1

DREPT PENAL

PARTEA GENERALA

Tema I - Continutul infractiunii

1. Notiune. Clasificare

2. Latura obiectiva si latura subiectiva

3. Trasaturi ale continutului ce caracterizeaza obiectul si subiectul

Tema a II-a - Participatia penala

1. Definitie, conditii de existenta

2. Forme

3. Sanctionare

Tema a III-a - Cauzele care înlatura raspunderea penala

1. Raspunderea penala – notiune, caracteristici

2. Amnistia, prescriptia, lipsa/retragerea plângerii prealabile, împacarea

partilor (definitie, conditii, efecte)

ConTinutul infracTiunii În lumina definiTiei acordate infracTiunii (art. 17 alin. 1 C.pen.),

după cum s-a arătat, ilicitul penal se delimitează de alte forme de ilicit juridic. LegislaTia noastră penală cuprinde un număr considerabil de infracTiuni, fapte de o mare varietate. Astfel, se ajunge la distincTii între tipuri de infracTiuni, deosebind o faptă ce constituie infracTiune de o altă faptă penală, de alte infracTiuni.

ConTinutul infracTiunii este definit în doctrină ca totalitatea condiTiilor obiective şi subiective, prevăzute în norma de incriminare, necesare pentru existenTa unei anumite infracTiuni (care determină un anumit tip de infracTiune). ConTinutul specific al fiecărei infracTiuni – prin trăsăturile proprii pe care le prezintă – permite diferenTierea între ele a faptelor ce constituie infracTiuni. Sub acest aspect, nu trebuie confundate definiTia infracTiunii şi trăsăturile esenTiale ale acesteia cu noTiunea de conTinut al infracTiunii (structura infracTiunii), interesând în acest caz condiTiile infracTiunii şi elementele constitutive.

DispoziTiile legale prin care sunt incriminate diferite fapte (conform unor modele legale de incriminare) implică analiza textelor cu referire la obiectul şi subiecTii infracTiunii, latura obiectivă şi latura subiectivă, ce alcătuiesc conTinutul legal (sau conTinutul generic de incriminare).

CondiTiile preexistente ale infracTiunii le reprezintă obiectul

infracTiunii şi subiecTii. Obiectul infracTiunii este apreciat în doctrina ca reprezentând

valorile sociale şi relaTiile sociale apărate de legea penală, împotriva cărora sunt îndreptate faptele penale şi care sunt lezate sau puse în pericol prin săvârşirea acestora.

2

Obiectul infracTiunii cunoaşte mai multe forme: obiect juridic generic care reprezintă o grupă de valori

sociale de aceeaşi natură, vătămate de o grupă de infracTiuni. Pe baza

acestui obiect s-a sistematizat partea specială a C.pen. pe un număr de 10

titluri în vigoare.

obiect juridic special care reprezintă o anumită valoare socială şi căreia i se aduce atingere prin infracTiune. Fiecare infracTiune

prezintă un obiect juridic specific.

În cazul anumitor infracTiuni se întâlneşte şi un obiect material

care constă în lucrul corporal sau fiinTa asupra căreia se îndreaptă

activitatea infracTională. Prezintă obiect material, spre exemplu,

infracTiunile de omor (corpul persoanei în viaTă), infracTiunea de furt (bunul mobil sustras) ş.a.

Sunt denumiTi subiecTi ai infracTiunii persoanele implicate în

săvârşirea unei infracTiuni, deosebind două categorii, respectiv, subiectul

activ şi subiectul pasiv al infracTiunii.

Subiectul activ al infracTiunii poate fi o persoană fizică sau

juridică, persoană care, îndeplinind condiTiile legii, săvârşeşte fapta

penală.

Subiectul activ al infracTiunii – când este reprezentat de o persoană fizică – trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiTii

(condiTii generale), şi anume: o anumită limită de vârstă; responsabilitate;

libertatea de hotărâre şi acTiune.

În ceea ce priveşte limitele răspunderii penale, art. 99 C.pen.

prevede că minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal,

iar cel care are vârsta între 14 şi 16 ani, răspunde penal numai dacă se

dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ. Minorul care a împlinit

vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii. Pe planul reglementărilor penale, starea de minoritate se

reflectă, pe de o parte, ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, interesând categoria minorilor nerăspunzători penal, lipsiTi de discernământ (până la împlinirea vârstei de 14 ani cât şi pe segmentul de vârstă cuprins între 14 şi 16 ani), pe de altă parte, ca o cauză de diferenTiere a răspunderii penale faTă de cea a infractorilor majori, în cazul minorilor răspunzători penal (cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani şi discernământ dovedit în săvârşirea faptei şi al celor care au împlinit vârsta de 16 ani).

Responsabilitatea nu este definită de legea penală care defineşte însă iresponsabilitatea (potrivit art. 48) consacrată ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Prin responsabilitate – ca stare normală a persoanei care a împlinit vârsta de 16 ani – se înTelege capacitatea

3

acesteia de a-şi da seama de acTiunile sau inacTiunile sale, precum şi de a fi stăpână pe ele.

