ncm f.02.03 - 2005

R E P U B L I C A M O L D O V A

NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII

CONSTRUCŢII DIN BETON ŞI BETON ARMAT

EXECUTAREA, CONTROLUL CALITĂŢII ŞI RECEPŢIA

LUCRĂRILOR DIN BETON ŞI BETON ARMAT MONOLIT

NCM F.02.03 - 2005

EDIŢIE OFICIALĂ

DEPARTAMENTUL CONSTRUCŢIILOR ŞI DEZVOLTĂRII TERITORIULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA

CHIŞINĂU * 2005

ISC 91.080.40

ELABORAT de Dr. ing. A. Isac, ing. T. Axenti, Dr. ing. O. Cazacu,

ing. V. Ungureanu, ing. V. Plămădeală.

ACCEPTAT de Comitetul Tehnic CT-C F.02 “CONSTRUCȚII DIN BETON

ȘI BETON ARMAT”

Preşedinte:

Dr.hab. I. Ciupac - Universitatea Tehnică a Moldovei

Secretar:

Ing. Gr. Popov - Direcția de Verificare și Expertizare a Proiectelor

în Construcții

Membri:

Dr. hab. E. Livovschi - Universitatea Tehnică a Moldovei

Dr. ing. T. Sârbu - Universitatea Tehnică a Moldovei

Dr. ing. M. Potârcă - Universitatea Tehnică a Moldovei

Dr. ing. A. Isac - Universitatea Tehnică a Moldovei

Dr. ing. I. Rusu - Universitatea Tehnică a Moldovei

Ing. M. Moșneguță - Societatea pe Acțiuni „MONOLIT”

Ing. V. Ștefârțâ - Concernul „INMACOM”

APROBAT de Directorul general al Departamentului Construcţiilor si

Dezvoltării Teritoriului al Republicii Moldova prin ordinul nr.06 din 06 ianuarie

2005, cu aplicare din 01 ianuarie 2005,

Odată cu intrarea în vigoare a prezentului normativ în construcţii se anulează

compartimentul 2. „Бетонные работы” al СНиП 3.03.01-87 “Несущие и

ограждающие конструкции”.

DCDT 2005 Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului normativ în orice

publicaţii şi prin orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.)

este interzisă dacă nu există acordul scris al ONC.

NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII MOLDOVEAN NCM F.02.03-2005

Constructii din beton și beton armat Executarea, controlului calității și recepția lucrărilor din beton și beton armat monolit

Concrete and reinforced concrete constructions

Production, control quality and reception of monolitic concrete and reinforced concrete

construction

Бетонные и железобетонные конструкции

Производство, контроль качества и приемка монолитных бетонных и железобетонных

конструкций

Ediţie oficială

1 DOMENIU DE APLICARE

1.1 Prezentul normativ stabileşte prevederile de execuţie a lucrărilor din beton

și beton armat monolit.

Prezentul normativ se referă la construcţiile de locuinţe şi social-culturale,

precum şi la construcţiile industriale şl agrozootehnice cu pereţi din zidărie

armată sau nearmată.

1.2 Prezentul normativ se referă la executarea construcţiilor noi, reconstrucția,

extinderea, resistematizarea,modernizarea şi consolidarea construcţiilor

existente.

1.3 Prezentul normativ nu se referă la construcţiile speciale cum sunt: coşurile

de fum separate, cuptoarele industriale, canalele de fum, la alte zidării din

betoane refractare și speciale, la zidăriile consolidate cu cămăşuieli armate, a

căror executare se reglementează prin prescripţii speciale.

1.4 Prezentul normativ este obligatoriu pentru toţi agenţii economici care

activează în domeniul proiectării, executării şi recepţionării lucrărilor de beton și

beton armat monolit.

2 REFERINŢE

NGM G.04.02-99 Instalaţii termice, de ventilare şi condiţionare a aerului.

Termotehnica construcţiilor.

СНиП 2.01.07-85 Нагрузки и воздействия.

СНиП 3.01.01-85* Организация строительного производства.

NCM F.02.03-2005 pag.2

СНиП 3.09.01-85 Производство сборных железобетонных

конструкций и изделий. Внесено изменение №1

опубликованное в БСТ №11 1988 г.

СНиП 3.03.01-87 Несущие и ограждающие конструкции.

СНиП 2.03.11-85 Защита строительных конструкций от коррозии.

SM 250.2004 Betoane celulare. Condiţii tehnice.

ГОСТ 10922-90 Арматурные и закладные изделия сварные, соедине-

ния сварные арматуры и закладных изделий железо-

бетонных конструкций. Общие технические условия.

ГОСТ 14098-91 Соединения сварные арматуры и закладных изделий

железобетонных конструкций. Типы, конструкции и

размеры.

ГОСТ 10268-80 Бетон тяжелый. Технические требования к заполни-

телям.

ГОСТ 25192-82 Бетоны. Классификация и общие технические требо-вания.

ГОСТ 7473-94 Смеси бетонные. Технические условия.

ГОСТ 25820-83 Бетоны легкие. Технические условия.

ГОСТ 10181.0-81 Смеси бетонные. Методы определения удобоукла-

дываемости.

ГОСТ 10181.4-81 Смеси бетонные. Методы определения расслаивае-

мости.

ГОСТ 27006-86 Бетоны, Правила подбора состава.

ГОСТ 10180-90 Бетоны. Методы определения прочности по

контрольным образцам.

ГОСТ 18105-86 Бетоны. Правила контроля прочности.

ГОСТ 23732-79

ГОСТ 22690-88

Вода для бетонов и растворов. Технические условия.

Бетоны. Определение прочности механическими

методами неразрушающего контроля.

NCM F.02.03-2005 pag.3

ГОСТ 26873-86 Материалы из отсевов дробления осадочных горных

пород для строительных работ. Технические условия.

ГОСТ 8267-82 Щебень из природного камня для строительных

работ. Технические условия.

ГОСТ 10260-82 Щебень из гравия для строительных работ.

Технические условия.

ГОСТ 8736-93 Песок для строительных работ. Технические

условия.

ГОСТ 9757-90 Гравий, щебень и песок искусственные пористые.


ГОСТ 9758-86 Заполнители пористые неорганические для

строительных работ. Методы испытаний.

ГОСТ 9759-83 Гравий и песок керамзитовые. Технические условия.

ГОСТ 22236-85 Цементы. Правила приемки.

ГОСТ 22237-85 Цементы. Упаковка, маркировка, транспортирование

и хранение.

ГОСТ 23464-79 Цементы. Классификация.

ГОСТ 10178-85 Портландцемент и шлакопортландцемент.


ГОСТ 969-91 Смеси бетонные. Технические условия.

ГОСТ 22266-94 Цементы сульфатостойкие. Технические условия.

ГОСТ 24211-91 Добавки для бетонов. Общие технические

требования.

ГОСТ 25346-89 Основные нормы взаимозаменяемости ЕСДП.

Общие положения, ряды допусков и основных

отклонений.

ГОСТ 25347-82 Основные нормы взаимозаменяемости ЕСДП. Поля

допусков и рекомендуемые посадки.

NCM F.02.03-2005 pag.4

ГОСТ 18242-72 Статистический приемочный контроль по альтерна-

тивному признаку. Планы контроля.

ГОСТ 23478-79 Опалубка для возведения монолитных бетонных и

железобетонных конструкций. Классификация и

общие технические требования.

3 PRINCIPII GENERALE

3.1 Regulile de execuţie şi recepţie a construcţiilor din beton şi beton armat

monolit, reglementate prin prezentul normativ, sunt obligatorii pentru toate

organizaţiile şi unităţile economice care execută lucrările de construcţii - montaj,

reconstrucţia şi reparaţia clădirilor şi edificiilor în toate ramurile economiei

naţionale pe teritoriul Republicii Moldova, independent de subordonarea

departamentală.

3.2 Normativul reglementează normele şi regulile de executare a construcţiilor

monolite din betoane grele, supergrele şi uşoare preparate pe bază de agregate

poroase cu excepţia domeniilor de aplicare în ramurile construcţiilor specificate

la 3.3.

3.3 La executarea construcţiilor din betoane speciale, cum sunt betoanele

refractare şi cele rezistente la agenţi agresivi şi pentru protecţia la radiaţii X, din

betoane rezistente la temperaturi înalte, la aplicarea betoanelor prin torcretare şi

utilizate la beton are sub apă, precum şi la executarea construcţiilor hidrotehnice

şi la lucrările de irigaţie şi hidroameliorative, la executarea coşurilor de fum,

tunelurilor, podurilor, etc. trebuie să se ţină cont de prevederile prescripţiilor

normative tehnice aferente acestor domenii de utilizare.

3.4 Lucrările de beton a re trebuie executate în conformitate cu prevederile

din prezentul normativ şi din СНиП 3.01.01-85*, care reglementează

organizarea construcţiilor, tehnica securităţii în construcţii şi măsurile

antiincendiu, precum şi cu exigenţele esenţiale din Legea privind calitatea în

construcții.

3.5 Lucrările de betonare a construcţiilor monolite , precum şi a unor părţi ale

acestora se execută conform prevederilor din proiectele de execuţie a lucrărilor

(PEL) sau conform fişelor tehnologice, în care paralel cu prevederile СНиП

3.01.01-85* trebuie prevăzute măsuri tehnico-organizatorice de asigurare a unui

nivel înalt de organizare şi mecanizare a lucrărilor.

NCM F.02.03-2005 pag.5

3.6 Materialele fabricate în ţară şi cele importate, care se utilizează la realizarea

construcţiilor monolite din beton şi beton armat, trebuie să corespundă

condiţiilor de calitate conform documentelor normative şi legislative în vigoare,

iar pentru materialele noi şi cele de import trebuie să se elaboreze Agremente

tehnice.

3.7 Prevederile prezentului normativ sunt obligatorii atât la executarea lucrărilor

de construcţii-montaj, cât şi la elaborarea documentelor tehnologice pentru

executarea construcţiilor din beton şi beton armat monolit.

4 COFRAJELE ȘI SUSȚINEREA LOR

4.1 Cofrajele şi susţinerile trebuie să asigure obţinerea formei, dimensiunilor şi

gradului de finisare prevăzute în proiect pentru elementele ce urmează a fi

executate, respectându-se înscrierea în toleranţele admisibile conform condiţiilor

prezentate în Anexa A.

4.2 Cofrajele şi susţinerile trebuie proiectate astfel încât să fie capabile să reziste

la toate acţiunile ce pot apare în timpul procesului de execuţie. Ele trebuie să

rămână stabile până când betonul atinge o rezistenţă suficientă pentru a suporta

eforturile la care va fi supus după decofrare, cu o limită acceptabilă de siguranţă.

4.3 Cofrajele şi susţinerile trebuie să fie suficient de rigide pentru a asigura

satisfacerea toleranţelor pentru structură şi a nu afecta capacitatea sa portantă.

4.4 Cofrajele trebuie montate astfel încât să fie posibilă amplasarea corectă a

armăturii, cât şi realizarea unei compactări corespunzătoare a betonului.

Cofrajele şi susţinerile trebuie proiectate şi montate în conformitate cu

reglementările tehnice în vigoare. Supravegherea şi controlul trebuie să asigure

realizarea cofrajelor în conformitate cu planurile de execuţie şi cu reglementările

tehnice specifice.

4.5 Ordinea de montare şi demontare a cofrajelor trebuie stabilită astfel încât să

nu se producă degradarea elementelor de beton cofrate sau a componentelor

cofrajelor şi susţinerilor.

4.6 Cofrajele trebui proiectate şi montate astfel încât să permită decofrarea fară

deteriorarea sau lovirea betonului. îmbinările dintre panourile cofrajului trebuie

să fie etanşe.

NCM F.02.03-2005 pag.6

4.7 Suprafaţa interioară a cofrajului trebuie să fie curată. Substanţele de ungere

a cofrajului trebuie aplicate în straturi uniforme pe suprafaţa interioară a

cofrajului, iar betonul trebuie turnat cât timp aceşti agenţi sunt eficienţi. Trebuie

luată în considerare orice influenţă dăunătoare posibilă a acestor substanţe de

decofrare asupra suprafeţei betonului. Agenţii de decofrare nu trebuie să păteze

betonul, să afecteze durabilitatea betonului sau să corodeze cofrajul.

Alegerea agenţilor de decofrare trebuie să se facă pe baza reglementărilor

tehnice sau agrementelor. De regulă, agenţii de decofrare reprezintă emulsii tip

apă-ulei, apă-săpun, suspensii tip apă-cretă, argilă-săpun, ciment-săpun-apă etc.

4.8 Distanţierele cofrajului, lăsate în beton, nu trebuie să afecteze rezistenţa sau

aspectul betonului.

4.9 Cofrajul trebuie executat şi finisat astfel încât să nu existe pierderi de

componente fine ale betonului sau să producă pete pe suprafaţa acestuia.

4.10 Piesele înglobate provizoriu pot fi necesare pentru menţinerea fixă a

cofrajului sau a barelor de armătură până la întărirea betonului. Distanţierele nu

trebuie să producă încărcări suplimentare inacceptabile asupra structurii, nu

trebuie să reacţioneze cu constituenţii betonului sau cu armătura şi nu trebuie să

producă pătarea suprafeţei de beton.

4.11 Cofrajele se execută din lemn sau produse pe bază de lemn, metal sau din

produse pe bază de materiale polimerice. Materialele utilizate trebuie să

corespundă normelor (standardelor) în vigoare.

Construcţiile deosebite ca formă, înălţime sau deschideri se execută prin

procedee speciale. Proiectul de execuţie a lucrărilor trebuie să cuprindă precizări

privind alcătuirea cofrajelor şi susţinerilor acestora, precum şi tehnologia de

montare şi de decofrare ale lor.

4.12 Clasificarea cofrajelor din punct de vedere al concepţiei de alcătuire

constructivă:

a) cofraje fixe, executate şi montate la locul de turnare a betonului şi

folosite de regulă pentru o singură turnare (o singură dată);

b) cofraje demontabile mobile, care se deplasează şi iau poziţii succesive

odată cu turnarea betonului (cofraje glisante, păşitoare sau rulante);

c) cofraje nedemontabile pierdute (cofraje ce rămân înglobate în beton şi

au destinaţie de faţadă);

NCM F.02.03-2005 pag.7

d) cofraje modulate de inventar (din panouri mari şi cofrajele spaţiale).

4.13 Cofrajele, susţinerile şi piesele de fixare trebuie calculate şi dimensionate

conform precizărilor prezentate în Anexa B.

Agenţii de decofrare nu trebuie să păteze cofrajul, să corodeze betonul, trebuie

să se aplice uşor, să-şi păstreze proprietăţile în condiţiile climatice dificile de

execuţie a lucrărilor, nu trebuie să provoace reducerea rezistenţei stratului de

protecţie a armăturii, să conţină substanţe care la evaporare pot dăuna sănătatea

muncitorilor, trebuie să posede aderenţă de suprafeţele verticale şi înclinate nu

mai puţin de 24 h la temperatura + 30°C.

4.14 Manipularea, transportul şi depozitarea cofrajelor trebuie să se facă astfel,

încât să se evite deformarea şi degradarea lor (umezire, murdărire, putrezire,

ruginire, etc.). Este interzisă depozitarea cofrajelor direct pe pământ sau

depozitarea altor materiale direct pe stivele panourilor de cofraje.

4.15 Tipul cofrajului trebuie adoptat de către proiectant la elaborarea sarcinii de

proiect la faza elaborării fişei tehnologice şi trebuie să cuprindă precizări

detaliate şi anume:

a) lucrările pregătitoare ;

b) fazele de execuţie;

c) poziţia golurilor de curăţare sau betonare;

d) programul de control al calităţii pe fazele de execuţie a cofrajelor ;

e) resursele şi forţele de muncă necesare, echipamentele de susţinere,

utilajele sculele, etc.;

f) organizarea raţională a forţelor de muncă.

4.16 înainte de începerea operaţiilor de montare a cofrajelor, suprafeţele de

beton vechi, care vin în contact cu betonul ce urmează a se turna, se curăţă şi se

pregătesc minuţios. Se verifică şi se corectează poziţia armăturilor de legătură şi

a benzilor de rost, precum şi poziţionarea ţevilor de plastic pentru montarea

reţelelor interioare.

4.17 Montarea cofrajelor trebuie să cuprindă următoarele operaţii:

a) trasarea poziţiei cofrajelor;

b) asamblarea şi susţinerea provizorie a panourilor;

NCM F.02.03-2005 pag.8

c) verificarea definitivă a cofrajelor;

d) montarea furtunurilor gofrate pentru formarea canalelor de montare a

reţelelor electrice, de computerizare, de televiziune etc.

4.18 Controlul şi recepţia lucrărilor de cofrare se execută pe etape astfel:

a) în prealabil se controlează calitatea lucrărilor pregătitoare şi a

elementelor de cofrare şi susţinere;

b) se verifică poziţionarea, trasarea şi modul de fixare a elementelor.

4.19 Recepţia finală a cofrajelor se face prin înregistrarea construcţiilor în

“Registrul de procese verbale pentru verificarea calităţii lucrărilor”, parte

integrantă din Cartea tehnică ţinând cont de următoarele prevederi care trebuie

să asigure:

a) alcătuirea elementelor de susţinere şi sprijinire;

b) montarea corectă a elementelor cofrajelor şi etanş area calitativă a

acestora;

c) dimensiunile interioare ale cofrajelor, în raport cu dimensiunile

elementelor de betonat;

d) poziţia corectă a cofrajelor în raport cu poziţia de proiect a elementelor

corespunzătoare;

e) poziţia golurilor.

