Modele de analiz sintactica si morfologica Morfologia este partea gramaticii care se ocupa cu clasificarea cuvintelor in general in parti de vorbire. Se mai ocupa de modificarile lor formale in flexiune si de organizarea si structura interna a cuvintelor.

Morfologia vine de la grecesculmorph= forma pluslogos= invatatura

Partile de vorbire din limba romana sunt unitati fundamentale ale morfologiei.

Dupa criteriul morfologic partile de vorbire se clasifica dupa cum urmeaza:

a) Flexibile:

Substantivul: copil, fata, stilou, ploaie;

Articolul:uncopil,alcopilului,celrau;

Adjectivul: luminos, trist, negru, lenes;

Numeralul: noua, inzecit, tuspatru, cate trei;

Pronumele: tu, ai tai, acesta, cine, fiecare, nimic;

Verbul: a face, a privi, a trece, a iubi;

b) Neflexibile:

Adverbul: aici, acolo, apoi, astfel, putin, mult;

Prepozitia: din, pe, pe langa, gratie, contra;

Conjunctia: si, desi, ca sa, daca, fiindca;

Interjectia: of! valeu! poc! bis! pac!

Substantivul

Substantivul din morfologia limbii romane

Substantivul este partea de vorbire flexibila care denumeste obiecte (fiinte, lucruri, fenomene, actiuni etc).

Cateva trasaturi alesubstantivului: Substantivul este una dintre partile principale de vorbire in cadrul valorilor morfologice din categoria din care face parte si adjectivele si numeralele si anumecategoria numelui.

Substantivul este o parte de vorbire din limba romana independenta si capabila de a primii determinatii (adjective sau numerale) si de a fi inlocuit prin pronume.

Substantivul este o clasa cu autonomie semantica cu un sens lexical suficient.

Substantivul constituie o sursa inepuizabila de imbogatire a lexicului limbii romane prin cuvintele derivate si cuvintele compuse pe care le realizeaza.

Felul substantivelor

Criterii de clasificare ale substantivului:Dupa inteles:a)substantiv comun(denumesc obiecte de acelasi fel):elev, carte, ploaie, patrie, casaetc.b)substantiv propriu(denumesc anumite obiecte spre a le deosebi de altele):Georgescu,Braila,Costel, Mures, Luceafaruletc.

Dupa structura:

a)substantiv simplu(formate dintr-un singur cuvant):fata, patrie, scoala, casa, Bucuresti, Gigel, Argesetc.b)substantiv compuse(formate din doua sau mai multe cuvinte):bunavointa, binefacere, caine-lup, Stefan cel Mare, Campulung, Piatra Neamtetc.

Genul substantivelor

a)substantiv masculin:un elev(singular) -doi elevi(plural);b)substantivfeminin:o eleva(singular) -doua eleve(plural);c)substantivneutru:un scaun(singular) -doua scaune(plural).

Substantivul epicare o singura forma pentru masculin si feminin:carabus, elefant, tantar, privighetoare, dihor, greier, vultur, lebada, papagaletc.

Substantivele mobilesunt substantivele nume de fiinta care au o forma pentru masculin si alta pentru feminin.

masculin|femininprofesor, muncitor|profesoara, muncitoareProcedeul cu ajutorul caruia putem forma substantive feminine din cele masculine si invers se numestemotiune.

Numarul substantivelor

Exemple de substantive:

elev-eleva

rata-ratoi

curca-curcan

a)singular:frate, casa, tablou;b)plural:frati, case, tablouri.

Substantivele defective de numar:A.Au forme numai la singular(singularia tantum):a. 1.substantive comune* nume de materie:lapte, miere, unt, secara, mazare, aur, tabla, lana, vata;* termeni de sport:fotbal, oina, sah;* nume abstracte, care exprima insusiri si stari fiziologice:cinste, curaj, bunatate, lene, sete;

a.2.substantive proprii* nume de persoana:Gigel, Costel, Ioana;* nume geografice:Banat, Olt, Bacau, Ceahlau.

B.Au forme numai la plural(pluralia tantum)b.1.substantive comune:anale, sale, calti, icre, taitei, zori, ochelarietc.;b.2.substantive proprii:Bucegi, Carpatietc.

C.Substantivele cu forme multiple de plural sau de singularc.1.cu forme multiple de plural:* sunt substantivele cu acelasi inteles:coli-coale, boli-boale;* cu inteles diferit:cornuri(produse de panificatie sau instrumente muzicale),coarne(la animale),corni(la arbusti);capi(conducatori sau sefi),capete(extremitati ale sau ale unor obiecte),capuri(termen geografic).

c.2.cu forme multiple de singular:pantec-pantece; foarfec-foarfece; oaspete-oaspe.

Substantivul colectivdenumesc o totalitate de obiecte de acelasi fel:stol, grup, oaste, studentime, bradet, pietris, porumbisteetc.

Declinarea substantivelor

Declinarea substantivelor din limba romana

Cazurile sunt formele pe care le iau substantivele pentru a indeplini o functie sintactica in propozitie.

Trecerea unui substantiv prin toate formele si constructiile cauzale poarta denumirea dedeclinare.Declinarea cu articol hotarat:CAZURILEFUNCTIILE SINTACTICE

Nominativ (N.)subiect:Elevulciteste expresiv.nume predicativ:Costelesteprietenulmeu.atribut substantival apozitional: Si satulHumulestinu-i un sat laturalnic.(Ion Creanga)

Acuzativ (Ac.)nume predicativ:Caietul estepentru colegultau.Atribut substantival prepozitional:Diamantede rouascaparau ici-colo.(M. Sadoveanu)complement direct:Daucarteaelevului de serviciu.complement indirect:Vorbeamdespre colegiitai.complement de agent:Baiatul a fost crescut debunicalui.complement circumstantial de loc:Noi amplecatin satulacela.complement circumstantial de timp:Doar n-am a traicat lumea.(Ion Creanga)complement circumstantial de mod:Atunci calul zboaraca vantul.complement circumstantial de scop:La curte se facuse mare pregatirepentru ospatulacesta.(C. Negruzi)complement circumstantial de cauza:Hassan,demirare, e negru-pamant(G. Cosbuc)

Dativ (D.)complement indirect:Prietenilorle acord incredere.Datorita efortuluiam obtinut rezultate bune.

Genitv (G.)nume predicativ:Rezultatele suntale claseinoastre.atribut substantival genitival:Carteacoleguluimeu este pe banca.atribut substantival prepozitional:Luptaimpotriva tiranieia luat sfarsit.complement indirect:Fulgerele adunat-aucontra fulgeruluicare/In turbarea-i furtunoasa a cuprins pamant si mare.(M. Eminescu)complement circumstantial de loc: Popa Gheorghe se mai opri o datadeasupra rapii. (Camil Petrescu)complement circumstantial de timp:In timpul revederiis-a emotionat.complement circumstantial de cauza:Din pricina lui Pepelea, Pavel isi rupea ciubotele.(Ion Creanga)complement circumstantial concesiv:In ciuda greutatilordrumului, oamenii erau veseli.

Vocativ (V.)nu are functie sintactica.

Declinarea cu articol nehotarat:

SINGULAR

CazuriMasculinFemininNeutru

N.cine?un elevo elevaun tablou

Ac.pe cine ? ce ?(pe) un elev(pe) o elevaun tablou

D.cui ?unui elevunei eleveunui tablou

G.al, a, ai, ale cui ?unui elevunei eleveunui tablou

V.----

PLURAL

CazuriMasculinFemininNeutru

N.cine ?niste eleviniste eleveniste tablouri

Ac.pe cine ? ce?(pe) niste elevi(pe) niste eleveniste tablouri

D.cui ?unor eleviunor eleveunor tablouri

G.al, a, ai, ale cui ?unor eleviunor eleveunor tablouri

V.----

Schimbarea valorii gramaticale

Morfologia Limbii Romane. Schimbarea valorii gramaticale

Valoare adjectivala

a)cand insotesc si determina un alt substantiv:Si-acum ar vrea un neamcalauS-arunce jug in gatul tau.(G. Cosbuc)b)insotite de o prepozitie, pot deveni locutiuni adjectivale:Omulcu judecataa fost apreciat(cu judecata- locutiune adjectivala - omulchibzuit).

Valoare adverbiala:

a)cand determina un verb sau un adjectiv :Ea s-a maniat foc.(foarte rau)Fata era desteapta foc.(foarte desteapta)b)cand substantivele denumesc anotimpurile, zilele sau momente ale zilei (toamna, dimineata, noaptea).Deosebirea dintre aceste adverbe si substantivele din care provin consta in faptul ca atunci cand sunt adverbe determina verbul:

Toamnase culeg roadele.(adverb)Toamnaeste anotimpul meu preferat.(substantiv)

c)insotite de o prepozitie, pot deveni locutiuni adverbiale :El vorbeacu blandete.(locutiune adverbiala vorbeabland)Prin schimbarea valorii gramaticale substantivul capata, de obicei, un sens nou.

Locutiunile substantivale

Morfologia Limbii Romane - Locutiunile substantivale

Locutiunile substantivale sunt grupurile de doua sau mai multe cuvinte care, impreuna, au intelesul unui substantiv.

Cele mai multe locutiuni substantivale au aparut din locutiuni verbale, prin transformarea infinitivului lung in substantiv propriu-zis.

Locutiuni verbaleLocutiuni substantivale

a-(i) parea rauparere de rau (regret)

a tine mintetinere de minte (memorie)

a aduce aminteaducere-aminte (amintire)

a baga de seamabagare de seama (atentie)

a lua aminteluare-aminte (grija, atentie)

Locutiunile substantivale se comporta ca un substantiv, avand forme pentru singular si plural, putand fi articulate sau nearticulate.

Cuvintele din care este alcatuita o locutiune substantivala nu se pot analiza separat.

Alte locutiuni substantivale mai frecvent folosite sunt:

Locutiuni substantivaleSensul locutiunii

punct de vedereopinie, parere

bataie de jocBatjocura

bataie de capSuparare

dare de manaDarnicie

nebagare de seamaNeatentie

Model de analiza

Morfologia Limbii Romane - Model de analiza

Patria eaducerea-amintede zilele copilariei.(Al Russo)aducerea-aminte= locutiune substantivala (amintirea), genul feminin, numarul singular, cazul nominativ, articulat cu articolul hotarat a, functie sintactica de nume predicativ.

La ce statorniciaparerilor de rau,Cand prin aceasta lume sa trecem ne e scrisCa visul unei umbre si umbra unui vis.(M. Eminescu)parerilor de rau= locutiune substantivala (regretelor), genul feminin, numarul plural, cazul genitiv, articulat cu articolul hotarat lor, functie sintactica de atribut substantival genitival.

Articolul din limba romana

ARTICOLUL

Articolul este partea de vorbire flexibila care insoteste substantivul, aratand in ce masura obiectul denumit de acestaestecunoscut vorbitorilor.

In cele ce urmeaza veti gasii cateva exemple cuarticoluldin limba romana:

Caietuleste pe banca.M-am intalnit dimineata cuuncoleg.Chiar daca avem in atentie numaiarticolulhotarat si nehotarat, definitia nu corespunde realitatii lingvistice, pentru ca ele insosesc si adjectivul.

Frumosuluicopac i-am taiat crengile.ARTICOLUL HOTARAT (enclitic)se alipeste la sfarsitul cuvantului, aratand in mod precis (hotarat) obiectul denumit.

CAZSINGULARPLURAL

N./Ac.omul, casa, muntele;oamenii, casele, muntii

G./D.omului, casei, muntelui;oamenilor, caselor, muntilor

V.omule!oamenilor!

