madgearu cronica monemvasiei

8/18/2019 Madgearu Cronica Monemvasiei

1/63

BIBLIOTHECAMONUMENT PERENNIT TIS

TO nEPI

THr KTlrEar

THr MONEM II I

XPONIKON

CRONIC MONEMV SIEI

Traducere de

M RIUS LEXI NUsi ROX N CURC

Studiu introductivsi noteexplicativede

LEX NDRU M DGE RU

Editor V SILE COTIUG

Editura PERFORM NTIC

I SI- 2005

,.


2/63

Acest volum a fost publicatcu sprijinulfinanciar al

Asociatiei

onumentaPerennitatis

EDITURA, pERFORMANTICA ,

Iasi, B-dulCAROLI, nr. 3-5,

[email protected]

teL/fax:0232214763

EDITURA ACREDITATADE CNCSIS BUCURESTI,

1142 30 06 2003

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României:

Cronica Mooemvasieil trad.: Marius Alexianu, Roxana Curca,

-

lasi: Performantica, 2005

ISBN 973-730-092-0

1.

II.

III.

IV.

Alexianu, Marius (trad.)

Curca, Roxana (trad.)

Madgearu, Alexandru (studiu introductiv)

Cotiuga, Vasile (ed.)

94(495)

Consiliereditorial:

Prof univ dr Traian Stanciulescu

Secretar editorial:

Octav Paunet

@Toate drepturileasupraacestuivolum apartin

Asociatiei

onumentePerennitetis

1

(

r


3/63

ct

Archaeologica Academiae

Scientiarum Hungaricae

Budapesta.

Archaeologia Bulgarica

Sofia.

bh erlin

Abhandlungen der Deutschen

Akademie der Wissenschaften zu

Berlin Klasse fOr Gesel/schaftwissen-

schaften

Berlin.

The Annual

of

the British School

of

Archaeology at Athens

Atena.

Archivum Eurasiae Medii Aevi

Wiesbaden.

Archaeol6gia Erlesito

Budapesta.

American Historical Review

NewYork.

Archaologisches Korrespondenzblatt

Mainz.

M

Arheologia Moldovei

Iasi.

V

Arheoloski Vestnik

Ljubljana.

w renforschungen

A

warenforschungen. Archaeologia

Austriaca. Studien zur Archaologie der

Awaren

4, Viena, 1992 2 vol.).

alcanoslavica

Balcanoslavica

Belgrad.

Byzantinobulgarica Sofia.. ~

Berliner Byzantinische ArbSften

Berl.in.

CH

Bul/etin de Correspondance Hel/{mique

Paris-Atena.

1

rch

S

EM

Ert

HR

K

REVI ERI


4/63

Byzantinische

Amsterdam.

Bulgarian Historical Review Sofia.

Balkan Studies Salonic.

Byzantinoslavica Praga.

Buletinul Societatii Numismatice

Române Bucuresti.

Byzantion Bruxelles.

Byzantinische Zeitschrift MUnchen.

Comptes Rendus des Seances de

l Academie des Inscriptions et Be/les-

Lettres Paris.

Comparative Studies in Society and

History Cambridge.

Cyrillomethodianum

Cyri/lomethodianum. Recherches sur

I histoire des relations he/leno-slaves

Salonic.

6sterreichische

Wissenschaften.

Historische Klasse

Viena.

Dumbarton Oaks Papers Washington.

Etudes Balkaniques Sofia.

A.E.Laiou (ed.), The Economic History

of Byzantium from the Seventh through

the Fifteenth Century 3 val., Dumbarton

Oaks, Washington DC, 2 2

Epeteris Hetaireias Vyzantinon Spudon

Atena.

Fontes Historiae Daco-Romanae

Bucuresti, voI. II (1970); val. III (1975);

val. IV (1982).

8

F

HR

S

Slav

SNR

yz

Z

CR I

SS

D W

DOP

E

EH

EHVS

FHDR

ABREVIERI

Forschungen

Akademie der

Philosophisch-

Denkschriften

Germania Germania. Anzeiger der Romisch-

Germanischen Kommission Frankfurt

am Main.

Godisnjak Sarajevo

Godisnjak III. Centar za Balkanoloska

Ispitivanja. Naucno Drustvo Bosne i

Hercegovine Sarajevo.

Hesperia. Joumal of the American

School of Classsical Studies at Athens

Atena.

Izvestija na Muzeite v Severozapadna

BaIgarija Vidin.

Joumal of the Arnerican Oriental

Society New York.

Jahrbuch der

Byzantinistik Viena.

lakonikai Spoudai

Lakonikai Spoudai. Periodikon

syggrama . tes hetaireias Lakonikon

Spoudon Atena.

Melanges de I Ecole Fram;aise de

Rome. Antiquite Paris-Roma.

Neos He/lenomnemon ed. Sp.

Lambros, Atena, 1904-1922.

A. P. Kazhdan (ed.), The Oxford

Dictionary of Byzantium prepared at

Dumbarton Oaks 3 vol. rNew Yor.k,

Oxford, 1991. .

Orientalia Lovaniensia Periodica

Louvain.

Peuce Tulcea.

Pontica Constanta.

vu

des Etudes Byzantines Paris.

Hesperia

IMS

J OS

JO

MEFR

NH

OD

Ol

Peuce

Pontica

RE

ABREVIERI

9

6sterreithischen


5/63

10

RESEE

RHM

RRH

SCIV A

SOF

Speculum

Starinar

TM

il es

Vyzantina

Vyzantis

W

WSJ

ZA

ZB

ZRVI

ABREVIERI

Revue des Etudes

Europeennes, Bucuresti.

.Romische

Historische Mitteilungen,

Viena.

Revue Roumaine d Histoire,

Bucuresti.

Studii si cercetari de istorie veche si

arheologie), Bucuresti.

Sadost-Forschungen,

Munchen.

Speculum.

A

Joumal

of

Medieval

Studies, Cambridge (Massachusetts).

Starinar. Organ Srpskog Arheoloskog

Drustva, Belgrad.

Travaux et Memoires, Centre de

Recherche d Histoire et Civilisation

Byzantines,

Paris.

Vil/es et peuplement dans 1 lIIyricum

protobyzantin. Actes du colloque

organise par I Ecole fram;aise de Rome

Rome, 12-14

mai 1982), Collection de

l Ecole Frangaise de Rome, 77, Roma,

1984.

Vyzantina, Salonic.

Vyzantis,

Atena..

Vizantijskij Vremennik,

Moscova.

Wiener Slavistisches Jahrbuch, Viena.

Zeitschrift far Archaologie,

Berlin.

Zeitschrift fUr Balkanologie, Wiesbaden.

Zbomik Radova Vizantoloskog Instituta,

Belgrad.

Sud-Est

NOTA ASUPRA EDITIEI

,

Prezenta editie valorifica pentru prima data În

traducere româneasca integrala textul acestei Cronici,

varianta din

Codex Iviron329,asa cum este stabilitÎn

Cronaca di Monemvasia. Introduzione, testo criticoe

note di 1.Dujcev Studi Bizantini

e

Neoellenici, Testi,

12), Palermo, 1976. Am operat o singura schimbare,

respectiv În sintagma Ta d YEvi j KaL {;ÂÂEVLKa::itvT]

unde am Înlocuit

n JYEvfj cu lectiunea tYYEVfj

acceptata si de Dujcev (cf. nota 19 din Studiul

introductiv).

Yn pofida dimensiunilor sale reduse,

Cronica

Monemvasiei constituie un document deosebit de

important pentru Întelegerea proceselor etnice din

sud-estul Europei, În special din Grecia, dupa cum

rezulta din amplul studiu introductiv si din note.

Aceeasi Cronica a suscitat o Îndelungata controversa

din care nu au lipsit implicatiile politice privitoare la

raporturile slavi lor cu alte popoare di 1 Peninsula

Balcanica, o marturie În acest s.ens fiii1d exegeZi.

apreciabila acumulata În marginea ei.

Cronica Monemvasiei

a mai fost tradusa, Însa

partial, de profesorul Haralambie Mihaescu În

Fontes

Historiae Daco-Romanae, voI. IV, Bucuresti, 1982, p.

21 si 23.

Realizatorii editiei de fata tin sa multumeasca

profesoarei Mihaela Paraschiv de la Universitatea

AI.1.Cuza Iasipentrurevizuireafinala

a traducerii.

M.A. R. C.


6/63

NOTA ASUPRA EDITIEI

Documentarea pentru acest studiu nu ar fi fost

posibila fara bursa de cercetare post-doctorala

Fulbright desfasurata În perioada octombrie 2002-

martie 2003 la Ohio State University. Sunt

recunoscatorComisieiFulbrightRomâniasi, În primul

rând, Înalt Prea Sfintiei Sale Arhiepiscopului

Chrysostomos fost directoral acestei comisii),pentru

tot sprijinul acordat, precum si profesoruluiTimothy

Gregory de la Ohio State University.Prin bunavointa

doamnei dr. Alice-MaryTalbot si a domnuluidr. Paul

Stephenson am avut posibilitatea sa folosesc si

bogatabibliotecaa Centruluide Studii Bizantinede la

Dumbarton Oaks-Washington DC. Am mai fost

sprijinit cu lucrari inexistente În România de catre

dr. Ewald Kislinger si Michael Grunbart ambii de la

Institutul de Studii Bizantine si Neogrecesti de la

Viena) si de catre dr. Florin Curta University of

Florida,Gainesville).Tuturor le multumescpe aceasta

cale.

12

A. M.

;~

j

i

STU IU INTRO U TIV

Probabil nici un izvor medieval nu a provocat

discutii atât de numeroase, invers proportionale cu

dimensiunile sale si cu cantitatea de informatie

continuta, precum aceasta asa-numita

Cronica

a

Monemvasiei Scrisa cu intentia de ci justifica

legitimitatea si drepturile Mitropoliei de Patras din

Peloponez,cronicaa devenit unul dintre argumentele

controverseicare, de la mijlocul secolului al XIX-lea,

framânta istoriografia greaca moderna: grecii actuali

descind din cei antici ori sunt -

macar În parte

-

urmasii slavilor care s-au asezat În Grecia, asimilati

dupa anul 800? Vom analiza mai jos, dupa ce vom

prezenta izvorul ca atare, aceasta controversa

stiintifica, dar si politica, similara prin anvergur~ si

semnificatiecu cea a continuitatii românilor la nordul

Dunarii.Interesul CroniciiMonen Vasieipentrucititorur

contemporan nu consta de fapt În ee

ce

consemneaza ea, ci În modul În care istoricii au

utilizat si manipulat acest izvor pentru a construi

discursuri divergente despre etnogeneza si despre

continuitateasau discontinuitateaetnica.

1 Folosim f orma

Monemvasia

pentru a respecta pronuntarea

bizantina

si

greaca modema a grafemului


7/63

14

STUDIU INTRODUCTIV

1.Variantele textului

Cronica Monemvasiei s-a transmis prin patru

manuscrise. Primul care a fost introdus În circuitul

stiintific s-a aflat În biblioteca regala din Torino, dar a

disparut Într-un incendiu În 1904, din fericire dupa ce

a fost editat si facsimilat. Este vorba de un manuscris

din secolul al XVI-lea, Codex Taurinensis Reg.

