masuri de stimulare a exporturilor. carp alexandru ects iii gr.i
TRANSCRIPT
Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Programul de Studii: Economia comertului, turismului si serviciilor
Proiect la disciplina
Tranzacţii comerciale internaţionale
(Măsuri de stimulare a exporturilor)
Coordonator: Lector univ.drd.Hurjui Marcela Student:Carp Alexandru-Ioan
ECTS anul III grupa I
-2013-
CUPRINS1.Măsuri de stimulare a exportului pg.3
2.Politica comercială in perspectivă pg.6
3.Studiu de caz pg.7
5.Bibliografie pg16
2
Măsuri de stimulare a exporturilor
Impulsionarea exporturilor prin măsuri complexe este astăzi o componentă de bază a
politicilor comerciale promovate de majoritatea ţărilor lumii; această strategie vine să
completeze politicile macroeconomice promovate de guverne, alături de strategia de protejare
tarifară şi non-tarifară a pieţelor autohtone, astfel încât schimburile de mărfuri şi servicii cu
străinătatea să conducă la un sold echilibrat al balanţelor comerciale. Impulsionarea
exporturilor include în principal două categorii de măsuri (interes major prezintă cea de-a
doua categorie de măsuri de stimulare a exporturilor):
măsuri promoţionale sau de promovare a exporturilor: se vizează influenţarea pe
diverse căi a clienţilor potenţiali externi pentru a cumpăra mărfurile disponibile la export; în
acest sens se recurge la:
– convenţii şi acorduri comerciale, inclusiv facilităţi acordate expres;
– participarea la târguri şi expoziţii internaţionale şi organizarea unor astfel de
manifestări pe plan intern (TIB, cazul României);
– organizarea de reprezentanţe comerciale în ţările importatoare;
– organizarea unor servicii de informare-orientare a clienţilor externi;
– publicitate externă etc.
măsuri de stimulare a exporturilor, caz în care statul/guvernul se angajează în mod
explicit să sprijine exportatorii şi/sau mărfurile/serviciile ce au şanse reale de a pătrunde pe
pieţele externe; astfel de măsuri/instrumente se grupează în patru grupe:
– măsuri bugetare;
– măsuri fiscale;
– măsuri financiar-bancare;
– măsuri valutare.
Aşadar, în contextul competiţiei globale, nici o ţară dezvoltată nu rămâne câtuşi de
puţin pasivă cu privire la rezultatele cuantificabile şi non-cuantificabile ce derivă din relaţiile
comerciale cu străinătatea; cu atât mai mult ţările în curs de dezvoltare se străduiesc să îşi
dezvolte mecanisme financiare/instituţionale prin care să îşi îmbunătăţească poziţia lor în
cadrul comerţului global.
3
Măsuri bugetare de stimulare a exporturilor
În această categorie de măsuri de stimulare a exportului statele lumii recurg la un
„mixaj” amplu de sprijin financiar direct şi indirect al ICE/FCE –urilor angajate pe pieţele
externe, cât şi al mărfurilor ce fac obiectul schimburilor; unele dintre aceste măsuri sunt
negociate şi admise sub agenda GATT/OMC atunci când sunt transparente şi distribuite
echilibrat pe toate destinaţiile potenţiale de export. În categoria măsurilor bugetare de
stimulare a exporturilor se includ:
a) Subvenţiile la export (fac parte din categoria generică de subsidies) sunt sume de
bani acordate firmelor, direct sau indirect, pentru a le rentabiliza activitatea de export, atunci
când preţurile externe nu sunt atractive. Subvenţionarea se face de regulă selectiv pentru
anumite sectoare economice:
– agricultura, care este sectorul cel mai puternic subvenţionat;
– industrii strategice (aeronautică, electronică);
– industrii în dezvoltare (informatică);
– industrii care deţin o pondere mare în ocuparea forţei de muncă (automobile);
– industrii în declin.
În categoria de subsidies includem şi alte instrumente prin care statul sprijină
producătorii/exportatorii pentru a-şi reduce costurile în vederea penetrării pieţelor externe
(garantarea unor preţuri minime, facilitarea unor achiziţii de semifabricate pentru producţia
destinată exportului etc.).
b) Primele de export se acordă de stat acelor exportatori care realizează mari volume
de export sau exportă produse ale unor industrii de importanţă naţională (sunt comparabile cu
subvenţiile, ca efecte);
c) Alte instrumente bugetare, din categoria subvenţiilor indirecte la export, precum
facilităţile acordate exportatorilor pe seama cheltuielilor publice (informaţii, studii, cercetări,
participarea la târguri internaţionale, transporturi etc.).
