GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN IX

, nr, 2

/2015

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

Geographia Napocensis Anul IX, Nr. 2, 2015

13

MARGINALIZARE SAU DEFAVORIZARE TERITORIALĂ – CONSIDERAŢII PRELIMINARE

NICOLETA DAVID

ABSTRACT- In the process of territorial development gaps and disparities appearance is a common phenomenon , heterogeneity is one of the fundamental features of an absolute majority of territorial systems . The origin of a significant part of the spatial differentiation is relevant territorial marginalization or disadvantage relative to their neighboring ones . They will determine the slow pace and low intensity of economic and social affirmation, transforming the area or region in a repulsive territory .The classification of disadvantaged areas is based on an accumulation of criteria between the geographic location , extension , structure of activities and the degree of disadvantaged. Key-words: disadvantage , marginalization , typology, criteria , PATIJ

Introducere O problemă majoră a lumii de azi, aflată la

antipodal afirmării şi dezvoltării, este marginalizarea repercutată acut la nivel social prin gravele probleme pe care le conţine şi riscurile pe care le incumbă la nivelul gestiunii şi guvernanţei politico-administrative. Mergând pe firul dialectic al cauzalităţilor se ajunge, invariabil, la factorii care o determină, factori de sorginte economică, culturală, politică, administrative, dar şi natural sau environ-mentală. Grupurile sociale marginalizate ȋşi vor pune amprenta şi asupra teritoriului pe care-l locuiesc minimalizându-i acestuia şansele de competitivitate cu teritoriile ȋnvecinate, şi atrăgându-i astfel atributul discutabil de teritoriu defavorizat. (Discutabil deoarece nu există o acţiune deliberată de ȋmpiedicare a acestuia ȋn competiţia cu alte teritorii, rămânerea sa ȋn urmă fiind rezultatul acţiunii ȋn timp al unui conglomerat de factori defavorabili. Între care, frecvent, particularităţile cadrului natural şi poziţia geografică ies cu dezinvoltură ȋn evidenţă.

Ca urmare, în vasta tipologie a fenomenului regional, ce proliferează într-o manieră greu de stăpânit cu tot arsenalul de tehnici şi mijloace pus la dispoziţie actualmente de Sistemul Informaţional Geografic (GIS), şi-a făcut loc, în ultimele două decenii, sintagma zone defavorizate, menită a defini acele teritorii care,

în raport cu altele învecinate, dar şi cu alte spaţii situate la mai mică sau mare distanţă, prezintă o serie de atribute negative, un număr consistent de puncte slabe care fac imposibilă participarea lor cu şanse egale la competiţia taxonilor regionali de acelaşi rang. De aici, cu certitudine, si sinonimul utilizat adesea în documentele europene pentru a le defini, de zone dezavantajate. Pentru a nu aminti de definirea lor de către INSEE (Institut National de la Statistique et des Etudes Economiques) din Midi Pyrenees ca ,,teritorii afectate de handicapuri economice agricole, naturale şi demografice specifice”a cărei tentă uşor peiorativă este greu de ȋnlăturat oricâtă ȋndreptăţire am acorda metaforei ȋn sine. Ele sunt astfel excluse încă din start de la beneficiile presupuse ale câştigătorului acestei competiţii, iar de aici până la intrarea in criză şi nevoia de intervenţie – cu toate consecinţele induse de aceasta, inclusiv cea mai drastică: remodelarea caroiajului teritorial prin dispariţia vechii structuri spaţiale – nu este o cale lungă, ci dimpotrivă.

Bibliografia geografică autohtonă a receptat acest termen în ultimul deceniu al secolului trecut când demersurile pentru integrarea europeană a impus cunoaşterea aprofundată a documentelor programatice ale Uniunii Europene (inclusiv cele aferente instituţiei precursoare a acesteia precum Comunitatea Economică Europeană) în care

1 Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Geografie, str. Clinilor nr. 5-7, Cluj-napoca, nnnnn.david@gmail.com

GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN IX

, nr, 2

/2015

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

Nicoleta David

14

Geografiei îi este rezervat un rol de prim ordin în modelarea spaţiului comunitar. Cum regiunea este un concept eminamente de sorginte geografică, toate derivatele acesteia se vor subsuma domeniului în cauză.

