management public european semestrul iii - … de curs/facultatea de... · • principalele...
TRANSCRIPT
Management Public European Semestrul III
Anul universitar 2012-2013
Universitatea “ Gr. T. Popa” Iaşi
Obiectivele cursului
Misiunea cursului este de a avertiza cursanţii asupra globalizării, regionalizării şi transformării relaţiilor din spaţiul managerial public. Cursul îşi propune să transmită informaţii relevante şi să dezvolte abilităţi necesare carierei manageriale. Mai mult, scopul este de a încuraja cursanţii să aplice ceea ce îşi aproprie în problemele practice pe care le întâlnesc în instituţii. Absolvenţii deţin suficiente cunoştinţe şi informaţii pentru a se manifesta profesionist şi rezonant într-un spaţiu public internaţional.
I MANAGEMENT EUROPEAN
• Principalele trăsături ale modelului european de management public
sunt:
Orientarea către individ, ceea ce îl apropie de antropocentrism.
Orientarea către comunitate, ceea ce îi conferă caracter holonic.
Grad redus de formalism?
Este deschis şi adaptabil
Alege unitatea respectând diversitatea
Învaţă logica glocalului
Conturează o perspectivă comună cu două direcţii:
cunoştinţe şi valori din trecut ;
speranţe şi vise pentru viitor
SIMBOLURILE EUROPENE
• Imnul: Oda bucuriei de Beethoven
• Steagul: un cerc din 12 stele, care exprimă unitatea, solidaritatea şi armonia
• Ziua : 9 mai 1950
• Motto: “UNITATE ÎN DIVERSITATE”
• Imnul Europei
• Slavă ţie, stea curată, voie bună pe pământ
• Astăzi te simţim aproape, sol din rai cu soare sfânt
• Vraja ta aduce iarăşi pe popor lângă popor,
• Toţi pe lume fraţi noi suntem când apari uşoară-n zbor.
• Cine a avut norocul de prieteni buni să dea
• Cine ştie ce-i iubirea, lângă noi cântând să stea.
• Fericit, un suflet drag te poate face pe pământ,
• Cine n-a simţit iubirea plece dintre noi plângând.
STEAGUL
• 25 octombrie 1955, Adunarea
Parlamentară a Consiliului Europei
adoptă emblema, un cerc de 12 stele
aurii pe fondul unui cer albastru. Din
1986 este folosit ca simbol al CE,
sinonimul unui proiect comun ce uneşte
europeenii dincolo de diversitate
• 12 reprezintă simbolul perfecţiunii şi al
plenitudinii. Cifra aminteşte de apostoli,
de fiii lui Iacob, de muncile lui Hercule,
de zodii şi de lunile anului. Este
rezultatul înmulţirii numerelor
elementelor primordiale etc; este
universul în desfăşurarea lui spaţio –
temporală ciclică: 4 nr. lumii spaţiale, 3
nr. timpului sacru.
„ UNITATE ÎN DIVERSITATE”
• DEVIZA U.E. DIN ANUL 2000
• 9 MAI – ZIUA EUROPEI
• EURO – MONEDA UNICĂ
∑ €
Ţările Uniunii Europene
• Austria, 1995, RP, Viena, 8 mil .
• Belgia, F., MC,Bruxelles, 10 mil.
• Bulgaria, 2007, RP, Sofia, 7.5 mil
• Cipru, 2004, R., Nicosia, 800000 loc.
• Danemarca, 1973, MC, Copenhaga, 5 mil
• Estonia,2004, RP, Talinn, 1,4 mil .loc.
• Finlanda,1995, R., Helsinki, 5mil.
• Franţa, F., R., Paris, 60 mil.
• Germania, F., Berlin, 82 mil
• Grecia, 1981, RP., Atena, 11 mil
• Irlanda, 1973, R., Dublin, 4 mil
• Italia, F., R., Roma, 58 mil.