CCCXXXVI În continuare, T). Textul a fost editat cu

unele erori si tradus În latina În 1749 de catre

Giuseppe Luca Pasini. Doua manuscrise, tot de secol

XVI, se pastreaza la Muntele Athos, În manastiriie

Iviron si Kutlumus descoperite de Spyridon Lambros

În 1884 . Unul dintre ele, Codex Kutlumus 220 În

continuare, K) are un continut similar lui T, În timp ce

Codex Iviron 329 În continuare, Iv) a transmis o

varianta sensibil diferita a textului, din care lipseste

sectiunea a doua. În fine, un manuscris din secolul al

XIII-lea de la Colegiul Grec din Roma R), descoperit

tot de S. Lambros, contine doar sectiunea a doua a

cronicii2. Paul Lemerle a stabilit ca Iv cuprinde forma

cea mai veche a textului. Datarea acestei forme

2

Descrierea manuscriselor la: P. Charanis, The Chronicle of

Monemvasia and the Question of the Slavonic Settlements in

Greece, DOP, 5, 1950, p. 141-143; P. Lemerle, La Chronique

improprement dite de Monemvasie: le contexte historique et

legendaire, REB, 21, 1963, p. 5-8; Cronaca di Monemvasia.

Introduzione, teste c ritice e note di 1. DujCev Studi Biz antini e

Neoellenici, Testi, 12), Palermo, 1976, p. IX-XVI, XL-XLI;

H. Kalligas, Byzantine Monemvasia: the sources, Monemvasia,

1990, p. 3-4; S. Turlej, The Chronicle of Monemvasia: the Migration

of the Slavs and Church Conf/icts in the Byzantine Source from the

beginning of the 9th century Byzantina et Slavica Cracoviensia, 4),

Cracow, 2001, p. 16-17; E. Kislînger, Regionalgeschiohte a/s

Quellenproblem. Die Chronik von Monembas/a und das

sizilianische Demenna. Eine historisoh-topogr Jphlsohe Studie

DAW, 294), Wien, 2001, p. 13-25.

I

a

,~

STUDIU INTRODUCTIV

15

primare va fi discutata În alta parte a introducerii.

Sectiunea a doua singura existenta În R, dar absenta

În Iv) este un text de sine statator alcatuit din mai

multe Însemnari despre istoria bisericeasca a

Peloponezului În secolele XI-XIV) si nu face obiectul

prezentei editii3. Editia de fata se bazeaza pe

versiunea Iv, dar face referiri si la K.

Manuscrisul Iv se afla În Codex Iviron 329 la fila

203 r-v si contine 76 de rânduri. Nu exista nici un titlu.

În manuscrisele T si K au fost adaugate de catre

copisti titlurile IIepi T f je;; KrfO ewe;; rije;; MovettfJaO fae;;

Despre Întemeierea Monemvasie/ , respectiv Tov

Kepro OJr:OVjKTlO eV

~

MovettfJaO fa

Kai Jtroe;; Împrejurarile

În care a fost construita Monemvasia si cum anume .

Textul din Iv are trei parti:

1. Invaziile avarilor În Peninsula Balcanica: solia

avarilor la Constantinopol În anul 6064 de la Facerea

Lumii; migratia lor din Caucaz la Dunare; Iustinian Îi

primeste În Moesia; avarii ataca Sirmium, Thracia si

Macedonia; negocierile bizantino-avare si noile

campanii ale avarilor În zona Dunarii si În Thracia

rândurile 1-35);

2. Cucerirea Greciei: avarii ocupa mai multe

regiuni din Grecia; locuitorii din Peloponez sunt

~

alungati si se refugiazaÎn Calabri a,Siciliasi În unele

insule din arhipelag; o parte din locuitorii din

Lacedemonia Întemeiaza cetatea Monemvasia, iar..

pastorii si taranii se retrag În zone greu accesibile;

avarii ocupa Peloponezultimp de 218 ani rândurile

35-55);

3. Eliberarea Peloponezului de catre Împaratul

Nikephor1:estul Peloponezuluia ramas liber de slavi;

3

Vezi descrierea s a in P. Lemerle, La

Chronique...

p. 24-25.

Este editat de E. Kislinger, Regionalgeschichte..., p. 203-206

comentariul

la p. 64 72 .


8/63

16

STUDIU INTRODUCTIV

un strateg ii invinge pe slavii din restul Peninsulei;

Nikephor I reconstruieste Patras si Lacedemonia,

unde aduce pe urmasii celor refugiati, precum si

colonistLdin Asia Mica; Patras devine mitropolie; slavii

sunt crestinati (rândurile 56-76)4.

Tnprimele doua parti, textul Îi mentioneaza doar

avari, În timp ce partea a treia Îi introduce În mod

subit pe slavi. De aceea, se poate considera ca textul

provine din juxtapunerea a doua naratiuni, referitoare

la doua perioade diferite (sfârsitul secolului al VI-lea

si, respectiv, primii ani ai secolului al IX-lea), una

despre avari si alta despre slavi5. Exista si opinia ca

.avarii~ar fi de fapt slavi6, astfel ca primele doua parti

ar transmite de fapt informatii despre invaziile slavilor

În Peninsula Balcanica si despre slavizarea Greciei.

Tocmai din acest motiv,

Cronica Monemvasiei

a fost

invocata ca un izvor fundamental pentru studierea

migratiilor slavilor, alaturi de sursele din secolele VI-

VII. Cu

toate

acestea, nu exista nici un temei pentru a

presupune ca autorul a facut o confuzie Între avari si

slavi. EI avea cunostinte detaliate despre campaniile

avarilor În provinciile dunarene si balcanice, preluate

din surse sigure (vezi mai jos). Tn aceleasi surse

4 S. Turlej, The Chronicle... p. 33, preferasa divida textul În

doua parti (ceea ce noi numim parti le 1 si 2 formeaza una singura).

5 P. A. Yannopoulos,

La penetration slave en Argolide

BCH,

Suprlement VI (Etudes argiennes), AthEmes-Paris, 1980, p. 348.

De exemplu: M. Vasmer, Die Slaven in Griechenland Berlin,

1941, p. 13; V. Popovi6,

Aux origines de la slavisation des Balkans:

La constitution des premieres Sklavinies macedoniennes vers la fin

du vf siecle

CRAI, 1980, 1 Uanvier-mars), p. 244; B. Ferjanci6,

Invasions et installations des Slaves dans Ies Balkans În Vil/es

p. 99; M. Nystazopoulou-Pelekidou,

Les Slaves dans I Empire

byzantin

În

The 17th Intemational Byzantine Congress. Major

Papers

New Rochelle, 1986, p. 347; w. Pohl,

Die Awaren. Ein

Steppenvolk in Mitteleuropa 567-822 n. Chr. Munchen, 1988,

p.101.

STUDIU INTRODUCTIV

17

(Theophylact Simocatta, Theophanes) se afla si

informatiidespre slavi, astfel ca autorul nu avea cum

sa faca o eroareatât degrosolana,denumindu-iavari

pe slavi. Introducereaavarilor În naratiune are alta

\explicatie,careseva vedeamaijos.

r Cele trei parti ale naratiunii difera Între ele prin

izvoarele folosite. Prima parte a preluat informatii

despre secolul al VI-lea din surse binecunoscute (vor

fi amintite mai jos), partea a doua (tot despre secolul

al VI~lea) se bazeaza pe surse necunoscute noua, iar

cea de treia pe informatii provenite din traditiile

orale?

, Denumirea de

Cronica Monemvasiei

a intrat În uz,

desi ea nu corespunde continutului. S-au propus ca

titluri mai potrivite

Cronica Peloponeziaca

sau

Cronica

orasului Patras

ori chiar

Avaro-Peloponnesiaca8.

Cu

toate acestea, preferam sa mentinem denum irea

traditionala, pentru a nu crea confuzii. Pe de alta

parte, nici continutul nu este tipic pentru o cronica. De

altfel, nici copistii manuscriselor T si K nu au folosit

cuvântul Chronikon În titlu. Textul expune diverse

evenimente istorice, pentru a explica modul În care a

luat fiinta Mitropolia de Patras. EI poate fi socotit o

dizertatie sau un studiu documentar despre geneza

s~

componenta acestei mitropolii, destinat. clericilor

interesatide istoriabisericiipeloponeziace9.

,

,.

7 P.Lemerle,La Chronique...p.21.

8 Ibidem p. 22; P. Schreiner, Note sur la fondation du

Monemvasie en

582-583, TM, 4, 1970, p. 471; S. Turlej ,

The

So-

Called Chronicle

of

Monemvasia. A Historical Analysis

Byz, 68,

1998,2, p. 454; idem, The Chronicle... p. 10.

9 J. Koder,

Arethas von Kaisarea und die sogenannte Chronik

von Monembasia

JOB, 25, 1976, p. 76-77; S. Turlej,

The

So-

Ca/led...

p. 455; idem,

The Chronicle

p. 52-53; F. Curta,

The

Making

of

the Slavs. History and Archaeo/ogy

of

the Lower Danube

Region c. 500-700

Cambridge, 2001, p. 67.


9/63

18

STUDIU INTRODUCTIV

Folosireaerei alexandrine 5492aniÎntreFacerea

Lumii si Nasterea Domnului)În datarea domniei lui

Maurikios În K si T a fost consideratade catre unii

cercetatori un indiciu al anterioritatiiacestor versiuni

fata de Iv, deoarece Iv foloseste era bizantina,

introdusa ulterior (5508 ani Între Facerea Lumii si

NastereaDomnului)1o.S-aobservatÎnsa ca versiunile

K si T se folosescÎn alt pasaj si de era bizantina (În

datareaocupariiPeloponezuluide catreavari).Astfel,

argumentul este neconcludent. Se mai stie ca era

alexandrina a mai fost utilizata În paralel cu cea

bizantina În secolele IX-X11. În mod indubitabil,

analiza comparativa a celor trei manuscrise

dovedeste ca Iveste o versiune mai veche si mai

cuprinzatoarea prototipului,În timp ce K si T transmit

o forma abreviata a acestuia, cu erori si omisiuni (În

special În prima parte)12.K si T nu deriva din Iv, ci

provin dintr-un prototip comun disparut, pe care ÎI

notam conventional p13.Probabil ca P folosea era

alexandrina, dar autorul lui Iv a socotit necesar sa

schimbecronologiadupaera bizantina.

Acest prototip a stat si la baza altui text care reia

informatii consemnate În Iv: scholia lui Arethas de

10 H.Kalligas,ByzantineMonemvasia...,p. 12-13;F. Curta,The

Making..., p. 67.

11B. Croke,A/exandrianEra,În OD8, 1,p.61-62;S. Turlej,The

Chronic/e...,

p. 84-85.

12 P. Lemerle,La Chronlque..., 22.23; 1.Dujcev, Cronaca...,

p. XLII; S. TurleJ, The Chronlo/e...,.p, 23,

13H. Kalllg8' .SYZ8ntln. Mon.mvlIS/8..., p. 13, denumeste

acest prototlpChronlol. of L..o.d.monl. 8nd Monemvasia, ceea ce

este mtrl; .otL:lIJlilltI1lolt, .vAnclTnvederecOFltln tul..M.Setton,

TheSulQarsIn th. S /k nl .nd th. .Oooup.t/on

of

Corlnth In the

Seventh CentufY, Sp OUIUM,215,1;150, 4, ,p, 151,7,pr8lwpune ca

acest prototip I 1010.lt o 81.11'11I,numltl oonvlntlon.IQ, Tncare

eraUicOIIII.mn.tllnform.tll

d,nblr..loClId..pl'l

trl (eventual

o VI.t . SfIntuluiAndrt/),

11'1

STUDIU INTRODUCTIV 19

Caesarea la

Breviarul

patriarhuluiNikephor denumita

conventionalA).Arethas nascut pe la 850, mortdupa

932) a fost un Învatat originardin Patras, care a ajuns

episcop de Caesarea Cappadociei. EI a simtitnevoia

sa completeze capitoluldin

Breviar

despre Împaratul

Nikephor I 802-811) cu unele informatiide istorie

locala despre Patras. Textul, redactat dupa 932,

prezinta mari asemanari cu mai multe fraze din Iv.