Măsuri fiscale de stimulare a exporturilor
Prin astfel de măsuri de stimulare a exportului se vizează creşterea competitivităţii pe
seama diminuării unor componente ale costului de producţie; astfel de măsuri sunt extrem de
„non-transparente” întrucât legislaţia fiscală a fiecărei ţări dezvoltate este complexă şi
birocratic de aplicat; afirmaţia rămâne valabilă şi pentru UE şi ţările membre, caz în care
componenta fiscală rămâne un mecanism complex şi dificil de înţeles.
4
În cadrul unor astfel de măsuri, guvernele apelează la scutiri, reduceri sau restituiri de
taxe şi impozite directe sau indirecte, fie pentru mărfuri exportate, fie pentru ICE//FCE;
includem în această grupă de măsuri următoarele:
a) Facilităţi fiscale pentru mărfuri exportate: constau în reducerea sau restituirea
impozitului pe circulaţia mărfurilor (în cazul UE şi al României, a TVA ) şi se pot acorda
pentru toate mărfurile exportate sau după anumite criterii (importanţă, grad de prelucrare, noi
locuri de muncă etc.);
b) Facilităţi fiscale acordate exportatorilor: reduceri ale impozitului pe venit (profit)
realizat de ICE/FCE în urma exportului (se admite inclusiv constituirea de către ICE/FCE a
unor fonduri de rezervă, fonduri de stimulare);
c) Facilităţi vamale la importul unor mărfuri ce se vor prelucra şi încorpora în produse
destinate exportului (reduceri, scutiri sau restituiri de taxe vamale la import de materii prime,
combustibili, materiale, utilaje destinate producţiei de export).
Se aplică şi admisia temporară a unor mărfuri importate, pe perioade limitate, cu
scutire de orice taxe sub rezerva prelucrării şi exportării lor în acelaşi interval de timp. Astfel
de facilităţi vamale la import echivalează, în fapt, cu facilităţile fiscale pentru mărfurile ce vor
urma a fi exportate. Acest mecanism de stimulare condiţionată a exporturilor se mai numeşte
sistemul drawback; el este un sistem de stimulare a exporturilor aplicat de ţările dezvoltate,
prin care se restituie ICE/FCE-ului exportator, cu ocazia şi la data efectuării exporturilor,
diferite sume sau cheltuieli făcute cum ar fi taxe vamale, accize, diferite impozite, toate
făcute la importul unor materii prime sau semifabricate destinate realizării producţiei export.
Există diverse condiţii pentru a beneficia de mecanismul drawback:
– se declară intenţia de export încă de la efectuarea importului materiilor prime şi
semifabricatelor;
– se incorporează într-o anumită proporţie;
– reexportul mărfurilor realizate are loc într-un anume interval de timp.
Măsuri financiar-bancare de stimulare a exporturilor
În numeroase domenii ale comerţului internaţional, finanţarea are rol hotărâtor în
realizarea exportului. Finanţarea exporturilor se realizează prin sistemul naţional bancar şi alte
instituţii publice sau private, specializate în acest sens. În categoria unor măsuri de stimulare a
exporturilor prin instrumente financiare şi bancare, includem:
a) Creditele la export , ce se acordă în mod obişnuit pentru exporturi cu valoare
5
ridicată (contracte de instalaţii, utilaje, uzine la cheie etc.); mecanismul de aplicare a unor
măsuri de acest tip are cel mai adesea la bază convenţii bilaterale la nivel guvernamental,
când se garantează/creditează un anumit plafon pentru creditul angajat de ICE-ul importator.
Există şi situaţii în care statul se implică doar indirect în susţinerea acestui mecanism,
respectiv se obţine sprijinul unor consorţii bancare, când mai multe bănci se pun de acord
pentru a finanţa exporturi complexe şi de mare valoare; se procedează la o creditare
directă/indirectă a ICE-ului importator; această creditare ia două forme:
creditul furnizor: când băncile acordă creditul necesar (sau o cotă parte)
exportatorului, pentru ca acesta să poată efectua exportul, să-l crediteze el pe importatorul
(clientul) străin; deci în mod indirect băncile vor credita acelaşi importator străin;
creditul cumpărător: când băncile importatorului străin obţin creditul necesar (sau o
cotă parte) din partea unor bănci din ţara exportatoare pentru a putea efectua importul şi a-l
achita integral în timp scurt (la livrare chiar); este cel mai răspândit în practica internaţională.
Astfel de credite (ambele) se acordă pe termene medii (1-5 ani) şi lungi (6-20 ani); de regulă,
dobânda la ele este mai scăzută decât cea uzuală, iar băncile se refinanţează în condiţii
speciale de la băncile centrale sau bănci ce au misiunea de a susţine exporturile, precum
EXIMBANK (inclusiv prin scontarea cambiilor de export în condiţii preferenţiale şi cu taxe
mai reduse faţă de cele interne).