ARTICOLUL NEHOTARAT (proclitic)se asaza inaintea substantivelor care denumesc obiecte necunoscute dinainte, fara a le determina precis.

CAZMASCULINFEMININ

SINGULARPLURALSINGULARPLURAL

N./Ac.unelevnisteelevioelevanisteeleve

G./D.unulelevunoreleviuneieleveunoreleve

Observatii:

Articolulhotarat poate fi proclitic:1. cand precede un substantiv propriu masculin, nume de persoana in G./D. sau un substantiv propriu feminin, de origine straina:Lui Costeli-am dat cartea.Cartealui Carmeneste noua.2. cand precede substantivele comune nearticulate enclitic si urmate de un adjectiv posesiv:Lui varu-taui-am dat caietul.3. cand substantivele masculinenene, bade, mosin G./D. sunt urmate de un nume propriu :Mamalui baditaIon isi petrecea baietul la groapa.4. cand substantivele care denumesc lunile anului sunt la G./D.:Pe la sfarsitullui martiei-am povestit intamplarea.ARTICOLUL POSESIV GENITIVALse asaza inaintea unui substantiv sau pronume in genitiv si intra in alcatuirea pronumelui posesiv si a numeralului ordinal.

Leaga numele obiectului posedat de numele posesorului, avand formele :ai, a, ai, ale.

Articolulposesiv care preceda un substantiv sau un pronume cu functia de atribut se acorda in gen si numar cu substantivul determinat, nu cu substantivul sau pronumele in genitiv:

carteaelevuluicartialeelevilor

copilalvecineicopiiaivecinelor

ARTICOLUL DEMONSTRATIV (ADJECTIVAL)insoteste un adjectiv sau un numeral, stabilind legatura dintre aceste parti de vorbire si substantivul determinat (cel, cea, cei, cele).

Observatii:Se numestearticoldemonstrativ, deoarece provine din forma veche a pronumelui demonstrativ:cel (acel), cea (aceea), cei (aceia), cele (aoalea)sl adjectival, deoarece, de obicei, insoteste un adjectiv.

Articoluldemonstrativ (adjectival) se acorda in gen, numar si caz cu substantivul determinat de adjectivul sau de numeralul pe care-l insoteste:

N./Ac.elevaceasilitoare

D./G.eleveiceleisilitoare

In concluzie, articolul are urmatoarele caracteristici:

- reprezinta o clasa morfologica restransa

- nu are autonomie semantica;

- nu indeplineste functii sintactice;

- serveste numai ca instrument gramatical auxiliar pentru flexiunea altor parti de vorbire.

Model de analiza

Morfologia Limbii Romane. Model de analiza

Deasupra capuluizarilujerulunui crince se ridica asa de inalt, ca parcafloareadin varfisi deschideapaharulchiardedesuptul bulgarului de aursa-i culeagarazele.(Emil Garleanu)deasupra capului= substantiv comun, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul genitiv precedat de prepozitia compusa deasupra, articulat cu articolul hotatat lui, functie sintactica de complement circumstantial de loc.

lujerul= substantiv comun, simplu, genul masculin, numarul singular, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotarat l, functie sintactica de complement direct.

unui crin= substantiv comun, simplu, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, articulat cu articolul nehotarat proclitic unui, functie sintactica de atribut substantival genitival.

floarea= substantiv comun, simplu, genul feminin, numarul singular, cazul nominativ, articulat cu articolul hotarat a, functie sintactica de subiect.

din varf= substantiv comun, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla din, nearticulat, functie sintactica de atribut substantival prepozitional.

paharul= substantiv comun, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotarat l, functie sintactica de complement direct.

dedesuptul bulgarului= substantiv comun, simplu, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, precedat de prepozitia dedesuptul, articulat cu articolul hotarat lui, functie sintactica de complement circumstantial de loc.

de aur= substantiv comun, numai cu forma de singular, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla de, nearticulat, functie sintactica de atribut substantival prepozitional.

razele= substantiv comun, simplu, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotarat le, functie sintactica de complement direct.

Adjectivul

ADJECTIVUL din morfologia limbii romane

Adjectivul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirea (caracteristica) unui obiect.

Adjectivul insoteste si determina un substantiv, avand forme deosebite pentru genul si numarul substantivului:

NumarMasculinFeminin

Singularelevharniccladireinalta

Pluraleleviharnicicladiriinalte

Dupa flexiuneadjectivele pot fi:

A. Adjective variabile- care-si schimba forma dupa gen, numar si caz:bun,buna,buni,bune.

a.1.Adjectivul cu doua terminatii,cand, la singular, au o forma pentru genul masculin si alta pentru feminin:

frumos-frumoasa;negru-neagra.a.2.Adjectivulcu o singura terminatie,cand, la singular, au aceeasi forma si pentru masculin si pentru feminin:

izvorrece-aparece;creionverde-iarbaverde.B.Adjectiveinvariabile-care-si pastreaza forma indiferent de gen, numar si caz. Ele provin din limbi straine si sugereaza culori (gri, maro, bordo, oliv, vernil) sau alte caracteristici (eficace, propice, vivace, atroce, locvace):

tigruatroce-tigroaicaatroce.Alte adjective invariabile provin din adverbe (asa, asemenea):

M-a impresionatasaintamplare.Asaom (oameni) nu-l (i) gasesti oriunde. Dupa origine, adjectivele se clasifica in :

A. adjective propriu-zise:frumos, harnic, bun, inteleptetc.

B. adjective pronominale,provenite din pronumele ce determina un substantiv:

b.1.adjectivedemonstrative:elevulacesta,acela,celalalt;b.2.adjectivenehotarate:fiecareprofesor,unelecolege,toticopiii;

b.3.adjectiveposesive:soramea, colegiinostri;b.4.adjectivenegative:nici uncaiet,nici oculegere;b.5.adjectivede intarire:elinsusi, tuinsuti,Ioanainsasi,noiinsine,eiinsisi;b.6.adjectiverelative:Nu stiu1/cetaina ascunzi.2/;b.7.adjectiveinterogative:Careom din lume nu doreste pacea? Dupa structuraadjectivele sunt:

Adjective simple:lenes, intelept, rau, inteligent, inalt;

Adjective compuse:cumsecade(cum + se + cade);atotputernic(a + tot + puternic);galben-auriu, tehnico-stiintific, alb-argintiu.

Schimbarea valorii gramaticale

Schimbarea valorii gramaticale in limba romana

Valoare substantivala

O constructie in care se afla un substantiv insotit de adjectiv poate fi simplificata prin inlaturarea substantivului:

Omullenesnu este apreciat./Lenesulnu este apreciat.

In constructia simplificata, cuvantullenesulnu mai insoteste un substantiv, deci si-a pierdut valoarea gramaticala de adjectiv, si s-a substantivat, a devenit substantiv. Substantivarea adjectivuluileness-a facut prin articularea lui cu articolul hotarat enclitic (-l).

Adjectivele devenite substantive se comporta ca orice substantiv. Ele pot fi insotite de un adjectiv propriu-zis, de adjective pronominale sau de un numeral:micutullenes, acestlenes, treilenesi.

Daca nu sunt precedate de articolul adjectival(cel, cea, cei, cele), pot fi insotite de articolul nehotarat:Uncredincios al imparatului a iesit din palat.Valoare adverbiala

Cele mai multe adjective pot fi folosite ca adverbe de mod pentru a arata caracteristica unei actiuni sau a unei insusiri exprimate de alt adjectiv.

Colegul meu scriefrumos(valoare de adverb de mod, deoarece determina verbul scrie)

Pasarea avea penelefrumos colorate(valoare de adverb de mod, deoarece arata caracteristica insusirii exprimate de adjectivul colorate)

Adjectivele folosite cu valoare de adverb devin parti de vorbire neflexibile, intrucat ele nu se mai refera la un substantiv :

Colegul meu scriefrumos.frumos= adverb de mod provenit din adjectiv, simplu, grad de comparatie pozitiv, functie sintactica de complememt circumstantial de mod.

Locutiuni adjectivale

Locutiuni adjectivale din morfologia limbii romane

Insusirea unui obiect poate fi exprimata si prinlocutini adjectivale(grupuri de cuvinte care au valoarea unui adjectiv). Ele se comporta ca un adjectiv.

In cele ce urmeaza avei cateva exemple de locutiuni adjectivale.

Nu se cuvine sa-ti pierzi prieteniicei cu credinta. (credinciosi)Baiatul acela erade treaba.(cumsecade)Am intalnit un omcu stare.(instarit, bogat)Dintre toti copiii, fata cea mai mare era mai tacuta si maicu judecata.(chibzuita)Parea un omde seama.(important)

Locutiunile adjectivalese comporta ca un adjectiv:

a) pot fi insotite de articolul demonstrativ (adjectival):omulcel cu stare;b) pot avea grade de comparatie:un ommai de nadejde;un baiatfoarte de treaba.

Gradele de comparatie ale adjectivului

Gradele de comparatie ale adjectivului din limba romana

A.POZITIV- exprima insusirea, calitatea obisnuita fara a compara cu alta :elevharnic, trandafirrosu, apalimpede.Adjectivul la gradul pozitiv poate fi insotit sau nu de articolu demonstrativ (adjectival)cel, cea, cei, cele:elevulcel silitor; eleviicei silitori.

B.COMPARATIV- cand insusirea unui obiect este comparata cu aceeasi insusire a altui obiect sau a aceluiasi obiect in momente diferite:b.1. Comparativul de superioritate (adverbulmai):Caietul lui estemai ordonatdecat al tau.b.2. Comparativul de egalitate (la fel de, tot atat de, tot asa de):Secerisul fusesetot atat de greuca si mai inainte.b.3. Comparativul de inferioritate (mai putin):Verisorul tau estemai putin voinic.C.SUPERLATIVULexprima insusirea la cel mai inalt sau cel mai scazut grad.c.1. Superlativul relativ exprima insusirea la cel mai inalt sau cel mai scazut grad, prin comparatie cu alt obiect:lonescu estecel mai silitorelev din clasa a VII-a.Superlativul relativ poate fi:-de superioritate:Ceahlaul estecel mai inaltvarf al Carpatilor Orientali.-de inferioritate:Muntele acela estecel mai putin inaltdintre toti muntii.c.2.Superlativul absolutexprima, fara comparatie, gradul cel mai inalt sau cel mai scazut al unui obiect. Se construieste cu adverbelefoarte taresau prin altemijloace mai expresive:

* adverbele si locutiunile adverbiale legate de adjectiv prin prepozitia de:grozav, neinchipuit, extraordinar, nemaipomenit, din cale afara, extrem de;

* prin repetarea adjectivului:o gradinafrumoasa, frumoasa;* prin lungirea si repetarea unei vocale sau a unei consoane :bunna, maare, gallben,rrau;* diferite expresii in care adjectivul este insotit de un substantiv ce-i da valoare de superlativ absolut:suparatfoc, reade mama foculuietc.ObservatiiNu au grade de comparatie :A. adjectivele care exprima insusiri ce nu pot fi comparate:gigantic, urias, colosal, complet, intreg, unic, principal, perfect, egal, vesnic.

B. adjectivele care in limba latina reprezinta forme ale comparativului sau superlativului:exterior, interior, minim, maxim, posterior, anterior, minor, major, superior, inferior, supremetc.