Insemnarea sa pe marginea manuscrisului

Breviarului

pastrat În ArhiveleStatului de la Moscova

Codex

graecus 231) a fost publicatapentru primaoara de

catre S. Kugeas În 191214si a fost reeditata de catre

L.G. WesterinkÎn 197215.Datarea scholieirezulta din

cea a manuscrisului, care a fost copiat de catre

diaconul Stylianos În anul 931/932. Scholia se

dateaza, prin urmare, În 931/932 sau putin dupa

aceea

16.

Arethas explica ÎmprejurarileÎn care a luat fiinta

Mitropoliade Patras orasul sau natal).

Este amintita

revenirea locuitorilor care s-au refugiat din Peloponez

În sudul Italiei din cauza invaziilor slavilor. Sunt

enumerate provinciile grecesti afectate de aceste

invazii, mai detailat decât În Cronica Monemvasiei. În

continuare se descrie eliberarea Peloponezului de

.~

14S. Kugeas, Epi tau ka/aumenau Chronikou Peri tes ktiseos

tes Monembasias , NH, 9, 1912, 4, p. 473-480.

15

L. G. Westerink,Marginaliaby ArethasinMoscowGreekMs.

231, Byz, 42, 1972, p. 241. Textul este reprodus si În P. Charanis,

The Chronic/e...,

p. 152; 1. Dujcev,

Cronaca...,

p. 12, 18, 24-25;

J. Karayannopoulos, Zur Frage der S/avenansied/ung im

griechischen Raum, În Byzanz und seine Nachbam (SOdost-Europa

Jahrbuch, 26), ed. A. Hohlweg, MOnchen, 1996, p. 191; S. Turlej,

The Chronic/e..., p. 58; E. Kislinger, Regiona/geschichte.., p.38.

16Pentru scholie, vezi: P. Lemerle,

La Chronique...,

p. 25-26;

G. L. Huxley, The Second Dark Age of the Pe/oponnese, Lakonikai

Spoudai, 3, 1977, p. 87; S. Turlej, The Chronic/e..., p. 58-60.


10/63

20

STUDIU INTRODUCTIV

catre Nikephor I si de catre un strateg din familia

Skleros.

Traducerea de mai jos tine seama de versiunea

engleza a lui P. Charanis,careestemaiclaradecât

cea italianadatade 1.Dujcev:

În al patrulea an al domniei sale [Nikephor],

populatia Patrasului din Peloponez, patria mea de

obârsie, s-a stramutatdin orasul Reggiodin Calabria

În orasul sau de origine, Patras.Aceasta populatiea

fost deci alungata sau, mai degraba, stramutatadin

cauza neamului slavilorcare au atacat cu armele

Thessalia Primasi Secunda,ca si tinutul Ainios, cele

doua Locride,cel al Epicnemizilorsi cel a Ozolilor, ca

si Epirul Vechi, Attica, Eubeeasi Peloponezul.Dupa

ce au alungatsi masacratneamulgrecbastinas,slavii

s-au asezat acolo, din al saselea an al domniei lui

Mauricius pâna Într-al patruleaan al lui Nikephor,În

timpul caruia un strateg a fost trimis În Peloponez,

fiindcaparteade rasarita Peloponezului,de la Corinth

pâna la capul Malea, fusese eliberata de slavi. Unul

dintre acesti strategi, nascut În familia din Armenia

Mica a numitilor Skleros, razboindu-se cu neamul

slavilor, îl Învinse si îl nimici cu totul si astfel Îngadui

vechilor Ipcuitori sa-si redobândeasca tinuturile de

bastina. Imparatul sus-amintit, având stire despre

tinuturile În care traia aceastapopulatie,o aseza din

nou, printr-oporuncaa sa, În locurilede la Început, si

acordaPatrasului,care mai Înainte era arhiepiscopie,

drepturileuneimitropolii .

Scholia lui Arethas transmite informatiisimilare cu

cele din Cronica Monemvasiei În priv(nta refugierii

locuitorilor din provinciile gr.ecesti si În privinta

recuceririiPelopon~zului

daca truaNikephor 1,dar fara

a-i mentiona pe avari. Arathas stla~doall ca Grecia a

fost invadata de slavi.

DaGllllcemastfel

ca el,a folosit

j

~

j

STUDIU INTRODUCTIV

21

un text diferit de Iv. O alta deosebire semnificativa

este absenta informatiilor despre estul Peloponezu~ui

si despre Lacedemonia. Arethas s-a limitat la istoria

orasului Patras, deoarece nu urma rea decât sa

explice Înfiintarea mitropoliei din acest oras.

Alt detaliu din scholia lui Arethas, care nu exista În

Cronica Monemvasiei este mentionarea denumirilor

de prima si a doua Thessalie . Acestea apar În surse

(ca dioceze bisericesti) începând din ultimele decen/Îi

ale secolului al XI-lea. A doua Thessalie era dioceza

de Larissa, care anterior purtase numele de Hel/as

De aceea J. Karayannopulos se Îndoia ca scholia

apartine lui Arethas, si o data dupa 108117.Totusi, nu

sunt motive pentru a respinge autenticitatea ei, mai cu

seama ca a doua Thessalie apare si Într-o lista de

episcopii din secolul al VIII-lea (a carei da tare a fost

contestata de Karayannopulos tocmai pentru a si

sustine teza).

î n editia Dujcev (ca si În cele anterioare) figureaza

cuvinteleta EUyEvflKul EAA:rIVLKathlTJ ( nobilulneam

grec ).JohannesKodera propuscorectareaÎn eYYEvfj

adica populatia bastinasa greaca )18. Expresia

corectata apare ca atare În A, ceea ce ne determina

sa acceptam precizarea lui Kod~r, care da Jn sens

mai logic pasajului19. Aceasta Înseamna ca autorul

variantei transmise de Iv a preluat gresit textul care

fusese folosit si de A, adica prototipul. Prin urmare, A

este mai fidel prototipului. In K si T, pasajul respectiv

nu exista.

17J. Karayannopoulos,

Zur Frage p. 191-194.

18 J. Koder, Arethas p. 76.

19Au

acceptat-o

si G. L. Huxley, The Second p. 89, nota 2,s i

1. Dujeev, SomeRemarks on the Chronicle of Monemvasia in

A. Laiou-Thomadakis (ed.) , Charanis Studies Essays in Honor of

Peter Charanis

New Brunswick, 1980, p. 54.


11/63

22

STUDIU INTRODUCTIV

Alt text care contine informatii similare celor din Iv

este scrisoarea patriarhului Nicolae III (1084-1111)

catre imparatul Alexios I Comnenos, din anul 1084

(denumita conventional S). Scrisoarea se refera la

Mitropolia de Patras, care a primit acest rang in timpul

lui Nikephor 1, dupa ce Sfântul Andrei (protectorul

orasului) I-a ajutat pe imparat sa-i infrânga pe avari,

care timp de 218 ani au ocupat Peloponezul si I-au

tinut separat de stapânirea imperiului, asa incât nici

un romeu nu a mai putut pune piciorul acolo,,2O.

Numarul de ani corespunde perioadei mentionate de

Cronica Monemvasiei.

Patriarhul protesta contra

inaltarii episcopiei de Lacedemonia la rang de

mitropolie, ceea ce insemna violarea drepturilor

Mitropoliei de Patras, care avea jurisdictie asupra

acestei episcopii. Datele istorice vizau argumentarea

acestei jurisdictii (episcopia de Lacedemonia a fost

reinfiintata in 805/806, dupa cei 218 ani, ca sufra~ana

a Mitropoliei de Patras si asa trebuie sa ramânai

.

Doua scurte insemnari aflate in acelasi codex ca si

K (la f. 188-189) transmit ca:

1. Monemvasia a fost locuita din vremea

imparatului Maurikios, in 6075. Pâna in momentul in

care Venetia a cedat orasul sultanului Soliman [1540],

se numara 973 de ani ;

2. În 1606 s-au numarat 1039 de ani de când

Monemvasia estelocuita .

20Textul este reprodus În S. Turlej.

The So Called...

p. 460-

461; idem,

The Chronicle...

p. 61.

21P. Charanis, The Chronicle... p. 149-150; K.M.Setton, The

Bulgars... p. 513-514; P. Lemerle, La Chrohique... p. 41-42;

P. A. Yannopoulos, La penetrat/on... p. 349-350; A. Avramea, Les

Slaves dans le Pe/oponnese

În E. Kountoura-Galaki

ed.),

The

Oark Centurles

of

Byzantium 7th-9th c. ,

Athena, 2001, p. 301;

S.Turlej,TheChronicle...,p.20-21.

l1li1

~

.~


S-a stabilit ca acele pagini din codex au fost

copiate de aceeasi persoana care a scris versiunea K.

Aceasta sursa (pe care o denumim conventional K2)

a transmis o traditie diferita de cea din P. Anul 6075

apare insa in K (anul venirii la putere a lui Maurikios,

dupa era alexandrina). De aceea, E. Kislinger (care a

stabilit ca textele K si K2 apartin aceluiasi copist) este

de parere ca anul a fost pur si simplu preluat din K22.

Peter Schreiner considera ca autorul lui K2 a folosit

era alexandrina, ceea ce echivaleaza cu ariUI

582/583. Utilizarea acestei ere ar indica provenienta

informatiei dintr-o sursa anterioara secolului al X-lea

(când ci iesit din uz era alexandrinaf3. În aceasta

situatie, cetatea ar fi fost ridicata chiar in vremea

unuia dintre valurile de invazii slave din epoca lui

Maurikios, care sunt binecunoscute din scrierile lui

Theophylact Simocatta si Theophanes.

Este insa posibil ca autorul lui K2 sa fi socotit tot

dupa era bizantina, ceea ce ar data intemeierea

orasului in 566/567. Tot anul 567 reiese din scaderea

celor 973 de ani din 1540, iar cea de-a doua

( Însemnare da ca an de fondare tot 567 (1606 - 1039).

Datarea in 566/567 este admisa de H. Kalligas24,care

considera ca refugiul de pe insula Monemvc1sia a

putut fi infiintat in anii care au urmat acelui grav atac

al kutrigurilor din iarna 558/559, când Peloponezul a

fost amenintat (invadatorii au ajuns pâna la

Thermopylae, dar nu au reusit sa patrunda dincolo de

22 E. Kislinger,

Regionalgeschichte...

p. 63.

23

P. Schreiner, Note... p. 471-475; idem, Oie byzant/nischen

Kleinchroniken

Wien, 1975-1978, 1, p. 319; II, p. 77-78

Kleinchroniknr. 41 .

24H. Kalligas,

Byzsntine Monemvssis...

p.31-33.


12/63

24

STUDIU INTRODUCTIV

STUDIU INTRODUCTIV

25

zidul carebara istmulCorinth 25.

Consideram Însa mai probabila folosirea erei

bizantine, caci exista o concordanta Între cele trei

repere cronologicedin K2. Este adevarat,În 567 nu

domnea Maurikios,ci lustin II 565-578 . Tocmai de

aceea, Schreiner a optat pentru era alexandrina..

PutemadmiteÎnsa o confuziea autorului,care stia ca

În epoca lui Maurikioss-au petrecut cele mai grave

invazii barbare. Fiind sanctificat, Maurikios era mai

cunoscutunui calugardecât lustin II. Autorul a crezut

ca 6075 este o data În era bizantina, deoarece În

secolul al XVII-lea era alexandrina nu mai era

cunoscuta.EI a pastrat din K atât data, cât si numele

lui Maurikios,considerândca si cetatea Monemvasia

a fost fondata În acelasi an desi În K nu se spune

asa ceva . Cu alte cuvinte, el a simplificat traditia

consemnatade K.