5 FASONAREA ŞI MONTAREA ARMĂTURII ÎN ELEMENTELE

DE CONSTRUCŢII.

5.1 Principii generale

5.1.1 Fasonarea barelor, executarea şi montarea carcaselor de armătură trebuie

realizate în strictă conformitate cu prevederile din proiect.

Înainte de a se trece la fasonarea armăturilor, executantul trebuie să analizeze

prevederile proiectului, ţinând seama de posibilităţile practice de montare şi de

fixare a barelor, precum şi de aspectele tehnologice de betonare şi compactare.

Dacă se consideră necesar, se solicită reexaminarea de către proiectant a

condiţiilor de armare prevăzute în proiect.

Armătura trebuie tăiată, îndoită, manipulată astfel încât să se evite:

NCM F.02.03-2005 pag.9

a) deteriorarea mecanică (crestături, lovituri);

b) ruperi ale sudurilor în carcase şi plase sudate;

c) contactul cu substanţe care pot afecta proprietăţile de aderenţă sau pot

produce procese de coroziune.

5.1.2 Fasonarea barelor, executarea şi montarea carcaselor de armătură trebuie

să se facă în strictă conformitate cu prevederile din proiect şi din ГОСТ 10922-

90.

Armăturile de fasonat trebuie să fie curate şi drepte, în acest scop se

îndepărtează impurităţile şi rugina de pe suprafaţa barelor.

Oţelul livrat în colaci sau în bare îndoite trebuie să fie îndreptat înainte de a se

tăia şi fasona, fără a se defecta profilul. La întindere cu troliu К alungirea

maximă nu trebuie să depăşească 1 mm/m.

5.1.3 Barele tăiate şi fasonate trebuie depozitate în pachete etichetate, în aşa fel

încât să se evite confundarea lor şi să se asigure păstrarea formei şi curăţeniei lor

la momentul montării, turnării şi compactării betonului.

5.1.4 Armăturile trebuie să se termine cu sau fără ciocuri, conform prevederilor

din proiect. La armăturile netede cu diametrul D, ciocul se îndoaie la 180°, cu

raza interioară de minimum 1,25 şi porţiunea dreaptă de capăt de minimum 3

. La armăturile cu profil periodic, ciocul se îndoaie la 90°, cu raza interioară

de minimum 2 şi porţiunea dreaptă de capăt de minimum 7 .

5.1.5 îndoirea barelor înclinate, a celor de trecere din stâlpi în grinzi sau a celor

trecute peste colţul unui cadru, trebuie realizată cu lungimea de minimum 10 .

Capetele barelor înclinate trebuie să aibă o porţiune dreaptă cu lungimea de

minimum 20 în zonele întinse şi de minimum 10 în zonele comprimate.

5.1.6 Fasonarea ciocurilor şi îndoirea armăturilor se execută cu o maşină cu

regim de funcţionare lent, fără şocuri. Curbarea barelor din oţel cu profil

periodic trebuie executată numai la viteză minimă a mecanismelor de îndoire cu

două viteze.

5.1.7 Se interzice fasonarea armăturilor la temperaturi sub minus 10°C. Barele

cu profil periodic şi diametru peste 25 mm trebuie fasonate la cald.

5.1.8 La construcţiile, al căror volum depăşeşte 100 m montarea armăturilor se

începe numai după recepţionarea calitativă a cofrajelor şi acceptarea de către

proiectant a fişei tehnologice de betonare. In acest caz se prevăd rosturi de

NCM F.02.03-2005 pag.10

betonare. Rosturile de betonare se formează prin montarea unei garnituri de

plastic, metal sau de lemn perpendicular pe axa elementului constructiv

orizontal. După ce betonul a atins rezistenţa de priză, garnitura se înlătură şi se

continuă procesul de betonare conform indicaţiilor din fişa tehnologică.

5.1.9 La montarea armăturilor se iau măsuri care să asigure turnarea şi

compactarea betonului creând spaţii libere între armături la partea superioară, la

un interval de 3 m, ce permit pătrunderea liberă a hohotului sau a furtunului de

descărcare a betonului.

5.1.10 Armăturile trebuie montate în poziţia prevăzută de proiect, luând măsuri

care trebuie să asigure menţinerea acestora în timpul betonării cu distanţiere,

agrafe, capre etc.

5.1.11 Piesele metalice înglobate trebuie fixate prin puncte de sudură sau

legături cu sârmă de armătura elementului, sau fixate de cofraj, astfel încât să

asigure menţinerea poziţiei lor în timpul turnării betonului.

5.1.12 în cazul în care se dispune de mijloace mecanice de ridicat şi montat,

armătura trebuie montată sub formă de carcase preasamblate.

5.2 Legarea armăturilor

5.2.1 În punctele de încrucişare barele de armătură se leagă cu sârmă neagră sau

se sudează electric prin puncte. Dacă legarea se face cu sârmă, trebuie utilizate

două fire de sârmă neagră cu diametrul 1... 1,5 mm. în cazul în care pot apărea

alte situaţii, legarea barelor se adoptă conform soluţiilor de proiect.

5.2.2 La plasele de armături se leagă în mod obligatoriu două rânduri de

încrucişări mărginite pe întregul contur (perimetru). Restul de încrucişări din

mijlocul plaselor se leagă peste una (sub formă de şah). Plasele curbe subţiri se

leagă în toate punctele de încrucişare.

5.2.3 Carcasele grinzilor şi stâlpilor se leagă în toate punctele de încrucişare a

barelor de armătură.

5.2.4 În Anexa С sunt prezentate abaterile limită, admise la fasonarea şi

montarea armăturilor. In proiect se prevăd şi abateri mai mici, care trebuie

respectate conform СНиП 3.09.01-85.

NCM F.02.03-2005 pag.11

5.3 Sudate

5.3.1 Plasele sudate se folosesc ca armături pentru construcţiile din beton armat

monolit şi prefabricate (plăci pentru planşee şi acoperişuri etc.) solicitate, de

regulă, numai la încărcări statice.

5.3.2 Plasele sudate trebuie depozitate în locuri acoperite, fără contact direct cu

pământul. încărcarea, descărcarea şi transportul plaselor sudate se face cu grijă,

evitându-se izbirile, deformarea lor sau desfacerea sudurii,

5.3.3 Dacă plasele sunt acoperite cu rugină, înlăturarea acesteia trebuie efectuată

prin periere în cel puţin 5 zone a câte 20 cm. Zonele de îndepărtare a ruginii

trebuie să fie cât mai uniform distribuite în lungul barei.

5.4 Reguli constructive

5.4.1 La armarea elementelor constructive din beton armat se respectă

prevederile constructive faţă de stratul de protecţie prezentate în Anexa C.

5.4.2 Distanţele minime între armături, precum şi diametrele minime admise

pentru armăturile din beton armat monolit trebuie prevăzute în funcţie de

diferitele tipuri de elemente şi de solicitările la acţiuni ale acestora. De regulă,

diametrele armăturilor pentru centurile antiseismice nu pot fi mai mici de

12AIII, pentru stâlpi 16-18 AIII, planşee 18-20 AIII, etc. Totul depinde de

dimensiunile elementului de construcţii, destinaţia acestuia şi în mare măsură de

eforturile la care el este calculat.

5.5 Înnădirea armăturilor

5.5.1 Procesele de înnădire a barelor de armătură se execută conform

prevederilor din proiectul de execuţie şi din ГОСТ 14098-91 prin:

a) sudare electrică prin puncte;

b) sudare electrică cap la cap prin bare intermediare;

c) sudare manuală cu arc electric prin suprapunere cu eclise;

d) sudare manuală cap la cap cu arc electric, sudare în cochilie, sudare în

semimanşon de cupru şi sudare în mediu de bioxid de carbon.

NCM F.02.03-2005 pag.12

5.6 Înlocuirea armăturilor prevăzute de proiect

5.6.1 Dacă nu se dispune de sortimentul de armături cu diametrele prevăzute

de proiect, acestea, cu acordul scris al proiectantului, se înlocuiesc cu alt

sortiment, respectând următoarele condiţii:

a) înlocuirea armăturilor cu bare de alt diametru din acelaşi tip de oţel se

face astfel încât aria armăturii să fie egală sau cu maximum 5% mai mare

decât cea din proiect;

b) înlocuirea armăturii de rezistenţă din grinzi se execută astfel încât

diametrul nou adoptat să nu depăşească 25 % din cel prevăzut în proiect,

însă fără a se schimba tipul oţelului;

c) înlocuirea armăturilor cu bare de alt tip de oţel, decât cel prevăzut în

proiect, se face numai cu avizul proiectantului sau pe baza datelor

precizate în proiect;

d) înlocuirea se înscrie în registrul de execuţie a lucrărilor şi se vizează de

către dirigintele de şantier atestat, care are în subordonare lucrarea.

5.6 Condiţii de montare a armăturilor

5.7.1 Înainte de a fi montată armătura trebuie curăţată de impurităţi, pete de

unsoare, rugină şi gheaţă, care într-o măsură mai mare sau mai mică poate

reduce aderenţa la beton. Pentru a fi posibilă compactarea betonului cu

vibratoare de adâncime trebuie create spaţii necesare pătrunderii lor în

intervalele dintre armături.

5.7.2 Armătura de preluare a eforturilor de întindere şi compresiune (armătura

activă) se leagă cu sârmă de armătura transversală sau se sudează cu armătura

transversală, dacă construcția va fi încărcată cu sarcină statică.

5.7.3 Armătura, legată în carcase rigide se fixează cu garnituri cu grosimea

stratului de protecţie (anticorozivă), se montează la poziţia de proiect în aşa fel

ca să nu fie mişcată (deranjată) în procesul de turnare şi compactare a betonului.

5.7.4 Dacă construcţia se execută direct pe pământ (de exemplu, plăcile de

fundaţie), atunci în prealabil se executa un pat de beton cu grosimea de

minimum 5 cm. Dacă acest pat lipseşte grosimea stratului de protecţie a

armăturii se măreşte de 2 ori faţă de cel specificat în proiect.

5.7.5 Aderenţa armăturii la beton se asigură printr-un strat de protecţie bine

compactat, care trebuie să protejeze armătura contra coroziunii timp îndelungat

NCM F.02.03-2005 pag.13

şi să asigure condiţiile de conlucrare a betonului cu armătura. Grosimile minime

ale straturilor de protecţie a armăturii depinde de diametrul barelor. Acestea sunt

prezentate în Tabelul 1, iar în funcţie de grosimea elementului, în Anexa C. Alte

grosimi ale stratului de protecţie trebuie prevăzute în proiect.

Grosimea stratului de protecţie a armăturii la construcţiile din beton uşor trebuie

majorat în funcţie de dimensiunile elementului constructiv, însă nu mai mare de

două ori. La fel se procedează şi în cazul construcţiilor exploatate în medii

agresive.

Tabelul 1

Diametrul barelor, mm Stratul de protecţie a armăturii, mm

1. Până la 12 10

2. Până la 14 15 Până la 16

Până la 18



5. Mai mare de 28 30

Grosimea stratului de protecţie a armăturilor se asigură conform prevederilor din

proiectele de execuţie cu abateri între -2 + 4 mm.

Dacă în proiect nu sunt specificate grosimile straturilor de protecţie a

armăturilor, atunci trebuie respectate prevederile ce urmează:

a) pentru armăturile longitudinale de rezistenţă se asigură grosimi egale

cu minimum diametrul armăturilor sau egale cu valorile din Tabelul 1 cu

abateri între -2 + 4 mm;

b) pentru armăturile înclinate cu diametrul începând cu 16 mm se

recomandă să aibă un strat de protecţie cu grosimea de minimum 2 ori mai

mare decât diametrul armăturilor respective din Tabelul 1.

NOTE

1. Pentru grinzi cu înălţimea începând cu 500 mm şi diametrul armăturii de

16 mm, grosimea minimă a stratului de protecţie a armăturii trebuie să

fie de minimum 20 mm;

NCM F.02.03-2005 pag.14

2. Pentru feţele laterale ale elementelor constructive (fundaţii stâlpi, grinzi

în contact cu pământul) grosimea stratului de protecţie a armăturii poate

fi de minimum 45 mm. Această grosime se pocite reduce până la 25 mm

cu condiţia executării la interior a unei tencuieli cu mortar M100, cu

grosimea de minimum 20 mm sau a unei hidroizolaţii din bitum.;

3. Grosimea stratului de protecţie a armăturii construcţiilor din betoane

uşoare expuse direct la acţiunea, factorilor climatici, neprotejate cu

tencuială se majorează cu 10 mm.

Grosimea stratului de protecţie pentru armătura longitudinală, precum şi pentru

brătare în toate cazurile nu trebuie să fie mai mică decât cele mai mici valori

prezentate în Tabelul 1, dacă nu se cere majorarea grosimii stratului de protecţie

a armăturii conform pct. 5.7.1.. .5.7.4.

5.7.6 Pentru construcţiile cu structura mixtă parţial prefabricate (parţial

monolite) sunt valabile datele pentru stratul de protecţie a armăturii prezentate în

Tabelul 1.

La muchiile construcţiilor parţial prefabricate, din beton turnat cu rezistenţa de

minimum B25 şi grosimea de minimum 15 mm se admite micşorarea stratului

de protecţie a armăturii cu 50% din de valoarea prezentată în Tabelul 20, însă nu

trebuie să fie mai mic de 10 mm.

Facturile de aspect, formele arhitectonice, elementele decorative din piatră, lemn

şi betoane celulare nu pot fi considerate ca straturi de protecţie a armăturii.

5.7.7 Grosimea stratului de protecţie a armăturii, specificată la 5.6.4, se

majorează pentru betoanele cu agregate măşcate de 30 mm. Majorarea stratului

cu 5 mm se recomandă în cazul în care betonul nu s-a întărit bine şi există

pericolul de degradare ca rezultat al acţiunilor mecanice (când se folosesc

cofraje glisante sau pe căi de rulare).

Grosimea stratului de protecţie a armăturii se majorează şi în scopul protecţiei

construcţiilor împotriva incendiului. Construcţiile cu grosime mare, precum şi

suprafeţele betonului care se prelucrează cu maşina de sablat şi suprafeţele

construcţiilor expuse la uzuri excesive se execută cu un strat majorat de protecţie

a armăturii. Grosimea stratului de protecţie a armăturii se stabileşte în proiect.

5.7.8 Pentru asigurarea la execuţie a stratului de protecţie a armăturii proiectat,

la execuţia lui trebuie realizată o dispunere corespunzătoare a di stan ţi ere lor

din plastic, mortar. Se interzice utilizarea distanţierelor din garnituri metalice

sau lemn.

NCM F.02.03-2005 pag.15

6 MATERIALELE FOLOSITE LA PREPARAREA BETOANELOR

6.1 Ciment

6.1.1 Cimenturile folosite, caracteristicile lor, domeniul şi condiţiile de utilizare

sunt precizate în Anexa D, ГОСТ 22236-85.

6.1.2 Cimentul se livrează în vrac sau ambalat în saci de hârtie, sau de

polietilenă, însoţit de certificatul de conformitate. Condiţiile de livrare şi

transportare trebuie să corespundă ГОСТ 22237-85.

6.1.3 Dacă cimentul expediat de furnizor se depozitează la o bază de

aprovizionare, aceasta este obligată ca la livrarea către utilizator să elibereze un

certificat de garanţie în care trebuie specificate:

a) tipul de ciment şi fabricatul;

b) data întrării în depozit;

c) numărul certificatului de conformitate şi copia lui;

d) garantarea respectării condiţiilor de depozitare prevăzute la

6.2.1...6.2.5;

e) numărul buletinului de încercări emis de laboratorul atestat, dacă

expedierea se face după expirarea termenului prevăzut la 6.2.5 cu

precizarea condiţiilor de utilizare.

6.1.4 Cimentul livrat în vrac se transporta în vagoane-cisternă, autocisterne sau

în vagoane acoperite, destinate exclusiv acestui material.

Transportul cimentului ambalat în saci se face în vagoane acoperite sau

camioane acoperite.

6.1.5 În cazul unor elemente masive trebuie folosite numai cimenturi care

prezintă valori mici ale căldurii de hidratare în vederea evitării fisurării termice

şi aditivi întârzietori de priză.

În cazul în care temperatura în timpul turnării este scăzută, trebuie folosite

cimenturile cu întărire rapidă (R) şi adezivi acceleratori, iar în cazul turnării pe

timp friguros, cimenturile cu întărire lentă şi adezivi întârzietori.

În condiţii speciale de expunere, dacă betonul este în contact cu apa, cu conţinut

de sulfaţi de peste 500 mg/l, sau cu solul cu conţinut de sulfaţi de peste 3000

mg/kg se recomandă folosirea cimenturilor rezistente la sulfaţi.

NCM F.02.03-2005 pag.16

6.2 Depozitarea cimentului

6.2.1 Depozitarea cimentului trebuie să se facă numai după constatarea

prezenţei certificatului de conformitate sau de garanţie şi după verificarea

capacităţii de depozitare liberă în silozurile destinate tipului respectiv de ciment

sau în încăperile special amenajate. Depozitarea cimenturilor livrate de

producător se face după verificare în laborator a caracteristicilor fizico-mecanice

confirmate prin procedura de certificare.

6.2.2 Depozitarea cimentului în vrac se face în celule tip siloz, în care n-au fost

depozitate anterior alte materiale.

6.2.3 La depozitele intermediare , precum şi la depozitele de rezervă ale staţiilor

de betoane, silozurile destinate fiecărui sortiment de ciment trebuie să fie

marcate.