• Letonia, 2004, RP,Riga, 2,5 mil
• Lituania, 2004, RP, Vilnius, 3,7 mil
• Luxemburg, F, MC, Luxemburg, 500.000
• Malta, 2004, R, Valetta, 400.000
• Marea Britanie, 1973, MC., Londra, 60
mil
• Olanda, F, MC, Amsterdam, 16 mil
• Polonia, 2004, R, Varşovia, 40 mil
• Portugalia, 1986, R, Lisabona, 11 mil
• Republica Cehă, 2004, RP, Praga, 10 mil
• România, 2007, RP, Bucureşti, 21 mil?
• Slovacia, 2004, RP, Bratislava, 5,5 mil
• Slovenia, 2004, RP, Ljubljana, 2 mil
• Spania, 1986, MC, Madrid, 40 mil
• Suedia, 1995, MC., Stockholm, 9 mil
• Ungaria, 2004, RP, Budapesta, 10 mil
SCHENGEN
• Este o zonă de circulație liberă în Europa
• Acordul de liberă circulație a fost semnat la 14 iunie 1985 în mica localitate luxemburgheză Schengen.
• 30 de state au aderat la Acordul Schengen, dintre care 27 l-au și implementat
• Din Spațiul Schengen fac parte și Elveția, Liechtenstein, Norvegia și Islanda, care nu sunt membre ale UE. În același timp, Regatul Unit și Irlanda, țări membre ale Uniunii Europene, au optat să nu implementeze acordul Schengen pe teritoriul lor.
Statele membre ale Acordului de la Schengen care totodată sunt membre ale Uniunii Europene România, Bulgaria și Cipru, respectiv statele care sunt doar membre ale Acordului, dar nu ale UE, Elveția și Liechtenstein, nu au început încă să aplice prevederile acordului, dar urmează să o facă în viitor. Cetățenii lor se pot aștepta în continuare la controale de granițǎ între țările lor și țǎrile vecine.
“Europa nu este decât o voinţă comună a celor care trăiesc în ea, printr-o
vocaţie comună…Unitatea europeană stă în spiritul european.”
Bernard Voyenne
• Constanta Europei este comunitatea civilizaţiei, care nu semnifică uniformitate. Ceea ce o caracterizează nu este asemănarea indivizilor, ci specificul comun: capacitatea de a înţelege şi de a asimila aceleaşi idei. Comunitatea civilizaţiei europene stă în capacitatea comună a europenilor de a simţi, de a reacţiona, de a asimila alte culturi si civilizatii.
• Politic, unificarea europeană este un proces instituţional şi cultural; Europa unită se datorează culturii, împărtăşirii aceluiaşi set de valori fundamentale
Europa unită de cultură
• Pentru Nietzsche, Europa este
definita de specificul ei cultural şi
este formată din“acele popoare şi
părţi de popoare care au
trecutul comun în grecism,
romanitate, iudaism şi
creştinism.”( Manfred Riedel,
“Herkunft und zukunft Europas.
Nietzsche in unserer Zeit”, în
Studia Universitatis “Babe-
Bolyai”, Philosophia, 1, Cluj,
1991, p. 9 -12).
IDENTITATEA EUROPEI UNITE
• Accentul în identificarea Europei cade în prezent pe conceptele de
solidaritate Şi de identitate. Europa se clădeşte pe cultivarea sentimentului de
identitate comuna, pe apartenenţa la un sistem comun de valori care ii dă
specificitate.
• Solidaritatea apare ca ca expresie a opţiunii pentru un “bine comun
european”.
BINELE COMUN EUROPEAN
• Fundamentată pe comunitatea
economică şi având drept deviză “
unitate în diversitate, creaţia
europeană presupune eforturi
constante de menţinere a unitatăţii
diversităţii. De căile şi modalităţile
în care identitatea europeană se
transmite în strategiile acţiunilor
umane depinde esenţial viitorul
European.