De aceea, nu putem admite concluzia lui

Schreiner, care afirma ca fondarea cetatii

Monemvasia s-a petrecut În 582/583, din cauza

atacurilorslavedin epoca luiTiberiu 1126.2,nu este o

sursa independenta, ci rezultatul Întelegerii gresite a

continutului lui K.

O ultima sursa care a fost adusa În discutie este

scrisoarea adresata patriarhului Iosif II 1416-1439 de

catre mitropolitul Isidor de Kiev anterior al

Monemvasiei , În 1429. Aceasta a dezvoltat unele

informatii din scrierile lui Procopius si Agathias,

afirmând ca orasul Corinth

a

fost cucerit de onoguri

trib turcic . Textul preia Însa si relatarea din

Cronica

Monemvasiei

despre refugierea corinthenilor si

lacedemonienilor, dar nu este de nici un folos la

stabilirea formei initiale a izvorului27.Totusi, pornind

de la presupunerile lui K. M. Setton28,H. Kalligas

accepta posibilitatea unui atac kutrigur asupra

Corinthului În 55929,ceea ce vine În contradictiecu

datele arheologice cunoscute si cu marturiile

izvoarelorliterare.

2. Editii si traduceri

1. J. Pasinus, Codices manuscripti Bibliothecae

regii

Taurinensis Athenaei.

VoI. 1.

Manuscriptorum

codicum Bibliothecae

regii

TaurinensisAthenaei

pars prima, complectens hebraicos et graecos,

Taurini Torino ,1749, p 417-418 manuscrisulT, cu

5 Pentru

atac vezi: P. Charanis,TheChronic1e...,p. 160-162;

J. Koder,

Zur Frage der s/avischen Siedlungsgebiete im

mitte/alterlichen Griechenland, BZ, 71, 1978, 2, p. 316; A. Avramea,

Le Peloponnese du IV au VIII siecle. Changements et

persistances Byzantina Sorbonensia, 15 , Paris, 1997, p. 60;

E. Kislinger,

Ein Angriff zu vieI. Zur Verteidigung der Thermopylen

in justinianischer Zeit, BZ, 91, 1998, 1, p. 50-52. H. Kalligas,

Byzantine Monemvasia..., p. 23-25, 28-32, considera, În mod

eronat, ca invadatorii au patruns În Peloponez, dar sursele nu

afirma asa ceva.

26P. Schreiner, Note..., p. 475. Ridicarea cetapi in 582/583 este

admisasi de: J. Herrin. spectsof the Process of Hellenization in

the Early Middle Ages, ABSA, 68, 1973, p. 118; P. Charanis, On the

demography

of

medieval

Greece:

A problem solved,

BS, 20, 1979,

2, p. 211; M. V\lhitby, The Emperor..., p. 126.

27P. Charanis, The Chronicle..., p. 158-159; P. Lemerle,

La

Chronique..., p. 43-44; P. A. Yannopoulos, La penetration...,

p. 350-351; S. Turlej,

The Chronicle...,

p. 21-22; E. Kislinger,

Regionalgeschichta..., p. 56-57, 60.

28

K. M. Setton, The Bulgars..., p. 521-525,a emis ipoteza

neintemeiata a unei stapâniri bulgare la Corinth intre 641 si 662,

pe baza informa~ilor confuze ale lui Isidor de Kiev. Imposibilitatea

acestei interpretari a fost probata de P. Charanis On the Capturaof

Corinth by the Onogurs and its Recapture by the Byzantines,

Speculum, 27, 1952, 3, p. 343-350 .

29

H. Kalligas,

Byzantina Monemvasia...,

p. 24-25, 28-32.


13/63

26

STUDIU INTRODUCTIV

traducere latina).

2. Spyridon Lambros,

To peri tes ktiseos tes

Monembasias chronikon, În Historika meletemata,

Athena, 1884, p. 97-128 editie critica bazata pe

manuscrisele T, K si Iv).

3. Spyridon Lambros, Catalogue of the Greek

Manuscripts in Mount Athos, 1, Cambridge, 1895,

p. 301 manuscrisul K).

4. Nikos A. Bees, To peri tes ktiseos tes

Monembasias chronikon, hai pigai he historike

semantikotes autou, Byzantis, 1, 1909, p. 37-105

editie critica bazata pe manuscrisele T, K si Iv).

5. Spyridon Lambros, Neos kodix tou chronikou

Monembasias,

NH, 9, 1912, 2, p. 245-251

manuscrisul R).

6. G. R. Davidson, The Avar Invasion of Corinth,

Hesperia, 6, 1937,2, p. 227-228 În engleza, rândurile

1-58).

7. S1. Kyriakidis, Hoi S/avoi en Peloponneso

Byzantinai Meletai, 6), Thessaloniki, 1947, p. 41-49

editie bazata pe manuscrisele si K).

8. P. Charanis,

The Chronicle

of

Monemvasia and

the Question

of

the S/avonic Settlements in Greece,

DOP, 5, 1950, p. 147-148 manuscrisul Iv, cu

traducere engleza, rândurile 35-69).

9. B. Krekic,

Monemvasiska hronika,

În

Vizantijski

izvori na istoriju naroda Jugoslavije Fontes Byzantini

historiae populorum Jugoslaviae ,

1, Beograd, 1955,

p. 283-291 manuscrisul Iv, cu traducere sârba).

10. P. Lemerle,

La Chronique improprement dite

de Monemvasie: le contexte historique et legendaire,

REB, 21, 1963, p. 5-49 manuscrisul Iv, cu traducere

franceza; prima parte doar În rezumat).


\\il

11. 1. Dujcev, În Fontes Graeci Historiae

Bulgaricae,

IV, Serdica Sophia), 1965, p. 66-70

manuscrisul Iv, cu traducere bulgara).

12. J. Karayannopoulos,

Zur Frage der

S/awenansiedlungen auf dem Peloponnes, RESEE, 9,

1971, 3, p. 453-454; idem, Zur Frage der

S/avenansiediung im griechischen Raum,

În

Byzanz

und seine Nachbam Sudost-Europa Jahrbuch, 26),

ed. A. Hohlweg, Munchen, 1996, p. 190 traducere

germana, rândurile 35-68).

13. 1. Dujcev,

Cronaca di Monemvasia.

Introduzione, testa critica e note di 1. Dujcev, Studi

Bizantini e Neoellenici, Testi, 12, Palermo, 1976, p. 2-

24 editie critica bazata pe manuscrisul Iv, cu

prezentareaparalelaa manuscriselorK si T, si cu

traducereitaliana).

.

14. G. L. Huxley, The Second Dark Age of the

Peloponnese, Lakonikai Spoudai, 3, 1977, p. 89-90

traducere engleza, rândurile 35-5 0).

15. M. W. Weithmann, Die slawische Bevolkerung

auf der griechischen Halbinsel. Ein Beitrag zur

historischen Ethnographie SOdosteuropas, Munchen,

1978, p. 264 traducere germana, rândurile 35-69).

16. H. Mihaescu, În FHDR,. voI. IV, Bucuresti,

1982, p. 21-23 traducere româna, rândurile 1-29).

17. D. J. Geanakoplos, Byzantium. Church,

Society, and Civilization Seen Through Contemporary

Eyes,

Chicago, London, 1984, p. 274-275, nr. 197

traducere engleza, rândurile 35-69).

18. H. Kalligas,

Byzantine Monemvasia: the

sources, Monemvasia, 1990, p. 7;.10 editie paralela a

manuscriselor Iv, K, si T, fara traducere).

19. G. G. Litavrin,

Corpus testimoniorum

vetustissimorum ad historiam slavicam pertinentium,

II, Moskva, 1995, p 325 337


14/63

28

STUDIU INTRODUCTIV

20. T. Vida, T. Volling, Das slawische

Brandgraberfeldvon Olympia,

Rahden, 2000, p. 6

(traduceregermana,rândurile35-55).

. 21. E. Kislinger,

Regionalgeschichte als

Quellenproblem.Die Chronik von Monembasia und

das sizilianische Demenna. Eine historisch-

topographische Studie

(DAW, 294), Wien, 2001,

p. 199-203 (manuscriseleIv, K, R; include si a doua

sectiunea cronicii,despresecoleleXI-XIV).

3.Sursele

CercetarileefectuatepânaÎn prezentau evidentiat

sursele utilizate de autor. Doar una dintre ele este

citata În mod expres, si anume

Istoria Eclesiastica

a

lui Evagrios Scolasticul (536-594), care trateaza

perioada 431-594. Este un izvor de valoare pentru

perioada finala a domniei lui Iustinian si pentru

domniile lui lustin II, Tiberius II si Maurikios.Evagrios

a fost folosit În mai multe pasaje pentru descrierea

venirii avarilor În Europa si a atacurilor lor asupra

provinciilordunarene. Insistentacu care a fost citat si

preluat Evagrios este explicabila daca tinem seama

ca textul se adresa unuipublic clerical, iar o istorie a

bisericiibeneficiade autoritateaceamaimare3o.

Numeroase informatii din prima parte a

Cronicii

Monemvasiei

se regasescÎn lucrarea lui Theophylact

Simocatta dedicata domniei împaratului Maurikios.

Autorul a compus cronica în timpul domniei lui

Heraklios (Înainte de 630), fiind un simpatizantal lui

Maurikios,cel ucis de tiranul Phokas. In ciuda unor

erori care au fost constatateÎn preluareainformatiilor

30

S. Turlej,

The Chronicle...,

p. 80.

STUDIU INTRODUCTIV

29

:~

de natura militara dintr-un fel de jurnal de campanie31,

sursa ramâne de

z pentru cunoasterea

evenimentelor care au condus la abandonarea limes-

ului dunarean. În unele cazuri, autorul Cronicii

Monemvasiei a reprodus fara schimbari pasaje aflate

in cronica lui Theoph1ilact Simocatta, iar În altele a

comprimat informatiile 2.

Cele mai multe date au fost dobândite Însa din

cronica lui Theophanes Confessor (759-818). Exista

mai multe fraze care se regasesc în

Chronographialui

Theophanes (pasajele despre solia avarilor la

Constantinopol, despre Sirmium, despre orasele din

lIIyriculiI1 ,cel În care Elpidios e denumit patrikios). Se

st in prezent ca Theophanes a preluat multe date

despre ultima treime a secolului al VI-lea dintr~o

cronica redactata cândva În primele - decenii ale

secolului al VIII-lea, care la rândul ei a utilizat o alta

cronica, de la Începutul secolului al VII-lea, pe care

s-a bazat si Theophylact Sim ocatta. Ambele au

disparut, dar existenta lor a fost stabilita de critica de

surse33.S-a presupus ca autorul a folosit doar acea

. cronica utilizata atât de catre Theophylact Simocatta,

cât si de catre Theophanes34,dar nu exista probe

concludente.

31 M. VVhitby, The Emperor Maurice and his Historian:

Theophylact Simocatta on Persian and Balkan Watfare,

Oxford,

1988, p. 94-105; F. Curta,

The Making...,

p. 56-59.

32 E. Kislinger, Regionalgeschichte..., p. 26; S. Turlej, The

Chronicle..., p. 41.

33M. \I\i11itby,Theophanes Chronicle source for the reigns of

Justin II, Tiberius and Maurice (AD. 565-602), Byz, 53, 1983, 1,

p. 317-318, 326-328; F. Curta,

The Making...,

p. 63.

34F. Barisi6, Monemvasijksa hronika o doseljavanju Avaro-

Slovena na Peloponez, Godisnjak Sarajevo, 1, 1965, p. 108;

G. L. Huxley,

The Second...,

p. 89, nota 3.


