici Chimici Biologici

  

  Pericole de poluare

       Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a menţinut timp de milioane de ani, este ameninţat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi:

efectul de sera   încalzirea globală  poluarea apei  poluarea aerului   subţierea stratului de ozon   ploile acide . 

       Ca rezultat al progreselor în industrie, agricultura şi tehnologia, se creează cantităţi tot mai mari de deşeuri solide, deşeuri menajere şi apele reziduale poluează mediul.

      Într-un mediu ecologic echilibrat, deşeurile putrezesc producând materiale noi, utile:

frunzele cazute creează un îngrăşământ natural care imbogăţeşte solul excrementele animalelor sunt descompuse de insecte şi organisme mai mici, eliminând

din nou în aer şi sol elemente importante.

      Daca vrem să traim într-o lume sănătoasă, trebuie să minimalizăm efectele reziduurilor produse de societate.

      Dacă reziduurilor li se pemite să domine mediul, echilibrul natural este piedut şi acest dezechilibru poate avea efecte dezastruase asupra animalelor, vegetaţiei şi chiar a vremii. Poluarea are diferite cauze şi efecte - pe uscat, în râuri şi mări (poluarea apei), şi în atmosferă. Chiar şi zgomotul este un tip de poluare care ar trebui limitat.

      Efecte ecologice: 

      Poluarea apei - luptă împotriva ei !

      Substanţele radioactive din apă se acumulează de-a lungul timpului, iar 1 gr de fitoplancton conine 90 milionimi de grame de Cu (adica de 50.000 de ori mai mult). Dacă plantele şi animalele pot concentra unele elemente naturale din apa de mare, înseamnă că pot concentra în acelaşi mod şi substanţe radioactive.

   Poluarea solului

      Interesul pentru poluarea mediului a crescut foarte mult pentru întreaga populaţie a globului, a instituţiilor şi a organizaţiilor diverse, unele polivalente, altele cu caracter specializat, orientate exclusiv pe problemele poluării. Fără sol nu există viaţă. Solul format de-a lungul milioanelor de ani poate fi distrus de eroziune în câteva zile. O treime din solul planetei este serios deteriorat, fapt ce are consecinţe fatale asupra naturii. Poluarea este evidentă şi în cazul solului care este cel de-al treilea factor important de mediu, ce trebuie protejat la fel ca şi apa si aerul. Reziduurile de tot felul care n-au fost evacuate în ape şi aer acoperă uscatul, ambianţa imediată de viaţă a oamenilor, tocmai în locurile aglomerate unde fiecare metru pătrat este intens şi multiplu solicitat, degradează terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, urâţesc natura acolo unde este mai cautată pentru frumuseţea ei.       Rocă ce acoperă pământul a fost transformată de vânt, ploaie şi gheaţă în particule minuscule, ce pe bază dimensiunilor şi calităţii sunt denumite nisip, argilă sau mâl.       Solul este locul de întâlnire a poluanţilor: pulberile din aer şi gazele toxice dizolvate de ploaie în atmosfera se întorc în sol. Apele de infiltraţie impregnează solul cu poluanţi

antrenându-l spre adâncime, râurile poluate infectează suprafeţele inundate sau irigate, aproape toate reziduurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau numai aruncate la întâmplare pe sol.De la mucul de ţigară sau biletul de tramvai până la automobilul abandonat, la picatura de ulei scursă din tractorul care circulă pe câmp, toate sunt poluări directe ale solului.

        

       Solul reprezintă stratul superficial cu grosimea de 20-30 cm de la suprafaţa scoartei terestre (stratul fertil) care împreună cu atmosfera învecinată, constituie mediul de viaţă al plantelor.

       Solul, ca şi aerul şi apa, este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra sanătăţii. De calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de suprafaţă, cât mai ales a celei subterane. Poluarea este deosebit de evidentă şi în cazul solului. Deşeurile de tot felul care nu au fost evacuate în ape şi aer acoperă uscatul tocmai în locurile aglomerate unde fiecare metru pătrat este intens şi multiplu solicitat, degradează terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, urâţesc natura tocmai acolo unde este mai cautată pentru frumuseţea ei. Încă o contradicţie a civilizaţiei: alături de capacitatea de a creea un mediu de viaţa acceptabil, chiar şi în spaţiul cosmic, stă rezolvarea precară a salubrităţii solului. Dar deşeurile solide constituie numai un aspect al problemei. Solul mai este supus acţiunilor poluărilor din aer si apă.       Într-adevăr, solul este locul de întâlnire al poluanţilor. Pulberile din aer şi gazele toxice dizolvate de ploaie în atmosferă se întorc pe sol. Apele de infiltraţie impregnează solul cu poluanţi antrenându-i spre adancimi, iar râurile poluate infectează suprafeţele inundate sau irigate. Aproape toate deşeurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la întamplare pe sol. De la mucul de ţigară sau biletul de autobuz până la autoturismul abandonat, de la picatura de ulei scursa din tractorul care ară câmpul până la groapa de gunoi cu diverse deşeuri, toate sunt poluări directe ale solului. In oraşe deşeurile sunt înlăturate mai mult sau mai puţin sistematic. Dacă nu ajung în ape, sunt depozitate pe anumite terenuri, limitând poluarea la suprafeţe mai reduse, dar există şi pericolul infiltrării în pânza freatică.