Concret, vom întâlni acest concept începând cu Legea 158/1998 privind instituirea regiunilor de dezvoltare din România, dar mai ales a OUG nr. 24/1998 referitoare la regimul zonelor defavorizate. Faptul că fenomenul era de noutate iar decidentul politic puţin familiarizat cu toate semnificaţiile sale rezultă şi din nevoia formulării unei noi ordonanţe guvernamentale, nr. 75/2000 unde regiunile (zonele) defavorizate sunt definite cu mai multă acurateţe, deşi ierarhizarea factorilor implicaţi în apariţia şi dezvoltarea procesului de defavorizare este şi de această data discutabilă.

Studiul de faţă îşi propune o analiză ştiinţifică aprofundată a teritoriilor defavorizate dincolo de ipostaza politică şi administrativă pe care a îmbrăcat-o încă de la definirea lor prin această prismă inedită. Fără a nega, câtuşi de puţin, rolul decisiv pe care factorul decizional l-a avut în definirea şi disiparea conceptului sfera ştiinţifică, dar mai ales cea a practice sociale imediate.

Ea va debuta cu o introspecţie stringentă de ordin semantic, a semanticii geografice, în care conceptele de regiune (clar definit de geografi şi preluat în general corect de alţi utilizatori) şi zonă (definit precis de geografi dar utilizat discreţionar, uneori total nepotrivit, de către utilizatori din alte domenii) vor fi repuse în discuţie ca un apel la adecvare şi rigoare. Confuzia terminologică între regiune şi zonă, întreţinută de dificultatea perceperii corecte de către nespecialişti a semnificaţiei celei din urmă (fapt care nu poate fi invocat drept scuză !) nu ajută nimănui, ci dimpotrivă, subvenţionează o veritabilă relativizare şi bulversare a semnificaţiilor unor taxoni regionali diferiţi ca nivel de structurare şi agregare organică.

Alt capitol important va avea în vedere cauzele fenomenul defavorizării, ca prim pas, absolut necesar, în fixarea unui diagnostic teritorial, ce va atrage după sine, în partea finală a studiului, o sumă întreagă de soluţii şi măsuri de atenuare şi înlăturare a acesteia. Este

răspunsul pe care incercăm să-l dăm cerinţelor unei lumi din ce în ce mai pragmatice în opţiunile sale, ale unor comunităţi care solicită imperativ cercetării ştiinţifice remediile pentru dificultţile şi nevoile cu care se confruntă. Geografia descriptivă a superlativelor şi curiozităţilor geografice din secolele şi deceniile trecute a apus sub tăişul nemilos al întrebării, devenită un veritabil leit-motiv cotidian: qui prodest ?

Nu vor lipsi, desigur, nici ferestrele deschise spre realizarea unei tipologii a regiunilor defavorizate, incursiunile în intimitatea fenomenului facilitând identificarea mai multor tipuri de astfel de entităţi spaţiale după cum factorii genetici relevă un spectru mozaicat.

Discursul teoretic va fi susţinut de o permanentă argumentare practică, de identificare în realitatea naţională şi continentală, de imediat interes pentru noi, a unor ilustrative studii de caz, prin intermediul cărora conceptele, teoriile şi paradigmele vehiculate să prindă consistenţă indiscutabilă.

Corolarul studiului îşi propune reliefarea experienţei câştigate până în acest moment, pe plan intern şi la nivelul Uniunii Europene, în atenuarea sau eliminarea defavorizării, a ridicării standardelor de dezvoltare a arealelor şi regiunilor aflate în această situaţie. Fiind vorba de un proces extrem de complex în care factorului politic-administrativ, decizional, îi revine un rol fundamental se vor avea în vedere acţiunile şi iniţiativele acestuia prin prisma unei bune guvernanţe teritoriale pe care comunităţile locale o aşteaptă indiferent de strategiile şi programele politice propuse de factorul în cauză. Marginea şi marginalizarea – cauze obiective ale defavorizării

Conform DEX, ȋn limba română există două semnificaţii principale ale cuvântului marginalizare şi anume una proprie, derivată din poziţia periferică a obiectului respectiv ȋn raport cu un punct de referinţă şi alta figurativă, ȋncărcată cu trăsături negative sinonime “ȋnlăturării” din prim planul acţiunii, “punerii de-o parte”, frustrării de anumite atuuri etc. E uşor de constatat că cea de a doua accepţiune ȋşi

GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN IX

, nr, 2

/2015

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

Marginalizare sau defavorizare teritorială – consideraţii preliminare

15

are dealtfel originea ȋn prima prin simplul proces de translatare figurative. Mai importantă ȋnsă pentru analiza noastră este dacă marginalizarea, indiferent de cauza care a produs-o, este o condiţie sine qua non a defavorizării sau aceasta din urmă are şi alte cauze. Pentru a desluşi lucrurile, o subliniere a celor două aspect, susmenţionate, apare ca o necesitatea firească.