Model de analiza

Morfologia Limbii Romane - Model de analiza

Astazi tot se mai vad daramaturi de cetatuie intr-acestlocminunat de frumossiplinde legende si suveniri despre Negru-Voda, domnulcel mai popularintre taraniinostri.(N. Balcescu)acest= adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, forma literara, genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ, functie sintactica de atribut adjectival.

minunat de frumos= adjectiv propriu-zis, variabil, cu doua terminatii genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ, grad de comparatie superlativ absolut, functie sintactica de atribut adjectival.

plin= adjectiv propriu-zis, variabil, cu doua terminatii, genul neutru numarul singular, cazul acuzativ, grad de comparatie pozitiv, functie sintactica de atribut adjectival.

cel mai popular= adjectiv propriu-zis, variabil cu doua terminatii, genul masculin, numarul singular, cazul nominativ, grad de comparatie superlativ relativ de superioritate, functie sintactica de atribut adjectival.

nostri= adjectiv pronominal posesiv (mai multe obiecte posedate - mai multi posesori), persoana I, numarul plural, genu masculin, cazul acuzativ, functie sintactica de atribu adjectival.

De jur imprejur, stau muntii cu piscuriinalte, peste care bradisulnegruse intinde ca oimensahaina de doliu.Nici opasare nu-si indreapta zborulsaupeste salbaticia si tacerea de mormant a locuriloracestora.(C. Hogas)inalte= adjectiv propriu-zis, simplu, variabil, cu doua terminatii, genul neutru, numarul plural, cazul acuzativ, grad de comparatie pozitiv, functie sintactica de atribut adjectival.

negru= adjectiv propriu-zis, simplu, variabil, cu doua terminatii, genul neutru, numarul singular, cazul nominativ, grad de comparatie pozitiv, functie sintactica de atribut, adjectival.

imensa= adjectiv propriu-zis, simplu, variabil, cu doua terminatii, genul feminin, numarul singular, cazul acuzativ, fara grad de comparatie, functie sintactica de atribut adjectival.

nici o= adjectiv pronominal negativ, compus, genul feminin, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de atribut adjectival.

sau= adjectiv pronominal posesiv (un obiect posedat, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular, genul neutru, cazul acuzativ, functie sintactica de atribut adjectival.

acestora= adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, forma literara, genul neutru, numarul plural, cazul genitiv, functie sintactica de atribut adjectival.

Acum eramliber. in ceasulacelaam gustatcea mai marefericire in sufletulmeu, caci nimic pe lume nu emai scumpsimai slavitdecat libertatea:ea este darulcel mai nepretuit.(V. Alecsandri)liber= adjectiv propriu-zis, simplu, variabil, cu doua terminatii, genul masculin, numarul singular, cazul nominativ, grad de comparatie pozitiv, functie sintactica de nume predicativ.

acela= adjectiv pronominal demonstrativ de departare, forma literara, genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ, functie sintactica de atribut adjectival.

cea mai mare= adjectiv propriu-zis, simplu, variabil, cu o terminatie, genul feminin, numarul singular, cazul acuzativ, grad de comparatie superlativ de superioritate, functie sintactica de atribut adjectival.

meu= adjectiv pronominal posesiv (un singur obiect posedat, un singur posesor), persoana I, numarul singular, genul neutru, cazul acuzativ, functie sintactica de atribut adjectival.

mai scump si mai slavit= adjective propriu-zise, simple, variabile, cu doua terminatii, genul neutru, numarul singular, cazul nominativ, grad de comparatie comparativ de superioritate, coordonate prin conjunctia copulativa i, functie sintactica de nume predicativ multiplu.

cel mai nepretuit= adjectiv provenit din participiu, forma negativa, genul neutru, numarul singular, cazul nominativ, gradul de comparatie superlativ relativ de superioritate, functie sintactica de atribut adjectival.

Vorba ceea:un nebunarunca-o piatra in balta si zececumintin-o pot scoate.(I. Creanga)un nebun= substantiv comun, simplu, provenit din adjectiv (prin conversiune), genul masculin, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de subiect.

cuminti= substantiv comun, simplu, provenit din adjectiv (prin conversiune), genul masculin, numarul plural, cazul nominativ, functie sintactica de subiect.

Lasati imparatului cununa sacea fara de prihana.(M. Sadoveanu)cea fara de prihana= locutiune adjectivala (pura, neprihanita) alcatuita din substantivul prihana si prepozitia compusa fara de, insotita de articolul demonstrativ adjectival cea, genul feminin, numarul singular, cazul acuzativ, gradul de comparatie pozitiv, functie sintactica de atribut adjectival.

Baiatul erafoarte de treaba.foarte de treaba= locutiune adjectivala (foarte cumsecade), alcatuita din substantivul treab si prepozitia de, cazul nominativ, gradul de comparatie superlativ absolut, functie sintactica de nume predicativ.

Ea ramanea cu surorile si fratii si-i povatuia sa fiemai cu rabdare.

mai cu rabdare= locutiune adjectivala (mai rabdatori), alcatuita din substantivul rabdare, prepozitia cu, cazul nominativ, gradul de comparatie comparativ de superioritate, functie sintactica de nume predicativ.

Pronumele

Pronumele din limba romana

Pronumele este compus din urmatoarele grupuri de cuvinte: (pro + nomen = pentru nume)

Pronumele este partea de vorbire flexibila care inlocuieste un tantiv (nume).

PRONUMELE PERSONAL tine locul persoanelor ( I, a II-a, a III-a, singular si plural).PERSOANA ICazuriIntrebareSingularPluralFunctie sintactica

Forme accentuateForme neaccentuateForme accentuateForme neaccentuate

N.cine?eu-noi-subiect

Ac.(pe) cine ?(pe) minema, m-(pe) noinecomplement direct

D.cui?mieimi, minouane, nicomplement indirect

G.al, a, ai, ale cui?-----

V.------

PERSOANA a II-aCazuriIntrebareSingularPluralFunctie sintactica

Forme accentuateForme neaccentuateForme accentuateForme neaccentuate

N.cine?tu-voi-subiect

Ac.(pe) cine ?(pe) tinete-(pe) voiva, v-complement direct

D.cui?tieiti, ti-vouava, vi, v-complement indirect

G.al, a, ai, ale cui?-----

V.-tu!-voi!--

Observatii

Pronumelede persoana I si a II-a au aceleasi forme pentru masculin si feminin, iar cele de persoana a III-a au forme speciale pentru masculin si feminin.

Pronumelepersonale de persoana I si a II-a nu au forme pentru cazul genitiv. Vocativ au numai pronumele personale de persoana a II-a singular si plural (tu; voi).

Pronumelepersonal la acuzativ are forme accentuate si neaccentuate.

PERSOANA a III-a(masculin)

CazuriIntrebareSingularPluralFunctie sintactica

Forme accentuateForme neaccentuateForme accentuateForme neaccentuate

N.cine?el-ei-subiect

Ac.(pe) cine ?(pe) elil, l-(pe) eiii, i-complement direct

D.cui?luiii, i-lorle, licomplement indirect

G.al, a, ai, ale cui?lui-lor-atribut pronominal genitival

V.------

PERSOANA a III-a(feminin)

CazuriIntrebareSingularPluralFunctie sintactica

Forme accentuateForme neaccentuateForme accentuateForme neaccentuate

N.cine?ea-ele-subiect

Ac.(pe) cine ?(pe) eao-(pe) elele-complement direct

D.cui?eiii, i-lorle, licomplement indirect

G.al, a, ai, ale cui?ei-lor-atribut pronominal genitival

V.------

La persoana a III-a in afara de pronumeleel, ea, ei, elese folosesc si pronumele personale:dansul, dansa, dansii, dansele.

Pronumele personal de politeteare forme numai pentru persoanele a II-a (dumneata, dumitale, dumneavoastra) si a III-a (dumnealui, dumneaei, dumnealor).

Pronumele personal neaccentuat la dativ poate determina un substantiv la nominativ sau la acuzativ :palaria-mi, palaria-ti, palaria-i. In asemenea constructii pronumele la dativ are sens posesiv:palariamea, palariata, palariaei(lui). Acest dativ se numestedativ posesiv.

Determinand un substantiv, pronumele personal la dativul posesiv are functie sintactica de atribut pronominal.

Formele neaccentuate ale persoanei I si a II-a singular la cazul dativ (mi-, ti-, imi, iti) se intrebuinteaza cu rol stilistic in basmele si baladele populare pentru a arata ca povestitorul participa sufleteste la desfasurarea actiunii. Dativul folosit in acest scop se numeste dativ etic:

Setila repede-repedemi tile-a supt pe toate de-a randul.(I. Creanga)Pronumelela dativul etic nu are functie sintactica.

Model de analiza pentru pronume

Peste gatul incordat al calului, cu fruntea ridicata sus, ochiiluiprivesc si piata goaladimprejurul luiparca se umple de lume.Indaratul eiun ceas a batut si tot soiul de oameni au inceput sa roiasca spre vechile curti unde tineaelsfat odata.(D. Anghel)lui= pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival.

dimprejurul lui= pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, precedat de prepozitia compusa dimprejurul, functie sintactica de atribut pronominal prepozitional;

indaratul ei= pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul genitiv, precedat de prepozitia indaratul, functie sintactica de complement circumstantial de loc.

el= pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de subiect.

Si stepa toata imprejurLa strigatu-miva rasariCu dansaslobod m-oi iubi,Uitand de oasele-tipustii.(I. Pillat)mi= pronume personal, persoana I, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal;

cu dansa= pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla cu, functie sintactica de complement indirect;

i= pronume personal, persoana a II-a, numarul singular, cazul dativ posesiv (oasele tale), forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal.

Pronumele de intarire insoteste un pronume personal (elinsusi)sau un substantiv (elevainsasi)cu scopul de a-l preciza; este folosit numai ca adjectiv pronominal de intarire.

Aceste forme sunt alcatuite din vechile pronume personaleins(u),carora li s-au adaugat formele de dativ ale pronumelor personale sau reflexive neaccentuate :mi, i, i, ne, v, le.

SINGULARPLURAL

MasculinFemininMasculinFeminin

ins (u)ins (a)ins (i)ins (e)

-mi (eu)-mi (eu)-ne (noi)-ne (noi)

-i (tu)-i (tu)-v (voi)-v (voi)

-i (el)-i (ea)-i (ei)-i (el/ea)

Insotind unpronumepersonal sau un substantiv, devin adjective pronominale de intarire si se acorda in gen, numar si caz cu pronumele personal sau cu substantivul determinat.Si cea dintai scolarita a fostinsasiSmarandita popii.(I. Creanga)Noiinsineam intarziat.Pronumele reflexiv din limba romana

Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv inlocuieste obiectul asupra caruia se exercita in mod direct sau indirect actiunea unul verb.

Pronumele reflexiv prezinta particularitati morfologice si sintactice distincte :

- are numai cazurile acuzativ si dativ, iar formele au aceeasi persoana si acelasi numar ca si subiectul verbului determinat.

- reprezinta aceeasi persoana ca si subiectul, avand forme proprii numai pentru persoana a III-a.

Ac.pe sine, se, s-

D.siesi, sie, isi, si-

- aceste forme sunt nediferentiate dupa gen si numar, iar la persoanele I si a II-a se folosesc formele neaccentuate de acuzativ si de dativ ale pronumelui personal.

In cadrulpronumelui reflexivputem distinge :

reflexivul dinamic, care exprima o actiune cu participarea intensa a subiectului, construit cu pronume in acuzativ, dar si in dativ:magandesc,seteme,isiinchipuie,isiimagineaza;

reflexivul obiectivexprima coincidenta dintre subiectul si obiectul actiunii:aseimbraca, asetrezi;

reflexivul reciprocarata ca actiunea este savarsita de doua sau mai multe persoane, fiecare suferind rezultatul actiunii celuilalt:asecerta, aseiubi, asebate, asesaluta.