În cazul UE există un dublu mecanism de susţinere a exporturilor către ţări terţe,
respectiv:
- la nivelul instituţiilor UE, prin instrumente de natură bugetară, fiscală, inclusiv prin
acordarea de credite pentru export în condiţii avantajoase;
- la nivelul fiecărei ţări membre UE, alături de instrumentele de tip amintit, există
bănci puternice pentru creditare şi sprijin instituţional al exportatorilor; în cazul României este
vorba de EXIMBANK, înfiinţată în 1992, cu capital majoritar de stat ce are misiunea de a
promova exporturile româneşti prin instrumente de finanţare, garantare şi asigurare în contul
statului şi în cont propriu.
b) Asigurarea şi garantarea creditelor de export este o modalitate de a cointeresa
exportatorii să efectueze vânzări pe credit în străinătate. Asigurarea se face atât faţă de
riscurile comerciale, cât şi necomerciale (risc politic, de convertibilitate, de transfer, de
blocare a plăţilor, de embargo, de insolvabilitate etc.). Asigurarea se face pentru creditele
furnizor şi presupune acoperirea riscului exportatorului de a nu încasa contravaloarea
mărfurilor exportate. Garantarea se face pentru creditele cumpărător şi constă în obligaţia
6
asumată de o instituţie specializată din ţara importatorului de a rambursa o cotă parte din
credit, dacă debitorul devine insolvabil.
Asigurarea şi garantarea exporturilor se practică azi în toate ţările lumii, dezvoltate şi
în curs de dezvoltare. Pentru a elimina riscul pieţei externe, în unele ţări există recomandarea
(SUA, Anglia), iar în altele obligativitatea (Japonia) asigurării exportului.
Garantarea creditelor de export se realizează de către organisme specializate, de regulă
de tip bancar (cum ar de exemplu EXIMBANK), iar asigurarea creditelor face obiectul
activităţii unor instituţii/societăţi de asigurări.
Măsuri valutare de stimulare a exporturilor
Instrumentele de tip valutar de stimulare a exporturilor îşi regăsesc aplicabilitate
îndeosebi în cazul ţărilor cu monedă non-convertibilă sau parţial convertibilă, totuşi şi ţări cu
monedă de tip valută forte pot recurge la astfel de instrumente atunci când se instituie
deprecierea voită a monedei naţionale (cazul SUA în anumite perioade, unele ţări membre UE
etc.).
În această categorie de măsuri de stimulare a exporturilor includem următoarele:
a) Primele valutare: se apropie în conţinut de subvenţiile la export şi constau în convertirea
valutei deţinute de exportatori la cursuri mai avantajoase decât cel oficial la data respectivă;
se acordă diferenţiat pe produse, pe ţări, zone etc.;
b) Deprecierea monedei naţionale stimulează, de regulă, exporturile atunci când această
depreciere este mai accentuată decât scăderea puterii interne de cumpărare (inflaţia). Practica
arată că deprecierea monedei naţionale (voit) stimulează exporturile, dar pe termen scurt şi
numai dacă cererea externă este elastică faţă de preţ pentru anumite mărfuri. La nivel macro,
deprecierea monedei naţionale conduce la o deteriorare a poziţiei ţării respective în economia
mondială, motiv pentru care se practică pe scară redusă.
Politica comercială în perspectivă
Aşadar, după cum am arătat în paragrafele anterioare, statele lumii au tins
dintotdeauna şi tind şi în prezent să îşi protejeze într-o anumită măsură piaţa autohtonă faţă de
concurenţa excesivă din exterior; comerţul exterior poate să aducă bunăstare la nivel de
„actori” implicaţi, fie că este vorba de firme, fie că este vorba de ţări, dar numai atunci când
sunt aplicate strategii/politici adecvate de susţinere a schimburilor comerciale cu străinătatea.
Este aproape cert că fluxurile de comerţ internaţional au favorizat şi expansiunea
7
industrializării după 1800 şi până în prezent; ele au avut, direct/indirect, influenţe benefice
asupra creşterii prosperităţii la nivelul economiei globale.
Care vor fi tipurile de politici comerciale promovate de ţările dezvoltate în următoarele
decenii? Dar de către ţările în curs de dezvoltare? Care vor fi instrumentele concrete de
politică comercială pe care se vor axa diferite state? Ce rol revine unor instituţii precum OMC
sau UNCTAD pe parcursul următoarelor decenii?