Marcarea silozurilor se face prin aplicarea simbolului standardizat al cimentului

cu litere şi cifre de minimum 50 cm înălţime. Pentru schimbarea sortimentului

de ciment depozitat, silozurile se golesc complet şi trebuie curăţate cu instalaţii

pneumatice şi marcate corespunzător noului sortiment de ciment ce urmează a se

depozita.

6.2.4 Depozitarea cimentului ambalat în saci se face numai în încăperi special

amenajate cu streaşină, cu pardoseala supraînălţată cu minimum 30 cm de la

nivelul terenului. In depozitele cu pardoseala din beton, sacii se aşează pe

scânduri dispuse cu interspaţii pentru a se asigura circulaţia aerului la partea

interioară a stivei.

6.2.5 Durata de depozitare a cimentului nu trebuie să depăşească 60 zile de la

data expedierii de către producător pentru cimenturile cu adaosuri şi, respectiv,

30 zile în cazul cimenturilor fără adaosuri.

6.2.6 Cimentul rămas în depozit timp îndelungat nu se foloseşte la prepararea

betonului pentru construcţii armate fără ca să se facă verificarea stării de

conservare în conformitate cu prevederile din Anexa D.

6.3 Controlul calității cimentului

6.3.1 Controlul calității cimentului se face:

a) la livrare, prin analiza datelor din certificatul de conformitate sau de

garanţie;

NCM F.02.03-2005 pag.17

b) prin documentele care reglementează termenul de utilizare a

cimentului, eliberate de producător;

c) înainte de a fi utilizat, se stabileşte termenul de păstrare la depozit şi

starea lui de calitate în conformitate cu Anexa E. Dacă termenul de

păstrare a expirat se prelevă probe de la partea inferioară şi cea superioară

a silozului. De regulă, se prelevă o probă la 50 t de ciment;

d) metodele de încercare conform ГОСТ 22236-85.

6.4 Agregate naturale grele

6.4.1 Pentru prepararea betoanelor cu densitatea între 2201...2500 kg/m’ se

folosesc agregate grele, provenite din concasarea rocilor.

6.4.2 Agregatele trebuie să corespundă condiţiilor tehnice din ГОСТ 10268- 80,

ГОСТ 26873-86, ГОСТ 8267-82, ГОСТ 10260-82, ГОСТ 8736-85.

6.4.3 Pentru prepararea betoanelor trebuie utilizate sorturile de agregate având

dimensiunile fracţiilor conform Tabelului 2.

Tabelul 2

Fracţia

1 2 3 4

5...10 10...20 20…40;

5...40

40…70; 20...70

Utilizarea altor sorturi de agregate se face numai cu acordul proiectantului şi

numai dacă diametrul granulei maxime este de maximum 3 ori mai mare decât

diametrul nominal al granulei minime (cu excepţia sorturilor, a cărora granulă

maximă este de maximum 5 mm).

6.4.1 Agregatele se depozitează pe platforme betonate, cu pante de evacuare a

apelor. Pentru depozitarea separată a diferitelor tipuri de agregate trebuie create

compartimente cu înălţimi corespunzătoare evitării amestecării cu alte sorturi.

Depozitarea volumelor reduse de agregate se face pe platforme din lemn, în lăzi

sau folosind amenajări recuperabile. Nu se admite depozitarea agregatelor direct

pe pământ. Depozitele trebuie dotate cu drumuri de acces amenajate, care să

evite antrenarea de noroi şi impurificarea agregatelor.

6.5 Controlul calităţii agregatelor

6.5.1 Verificarea calităţii agregatelor se efectuează conform ГОСТ-urilor

specificate la 6.4.2.

NCM F.02.03-2005 pag.18

6.5.2 Apa utilizată la prepararea betoane I or poate să provină din reţeaua

publică sau altă sursă, dar în acest ultim caz trebuie să îndeplinească condiţiile

tehnice prevăzute în ГОСТ 23732-79.

6.6 Aditivi

6.6.1 Folosirea aditivilor la prepararea betoanelor are drept scop:

a) îmbunătăţirea lucrabilităţii în cazul elementelor cu armături dese, secţiuni

subţiri sau al betoanelor pompate;

b) îmbunătăţirea gradului de impermeabilitate, în cazul recipientelor,

elementelor expuse la intemperie sau situate în mediu agresiv;

c) obţinerea betoanelor cu rezistenţă înaltă;

d) reglarea procesului de întărire, încetinire sau accelerare a întăririi

betonului, funcţie de cerinţele tehnologice;

e) îmbunătăţirea gelivităţii betonului;

f) sporirea rezistenţei, durabilităţii şi omogenităţii betonului.

6.6.2 Tipurile şi condiţiile de utilizare a aditivilor sunt prezentate în Anexa F şi

ГОСТ 25820-83. Utilizarea altor tipuri de aditivi sau utilizarea simultană a două

tipuri de aditivi se face numai în bază de prescripţii speciale cu condiţia

efectuării unor încercări preliminare.

6.6.3 Domeniile de utilizare şi calitatea aditivilor se stabileşte conform

prevederilor din СНиП 3.03.01-87, anexele 8, 16.

6.6.4 Pentru betoanele, ale căror caracteristici pot fi obţine numai cu ajutorul

aditivilor, în documentaţia de proiect se prevăd în mod obligatoriu condiţiile de

utilizare a aditivilor respectivi.

7 STATII DE PREPARARE A AMESTECULUI DE BETON


7.1.1 Prin staţie de preparare a amestecului de beton se înţelege orice unitate

care produce şi livrează beton, fiind dotată cu una sau mai multe secţii de

preparat beton.

7.1.2 Staţiile de preparare a amestecului de beton cu capacitatea se producţie

nominală de minimum 10 m3 /h (respectiv produs efectiv minimum 50

m3/schimb) trebuie conduse de un “şef de staţie” şi trebuie să funcţioneze în

NCM F.02.03-2005 pag.19

baza ele certificat de atestare emis de către comisia de atestare, la fondarea

staţiei.

7.1.3 Staţiile de preparare a amestecului de beton cu capacitatea de producţie

nominală de maximum 10 m3/h (respectiv produs efectiv minimum 50

m3/schimb) se subordonează direct conducătorului de lucrări şi pot funcţiona în

bază de certificat de atestare.

7.1.4 Comisia de atestare are următoarea componenţă:

a) preşedinte: conducătorul tehnic al forului tutelar în cadrul căreia

funcţionează staţia (regie, trust, întreprindere);

b) membrii comisiei:

c) conducătorul serviciului de mecanizare;

d) şeful de laborator al unităţii tutelare;

e) şeful staţiei.

Comisia eliberează întreprinderii certificatul de atestare în baza verificării

condiţiilor specificate la 7.1.5.

7.1.5 Pentru obţinerea certificatelor de atestare, staţiile de preparare a

amestecului de beton trebuie să dispună de:

a) regulament de funcţionare;

b) depozite de agregate, intermediare şi la staţie, amenajate conform

prevederilor de la 6.4.4 cu compartimente separate pentru diferite tipuri de

agregate;

c) silozuri destinate pentru depozitarea simultană a minimum 2 tipuri de

ciment cu capacitate totală de depozitare corelată cu capacitatea de

producţie a staţiei pentru perioadă de minimum 3 zile, dacă cimentul este

depozitat în saci, dotările trebuie să corespundă prevederilor de la 6.2.4;

d) mijloacele de dozare a materialelor componente trebuie să corespundă

clasei de exactitate din documentaţia tehnică a acestora;

e) utilaje de preparare a betonului, în stare de funcţionare;

NCM F.02.03-2005 pag.20

f) instalaţii de preparare, rezervoare şi dozatoare pentru aditivi, pentru cel

puţin una din secţii (cu excepţia cazurilor în care nu se prevede utilizarea

lor);

g) dotări care să asigure spălarea betonierelor, buncherelor şi mijloacelor

de transport;

h) dotări care să permită încălzirea apei şi a agregatelor, dacă funcţionarea

staţiei se prevede pe timp friguros;

i) personal de deservire pregătit în conformitate cu prevederile şi cerinţele

de atestare a acestora;

j) nomenclator al claselor sau tipurilor de betoane ce se produc de fiecare

instalaţie (secţie), aprobat în prealabil de conducerea unităţii tutelare;

k) laborator atestat şi amenajat cu spaţii distincte pentru executarea

probelor şi păstrarea lor, care să asigure respectarea condiţiilor de

temperatură de 20 ± 3°C;

l) nomenclatorul încercărilor şi operaţiilor (domeniul de acreditare) pe

care le poate efectua laboratorul;

m) aparatura şi dispozitivele corespunzătoare nomenclatorului de

încercări şi operaţii efectuate de laborator.

7.1.6 Trimestrial, metrologul şi şeful compartimentului CTC (controlul tehnic al

calităţii) al unităţii tutelare a staţiei de preparare a amestecului de beton, trebuie

să verifice menţinerea condiţiilor prevăzute la 7.1.5 şi dacă se constată

respectarea acestora se vizează certificatul de atestare.

a) Valabilitatea atestării se suspendă dacă:

b) la verificarea trimestrială conform 7.1.6 se constată neîndeplinirea

prevederilor de la 7.1.5;

c) la examinarea de către conducerea unităţii tutelare, împreună cu

conducătorul compartimentului CTC şi şeful de laborator, a rezultatelor

încercărilor efectuate se constată că peste 10 % din volumul de beton de

clasă mai mare decât В10, preparat pe parcursul unui trimestru, s-a

înregistrat neîndeplinirea criteriilor de calitate conform gradului III de

omogenitate.

NCM F.02.03-2005 pag.21

7.1.8 Reconfirmarea certificatului de atestare se face de către comisia prevăzută

la 7.1.4 după înlăturarea neajunsurilor care au condus la suspendarea atestării.

7.1.9 Până la reconfirmarea certificatului de atestare se poate produce şi livra

beton numai în baza unei aprobări de funcţionare provizorie, date de

conducătorul tehnic al unităţii tutelare a staţiei, în care se precizează justificarea

necesităţii de funcţionare provizorie şi anume:

a) tipurile de betoane şi cantităţile admise, care nu depăşesc în total 100

m3 beton pe întreaga perioadă de valabilitate a aprobării;

b) măsurile tehnice şi organizatorice operative, care trebuie să asigure

livrarea unor betoane de calitate corespunzătoare (schimbarea sursei de

agregate, modificarea compoziţiei etc.);

c) frecvenţa încercărilor de control al staţiei.

Termenul de valabilitate aprobat provizoriu nu trebuie să depăşească 15 zile,

perioadă în care trebuie analizate în detaliu cauzele deficienţilor şi luate

măsurile de remediere.

Pentru aceeaşi staţie de betoane (instalaţie de preparare), se eliberează cel mult

două aprobări provizorii pe parcursul unui singur an.

Dacă termenul de valabilitate a aprobării provizorii a expirat şi nu s-a obţinut

recomandarea certificatului de atestare, se întrerupe funcţionarea staţiei

(instalaţiei) respective.

7.1.10 Tipurile de beton se diferenţiază şi se notează în funcţie de:

a) clasa betonului;

b) lucrabilitatea;

c) tipul de ciment utilizat;

d) dimensiunile agregatelor;

e) ciclurile de îngheţ-dezgheţ.

EXEMPTU: un beton clasa В15, cu lucrabilitatea 12 (corespunzătoare unei

tasări de 5 - 9 cm), preparat cu ciment M400 şi agregate 20...40 mm se notează

conform ГОСТ 7473-94 astfel: B15 - 12 - M400 - 40. Pentru betoanele cu un

anumit grad de impermeabilitate, de rezistenţă la îngheţ-dezgheţ sau cu o

anumită lucrabilitate, notaţia cuprinde şi aceste caracteristici. De exemplu, un

NCM F.02.03-2005 pag.22

beton clasa B20 cu grad de impermeabilitate W8 şi lucrabilitate corespunzătoare

unei tasări medii de 8 cm, ciment M400 şi agregate 0-20 se notează conform

ГОСТ 7473-94 astfel: B20/W8 - 18 - M400 - 20. Dacă este necesar, notaţia se

completează şi cu tipul de aditiv folosit. Prin înţelegere între producător şi

utilizator, se pot adopta notaţii simplificate.

7.1.11 În comanda de beton către staţie se înscrie tipul de beton conform

prevederilor de la 7.1.10, programul şi ritmul de livrare, precum şi obiectul

(partea de structură, la care urmează a se folosi).

7.1.12 Nomenclatorul tipurilor de betoane ce se produc de către staţie şi

instalaţii trebuie să conţină notaţii conform prevederilor de la 7.1.10 şi din

ГОСТ 25192-82.

7.2 Stabilirea compoziţiei betonului

7.2.1 Compoziţia betonului se stabileşte de către laboratorul atestat al unităţii

tutelare a statiei de betoane sau de către un laborator atestat neutru în

conformitate cu prevederile din ГОСТ 7473-94. Stabilirea compoziţiei se face

la:

a) intrarea în funcţie a unei noi staţii de betoane;

b) schimbarea tipului de ciment sau de agregate;

c) introducerea utilizării de aditivi sau la schimbarea tipului acestora;

d) prepararea unui beton cu caracteristici deosebite de cele ale betoanelor

curent preparate sau de clasă egală şi mai mare de B25.

Compoziţia betonului se aproba de conducerea unităţii, care tutelează

laboratorul, dacă prin caietul de sarcini nu se prevede ca compoziţia betonului să

fie specificată de beneficiar sau proiectant.

7.2.2 Pentru construcţiile speciale, precum şi în cazul utilizării unor tipuri de

ciment, agregate, aditivi sau adaosuri, care nu sunt prevăzute în prezentul

normativ, stabilirea compoziţiei betoanelor se face în bază de studii efectuate de

laboratoarele de specialitate atestate din instituţiile de cercetare.

7.2.3 Lunar, laboratorul trebuie să analizeze rezultatele încercărilor efectuate la

vârsta de 28 zile, şi să supună aprobării de către conducerea unităţii, eventuale

corecţii ale dozajului de ciment sau alte măsuri necesare în vederea asigurării

calităţii betonului conform ГОСТ 10181.0-81 şi ГОСТ 10181.4-81.

NCM F.02.03-2005 pag.23

7.2.4 Cantităţile de materiale corespunzătoare unui amestec se stabilesc pentru

un volum de beton proaspăt de maximum 80% din capacitatea nominală a

utilajului folosit pentru malaxare.

7.2.5 La staţia de preparare a amestecului de beton se afişează reţeta de

preparare a betonului respectiv, care conţine:

a) numărul de ordine al reţetei;

b) notarea tipului de beton conform prevederilor de la 7.1.10;

c) cantităţile de materiale necesare pentru fiecare şarjă;

d) lucrabilitatea betonului prescrisă care se obţine la staţie;

e) zona de granulozitate a agregatelor.

7.2.6 În timpul preparării, componentele betonului se corectează de către

laboratorul staţiei, funcţie de rezultatele încercărilor privind:

a) umiditatea agregatelor;

b) granulozitatea sorturilor;

c) densitatea aparentă a betonului proaspăt;

d) lucrabilitatea betonului.

7.3 Prepararea amestecului de beton

7.3.1 La dozarea materialelor componente ale betonului se admit următoarele

abateri:

a) ±3 % pentru agregate;

b) ±2 % pentru ciment şi apă;

c) ± 5 % pentru aditivi;

d) ±3 % pentru cenuşa de centrală termoelectrică.

Calitatea nisipului trebuie să corespundă prevederilor din ГОСТ 8736-93;

conţinutul de argilă nu trebuie să depăşească 5%. Nisipurile spălate se admit cu

conţinut de argila de maximum 3%. Fiecare livrare de nisip la staţiile de

preparare a amestecului de beton trebuie certificată. In cazul în care aceste

condiţii nu pot fi respectate se recomandă majorarea dozajului de ciment, însă

NCM F.02.03-2005 pag.24

acest fapt trebuie argumentat. Se interzice utilizarea nisipurilor cu flocule din

argilă.

7.3.2 Mijloacele de dozare trebuie verificate cel puţin o dată pe săptămână.

Dacă se constată depăşirea cu 1/2 din abaterile prevăzute ia 7.3.1 se procedează

astfel:

a) dacă defectarea se constată la dozatoare de ciment sau agregate se

sistează prepararea betonului la instalaţiile respective până la remedierea

(reparaţia) lor;

b) dacă defectarea se constată la apă sau aditivi, se admite funcţionarea în

continuare a instalaţiei de preparare pentru perioada de maximum 5 zile,

perioadă în care dozarea se face cu recipient! gradaţi.

7.3.3 Cel puţin o dată pe an se verifică metrologic mijloacele de dozare.

7.3.4 în cazul în care betonierele nu sunt dotate cu mijloace de cântărire şi nu

sunt atestate se admite ca dozarea materialelor să se facă volumetric,

procedându-se astfel:

a) pentru agregate se folosesc ca unitate de măsură cupa, volume parţiale

ale acesteia marcate în prealabil sau cutii etalonate;

b) pentru ciment, se folosesc ca unitate de măsură sacul, cutii etalonate

sau simultan ambele procedee;

c) pentru apă şi aditivi se folosesc recipiente gradate.

Pentru nisip, în baza curbei de înfoiere, laboratorul precizează corecţiile

necesare funcţie de umiditate. Abaterile la dozarea volumetrică nu trebuie să

depăşească 5 %.

7.4 Prepararea amestecului de beton şi încărcarea în mijloace de

transport

7.4.1 Pentru amestecarea betonului se folosesc betoniere cu amestecare forţată

sau cu cădere liberă. In cazul utilizării agregatelor de peste 40 mm se folosesc

numai betoniere cu cădere liberă.