15/63

30

STUDIU INTRODUCTIV

S-a mai afirmaes ca alta sursa utilizata pentru

descrierea atacurilor avarilor a fost opera lui

Menander Protector, scrisa În timpul lui Maurikios

582-602). Cunoscuta sub titlul de De

legationibus,

lucrarea a fost transmisa doar sub forma unor

excerpte facute la comanda lui Constantin VII

Porphyrogenetul. Cu toate acestea, fragmentele

ramasesunt nepretuitepentrucunoastereacelei de a

doua jumatati a secolului al VI-lea. Nu exista Însa

vreun indiciu ca autorul Cronicii Monemvasiei ar fi

cunoscut opera lui Menande~6,desi pasajul despre

solia avarilor la Constantinopol luat din cronica lui

Theophanes)areo paralelala Menander.

Pentru epoca recuceririi lui Nikephor I s-a

demonstrat preluarea unor informatii dintr-un act

sigillion) emis de acest Împarat cu ocazia fondarii

Mitropolieide PatrasÎn anul

805/806

Acest act nus-a

pastrat, dar existenta lui a fost amintita de catre

Constantin Porphyrogenetul si de catre patriarhul

Nicolae III. Cercetarile lui Otto Kresten, K. Belke si

Stanislaw Turlej au ajuns la concluzia ca acest

sigilliona continutun element propagandistic,În care

victoria contra slavilor a fost transformata Într-o

victorie contraavarilor.În acest fel, Împaratulbizantin

nu era cu nimic mai prejosdecât regelefrancilorcare

Îndraznise.sa-siaroge titlul imperial: Carol cel Mare

tocmai distrusesekhaganatulavar..Nikephor I nu s-a

luptat cu avarii În Peloponez, dar slavii de acolo

puteaufi socotiti În mod fictiv supusi ai avarilor ceea

ce, În fond, au si fost stramosii lor). Mentiuneace,lor.

218 ani .de stapânireavaraÎnlaturata de NikepharI

35

P. Charanis, The Chronic/e p. 145; F. Curta, The Making...,

p.67.

36S. Turlej, The Chronic/e..., p. 79-80.


provlne

din actul dat de Împarat cu ocazia fondarii

Mitropoliei de Patras37.

Pentru a se explica În ce mod au ajuns avarii sa

stapâneasca Peloponezul, autorul cronicii a compus

primele doua parti În care se expune istoria lor, pe

baza izvoarelor de care el a dispus. Prin urmare,

autorul nu i-a confundat pe avari cu slavii, ci a explicat

modul cum au ajuns avarii sa stapâneasca

Peloponezul, pentru a face plauzibila istoria cu cei

218 ani de dominatie avara38.Autorul a neglijat Însa

sa lege În mod organic cele doua naratiuni despre

avar si

despre slavi), de unde si impresia caa

confundatcele doua etnii.

fiii, rae,CronicaMonemvasieia mai folosit si traditii

1008;18 referitoarea refugiereaocuitorilorn insulesi

Tnl,talla39. .

Dintreizvoarelefolosite,cel mai târziueste cronica

lui Theophanes. De aceea, anul 815, când a fost

redactata aceasta opera, constituie si un

terminus

post quem

pentru

CronicaMonemvasie/4o.

4. Istoricul cercetarilor

Nu vom aminti aici toate cartile si studiile care se

refera Într-un fel sau În altul la Cronica Monemvasiei.

Este necesara Însa examinarea acelor lucrari care au

marcat progresul cercetarii sursei, prin editarea tuturor

variantelor cunoscute si prin comentariile de natura

37 O. Kresten, Zur Echtheit des S/G/LLION des Kaisers

Nikephoros / far Patras, RHM, 19, 1977, p. 15-78; K. Belke, Einige

Oberiegungen zum Sigillion Kaiser Nikephoros / fOr Patras, JOB,

46,1996, p. 81-96; S. Turlej,

The Chronic/e...,

p. 64-70, 149-158.

38

O. Kresten,

Zur Echtheit...,

p. 75-76; S. Turlej,

The

Chronic/e..., p. 76.

391. Dujcev, Cronaca..., p. XLII-XLIII.

40 E. Kislinger, Regiona/geschichte...,

p 28


16/63

32

STUDIU INTRODUCTIV

istorica, filologica si arheologica. In studiul introductiv

la editia sa, Dujcev a prezentat pe larg evolutia

cercetarilor anterioare.

Prima etapa a studierii critice a Cronicii

Monemvasiei a Început cu lucrarile lui Spyridon

Lambros 18S1-1919), un mare editor de izvoare

bizantine. Acesta a publicat În 1884 prima editie

critica a izvorului, bazata pe manuscrisele pe care le-a

descoperit În arhivele de la manastirile Iviron si

Kutlumuz41. Tot el a depistat dupa trei decenii si

manuscrisul R42.Astfel, istoricii si filologii au avut la

dispozitie un text sensibil diferit de cel transmis de

manuscrisul de la Torino, care fusese anterior punctul

de plecare pentru discutiile asupra slavizarii Greciei.

Lambros data cronica dupa secolul al XIV-lea. O noua

editie critica a fost publicata În 1909 de catre alt erudit

grec, Nikos Bees, care a Însotit-o cu un amplu studiu

introductiv, În care discuta sursele, datarea si

credibilitatea textului43. Descoperirea scholiei lui

Arethas În 9 de catre Sokrates Kugeas a Încheiat

etapa depistarii va,riantelor sursei. Timp de mai multe

decenii, cercetarile nu au Înregistrat progrese

semnificative, cu exceptia monografiei lingvistice a lui

Max Vasmer din 1941, care atinge Însa doar

tangential problema Cronicii Monemvasiei44.

A doua etapa a cercetarii a debutat prin studiile lui

Peter Charanis aparute În 1946 si 1950. Marele

bizantinolog american de origine greaca s-a

41 S. Lambros, To peri tes ktiseos tes Monembasias chronikon

În Historika meletemata Athena , 1884 , p. 9 7-1 28.

42 Idem, Neos kodix tou chronikou Monembasias NH, 9, 1912,

2, p. 245-251.

43 N. A. Bees,

To peri tes ktiseos tes Monembasias chronikon

hai pigai he historike semantikotes autou

Byzantis, 1, 1 909, p. 37-

105.

44M. Vasmer,

Die Slaven...


preocupat de Cronica Monemvasiei si În alte lucrari

care au urmat, dar ideile sale nu au suferit modificaIii

semnificative fata de cele exprimate În195045.Tn

conceptia lui P. Charanis, izvorul dovedeste ca

Instalarea slavilor a Început În Grecia În anii 80 ai

secolului al VI-lea, data de 587/588 fiind plauzibila

pehtru un atac În Peloponez. Cronica Monemvasiei

este credibila si În privinta afirmatiei ca estul

Peloponezului a ramas liber. Stilpon Kyriakidis a

respins teoria luiCharanis despre instalarea slavilor În

Grecia, imediat dupa formularea ei În 1946, Într-o

monografie În care discuta toata problematica

slavlzapii Peloponezului. EI socotea Cronica

Monemvasiei un fals facut de mitropolitul de Patras la

Tnceput~ ecolului al X-lea, cu scopul de a jusUf,ica

Ju ~lsdlctiaeparhiei sale46.Pe de alta parte, studiul lui

P. Charanis din 1950 a provocat o polemica Între

acest autor si medievistul american Kenneth M.

Setton, În chestiunea* pretinsului atac kutrigur din anul

641 asupra Corinthului, care ar fi fost atestat de acea

scrisoare a lui Isidor de Kiev47.Aproape concomi,tent

r

cu studiul lui Charanis a aparut lucrarea unui mare

specialist În istoria Peloponezului bizantin, Antoine

45

P. Charanis,On the Questionof the Hellenizationof Sicily

and Southem Italy during the Middle Ages AHR, 42, 1946, 1, p. 74-

86; idem, The Chronicle... p. 139-166; idem, On the Slavic

Settlement in the Peloponnesus BZ, 46, 1953, p. 91-103; idem,

Observations on the History of Greece during the Early Middle

Ages BS, 11, 1970, 1, p. 13-34; idem, On the demography...

p. 193-218.

46

S. Kyriakidis, Hoi Slavoi en Peloponneso Byzantinai Meletai

6), Thessaloniki, 1947. Idei similare si la E. Chrysantopoulos, Peri

tou Chronikou tes Monembasias

EHVS, 21, 1951, p. 238-253.

47 K. M. Setton,

The Bulgars...

p. 502-543; idem,

The Emperor

Constans 1/ and the Capture

of

Corinth by the Onogur Bulgars

Speculum, 27, 1952,3, p. 351-362; P. Charanis, On the Capture...

p.343-350.


17/63

34

STUDIU INTRODUCTIV

Bon, În care este admisa credibilitatea partiala a

Cronicii Monemvasiei,

folosindu-se În premiera si

argumentul arheologic (orasul Corinth continuând sa I

fie locuit În secolul al VII-lea, afirmatiile sursei despre, 1

abandonareasa nu pot fi admise)48. .

,

A treia etapa a cercetariia fost deschisade studiul ..A

lui PaulLemerledin 1963.Marelebizantinologfrancez

a examinat datarea sursei, izvoarele pe care se

bazeazasi raporturilecronologicedintrevariante. EIa

ajuns la concluzia ca, desi În general credibila,

Cronica Monemvasieinu

poate proba instalarea

slavilor În Peloponez În anul 587/588, deoarece

autorul anonim, fiind lipsit de izvoare, a imaginat

evenimentele pe baza cronicilor referitoare la

razboaieledin epoca lui Maurikios. Prototipul a fost

datat de LemerleÎnainte de 963, cel mai probabilÎn

secolul al IX-lea. Studiul sau a mai clarificat unele

detalii, precum origin~a numelui kaphiro/49.Ceea ce.t

lipseste din lucrarea lui P. Lemerle din 1963 este

utilizarea datelor arheologice5O.n. schimb, Joannis

Karayannopoulos a examinat problema instalarii

slavilor În Peloponez, bazându-se si pe datele

arheologice,dar pentru a dovedi lipsa de credibilitate

a

Cronicii Monemvasiel 1.

Motivul era combaterea

ideilor bizantinologuluiamericanRomillyJenkins, care

48

A. Bon,

Le Peloponnese byzantin jusqu en 1204,

Paris, 1951,

.p.27-81.

49 P. Lemerle, La Chronique..., p. 5-49.

50

fntr-un studiu publicat dupa aproape doua decenii, P. Lemerle

(Les plus anciens recueils des Miracles de Saint Demetrius et la. .~

penetration des Slaves dans Ies Balkans, voI. II, Le commentaire,

Paris, 1981, p. 62-65) a revenit pe scurt asupra problemei,

Înclinând sa admita posibi li tatea instalari i slavi lor În Peloponez În

587/588, fiind influentat de studiile lui F. Barisi6 si Vladislav Popovi6

(la care ne vom referi mai jos).

51J. Karayannopoulos,

Zur Frage der Slawenansiedlungen auf

dem Pe/oponnes,

RESEE, 9, 1971, 3, p. 443-460.

STUDIU INTRODUCTIV

35

in 963

a tinut o conferinta În care, pe baza

ronicii

Monemvasiei a afirmat ca slavizarea Greciei a fost

aproapetotala52.Vom discutape larg În ultimapart~a

studiului introductiv semnificatiile politice ale acestei

dezbateri. Istoriculcroat FranjoBarisic,preocupatde

epoca instalarii slavilor În Grecia, a subliniat si el

credibilitatea roniciiMonemvasiei,aratâhd compati-

bilitatea informatiilor sale cu sursele de secol VI În

privinta datarii invaziilor avaro-slave. EI a admis ca

invadareaPeloponezuluia avut locÎn anul 587/58853.