In multe constructii, pronumele reflexive neaccentuate la dativ determina un substantiv, au sens posesiv si functie sintactica de atribut pronominal(dativul posesiv).

Model de analiza pentru pronumele reflexiv

Isiia palaria de pe cap.Costelsi-a bagat banii in chimir.Pronumele reflexiveisi, si-determina substantivul palaria, respectiv banii si arata ca subiectul (el - Costel) este posesorul obiectului palaria, respectiv banii.

isi= pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal,

si-= pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal.

Specificul pronumelor reflexive cu sens posesiv consta, deci, in faptul ca ele determina un substantiv, care denumeste obiectul posedat de subiect.

Pronumele reflexivsine, construit cu diferite prepozitii are urmatoarele functii sintactice :

atribut pronominal prepozitional:

Iubireade sineinseamna egoism. complement direct:

Cine nu se punepe sinejertfa nu-i vrednic sa stapaneasca. complement indirect:

Vorbeste mereudespre sine. complement circumstantial de loc:

L-a asezatlanga sine.Pronumele posesiv

Pronumele posesiv din morfologia limbii romane

Pronumele posesiv inlocuieste numele obiectului posedat si indica persoana posesorului.

Din structura sa face parte articolul posesiv(al, a, ai, ale)si are forme diferite dupa persoana, gen, numar si partial, dupa caz.Articolul posesival, ai, a, alese schimba dupa genul si numarul obiectului posedat inlocuit.cartea / cartile / pomul / pomii - a mea / ale mele / al meu / ai mei.Pronumele propriu-zis se modifica in functie de persoana si numarul posesorilor:Cartea estea mea.(persoana I, numarul singular)Cartea estea ta.(persoana a II-a, numarul singular)Carteaestea noastra.(persoana I, numarul plural)

Pronumele posesiv are genul, numarul si cazul substantivului substituit.

Pe banca suntale noastre(cartile)- genul feminin, numarul plural, cazul nominativ.Pe-al meu(caietul) l-a corectat- genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ.

Functii sintactice subiect:Ai nostriau plecat. nume predicativ(in nominativ):Cartea estea ta. nume predicativ(in acuzativ):Darurile suntpentru ai tai. atribut pronominal prepozitional:Elnu privea lumea cu ochica ai nostri. atribut pronominal genitival:Am ascultat parereaalor sai. complement direct:I-am vazutpe ai vostri. complement indirect(in acuzativ):Discutamdespre ai tai. complement indirect(in dativ):Le-am spusalor meivestea. complement circumstantial de loc:Gigel s-a intorsla ai saiplin de trofee. complement de agent:Banca a fost reparatade ai nostri.Observatii:

Cazurile dativ si genitiv se exprima prin articolul posesiv, care are formaalor, urmat de formele pronumelui care arata mai multe obiecte posedate:alor mei, alor tai, alor sai, alor nostri, alor vostri.

Le-am datalor taicartea.(complement indirect)Sfatulalor meil-am ascultat.(atribut pronominal genitival)Ei au navalitasupra alor nostri.(complement indirect)

Cand determina un substantiv care denumeste obiectul posedat, pronumele posesiv isi schimba valoarea gramaticala, se acorda cu substantivul determinat in gen, numar si caz si devine adjectiv pronominal posesiv, cu functie sintactica de atribut adjectival.

Sorameaa plecat cu prietenii sai.Model de analiza pentru pronumele posesiv

Sinan se mira de indraznealaalor nostri. El gasi de cuviinta sa spuna sialor sai.(N. Balcescu)alor nostri= pronume posesiv (un singur obiect posedat, mai multi posesori), persoana I, numarul plural, genul masculin, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival.

alor sai= pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular, genul masculin, cazul dativ, functie sintactica de complement indirect.

Acel imparat mare si puternic isi intinsese marginile imparatieisalesi toti imparatii erau indatorati a-i da cate un fiude-ai saica sa-i slujeasca.(P. Ispirescu)sale= adjectiv pronominal posesiv (un singur obiect posedat, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular, genul feminin, cazul genitiv, functie sintactica de atribut adjectival.

de-ai sai= pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular, genul masculin, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpl de, functie sintactica de atribut pronominal prepozitional.

Pronumele demonstrativ din limba romana

Pronumele demonstrativ

Pronumele demonstrativ inlocuieste numele unui obiect indicand totodata apropierea, departarea obiectului ori identitatea acestuia cu sine insusi sau cu alt obiect.

Tipurile depronume demonstrativesunt:

pronume demonstrativ de apropiere:simpleacesta, aceasta;compusecestalalt, ceastalalta;

pronume demonstrativ de departare:simpleacela, aceea;compusecelalat, cealalta;

pronume demonstrativ de identitate:compuseacelasi, aceeasi.

Pronumele demonstrativedisting opozitii:

de gen: acesta/aceasta; acela/aceea; acelasi/aceeasi; celalat/cealalta;de numar: acesta/acestia; aceasta/acestea; acela/aceia;de caz: acesta/acestia (N.-Ac.); acestuia/acestora (D.-G.)

Dintre valorile de intrebuintare trebuie consemnata folosirea cu sens neutru a formelor de feminin:aceasta, asta, aceea. Sensul neutru se refera la faptul exprimat intr-o comunicare:

Aceastaintre noi adesea o vedemSi numai cu cei mari egalitate vrem.(G. Alexandrescu)Formele populare ale pronumelui demonstrativ sunt: asta, asta, ala, ala, astalalt, astalalta, alalalt, ailalta:

Stii ca are haz siasta?(I. Creanga)Candpronumele demonstrativdetermina un substantiv (omulacela), el isi schimba valoarea gramaticala devenind adjectiv pronominal demonstrativ, acordandu-se cu substantivul determinat in gen, numar si caz, cu functia sintactica de atribut adjectival.

Topica

Adjectivele demonstrative pot sta inainte sau dupa substantiv, exceptie facand adjectivul demonstrativ de identitate, care sta numai inaintea substantivului (acelasi elev, aceiasi oameni). Adjectivele demonstrative compuse nu-si schimba forma, indiferent de pozitia lor fata de substantiv (omul celalalt, celalalt om), pe cand adjectivele demonstrative simple pierd particula -a cand sunt antepuse:acestelev,acelcreion, fata de elevulacesta, creionulacela.Pronumele si adjectivele demonstrative la feminin singular (fataaceea/aceeasifata)se scriu cu diftongul ea spre deosebire de formele masculin de plural, care se scriu si se pronunta cu diftongul ia: (copiiiaceia/aceiasioameni).

Model de analiza pentru pronumele demonstrativ

Acestiasunt prieteniicelorlalti. Ei au ramasaceiasi.acestia = pronume demonstrativ de apropiere, simplu, forma literara, genul masculin, numarul plural, cazul nominativ, functie sintactica de subiect

celorlalti = pronume demonstrativ de departare, compus, forma literara, genul masculin, numarul plural, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival

aceiasi = pronume demonstrativ de identitate, compus, forma literara, genul masculin, numarul plural, cazul nominativ, functie sintactica de nume predicativ

Pe vremea cand apeleacestoranetezeauaceleasicampii, scoarta pamantului lucra, incretindu-se treptat.(G. Bogza)acestora = pronume demonstrativ de apropiere, forma literara, genul feminin, numarul plural, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival

aceleasi = adjectiv pronominal demonstrativ de identitate, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functie sintactica de atribut adejectival

Schimbarea valorii gramaticale

Morfologia Limbii Romane. Schimbarea valorii gramaticale

Valoare substantivalaPrin articulare, pronumele personal de persoana I singulareusi pronumele reflexiv, persoana a III-a, cazul acuzativsinedevin substantive.

Flecare isi areeulsau.Si-a zisin sinealui cu durere.Pronumele relativ

Morfologia Limbii Romane. Pronumele relativ

Pronumele relativ stabileste relatia intre o propozitie subordonata si regenta ei. Se foloseste numai in fraza si are acelasi rol ca si conjunctiile subordonatoare sau adverbele relative

Pronumele relativ se deosebeste insa de conjunctii prin faptul ca indeplineste in propozitia pe care o introduce o anumita functie sintactica, in timp ce conjunctia nu este decat un element introductiv al propozitiei subordonate, lipsit de functie sintactica.

Formelepronumelui relativsunt:care, cine, ce, ceea ce, cat, cata, cati, cate. Pronumele relativcinese refera la fiinte,caresicese pot referi atat la fiinte cat si la lucruri, iarcatse refera la cantitatea obiectelor.

Fiecare dintre pronumele relative poate introduce atat propozitii in relatie cu un substantiv (propozitii atributive), cat si propozitii in relatie cu un verb.

Functia sintactica apronumelui relativcare introduce o propozitie atributiva se poate recunoaste usor inlocuind pronumele cu substantivul din regenta al carui loc il tine, la cazul pronumelui:

-subiect:Am apreciateleva1/care se pregatestetemeinic.2/-nume predicativ:Nu stiam1/careesterezultatul concursului.2/-atribut pronominal genitival:Els-a asezatlanga o fantana1/a careiapase scurgea.2/

-complement direct:Zmeul acestaeste mai puternicdecat fratii lui1/pe carei-a lovit.2/-complement indirect (in acuzativ):Am cititcartea1/despre caremi-ai vorbit.2/-complement indirect (in dativ):Ela chematelevul1/caruiai-adatcaietul.2/-complement circumstantial de loc:Admirammuntii1/spre carene indreptampasii.2/-complement circumstantial de timp:Mi-am amintitziua1/in careamprimitvestea.2/-complement circumstantial de cauza:Stiam1/din cauza caruiam-am suparat.2/Pronumele relativcarela cazul genitiv asezat la inceputul propozitiei este atribut al substantivului si este precedat de articolul posesiv:

Am curatat pomul1/ale caruiramuri s-au uscat.2/

masculin singularfeminin pluralmasculin singularfeminin plural

Pronumele relativse acorda in gen si numar cu substantivul inlocuit in propozitia regenta(pomul), iar articolul posesiv(ale)se acorda in gen si numar cu substantivul determinat din propozitia subordonata aflat la dreapta(ramuri).

Insotind un substantiv, pronumele relativecare, ce, cat, cata, cati, catese acorda cu acesta in gen, numar si caz si au functie sintactica de atribut adjectival:

A cumparat1/carecarte i-a placut.2/Am aflat1/ceelevintarzie.2/Eiau luat1/catefloriau dorit.2/Model de analiza

AcumVitoria se abatea iarasi intr-o tara cu totul necunoscuta, cunume de satesi muntipe carenu le mai auzise. A facut popasul obisnuit intr-un satcaruiaii zice Sabasa.(M. Sadoveanu)pe care= pronume relativ, simplu, genul neutru, numarul plural, cazul acuzativ, precedat de propozitia simpla pe, functie sintactica de complement direct.caruia= pronume relativ, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul dativ, functie sintactica de complement indirect.

In casa bunicilor am simtit nevoia sa notezceea ceera chiar sub ochii mei.(I. Teodoreanu)ceea ce= pronume relativ compus, forma neutra, numarul singular, cazul nominativ, functie sinatctica de subiect.

Observatie:

Ceea ceeste un pronume relativ compus cu sens neutru, cand se refera la un fapt, la o situatie anterioara :Vom discuta1/ceea ceai propus.2/

Vedeam1/catadevar,cataculoarese gasescaici.2/cat= adjectiv pronominal relativ, genul neutru, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de atribut adjectival.

cata= adjectiv pronominal relativ, genul feminin, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de atribut adjectival.