7.4.2 Ordinea de introducere a materialelor componente în betonieră se face

conform prevederilor din Cartea tehnică a utilajului respectiv, începând cu sortul

de agregate cu granulă mai mare.

NCM F.02.03-2005 pag.25

7.4.3 Durata de amestecare se face cu respectarea prevederilor din Cartea

tehnică a instalaţiei, plus 45 s de la introducerea ultimei componente. Durata de

amestecare se majorează în cazul în care se:

a) utilizează aditivi sau adaosuri (cenuşa de centrală termoelectrică);

b) prepară beton utilizat pe timp friguros;

c) utilizează agregate cu granule de peste 40 mm;

d) prepară betoane cu lucrabilitate redusă (tasare sub 5 cm).

7.4.4 Durata de încărcare a unui mijloc de transport sau de menţinere a

betonului în buncărul de transport nu trebuie să depăşească 20 min.

7.4.5 La sfârşitul unui schimb sau la întreruperea preparării betonului pe o

durată mai mare de 1 h, toba betonierei trebuie spălată în mod obligatoriu cu jet

puternic de apă.

7.5 Transportul amestecului de beton

7.5.1 Transportul amestecului de beton cu tasare de peste 5 cm, se face cu

autoagitatoare, iar al amestecului de beton cu tasare de maximum 5 cm cu

autobasculante dotate corespunzător cu benă. Transportul local al amestecului de

beton se efectuează cu bene, pompe, vagonete, benzi transportoare, jgheaburi.

7.5.2 Mijloacele de transport trebuie să fie etanşe pentru a nu permite pierderea

laptelui de ciment. La transportul pe timp de arşiţă sau ploaie la distanţe de peste

3 km, suprafaţa liberă a amestecului de beton trebuie protejată astfel încât să se

evite modificarea caracteristicilor amestecului de beton ca urmare a evaporării

apei.

7.5.3 Durata de transport se consideră din momentul terminării încărcării

mijlocului de transport până la sfârşitul descărcării acestuia şi nu poate depăşi

valorile din Tabelul 3 decât dacă se utilizează aditivi întârzietori (încetinători) de

priză.

Tabelul 3. Durata maximă de transport cu autoagitatoare.

Temperatura

amestecului de beton, °C

Durata maximă de transport, min

Cimenturi, marca <400 Cimenturi, marca >400

t > 30 45 30 t < 30 60 45 t< 10 90 60

NCM F.02.03-2005 pag.26

NOTĂ - La transportul betonului cu autobasculante durata maximă trebuie

redusă cu 15 min faţă de valorile din Tabelul 3.

7.5.4 Dacă intervalul de timp între descărcarea şi reîncărcarea cu beton a

mijloacelor de transport depăşeşte o oră precum şi la întreruperea lucrului,

acestea trebuie curăţate cu jet de apă. In cazul autoagitatoarelor în acestea se

toarnă 1 m3 de apă, se roteşte cu viteza maximă timp de 5 min, după care se

golesc complet de apă.

8 EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE DETONARE


8.1.1 Betonarea unei construcţii trebuie condusă nemijlocit de conducătorul

tehnic al punctului de lucru, diriginte de şantier atestat. Acesta trebuie

permanent să se afle la locul de turnare pentru a supraveghea respectarea strictă

a prevederilor prezentului normativ şi a procedurii de execuţie.

Betonul trebuie pus în lucrare la un interval cât mai scurt de la aducerea lui la

locul de turnare. Nu se admite depăşirea duratei maxime de transport şi

modificarea consistenţei betonului. Betonarea construcţiilor se începe numai

după respectarea următoarelor condiţii:

a) după elaborarea fişei tehnologice pentru betonare conform cerinţelor şi

recomandațiilor de întocmire ale acesteia:

b) dacă se utilizează betoane clasa B25, trebuie efectuate încercări

preliminare, iar compoziţia betonului trebuie să fie acceptată de laborator;

c) dacă sunt realizate măsurile pregătitoare, sunt aprovizionate şi

verificate materialele necesare (agregate, ciment, piese înglobate etc.) şi

dacă sunt în stare de funcţionare utilajele şi dotările necesare în

conformitate cu prevederile fişei tehnologice;

d) dacă sunt stabilite şi instruite formaţiile de lucru în ceea ce priveşte

tehnologia de execuţie a lucrărilor de betonare, precum şi asupra

măsurilor privind securitatea muncii.

8.1.2 Dacă de la montarea şi recepţionarea armăturii a trecut o perioadă

îndelungată şi se constată prezenţă frecventă a ruginii neaderente, armătura

trebuie demontată, iar după curăţare şi remontare, se procedează la o nouă

recepţie calitativă.

NCM F.02.03-2005 pag.27

8.1.3 Suprafeţele de beton turnat anterior şi întărit, care vin în contract cu

betonul proaspăt se curăţă de pojghiţa de lapte de ciment. Se exclud zonele

necompactate sau segregate, pentru a atinge o rugozitate necesară care trebuie să

asigure o legătură bună între cele două betoane.

8.1.4 Se pregătesc condiţiile şi trebuie luate toate măsurile ce permit continuarea

betonării în cazul intervenţiei unor situaţii accidentale (staţie de betoane şi

mijloace de transport de rezervă, sursa suplimentară de energie electrică,

materiale pentru protejarea betonului, condiţii de creare a rosturilor de lucru).

8.1.5 La construcţia fundaţiilor din beton monolit trebuie prevăzute măsuri de

evacuare a apelor provenite din precipitaţii, astfel încât acestea să nu se

acumuleze în zonele, care trebuie să se betoneze.

8.1.6 în baza verificării îndeplinirii condiţiilor da la 8.1.1 se consemnează

aprobarea începerii betonării de către proiectant, reprezentantul beneficiarului

sau Inspecţia se Stat în Construcţii, în conformitate cu prevederile programului

de control al calităţii lucrărilor.

8.1.7 Dacă betonarea nu s-a început timp de 10 zile de la data aprobării,

aprobarea începerii betonării trebuie să fie reconfirmată pe baza unor noi

verificări.

8.1.8 înainte de turnarea betonului se verifică funcţionarea corectă a utilajelor

pentru transportul local şi compactarea betonului.

8.1.9 Se interzice începerea betonării înainte de efectuarea verificărilor şi

măsurărilor specificate la 8.1.1.

8.1.10 Compactarea betonului construcţiilor monolite se execută nemijlocit sub

conducerea dirigintelui de şantier atestat, care trebuie să asigure respectarea

strictă a prevederilor din prezentul normativ şi din fişa tehnologică.

8.1.11 Betonul se pune în operă în maximum 15 min de la aducerea lui la locul

de turnare, se admite un interval de maximum 30 min numai în cazul în care

durata de transport este sub 1 h.

8.1.12 La turnarea betonului trebuie respectate următoarele reguli generale:

a) cofrajele de lemn, betonul vechi sau zidăriile, care vin în contract cu

betonul proaspăt, se stropesc cu apă cu 2...3 h înainte de betonare şi direct

înainte de turnarea betonului, iar apa rămasă se înlătură;

NCM F.02.03-2005 pag.28

b) din mijlocul de transport betonul se descarcă în bene, pompe, benzi

transportatoare, jgheaburi sau direct în lucrare;

c) betonul care nu se încadrează în limitele de lucrabilitate admise sau

prezintă segregări trebuie respins; deoarece este interzisă punerea lui în

operă; se admite îmbunătăţirea lucrabilităţii numai prin folosirea unui

aditiv superplastifiant (conform prevederilor din anexa 8.16 СНиП

3.03.01-87);

d) înălţimea de cădere liberă a betonului trebuie să fie: de maximum 4,5 m

pentru pereţi; de maximum 5,0 m pentru coloane şi stâlpi; de maximum

3,0 m în cazul elementelor de suprafaţă (planşee, placi de fundaţii,

pardoseli monolite etc.);

e) betonarea elementelor cofrate pe înălţimi de peste 3 m se face prin

ferestre laterale sau prin intermediul unui furtun sau tub (alcătuit din

tronsoane de formă tronconică), având capătul interior situat la maximum

1,5 m înălţime fată de zona care se betonează;

f) betonul trebuie distribuit uniform în lungul elementului, urmărind

realizarea de straturi orizontale de maximum 50 cm înălţime şi turnarea

noului strat înainte de începerea prizei betonului din stratul turnat anterior;

g) trebuie luate măsuri de evitare a deformării sau deplasării armăturilor

faţă de poziţia prevăzută, îndeosebi pentru armăturile dispuse la partea

superioară a plăcilor în consolă; dacă totuşi se produc asemenea defecte

ele trebuie corectate în timpul turnării;

h) armăturile trebuie înglobate cu atenţie în beton, respectând grosimea

stratului de protecţie, în conformitate cu prevederile proiectului;

i) nu se admite ciocăni rea, scuturarea armăturii în timpul betonării şi nici

aşezarea pe armături a vibratorului;

j) în zonele cu armături dese se urmăreşte cu toată atenţia umplerea

completă a secţiunii, prin îndesarea laterală a betonului cu vergele de otel

concomitent cu vibrarea lui, în cazul că aceste măsuri nu sunt eficiente,

trebuie create posibilităţi de acces lateral al betonului prin spaţii, care să

permită şi pătrunderea vibratorului;

k) se urmăreşte ca în procesul de betonare să se menţină comportarea

poziţiei iniţiale a cofrajelor şi susţinerea acestora, luând măsuri operative

de remediere în cazul constatării unor deplasări sau cedări (degradări);

NCM F.02.03-2005 pag.29

l) circulaţia muncitorilor şi utilajului de transport în timpul betonării se

face pe podină aşezată astfel încât sa nu deranjeze (deplaseze) poziţia

armăturii; este interzisă circulaţia directă pe armături sau pe zonele cu

beton proaspăt;

m) betonarea se face continuu până la rosturile de lucru prevăzute în

proiect sau fişa tehnologică;

n) durata maximă admisă a întreruperilor de betonare, pentru care nu este

necesară luarea unor măsuri speciale la reluarea turnării, nu trebuie să

depăşească timpul de începere a prizei betonului, în lipsa unor determinări

de laborator, această durată se considera de 2 h de la prepararea betonului,

în cazul cimenturilor cu adaosuri şi, respectiv, de 1,5 h în cazul

cimenturilor fară adaosuri;

o) în cazul în care s-a produs o întrerupere de betonare mai mare, reluarea

turnării se admite numai după pregătirea suprafeţelor rosturilor conform

prevederilor de la 8.1.3;

p) instalarea podinii pentru circulaţia lucrătorilor şi mijloacelor de

transport pe planşeele betonate, precum şi depozitarea pe ea a unor schele,

cofraje sau armături se admit numai după 24.. .28 h în funcţie de

temperatura mediului şi tipul de ciment utilizat (exemplu: la 24 h, dacă

temperatura este peste +20°C şi se foloseşte ciment marca M400 la 48 h

pentru temperatura sub +10°C şi ciment marca М300).

8.2 Betonarea diferitelor elemente şi părţi de construcţii

8.2.1 La betonarea diferitelor elemente sau părţi de construcţii, în afara regulilor

generale prevăzute la 8.1.8 trebuie respectate prevederile suplimentare de la

8.2.1-8.2.10.

8.2.2 Betonarea elementelor de fundaţie din beton armat se face pe un strat de

beton de egalizare de minimum 5 cm grosime.

8.2.3 La betonarea elementelor verticale (stâlpi, diafragme, pereţi) trebuie

respectate următoarele prevederi suplimentare:

a) dacă elementele au înălţimea de maximum 3 m şi vibrarea betonului nu

este blocată de dimensiunile elementului sau de desimea armăturilor se

admite carfare tuturor feţelor pe întreaga înălţime, iar betonarea se face

prin partea superioară a elementului;

NCM F.02.03-2005 pag.30

b) dacă există dificultăţi la compactarea betonului, precum şi în cazul

elementelor cu înălţime de peste 3 m trebuie adoptată una din următoarele

soluţii:

- cofrarea unei feţe de maximum 1 m înălţime şi montarea cofrajului

pe înălţime pe măsura betonului elementului;

- betonarea şi compactarea se face prin ferestre laterale sau din

interiorul elementului cu ajutorul hohotului;

- în cazul pereţilor de recipiente, cofrajul trebuie montat pe întreaga

înălţime, iar pe cealaltă parte pe înălţime de maximum 1 m,

completând pe măsură betonării;

- primul strat de beton se toarnă cu lucrabilitate situată la limita

maximă admisă de fişa tehnologică şi nu trebuie să depăşească

înălţimea de 30 cm.

8.2.4 Betonarea grinzilor şi plăcilor se execută cu respectarea următoarelor

prevederi suplimentare:

a) turnarea grinzilor şi a plăcilor se începe după 1...2 h de la terminarea

turnării stâlpilor sau pereţilor pe care se reazemă în cazul în care fişa

tehnologică nu conţine alte precizări;

b) grinzile plăcilor se betonează odată cu acestea, iar în cazul în care

rosturile de lucru nu pot fi evitate, acestea se prevăd la 1/5... 1/3 din

deschiderea plăcii;

c) la turnarea plăcilor se folosesc repere dispuse la distanţa de maximum 2

m, pentru a se asigura respectarea grosimii prevăzute de proiect.

8.2.5 Betonarea cadrelor se face cu o deosebită atenție, îndeosebi a zonelor de la

noduri, pentru a se asigura umplerea completă a secţiunii.

8.2.6 Betonarea elementelor masive, precum şi a elementelor la care cea mai

mică dimensiune este cel puţin egală cu 1,5 m, se face conform prevederilor de

la 8.2.7 şi 8.2.8.

8.2.7 Pentru asigurarea calităţii lucrărilor se adoptă măsuri speciale de stabilire a

compoziţiei betonului şi a tehnologiei de betonare. In scopul reducerii eforturilor

provocate de variaţiile termice şi contracţie la stabilirea compoziţiei şi

prepararea betonului se îndeplinesc următoarele condiţii:

NCM F.02.03-2005 pag.31

a) adoptarea cimentului cu termicitate (exotermie) redusă (corelat cu clasa

betonului) şi cu un dozaj mai scăzut folosind în acest scop un aditiv

reducător de apă şi agregate cu dimensiuni maxime pentru acest tip de

beton şi de gradul de densitate a armăturilor;

b) asigurarea temperaturii minime pentru betonul proaspăt fară a modifica

proprietăţile de punere în operă a acestuia. In scopul evitării folosirii

sorturilor de ciment cu temperaturi ridicate, reducerea temperaturilor

agregatelor prin stropirea superficială, folosirea apei reci, fulgi de gheaţă

etc.

8.2.8 Betonarea elementelor masive se face în strat continuu, conform detaliilor

din figura 1. Prezentele prevederi se aplică şi în cazul elementelor cu grosimea

de 0,9... 1,5 m, dacă volumul acestora depăşeşte 100 m . Detalierea tehnologiei

de betonare se face în mod obligatoriu, prin fişe tehnologice ţinând cont de:

a) capacitatea efectivă “C” de preparare, transport şi punere în operă a

betonului exprimată în m3/h;

b) durata de timp “T”, admisă pentru acoperirea cu un nou strat sau

treaptă de beton;

c) grosimea stratului sau a treptei, care nu poate depăşi 50 cm;

d) numărul de trepte suprapuse.

e) durata de timp “T” se stabileşte din relaţia:

T = Tp - Tt - Ts

(1)

în care Tp -• durata de timp la începerea prizei betonului, h;

Tt - durata de transport, între terminarea încărcării la staţia de betoane şi

terminarea descărcării la şantier a mijloacelor de transport, h;

Ts - durata de staţionare şi de transport local la şantier, până la punerea în operă

a betonului, h.

NCM F.02.03-2005 pag.32

Durata de timp Tp până la începerea prizei betonului se determină în laborator.

În lipsa unor asemenea determinări trebuie luate în considerare următoarele date

din Tabelul 4.

Tabelul 4

Beton Tp, h pentru temperatura medie de

10°C 10...20°C >20°C

Fără aditiv întârzietor 3 2,5 2

Cu aditiv întârzietor 6 5 4

Grosimea stratului sau dimensiunile treptei (lăţime, grosime) se stabilesc prin

respectarea condiţiilor menţionate în figura 1.

Figura 1. Betonarea elementelor masive

8.2.9 Începerea betonării se admite numai după adoptarea tuturor măsurilor

necesare executării acestei operaţii fără întrerupere; asigurarea materialelor

componente, funcţionarea staţiei de preparare a amestecului de beton şi a

mijloacelor de transport şi asigurarea efectivelor (unelte, utilaj) de lucru pe

întreaga perioadă de betonare.

8.2.10 La 2...4 h de la terminarea betonării unei zone, funcţie de gradul de

întărire, suprafeţele libere ale betonului trebuie protejate cu materiale care să

asigure evitarea evaporării apei din beton şi răcirea rapidă (saltele alcătuite din

rogojini dispuse între folii de polietilenă sau strat de minimum 10 cm de nisip

umed acoperit cu prelate etc.). Protecţia se îndepărtează după minimum 7 zile şi

NCM F.02.03-2005 pag.33

numai, dacă între temperatura suprafeţei betonului şi cea a mediului nu există o

diferenţă mai mare de 12°C.