Din punctul nostru de vedere apreciem că anumite tendinţe şi/sau caracteristici recent
survenite în politicile comerciale ale unor state dezvoltate (după 1980) se vor menţine şi în
perspectiva imediat previzibilă. Astfel, atât cât reuşim să percepem, vom asista în continuare
la o dublă „strategie” în politica comercială a ţărilor dezvoltate, respectiv:
a) pe de o parte, ţările dezvoltate vor continua să susţină necesitatea/oportunitatea
liberalizării comerţului internaţional cu mărfuri, servicii, drepturi de proprietate intelectuală,
investiţii etc., îndeosebi în cadrul negocierilor sub egida GATT/OMC. Este de prezumat că se
va consolida rolul OMC în direcţii nou incluse pe agenda sa (agricultura, achiziţiile
guvernamentale etc.), dar şi în direcţii precum soluţionarea disputelor dintre state; pe măsură
ce poziţia diverselor blocuri comerciale integraţioniste în economia globală se va consolida,
este de prezumat că acestea vor accepta o liberalizare şi mai semnificativă în privinţa
barierelor tarifare în schimburile cu ţări terţe.
b) pe de altă parte, dincolo de declaraţiile şi/sau atitudinile afişate de ţările dezvoltate
în decursul negocierilor multilaterale sub GATT/OMC, este de prezumat că acestea vor reuşi
să „inventeze” în viitor noi instrumente de protecţie non-tarifară, îndeosebi prin „mixarea”
celor cinci categorii de bariere non-tarifare trecute în revistă. Aşadar, „speranţa” ţărilor în curs
de dezvoltare pentru un acces mai facil pe pieţele ţărilor dezvoltate rezidă îndeosebi în
capacitatea instituţională de care va da dovadă OMC în perspectivă; negocierile complexe şi
birocratice între cei 152 de membri OMC vor continua sub influenţa unor poli de putere
precum UE, SUA, Japonia sau China.
8
STUDIU DE CAZ
Masuri de promovare a exportului de marfuri din Republica Moldova
Promovarea exportului constituie un ansamblu de acţiuni şi mijloace vizînd informarea şi
atragerea cumpărătorilor potenţiali în vederea satisfacerii necesităţilor şi dorinţelor acestora şi,
implicit, a creşterii eficienţei economice a activităţii întreprinderilor producătoare. Scopul
principal al Strategiei de promovare a exportului de mărfuri din Republica Moldova pe anii 2010-
2011 (în continuare- Strategia) este crearea cadrului juridic şi instituţional favorabil pentru stimularea
activităţii comerciale externe, asigurarea respectării cerinţelor de calitate a mărfurilor şi ambalajului
lor, în corespundere cu standardele internaţionale, înviorarea activităţii de prezentare a potenţialului
de export al Republicii Moldova prin intermediul ambasadelor şi reprezentanţelor comerciale ale
ţării din străinătate, orientarea producătorilor autohtoni spre noi pieţe de desfacere, consolidarea
rolului statului în susţinerea şi promovarea exporturilor.
Necesitatea elaborării Strategii se explică prin faptul că economiei actuale a ţării îi sînt
caracteristice:
reducerea exportului şi creşterea deficitului balanţei comerciale;
orientarea geografică unilaterală spre anumite pieţe de desfacere (C.S.I.) şi utilizarea
insuficientă a pieţelor din Occident;
competitivitatea redusă a mărfurilor autohtone pe pieţele externe, cauzată de necorespunderea
calităţii şi ambalajul neatractiv la o mare parte din mărfurile destinate exportului.
Dată fiind capacitatea limitată a pieţei interne a Moldovei, lipsa resurselor energetice, a unor
materii prime, dezvoltarea economiei Republicii Moldova depinde în mod decisiv de amplasarea şi
eficienţa relaţiilor economice externe, de posibilităţile ei de a-şi amplifica exportul.
Promovarea exportului de mărfuri din Republica Moldova presupune, în primul rînd:
determinarea ramurilor şi produselor de perspectivă pentru export;
reorganizarea şi restructurarea întreprinderilor, care urmează să producă mărfuri de calitatea
solicitată şi să activeze profitabil pe pieţele cu concurenţă sporită;
eficientizarea activităţii structurilor publice responsabile de promovarea exportului;
organizarea pregătirii cadrelor respective;
promovarea unei politici fiscale care să faciliteze exporturile;
lichidarea diverselor obstacole ce împiedică exportul;
orientarea zonelor economice libere şi a parcurilor industriale spre producerea mărfurilor
pentru export;
9
consolidarea poziţiilor deţinute şi extinderea preocupărilor în identificarea de oferte şi cereri
noi prin stimularea colectării şi utilizării informaţiilor referitoare la piaţa externă de
desfacere;
asigurarea unei oferte stabile de produse şi servicii moldoveneşti pe pieţele externe;
organizarea misiunilor economice ale Republicii Moldova în străinătate;
stimularea activităţilor de reclamă şi publicitate comercială externă;
asigurarea financiară a exportului.
Politica în domeniu va fi orientată spre promovarea exportului atît pe pieţele din C.S.I., cît şi
pe cele europene şi alte pieţe externe (ţările din Orientul Mijlociu şi Apropiat, Asia de Sud-Est,
S.U.A. etc.)
intensificarea exportului, obţinerea know-how-ului tehnologic stabil, crearea parteneriatelor
comerciale şi a întreprinderilor mixte etc.