Pronumele interogativ

Morfologia Limbii Romane. Pronumele interogativ

Pronumele interogativ substituie anticipat obiectul, cuvantul sau grupul de cuvinte asteptat ca raspuns la un enunt interogativ. Se caracterizeaza printr-o intonatie specifica.

Pronumele interogativecare, cine, ce, cat, cata, cati, catesunt folosite, de obicei, in propozitii interogative.

Caredintre aceste timbre iti plac?Cinete ingrijeste?Cemi-ai adus?Catiau sosit?Pronumele interogativcaredistinge opozitii de gen, numar si caz numai la G. si D.:

N./Ac.- care;

G./D.- caruia (numarul singular, genul masculin);

- careia (numarul singular, genul feminin);

- carora (numorul plural).

Cineca pronume interogativ distinge opozitia de caz:

N./Ac.- cine?

G./D.- cui?

Ceeste un pronume interogativ invariabil si se refera la nume neanimate.

Cat, cata, cati, catese refera la cantitatea sau numarul obiectelor si distingem opozitii de gen si numar:

N./Ac.- cat, cata, cati, cate;

G./D.- cator (numai de caz).

Functia sintactica a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a cuvantului asteptat ca raspuns la intrebare, adica cu a cuvantului caruia ii tine locul.

Functiile sintactice ale pronumelui interogativcine:

N.Cinea venit?(subiect)

Cineesti tu?(nume predicativ)

Ac.Pe cineai lasat acolo?(complement direct)

Cu cinediscutai?(complement indirect)

D.Cuii-ai comunicat vestea?(complement indirect)

G.Al cuibaiat esti tu?(atribut genitival)

Al cuieste baiatul acesta?(nume predicativ)

Cand insotesc un substantiv si-l determina, pronumele interogative isi schimba valoarea gramaticala, devin adjective pronominale interogative, se acorda cu substantivul in gen, numar si caz si au functie sintactica de atribut adjectival.

Cinenu poate deveni adjectiv pronominal intergoativ.

Cerochie este mai frumoasa?Carefloare o oferi colegei?Catielevi vor participa la concurs?Propozitiile construite cu pronume interogativ sau adjective intergogative sunt folosite in fraza ca propozitii subordonate fata de regenta.

Spuneti-mi1/cinelipseste?2/Nu stii1/careelev a intrat in clasa?2/In asemenea constructii pronumele sau adjectivul interogativ are rolul de a stabili relatia intre subordonata in care indeplineste functia sintactica si regenta ei.Pronumele interogativ a devenitpronume interogativ- relativ, iar adjectivul interogativ a devenitadjectiv interogativ-relativ.

Model de analiza

Dumneavoastra, cinstiti oaspeti, se vede ca pasteti bobocii, de nu va pricepetial cuifapt este acesta?-Cinenu stie?(I. Creanga)al cui= pronume interogativ - relativ, numarul singular, cazul genitiv, precedat de articolul posesiv genitival al, functia sintactica de atribut pronominal genitival, cu rol de conjunctie in fraza;

cine= pronume interogativ relativ, numarul singular, cazul nominativ, functia sintactica de subiect.

Auzi tu, mama,cate-mi spune?Si-alearga-n sat sa mai aduneSicateporecliri pe-ascunsImi pune?(G. Cosbuc)cate= pronume interogativ relativ, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functia sintactica de complement direct, cu rol de conjunctie in fraza;

cate= adjectiv pronominal interogativ relativ, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functia sintactica de atribut adjectival, cu rol de conjunctie in fraza;

Pronumele nehotarat

Morfologia Limbii Romane. Pronumele nehotarat

Pronumele nehotarat substituie un substantiv fara sa dea indicatii precise cu privire la obiect.

Dupa structura, pronumele nehotarate sunt:

simple:unul, altul, tot,, atat, mult, putin, realizand distinctii:

- de gen unul/una, putin/putina, tot/toata;- de numar unul/unii, mult/multi;- de caz:

N./Ac.Singular:unul / altulPlural:unii / altii

G./D.Singular:unuia / altuiaPlural:unora / altora

compuse, din elemente de compunere:ori-, oare-, fie-, alt-, -va, vre-, cu pronumele relativece, cine, cat, care, rezultand formele:orice, oricine, oricat, oricare, oarece, oarecine, oarecare, fiece, fiecine, fiecare, ceva, cineva, careva, catva, altceva, altcineva, altcineva, altcarevaetc.

este pronume nehotarat compus din elementul de compunerevre-si pronumele nehotaratunul.

Pronumele nehotarat compuse flexioneaza dupa modelul pronumelui relativ sau nehotarat component:

N./Ac.oricine;

G./D.oricui;

N./Ac.fiecare;

G./D.fiecaruia / fiecareia

Pronumele nehotaratfiecareare forme pentru numarul singular.

Compusele cu pronumelece (ceva, altcevaetc)sunt invariabile la fel ca si pronumelece.

Cand pronumele nehotarate determina un substantiv, isi schimba valoarea gramaticala, se acorda cu acesta in gen, numar si in caz si devin adjective pronominale nehotarate.

Sunt numai pronume nehotarate, pronumele compuse de la pronumele relativcinecu elementele de compunere :ori-, (oare-), fie-, alt-, -va,respectiv:oricine, oarecine, fiecine, altcineva, cineva.Pronumele nehotaratealtul (alta), unul (una), vreunul (vreuna),devin adjective pronominale nehotarate sub formaalt (alta), un (o), vreun (vreo).Observatii:

Pronumele si adjectivele nehotarateorice, oricare, oricatpot fi elemente de relatie intre subordonata si propozitia regenta:

Cheama1/pe oricine vei gasi.2/Raman acasa1/oricatereprosuri as primi.2/

Model de analiza

A trecut, ajutat decativa,toatepiedicile neintelegerii si la capatulatatorincercari s-a pomenit acolo sus in cer, zburand.(N. lorga)de cativa= pronume nehotarat, compus, genul masculin, numarul plural, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla de, functie sintactica de complement indirect.

toate= adjectiv pronominal nehotarat, simplu, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functie sintactica de atribut adjectival.

atator= adjectiv pronominal nehotarat, simpiu, genul feminin, numarul plural, cazul genitiv, functie sintactica de atribut adjectival.

Pronumele negativ

Morfologia Limbii Romane. Pronumele negativ

Pronumele negativ neaga un substantiv, aparitia lui in context presupunand obligatoriu prezenta unui termen de negatie.

Nimeninu stienimic.Dupa structura, pronumele negative sunt:

simple:nimeni, nimic;

compuse:nici unul.

Pronumele negativnimenisubstituie nume de persoane, distinge opozitii de caz:

N./Ac.- nimeni;

G./D.- nimanui.

Pronumelenimic (nimica)substituie nume neanimate si este invariabil.Nici unulsubstituie orice substantiv si cunoaste opozitii de gen, numar si caz, dupa modelul componentului sauunul: nici una, nici unii, nici unele.

Model de analiza

Nici unom n-a observatnimic.nici un= adjectiv pronominal negativ, compus, genul masculin, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de atribut adjectival.

nimic= pronume negativ, simplu, invariabil, cazul acuzativ, functie sintactica de complement direct.

Observatii:

Sa nu se confunde adjectivul pronominal negativnici un, nici osau pronumele negativnici unul, nici unacu substantivele articulate nehotarat precedate de conjunctianici.

Nici unlucru nu ramane nerasplatit.(adjectiv pronominal negativ)Nici unuln-a venit.(pronume negativ)El nu esteniciun maestru,niciun incepator, ci un profesionist tenace.(conjunctie)Nu stieniciunul,nicialtul.(pronume nehotarate, precedate de conjunctia nici)

Schimbarea valorii gramaticale

Morfologia Limbii Romane. Schimbarea valorii gramaticale

Pronumele negativnimicdevinesubstantivprin articulare (un nimic,o nimica), cu pluralulnimicuri- cu sensul de lucruri fara importanta, fara valoare.

Precedat de prepozitiadesi determinand un substantiv,nimicare valoare delocutiune adjectivala(de nimic - neinsemnat, josnic).

El era un omde nimic. (locutiune adjectivala)

Cand determina un substantiv, pronumele negativnici unulisi schimba valoarea gramaticala sidevine adjectiv pronominal negativ. Ca adjectiv pronominal negativ are formele nici un, nici o si neaga numele determinat, acordandu-se cu el in gen, numar si caz.

Numeralul

Numeralul definitia si alcatuirea morfologica a sa

Numeralul este partea de vorbire flexibila care are inteles lexical deplin si exprima un numar sau ordinea numerica a obiectelor.

Numeralul dupa structurapoate fi:

a)numerale simple:doi, cinci, zece, suta, milionetc.b)numerale compuse:doisprezece, treizeci si doi, saptezecietc.

Numeralul dupa senspoate fi:

a)numerale cardinale:sapte, noua, o mieetc.Numeralele cardinaleexprima un numar abstract sau concret :sase, unsprezece, douazecietc.b)numerale ordinale:al doilea, a doua, al sapteleaetc.Numeralele ordinaleexprima ordinea prin numarare a obiectelor:intaiul, al treilea, a treia, al unsprezecelea.Numeralularevaloare substantivalacand este folosit singur in context, in sensul ca nu arata numarul obiectelor denumite printr-un substantiv sau ordinea acestora.

Cei cinciau sosit tarziu.Colegul tau esteal doilea.Numeralulindeplineste aceleasi functii sintactice ca si substantivul.

SubiectCei doisunt in clasa.Al treilean-a fost prezent.

nume predicativNoi suntempatru.

atribut genitivalPropunereacelor treia fost acceptata.

complement directIi astept pecei doi.

complement indirectM-am adresatcelor trei.

Cand insotesc un substantiv numeralele cardinale de la unu la nouasprezece (inclusiv), precum si numeralele ordinale, auvaloarea adjectivalasi functie sintactica de atribut adjectival:

Pe strada trecoptsprezeceelevi.Ei locuiau intreicamere.Eleva aceea este in clasaa doua.Observatii:

Numeralelede la douazeci in sus au valoare substantivala si cand sunt urmate de un substantiv, iar substantivul respectiv este legat de numeral prin prepozitia de, cu functie sintactica de atribut prepozitional:

Noi am cumparatdouazeci si cincide caiete.douazeci si cinci= numeral cardinal propriu-zis, compus, cu valoare substantivala, cazul acuzativ, functie sintactica de complement direct.

Numeralele cardinale colectiveexprima ideea de grupare a obiectelor:amandoi, amandoua, ambii, ambele, catesitrei, catesitrele, tustrei, tuspatru, tuscinci.

Pot avea:

valoare substantivala:In clasa au sositamandoua. valoare adjectivala:Tustreifeciorii babei umblau in carausie.(I. Creanga)Numeralele multiplicativeexprima cresterea cantitativa proportionala si precisa a unui obiect sau a unei actiuni (indoit, insutit, dublu).

Pot avea:

valoare adjectivalacand determina un substantiv:Efortulindoita fost rasplatit. valoare adverbialacand determina un verb:Noi am castigatintreit. valoare substantivalaprin articulare:Indoitulsalariului a fost discutabil.Numeralele distributiveexprima gruparea si repartizarea numerica a obiectelor. Pot avea:

valoare substantivala:Cate patrus-au trezit. valoare adjectivala:Noaptea a lasat pe flori/Cate treiranduri de salbe.(G. Cosbuc) valoare adverbiala:Mergeau pe stradacate patru.Numeralele adverbialeindica de cate ori insusirea sau caracteristica exprimata de adjectiv sau de adverb este superioara sau inferioara altei insusiri sau caracteristici.