Ideea şi Tratatele constitutive ale UE
• Ideea: De la Atlantic la Urali şi de
la Marea Mediterană la Marea
Nordului
• Viziunea apare în lucrări
religioase, scrieri din “epoca
luminilor”, ideile Revoluţiei
franceze, memoriile lui Napoleon
(1815), discursul lui Victor Hugo
despre Statele Unite ale Europei
(1848), concepţiile lui Paul Valéry
despre spiritul european (1817-
1945), ( Combes, Jean -“L’Europa de
la prehistoire ŕ nos jours”, Horvath,
Ecully, 1991, p. 3-4, 45-138, 195-196)
Ideile de unificare a ţărilor Europei sunt generat determinant
de factori politici
• Uniunea s-a conturat prin alianţe economice, politicul fiind o cauză a eşecurilor.
• La 9 mai 1950, Robert Schuman propune Germaniei plasarea ansamblului producţiei franco-germane de cărbune şi oţel sub o autoritate internaţională. Şase ţări au acceptat planul şi au semnat la Paris tratatul de constituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului
(C.E.C.O.). C.E.C.O. a reprezentat prima înţelegere pe drumul unificrii Europei pe baze federale.
Factori determinanţi ai integrării
• Menţinerea păcii şi stabilităţii pe continentul european;
• Teama de pericolul reprezentat de comunismul din Est;
• Dorinţa statelor vest-europene de a diminua dependenţa americană şi de a-i recăpăta locul pierdut pe scena politică şi economică internaţională.
Momente principale spre Uniunea Europeană
• 18 aprilie 1951, Tratatul de la Paris privind construirea Comunităţii Economice a
Cărbunelui şi Oţelului (CECA);
• 27 mai 1952, semnarea la Paris a Tratatului privind Comunitatea Europeană de
Apărare;
• -25 martie 1957, Tratatele de la Roma asupra Comunităţii Economice Europene
(CEE) şi asupra Comunitii Economice a Energiei Atomice (EURATOM);
• 17 februarie 1989, semnarea Actului Unic European care relansează construcţia
europeană;
• 19 iunie 1990, acordul de la Schengen (Frana, Germania, Belgia, Olanda,
Luxemburg) asupra liberei circulaţii a persoanelor;
• 7 februarie 1992, Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană - CEE
devine Uniunea Economic Europeană (UEE );
MOMENTE ŞI LEGISLAŢIE
• 1 noiembrie 1993, intrarea în
vigoare a tratatului asupra Uniunii
Europene ;
• 10 noiembrie 1997, Acordul
Consiliului asupra strategiei de
preaderare “Agenda 2000 - pentru
o Uniune mai puternică şi mai
largă”;
• 2001, Tratatul de la Nice de
consolidare a UE(Declaraţia cu
• privire la viitorul Uniunii);
• 2004, Tratatul de pregătire
Constituţiei Europene;
• 2007, intrarea Bulgariei şi
României în uniune
VALORI EUROPENE I
(Michael Emerson is a Senior Research Fellow at the Centre for
of persons belonging to minorities. These
European Policy Studies, Brussels)
• Reală democraţie, respectarea drepturilor omului şi înfăptuirea justiţiei;
• Garantarea libertăţii de mişcare;
• A încerca coeziunea dintre popoare, regiuni şi state;
• Dezvoltare echilibrată în beneficiul generaţiilor viitoare;
• Respingerea exagerărilor naţionaliste şi respectarea multiplei cetăţenii a persoanelor;
VALORI EUROPENE II
• Garantarea diferitelor forme de
guvernământ;
• Acceptarea şi respectarea
pluralismului multicultutal;
• Promovarea unei ordini multilaterale
în afacerile internaţionale;
• Abţinere de la ameninţarea sau
folosirea forţei;
• A rămâne deschişi tuturor celor care
împărtăşesc aceste valori
MANAGEMENT PUBLIC INTERNAŢIONAL
• DELIMITĂRI ALE M.I.