Un obiectiv major în promovarea exportului de mărfuri îl constituie
reconsolidarea rolului statului, acordarea unui suport permanent instituţiilor încadrate în comerţul
exterior. În această ordine de idei, nu este suficientă numai liberalizarea condiţiilor
acestei activităţi.Trebuie create mecanismele respective specifice economiei de piaţă.
În vederea realizării obiectivului fundamental de dezvoltare economică durabilă a ţării,
Guvernul Republicii Moldova îşi propune să promoveze în continuare, rapid şi consecvent, reformele
de tranziţie la economia de piaţă, de deschidere a economiei spre exterior. În acţiunile ce vor fi
întreprinse, se vor utiliza numai mijloacele proprii economiei de piaţă, pentru a se atinge obiectivele
propuse.
I. Tendinţe în orientarea exportului de mărfuri (în perioada2005-2009 şi pronosticul
pentru anii 2010-2011).
Luat în ansamblu, exportul de mărfuri din republică în ultimii ani a avut o tendinţă stabilă de
creştere (în anul 2004 - cu 2,7%, 2005 - cu 17,1%, 2006 - cu 31,8%, 2007 - cu 7,5%, 2008 - cu 10%)
faţă de anii precedenţi. În anul 2009 nivelul exporturilor a atins cifra de 636.4 mil.USD, fiind în
reducere faţă de anul 2008 cu 27.2%.
În perioada 2005-2009 se constată o tendinţă accentuată de creştere a exportului de produse
agroalimentare (ponderea lor a sporit de la 28,3% în anul 2004 la 55,1% în anul 2009), exportul
vinului şi produselor de vinificaţie a atins în anul 2009 o pondere de 29,9% din volumul total al
exportului. A sporit şi exportul produselor vegetale, produselor industriei textile.
Însă, concomitent, se constată tendinţa de diminuare a exportului de maşini, aparate şi
echipament electric. Reducerea ponderii acestora în totalul exporturilor este condiţionată de
10
neadaptarea producţiei interne la cerinţele pieţelor externe, ce se explică prin insuficienţa
investiţiilor masive necesare pentru modernizarea, retehnologizarea şi reutilarea acestor ramuri.
Competitivitatea relativ scăzută a mărfurilor autohtone pe pieţele occidentale a determinat
dependenţa exportului de o singură piaţă - cea a Comunităţii Statelor Independente, care deţine o
pondere principală la export - 67,7%. Ţărilor Uniunii Europene şi Europei Centrale şi de Est le
revine, respectiv, doar 13,1% şi 12,8%. Se resimt şi unele modificări în orientarea geografică a
exportului: scade ponderea exporturilor în ţările membre ale C.S.I. şi creşte ponderea livrărilor
de mărfuri în alte ţări.
Continuă să crească deficitul balanţei comerciale, atingînd la 1 ianuarie 2010 circa 389,1 mil.
USD, ceea ce constituie 60,6% din volumul total al exportului.
II. Măsurile organizatorice de promovare a exportului
1. Ramurile prioritare de dezvoltare a exportului
În scopul promovării eficiente a exportului de mărfuri din ţară, Guvernul îşi va concentra
eforturile pentru determinarea priorităţilor de dezvoltare a exporturilor (ramuri, subramuri, anumite
tipuri de producţie) atît în domeniile existente, cît şi în ceea ce priveşte lansarea produselor noi.
Dezvoltarea acestui proces pe baza studierii profunde a pieţei şi în conformitate cu tendinţele de pe
piaţă va ajuta industriei moldoveneşti să descopere noi nişe de piaţă şi să propună
spre realizare mărfuri de mare interes. La determinarea ramurilor prioritare şi a produselor pentru
export, în sectorul agroindustrial se va ţine cont de tendinţele existente pe pieţele externe privind
consumul de produse alimentare ecologic pure.
Se va ţine cont şi de nivelele de productivitate în ramura respectivă, care în mare măsură,
determină gradul de competitivitate a diferitor produse. Vor fi întreprinse măsuri concrete în vederea
atragerii organizaţiilor investiţionale internaţionale la finanţarea unor proiecte concrete din ramurile
selectate, orientate spre fabricarea mărfurilor de înaltă calitate pentru export. Activitatea
Agenţiei Naţionale pentru Atragerea Investiţiilor va fi orientată spre colaborarea cu investitori
concreţi în vederea realizării unor proiecte investiţionale avantajoase. La realizarea acestei măsuri va
contribui elaborarea şi adoptarea unor programe ramurale de susţinere a produselor orientate spre
export.