Aceste numerale se numesc adverbiale, deoarece ca si adverbele determina un verb, un adjectiv sau un alt adverb.

Pot insoti:

un verb: El s-a lovitde trei oriin usa.

un adjectiv la gradul comparativ de superioritate: Oastea marelui vizir estede zece orimai numeroasa decat a lui Mihai.

un adverb la gradul comparativ de superioritate: Primul concurent a alergatde doua orimai repede decat al cincilea.

Observatii:

Numeralul adverbialo datase poate confunda cu substantivulo datasi adverbul de timpodata. Contextul ne ajuta sa le distingem:

O dataam citit, iar de doua ori am povestit.(numeral adverbial)Am notato datamemorabila in carnet. (substantiv)Ti-am povestitodataacea intamplare.(adverb de timp)

Model de analiza

Model de analiza pentru numeral

Cei doinu prea voiau sa primeasca, dar dupa multa staruinta din parteacelui de-al doileaau primit. Dupa aceea, calatorul strain a pornit-ospre amandoi.(I. Creanga)cei doi= numeral cardinal, simplu, valoare substantivala, genul masculin, cazul nominativ, insotit de articolul demonstrativ adjectival cei, functie sintactica de subiect.

celui de-al doilea= numeral ordinal, simplu, valoare substantivala, genul masculin, cazul genitiv, insotit de articolul demonstrativ adjectival celui, functie sintactica de atribut substantival genitival.

spre amandoi= numeral colectiv, valoarea substantivala, genul masculin, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla spre, functie sintactica de complement circumstantial de loc.

Cate zecese sculau sa spuie cam pe unde trebuie sa fie Pripasel.(B.St. Delavrancea)cate zece= numeral distributiv, valoare substantivala, genul masculin, cazul nominativ, functie sintactica de subiect.

Milioanede mineri au coborat pana acumde mii de oriin fundul putului.(Geo Bogza)milioane= numeral cardinal, simplu, valoare substantivala, genul neutru, cazul nominativ, functie sintactica de subiect.

de mii de ori= numeral adverbial, functie sintactica de complement circumstantial de timp.

Verbul

Verbul in gramatica limbii romane

Definitia verbului este:

Verbul din limba romana este partea de vorbire flexibila care exprima stari, actiuni, existente, evolutii (procese in desfasurare) care se petrec intr-un timp mai scurt sau indelungat.

Principalele trasaturi ale verbului:

Verbul este partea de vorbire principala, una dintre cele mai reprezentative, dupa substantiv impreuna cu care formeaza miezul unei bune comunicari;

Verbul intrece toate celelalte parti de vorbire in ceea ce priveste bogatia flexiunii, putand ajunge la numeroase forme, majoritatea compuse;

Verbul are categorii gramatice specifice (timpul, modul si diateza) asociate cu cele nespecifice de numar, persoana si gen;

Categoriile gramaticale specifice ale verbului ii asigura o flexiune proprie numitaconjugare; Sintactiv verbul poate devenii centrul comunicarii intr-o propozitie, fie in propozitia de predicat verbal, fie in cea de copula intr-un predicat nominal (ajutata bineinteles de un nume predicativ).Exemplu: Alergamnecontenit, daralergambucurosi.

Baiatulstala umbra. Baiatulstape ganduri.

Verbul este o parte de vorbire independenta, pentru care se poate sa realizeze singur o propozitie.

Exemplu: Ploua! S-a inserat.Dupa criteriul sintactic, verbul pot fi :

a) tranzitiv / intranzitiv;b) personale / impersonale;c) predicativ / nepredicative.

Verbeul tranzitivreprezinta cuvantul care admit un complement direct, adica a caror actiune se rasfrange in mod direct asupra unui obiect:

L-am vazutpe Vasilescu.Citesco carte frumoasa.

Verbul intranzitivreprezinta cuvantul care nu admit complement direct, respectiv:verbele de miscare(a pleca, a sosi, a merge, a se duce),verbele reflexive(a se gandi, a se teme, a se mira) siverbele care exprima starea(a sta, a dormi).

Ele admit numai relatia verb - complement indirect sau complement circumstantial.

Noiam plecatla Timisoara.(complement circumstantial de loc)Totise gandeaula admitere.(complement indirect)

Verbul personalreprezinta cuvantul care admit un subiect, nume de persoana:scriu, scrii, scrieetc.

Verbul impersonaleste verbul care nu pot admite un subiect sau se refera la fenomene meteorologice.

Se mai numesc siunipersonale, deoarece au numai persoana a III-a (ploua, tuna, ninge, fulgera, trazneste). Verbelea trebui,a placeasunt impersonale.

Verbul impersonal admite un subiect sau o subiectiva.

Imi placemuzica.(subiect)Imi place1/sa cant.2/(subiectiva)

Verbul predicativpoate forma singur predicatul cand sunt la un mod predicativ.

Costelinvatabine.(verb predicativ)

Verbul copulativnu pot forma singur predicatul decat cu ajutorul unui nume predicativ, alcatuind un predicat nominal. Ele nu au inteles de sine statator.

Verbele copulativesunt:a fi, a deveni, a ajunge, a iesi, a se face,aparea, a ramane, a insemna, a constitui, a reprezentaetc.

Cand au inteles de sine statator, verbele a fi,a ajunge, a iesi, a insemna, a face,a ramane sunt predicative.

Eleviisuntin clasa.(se afla, exista)Noiam ajunsla scoala.(am sosit)Eiau iesitdin magazin.(au plecat)Voiati facutlucrarea.(ati terminat)Eleau ramasla spectacol.(au stat)

Verbul a facela diateza activa este verb predicativ, dar la diateza reflexiva nu are inteles de sine statator, deci este copulativ:

Hatmanul Mihua fost slujitor,s-a facut apucatorsia ajuns zgarcit.(B.St. Delavrancea)De asemenea,verbula parea la diateza activa esteverb copulativ, (iar ca verb reflexiv impersonal este verb predicativ:

Iarbapare de omat.(verb copulativ)

(M. Eminescu)Separe1/cavor plecamai repede.2/(verb predicativ)

Verbul auxiliarreprezinta cuvintele care ajuta la formare a modurilor si a timpurilor compuse precum si a diatezei pasive (a fi).

Exemple:a fi, a avea, a vrea.

Verbul a fise foloseste caverb auxiliarpentru formarea urmatoarelor moduri si timpuri:

viitor anterior: voi (vei, va, vom, veti, vor) fi scris;conjunctiv perfect: sa fi scris.conditional optativ perfect: as (ai, ar, am, ati) fi scris.infinitiv perfect: a fi scris;

Toate timpurile si modurile diatezei pasive se construiesc auxiliarula fi:sunt chemat (a); eram chemat (a); as fi fost chemat (a); sa fi fost chemat (a)etc.

Verbul a avea serveste ca auxiliar pentru formarea perfectului compus si a modului conditional-optativ, timpul prezent si perfect:

perfectul compus:am citit, ai citit, a citit, am citit, ati citit, au citit.conditlonal-optativ prezent:as citi, ai citi, ar citi, am citi, ati citi, ar citi.

Uneori verbula aveala indicativ prezent este folosit ca auxiliar pentru exprimarea unei forme a viitorului popular (construit cu modul conjunctiv):amsa citesc,aisa citesti,aresa citeasca,avemsa citim,avetisa cititi,ausa citeasca.

Verbula vreaeste folosit ca verb auxiliar pentru formarea viitorului propriu-zis:voiscrie,veiscrie,vascrie,vomscrie,vetiscrie,vorscrie.

Flexibilitatea Verbului

Flexibilitatea Verbului din limba romana

Conjugarea este flexiunea verbului dupa diateza, mod, timp, numar si persoana.

Diatezele sunt formele pe care le iau verbele pentru a exprima relatia dintre actiune si autorul el.

a)Diateza activa: Subiectul face actiunea pe care o sufera saujnu obiectul.GeorgeCosbuca scrisvolumul Balade si idile.b)Diateza pasiva: Subiectul gramatical sufera actiunea facuta de altcineva (de subiectul logic = complementul de agent).

Elevula fost chematde profesor.

Subiectul gramaticalElevul.Complementul de agentprofesor.

Subiectul gramaticalsta in cazul nominativ si sufera actiunea facuta de altcineva.

Subiectul logic (de profesor) nu sta in nominativ, ci in acuzativ precedat de prepozitiile de,de catre si este autorul actiunii pe care o sufera subiectul gramatical. Diateza pasiva se construieste cu ajutorul verbului auxiliara fi care precizeaza modul, timpul, persoana si numarul.

a)Diateza reflexivaare un caracter eterogen. Formal se distinge prin prezenta pronumelui reflexiv in acuzativ sau in dativ.In diateza reflexiva subiectul face actiunea si tot el o sufera.Dupa Gramatica Limbii Romane, ed. a II-a, Bucuresti, 1966 pot aparea la aceasta diateza numai verbele insotite de pronume reflexive care nu pot fi inlocuite cu pronume personale.

De exemplu, inma spal, pronumele reflexivmase poate inlocui cu pronumele personalte,iletc. (forma verbului ramanand neschimbata -te spal, il spal,ceea ce inseamna ca a se spala nu este verb reflexiv, ci verb activ pronominal.

In schimb inma gandesc, imi inchipui, o asemenea substituire de pronume nu este posibila, de unde observatia ca cele doua verbe sunt la diateza reflexiva.Reflexivul este de doua tipuri:

1.Dinamic, ce exprima o actiune facuta cu participarea intensa a subiectului:a se gandi, a se apuca, a-si inchipui, a-si bate joc, a-si uita(desine)etc.

2.Impersonal, cu subiectul neexprimat, intrucat important este ca actiunea are loc, neinteresand cine o face:Aicise citestebine.Se calatorestecomod.Se pare,se spuneetc.Celelalte categorii de verbe construite cu pronume reflexiv, susceptibil de a fi inlocuit cu pronume personal constituie categoriaverbelor active pronominale, in cadrul carora se disting urmatoarele grupe:

a)verbe pronominale obiective(subiectul face actiunea si tot el o sufera):a se spala, a se imbraca, a se trezietc.b)verbe pronominale reciproce[1] (actiunea este savarsita de doua sau mai multe subiecte, fiecare suferind rezultatul actiunii celuilalt):a se iubi, a se bate, a se certa, a se intalnietc.c)verbe pronominale posesivecare se construiesc cu pronumele reflexiv in dativ (subiectul este posesor al obiectului verbului):a-si scoate (caciula), a-si murdari (pantofii), a-si ajuta (colegul).

Asadar, verbele pronominale sunt verbe active construite cu complemente exprimate prin pronume reflexive.

Modurile verbului

Modurile verbului din morfologia limbii romane

Modurile Verbului sunt formele pe care le ia verbul pentru a se preciza cum considera vorbitorul actiunea.

Modurile verbuluisuntpersonale (predicative), cand verbul isi schimba forma dupa persoana si numar si formeaza predicatul propozitiei.Modurile nepersonale (nepredicative)nu-si schimba forma dupa persoana si au alte functii sintactice, nu aceea de predicat verbal.

Modurile verbului - modul indicativ

A.Indicativulexprima o actiune reala sub forma unor timpuri bine delimitate: prezent, imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor propriu-zis, viitor anterior.

Actiunea exprimata de un verb laimperfecteste situata in trecut, fata de momentul vorbirii, neterminata:invatam, invatai, invata, invatam, invatati, invatau.

Verbullaperfectul simpluexprima o actiune trecuta si terminata de curand:vorbii, vorbisi, vorbi, vorbiram, vorbirati, vorbira.