Astfel, marginalizarea, şi implicit defavorizarea de tip geografic, rezultată prin amplasarea teritoriului respectiv la periferia sistemului de referinţă (unitate politico-administrativă, centru polarizator, axă de

gravitaţie regională, pol de creştere etc.) se manifestă ȋndeosebi prin intermediul factorului distanţă care intervine prin disiparea resurselor destinate dezvoltării pe măsură ȋndepărtării de centrul decisional, fiind absorbite adesea de entităţile spaţiale interpose. Proiectul PATIJ (Plan de Amenajare a Teritoriilor Interjudeţene) derulat ȋn intervalul 1997-1999, la iniţiativa Consiliului Judreţean Cluj şi cuprinzănd zonele de contact dintre judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Mureş, Satu Mare şi Sălaj este un magistral exemplu de analiză a unor astfel de teritorii periferice, marginale. Concluziile sale sunt edificatoare ȋn acest sens:

Fig. 1. Zonele defavorizate de la periferia judeţelor din nord-vestul României.

(Sursa: Proiect PATIJ, 1997-1999, Facultatea de geografie, Cluj-Napoca).

Marginalizarea geografică generează, de regulă vectori univoci şi unidirecţionaţi, dinspre periferie spre centru, ea frustrează teritoriile pe care le circumscrie de posibilitatea replierii radiare, de efectele benefice ale tranzitului de personae, materii prime, bunuri sau interese. Imaginea unor no men’s lands sau a fundului de sac este frecvent asociată lor, ceea ce, evident, nu le favorizează.

Mult mai mozaicată cauzal şi, uneori, dificil de explicat, este marginalizarea subiectivă generată de acţiunea factorului politic-administrativ (dirijarea resurselor spre regiunile cu electorat propriu şi neglijarea celorlalte; strategii de dezvoltare deficitare, focalizate doar pe anumite teritorii; lipsa de reacţie la manifestarea şi accentuarea unor dezechilibre şi disparităţi etc), a concentrării anarhice, specifică

GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN IX

, nr, 2

/2015

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

Nicoleta David

16

politicilor liberale, pe teritorii de interes şi lăsarea ȋn umbra dezvoltării a celorlalte (ȋn poli şi axe prioritare); a izolării şi lăsării ȋntr-un con de umbra prin concentrarea activităţilor de-a

lungul unor axe de gravitaţie marginale (cazul clasic al Podişului Hartibaci, flancat la nord şi sud de două culoare intens circulate, dezvoltate)

Fig. 2. Areal defavorizat în sudul Depresiunii Transilvaniei. (Sursa: Cocean P., 2013).

Marginalizarea poate fi şi rodul infra-

structurilor deficitare, ce atribuie teritoriului din start atribute repulsive, a rămânerii sale ȋn trendul depăşit al activiotătilor tradiţionale.

Self-defavorizarea

In realitatea spaţială constatăm adesea existenţa unor teritorii, ȋndeosebi cu suprafeţe restrânse, ale căror disfuncţii economice şi sociale provin din evoluţia pe care au urmat-o. Întrebarea este cui trebuie ele imputate dacă nu celor care n-au avut simţul prospectiv necesar şi inspiraţia de rigoare să orienteze sistemul sau micro-sistemul teritorial pe calea unei afirmări sustenabile ?. Ne aflăm ȋn situaţia celui care şi-a făcut-o cu mâna lui, adică ,,selfi”, după un neologism de ultimă oră.

La o analiză a zonelor defavorizate din România, aprobate ȋn cascadă, constatăm că majoritatea absolută se ȋnscriu ȋn acest tip. Monoindustrializarea nu a fost o operaţiune impusă, ci una complăcută: având locuri de muncă asigurate pentru populaţia locală, autorităţile n-au luat nici-o altă iniţiativă de dezvoltare complementară, deşi resurse variate erau la ȋndemână. Astfel că, la intrare ȋn criza tranziţiei, definită prin dezindustrializare, aceste localităţi s-au trezit brusc fără o bază economică şi socială de susţinere. Ceea ce, pentru a rezolva probleme de moment, le-a impus orientarea spre beneficiile de scurtă durată aduse de statutul de zone defavorizate, declarându-se ca atare.