• COMUNICARE INTERCULTURALĂ
• EUROMANAGEMENTUL
• FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI PE ARENA PUBLICĂ INTERNAŢIONALĂ
II. DELIMITĂRI ALE MANAGEMENTULUI
INTERNAŢIONAL
• CONCEPTE:
1. Management global
2. Management intercultural
3. Management comparat
4. Management internaţional
• SEMNIFICAŢII :
1. Studiul managementului
societăţilor multi şi
transnaţionale.
2. Studiul managementului
organizaţiilor care funcţionează în
medii diferite.
3. Analiza comparativă a diferitelor
sisteme naţionale de management
4. Studiul managementului
organizaţiilor care acţionează la
scară internaţională, sau
investigarea activităţilor
manageriale din afara graniţelor
unei ţări.
CONTEXTUL INTERNAŢIONAL AL
MANAGEMENTULUI
• Management pe întreaga planetă:
de ce?
1. M.I.= a întreprinde activităţi
specifice managementului în afara
graniţelor naţionale.
2. Organizaţiile internaţionale, în
principal, au sediul într-o ţară, dar
desfăşoară activităţi continue,
semnificative în alte ţări.
3. OMN( CMN) desfăşoară activităţi
semnificative în cel puţin 2 ţări.
4. OTN( STN) cuprind o societate-
mamă, într-o ţară şi 2 sau mai
multe filiale- fiice, în alte ţări.
MANAGEMENT PUBLIC INTERNAŢIONAL( M.P.I.)
• ♦ Managementul public internaţional ( M.P.I.) poate fi considerat, ca fiind procesul de realizare a misiunii şi obiectivelor instituţiilor/ organizaţiilor publice, care acţionează la scară internaţională, cu şi prin intermediul oamenilor, dar şi al altor resurse, alocate şi combinate după interese internaţionale, generale, publice.
• Ca ştiinţă, M. P. I., îşi propune studiul esenţei acestui proces, cu scopul de a oferi exemple, de urmat sau de evitat, de către cei ce deţin şi exercită puterea, muncesc în aceste instituţii sau au nevoie de serviciile oferite de acestea.
PREMISE ALE FIZIONOMIEI ACTUALE A M.P.E.
• Noul macromediu socio- economic,
cultural, militar şi politic european
• Expansiunea e-comunicării
• Globalizarea
• Schimbările din configuraţia
economiei mondiale
• Deplasarea polilor de decizie
mondoeconomică şi regională.
• Conflictele militare si terorismul
• Proliferarea sectelor religioase
• Glocalizarea etc.
SCHIMBĂRI NECESARE MANAGEMENTULUI
• Privatizarea unor servicii publice şi
transformarea activităţilor în “afaceri”,
influenţate de manageri întreprinzători
şi antreprenori.
• Descentralizarea şi flexibilizarea
instituţiilor publice cu caracter
internaţional.
• Informatizarea, reducerea birocraţiei şi
creşterea transparenţei.
• Profesionalizarea managerilor.
• Eficientizarea activităţilor publice.
• Motivarea adecvată a funcţionarilor
publici.
• Trecerea la un management raţional-
emoţional al competenţelor în
organizaţii care învaţă continuu.
Euromanagementul
• Euromanagementul, ca disciplină de studiu s-a afirmat in anii ’90, fără a fi
o particularizare regională a managementului comparat, a celui internaţional
sau intercultural.
• Euromanagementul are drept obiect de cercetare o realitate specifică si
complexă: concepţia şi practica de management a organizaţiilor europeene.
• MPE are ca obiect de studiu realitatea publică europeană, managementul
public din instituţiile cu vocaţie europeană, asemănările şi diferenţele dintre
sistemele publice de management ale ţărilor membre ale UE.
Benchmarking managerial european?
Managementul european nu reprezintă un model unic, regional sau continental, dar reprezintă o
opţiune fezabilă şi dinamică a orientărilor manageriale publice cu relevanţă pe plan
mondial.
Bazei comune a modelelor europeene de comportament si management i se adiţionează diferenţieri subregionale sau naţionale care se
exprimă in diferite sub-modele europene: Ø anglo-saxon
Ø germanic Ø latin etc.