8.3 Compactarea amestecului de beton

8.3.1 Compactarea mecanică a amestecului de beton se face prin vibrare. Se

admite compactarea manuală (cu maiuL, vergele sau şipci în paralel cu

ciocănirea cofrajelor) în următoarele cazuri:

a) introducerea în amestecul de beton a vibratorului nu este posibilă din

cauza dimensiunilor secţiunii sau a desimii armăturilor şi nu se poate

aplica eficient vibrarea exterioară;

b) întreruperea funcţionării vibratorului (întrerupere de curent electric,

defectări etc.): betonarea trebuie continuată până la poziţia

corespunzătoare unui rost.

8.3.2 Compactarea se realizează prin utilizarea următoarelor procedee de

vibrare:

a) vibrarea interioară cu vibratoare de interior (pervibratoare);

b) vibrarea exterioară, cu ajutorul vibratoarelor de cofraj;

c) vibrarea de suprafaţă, cu ajutorul vibratoarelor placă sau a riglelor

vibrante.

8.3.3 Vibrarea interioară este principalul procedeu de compactare a betoanelor,

cu vibratoare de adâncime.

8.3.4 Alegerea tipului de vibrator (mărimea capului vibrator, forţa perturbatoare

şi frecvenţa corespunzătoare a acestuia) se face funcţie de dimensiunile

elementelor şi de posibilităţile de introducere a capului vibrator (buteliei) printre

barele de armătură.

8.3.5 Lucrabilitatea betoanelor compactate prin vibrare interioară, care depinde

de forma elementului şi desimea armăturilor, poate varia în limitele L1...L5.

8.3.6 Durata de vibrare optimă este între minimum 15 şi 30 s în funcţie de

lucrabilitatea betonului şi tipul de vibrator utilizat. Tipul optim de vibrare se

stabileşte prin probe selectate din betonul pus în operă la prima şarja de beton ce

se compactează.

NCM F.02.03-2005 pag.34

8.3.7 Semnele exterioare după care se recunoaşte că vibrarea s-a terminat sunt

următoarele:

a) betonul nu se mai tasează;

b) suprafaţa betonului devine orizontală şi uşor lucioasă;

c) încetează apariţia bulelor de aer 1a suprafaţa betonului.

8.3.8 Distanţa între două puncte succesive de introducere a vibratorului de

interior este maximum 1,0 m, reducându-se în funcţie de caracteristicile secţiunii

şi desimea armăturilor.

8.3.9 Grosimea stratului de beton supus vibrării se recomandă să nu depăşească

3/4 din lungimea capului vibrator (buteliei). La compactarea unui nou strat,

butelia trebuie să pătrundă cu 5...15 cm în stratul compactat anterior.

8.3.10 Vibrarea exterioară este recomandată ia executarea elementelor refractare

sau în cazul elementelor turnate monolit de grosime redusă şi cu armături dese,

care nu pot fi compactate prin vibrare interioară.

8.3.11 Pentru elementele compactate cu ajutorul vibratoarelor de exterior, se iau

măsuri constructive speciale privind mărimea rigidităţii cofrajelor, care se leagă

elastic cu elementele de susţinere sau rezemare.

8.3.12 Lucrabilitatea betoanelor compacte prin vibrare exterioară se recomandă

să fie minimum L3 (tasarea minimum 5 cn|).

8.3.13 Vibrarea de suprafaţă se utilizează la compactarea plăcilor cu grosimea

maximum 20 cm.

8.3.14 Lucrabilitatea betoanelor compacte prin vibrare de suprafaţă se

recomandă să fie minimum L2 (tasarea minimum 2 cm).

8.3.15 Grosimea stratului de beton turnat (înainte de compactare) trebuie să fie

de 1,1... 1,35 ori mai mare decât grosimea finală a stratului compact, în funcţie

de modul de compactare.

8.3.16 Distanţa dintre două poziţii succesive de lucru ale plăcilor vibrante

trebuie să fie astfel stabilită, încât să fie asigurată suprapunerea de minimum 5

cm în raport cu poziţia precedentă.

NCM F.02.03-2005 pag.35

8.4 Rosturi de lucru (de betonare)

8.4.1 În măsura în care este posibil se evită rosturile de lucru, beton arca

executându-se Iară întrerupere pe nivelul respectiv sau între două rosturi de

dilatare. Când rosturile de lucru nu pot fi evitate, poziţia lor trebuie stabilită în

proiect sau în fişa tehnologică.

8.4.2 Pentru elemente cu deschiderea mare, construcţii masive, rezervoare

masive, silozuri, plăci de fundaţie etc. poziţia rosturilor de lucru se indică în

proiect, precizându-se şi modul de tratare.

8.4.3 La stabilirea poziţiilor rosturilor de lucru trebuie să se respecte

următoarele reguli:

a) la stâlpi, se prevăd rosturi numai la bază (figura 2, secţiunea I-I): în

cazul unor tehnologii speciale se admit rosturi la 3...5 cm sub grindă sau

placă ;

b) la grinzi, dacă din motive justificate nu se poate evita întreruperea,

aceasta se face în preajma momentului minim (figura 2, secţiunea II-II);

Figura 2. Poziţia rosturilor de lucru la stâlpii şi riglele cadrelor.

c) în cazul în care grinzile se betonează separat, rostul de lucru se lasă la

3...5 cm sub nivelul inferior al plăcii, vutei plăcii;

d) la plăci, rostrul de lucru trebuie situat la 1/5... 1/3 din deschiderea

acesteia;

NCM F.02.03-2005 pag.36

e) la planşee cu nervuri, când betonarea se face în direcţia nervurilor,

rostul se face în zona cuprinsă între 1/5 şi 1/3 din deschiderea nervurilor

(figura 3, a);

f) la planşeele cu nervuri, când betonarea se face perpendicular pe direcţia

nervurilor, rostul se face în zona cuprinsă între 1/5 şi 1/3 din deschiderea

grinzii principale; trebuie făcut tot posibilul ca în placă rostul să fie la

1/5... 1/3 din deschiderea acesteia (figura 3, b);

Figura 3. Poziţia rosturilor de lucru la planşee

g) la bolţi cu arce se admit rosturi perpendiculare pe directoare,

împărţindu-se bolta sau arcul în bolţari dispuşi simetric faţă de cheie; nu

se admit rosturi cu faţa în plan orizontal;

h) la plăci curbe subţiri şi la pereţii rezervoarele pentru lichide nu se

admit rosturi de lucru, turnarea betonului se face fără întrerupere;

i) la fundaţiile pentru utilaje expuse la solicitări dinamice, pot fi prevăzute

rosturi în zona cu eforturi maxime numai dacă se adoptă dispoziţii de

armare corespunzătoare;

NCM F.02.03-2005 pag.37

j) în cazul diafragmelor sau pereţilor de lungime mare se prevăd rosturi

verticale pentru evitarea fisurării de contracţie; asemenea rosturi se dispun

la maximum 15 m între ele şi trebuie realizate cu un cofraj interior din

lemn sau tablă expandată;

k) pentru elementele masive cu grosime mare (de regulă peste 2,5 m)

trebuie prevăzut un rost orizontal.

8.4.4 Rosturile de lucru trebuie realizate conform următoarelor reguli:

a) suprafaţa rosturilor de lucru la stâlpi şi grinzi trebuie să fie

perpendiculară pe axa acestora, iar la plăci şi pereţi - perpendiculară pe

suprafaţa lor;

b) suprafaţa rosturilor de lucru trebuie bine curăţată îndepărtând betonul

ce nu a fost bine compactat şi pojghiţa de lapte de ciment;

c) direct înainte de turnarea betonului proaspăt suprafaţa rosturilor trebuie

spălată cu apă.

8.5 Tratarea betonului după turnare

8.5.1 Pentru a se asigura condiţii favorabile de întărire şi a se reduce

deformaţiile de contracţie, se asigura menţinerea umidităţii betonului minimum

7 zile după turnare, protejând suprafeţele libere prin:

a) acoperire cu materiale de protecţie;

b) stropire periodică cu apă;

c) aplicarea peliculelor de protecţie.

d) în cazul recipientelor (rezervoarelor) pentru lichide, menţinerea

umidităţii betonului trebuie asigurată 14..28 zile, funcţie de anotimp şi

condiţiile de expunere.

8.5.2 Acoperirea cu materiale de protecţie se realizează cu prelate, strat de nisip

etc. Această operaţie se face îndată ce betonul a căpătat rezistenţa suficientă

pentru ca materialul să nu adere la suprafaţa acoperită. Materialele de protecţie

trebuie menţinute permanent în stare umedă.

8.5.3 Stropirea cu apă se începe după 2... 12 h de la turnare, în funcţie de tipul

de ciment utilizat şi de temperatura mediului, însă numai după ce betonul este

suficient întărit pentru ca în această operaţie să nu fie antrenată pasta de ciment.

Stropirea se repetă la intervale de 2...6 h, în aşa fel încât suprafaţa betonului să

NCM F.02.03-2005 pag.38

se menţină permanent umedă. în acest scop se foloseşte apa, care îndeplineşte

condiţiile prevăzute pentru apa de amestecare a betonului conform 6.5.2. În

cazul în care temperatura mediului este mai mică de +5° nu se foloseşte

stropirea cu apă; se aplică materiale sau pelicule de protecţie.

8.5.4 Pe timp ploios, suprafeţele de beton proaspăt se acoperă cu prelate sau foi

de polietilenă, atât timp cât prin căderea precipitaţiilor există pericolul antrenării

pastei de ciment.

8.5.5 Betonul care se află în contract cu apele curgătoare trebuie protejat contra

acţiunii acestora prin devierea provizorie a apei timp de cel puţin 7 zile prin

sisteme etanşe de protecţie din palplanşe (construcţia se izolează de fluxul de

curgere a apei prin îngrădire cu sistem de palplanşe).

8.6 Decofrarea

8.6.1 Părţile laterale ale cofrajelor se demontează după ce betonul a atins o

rezistenţă de minimum 2,5 MPa astfel încât feţele şi muchiile elementelor să

nu fie deteriorate.

8.6.2 Cofrajele feţelor interioare la plăci şi grinzi se îndepărtează, menţinând

popii de siguranţă şi numai atunci când rezistenţa betonului a atins, faţă de clasa

specificată în proiect, următoarele valori:

a) 70% pentru elemente cu deschideri de maximum 6 m;

b) 85% pentru elemente cu deschideri de peste 6 m.

8.6.3 Popii de siguranţă se înlătură atunci când rezistenţa betonului a atins, faţă

de clasa specificată în proiect, următoarele valori:

a) 70%) pentru elemente cu deschideri de maximum 6 m;

b) 85%) pentru elemente cu deschideri de 6... 12 m;

c) 90% pentru elemente cu deschideri de peste 12 m.

8.6.4 Determinarea rezistenţelor, la care au ajuns părţile de construcţie în

vederea decofrării, se face prin încercarea epruvetelor de control pe faze de

execuţie executate în acest scop. In perioada de întărire epruvetele trebuie

păstrate în condiţii similare elementelor în cauză. Rezistenţa betonului necesară

pentru decofrare poate fi determinată şi prin încercări nedistructive.

NCM F.02.03-2005 pag.39

Controlul operativ se face până la turnarea betonului în cofraje. Controlul de

intrare a betonului: controlul vizual şi al documentelor de livrare; controlul

lucrabilităţii amestecului de beton sau durata unui schimb la staţia de preparare a

amestecului de beton şi la locul de punere în lucrare. Se execută câte trei cuburi

(dimensiuni standardizate) din fiecare livrare pentru următoarele cantităţi de

beton livrat:

a) construcţii masive hidrotehnice cu volumul de livrare peste 500 m ;

b) fundaţii masive sub construcţii portante la fiecare livrare de 100 m ;

c) fundaţii masive sub utilajul tehnologic la fiecare livrare de 50 nr;

d) construcţii de tip schelet (carcase) şi construcţii de tip plăci, membrane,

bolţi, arce etc. la fiecare 20 m3. Calitatea betonului întărit (care a atins

rezistenţa de proiect) se controlează prin metode nedistructive (metode

fizice) şi mecanice (ciocanul Kaşcarov şi metoda de rupere prin aşchiere)

conform ГОСТ 22690-88.

8.6.5 Prin fişele tehnologice se pot adopta rezistenţe sau termene de decofrare

diferite de cele specificate la 8.6.1...8.6.4.

8.6.6 În timpul operaţiilor de decofrare trebuie respectate următoarele reguli:

a) demontarea cofrajului trebuie supravegheată de conducătorul de

lucrări, dirigintele de şantier atestat şi în cazul în care se constată defecte

de turnare (goluri, zone segregate etc.), care pot afecta stabilitatea

construcţiei decofrate, demontarea elementelor de susţinere până la

aplicarea măsurilor de remediere sau consolidare trebuie sistată;

b) demontarea susţinerilor cofrajelor se începe din zona centrală a

deschiderii elementelor şi se continuă simetric către reazeme;

c) slăbirea pieselor de descentrare şi fixare (pene, vinciuri etc.) se face

treptat, fără şocuri;

d) decofrarea se face astfel încât să se evite preluarea bruscă a

încărcăturilor de către elementele ce se decofrează, ruperea muchiilor sau

degradarea materialului cofrajelor şi al susţinerilor.

8.6.7 La construcţiile etajate cu deschideri de peste 3 m, la decofrare se lăsă

popi de siguranţă, a căror poziţie se recomandă să se stabilească astfel:

a) la grinzi, care au deschideri de maximum 6 m se lasă un pop de

siguranţă la mijlocul acestora, la deschideri mai mari numărul lor se

NCM F.02.03-2005 pag.40

măreşte astfel încât distanţa între popi sau de la popi la reazeme să nu

depăşească 3 m;

b) la plăci se lăsă minimum un pop de siguranţă la mijlocul lor şi cel puţin

1 pop la 12 m de placă;

c) între diferite etaje popii de siguranţă se așează pe cât e posibil unul sub

altul.

8.6.8 Nu se admite îndepărtarea popilor de siguranţă ai unui planşeu aflat direct

sub altul, care se cofrează sau se betonează.

8.6.9 Pentru decofrarea elementelor cu deschideri de peste 12 m, precum şi a

eşafodajelor bolţilor, arcelor, plăcilor subţiri etc. în proiect trebuie să fie indicate

specificate privind executarea acestor operaţii.

8.6.10 În termen de maximum 24 h de la decofrarea oricărei părţi de construcţie

trebuie să fie informat conducătorul punctului de lucru, dirigintele de şantier

atestat, delegatul (reprezentantul) beneficiarului, responsabilul tehnic atestat şi

proiectantul care trebuie să participe la reexaminarea amănunţită a tuturor

elementelor de rezistenţă ale structurii, semnându-se un proces verbal, în care se

consemnează calitatea-lucrări lor, precum şi eventuale defecte constatate, etc.

8.6.11 Determinarea rezistenţelor la care au ajuns părţile de construcţie în

vederea decofrării se face prin încercarea epruvetelor de control, pe faze,

executate în acest scop şi păstrate în condiţii similare elementelor în cauză

conform normativelor în vigoare. La ^evaluarea rezultatelor obţinute pe

epruvetele de control trebuie să se ţină cont de faptul că poate exista o diferenţă

între aceste rezultate şi rezistenţa reală a betonului din element (evoluţia diferită

a căldurii în beton în cele două situaţii, tratarea betonului etc.).

În cazul în care există dubii în legătură cu aceste rezultate, se recomandă

încercări nedistructive. In Tabelele 5, 6, 7 sunt prezentate recomandări cu privire

la termenele minime de decofrare şi de îndepărtare a popilor de siguranţă,

precum şi la termenele orientative de încercare a probelor de beton în vederea

determinării rezistenţei betonului, funcţie de temperatura mediului şi viteza de

dezvoltare a rezistentei betonului.

În Tabelul 5 sunt prezentate recomandări cu privire la termenele minime de

decofrare a feţelor laterale funcţie de temperatura mediului şi viteza de

dezvoltare a rezistenţei betonului.

NCM F.02.03-2005 pag.41

Tabelul 5

Viteza de dezvoltare a

rezistentei betonului

Termenul de decofrare (d) pentru temperatura

mediului (°C)

+5 + 10 +15

Lentă 2 1 1/2 1

Medie 2 1 1

NOTĂ - În tabelul 5 sunt prezentate termenele minime recomandate pentru decofrarea

feţelor inferioare ale cofrajelor cu menţinerea popilor de siguranţă.

Tabelul 6

Condiţii tehnologice Termenul (d) de la turnare

Viteza de dezvoltare a rezistenţei betonului Lentă Medie

Temperatura mediului (°C) +5 +10+15 +5 +10+15

Grinzi cu deschiderea de maximum 6,0 m 6 5 4 5 5 3

Grinzi cu deschidere de peste 6,0 m 10 8 6 6 5 4

NOTĂ — În tabelul 6 sunt prezentate termenele minime recomandate pentru îndepărtarea popilor de siguranţă.

Tabelul 7

Condiţii tehnologice Termenul (d) de la turnare

Viteza de dezvoltare a rezistentei

betonului Lentă Medie

Temperatura mediului (°C) +5 +10 + 15 +5 + 10 + 15

Grinzi cu deschiderea de maximum 6,0 m 18 14 9 10 8 5

Grinzi cu deschideri de 6... 12 m 21 18 12 14 11 7

Grinzi cu deschidere de peste 12,0 m 36 28 18 28 21 14

NOTE

1. Termenele prezentate în Tabelele 5, 6 şi 7 sunt orientative, decofrarea

urmând să se facă pe baza procedurilor de execuţie (funcţie de tipul

cimentului utilizat, temperatura mediului exterior) în momentul în

care elementele au atins rezistenţele minime specificate în prezentul

normativ în funcţie de tipul de element şi de dimensiunile deschiderilor conform 8.6.2.