A treia

etapa se Încheie cu publicareascurtuluiarticol

s Mtlii iPeterSct.lreiner,n carea fost semnalatanotita

dettp~e-fondareaMonemvasiei din manuscrisulde la

Klrlthilil1iltlZeJ4.

Alpa,tra etapa poate fi caracterizata prin accen-

tl la Geariticii internea textului si a izvoarelârcorelate,

precum si prin utilizarea din ce În ce mai intensa a

marturii.lorarheologice. Ea a debutat prin publicarea

celei mai cuprinzatoâreeditii a roniciiMonemvasiei

de catre bizantinologul bulgar Ivan Dujcev, care a

. Însotit-o de un studiu introductiv si de o traducere

( italiana55. Aceasta este editia folosita În prezent În

mod curent. Dujcev a explicat În note practic toate

informatiile continute În izvor si a expus În mod

detailat cercetarile anterioare, precum si problemele

pe care le pune datarea sursei. Editia reproduce

manuscrisul Iv, Însotit de variantele din K, T si A.

ExistaÎnsa câteva greseli inexplicabilede traduceresi

transcriere, corectate Însa În cea mai mare parte În

erata d~ la finelevolumului.Astfel, În loc de anul6090

52 R. J. H. Jenkins,

Byzantium and Byzantinism,

University of

Cincinatli, 1963.

53

F. Barisi6,

Monemvasijksa ...,

p. 95-109.

54 P. Schreiner, Note..., p. 471-475.

551.Dujcev, ronaca


18/63

36

STUDIU INTRODUCTIV

inceputul domniei lui Maurikios), apare anul 6000, Iar

anul al saselea al domniei lui Maurikios este tradus

gresit ca al optulea o confuzie a cifrelor O si 9,

respectiv 6 si 8 in manuscrisul traducatorului). O

greseala mai grava este inlocuirea numelui

patriarhului Tarasios cu cel al lui Atanasios. De

asemenea, un fragment referitor la orasul Sirmium a

fost tradus gresit. A scapat insa necorectata eroarea

anului de domnie al lui Maurikios. Editia Dujcev

ramâne fundamentala pentru studierea

Cronicii

Monemvasiei. Datarea intre 963 si 1018 propusa de

Dujcev se bazeaza pe mentiunea despre Nikephor cel

Batrân ceea ce inseamna ca textul a fost scris dupa

domnia lui Nikephor II, 963-969) si pe precizarea ca

Sirmium-Srem se afla in Bulgaria desfiintata in 1018).

Putin mai inainte, in 1975, arheologul sârb

Vladislav Popovic a acceptat credibilitatea Cronicii

Monemvasiei

in privinta datarii patrunderii slavilor in

Peloponez, presupunând ca acel grup slav car~ a

atacat Thessalonicul in 586 a inaintat apoi spre sud,

pâna in Peloponez. Ar exista o concordanta cu datele

transmise de cronica despre atacul avarilor - al

slavilor, cum crede Popovic

-

dar instalarea slavilor in

aceasta vreme nu este certa. Totusi, in studiul ulterior

din 1980 el nu excludea eventuala instalare a slavilor

in Peloponez incepând din 58656. În opinia sa,

tezaurele descoperite in Grecia confirma gravitatea

56 V. Popovi6,Les temoinsarcheo ogiques des invasions avaro-

slaves dans I IlIyricum byzantin, MEFRA, 87, 1975, 1, p. 451; idem,

La descente des Koutrigours, des Slaves et des Avars vers la Mer

Egee: Le temoignage de I a rcheologie, CRAI, 1978, 3 Uuillet-

octobre), p. 630; idem, Aux origines..., p. 234, 244-245, 256-257.

Continuarea spre sud a atacului din 586 este admisa si de

D. Angelov, D.Ovearov, Slawen, Protobulgaren und das Volk der

Bulgaren,

În J. Herrmann ed.),

We/t der S/awen. Geschichte,

Gesellschaft, Kultur, Munchen, 1986, p. 60.

STUDIU INTRODUCTIV

37

atacurilor dintre anii

578-586 dar nu si distrugerea

principalelor orase, precum Athena si Corinth, slavii

ocupând

onele rurale)57.Un studiu similar a realizat

P.A.Yannopoulos,care,pentru a explicadescoperirile

de la Argos, a recurs la o analiza a surselor despre

Invaziileslave si a altor descoperiri arheologica.În

acest context,el a apreciat dreft credibileinformatiile

oferitede

CronicaMonemvasie/

8.

In 976 Johannes Koder a emis ipoteza redacta,rn.i

prototipului de catre Arethas, deoarece contextull

Istoric al sursei se potrivestecu primii ani ai secolului

al X lea69 Scurt timp dupa aceea, in 1977, Otto

Kresten a dovedit autenticitatea actului de fondare

slgillion) emis de Nikephor I pentn:l Mitropolia de

Patras, consideratsursa a Cronicii Monemvasieisi a

scrisorii patriarhuluiNicolae III. EI a subliniat legatura

dintre ridicarea eparhiei de Patrasla rangul de

mitropolie si politica de consolidarea puterii bizantine

in Peloponez prin supunerea slavilor, aducând astfel

si argumente in sprijinul credibilitatii Cronicii

Monemvasiei.

În privinta datarii acesteia,el a adoptat

C

si

dezvoltat ipoteza lui Koder6O. 1.Dujcev si-a reafirmat

punctele de vedere asupra datarii si credibilitatii

izvorului intr-un studiu publicat patru ani dupa editia

sa, in care a comentat si criticat studiile lui Koder

si Kresten61 Tot in 1977 aparea un studiu

fundamental datorat lui George L. Huxley,in care se

reconstituia perioada obscura a secolelor VII -VIII in

Peloponez.Autorul a admis si credibilitatea

Cronicii

57 V. Popovi6, ux origines

..., p. 233-243, 256-257.

58

P. A. Yannopoulos, La penetration..., p.347-348.

59

J. Koder, Arethas..., p. 75-80.

60

O. Kresten,

Zur Echtheit...,

p. 15-78.

611. Dujeev,

Some Remarks...,

p. 51;..59.


19/63

38

STUDIU INTRODUCTIV

Monemvasie/62 În 1978 a fost publicata o sinteza

despre slavizarea Greciei, de catre Michael W.

Weithmann, În care este discutata si Cronica

Monemvasiei considerata credibila În privintadatarii

instalarii slavilor În Peloponez el urmeaza opinia lui

P. Charanis)63.

Publicarea unei monografii despr~ cetatea

Monemvasiaa reprezentatÎnceputul celei de-acincea

etape a Îndelungatei discutii despre Cronica

Monemvasiei

Haris Kalligas a avansat mai multe

puncte de vedere noi, Între care anterioritatea

versiunilorK si Tfata de Iv si credibilitateascrisoriilui

Isidor de Kiev care Însa nu se pot sustine). EI are

meritul de a fi reprodus În paralel toate variantele

textului ~multavreme, varianta K a fost trecuta cu

vederea) 4. O lucrare cu o perspectiva mai larga,

dedicata PeloponezuluiÎn secolele IV-VIII, a adus

contributii importante la studierea problemelorlegatel~~,

de Cronica Monemvasiei care nu este considerata .~

credibila În privinta depopularii si cuceririi de catre

slavi a Peloponezului În 587-58865. Publicarea

cimitiruluide incineratiede la Olympiaa prilejuitcelor

doi autori T. Vida si T. Volling) si examinarea

celorlalte marturii despre slavii din Grecia. Deoarece

continuarea circulatiei monetare si a locuirii În orase

se opun distrugerii lor de catre slavi În anii 80 ai

secolului al VI.,lea, este contestata credibilitatea

62

G. L. Huxley,

The

Second p.84-110.

-

63

M. W. Weithmann, Die slawische Bevolkerung auf der

griechischen Halbinsel Ein Beitrag zur historischen Ethnographie

SOdosteuropas

Munchen, 1978, p. 33-41, 97-105. Vezi si

substantiala recenzie a lui S. Vryonis din BS, 22, 1981, 2, p. 405-

439.

64

H. Kalligas,

Byzantine Monemvasia

65 A. Avramea, Le Peloponnese în special p. 79).


Oronlcll

Monemvasiei sub acest aspect66. Aproximativ

oonoomltent au aparut doua monografii dedicate

ron cllMonemvasiei Autorul celei dintâi, Stanislaw

TurleJ publicase anterior trei studii pe aceeasi tema.

Monografia sa clarifica pentru totdeauna scopul

redactarii acestui izvor, demonstrând ca acesta a slujit

Intereselor Mitropoliei de Patras În fata eventualelor

pretentii ale Mitropoliei de Corinth era justificata

Istoric Întinderea Mitropoliei de Patras,asa cum

fusese stabilita de Nikephor 1,În 805/806)67. Ceea ce

nu rezista Însa, dupa parerea noastra, este datarea

compunerii prototipului. Ne vom expune punctul

nostru de vedere asupra datarii În alta parte a acestui

studiu. Cea de-a doua lucrare apartine bizantino-

logului austriac Ewald Kislinger68 si se .ocupa. de

Cronica Monemvasiei din perspectiva clarificarii unui

detaliu care a fost adesea dezbatut anterior:

identificarea localitatii Demenna, unde s-ar fi refugiat

o parte din locuitorii Lacedemoniei. Kislinger a realizat

Ur;J,tudiu de o acribie remarcabila si are meritul de

a

acorda toata atentia si versiunii K. Cartea sa se

deosebeste de lucrarile anterioare si prin studierea

partii din cronica referitoare la secolele XI-XIV.

Dupa cum se poate vedea, cele 76 de rânduri ale

Cronicii Monemvasiei au dat nastere la o mica

biblioteca.

5. Cetatea Monemvasia si orasul Patras

Cetatea Monemvasiaeste amplasata pe culmea

unei insulede formaovala 1500 x 600 m altitudil 1e

66 T. Vida, T. Volling, Das slawische Brandgraberfeld von

Olymfia

Archaologie in Eurasien, 9), Rahden, 2000, p. 6-9.

6

S. Turlej,

The Chronic1e

68E. Kislinger, Regionalgeschichte


20/63

40

STUDIU INTRODUCTIV

~J

maxima 183 m), situata la 20 km nord de Capul JI

Malea, aflat În coltul de sud-est al peninsulei

Peloponez. Insula este legata de uscat printr-un pod

care duce la singura intrare a cetatii. Numele

Monemvasia este format din cuvintele

IlDVO


21/63

42

STUDIU INTRODUCTIV

W. Seibt, ar fi din a doua jumatate a secolului al VII-

lea72. Episcopia de Monemvasia apartinea de

Mitropolia de Corinth. Ideile fanteziste despre

existenta unei mitropolii la Monemvasia Înca din

secolul al VI-lea, enuntate de H. Kalligas, au fost

respinse Într-o recenzie a monografiei acestuia73.

Atacurile arabilor din secolul al IX-lea au afectat

portul Monemvasia. A urmat Însa o epoca de

prosperitate dupa mijloculaceluiasi veac,

atunci când

a fost restabilita siguranta traficului maritim În estul

Mediteraneiprinvictoriilesuccesiveasupraarabilor.

Patras, port situat În coltul de nord al

Peloponezului,a fost sediul unei episcopii subordo-

nate Mitropolieide CorinthÎnca din secolul al IV-lea.

Importantasa a fost data si de prezenta mormântului

Sfântului Apostol Andrei (biserica dedicata lui a fost

ridicata În secolul al VI-lea). Orasul era unul dintre

locurile de pelerinaj pe drumul spre Tara Sfânta.