 

     Poluarea aerului         Aerul pe care îl inspiram este parte din atmosferă ,amestecul de gaze ce acoperă globul pământesc.Acest amestec de gaze asigură viaţa pe pământ şi ne protejează de razele dăunătoare ale Soarelui.        Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane de ani ,este ameninţat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi efectul de sera, încalzirea globală, poluarea aerului, subţierea stratului de ozon şi ploile acide.         În ultimii 200 ani industrializarea globală a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic.Arderea carbunelui şi a gazului metan a dus la formarea unor cantităţi enorme de dioxid de carbon şi alte gaze ,mai ales după sfârşitul secolului trecut a aparut automobilul. Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantităţi mari de metan şi oxizi de azot în atmosferă.                    Efectul de seră:        Gazele deja existente în atmosferă trebuie să reţină caldura produsă de razele soarelui reflectate pe suprafaţa Pământului. Fără aceasta Pământul ar fi atât de rece încât ar îngheţa oceanele iar oamenii, animalele şi plantele ar muri.         Însă atunci când din cauza poluarii creşte proporţia gazelor numite gaze de seră ,atunci este reţinută prea multă căldură şi întregul pământ devine mai cald. Din acest motiv în secolul nostru temperatura medie globală a crescut cu o jumatate de grad. 

                  Oamenii de ştiinţa sunt de parere că această creştere de temperatură va continua ,şi după toate aşteptările ,până la mijlocul secolului următor va ajunge la valoarea de 1,5-4,5 grade C.        După unele estimări ,în zilele noastre peste un miliard de oameni inspiră aer foarte poluat ,în special cu monoxid de carbon şi dioxid de sulf ,rezultate din procesele industriale. Din această cauză, numărul celor care suferă de afecţiuni toracice-pulmonare, în special în rândul copiilor şi al bătrânilor ,este în continuă creătere. La fel şi frecvenţa cazurilor de cancer de piele este în creştere. Motivul este stratul de ozon deteriorat ,care nu mai reţine radiaţiile ultraviolete nocive.                  Găuri în stratul de ozon: 

        Stratul de ozon din stratosferă ne protejează reţinând razele ultraviolete ale soarelui. Deoarece în zilele noastre a crescut foarte mult folosirea hidrocarburilor clorinate ,fluorinate în flacoane cu aerosoli ,frigidere ,detergenţi şi polistiroli ,aceste gaze au ajuns în aer în cantităţi mai mari decat cele care ar putea fi suportate de atmosferă. Pe masură ce se ridică ,se descompun ,formându-se cloridioni ,care atacă şi distrug stratul de ozon.        Efectul respectiv a fost semnalat pentru prima dată în anul 1985 de către oamenii de ştiinţă care lucrau în Antarctica ,în momentul în care au observat formarea unei găuri în stratul de ozon. Cercetătorii au fost îngrijoraţi de faptul că stratul de ozon s-ar putea rarefia şi în alte părţi ale Globului ,crescând nivelul radiaţiilor nocive. Din nefericire în anul 1995 s-a observat ca şi în zona Arcticii şi a Europei de N s-au format găuri în stratul de ozon.                  Ploi acide:         Ploaia acidă se formează atunci când dioxidul de sulf sau oxizii de azot ,ambele rezultate ale poluării industriale ,se amestecă în atmosferă cu aburii de apă. Ploaia acidă distruge plantele şi animalele. Păduri întregi au dispărut din cauza ploilor acide.Mai rău este dacă aceste ploi acide ajung în lacuri sau râuri care le duc la distanţă ,omorând şi cele mai mici organisme. După estimarea oamenilor de ştiinţă până în anul 2001 vor fi doar în Statele Unite şi în Canda 50.000 lacuri moarte biologic.        Din cauza încălzirii globale ,va creşte nivelul mărilor ,regiunile situate mai jos fiind inghiţite de apă. Este de aşteptat ca apa să înghită oraşele Londra sau New York. Poluarea resurselor de apă poate atrage dupa sine izbucnirea unor epidemii ,apariţia unor boli grave şi moartea.Sunt modificate şi raporturile repartizării precipitaţiilor: regiuni întregi pot fi secate complet ,ducînd la foamete şi la pierderea multor vieţi omeneşti.         Încă nu este dovedit faptul că această afecţiune ar fi produsă de poluarea aerului ,dar un lucru este sigur: poluarea agravează simptomele. Principalii vinovaţi sunt gazele de eşapament şi gazele formate sub efectul radiaţiilor solare din produsele arderii combustibililor.         Siropurile şi inhalaţiile curative ameliorează accesele ,medicaţia preventivă ,este eficientă ,dar cercetarile continuă în direcţia stopării acestor afecţiuni ,care a luat proporţii îngrijorătoare.          În zilele noastre atenţia este orientată din ce în ce mai mult spre problemele de mediu; multe dintre guverne iau în considerare subiectele “verzi”. În ăntreaga lume păstrarea resurselor energetice este o problemă acută.          În întreaga lume sunt pornite campanii care încearcă să convingă guvernele să renunţe la distrugerea pădurilor ecuatoriale. Populaţia contribuie la aceste campanii ,prin faptul că nu mai cumpără produse fabricate din lemn tropical ,reducând oarecum cererea pentru acesta.Sunt ţări care ajută la restabilirea echilibrului ; prin plantarea de arbori tineri.         Un lucru e sigur: în zilele noastre nu mai putem să respiram aer curat. Freonii au fost scoşi din procesele industriale şi au fost înlocuiti cu alte substanţe.         Atmosfera este însă un pericol ,ca urmare este în pericol întregul mediu de viaţă. Este nevoie de un control riguros şi de măsuri radicale pentru ca viitorul atmosferei sa fie sigur.