Regiunea defavorizată – definitie, concept, semnificatie

Noţiunea de zonă defavorizată îşi face apariţia în vocabularul de specialitate în deceniul opt al secolului trecut, respectiv în anul 1972, când directivele Comunităţii Economice Europene referitoare la dezvoltarea agriculturii o înserează, aluziv, în filele lor. Definirea ei concretă o vom regăsi însă trei ani mai târziu, în articolul 3 al Directivei nr.75/268 din 28 aprilie 1975 unde prin zone agricole defavorizate se înţeleg ,,zonele montane ȋn care activitatea agricolă este necesară pentru salvarea spaţiului natural, ȋndeosebi din raţiuni de protecţie contra eroziunii sau pentru a răspunde nevoilor de agreement, ca dealtfel şi alte zone unde menţinerea unui număr minim de populaţie sau ȋntreţinerea spaţiului natural nu sunt asigurate”

Rigoarea unei analize ştiinţifice a fenomenului ne impune, în ciuda multor argumente care susţin mai degrabă contrariul, să reflectăm asupra veritabilei torsade suferită de sintagma în cauză prin generalizarea ei la toate teritoriile ,,handicapate” (termen fără conotaţie peiorativă folosit cu dezinvoltură în literatura de specialitate franceză) economic, social, infrastructural sau environmental în raport cu altele. Astfel, dacă în accepţiunea iniţială, de zonă agricolă, incărcătura sa semantică este adecvată, definind un teritoriu caracterizat geografic printr-un ansamblu de condiţii

GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN IX

, nr, 2

/2015

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

Marginalizare sau defavorizare teritorială – consideraţii preliminare

17

fenologice ce permit derularea unor activităţi agricole specific, între care cele climatice şi pedologice sunt primordiale, prin generalizare şi atribuire unor entităţi teritoriale punctuale – cum ar fi localitatea minieră Sărmăşag din judeţul Sălaj, spre exemplu – dependente doar de propriile trăsături, cum sunt cele industriale, demografice şi sociale noţiunea de zonă, indiferent de particularităţile care i se asociază (defavorizată, stabilă, efervescentă, critică) devine improprie.

Pentru astfel de teritorii, reduse ca suprafaţă, de tip enclavă, sintagma de areal defavorizat este binevenită. Ea poate fi atribuită, cu largheţea unei certe argumentări de teorie geografică, majorităţii absolute a “zonelor defavorizate” declarate în România după 1998.

Desigur, într-un anumit cadru al discuţiei, se pune întrebarea firească: care e cauza apariţiei şi generalizării unor concepte nepotrivite pe care lumea neavizată le vehiculează apoi cu nonşalanţa utilizatorului de bună credinţă, contrariind în acelaşi timp tocmai pe cei îndreptăţiţi să le formuleze şi argumenteze? Cauza este cât se poate de transparentă şi trebuie căutată ȋn raporturile dintre factorul politic-administrativ şi lumea ştiinţifică. Având de partea sa puterea , prin deciziile care-i aparţin, cel dintâi ,,uită” adesea să o ȋmpartă, măcar partial, cu alte grupuri sociale, folosind-o discreţionar, fără să se consulte cu acestea chiar şi ȋn acele situaţii ȋn care competenţa lor este decisivă pentru corecta punere ȋn temă a unor măsuri sau initiative. Interpretarea facila apare astfel frecvent, ca şi ieşirea din impas prin preluarea exemplului altora, poate la fel de greşit instaurat şi utilizat. Politicul are datoria indiscutabilă de a colabora cu lumea ştiinţifică avizată din domeniul de interes de fiecare data când lansează concepte noi şi de a ţine seama de opinia acesteia. Este o cerinţă imperioasă care, departe de a-i ştirbi cu ceva autoritatea, ȋi conferă certitudinea coerentei si bunei argumentari..

În mod firesc această colaborare ar trebui să continue ȋn toate etapele procesului de elaborare a soluţiilor şi măsurilor de intervenţie, cercetarea ştiinţifică de profil fiind singura competenta ȋn a formula argumente valabile pentru o situaţie data. Ideea că ,, politicianul ştie

tot”, informându-se ad-hoc, că spiritul său practic este blocat ȋn rapida şi deplina sa manifestare, reclamată stringent de electoratul propriu, de ,,teoreticienii” din universităţi sau academii este rizibilă şi nu acoperă distorsionarea realităţii faptice decât ȋn faţa naivilor şi dezinteresaţilor. Teritoriul este cel mai complex concept cu care factorul politic şi administrastiv se confruntă, structura fizică a acestuia, studiată deopotrivă de Ştiinţele Pământului şi Vieţii (Geologia, Geografia, Demografia, Biologia) fiind suportul pentru afirmarea activităţilor economice, sociale, infrastructurale şi environmentale gestionate de toatâtea ştiinţe şi grupe de specialişti ale căror opinii trebuie la rândul lor cunoscute. Ca urmare şi ȋn concluzie, analistul şi planificatorul teritorial nu trebuie se lipsească din conclavul menit a lua decizii vizând oricare taxon spatial, de la comună sau microregiune, la regiune sau macro-regiune.