• Managementul este este o componentă esenţială a bunei guvernări publice, iar managementul public european este o condiţie esenţială a progreselor uniunii.
• MPE poate fi văzut şi ca modul în care valorile fundamentale europene (menţionate în tratate şi convenţii, ulterior în Constituţia europeană) sunt “instituţionalizate”.
III. OAMENI ŞI SISTEME; MANAGERI PUBLICI ŞI ORGANIZAŢII
MPE include aspecte formale precum separarea puterilor, verificări şi bilanţuri, mijloace de transferare a puterii, independenţă, transparenţă şi
răspundere, cultură.
Din această perspectivă, “managementul ” stă la baza bunei funcţionări a UE.
Cel mai important rol al managerilor sectoarelor publice este să rezolve problemele şi provocările cu care se confruntă în mediul european. O mai bună influenţare în sectorul public, înseamnă profesionişti care să promoveze adaptări instituţionale în interesul public european. Managementul public nu este neutru în raport cu valoarea. Este o afirmare activă a nevoii de promovare a anumitor valori fundamentale, ce pot fi grupate în “spiritul public european”.
De la managerul antic la cel european!
• “ Grija pentru buna gospodărire a
averii personale nu diferă decât ca
proporţii de cea pentru
administrarea averii obşteşti”
(Socrate în dialog cu Nicomahide)
• Nu există un model unic al
managerului public european
modern, dar există tendinţe
generale şi comune în ceea ce
priveşte pregătirea viitorilor
manageri. Instituţiile nu
funcţionează fără oameni, oricare
ar fi nivelul tehnologic atins.
UE CA O IMENSĂ GRUPARE
• GRUP: la origine derivă fie din “
crop”, germana veche = guşa unei
păsări, fie din latină, însemnând “
proces activ”.
• Termenul semnifică:
1. o grupare socială;
2. o adunare de persoane;
3. o întrevedere;
4. o serie;
5. o sesiune, o terapie de învăţare
experimentală;
6. un sistem social;
7. o categorie
MPE SUFERĂ SCHIMBĂRI RADICALE ÎN SOCIETATEA
INFORMAŢIONALĂ
• Munca = vas, recipient;
Clasic: există persoane care administrează şi care sunt administrate
• Modern: activitatea transcede graniţele instituţiei, minţile din organizaţie se confruntă cu altele din exterior, iar managerii îşi asumă riscurile. Vechile structuri, redundante, nu mai corespund realităţilor; eşecul politicilor anacronice este evident. Tehnicile vechi “nu mai ţin”, e nevoie de bun simţ,responsabilitate, profesionalism, intuiţie, curaj, iniţiativă, libertate, respectarea legilor uniunii şi a celor interne.
• Managerii trebuie să-şi asume roluri care conţin emoţii deranjante, stingheritoare, abordând eficient, pentru grup, dezacordurile politice. Un comportament dur conduce la reacţii inverse, materializate în schimbări complexe. Sentimentele şi ideile negative se manifestă subteran şi vor erupe vulcanic.
Ocuparea unei funcţii nepotrivite, dar dorite duce la distrugerea sistemului.
Cei legaţi de funcţii îl dinamitează
MPE foloseşte profesionişti,
manageri educaţi şi rezonanţi.
In unele structuri alese de ţările membre
profesionalismul lipseşte. Banul decide
Tendinţe generale şi comune pentru managerii publici
• Definirea unor profile de
competenţă pentru manageri: ce
forme are sectorul public european şi
cu ce provocări se confruntă, astfel
încât să se identifice şi pregătească
oameni adecvaţi mediului respectiv?
• Cum se face recrutarea acestora
ţinând cont de opţiunea de alegere a
metodei de selecţie proprie fiecărei
ţări?