Refacut dupa gravul cutremur din 551-552, Patras a

supravietuitca un centru urban si religiosde-a lungul

epocii obscure a secolelorVII-VIII, devenindÎn timpul

I

revenirii autoritatii bizantine una dintre cele mai

importante localitati din Peloponez.Abandonarea sa .

de

catre toti locuitorii din cauza invaziilo

.

r slavilor din

.~

585-588 este contrazisa de cercetarile arheologice.

S-au descoperit monede datate pâna la 608/609.*::

Chiar daca a putut exista un hiatus În

locuirea

orasului, acesta nu a durat pâna la recucerirea din

805/806,deoarece se stie ca În 787 arhiepiscopulde

j

72 H. Kalligas, Byzantine Monemvasia p. 41-43; A. Avramea,

Le Pe/oponnese p. 188; E. Kislinger, Regionalgeschichte p. 32-

33 (nota 250 pentru episcopul Georgios).

73 S.

Turlej,

Was Monemvasia founded in the times

of

Justinian I? In margine of H Kalligas Byzantine Monemvasia The .

Sources Monemvasia 1990 BSlav, 58, 1997, 2, p. 407-408. I

STUDIU INTRODUCTIV

43

Patrls a participatla al VII-lea conciliuecumenicde la

Nlceea(anterioracestei date episcopia fusese Înaltata

tn rang). Ca episcopie, Patras este atestat În acea

list pe care J. Darrouzeso data dupa 78774.Dupa

mijlo ulsecolului al VIII-lea, portul Patras a fost una

dintre bazele de aparare contra flotei arabe. Tocmai

de aceea i s-a acordat o împortantasporita de catre

Nlkephor 1,prin Înaltaraa arhiepisco~ieide acolo la

rangul de mitropolie, În anul 805/80675.Prin urmare,

afirmatiiledin Cronica Monemvasieidespre refacerea

din temelii a orasului Patras sunt false. Vom analiza

mal Jos semnificatia acestui fals.

6. Peloponezul siinvaziile avaro-slave din

secolele VI-VIII

Exista doua principale teorii asupra datarii instalarii

slavilor În Peloponez. Prima admite ca slavii au

început sa se aseze În Grecia continentala, inclusiv În

Peloponez, În urma invaziilor din anii 576-586. Adeptii

acestei teorii acorda credibilitate informatiilor din

Cronica Monemvasiei

si o folosesc, concomitent cu

alte izvoare, pentru a argumenta datarea timpuriea

slavizarii unei mari parti a Greciei. Descoperirile

arheologice si numismatice au fost, de asemenea,

interpretate

în aceeasi directie, considerându-se ca

ele pot oferi probe solide În sprijinul cronologiei

timpurii a instalarii slavilor. A doua teorie sustine ca

instalarea slavilor În Grecia a fost un proces treptat,

început dupa 614 si continuat pâna În prima jumatate

74 J. Darrouzes, Notitiae Episcopatuum Ecclesiae

Constantinopolitanae Geographie ecclesiastique de l Empire

Byz antin, 1), P aris, 1981, p. 244 lista 3, nr. 752).

75 O. Kresten,

Zur Echtheit

p. 24, 52-53; A Avramea,

Le

Pe/oponnese p. 46,76, 103, 132, 201.


22/63

44

STUDIU INTRODUCTIV

a secolului al VIII-lea. Argumentele acestei teorii sunt;

cu precadere de natura arheologica.

Prima teorie se bazeaza pe ipoteza ca avarii din

Cronica Monemvasiei sunt de fapt slavii, fiind,

considerata absurda o prezenta a avarilor timp de 218

ani În Peloponez. Prin urmare, se interpreteaza

i

afirmatiile din izvor În sensul instalarii slavilor În

Grecia Începând din anii 80 ai secolului al VI-Iea.i

Promotorul acestei teorii este, am vazut deja,

P. Charanis. Ea a fost sustinuta cu argumente

suplimentare, de natura istorica si arheologica, de

catre V. POpOvic?6,. KOder77,M. W. Weithmann78,

W. pohl79si S. Vryonis8o.

Atacurile avarilor si slavilorÎn Greciadin timpul lui

Tiberius II si din primii ani ai domniei lui Maurikios

sunt atestate de trei surse contemporane.Primaeste

Evagrios VI. 10 (avarii ajung pâna În Ellada, dupa

atacul din 586, care a afectat Anchialos). Pasajul

respectiv este inserat Între evenimente din anii

588/58981.A doua este un fragment din Menander

(48), În care se afirma ca slavii au invadat Elada

(datarea În timpul lui Tiberius

II

578-582). În fine,

Cronica lui Ioan din Ephes (V1.25)consemneazaun

sir de atacuri ale slavilor În Grecia În perioada 581-

76 Vezi

nota

56.

77

J. Koder, F. Hild, P. Soustal, Tabula Imperii Byzantini, 1.

Hel/as und ThessalÎa, (DA~, 125), Men, 1976, p. 54; J. Koder, Zur

Fra~~..., p. 315-316.. .. .

M. W. Welthmann, D/e slaw/sehe..., p. 85-97, Idem,

Interdisziplinare Diskrepanzen in der Slavenfrage Grieehenlands,

ZB, 30, 1994, 1, p. 89-90.

79

W. Pohl,DieAwaren...,p. 107-112dar cu precizareaca a

fost doar Începutul unui proces continuat În secolul al VII-lea).

80S. Vryonis, The Slavie Pottery (Jars) from Olympia, Greeee,

În Byzantine Studies. Essays on the Slavie World and the Eleventh

Century, ed. Speros Vryonis Jr., New Rochelle, 1992, p. 15-42.

81S. Turlej, The Chroniele..., p. 130-131.

--~--

~TUDIU

INTRODUCTIV

45

15 4 Acest text

pune probleme deosebite, deoarece

traducerea

originalului siriac a comportat multe

d18CUtll.Clarificarea sensului acelui pasaj s-a putut

Ice prin confruntarea cu rezumatul transmis de

elrhebraeus (cronicardin secolul al XIII-lea),de unde

rele8ecaslavii s-au retrasÎn tinuturilelor (de la nordul

DunArii)dupace au atacatGrecia82.

Alt capitol al Cronic;;lui Ioan din Ephes(V1.48)s-a

pAstratÎn Cronica lui MihailSirianuldin secolul al XII-

lea. Acesta atesta un

atac

al slavilor asupra

Corlnthului, cu putin Înaintea anului Închejerii

cronlcll83,ceea ce Înseamna ca orasul a suferit din

oauzaacelui

val de atacuri slave, careau ajuns,deci,

pAnA

n sudul Greciei, prin Thessalia84.Multa vreme

8-aconsideratca Ioandin Ephesa Încheiatcronicasa

in anul585.S-a demonstratÎnsa cael mai era În viata

in 58885,ceea ce ar schimba datarea atacului în

Peloponez În jur de 587-588. Aceasta ar fi o

confirmare partiala a Cronicii Monemvasiei, dar cu

82 1. Nestor, La penetration des Slaves dans la Peninsule

Btllkanique et la Grece continentale. Considerations sur Ies

reeherches historiques et areheo/ogiques,. RESEE, 1, 1963, 1-2,

p. 50-54; V. Popovic, La descente..., p. 616; idem, Aux origines...,

p. 232. Pentru atacuri, vezi: P. A. Yannopoulos, La penetration...,

p. 332 335; J. Karayannopoulos, Zur Frage... , p. 181-182;

A. Avramea, Le Peloponnese..., p. 68; F. Curta, The Making...,

p. 91-99.

83 P. A. Yannopoulos, La penetration..., p. 334-335;

A. Avramea, Le Peloponnese..., p. 69; F. Curta, The Making...,

p.95.

84 T. Olajos, Contribution 8 la ehrono/ogie

s pr mi r s

installations des Slaves dans I Empire Byzantin, Byz, 55, 1985, 2,

p. 506-515, a corectat men~onarea Thessalonicului de la Ioan din

Ephes În Thessalia .

85P. Allen, A New Date for the Last Reeorded Events in John of

Ephesus Historia Ecclesiastiea, OLP, 10, 1979, p. 251-254.

Datarea este acceptata de catre M. Wlitby, The Emperor..., p. 110-

112.

------


23/63

46

STUDIU INTRODUCTIV

precizarea ca nu este dovedita asezarea barbarilor.

Pe de alta parte, Ioan din Ephes nu vorbeste de avari,

ci de slavi.

Asadar, din scrierile lui Evagrios, Menander si

Ioan din Ephes nu reiese ca slavii s-ar fi asezat În

Peloponez În urma invaziilor din anii 581-588. Au

existat invazii, dar barbarii nu au ocupat În mod.

durabil Peloponezul sau alte parti ale Greciei.

Evagrios atesta un atac avar În Ellada, dar datarea,

care rezulta din context, ar fi În 587/588, astfel ca ea.~

s-ar potrivi cu informatia din Cronica Monemvasiei Nu

exista vreo dovada ca atacul asupra Thessalonicului,

atestat de Miracula Sancti Demetrii s-ar fi prelungit

pâna În Peloponez, iar În scrierea lui Theophylact

Simocatta nu exista nici o informatie În acest sens86.

Totusi, relatarea lui Ioan din Ephes (V1.48) sugereaza)

ca a avut loc un atac slav În Peloponez, imediat dupa]

586.

.

Sursele din secolul al VI-lea vin În contradictiecu

;1

CronicaMonemvasiein privintainstalariislavilorsi

este firesc sa le acordam o credibilitate mai mare,

fiind contemporane evenimentelof 7. Una dintre

acestesurse,

Cronica

lui Evagrios,a fost Însa punctul

de pornire pentru afirmatiile din Cronica Monemvasiei .

Autorul acesteia s-a bazat pe scurta afirmatie a lui

Evagrios despre atacarea Elladei, dezvoltând-o Într-o

naratiunedesprecucerireasi depopulareaGreciei.Cu

;

alte cuvinte, el a inventat-o, adaugând de la sine J

afirmatiile despre ocupareade catre avari si despre 1

d

.

epopulare. Datele nu pot proveni din cronica siriaca .

.1

~

a

lui Ioan din Ephes (nu avea acces la ea), iar În

cronica lui Theophanes nu sunt mentionate asemenea

86 S.Turlej ThaChronicla p. 130-133. .~

87

V. Popovic,

Las temoins

p. 452-453; J. Karayannopoulos, .

Zur Fraga

p. 192.

STU IU INTRODUCTIV

47

utlourl

ale slavllorsau avarilorÎn Grecia, În anii 586-

586. Astfel, data de 587/588 a rezultat din lectura

operei

lui Evagrios.

Izvoarele literare analizate mai sus nu dovedesc

altceva decât existenta unor raiduri ale avarilor si

81avllorÎn Grecia, inclusiv În anul mentionat de

CronicaMonemvasiei

Cu alte cuvinte,aceastasursa

este corecta doar În privinta existentei atacurilor

barbare,nu si a efectelordescrise.

tn

aceasta situatie, s-a cautat confruntarea

Informatiilor din, Cronica Monemvasiei cu datele

arheologice. Investigatiile au privit, pe de o parte,

problema

distrugerilorsuferitede orase, iar pe de alta

parte

pe cea a vestigiilor posibil slave sau avare din

Peloponez.