Rolul său ȋntr-un astfel de conclav este cel de liant, prin imparţialitatea opiniilor exprimate, şi de continuator al demersurilor ȋn contextul, oricând posibil, al schimbărilor programelor şi strategiilor politice specific unor societăţi democratice.

Intrand mai adnc in semnificatiile sintagmei zona defavorizata ajungem sa ne punem o alta intrebare si anume daca aceasta rezulta prin neglijarea, ,,uitarea’’ unor teritorii sau prin evitarea lor intentionata, voita ? In ambele cazuri poate exista o motivare obiectiva: conform principiului avantajului comparative, in practica dezvoltarii spatiale vor fi avantajate teritoriile attractive, unde baza naturala de sustinere este mai bogata si diversificata iar investiile facute se amortizeaza mai repede si mai efficient. Ca urmare, promotorii dezvoltarii neglijeaza alte regiuni sau le evita intentionat, urmarind profitul imediat in conditii de riscuri mai putine.

Instituirea zonelor defavorizate

In tara noastra problema zonelor defavorizate devine de actualitate in faza pre-aderarii la |Uniunea Europeana cand autoritatile nationale isi orienteaza preocuparile inspre alinierea si compatibilizarea institutiilor si legislatiei cu cele comunitare.

GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN IX

, nr, 2

/2015

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

Nicoleta David

18

Un astfel de moment este al institutionalizarii regiunilor de dezvoltare prin Legea nr. 151 din anul 1998 a caror infiintare este motivate inclusive prin inclusiv prin prisma reducerii disparităţilor teritoriale generate de zonele defavorizate, a identificării şi instituirii lor legale prin hotărâre guvernamentală.

In acelasi an, in textul Ordonantei de Urgenta a |Guvernului 24/1998, gasim o prima definitie data regiunilor (zonele) defavorizate ce reprezintă “arii geografice, strict delimitate teritorial, care îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) au structuri productive monoindustriale, care, în activitatea zonei, mobilizează mai mult de 50% din populaţia salariată;

b) sunt zone miniere unde personalul a fost disponibilizat, în proporţie de peste 25%, prin concedieri colective;

c) s-au efectuat concedieri colective în urma lichidării, restructurării sau privatizării unor agenţi economici, care au afectat mai mult de 25% din numărul angajaţilor cu domiciliul în zona respectivă;

d) rata şomajului depăşeşte cu 30% media existentă la nivel naţional;

e) sunt zone izolate, lipsite de mijloace de comunicaţii şi infrastructura este slab dezvoltată.

Din definitia susmentionata transpar preocuparile asidue ale factorului politic de rezolvare a problemelor generate de dezindustrializarea alerta, de desfiintarea practica a mineritului si cresterea somajului. Defavorizarea mult mai extinsa generata de decal;ajele de dezvoltare dintre regiunile tarii, dintre oras si sat, dintre centru si periferie, abia este surprinsa in ultimul paragraph al conditionarilor (,,zone isolate, lipsite de mijloace de comunicatii si infrastructura este slab dezvoltata”) unde am putea include intreaga regiune a Muntilor Apuseni, Muntii Poiana Rusca, Muntii Banatului adica cei mai populati munti ai Europei etc. O corectie intervine totusi prin textul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului României nr. 75/2000 unde se reduce numărul condiţiilor obligatorii pentru definirea ca zone defavorizate la una din următoarele două:

a) ponderea şomerilor în totalul resurselor de muncă ale zonei să fie de cel puţin 3 ori mai mare decât ponderea şomerilor în totalul resurselor de muncă la nivel national în ultimele 3 luni care precede luna întocmirii documentaţiei de declarare a zonei defavorizate;

b) sunt zone izolate, lipsite de mijloace de comunicaţie, iar infrastructura este slab dezvoltată”

Din suma de criterii fixate pentru instituirea zonelor defavorizate lipseste, credem cel mai important si anume standardul de viata al locuitorilor. Un criteriu bazat, desigur, pe cuantificarea mai multor aspecte economice, sociale si infrastructurale, dar mult mai apropiat de adevarata esenta a lucrurilor si a responsabilitatilor politico-administrative.