• Formarea continuă şi dezvoltarea
susţinută a managerilor
“Banii sunt al VI-lea simţ: fără ei nu te poţi folosi de celelalte”
W.S.Maugham
Baza managementului o constituie felul în care oamenii se influenţează unii pe alţii, în special din perspectiva relaţiei cu motivaţia lor personală. Managerii atrag pentru că cei care îi urmează cred că astfel îşi servesc propriile valori şi interese profunde.
• Cum formăm mai mulţi funcţionari publici care să le poată insufla şi altora un sentiment puternic faţă de administrarea publică, îndreptat către nevoile societăţii contemporane, făcând astfel ca serviciile oferite să fie mai eficace?
• Motivându-i şi cultivând respect faţă de valori autentice. Fără motivaţie interioară nu vom avea decât funcţionari disciplinaţi, ori societatea are nevoie de manageri rezonanţi, responsabili şi creativi.
Dezvoltarea managementului public însecolul XXI
• Capitolul îşi propune un altfel de
mod de a gândi managementul public
european al secolului abia început.
Vom prezenta, pe scurt, strategii
manageriale practicate în unele ţări
europene, politici publice, dar şi
profilul managerului european
modern rezonant, motivat şi
responsabil.Nodul gordian îl
constituie managerii care pot fi buni
sau răi, iar atributele manageriale pot
fi utilizate în interes public, personal
sau de grup.Promovarea unui
management rezonant ar putea
diminua discrepanţa dintre interesul
public şi cel individual.
Managementul “nou” este o condiţie esenţială a bunei “guvernări
europene”
• Definirea unui profil de competenţă pentru viitorii
conducători: Această abordare se bazează pe
ideea că în realitate competenţele cerute viitorilor conducători pot să fie diferite de cele necesare conducătorilor de azi în ce priveşte responsabilitatea, capacitatea şi
rolul.
Din acest motiv, este esenţial să se prevadă ce forme va lua sectorul public în viitor şi cu ce provocări se va confrunta, în vederea identificării şi pregătirii unor conducători adecvaţi mediului respectiv.
• Identificarea şi selecţionarea unor potenţiali conducători:
- Viitorii conducători să fie aleşi din afară sau să fie pregătiţi în
interiorul sectorului public. Dacă o ţară pune un accent mai mare pe prima metodă decât pe a doua, trebuie să trateze problema modului de recrutare a candidaţilor “cei mai buni şi mai deştepţi” în concurenţă cu alte sectoare.
Teorii europene şi euromanageri
• Două teorii contrare au evoluat odată cu UE, de unde şi , cel puţin, bivalenţa alegerii liderilor: UE reprezintă o structură supranaţională potrivită globalizării şi noii fizionomii a economiei mondiale. După a doua teorie, UE este doar o sumă de tratate semnate de state naţionale suverane, prin care s-a convenit asupra unor strategii comune.
• Teoriile sunt validate de practică, astfel încât una este mai puternică decât alta după împrejurări istorice şi circumstanţe. Cele două teorii alternează şi se combină în instituţii şi practici publice europene care încearcă “să ducă” visul european, întrerupt de guverne naţionale care negociază diferit , dar şi meschin pentru bani.
NOUL MPE
• Încurajarea îndrumării şi formării
- unele ţări au înfiinţat o instituţie
specială destinată dezvoltării
conducerii. Altele pun un accent mai
mare pe conducere în cadrul
programelor existente şi crearea de
noi cursuri de formare pentru
coducătorii executivi de la vârf sau
directorii generali.
• Asigurarea unei dezvoltări
susţinute a conducerii:
- timp şi stimulente pentru ameliorarea
competenţelor manageriale în sectorul
public aferent fiecărei ţări din U.E.
CAPCANE ŞI AVANTAJE ÎN STRATEGIILE DE DEZVOLTARE A
CONDUCERII MANAGERIALE PUBLICE
• Un grup de elită poate să devină un
grup închis, concentrat pe interese
personale şi de grup. El nu mai
reacţioneză rezonabil la schimbările
semnificative din societate, cu atât
mai mult la nivelul unor structuri
internaţionale.