2. Îmbunătăţirea calităţii mărfurilor
Promovarea exporturilor de mărfuri din Republica Moldova poate fi asigurată numai în cazul
cînd calitatea produselor destinate exportului va corespunde cerinţelor pieţelor de desfacere
respective. De aceea, pentru a îmbunătăţi calitătea mărfurilor, politica statului va urmări:
reorientarea întreprinderilor producătoare de mărfuri cu potenţial de export spre
implementarea standardelor internaţionale ISO şi europene EN;
desfăşurarea pe larg a activităţii de implementare a sistemelor calităţii, în conformitate cu
standardele internaţionale, la întreprinderile producătoare autohtone;
crearea şi funcţionarea centrelor de consultanţă şi management pentru asigurarea calităţii;
11
desfăşurarea în cadrul fiecărei întreprinderi a activităţii de instruire a personalului în
domeniul managementului calităţii şi al creării sistemelor de asigurare a calităţii;
elaborarea şi adoptarea Programului de stat "Calitate", care va prevedea mecanismul de
stimulare a calităţii produselor, inclusiv prin instituirea Premiului de stat al calităţii;
organizarea concursurilor pentru produsele autohtone de cea mai înaltă calitate;
elaborarea Programului de stat privind pregătirea specialiştilor în domeniul managementului
calităţii totale;
introducerea sistemului de codare cu bare, pentru ca produsele autohtone să corespundă
cerinţelor pieţei mondiale;
promovarea produselor autohtone prin reclamă, accentuîndu-se puritatea lor din punct de
vedere ecologic, lipsa în conţinutul lor a substanţelor nocive etc.;
atragerea mijloacelor financiare, atît interne, cît şi externe, pentru asigurarea implementării
programelor de stimulare a calităţii mărfurilor destinate exportului.
De asemenea, vor fi intreprinse măsuri pentru ca ambalajul şi exteriorul producţiei pentru
export să corespundă standardelor internaţionale.
3. Formarea cadrului instituţional şi informaţional de promovare a exportului
Promovarea exportului de mărfuri şi a cooperării economice în concordanţă cu dezideratele
naţionale, armonizarea intereselor statului cu cele ale agenţilor economici pot fi realizate
numai în condiţiile funcţionării unei structuri instituţionale specializate în implementarea şi
aplicarea strategiilor, stabilirea priorităţilor, rezolvarea problemelor de stimulare a exportatorilor,
crearea sistemului de informare şi prelucrare a informaţiilor de marketing, serviciilor suport
pentru cercurile de afaceri, inclusiv pregătirea profesională şi elaborarea programelor de bază pentru
fabricarea produselor de export şi dezvoltarea pieţei.
Direcţiile strategice de dezvoltare a cadrului instituţional vor cuprinde măsuri menite să
consolideze şi să extindă capacităţile de expertiză ale structurilor de stat antrenate în elaborarea,
coordonarea şi implementarea politicii comerciale externe, corespunzătoare atît angajamentelor
asumate de către Republica Moldova faţă de organismele şi angajamentele economice internaţionale,
cît şi intereselor naţionale.
Totodată, o atenţie sporită va fi acordată asigurării exportatorilor şi
producătorilor autohtoni cu suportul tehnic necesar, similar celui de care beneficiază din plin
concurenţii lor externi, prin intermediul structurilor naţionale şi, în primul rînd, al Organizaţiei de
Promovare a Exportului din Moldova (O.P.E.M.). Această organizaţie va deveni un instrument de
bază al suportului statului, acordat exportatorilor întru accelerarea fluxului de mărfuri, găsirea pieţelor
noi de desfacere, menţinerea şi extinderea poziţiilor pe acestea, prin aplicarea modelelor de promovare
implementate cu succes de instituţiile similare din ţările dezvoltate.
12
Acţiunile strategice ale O.P.E.M. în domeniul promovării exportului vor avea o dublă
orientare - naţională şi sectorială. La nivel naţional, O.P.E.M. îşi va orienta activitatea spre
promovarea imaginii Republicii Moldova în străinătate şi dezvoltarea structurilor şi mecanismelor
generale de susţinere a exportului.
O parte importantă a acestor activităţi la nivel naţional, ce cuprind toate
sectoarele, vor fi direcţionate spre structurile existente, dar insuficient dezvoltate,
cum ar fi reprezentanţele comerciale pe lîngă ambasade, şi facilitarea comunicaţiilor între
acestea şi întreprinderile exportatoare.
De asemenea, O.P.E.M. îşi va asuma rolul de legătură între sectorul privat, Guvern şi
organizaţiile ce susţin exportul, cum ar fi băncile şi agenţii de transport, în scopul îmbunătăţirii
condiţiilor de desfăşurare a comerţului exterior, reglementărilor în domeniul transportului şi
achitărilor, îmbunătăţirii condiţiilor de finanţare a exporturilor.