Cercetarile arheologice desfasurate la Argos,

Corinth, Isthmiasi În alte situri din Peloponez,ca de

altfel si În alte regiuni ale Greciei, au stabilit ca

acestea au fost Într-adevar atacate de barbari Între

anII 581 si 586. Au fost evidentiate niveluri de

distrugere si au fost descoperite tezaure monetare

ascunse În aceste conditii. Cu toate acestea, viata

urbana a supravietuit

si dupa 586, inclusiv prin

continuarea activitatii constructive .Orasul Corinth a

ramas un centru relativdezvoltat.Locuireaa continuat

si În asezari precumArgos si Isthmia,dar Într-un mod

degradat, caracterizat si de ~rezenta ceramicii slave

databile În secolele VII-VIII 8. Declinul, care totusi

poate fi constatat În aceasta perioada, a fost o

consecinta a crizei economice generale prin care

88 PA Yannopoulos, La penetration p. 353-357; G.L. Huxley.

Tha Dark p. 93; J. Karayannopoulos, Zur Frage p. 208-209;

G. D. R. Sanders,

Corinth

in EHB, voI. II, p. 648-649; E. Kislinger,

Reg/onalgeschichte

. 74-76,83-86,

97


24/63

48

STUDIU INTRODUCTIV

trecea Imperiul Romano-Bizantin89.Chiar În regiunile;

care nu au fost afectate de invazii a fost remarcat

acest declin al economiei urbane, dupa mijlocul

secoluluial VI-lea si mai ales dupa 580. Astfel, orasul,

Anemouriondin Asia Mica, prosperanterior,a intratÎn

declin economic si demografic dupa 5809°. Asadar,

situatia arheologicanu permite concluziaca populatia

locala a pierit sau ca a fost alungata În totalitate de

catre invadatori.

A doua categorie de argumente arheologice

folosite În analiza

Cronicii Monemvasiei

este cea a

descoperirilor de factura slava. Ca obiecte specific

slave au fost invocateceramica,fibulele digitate si un

anumit tip de aplice zoomorfe. De asemenea, a fost

adus În discutie si cimitirul de incineratie de la

Olympia.

Multa vreme, ceramica lucrata cu mâna

descoperita În contexte romano-bizantine a fost

atribuita În mod automat.slavilor, adica ori unor slavi

angajatica

foederati

În gamizoanelecetatilor,ori unor

comunitati slave instalate dupa abandonarea

fortificatiilor de catre localnici. Mai recent, studierea;~

atenta a mai multor asezari din provinciile sud-est

i

europene Caricin Grad, Beroe, Capidava) a aratat ca ~

În secolul al VI-lea a fost produsaÎn mediul romano-1

89 Pentru criza, vezi În special: T. E. Gregory,

Citiesand Social

Evolution in Roman and Byzantine

South East Europe Î n J. Bintlif f

ed.), European Social Evolution. Archaeological Perspectives

Bradford, 1984, p, 267-276; W. J. H. G. Liebeschuetz,

The end of

the ancientcity

În J. Rich

ed.),

The Cityin Late Antiquity

London-

New York, 1992, p. 1-49; C. Morrisson, J. P. Sodini, The Sixth

Century ECClnomy

În EHB, voI. 1,p. 171-220.

90 J. Russell,

Transformationsn

Early

Byzantine Urban Life: the

Contribution and Limitation of Archaeological Evidence,

În

The 17th

Intemational Byzantine Congress. Major Papers, New Rochelle,

1986, p. 144-149; idem, Anemourion În EH B, voi. 1, p. 222.

STUDIU INTRODUCTIV

49

bl1.ftntln~IOceramica rudimentara lucrata cu mâna

clultlnatA uzuluicasnic. Declinuleconomicdin ultimul

Irt al secolului al VI-lea a impus aceasta solutie

pontru gospodariile saracite. Ceramica lucratacu

manl a fost folosita concomitentcu ceramica lucrata

II roatA produsa pe scara larga pentru comerciali-

rtdl e. De

aceea nu estecerta atribuireaetnicaslavaa

oricArorvase lucrate cu mâna din secolul

al

VI-lea

descoperiteÎn oraseleromano-bizantine91.

Pe de alta parte Însasi atribuirea etnica slava a

asa-numituluitip ceramic Praga a fost recentsupusa

criticII fiindcatipul

ca atare a fost conceput În mod

Irtlflclal din dorinta de a defini o ceramica specific

allvA. 1nrealitate forma vaselor nu este determinata

de caracteristicietnice ci de utilitateaobiectelor92.

S-a afirmat ca la Argos imediat dupa distrugerea

orasului În 585 pe ruine a luat fiinta o asezare

slava93.Ceramicainvocata În acest sens nu se

dateaza Însa În secolul al VI-lea si nici macar În cel

urmator ci este o ceramicaspecificasecolelorVIII-IX

chiar secolului al X-lea. Autorul cercetarilora studiat

91 Dz. Jankovic, Srednjevekovna Gn learija Donjeg Srpskog

Podunav/ ja The Medieval Pottery of the Serbian Lower Danube

Basin), Balcanoslavica, 3, 1974, p. 114; L. Bjelajac, La ceramique

et Ies lampes, În Cari6in Grad 1/. Le quartier sud-ou e st de la vil/e

haute, eds. B. Bavant, V. Kon dic, J. M. Spieser. Belgra de-Rome,

1990,

p. 164, 170;

AI. Madgearu, Continuitate si discontinuitate

culturala la Dunarea de Jos in secolele VII -VIII, Bucuresti, 1997,

p.32-33.

92 F. Curta,

The Making...,

p. 285-290; idem,

The Prague Type:

A CriticalApproachto Pottery Classification,

AB, 5, 2001, 1, p. 73-

106.

93

P. Aupert,

Ceramiqueslave

Ii

Argos

585

ap. J-C.),

BCH.

Supplement VI Etudes argiennes), Athenes-Paris, 1980, p. 373-

394; idem,

Les Slaves

a

Argos,

BCH, 113, 1989, 1, p. 417-419

unde respinge criticile aduse interpretarii si datarii propuse in

articolul anterior).

iIo~


25/63

50

STUDIU INTRODUCTIV

În mod superficial analogiile din zona dunareana,

ignorând faptul ca acea ceramica decorata cu linii

orizontale si valurite nu apare in contexte atât de

timpurii94. Astfel, nu exista argumente pentru o

ocupatie slava a orasului Argos care a fost, de altfel,

recuperat În 586). Ceramica similara s-a mai

dE; scoperit Într-o asezare apropiata, la Tyrins95. În

schimb, este sigur ca la Isthmia, pe ruinele unor

terme, a luat fiinta o mica asezare databila În secolul al

VII-lea, caracterizata de coexistenta ceramicii bizantine

cu cea care ar putea fi atribuita slavilor lucrata cu

mâna)96. Analiza tuturor materialelor ceramice din

Peloponez susceptibile de a fi slave a aratat ca toate

se dateaza Începând din secolul al VII-lea9?

Confirmarea stirilor din Cronica Monemvasiei

referitoare la instalarea timpurie a slavilor În

Peloponez prin intermediul ceramicii atribuite slavilor

nu a dat rezultatele asteptate.

A doua categorie de vestigii arheologice invocate

În sprijinul instalarii t impurii a slavilor În Grecia este

reprezentata de fibulele digitate. În Peloponez s-au

94

Dupacumau observatA. Avramea,Le Peloponnese...,p.84-

85 si F. Curta,

The Making

p. 233-234. Rezerve s-au exprimat si

anterior; vezi F. Saratte,

Les t emoignages archeologiques de la

presenee slave au sud du Danube, În Vil/es, p. 170-171.

95 T. Stefanovieova, Slavie Settlement of G reeee in t he light of l i 11 0

arehaeologieal sourees, În Trudy VI mezhdunarodnogo kongressa

slavianskoi arkheologii, voI. 3, Ethnogenesis and Ethnoeultural

Contaets of the Slavs, Moscova, 1997, p. 357; A. Avramea, Le

Pe °s°nnese. .., p. 86.

6 T. E. Gregory, An Early Byzantine Dark-Age) Settlement at

Isthmia: Preliminary Report, În The Corinthia in the Roman Period

including t he papers given at a symposium held at the Ohio State

University on 7-9 Mareh, 1991, ed. T. Gregory, Ann Arbor, 1993

Journal of Roman Archaeology Supplementary Series, 8), p. 149-

159. Pentru datare, vezi si F. Curta, recenzie la T. Vida, T, V6l1ing,

Das slawisehe AS, 6, 2002, 1, p. 96.

97

T.Vida,T.V6l1ing,

Das slawisehe...,

p. 15-26.

STUDIU INTRODUCTIV

51

descoperitdoardouaexemplare,laSparta si Messene.

În restul Greciei,au mai aparut alte exemplare la Nea

Anchialos, Demetrias, Dion si Edessa98, Nu putem

prezenta aici În detaliuproblemelepuse de atribuirea

etnica si datareaacestor obiecte. Ne limitamla ceea

ce este strict necesar pentru clarificareachestiuniide

care ne ocupam slavizarea Peloponezului).Pâna În

prezent s-au descoperitcirca200 de asemenea fibule

În EuropaCentrala,de Sud-Est si de Est. În cele mai

multecazuri ele.au aparut În mod izolat,dar exista si

fibuledigitateprovenitedin mormintesi complexe de

locuire. Fibulele digitate sunt denumite astfel

deoarece placa discoidala este ornamentata cu 5-7

protuberante similare unor degete. O categorie de

fibule digitate este cea care În mod sigur a fost

utilizatade populatiilegermanice din EuropaCentrala

si de Vest În secoleleV-VI,Contextelede descoperire

le asigura caracterul specific gepid, longobard,

ostrogot sau franc. Exista Însa si o alta categorie

-

cea de care ne ocupam -, care diferade primeleprin

forma si decor, precum si prin concentrarea lor În

rasaritul Europei.În urmacu mai bine de jumatate de

secol, arheologulgerman Joachim Werner a alcatuit

tipologiaacestei categorii,enuntânâ teoria originiilorslave si a derivariidin fibulelegermanice dinCrimeea

pe baza ariei de raspândire)99.Întretimp,numarulde

exemplare a crescut foarte mult, fiind posibile noi

interpretari.La scurt timpdupa publicareastudiuluilui

Werner a fost pus În discutie caracterul exclusivslav

al acestor fibule,observându-se ca În geneza tipurilor

denumite slave poate fi luata În considerare

98 Ibidem, p. 28.

99 J; Werner ,

Slawisehe BOgelfibeln des

7.

Jahrhunderts,

În

Reineeke-Festsehrift,

Mainz, 1950, p. 150-172.


26/63

52

STUDIUINTRODUCTIV

contributiaatellerelorromano blzantine

00.

Mai

recent'

au fost publlcate mal multe studii care au precizat

cronologia flbulelor dlgltate

si care au discutat

problema atribuirii 'lor etnice.

A crescut si numarul

exemplare/orcu

context cunoscut,ceea ce a usurat

rezolvarea ambelor probleme(datarea si apartenenta

etnica)101.

Recent, Florin Curta a demonstrat ca difuzarea

acestor fibuledigitatenu s-a facut prinmigratiaunor

comunitati.Fibuleledigitateerau un fel de embleme,

individualizateprin decor, purtate de femeile care se

deplasau, princasatorie, dintr-ocomunitateÎn alta, pe

distante mari. Aceste fibule sunt astfel indiciile

relatiilorstabilite Între sefii comunitatilor.Aparute În

Mazuriasi Crimeea, ele au devenit o componenta a

modei conducatorilorslavi pe la sfârsitulsecolului al

VI-lea102.În privintacelor doua fibuledescoperite În

Peloponez, la Sparta (tipWerner I B)si Messene (tip

100 A. Petre, Contributia atelierelor bizantine la geneza unor

tipuri de fibule digitate din veacurile VI-VII,

SCIV, 17, 1966, 2,

p. 255-276; D. 1.Pal/as, DonmlJes nouvelles sur quelques boucles et

fibules considerees comme avares et slaves et sur Corinthe entre le

Vf et le IX siecles,

BB, 7, 1981, p, 306-310.

madgearu cronica monemvasiei

Documents