Elita managerială autentică
conduce cu profesionalism şi
rezonanţă grupul spre
obiectivul vizat, indiferent de
nivelul managerial, sau cu atât
mai mult la nivelul unor
structuri europene.
STRATEGII DE DEZVOLTARE A
CONDUCERII MANAGERIALE PUBLICE
Strategiile de dezvoltare a conducerii publice la nivel european şi în
legătură cu managementul public din ţările membre cunosc o gamă istorică şi
culturală largă. La un capăt se află un nivel înalt de intervenţie centrală, în
care viitorii conducători sunt identificaţi şi pregătiţi din faza iniţială, printr-un
proces centralizat de selecţie, formare şi administrare a carierei. Prin contrast,
un numar crescând de ţări adoptă abordări “de piaţă” ale pregătirii şi
asigurării conducătorilor. Între aceşti doi poli, există diverse combinaţii ale
celor două abordări. Multe ţări au desemnat calitatea de membru al clasei
“Senior Executive Services” – cu diverse grade de intervenţie centrală.
De ce este nevoie de un alt mod de a influenţa în MPE?
1. Regionalizarea politicilor economice şi sociale creează necesitatea unor noi capacităţi de exploatare oportunităţilor, de armonizare şi tratare a dificultăţilor cu implicaţii internaţionale ale problemelor legate de politicile publice europene.
2. MPE trebuie să declanşeze angajare, nu conformare.
3. Conducerea vizează angajarea informală, administrarea pe cea formală. Managerul modern trebuie să le combine
4. NMPE implică toate nivelurile piramidei europene instituţionale.
Conceptul de conducere la nivel de MPE
1. Caracteristica unei poziţii care dispune de putere, autoritate şi
responsabilitate , rezonanţă
2. Calităţi personale precum iniţiativa, curajul, vigoarea sau charisma
3. Competenţe holonice, vizionare, strategice
4. O definiţie consensuală a conducerii publice este, probabil, aceea de proces de
influenţă socială, nu politică (deşi acelaşi lucru se poate spune despre
majoritatea experienţelor care implică mai mult de o persoană).
Influenţa managerilor publici tratează perspectiva relaţiei dintre ei şi membrii
grupului în legătură cu cu motivaţia lor personală
“Individul trebuie să se schimbe înainte de a încerca să schimbe societatea.
Personalităţile individuale din zilele noastre pot influenţa orice schimbare mult
mai eficient decît orice instituţie." (John Naisbitt, Megatendinţe)
Fără a face o distincţie clară, conducerea diferă de administrare, deoarece,
cea din urmă tinde să se refere mai mult la stimulente tangibile ale
comportamentului uman.
De ce fel de manageri este nevoie în NMPE?
1. Necesitatea tot mai mare ca oamenii să gîndească şi să acţioneze glocal
obligă acordarea unei atenţii sporite coerenţei politicilor. În plus, transferul
de putere între cetăţeni şi guvern a sporit importanţa conducerii în
administraţia publică şi a făcut sarcina managerilor mai solicitantă.
2. Atracţiile din sectorul privat şi în alte segmente ale societăţii par să fie în
creştere în dauna administraţiei publice, motiv pentru care se caută un nou
mod de a se asigura manageri rezonanţi, de înaltă calitate.
Organizaţiile din sectorul public trebuie să se adapteze
permanent dacă doresc să rămână utile, iar practic,
această situaţie impune mai multe cerinţe asupra
managerilor, nu numai de vârf, ci şi funcţionari publici,
aleşi sau numiţi.
O economie bazată pe cunoaştere face necesar un nou tip de management şi noi
tipuri de manageri, care să-i inspire şi pe alţii, să creeze şi să împărtăşească
cunoştinţe.