NCM F.02.03-2005 pag.42

2. Dacă în timpul întăririi betonului temperatura se situează sub +5 °C>

atunci termenul minim, de decofrare trebuie să se prelungească, cu. aproximativ durata îngheţului.

8.7 Betoane pe bază de agregate poroase

8.7.1 Betoanele trebuie să satisfacă prevederile din ГОСТ 25820-83, SM

250:2004.

8.7.2 Materialele pentru betoanele uşoare trebuie să corespundă prevederilor din

următoarelor standarde:

- agregate uşoare ГОСТ 9757-90, ГОСТ 9758-86, ГОСТ 9759-83;

- apă pentru betoane şi mortare ГОСТ 23732-79;

- ciment ГОСТ 23464-79, ГОСТ 10178-85, ГОСТ 969-91, ГОСТ

22266- 94;

- aditivi chimici ГОСТ 24211-91.

8.7.3 Alegerea compoziţiei betonului trebuie să se efectueze în conformitate cu

ГОСТ 27006-86.

8.7.4 Amestecurile de beton, prepararea lor, livrarea, turnarea şi întreţinerea

betoanelor trebuie să corespundă prevederilor din ГОСТ 7473-94.

8.7.5 Indicatorii principali de calitate»ai amestecurilor de beton trebuie

controlaţi în conformitate cu Tabelul 8.

Tabelul 8

Parametrul Valoarea

parametrului

Controlul (metoda), volumul,

modul de înregistrare. 1. Segregarea maximum 6% Prin măsurare conform ГОСТ

10181.4-81, de 2 ori pe schimb,

registrul de lucrări 2. Rezistenţa betonului

(în momentul decofrării)

minimum pentru:

termoizolant constructiv

termoizolant,

termoizolant armat

0,5 MP a

1,5 MPa

3,5MPa, însă

minimum 50 % din

rezistenţa prevăzută

de proiect.

Prin măsurare conform ГОСТ

10180-78 şi ГОСТ 18105-86,

minimum o dată la tot volumul

de decofrare, registrul de

lucrări, Cartea tehnică.

NCM F.02.03-2005 pag.43

Tabelul 8. (continuare)

Parametrul Valoarea

parametrului

Controlul (metoda), volumul,

modul de înregistrare. 3. Precomprimat 14,0 MPa, minimum 70

% din rezistenţa de

proiect.

Cartea tehnică.

8.8 Tolerantele de execuţie

8.8.1 Abaterile maxime admisibile la executarea elementelor din beton şi beton

armat nu trebuie să depăşească valorile:

a) abaterile de la dimensiunile elementelor cofrajelor:

- lungime - ± 4 mm;

- lăţime - ± 3 mm.

b) abaterile de la dimensiunile din proiecte ale cofrajelor şi ale

elementelor din beton şi beton armat după decofrare sunt prezentate în

Anexa B.

c) abaterile de la dimensiunile din proiecte sau prescripţii tehnice pentru

armăturile elementelor din beton armat sunt prezentate în Anexa C.

d) grosimea stratului de protecţie trebuie să corespundă datelor din Anexa

C.

9 EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE BETONARE LA

TEMPERATURI JOASE

9.1 Regulile din prezentul capitol trebuie respectate la executarea lucrărilor de

betonare în condiţii în care pe parcursul a 24 h temperatura medie este de • 5°C,

iar cea minimă - de 0°C,

9.2 Amestecul de beton trebuie să se prepare în betoniere cu încălzire, utilizând

în acest scop apă caldă, agregate dezgheţare şi încălzite, care trebuie să asigure

obţinerea betonului proaspăt cu temperatură nu mai joasă decât cea specificată

în proiect. Se admite utilizarea agregatelor uscate neîncălzite care nu conţin

pulbere şi pojghiţe de gheaţă. In acest scop durata de amestecare (malaxare) a

betonului se majorează cu minimum 25% faţă de condiţiile de vară.

9.3 Metodele şi mijloacele de transport al betoanelor trebuie să excludă scăderea

temperaturii amestecului de beton sub cea prevăzută de proiect. Starea terenului

NCM F.02.03-2005 pag.44

sub talpa fundaţiei unde se toarnă amestecul de beton, temperatura acestuia,

precum şi metodele de turnare trebuie să excludă posibilitatea de îngheţare a

betonului în zona de contact cu solul. La întreţinerea betonului prin metoda

„termos” şi „termos fierbinte” (amestecul de beton în prealabil se încălzeşte

până la t = 60-70 °C), precum şi la utilizarea aditivilor antiger se admite turnarea

betonului pe terenuri neîncălzite, dacă acestea nu sunt inflamabile, şi pe betonul

vechi dacă, conform calculelor, în zona de contract în perioada de întreţinere a

betonului acesta nu va îngheţa.

9.4 Dacă temperatura aerului scade sub minus 10 °C, betonarea construcţiilor cu

armătura densă cu diametrul peste 24 mm, precum şi cu armătură rigidă din

profile laminate sau cu piese metalice înglobate cu dimensiuni considerabile

trebuie să se execute încălzind în prealabil armătura şi piesele înglobate până la

temperatură pozitivă.

9.5 Compactarea betonului trebuie efectuată prin vibrare nemijlocit în zonele de

contact cu armătura şi a cofrajului cu excepţia cazurilor când amestecul de beton

se toarnă în prealabil încălzit până la temperatura care depăşeşte 45°C.

9.6 Durata de vibrare în acest caz trebuie majorată cu minimum 25% faţă de

recomandările din proiect (în condiţii de vară).

9.7 La betonarea elementelor constructive de tip cadre, carcase, îmbinări, noduri

şi suporturi rigide trebuie prevăzute şi stabilite discontinuităţii (întreruperi) în

funcţie de temperatura (regimul) de tratare termică, luând în considerare valorile

tensiunilor de temperatură despre care trebuie să fie informat institutul de

proiectare.

9.8 Părţile constructive песо frate trebuie acoperite cu materiale hidro şi

termoizolante imediat după terminarea betonării. Mustăţile armăturilor după

betonare trebuie acoperite sau termoizolate pe o lungime de minimum 0,5 m.

9.9 Înainte de a începe betonarea, suprafeţele cavităţilor, îmbinărilor, nodurilor

elementelor prefabricate trebuie curăţate de zăpadă şi gheaţă.

9.10 Alegerea metodei de întreţinere în condiţii de iarnă a betonului

construcţiilor monolite, se recomandă de efectuat conform Tabelului 9.

9.11 ectueze, de regulă, prin încercarea epruvetelor executate în aceleaşi condiţii

în care se betonează elementul constructiv. Epruvetele păstrate la ger, înainte de

încercare, trebuie menţinute timp de 2 - 4 h la temperatura de 15-20 °C.

9.12 Executarea lucrărilor la temperaturi negative trebuie efectuată conform

Tabelului 9.

NCM F.02.03-2005 pag.45

Tabelul 9

Parametrul Valoarea parametrului

Controlul (metoda,

volumul şi modul

de înregistrare)

1. Rezistenta betonului

monolit şi parţial monolit la

momentul îngheţării:

a) pentru betoane tară aditivi

anii ger:

- construcţii exploatate în

interiorul clădirilor, fundaţii

sub utilaje care nu sunt

expuse la acţiuni dinamice,

construcții subterane;

- construcţii expuse la acţiuni

atmosferice în procesul de

exploatare, clasa: B7,5 Bl0;

B12,5 -B25;

B30 şi mai mare.

Minimum 5 MPa

Minimum clasa

specificată în proiect, %

50

40

30

Prin măsurare

conform ГОСТ -

18105-86, Cartea

tehnică.

b) pentru construcţii expuse,

după întărire, la un regim

variabil de îngheţ-dezgheţ,

pentru beton îmbibat cu apă şi

în cazul în care în beton sunt

introduşi aditivi antrenori de

aer sau substanțe antrenoare

de gaze PAV.

c) pentru construcţii precom-

primate, pentru betoane cu

aditivi antiger.

d) pentru betoane cu aditivi

antiger.

70

80

La momentul răcirii

betonului până la tem-

peratura de răcire cal-

culată în funcţie de can-

titatea de aditivi anti-

ger, însă de minimum

20 % din cea specifica-

tă în proiect.

2. Încărcarea construcţiei cu

sarcina de calcul se admite

după atingerea rezistenţei

betonului.

Minimum 100 % fata

de clasa specificată în

proiect.

Prin măsurare

conform ГОСТ

18105-86,Cartea

tehnică.

NCM F.02.03-2005 pag.46


Parametrul Valoarea

parametrului

Controlul

(metoda,volumu1

şi modul de

înregistrare)

3. Temperatura amestecului de beton

la ieşire din malaxor, preparat cu:

- ciment portland, ciment portland cu

zgură, ciment portland cu puzzolană

marca M600;

- ciment portland cu priza accelerată

şi ciment portland marca M600 şi

mai mare;

Apă cu temperatura

de maximum 70°C,

iar amestecul de

beton - de maxi-

mum 30°C.

Apă cu temperatura

de maximum 60°C,

iar amestecul de

beton-cu maximum

35°C.

Prin măsurare, de

2 ori pe schimb,

Cartea tehnică.

- ciment portland aluminos. Apă cu temperatura

de maximum 40°C,

iar amestecul de

beton -de maximum

25°C.

4. Temperatura amestecului de beton,

turnat în cofraj, la începutul întreţine-

rii sau tratării termice:

- prin metod ; „termos” (metoda de

conservare a energiei);

- cu aditivi antiger;

- prin metoda termică.

Se stabileşte prin

calcul, însă de mi-

nimum 5°C.

Cu 5°C mai mare

decât temperatura

de îngheţ a soluţiei

de aditiv.

Nu mai joasă de

0°C.

Prin măsurare în

locurile prevăzu-

te de proiectul de

execuţie a

»

lucrărilor.

NCM F.02.03-2005 pag.47


Parametrul Valoarea

parametrului

Controlul (meto-

da, volumul şi

modul de înre-

gistrare)

5. Temperatura în procesul de între-

ţinere şi tratare termică a betonului

preparat cu:

- ciment portland;

- ciment portland cu zgură.

Se determină prin

calcul, însă nu mai

înaltă de °C.

80

90

La tratarea termi-

că peste fiecare 2

h în perioada de

creştere a tempe-

raturii în prima

zi. In următoarele

trei zile şi în ca-

zuri fără tratare

termică - de mi-

nimum doua ori

pe schimb. în ce-

lelalte cazuri de

întreținere - o

dată în 24 h.

6.Vizetza de creştere a temperaturii

în caz de tratare termică a betonului:

- pentru construcţiile cu modulul de

suprafaţă până la 4;

- de la 5 până la 10;

- peste 10;

- pentru îmbinări şi noduri.

Maximum °C/h

5

10

15

20

Prin măsurare

peste fiecare 2 h,

Cartea tehnica.

7. Viteza de răcire a betonului la ter-

minarea tratării termice pentru con-

strucţiile cu modulul de suprafaţa:

- până la 4;


- peste 10.

Se determină prin

calcul.

Maximum 5"C/h

Maximum 10°C/h

Prin măsurare,

Cartea tehnică.

NCM F.02.03-2005 pag.48


Parametrul Valoarea

parametrului

Controlul (meto-

da, volumul şi

modul de înre-

gistrare)

8. Diferenţa de temperaturi a straturilor

exterioare ale betonului şi aerului în

momentul decofrării construcţiilor cu

coeficientul de armare până la 1%,

până la 3% şi mai mare de 3% trebuie

să corespundă pentru construcţiile cu

modulul de suprafaţă:


- peste 5.

Maximum 20, 30 şi,

respectiv, 40 °C.

Maximum 30, 40 şi,

respectiv, 50 °C.

Prin măsurare,

Cartea tehnică.

10 EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE BETON ARE LA

TEMPERATURI CE DEPĂŞESC +25°C

10.1 La executarea lucrărilor de betonare în condiţii cu temperaturi mai înalte

de 25°C şi cu umiditatea aerului mai joasă de 50 %, amestecul de beton trebuie

de preparat cu ciment portland, a cărui marcă să fie mai mare decât clasa

betonului de minimum 1,5.

10.2 Nu se admite utilizarea cimentului portland cu puzzolană, cimentului cu

zgură cu marca mai mică de 400, precum şi a cimentului aluminos pentru

betonarea construcţiilor suprastructurilor dacă nu sunt alte specificări în proiect

(cu excepţia cazurilor prevăzute de proiect). Cimentul nu trebuie să aibă priza

falsă şi temperatura mai mare de 50 °C, consistenţa normală a pastei de ciment

nu trebuie să depăşească 27 %.

10.3 Temperatura amestecului de beton, la betonarea construcţiilor cu modulul

de suprafaţă de peste 3, nu trebuie să depăşească 30-35°C, iar la betonarea

construcţiilor masive cu modulul de suprafaţă mai mic - de 3-20°C.

10.4 În cazul în care pe suprafaţa betonului pus în lucrare apar crăpături ca

rezultat al contracţiei (tasării) plastice a betonului se admite să se repete

compactarea de suprafaţă nu mai devreme de 0,5-1,0 h după ce s-a terminat

turnarea betonului.

NCM F.02.03-2005 pag.49

10.5 Întreţinerea betonului proaspăt trebuie începută imediat după terminarea

turnării acestuia şi continuată de regulă, până la obţinerea rezistenţei de

minimum 70 %, din rezistenţa specificată, iar în cazuri justificate - de minimum

50%

10.6 Betonul proaspăt turnat trebuie protejat contra efectului de deshidratare în

perioada iniţială de întreţinere. Dacă betonul a atins rezistenţa de 0,5 MPa,

procesul de întreţinere ulterioară constă în asigurarea stării umede a suprafeţei

betonului prin acoperirea cu material higroscopic, care periodic se stropeşte cu

apă. în acest caz menţinerea suprafeţelor deschise ale betonului proaspăt sub un

strat de apă sau stropirea periodică a acestuia cu apă se interzice.

10.7 Pentru intensificarea procesului de întărire a betonului poate fi folosită

energia solară. în acest scop suprafaţa betonului se acoperă cu materiale în

rulouri sau în foi transparente la lumină şi impermeabile. Suprafeţele deschise

pot fi acoperite cu paste aplicate sub formă de peliculă pentru a evita evaporarea

intensă a apei din beton sau amestecul de beton trebuie turnat având temperatura

de 50-60°C.

11 RECEPŢIA CONSTRUCŢIILOR DIN BETON ŞI BETON

ARMAT SAU PĂRŢILOR ACESTORA (FAZE DETERMINATE)

11.1 La recepţia construcţiilor şi edificiilor din beton şi beton armat finalizate

sau părţilor acestora trebuie verificate:

a) corespunderea dimensiunilor construcţiei cu desenele de execuţie;

b) calitatea betonului (rezistenţa conform clasei), iar în cazuri necesare,

rezistenţa la îngheţ, impermeabilitate şi alţi indicatori prevăzuţi în proiect

şi în documentele normative respective;

c) calitatea materialelor, prefabricatelor, produselor utilizate la realizarea

construcţiilor monolite.

11.2 Recepţia construcţiilor din beton, beton armat monolit finalizate sau în

anumite faze ale acestora trebuie legalizată prin întocmirea documentelor care

atestă calitatea, în modul stabilit - procese verbale de recepţie a lucrărilor

ascunse, a anumitor faze:

a) condiţiile pentru construcţiile din beton şi beton armat monolit sau

pentru părţile acestora sunt prezentate în Tabelul 10.

NCM F.02.03-2005 pag.50

Tabelul 10

Parametri

Abateri

admisibile

(mm)

Control (metoda, volum,

modul de înregistrare)

1. Abaterile pe verticală de la încli-

naţia prevăzută în proiect pe toată

înălţimea construcţiei pentru:

- fundaţii;

- pereţi, stâlpi pe care se sprijină

învelitorile şi planşeele;

20

15

Prin măsurare, fiecare ele-

ment constructiv. Cartea

tehnică.

2. Abaterile suprafeţelor orizontale

pe toată lungimea sectorului verifi-

cat.

20

Prin măsurare, minimum 5

măsuri la fiecare 50-100

m. Cartea tehnică.

3. Neregularităţi locale la verificarea

cu dreptarul de 2 m cu excepţia

suprafeţelor de sprijin.

5

Prin măsurare, minimum 5

măsuri la fiecare 50-100

m. Cartea tehnică.

4. Lungimea sau deschiderea eleme-

ntului.

±20


ment. Cartea tehnică.

5. Dimensiunile secţiunii transver-

sale a elementului.

+ 6-3


ment. Cartea tehnică.

6. Cotele suprafeţelor şi ale pieselor

înglobate pe care se sprijină stâlpii

din metal şi beton armat.

- 5


ment de sprijin. Schema

de execuţie.

7. înclinaţia suprafeţelor de sprijin

ale stâlpilor din metal (fără strat de

egalizare).

0,0007

Prin măsurare, fiecare fun-

daţie. Schema de execuţie.

8. Poziţionarea buloanelor de

ancoraj în plan, în interiorul

conturului de sprijin.

5

Prin măsurare, fiecare bu-

lon de ancorare. Schema

de execuţie.

9 9. Poziţionarea buloanelor de anco-

raj în plan, în interiorul conturului

de sprijin (înălţarea conturului).

10



de execuţie.

10. Poziţionarea buloanelor de

ancoraj, în înălţime.

+20



de execuţie.

11. Diferenţa cotelor în înălţime, în

zona de contact (de îmbinare) a două

suprafeţe adiacente.

3

Prin măsurare, fiecare

îmbinare. Schema de exe-

cuţie.