Tipologia teritoriilor defavorizate

Pe măsură ce introspecţiile ȋn interiorul unui fenomen avansează şi informaţiile despre structura şi funcţiile acestuia se multiplică, apare necesitatea ordonării şi grupării lor pe categorii caracteristice. Gestionarea diversităţii are astfel ȋn tipologizare un suport metodologic de prim ordin la care nu ezită să apeleze şi ȋn situaţia de faţă.

Primele clasificări ale zonelor agricole defavorizate sunt realizate, ca reflex direct al preocupărilor ȋn domeniu, ȋn Franţa, unde Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice (4) ne propune patru astfel de zone şi anume:

- zone din munţii ȋnalţi - zone montane - zone piemontane - zone defavorizate simple

Observăm cu uşurinţă grefarea zonelor respective pe suportul fizico-geografic al teritoriului sub directa influenţă a factorilor morfologici, climatici sau pedogeografici. Excepţie face cea de-a patra categorie, zonele defavorizate simple unde criteriul geografic este substituit cu altele mai puţin conturate.

În PNDR, Anexa 4, apare o clasificare a zonelor defavorizate agricole ȋn funcţie de notele de bonitare ale potenţialului productiv al

GEOGRAPHIA N

APOCENSIS AN IX

, nr, 2

/2015

geog

raphia

napo

censis

.acad

-cluj.

ro

Marginalizare sau defavorizare teritorială – consideraţii preliminare

19

terenurilor corelat cu condiţiile natural (morfologice, pedologice, climatice sau hidrologice) astfel:

- Zone Montane Defavorizate (ZMD) suprapuse, firesc, lanţului muntos al Carpaţilor;

- Zone Semnificativ Defavorizate (ZSD) – reduse numeric la una singură, Delta Dunării;

- Zone Defavorizate de Condiţii Naturale Specifice (ZDS)

Dacă primele două categorii sunt pe deplin justificate de particularităţile factorilor naturali implicaţi ȋn definirea fertilităţii terenurilor proprii şi a condiţiilor fenologice, cea de-a treia relevă labilităţi de ordin structural-funcţional şi, ȋn ultima instanţă, de delimitare şi reprezentativitate. Ea include entitaţi spaţiale cu suprafeţe restrânse (3 UAT), răspândite discontinuu, insular, fără o justificare comparativă ȋn raport cu entităţile ȋnvecinate, unele cu certitudine mult mai defavorizate (vezi Vinţu de Jos, Lechinţa sau Apahida etc).

In functie de extensiunea teritoriului afectat putem intalni:

- Areale defavorizate (arealul minier Barcau, arealul Rosia Montana)

- Zone defavorizate (depresiunea Petrosani, judetul Vaslui)

- Regiuni defavorizate (Moldova de nord-est, Delta Dunarii)

Dupa structura interna a sistemului regional deosebin: - Zone defavorizate monostructurate

(fostele centre monoindustriale) - Zone defavorizate cu o structura

complexa dar nearticulata (depresiunea Petrosani)

- Zone defavorizate cu o structura simpla, arhaica, traditionala (Muntii Apuseni).

Dupa factorul defavorizant principal: - Zone defavorizate infrastructural

(Codru) - Zone defavorizate economico-social

(Vaslui) - Zone defavorizate environmental

(Ciudanovita, Crucea)

BIBLIOGRAFIE [1] Cocean P. (2010), Geografie Regională, ediţia a

III, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. [2] Cocean P. (2013), Regional Gravity Axes as

Vectors of Territorial Development, in Territorial Cohesion in Europe, pg. 188-195, Pecs, Hungary.

[3] Cocean P., David Nicoleta (2014), Peisaje culturale, Editura Risoprint, Cluj-Napoca.

[4] David Nicoleta (2011), Țara Zarandului. Studiu de Geografie Regională, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

[5] Popescu Claudia (2003), Zonele miniere defavorizate din România. Abordare geografică, Editura ASE , Bucureşti

[6] INSEE (Institut National de la Statistique et des Etudes Economiques) Midi Pyrenees, Documentation, Agriculture – zone agricole defavorisee.

[7] x x x Proiect PATIJ, 1997-1999, (Coord. P. Cocean), Facultatea de geografie, Cluj-Napoca.