NMPE REZONANT
• Funcţia elementară şi
fundamentală a unui manager
este responsabilitatea asumată:
rezonant sau disonant
• Prima situaţie naşte încredere,
inspiraţie, ataşament, optimism,
a doua trezeşte aversiune,
ostilitate, antagonIsm,
dezamăgire
• Dimensiunea nevăzută şi
esenţială a managementului
o reprezintă emoţiile
Emoţii: pozitive şi emoţii negative în NMPE
• Emoţii pozitive:
• Bucurie
• Amuzament
• Încântare, uluire
• Uşurare
• Plăceri senzoriale
• Entuziasm
• Calm şi pace
Emoţii negative
Aversiunea
Iluzia
Mânia
Invidia
Perturbări ale managerului
Mânia:
Furie, resentiment,
duşmănie, invidie,
gelozie, cruzime
Ignoranţa:
Credinţa oarbă, trândăvia,
neglijenţa, absenţa
introspecţiei
• Ataşamentul:
Vanitate, zgârcenie, excitaţie,
obtuzitate, ascunderea
viciilor( minciuna)
Ignoranţă şi ataşament:
Lăudăroşenie, înşelăciune,
neruşinare, lipsă de
respect, zăpăceală, lipsă de
conştiinciozitate
Perturbările dereglează echilibrul instabil al minţii
Există mai mulţi factori mintali:
Omniprezenţi:sentimentul,discernă
mântul, intenţia, contactul,
atenţia;
Stabilizatori:aspiraţia, aprecierea,
inteligenţa, reamintirea,
concentrarea;
Variabili: regret, letargie,
Introspecţie (virtuoşi sau nu)
Tulburări de personalitate întâlnite la manageri disonanţi
1. Abrogarea responsabilităţii;
2. Un comportament constant distructiv, disonant, care
găseşte pe alţii vinovaţi;
3. O existenţă subtilă şi o funcţionare bună în societate;
4. Excesiva grijă faţă de imaginea publică ;
5. O imagine de sine bazată pe respectabilitate
6. Negarea oricărui sentiment negativ prin prefăcătorie;
7. Dezorganizare a gândirii în stres, devieri intelectuale, care
pot fi apreciate ca simptome ale unei schizofrenii
ambulatorii
Disonanţe manageriale
Extreme:
• Tiranii abuzivi - Sociopaţii
manipulatori
- Ei golesc atmosfera din jurul
lor de calm, profesionalism,
gândire pozitivă;
- Induc teamă, suspiciune, alertă.
- Creează medii de muncă
sufocante, dar nu ştiu sau nu le
pasă.
INFLUENTA PERSONALA
• Influenţarea personală este centrală în orice proces de management antropocentric, întrucât managerii trebuie să se înţeleagă pe ei înşişi şi modul în care valorile le direcţionează ipotezele, convingerile şi acţiunile. Ei trebuie să-şi cunoască punctele forte şi cum le pot folosi pentru a compensa lipsurile. Managerii trebuie să fie capabili să se schimbe ei înşişi dacă vor să schimbe ceva sau pe cineva.
• Managerii publici trebuie, de asemenea, să fie capabili să-şi schimbe organizaţia, astfel încât păstrând diferenţele, aceasta să se integreze în structurile moderne europene din mers, fără disfuncţionalităţi majore.
• Managerii publici trebuie să
cunoască şi să capete calităţi care să
le permită să lucreze în contextul
mai larg al comunităţii naţionale,
europene şi al lumii întregi
• Ei trebuie sa devina “atenti”, sa nu
judece, sa nu critice, sa faca
organizatia sau grupul sa mearga
bine, rezonant,, intr-un mediu
turbulent
Managerul atent
• Un posibil program, adaptabil oricărei entităţi publice pune accentul pe teorie
şi concepte aplicate în circumstanţe reale.
• Modelul cuprinde o matrice cu intrebari si raspunsuri
• ·Care sunt valorile mele centrale?
• ·Care sunt scopurile organizaţiei noastre?
• ·Ce ţeluri trebuie să atingem?
• ·Ce schimbări trebuie să-mi aduc mie însumi?
• Ce stiu sa fac ?