9

NCM F.02.03-2005 pag.51

Anexa A

INDICATORII DE CALITATE LA MONTAREA COFRAJELOR

Tabelul 11

Denumirea cofrajelor şi indicatorii

controlați

Valoarea

parametrului

Controlul (meto-

da, volumul şi

modul de înre-

gistrare)

1. Precizia de executare a cofrajului de

inventar.

Conform desenelor

de execuţie şi con-

diţiilor tehnice

Control vizual,

înregistrat în

Cartea Tehnică

2. Nivelul de defectare. Maximum 1,5% la

un nivel normal de

control

Prin măsurarea

conform ГОСТ

18242-72

3. Precizia de instalare a cofrajului,

inclusiv:

- cofraje pentru construcţii unicate şi

speciale;

- cofraje pentru construcţii care se

vopsesc sau se şpăcluiesc;

- pentru construcţii cu finisare din

tapete.

Conform ГОСТ

25346-89 şi ГОСТ

25347-82.

Se determină prin

proiect.

Neregularităţi,

inclusiv în preajma

îmbinărilor, de

minimum 2 mm.

Neregularităţi,

inclusiv în preajma

îmbinărilor, de

minimum 1 mm.

Prin măsurarea

elementelor

cofrajului. Cartea

tehnică.

4. Precizia de montare şi calitatea

suprafeţelor cofrajului pierdut.

Se determină de

calitatea şi tipul

suprafeţelor de

placare.

Prin măsurarea

elementelor

cofrajului. Cartea

tehnică.

5. Rotaţia cofrajului (numărul de

cicluri în lucru).

ГОСТ 23478-79 Prin înregistrare.

6. Săgeata cofrajului montat:

- pentru suprafeţe verticale;

- pentru planşee.

1/400

1/500

Se verifică la în-

cercările din ate-

lierul de confec-

ţionare şi în con-

diţii de şantier.

NCM F.02.03-2005 pag.52


Parametrul Valoarea

parametrului

Controlul (metoda,

volumul şi modul

de înregistrare)

7. Rezistenta minimă a betonului

construcţiilor monolite fără sarcină

după decofrare:

- verticale pentru a-şi păstra forma;

- orizontale şi înclinate cu

deschideri:

până la 6 m;

peste 6 m.

0,2-0,3 MP a

70% faţă de proiect

80% faţă de proiect

Prin măsurare

conform ГОСТ

10180-90, ГОСТ

18105-86. Cartea

tehnică.

8. Rezistenta minimă a betonului

după decofrarea construcţiilor expu-

se la sarcini, inclusiv a betonului

turnat deasupra.

Se determină con-

form PEL şi se pune

de acord cu

proiectantul.

Prin măsurare

conform ГОСТ

10180-90, ГОСТ

18105-86. Cartea

tehnică.

NCM F.02.03-2005 pag.53

Anexa B

SARCINILE ŞI DATELE PENTRU CALCULUL COFRAJELOR

CONSTRUCŢIILOR MONOLITE DIN BETON ŞI BETON ARMAT

1. Pentru calculul cofrajului, elementelor de suport şi de consolidare trebuie

luate în considerare următoarele sarcini normate:

Sarcini verticale

a) masa cofrajului şi a elementelor de suport şi de consolidare se

determină conform prevederilor proiectului. La executarea cofrajelor din

lemn, densitatea trebuie să fie adoptată pentru speciile conifere -

600 kg/m3 , iar pentru cele foioase - 800 kg/m

3;

b) masa amestecului de beton proaspăt pentru betoanele cu agregate

din prundiş şi pietriş provenite din rocile tari de piatră se consideră egală

cu 2500 kg/m ’, iar pentru alte tipuri de betoane - cu cea efectivă;

c) masa armăturii se adoptă conform proiectului, iar în lipsa acestuia - 100

kg/m la construcţii din beton armat;

d) sarcina de la masa oamenilor şi mijloacelor de transport la calculul

punţii, podinilor şi al elementelor de suport trebuie considerată egală cu

2,5 kPa, iar la calculul elementelor constructive ale punţii şi podinilor -

1,5 kPa;

NOTE:

1. Puntea, podina şi elementele de susţinere trebide calculate ia o

sarcină concentrată de la masa muncitorului (1300 N) sau de la.

presiunea, căruciorului cu două roţi (2500 N), sau la orice sarcină

concentrată, funcţie de metoda de turnare a amestecului, de beton

(de minimum 1300 N);

2. Dacă lăţimea, scândurilor punţii sau ale podind este sub 150 mm,

sarcina concentrată se repartizează pe două scânduri, adiacente.

e) Sarcina de la vibrarea amestecului de beton - 2 kPa pe suprafaţa

orizontală (se ia în considerare numai în lipsa sarcinilor specificate la

subpunctul „d”;

Sarcini orizontale

f) sarcina normată de la presiunea vântului - conform СНиП 2.01.07-85;

NCM F.02.03-2005 pag.54

g) presiunea amestecului de beton proaspăt asupra elementelor laterale ale

cofrajului se determină conform Tabelului 12.

Tabelul 12

Metoda de compactare Formule pentru determinarea

tensiunii maxime laterale a

amestecului de beton, kPa

Limita de aplicare a

formulelor

Cu ajutorul vibratorului P = • H

P = (0,27 + 0,78)K1 K2

Pervibrator (vibrator de

adâncime)

H < R

v < 0,5

v > 0,5 dacă H > 1 m

De cofraj, exterior H < 2RI

v < 4,5

v > 4,5 dacă H > 2 m

Notații convenționale folosite în Tabelul 12

P - tensiunea maximă laterală a amestecului de beton, kPa;

- densitatea amestecului de beton, kg/m ;

H - grosimea stratului de beton turnat, care provoacă tensiune asupra cofrajului,

v - viteza de betonare a construcţiei, m/h;

R, R1 - raza de acţiune a vibratoarelor de interior şi respectiv, de cofraj, m;

K1 - coeficient care ia în considerare influenţa consistenţei amestecului de beton:

pentru amestecurile vârtoase şi semivârtoase cu tasarea conului 0..2 cm - 0,8;

pentru amestecurile cu tasarea conului 4...6 cm - 1, iar pentru amestecurile cu

tasarea conului 8...12 cm - 1,2;

K2 - coeficient pentru amestecurile de beton cu temperatura: 5...7°C - 1,15;

12...17°C - 1; 28...32°C - 0,85.

NOTĂ — În toate cazurile, valoarea presiunii amestecului de beton trebuie să

fie limitată de valoarea presiunii hidraulice Pmax = • h, a cărei

rezultantă este egală aria epurei triunghiulare care se calculează cu

formula: p = ( • h2)/2.

NCM F.02.03-2005 pag.55

h) sarcinile de la şocurile produse la turnarea amestecului de beton în

cofraj se adoptă conform Tabelului 13.

i) sarcina de la vibrarea amestecului de beton - 4 kPa pe suprafaţa

verticală a cofraj ului.

NOTĂ - Aceste sarcini trebuie luate în considerare dacă lipsesc sarcinile

specificate la subpunctul „ h ”.

Tabelul 13

Modul de turnare a amestecului de beton în

cofraj

Sarcina orizontală pe părţile

laterale ale cofrajului, kPa

Deşertarea cu ajutorul jgheabului sau hohotului,

precum şi direct din conducte de beton. 4 Descărcarea din bene cu volumul, m

3

0,2...0,8 4

peste 0,8 6

NOTĂ - Aceste sarcini dinamice trebuie luate în considerare în întregime la

calcularea scândurilor podinii şi a nervurilor de suport ale acestora.

Grinzile principale, nervurile de suport trebuie să fie calculate în

conformitate cu schema reală a construcţiei, ţinând cont de acţiunea

dinamică sub formă de sarcină concentrată de la două nervuri

adiacente amplasate la distanţa maximă de 1 m, sau de la o singură,

nervură în cazul în care această distanţă depăşeşte 1 m. Trebuie luată

în considerare cea mai nefavorabilă, amplasare a acestor sarcini.

2. La vibrarea exterioară cu vibratoare de cofraj, elementele portante ale

cofrajului (nervurile, moazele, brăţările etc.), locurile de consolidare şi întărire a

lor trebuie suplimentar calculate la acţiunea locală a vibraţiei. Sarcinile trebuie

luate în considerare conform legii presiunii hidraulice.

3. Alegerea celei mai nefavorabile grupări de sarcini, la calculul cofraj el or şi

elementelor de suport, se efectuează conform datelor din Tabelul 14.

4. Pentru calculul elementelor cofrajelor şi al suporturilor acestora după

capacitatea portantă, sarcinile normate specificate la 1 trebuie înmulţite cu

coeficientul de supraîncărcare din Tabelul 15. Dacă acţionează concomitent

sarcina utilă, inclusiv presiunea vântului, cu excepţia masei proprii, trebuie luat

în calcul coeficientul 0,9. Pentru calcularea elementelor cofrajului şi a

elementelor de suport la deformaţii trebuie luate în considerare numai sarcinile

normate (fără coeficientul de supraîncărcare).

NCM F.02.03-2005 pag.56

5. Presiunea pe înălţimea cofrajului se repartizează tot aşa cum se repartizează

presiunea hidraulică sub formă de epură triunghiulară.

6. Săgeata elementelor cofrajului sub acţiunea sarcinilor suportate nu trebuie să

depăşească următoarele valori:

a) 1/400 din deschiderea elementului cofrajului;

b) 1/500 din deschiderea cofrajului planşeului.

Tabelul 14

Elementele cofrajului

Tipurile de sarcini pentru

calculul cofrajelor, elementelor

de suport şi de consolidare ( a se

vedea 1)

La capacitatea

portantă

La deformaţii

5

1. Cofrajele plăcilor, bolţilor şi construcţiilor

de suport ale acestora.

a+b+c+d

a+b+c

2. Cofrajele stâlpilor cu latura secţiunii de

maximum 300 mm şi ale pereţilor cu

grosimea de minimum 100 mm.

g+h g

3. Cofrajele stâlpilor cu latura de peste 300

mm, şi ale pereţilor cu grosimea de peste 100

mm.

g+h g

4. Panourile laterale ale cofrajelor pentru

grinzi, grinzi principale şi ale arcelor,

bolţilor.

g+i g

5. Podinile (fundurile) cofrajelor pentru

grinzi, grinzi principale şi pentru arce, bolţi.

a+b+c+e

a+b+c

6. Cofraje pentru construcţii masive g+i g

Tabelul 15

Denumirea sarcinilor Coeficientul de

supraîncărcare

1. Masa proprie a cofrajului şi susţinerilor 1,1

2. Masa betonului şi armăturii 1,2

3. Deplasarea oamenilor şi mijloacelor de transport 1,3

4. Vibraţia amestecului de beton 1,3

5. Presiunea laterală a amestecului de beton 1,3 6. Sarcini dinamice de la şocuri la descărcarea amestecului de beton 1,3

NCM F.02.03-2005 pag.57

7. Calculul suporturilor şi a cofrajelor la stabilitate trebuie să se efectueze

pornind de la acţiunea comună a presiunii vântului şi a masei proprii, iar în cazul

în care cofrajul se montează împreună cu armătura, trebuie luate în considerare

şi masa acesteia.

Coeficienţii de supraîncărcare trebuie luaţi în considerare pentru presiunea

vântului - 0,5 şi pentru sarcinile de reţinere - 0,8.

Tabelul 16

Materialul podinii

Sarcina normată de aderenţă, к Pa la desprindere

Normală Sub 45

Durata de contact a betonului cu cofrajul

12 24 72 12 24 72

1. Oţel 4,8*

6,2

5,5

7,6

11,7

13

5,8

7,4

6,5

8,3

15,3

17,1

2. Textolit 1

1,6

2,5

2,9

3,3

3,6

2

2,7

3,8

4,1

5,6

6

3. Plastic cu fibre de sticlă 1,7

ЗД

2,8

3,6

5,9

7,7

2,7

4

4,5

6,3

7

9,1

4. Placaj fără strat de

protecţie 3,9

5,4

6,4

8,2

7,5

11

4,7

6,9

7

9,5

12

15

5. Placaj protejat cu

peliculă din fenol

formaldehidă

2,5

4

3,8

5,1

4,5

6

4

5,8

6

7,5

9

12

NOTE

numărător —pentru betoane clasa В7,5

numitor — pentru betoane clasa B20

8. Calculul cofrajului pierdut (care rămâne în corpul construcţiei) trebuie

efectuat ca pentru elementele de bază ale construcţiei şi ulterior se verifică la

acţiunea sarcinilor, specificate la 1.

9. Pentru calculul dispozitivelor, care trebuie să asigure ulterior desprinderea

cofrajelor de tip bloc-formă din panouri mari şi a cofrajelor spaţiale şi de tip

tunel, trebuie adoptate sarcinile normate din Tabelele 16 şi 17. Pentru calculul

eforturilor de desprindere a cofrajelor mobile trebuie luată în considerare sarcina

normată conform Tabelului 18.

NCM F.02.03-2005 pag.58

10. La calculul rezistenţei materialelor trebuie luat în considerare coeficientul K.

Majorarea rezistenţei de calcul la acţiunea de scurtă durată a sarcinii, valoarea К

pentru materialele din lemn trebuie considerată egală cu 1,4.

Eforturile de desprindere a cofrajului de beton se recomandă de determinat cu

formula:

Pds = KdsδnFc

în care Kds - coeficient care ţine cont de condiţiile de desprindere şi rigiditate a

cofrajului şi se determină conform Tabelului 17;

δn - sarcina normată de aderenţă, kPa;

Fc - aria suprafeţei de contact cu betonul, m2 .

Tabelul 17

Cofraje Kd

1. Panouri mici: - din lemn 0,15 - combinate 0,35

- din otel 0,35

2. Planşee mari (planşee alcătuite din panouri mici) 0,25

3. Panouri mari 0,30 - spaţiale 0,35

- bloc-formă 0,45

Pentru determinarea valorilor sarcinilor de calcul la aderarea tangenţială datele

Tabelului 17 trebuie să fie înmulțite cu coeficientul 1,35.

Tabelul 18

Materialul podinii cofrajului

Sarcina normativă de aderenţă tangen-

ţială, к Pa după contactare cu amestecul

de beton şi betonul în timp de

20 min 30 min 2 h 24 h

1. Otel 1,6* 1,7 З,1 11

2. Textolit 1,4 1,5 3 9,5

3. Plastic cu fibre de sticlă 2,2 2,4 5 12

4. Placaj protejat cu peliculă din

fenolformaldehidă

1,2 1,3 2,7 8

NOTĂ - * pentru betoane clasa В10

NCM F.02.03-2005 pag.59

Anexa C

ABATERILE LIMITĂ PENTRU ARMĂTURĂ ŞI STRATUL DE

PROTECȚIE

Tabelul 19

Parametrul

Valoarea

parametrului,

mm

Controlul (metoda,

volumul şi modul de

înregistrare)

1. Abaterile de la distanţele dintre două Controlul tehnic a

bare de armătură activă pentru: tuturor elementelor

- stâlpi şi grinzi; ± 10 (barelor de armătu

- plăci şi pereţii fundaţiilor; ±20 ră). Cartea tehnică.

- construcţii masive. ±30

2. Abaterile de la distantele dintre Controlul tehnic a

rândurile de armătură pentru: tuturor elementelor

- plăci şi grinzi cu grosimea până la 1,0 ± 10 (barelor de armătu

m;

- construcţii cu dimensiuni peste 1,0 m.

±20 ră). Cartea tehnică.

3. Abaterile de la grosimea stratului de Controlul tehnic a

acoperire nu trebuie să depăşească: tuturor elementelor

- pentru grosimea stratului de 15 mm şi (barelor de armătu

dimensiunile liniare ale secţiunilor

transversale ale construcţiilor, mm:

ră). Cartea tehnică.

până la 100 +4

între 101 şi 200

- pentru grosimea stratului de acoperire

între 16 şi 20 mm, inclusiv dimensiunilor

liniare ale secţiunilor transversale ale

construcţiilor, mm:

+5

până la 100 +4; -3

între 101 şi 200 +8; -3 201 şi 300 + 10; -3

peste 300

- pentru grosimea stratului de acoperire

peste 20 mm şi dimensiunilor liniare ale

secţiunilor transversale ale construcţiilor,

mm:

+ 15; -5

până la 100 +4; -5

între 101 şi 200 +8; -5 201 şi 300 +10; -5

pe

NCM F.02.03-2005 pag.60

peste 300 +15; -5

1. Grosimea stratului de protecţie.

1.1 Grosimea stratului de protecţie a armăturii trebuie să aibă valorile specificate

în proiect, iar abaterile nu trebuie să depăşească - valorile specificate în Tabelul

19. Dacă în proiect nu este specificată grosimea stratului de protecţie, atunci

trebuie respectate următoarele condiţii:

a) pentru armătura longitudinală, grosimea stratului de protecţie trebuie să

fie egală cu diametrul ei, însă nu mai mică decât valorile specificate în

Tabelul 20 cu abateri -2 +4 mm.

Tabelul 20

Elementul constructiv

Grosimea minimă a

stratului de

protecţie, mm

Note

Plăci cu grosimea

sub 100

peste 100

10

15

Grinzi cu înălţimea

sub 250

peste 250

15

25

Fundaţii cu strat de

egalizare (pregătire). 35

Fundaţii, stâlpi, grinzi în

contact cu pământul.

50 Grosimea stratului părţilor

laterale trebuie să fie de mi-

nimum 45 mm. Se admite

micşorarea până la 25 mm

dacă se aplică un strat de

tencuială cu mortar din ci-

ment M100 şi cu grosimea

de minimum 20 mm sau un

strat de izolaţie hidrofugă

din mastic.