Verbullaperfectul compusexprima o actiune trecuta si terminata. Semnul distinctiv al perfectului compus este verbul auxiliar a avea:am, ai, a, am, ati, au, care precede participiul verbului de baza (am cantat, ai scris).

Verbullamai mult ca perfectexprima o actiune trecuta, terminata inaintea altei actiuni trecute:

Euinvatasemcandai venittu.(actiunea invatasem s-a indeplinit inaintea actiunii ai venit)

Verbulla timpulviitorexprima o actiune care se va indeplini dupa momentul vorbirii (viitor propriu-zis).

Voi citio carte interesanta.(viitor propriu-zis)

Voi fi citito carte interesanta dupa cevoi cumpara-o.(viitor anterior)

Modurile verbului - modul conjunctiv

B.Conjunctivulexprima o actiune posibila si realizabila, in doua forme temporale:

a)prezent:sa invat, sa inveti, sa invete;b)perfect:sa fi invatat.

Acest mod se construieste cu ajutorul conjunctiei sa (marca a modului conjunctiv).

Modurile verbului - modul conditional-optativ

C.Conditionalul-optativprezinta o actiune dorita, dar a carei realizare depinde de o conditie :

a)prezent:as scrie, ai scrie, ar scrieetc.b)perfect:as fi scris, ai fi scris, ar fi scrisetc.

Conditional-optativul prezent se formeaza din infinitivul verbului de conjugat si verbul auxiliar a avea cu formele:as,ai,ar,am,ati,ar.

Modurile verbului - modul imperativ

D.Imperativulexprima o porunca, un indemn, o rugaminte, o urare, avand forme numai pentru persoana a ll-a singular si plural:

*forma afirmativa:a) singular:scrie!(tu)b) plural:scrieti!(voi)

*forma negativa:a) singular:nu scrie!(tu)b) plural:nu scrieti!(voi)

Modurile nepersonale (nepredicative)sunt: infinitivul, gerunziul, participiul si supinul.

A.Infinitivuldenumeste actiunea in doua forme temporale:a) prezent:a face, a scrie, a lucra, a vedea;b) perfect:a fi facut, a fi scris, a fi lucrat, a fi vazut.

Modul infinitiv are ca marca prepozitia a, care dispare cand infinitivul urmeaza dupa verbelea putea, a sti.

Nu potidacat ti se cere.Multe mai stitivorbi.Infinitivul are doua forme :

*forma scurta:a citi, a scrie, a zice, a face;*forma lunga:citire, scriere, zicere, facere.

B.Gerunziulindica imprejurarea in care se petrece actiunea verbului.

Se formeaza prin atasarea sufixelor modale-andsau-ind, la radacina verbului:a lucr / a - lucr /anda ven / i - ven /indC.Participiulindica rezultatul actiunii, este o forma de baza pentru formarea timpurilor si modurilor compuse la diateza activa, reflexiva si pasiva.

Arevaloare adjectivala, cand se acorda cu substantivul determinat in gen, numar si caz:Carteacititaa fost interesanta.Arevaloarea substantivala, cand este articulat cu articol enclitic sau este precedat de un articol proclitic:Ranituls-a vindecat.Un ranita fost adus la spital.Arevaloare adverbiala, cand determina un verb:Noi i-am vorbitdeschis.D.Supinulindica scopul actiunii, destinatia si provenienta unui obiect. Se formeaza din participiul invariabil precedat de o prepozitie simpla sau compusa:de,dupa,la,pentru,de la.

a)scopul actiunii:Ei au plecatpentru vanat.b)destinatia obiectului:Am adus uneltede pescuit.c)provenienta:Fructele suntde la cules.Model de analiza

Model de analiza

Zapadaera batutasi eialunecaustrasnic. Uneorise tineauunul de altul. Alteori, sirulse rupeasi mai ales cei din spateerau zvarlitideparte in zapada.era batuta= predicat nominal, alcatuit din verb copulativ era, intranzitiv, persoana a III-a, numarul singular, conjugarea a IV-a, diateza pasiv, modul indicativ, timpul imperfect si numele predicativ batut, exprimat prin adjectiv provenit din participiu, genul feminin, numarul singular, cazul nominativ, grad de comparatie pozitiv.

alunecau= predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, personal, intranzitiv, persoana a III-a, numarul plural, conjugarea I, diateza activa, modul indicativ, timpul imperfect.

se tineau= predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, personal, intranzitiv, persoana a III-a, numarul plural, conjugarea a III-a, diateza reflexiva, modul indicativ, timpul imperfect.

se rupea= predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, personal, intranzitiv, persoana a III-a, numarul singular, conjugarea a III-a, diateza reflexiva, modul indicativ, timpul imperfect.

erau zvarliti= predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, personal, intranzitiv, persoana a III-a, numarul plural, conjugarea a IV-a, diateza pasiva, modul indicativ, timpul imperfect.

Locutiuni verbale

Locutiuni verbale din morfologia limbii romane

Locutiunile verbale sunt grupurile de cuvinte (in care se afla obligatoriu un verb) cu pozitie fixa, alcatuind un tot cu sens unitar, echivalente in majoritatea cazurilor cu un verb simplu:

a-i parea rau(a regreta),a da ajutor(a ajuta),a se lua la harta(a se certa),a-si aduce aminte(a-si aminti).

Lociutiunile verbale sunt alcatuite din :

a)verb si determinari substantivale:a-si da sufletul(a muri),a-si baga mintile in cap(a se cuminti),a ajunge la sapa de lemn(a saraci),a da de veste(a instiinta);

b)verb cu determinari intre care apare si un pronume cu valoare neutra:a o lua la fuga(a fugi),a o scalda(a raspunde evaziv);

c)verb si numeral:a da pe din doua(injumatati);

d)verb si adverb sau locutiune adverbiala :a da de-a dura(a rostogoli),a se da huta(a se legana).

Verbulcare intra in componentalocutiunii verbaleare rolul gramatical de a preciza modul, timpul, numarul si persoana actiunii, iar celalalt cuvant (substantiv, numeral, adverb) da, de obicei, sensul locutiunii.

Cand, in analiza gramaticala, se intalnesc locutiuni verbale, trebuie stiut ca functia sintactica a acestora este de predicat verbal si ca analiza morfologica nu i se aplica decat verbului.

Verbele care intra in structura locutiunilor verbale (ada, a face, a lua, a duce, a aduce, a bagaetc) suntinstrumente lexicalesauauxiliare lexicale. Exista locutiuni care sunt echivalente cu un verb insotit de o complinire:a baga de seama(a observa, a fi atent);a baga in seama(a acorda atentie).

Asemenea verbelor (cu care sunt echivalente din punct de vedere semantic), locutiunile verbale pot avea complemente directe, indirecte sau circumstantiale si pot fi complinite chiar prin propozitii intregi:

Adu-ti amintece ai spus.Baga de seamace vorbesti.Concludent este faptul ca intre elementele componente ale locutiunilor verbale pot fi intercalate alte parti de vorbire:

Iiluape totila rost.Isi batefoarte raujocde elStaadeseoride vorbacu prietenul sau.Model de analiza

Morfologia Limbii Romane - Model de analiza

Trebuiasa ia partela placerea lui sia pus la caleisprava aceea de pomina.sa ia parte= locutiune verbala, intranzitiva formata din verb si substantiv, diateza activa, conjugarea I, modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a III-a, numarul singular, functie sintactica de predicat verbal.

a pus la cale= locutiune verbala tranzitiva, formata din verb si substantiv, diateza activa, conjugarea a III-a, modul indicativ, timpul perfect compus, persoana a III-a, numarul singular, functie sintactica de predicat verbal.

Adverbul

Adverbul din morfologia limbii romane

Adverbul este partea de vorbire neflexibila care exprima caracteristica unei actiuni, stari sau insusiri, determinand un verb, un adjectiv sau un alt adverb.

Dupa structura adverul este:

a) adverbul simplu:asa, azi, aici, acolo, bine, abia;

b) adverbul compus:maine-seara, alaltaieri, azi-noapte, dupa-masa.

Dupa sens adverbul este:

a)adverb de loc:departe, aproape, aici, acolo, unde, imprejur,inainteetc.

b)adverb de mod:astfel, asa, degraba, taras, alene, cum, bine,romanesteetc.

c)adverb de timp:astazi, tarziu, devreme, acum, atunci, ieri, odata.

Dupa criteriul sintactic adverbul este:

a)adverb regent (predicativ)cu functie de predicat verbal in propozitie:

Fireste1/ca ai gresit.2/ (desigur, pesemne, poate)b)adverb relativin fraza, cand introduc propozitii subordonate, in care indeplinesc functii sintactice:unde, cand, cumsi compusele lor:oriunde, oricand, oricum.

Schimbarea valorii gramaticale

Morfologia Limbii Romane. Schimbarea valorii gramaticale

Unele adverbe sunt folosite ca adjective:

Eleva scrieincet.(adverb de mod)Adie un vantincetsi slab.(adjectiv)Apa curgerepede.(adverb de mod)Este o aparepede.(adjectiv)

Adverbelebine, greu, rau, devinsubstantivecand sunt articulate enclitic sau insotite de un articol nehotarat:

Binelei-a fost rasplatit.Raula fost inlaturat.Mereu ne-am luptat cugreul.Model de analiza

Morfologia Limbii Romane. Model de analiza

Deasuprase boltea un cer alburiu de singuratate. Mergeauincetpe un drum de tarana. Un stol de stanci si grauri pulitialenepe vant,mai apoise lasa intr-o valcea.(M. Sadoveanu)deasupra= adverb de loc, compus, functie sintactica de complement circumstantial de loc;

incet= adverb de mod, simplu, grad de comparatie pozitiv, functia sintactica de complement circumstantial de mod;

alene= adverb de mod, compus, grad de comparatie pozitiv, functie sintactica de complement circumstantial de mod;

mai apoi= adverb de timp, grad de comparatie comparativ de superioritate, functie sintactica de complement circumstantial de timp.

Locutiuni adverbiale

Locutiuni adverbiale ale limbii romane

Grupurile de doua sau mai multe cuvinte care indeplinesc rolul unui adverb se numesc locutiuni adverbiale.

Locutiunile adverbiale sunt formate din:

a)substantiv, pronumesauadverbrepetat cu una sau doua prepozitii:zi de zi, din vreme in vreme, rand pe rand, din ce in ce, din cand in cand;

b)substantiv, adjectiv substantival, participiu(de obiecei negativ), numeralsauadverbcu una sau mai multe prepozitii:de dimineata, de voie, de nevoie, in graba. in tacere, din nou, pe de rost, pe nepusa masa, de-a pururea, pe neasteptate, pe negandite, incetul cu incetul, cu una cu doua,etc.

c)din parti de vorbire de acelasi fel:calea-valea, harcea-parcea, vrand-nevrand, taras-grapis, hodoronc-tronc, ici-colo,etc.

Se scriu cu cratica: locutiunile adverbiale ale caror prime termene de compunere sunt prepozitiileintrusaudintru. Aceste prepozitii au pierdut vocalauinaintea unui cuvant care incepe cu o vocala:intr-acolo, intr-adins, intr-adevar, dintr-adins, dintr-acolo. locutiunile adverbiale formate din prepozitiadupasau din adjectivul demonstrativastasi un substantiv cu sens temporal:dupa-amiaza, asta-vara, asta-searaetc.

marea majoritate a locutiunilor adverbiale formate prin unirea a doua parti de vorbire identice: substantive, a unui substantiv cu un adverb, a doua verbe, a doua adverbe sau doua interjectii:calea-valea, val-vartej, vrand-nevrand, harcea-parcea, taras-grapis, hodoronc-tronc.

propozitia compusade-adin locutiunile:de-a binelea, de-a pururea, de-a dreptul, de-a curmezisul.Ca structura, expresiile adverbiale sunt mult mai complexe si deseori in diferite lucrari de specialitate, in manuale scolare se confunda sau se asmileaza cu locutiunile adverbiale propiu-zise.