O.P.E.M. va întreprinde acţiunile necesare pentru instituirea şi
coordonarea ulterioară a activităţii Comitetului MOLDPRO în vederea facilitării comerţului
internaţional al Republicii Moldova cu ţările din regiunea Iniţiativei de Cooperare în Sud-Estul
Europei (SECI).
La nivel sectorial, priorităţile strategice ale O.P.E.M. vor fi grupate pentru fiecare sector
în parte, reieşind din performanţele de export şi necesităţile fiecărui sector. O atenţie
deosebită din partea statului, paralel cu activitatea desfăşurată în acest domeniu de Organizaţia de
Promovare a Exportului din Moldova, va fi acordată înviorării activităţii organizaţiilor obşteşti,
ce constituie o parte componentă importantă a bazei instituţionale de promovare a exportului.
4. Crearea cadrului juridic
Promovarea exportului de mărfuri este imposibilă fără elaborarea bazei juridice respective,
care să corespundă principiilor şi normelor de drept internaţional. Întru soluţionarea acestei
probleme, vor fi elaborate şi adoptate acte legislative şi normative respective.
Pentru îmbunătăţirea condiţiilor şi asigurarea accesului mărfurilor din ţară pe pieţele externe,
se preconizează extinderea şi actualizarea cadrului juridic al relaţiilor economice bilaterale, şi anume:
încheierea unor acorduri privind colaborarea comercial-economică şi/sau promovarea şi protejarea
reciprocă a investiţiilor cu Ţările Baltice şi Ţările Scandinave, Cipru, Chile, Emiratele Arabe Unite,
Canada, Egypt, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croaţia, Iran, Ţările "Mercosur" din America Latină,
ASEAN din Asia de Sud Orientală, Orientul Mijlociu şi Japonia.
În scopul intensificării colaborării cu organismele economice internaţionale în domeniul
extinderii relaţiilor economico-comerciale cu ţările lumii pentru restabilirea pieţelor tradiţionale de
desfacere şi integrarea în sistemul comerţului mondial, vor fi întreprinse măsuri concrete întru
continuarea procesului de aderare a Republicii Moldova la Organizaţia Mondială a Comerţului,
precum şi pentru iniţierea negocierilor în vederea semnării Acordului privind comerţul liber cu ţările
membre ale Uniunii Europene.
13
În vederea valorificării optime a Sistemului Generalizat de Preferinţe Vamale nereciproce,
acordat Republicii Moldova din partea unor ţări dezvoltate, cum sînt ţările
membre ale Uniunii Europene, S.U.A., Japonia, Elveţia, se vor întreprinde măsuri pentru includerea
în lista mărfurilor ce beneficiază de preferinţe vamale a unor noi mărfuri şi obţinerea preferinţelor din
partea altor ţări dezvoltate, precum şi vor fi întreprinse măsuri pentru informarea operatorilor
moldoveni de comerţ exterior asupra preferinţelor vamale generale, de care poate
beneficia Republica Moldova, asupra oportunităţilor ce rezultă din aceste preferinţe.
Plus la aceasta, activitatea statului va fi orientată spre elaborarea politicii în domeniul
funcţionării şi dezvoltării zonelor economice libere, în special, a parcurilor de producţie, orientate
preponderent spre fabricarea şi exportul producţiei industriale finite. Eforturile statului
în sfera zonelor economice libere vor fi,orientate spre crearea condiţiilor.favorabile de activitate
pentru colaboratorii străini şi locali, acordarea unor garanţii în activitatea lor din partea statului şi a
anumitor facilităţi vamale şi fiscale.
Parcurile de producţie vor fi create exclusiv pe teritoriile şi în baza capacităţilor de producţie
existente, ce nu pot fi utilizate în condiţii obişnuite.
5. Dezvoltarea reţelei de reprezentanţe comerciale în străinătate
În condiţiile de înăsprire a concurenţei pe piaţa mondială, se impune intensificarea
activităţii de reprezentare economică şi comercială externă a statului şi agenţilor economici.
Activitatea birourilor comerciale din străinătate va fi subordonată direct organului de stat abilitat cu
funcţii de promovare a exportului de mărfuri. Va fi reorganizată activitatea
reprezentanţelor economice, în scopul asigurării, în condiţii mai bune, a promovării exportului de
mărfuri din ţară. Delegaţii acestui organ vor avea atribuţii de reprezentare a statului în
probleme economice şi comerciale, vor sprijini şi orienta agenţii economici în
promovarea exportului, vor acorda ajutor practic şi consultaţii în urmatoarele domenii:
cooperarea cu agenţiile de promovare a exportului din ţarile gazde;
contactarea persoanelor importante şi convocarea întrunirilor cu reprezentanţii întreprinderilor
industriale, băncilor şi oficiilor guvernamentale;
reglementări ce ţin de politica comercială, vamală, valutară, monetară şi de investiţii;
acordarea sprijinului pentru organizarea şi desfăşurarea, precum şi pentru participarea la
tîrguri şi expoziţii comerciale peste hotarele ţării;
nivelul preţurilor de export şi import pe piaţă;
evoluţia schimburilor comerciale şi a cooperării economice bilaterale;
soluţionarea disensiunilor vizînd comerţul exterior şi aranjarea garanţiilor financiare etc.