Armătura transversală din

carcase sudate. 15

Profile de armături rigide. 50

b) se recomandă ca armătura înclinată cu diametrul de 16 mm şi mai mare

să fie protejată cu un strat de beton de minimum 2 diametre ale acesteia.

Aceste condiţii sunt obligatorii pentru elementele din beton uşor;

NCM F.02.03-2005 pag.61

c) sunt prevăzute condiţii speciale pentru grosimea stratului de protecţie în

conformitate cu dispoziţiile în vigoare pentru:

- elementele care nemijlocit sunt expuse la acţiunea agenţilor

atmosferici şi care nu sunt protejate cu tencuială, stratul de protecţie se

majorează cu 10 mm;

- elementele care se exploatează în mediu cu agenţi agresivi;

- pentru elementele destinate protejării antiincendiare se prevede

majorarea stratului de protecţie faţă de valorile specificate în Tabelul 20

conform proiectului.

NCM F.02.03-2005 pag.62

Anexa D

DOMENIUL DE UTILIZARE A CIMENTURILOR ÎN CONSTRUCTIE

Tabelul 21

Denumire a

şi marca

cimentului

Utilizarea principală Se admite de

utilizat Nu se admite de utilizat

Ciment

portland

M600 şi

M550.

Pentru betoane clasa B40 şi mai

mare, inclusiv pentru betoane re-

zistente la temperaturi înalte.

Pentru lucrările

de lichidare a

avariilor şi de

restabilire.

Pentru construcţiile din

beton şi beton armat, în

cazul în care nu sunt fo-

losite proprietăţile aces-

tui liant (întărirea acce-

lerată, rezistenţă mare).

Ciment

portland

M500.

Pentru betoane clasa B25-B35. Pentru lucrările

de lichidare a

accidentelor şi

de restabilire.

Pentru construcţii expu-

se la acţiunea apelor

minerale cu gradul de

mineralizare ce depă-

şeşte norma de agresivi-

tate a acestora.

Ciment

portland

M400.

Pentru betoane clasa B15-B25. Pentru lucrările

de lichidare a

accidentelor şi

de restabilire.






tate a acestora.

Ciment

portland

M300.

Pentru betoane clasa В10 şi mai

mici şi betoane rezistente la

temperaturi înalte.

Pentru lucrările

de lichidare a

accidentelor şi

de restabilire.






tate a acestora.

Ciment

portland şi

aditivi

plastifianţi

М3 00,

M400,

M500

Pentru construcţii expuse

sistematic la procese alternative

de îngheţ-dezgheţ, sau de

umezire şi uscare în apă curată.

La betonarea

construcţiilor în

condiţii cu

clima uscată şi

călduroasă.






tate a acestora.

Ciment

portland

hidrofobizat

M300 şi

M400


sistemic la procese alternative de

îngheţ-dezgheţ sau de umezire şi

uscare în apă curată, în cazul în

care transportul şi depozitarea se

face într-un termen îndelungat.

-



mineralizate cu gradul

de mineralizate ce

depăşeşte norma de

agresivitate a acestora.

NCM F.02.03-2005 pag.63

Tabelul 22 (continuare)

Denumirea şi

marca

cimentului

Utilizarea principală Se admite de utilizat Nu se admite de utilizat

Ciment

portland

rezistent la

acţiunea

sulfaţilor

M400.

Pentru construcţii

expuse la acţiunea

apele sulfurice cu

nivel nestabil şi

permanent - la pro-

cesele de îngheţ-

dezgheţ.


permanent la procese

alternative de îngheţ-dez-

gheţ, sau de umezire şi

uscare în apă potabilă.

Pentru construcţii din

beton armat, care nu sunt

expuse acţiunea mediului

agresiv.

Ciment cu

zgură

M300;

M400;

M50Q;

M550.

Pentru construcţii

supraterane, subte-

rane şi subacvatice,

expuse la acţiunea

apelor potabile şi

mineralizate, precum

şi pentru construcţiile

hidrotehnice masive.

La execuţia construcţiilor

în condiţii climatice

uscate şi călduroase, în

cazul în care se asigură

regimul de umiditate

pentru întărirea betonului.


permanent la regimuri de

îngheţ-dezgheţ sau de

umezire şi uscare la

temperaturi joase (sub

10°C), fără încălzire

artificială cu excepţia

construcţiilor masive,

întreţinute prin metoda

„termos” cu modulul de

suprafaţă mai mic de 3.

Ciment

portland cu

priza

accelerată

M400,

M500.

Pentru betoane clasa

Bl5 şi mai mare cu

cerinţe înalte faţă de

priza iniţială şi pentru

betoane reflectare.

Pentru construcţii

subterane şi sub-acvatice,

expuse la acţiunea apelor

mineralizate. Pentru con-

strucţii care se execută la

temperaturi sub 10°C,

pentru construcţii din

beton refractar.

Pentru construcţii hidro-

tehnice amplasate la

nivelul variabil al apei şi

expuse permanent la

regimuri de îngheţ-

dezgheţ sau de umezire şi

uscare.

Ciment

portland cu

puzzolană

М3 00,

M400

Pentru construcţii

subacvatice expuse la

acţiunea apelor

potabile.

Pentru construcţii subte-

rane care se găsesc în

condiţii cu umiditate spo-

rită, în mediu umed.

Pentru construcţii subac-

vatice şi subterane expuse

la acţiunea apelor

mineralizate.


permanent la regimuri de

îngheţ-dezgheţ sau de

umezire şi uscare. In con-

diţiile de iarnă, dacă con-

diţiile nu sunt prevăzute

de proiect. La temperaturi

mai joase de +10°C tara

de încălzire artificială

exceptând cazul în care

betonul se tratează termic

prin metoda „termos”.

NCM F.02.03-2005 pag.64

Tabelul 21 (continuare)

Denumire a

şi marca

cimentului

Utilizarea de bază Se admite de utilizat Nu se admite de

utilizat

Ciment

aluminos

M400,

M500,

M550,

M600.

Când este necesar de obţinut

beton cu rezistenţă înaltă în

termen redus cu temperatura sub

20°C. Când permanent variază

regimul de îngheţ-dezgheţ sau de

umezire-uscare, precum şi la

betonarea în condiţii de iarnă.

Pentru betoanele refractare şi

unele betoane rezistente la agenţi

chimici.

-

Pentru construcţii

supraterane, subterane

şi subacvatice la care

temperatura betonului

poate depăşi 30°C.

Ciment de

ipsos

aluminos

M400,

M500.

Pentru prepararea betoanelor fără

contracţie şi a celor expansive,

precum şi pentru tencuieli

impermeabile.

Pentru umplerea

rosturilor de etan-

şare a ţevilor cu

presiunea de lucru

până la IMPa creată

pe parcursul a 24 h

din momentul etanş

arii.

La executarea lucră-

rilor de construcţii

dacă tem-peratura

este mai joasă de 0°C

fară încălzire, la

reconstrucţia între-

prinde-rilor industri-

ale. Pentru construcţii

exploatate în condiţii

cu temperatura mai

înaltă de 80°C.

Ciment cu

conţinut

mare de

aluminiu

M400,

M500,

M550.

Pentru construcţii din beton şi

beton armat expuse la acţiunea

apelor sulfurice (sau a gazelor

sulfurice) la temperaturi de

minimum 25°C. Pentru constru-

cţii din beton refractar.

- -

Ciment

pretension

at M400

Pentru prepararea betoanelor

expansive şi pretensionate,

tencuielilor impermeabile, beto-

narea rosturilor, găurilor, mono-

litizarea construcţiilor, ancorarea

buloanelor de fundaţie.

-

Pentru consolidarea

construcţiilor, mono-

liţi zarea îmbinărilor.

Ciment

hidrote-

hniс

(pentru

baraje)

Pentru prepararea betoanelor cu

exotermie redusă.

Pentru construcţii

masive cu configu-

raţie complexă,

pentru asigurarea

densităţii înalte a

betoanelor.

-

NCM F.02.03-2005 pag.65

Anexa E

DETERMINAREA CALITĂTII CIMENTULUI

Pentru determinarea calităţii cimentului se utilizează 5 kg de ciment. Restul

rămas pe sută „r %” se calculează cu formula:

r % - (m/5000) • 100

în care m - masa restului în grame.

Restul se determină ca media aritmetică a trei probe. Domeniul de utilizare se

determină în funcţie de valoare „r %” conform Tabelului 22

Tabelul 22

Restul r % Starea de conservare

0 Bună - ciment nealterat

max. 10% Ciment cu început de alterare, poate fi utilizat în funcţie de

rezultatele încercărilor fizico-mecanice la vârsta de 3-7 zile

sau în lipsa acestora trebuie utilizat pentru betoane de clasa nu

mai mare de B7,5. Peste 10 % Ciment alterat - utilizarea se poate face numai la prepararea

mortarelor.

NCM F.02.03-2005 pag.66

Anexa F

ADITIVI UTILIZAŢI LA PREPARAREA BETOANELOR PENTRU

REDUCEREA CONSUMULUI (DOZAJULUI) DE APĂ.

1. Superplastifianţii trebuie să corespundă următoarelor condiţii tehnice:

a) aspect de soluţie curată de culoare roşie-cafenie;

b) densitatea la t=20 °C trebuie să fie egală cu 1,33...1,16 g/cm ';

c) pH-ul soluţiei cu concentraţia de 1 % trebuie să fie egal cu 7...8;

d) conţinutul de substanţă în stare uscată de maximum 30±3%.

2. Fiecare lot de superplastiliant trebuie să fie însoţit de certificatul de calitate

emis de producător. Este strict interzisă utilizarea plastificanţilor, pentru care

lipsesc certificatele de calitate.

3. înainte de utilizare plastifiantul trebuie verificat la corespunderea cu condiţiile

tehnice specificate la 1 şi cu cele din certificatul de calitate.

4. Depozitarea şi păstrarea aditivilor se efectuează în încăperi închise protejate

contra umezelii la temperatură de minimum 5°C. Termenul de păstrare

(comercializare) - 12 luni.

Domeniul de utilizare

5. Superplastifiantul se utilizează pentru betoane clasa minimum B15 folosite la

construcţiile monolite, prefabricate şi pretensionate.

6. Se recomandă ca aditivii să se utilizeze la prepararea amestecului de beton

pentru:

a) construcţii subţiri şi cu armătură densă;

b) construcţii la care compactarea amestecului de beton nu este posibilă;

c) transportul amestecului de beton prin conducte (cu pompe de beton);

d) construcţii din betoane de clase înalte (superrezistente).

7. Aditivii plastifianţi pot fi utilizaţi şi la prepararea betonului pentru construcţii

hidrotehnice, drumuri, precum şi la prepararea betoane lor expuse la acţiunea

agenţilor chimici, betoanelor tratate termic, la executarea elementelor

prefabricate, însă în aceste cazuri trebuie să se respecte condiţii tehnice speciale,

NCM F.02.03-2005 pag.67

şi la executarea acestor lucrări trebuie să asiste angajaţi ai laboratorului de

control al calităţii.

8. La utilizarea superplastifianţilor trebuie să se respecte strict următoarelor

condiţii:

a) la prepararea betonului cu aditivi să se folosească minimum două fracţii

de nisip 0...5; 5...10;

b) betoanele preparate trebuie să aibă gradul de omogenitate I sau II;

c) respectarea strictă a prevederilor prezentului normativ privind

executarea lucrărilor, întreţinerea ulterioară a betonului şi controlul

calităţii acestuia;

d) se recomandă să se evite utilizarea lianţilor cu conţinut de adaosuri ce

depăşesc 15%.

Prepararea aditivilor

9. Pentru prepararea amestecurilor de beton aditivii trebuie utilizaţi sub formă de

soluţii cu concentraţia de 20±1% substanță uscată solidă.

10. Prepararea amestecului cu concentraţia specificată la 1 se realizează prin

dizolvarea a 25 kg de aditivi la 100 1 de apă, în urma căreia se obţine 115 l de

soluţie.

11. Pentru dizolvarea completă a aditivului şi obţinerea unei concentraţii

omogene, apa se încălzeşte până la temperatura de 60...80°C, apoi se introduce

în ea aditivul uscat, se amestecă timp de 10 min fără întrerupere cu o baghetă de

lemn sau cu un malaxor mecanic.

12. Determinarea concentraţiei soluţiei de aditiv se realizează cu ajutorul unui

densimetru. Densitatea trebuie să se afle în limitele 1,07... 1,08 g/cm3 la

temperatura soluţiei 20±5°C.

13. Dacă concentraţia este mai mare decât cea prevăzută la pet. 1 se adaugă apă

până la obţinerea concentraţiei necesare. Dacă concentraţia soluţiei este mai

mică, în ea se adaugă concentrat de plastifiant până la obţinerea concentraţiei

necesare.

NCM F.02.03-2005 pag.68

Anexa G

ALEGEREA METODEI DE ÎNTREŢINERE A CONSTRUCŢIILOR

MONOLITE PE TIMP FRIGUROS

Tabelul 23

Denumirea construcţiilor Temperatura maximă a

aerului, °C, până la Metoda de întreținere

Fundaţii din beton şi

beton armat, blocuri şi

plăci cu modulul de

suprafaţă până la 3.

-15

„Termos” cu aditivi de

accelerare a întăririi beto-

nului. „Termos” cu folosi-

rea aditivilor an ti ger.

Fundaţii pentru con-

strucţii şi utilaje, pereţi

masivi cu modulul de

suprafaţă între 3-6.

încălzire în cofraje

termoactive.

-15

-25

„Termos”, inclusiv cu

utilizarea aditivilor antiger

şi de accelerare a prizei,

încălzire în prealabil a

amestecului de beton.

Stâlpi, grinzi, lonjeroane

(grinzi principale), ele-

mente ale cadrelor,

radiere, pereţi, planşee,

plăci de acoperire cu

modalul de suprafaţă 6-

10.

-15

„Termos” (metoda de

conservare a energiei) cu

utilizarea aditivilor antiger,

încălzire în cofraje

termoactive. Încălzire în

prealabil a amestecului de

beton. încălzire inductivă.

NCM F.02.03-2005 pag.69

C U P R I N S

1 Domeniu de aplicare .................................................................................... 1

2 Referinţe ...................................................................................................... 1

3 Principii generale ......................................................................................... 4

4 Cofrajele şi susţinerea lor ............................................................................ 5

5 Fasonarea şi montarea armăturii în elementele constructive ...................... 8

5.1 Principii generale …………………………………….……..……… 8

5.2 Legătura armăturilor …………………………………..…..……… 10

5.3 Plase sudate ………………………………………………………...10

5.4 Reguli constructive .………………………………………………. 10

5.5 Înnădirea armăturilor ……………………………………………... 10

5.6 Înlocuirea armăturilor prevăzute de proiect …………………...….. 11

5.7 Condiţii de montare a armăturilor ..………………….……………. 12

6 Materiale folosite la prepararea betoanelor ............................................... 14

6.1Ciment …………….………………………………….……..……… 14

6.2 Depozitarea cimentului ……………………………..…..……….… 15

6.3 Controlul calității cimentului …………………………………….... 16

6.4 Agregate naturale grele .…………………………………………… 16

6.5 Controlul calității agregate ……………………………………….... 17

6.6 Aditivi ………………………………………..………………...….. 17

7 Stații de preparare a amestecului de beton ................................................ 18

7.1 Principii generale …………….………………………………….… 18

7.2 Stabilirea compoziției betonului ……………………………..….… 21

7.3 Prepararea amestecului de beton …………………………………... 23

NCM F.02.03-2005 pag.70

7.4 Prepararea amestecului de beton și încărcarea în mijloace de

transport…………………………..…………………………………………… 24

7.5 Transportul amestecului de beton …………………………………. 24

8 Executarea lucrărilor de betonare .............................................................. 25

8.1 Principii generale …………………………………….……..…..… 25

8.2 Betonarea diferitor elemente și părți de construcții …..…..…….… 28

8.3 Compactarea amestecului ………………………………………... 32

8.4 Rostruri de lucru (de betonare) …...………………………………. 33

8.5 Tratarea betonului după turnare …………………………………... 36

8.6 Decofrarea ……………………………………………………...…. 37

8.7 Beton de bază de agregate poroase ………………….……………. 40

8.7 Toleranțele de execuție ……………..……………….……………. 41

9 Executarea lucrărilor de betonare la temperaturi joase ............................ 42

10 Executarea lucrărilor de betonare la temperaturi se depășesc +250 .......... 46

11 Recepția construcțiilor din beton armat sau părților acestora

(faze determinate) ..................................................................................... 48

Anexa A. Indicatori de calitate la montarea cofrajelor .................................... 50

Anexa B. Sarcinile și datele pentru calculul cofrajelor construcțiilor monolite

din beton armat ......................................................................................... 52

Anexa C. Abaterile limită pentru armătură și stratul de protecție ................... 58

Anexa D. Domeniul de utilizarea a cimenturilor în construcție ....................... 61

Anexa E. Determinarea calității cimentului ..................................................... 64

Anexa F. Aditivi utilizați la prepararea betoanelor pentru reducerea

consumului (dozajului) de apă .................................................................. 65

Anexa G. Alegerea metodei de întreținere a construcțiilor monolite pe timp

friguros ...................................................................................................... 67

NCM F.02.03-2005 pag.71

Editat de Centrul Republican de Cercetări și

Reglementări în Construcții ”CERCON”

Tiraj 300

ncm f.02.03 - 2005

Documents