Spre deosebire delocutiunile adverbiale autentice, expresiile adverbiale sunt mai putin sudate si in mod obligatoriu purtatoare de expresivitate. De aceea unitatile lexicale componente pot fi analizate si separat din punct de vedere sintactic.

In categoriaexpresiilor adverbialepot fi incadrate:

la voia intamplariila pastele cailorpe toate cararilecat vezi cu ochiicum scrie la cartecu lacrimi de sangeFaptul ca unele expresii adverbiale sunt propozitii intregi si ca ele sunt incluse printre locutiuni inseamna ca granitele fintre cele doua concepte sunt totusi foarte labile si greu de fixat.

Locutiuni adverbiale predicative din limba romana

Locutiuni adverbiale predicative din morfologia limbii romane

Imaginea generala asupralocutiunilor adverbialetrebuie intregita cu unele detalii referitoare la asa-numitele locutiuni adverbiale cu functie sintactica de predicat.

Acestelocutiuni adverbialepredicative exprima siguranta, necesitatea si probabilitatea.

Ele sunt:de prisos, cu siguranta, fara indoiala, de buna seama, fara doar si poateetc.

Pentru ca acestea sa constituie singure predicatul unei regente si sa aiba drept subordonata o propozitie subiectiva este necesar sa fie urmate de conjunctia ca ori sa (in cazul locutiunii adverbiale de prisos).

Cu siguranta1/ ca vor intarzia.2/De prisos1/ sa continuam.2/Ori de cate ori predicatul este exprimat prin adverbe sau locutiuni adverbiale predicative, el poate fi, dupa imprejurari, nominal sau verbal.

Se considera ca daca o astfel de locutiune adverbiala poate admite pe langa ea verbul copulativ a fi, atunci formeaza un predicat nominal.

Candlocutiunea adverbialanu poate primi verbul copulativ a fi, atunci ea se comporta ca un predicat verbal.

Fara doar si poate1/ ca timpul va sterge acele amintiri.2/(impreuna cu verbul copulativ a fi subinteles alcatuieste predicat nominal)

Sa se compare constructiile paralele:

De prisos1/ sa muncesti.2/E de prisos1/sa muncesti.2/Model de analiza

Morfologia Limbii Romane. Model de analiza

Pe malul lui inflorit venea in sat, oprindu-sedin vreme in vremesa-si aseze in oglinda lui naframa.(I. Agarbiceanu)din vreme in vreme= locutiune adverbiala de timp, alcatuita din prepozitii si un substantiv repetat, functie sintactica de complement circumstantial de timp.

Cand auzeau obuzele vuind, se aruncaude-a valmala pamant si se tarauin tacerepe zapada.(A. Mihale)de-a valma= locutiune adverbiala de mod, alcatuita din prepozitii, si adverb, functie sintactica de complement circumstantial de mod.

in tacere= locutiune adverbiala de mod, alcatuita din prepozitie si substantiv, functie sintactica de complement circumstantial de mod.

De-a purureaaproape cei fi de sanul meu,Mereu va plange apa, noi vom dormi mereu.(M. Eminescu)de-a pururea= locutiune adverbiala de timp, alcatuita din prepozitii si adverb, functie sintactica de complement circumstantial de timp.

Cu sigurantaca recentele rascoale ale maselor taranesti produceau in Europa emotii si uimire.(I.L Caragiale)cu siguranta= locutiune adverbiala predicativa, alcatuita din prepozitie si substantiv, cere o propozitie subordonata subiectiva), functie sintactica de predicat verbal.

Prepozitia

Prepozitia din limba romana

Prepozitia este partea de vorbire neflexibila, fara autonomie sintactica.

Prepozitia serveste ca mijloc de exprimare a unei relatii de subordonare in planul propozitiei intre atribut si regentul sau, intre complement si regentul sau.

O adevarata ploaiede steleveneadin cer.

substantivul determinatatributverb determinatcomplement

Dupa structuraprepozitia poate fi:a)simple:a, de, la, cu, peste, langa, sub, catre, prin, contraetc.b)compuse:de la, pana la, de catre, de peste, fara de, pe la, de pe, de langa, dinspre, despre, inspreetc.

Dupa regimul cauzal:a)prepozitii cu acuzativul:cu, in, spre, catre, ca, pentru, din, de la, de pe, pe langa, de subetc.b)prepozitii cu genitivul:contra, impotriva, asupra, inaintea, deasupraetc. ,c)prepozitii cu dativul:gratie, datorita, multumita, contrar, conform, potrivit, aidomaetc.

Unele prepozitii sunt provenite din adverbe folosite cu forma articulata sau nearticulata:

inaintea-inainte(adverb);imprejurul-imprejur(adverb).Pornesc tuspatruinainte.(adverb de loc)El isi opri calulinainteacasei.(prepozitie cu cazul genitiv)

Observatii:

Cand au forma articulata, prepozitiile se construiesc cu substantive sau pronume la genitiv :

Imprejurul gradiniiei au asezat gardul.Impotriva luiau fost multi colegi.Cand au forma nearticulata, ele se construiesc cu pronume personale neaccentuate, la dativ :

Astfel zise lin padureaBoltiasupra-miclatinand.(M. Eminescu)Model de analiza

Morfologia Limbii Romane. Model de analiza

Vulturul a intins aripileca o flamuradeasupra brazilorbatrani. Oamenii nu se zareau:imprejurul luinu era nici o vietate.(E. Garleanu)ca o flamura= substantiv comun, simplu, genul feminin, numarul singular, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla ca, articulat cu articolul nehotarat o, functie sintactica de complement circumstantial de mod.

deasupra brazilor= substantiv comun, simplu, genul masculin, numarul plural, cazul genitiv, precedat de prepozitia compusa deasupra, functie sintactica de complement circumstantial de loc.

imprejurul lui= pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, precedat de prepozitia compusa imprejurul, - functie sintactica de complement circumstantial de loc.

Locutiuni prepozitionale

Morfologia Limbii Romane - Locutiuni prepozitionale

Relatia dintre atribut sau complement si cuvintele determinate se face si prin locutiuni prepozitionale (grupuri de cuvinte care prezinta unitate de sens si indeplinesc rolul unei prepozitii).

Sunt formate dintr-una sau doua prepozitii si o alta parte de vorbire:

substantiv articulatsaunearticulat:in urma, din pricina, in fata, in spatele, fata de, in loc de;un adverb articulatsaunearticulat:pe dinaintea, alaturi de, aproape de, afara de, in afaraetc.

Locutiunile prepozitionale in structura carora se afla un substantiv sau un adverb articulat se construiesc cu substantive si pronume in genitiv: in fatablocului, in afaragradinii, inurma eietc.

Observatii:

Uneoriprepozitiilesilocutiunileprepozitionale pot fi confundate cu adverbele sau locutiunile adverbiale. In realitate, diferentele sunt vizibilediferenta formala(prepozitiile si locutiunile prepozitionale, de obicei, suntarticulate, adverbele si locutiunile adverbiale sunt nearticulate).

Sa se compare:

Ei merginainte.(adverb)Ei merginaintealui.(prepozitie)Noi ne-am asezatin fata.(locutiune adverbiala)Noi ne-am asezatin fataclasei.(locutiune prepozitionala)

Exista desigur, si odiferenta functionala: adverbele au functie sintactica, prepozitiile si locutiunile prepozitionale nu au functie sintactica, ci exprima o relatie de subordonare.

Dintre locutiunile prepozitionale cu o structura diferita sau mai complexa pot fi adaugate :de-a lungul, de-a latul, in raport cu, o data cu, referitor la, privitor lasau chiarin ceea ce priveste, al carei statut locutional este dat de faptul ca aceasta imbinare frazeologica calchiaza francezul en ce qui concerne.

Multe dintrelocutiunile prepozitionalecunoscute se pot construi cu un pronume personal in cazul dativ (la forma neaccentuata si cu valoare posesiva):

Si-a aruncat privireaasupra-mi.S-au asezatin juru-ti.In fata-istatea o eleva.Conjunctia din gramatica limbii romane

Conjuctia

Conjunctia este partea de vorbire neflexibila, lipsita de autonomie sintactica si semantica, care realizeaza legatura intre unitati sintactice aflate in relatii de coordonare sau subordonare (intre doua parti de propozitie de acelasi fel sau intre doua propozitii).

Dupa structura conjunctia poate fi:

a) simpla:si, dar, iar, ca, sa, ci, fie, sau, orietc.b) compusa:ci si, ca sa, incat saetc.

Dupa criteriul sintactic, al raporturilor pe care le realizeaza, conjunctiile sunt:

A.coordonatoare- realizeaza, de regula, jonctiunea intre unitati sintactice aflate pe acelasi plan (parti de propozitie sau propozitii de acelasi fel):a)copulative:si, nici;b)disjunctive:ori, sau, fie;c)adversative:ci, dar, iar, insa, ba;d)conclusive:deci, asadar.

Bunicuta era o fiinta mititicasiblanda.(leaga doua atribute)Cerul era inaltsialbastru.(leaga doua nume predicative)Nu-mi trebuie flamuri1/Nu voi sicriu bogat2/Ci-mi impletiti un patDin tinere ramuri.3/(M. Eminescu)(leaga doua propozitii principale in raport de coordonare adversativa)

Soarele rasare1/sauapune pe Rarau,2/ norii se aduna3/sause imprastie de pe Rarau4/turmele urca5/saucoboara de pe Rarau/.6(Geo Bogza)Conjunctiasaurealizeaza un raport de coordonare disjunctiva intre propozitii de acelasi fel (propozitii principale).

B.Conjunctiile subordonatoarerealizeaza jonctiunea intre unitati sintactice aflate in planuri diferite, exprimand relatii de subordonare a unor propozitii fata de un termen regent:ca, sa, daca, de, fiindca,deoarece, incat, ca sa, fara sa, desietc.

Conjunctiasa are un dublu rol:

- marca a modului conjunctiv- element de relatie intre doua propozitii.

E nevoie1/saspunem2/ca toti si-au purces pipele3/deoarecenu se stia4/dacafumeaza5/ ori nu6/.(M. Sadoveanu)Propozitia 6 (SB.) are predicatul verbal incomplet, este prezent doar adverbul de negatie, verbul fiind subinteles (fumeaza).

Observatie:Cuvintelenici, si, iar, baau valoare deconjunctiesau adverb in functie de context.

Model de analiza

Morfologia Limbii Romane. Model de analiza

Trenul se pravalea peste vaisicampuri ca o furtuna. Oraseleorisatele se faceau nevazute.(AL. Macedonski)si= conjunctie coordonatoare copulativa, simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre doua complemente circumstantiale de loc (peste vai i campuri).

ori= conjunctie coordonatoare disjunctiva, simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre elementele subiectului multiplu (orasele - satele).

Din nenumarate generatiuni de foi putredesiingramadite de vremuri isi ridica fruntea sfiossirar o floare albastrasaurosie.(C. Hogas)si= conjunctie coordonatoare copulativa, simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre cele doua atribute adjectivale (putrede - ingramadite).

si= conjunctie coordonatoare copulativa, simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre cele doua complemente circumstantiale de mod (sfioas, rar).

sau= conjunctie coordonatoare disjunctiva, simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre cele doua atribute adjectivale (albastra - rosie).