6. Pregătirea şi perfecţionarea cadrelor
Promovarea exportului, precum şi activitatea de comerţ exterior propriu-zisă presupun, de
asemenea, măsuri de dezvoltare a sistemului respectiv de pregătire şi perfecţionare a cadrelor. În acest
context vor fi ranforsate măsurile şi programele de instruire a cadrelor, realizate atît prin intermediul
14
instituţiilor de învăţămînt de profil, cît şi prin diferite forme de instruire, practicate de către centrele
de instruire şi de business, uniunile producătorilor şi exportatorilor, inclusiv prin utilizarea
programelor de asistenţă tehnică străină.
O atenţie deosebită va fi acordată perfecţionării programelor de instruire ce ţin de relaţiile
economice internaţionale, implementate deja la Academia de Studii Economice,
Universitatea de Stat şi Universitatea Agrară de Stat din Moldova, asigurîndu-se concomitent un
nivel înalt de instruire, cu caracter aplicativ. De asemenea, statul va susţine colaborarea instituţiilor
guvernamentale, a instituţiilor de învăţămînt cu uniunile de producători şi exportatori în vederea
promovării diverselor forme de reciclare a cadrelor în domeniul comerţului exterior.
Va fi examinată oportunitatea introducerii bazelor economiei mondiale
şi relaţiilor economice externe ca cursuri opţionale si facultative pentru elevii din clasele
superioare ale şcolilor medii generale, liceelor şi colegiilor şi pentru studenţii instituţiilor de
învăţămînt superior, de asemenea, va fi susţinută mediatizarea activă a
cunoştinţelor de comerţ exterior prin organele mass-media, diferite şcoli-
seminare ale exportatorului începător, la radio şi televiziune, editarea broşurilor specializate vizînd
diferite probleme concrete ale activităţii de export.
III. Măsurile şi modalităţile de finanţare şi stimulare a exportului
Politica comercială în domeniul exportului va fi orientată cu precădere spre crearea unui
sistem închegat de stimulente şi măsuri de sprijin acordate exportatorilor din republică.
Măsurile vizînd aceste genuri de activitate şi măsurile propuse în scopul asigurării financiare a
dezvoltării comerţului în genere cuprind întreaga infrastructură de promovare a exporturilor.
Crearea sistemului de finanţare a exporturilor va deveni posibilă în urma
promovării unei politici integrate şi consecvente, urmărind creditarea, garantarea şi asigurarea
exportului.
Aceste măsuri pot fi realizate prin crearea cadrului instituţional-legal de stimulare a
exporturilor. Guvernul va asigura condiţii avantajoase de creditare a exporturilor prin intermediul unor
asemenea instituţii bancare, cum sînt Banca pentru Dezvoltare şi Investiţii a Moldovei şi
alte instituţii, la crearea cărora vor fi antrenate băncile comerciale, companiile locale şi străine
de asigurări etc. Vor fi alocate anual resurse financiare de la bugetul de stat pentru stimularea şi
promovarea exportului de mărfuri autohtone, inclusiv pentru participarea la tîrguri şi expoziţii
internaţionale.
Vor fi întreprinse măsuri pentru corelarea în mod sistematic a activităţilor de garantare a
exporturilor (în temei, cu suportul Băncii pentru Dezvoltare şi Investiţii a Moldovei), orientate spre
soluţionarea problemei principale - accesul agenţilor economici la sursele de finanţare externă,
precum şi măsuri pentru instituirea fondurilor speciale de finanţare a operaţiunilor de export din
contul mijloacelor financiare ale exportatorilor.
15
Pentru susţinerea dezvoltării şi promovării exportului la toate nivelurile, vor fi atrase în
special resurse externe nerambursabile (asistenţă tehnică), ce vor contribui în mod esenţial la
constituirea şi dezvoltarea instituţiilor specializate în promovarea exporturilor.
BIBLIOGRAFIE
Aurel Burciu – Tranzactii comerciale internationale, Ed. Polirom, Iasi, 2010
Criza economico-financiara, Fundatia Europeana Titulescu, Bucuresti, Septembrie 2012
Current Issues in Economics and Finance, publicata de Tthe Research and Market Analysis Group of the Federal Reserve Bank of New York.
www.targetcapital.ro, Sinteza macroeconomica, Andrei Radulescu, 24 Noiembrie 2012
www.lex.justice.md, HOTĂRÎRE guvernamentală Nr. 554 din 16.06.2012
16