CondiTia libertăTii de hotărâre şi acTiune implică săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ca infracTiune, cu excluderea oricăror

acte de constrângere fizică sau morală exercitate asupra persoanei. Codul

penal – în art. 46 – consacră, de asemenea, drept cauze care exclud

infracTiunea – prin înlăturarea caracterului penal al faptei –

constrângerea fizică şi constrângerea morală. Majoritatea infracTiunilor angajează răspunderea penală (în

calitate de autor sau ca participant) a persoanelor fizice ce le comit şi care îndeplinesc, la data săvârşirii lor, condiTiile generale mai sus menTionate. Sunt însă şi unele infracTiuni denumite infracTiuni proprii (sau cu subiect special) – în cazul cărora, legea impune şi condiTii speciale, subiectul activ fiind un subiect special. CondiTia specială priveşte o anumită calitate pe care trebuie să o întrunească persoana ce va trece la executarea faptei, calitate specială care trebuie să existe la data comiterii acesteia. Spre exemplu, în cazul infracTiunii de delapidare (art. 215¹ C.pen.), subiectul activ este calificat prin calitatea de funcTionar.

Potrivit concepTiei legiuitorului Codului penal actual şi

persoana juridică poate fi subiect activ al infracTiunii. Legea reglementează condiTiile răspunderii penale a persoanelor

juridice potrivit art. 19¹ alin. 1 C. pen., care prevede că „persoanele juridice, cu excepTia statului, autorităTilor publice şi a instituTiilor publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracTiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăTie prevăzută de legea penală”. Se consacră un model de răspundere penală directă şi generală, ceea ce înseamnă că persoana juridică poate să comită, în principiu orice infracTiune – ca faptă incriminată în partea specială a C. pen. sau în legi speciale – în calitate de autor sau ca participant, urmând a se stabili pe caz concret dacă sunt realizate condiTiile de angajare a răspunderii penale a persoanei juridice pentru fapta proprie.

În ceea ce priveşte sfera persoanelor juridice care răspund penal,

legiuitorul distinge între persoanele de drept public şi cele de drept privat,

acestea din urmă fiind cele care, de regulă, răspund penal. În cazul

persoanelor juridice de drept public, regula este aceea că ele nu răspund

penal, cu excepTia instituTiilor publice care desfăşoară o activitate care

poate face obiectul domeniului privat. ExcepTiile instituite referitoare la

persoanele juridice de drept public care nu răspund penal (statul,

autorităTile publice şi instituTiile publice care desfăşoară o activitate ce nu

poate face obiectul domeniului privat) îşi găsesc justificare – în aprecierea

doctrinei – întrucât antrenarea răspunderii penale pentru aceste entităTi nu

4

poate fi concepută sau ar avea consecinTe negative asupra societăTii, care

trebuie protejată împotriva faptelor periculoase, iar prin sancTionarea

acestora s-ar ajunge, practic, la sancTionarea societăTii, care ar avea de

suferit ca urmare a lipsei unor servicii vitale din partea acestor entităTi.

InfracTiunile care pot antrena răspunderea penală a persoanei

juridice sunt faptele penale săvârşite în realizarea obiectului de activitate

sau în interesul ori în numele persoanei juridice. După cum se

menTionează în doctrină, în cazul primei categorii de infracTiuni – cele

săvârşite în realizarea obiectului de activitate a persoanei juridice –

se vor include infracTiunile privind concurenTa, infracTiunile privind

regimul unor activităTi economice, infracTiunile privind protecTia

mediului etc.; în categoria infracTiunilor comise în interesul persoanei

juridice se vor regăsi infracTiuni susceptibile să aducă un beneficiu

persoanei juridice (prin obTinerea unui profit, dar şi ca evitare a

unei pierderi), spre exemplu: infracTiuni contra patrimoniului,

infracTiuni de corupTie ş.a.; infracTiunile comise în numele persoanei

juridice sunt infracTiuni ce se comit în procesul organizării activităTii şi

funcTionării persoanei juridic Răspunderea penală a persoanei juridice poate fi antrenată, în

principiu, prin fapta oricărei persoane fizice – din conducerea persoanei juridice, prepus al persoanei juridice, orice persoană aflată sub autoritatea persoanei juridice şi chiar de orice persoană ce are o relaTie de fapt sau de drept cu persoana juridică – care a acTionat în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice, ori în interesul sau în numele acesteia.

O altă condiTie a răspunderii penale a persoanei juridice este săvârşirea faptei cu forma de vinovăTie prevăzută de legea penală (intenTie, culpă sau praeterintenTie), în stabilirea vinovăTiei urmând a se avea în vedere poziTia persoanei fizice faTă de persoana juridică.

Potrivit art. 19¹ alin. 2 C.pen., care prevede că răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit în orice mod la săvârşirea aceleiaşi infracTiuni, legiuitorul consacră cumulul de răspunderi penale.

Reglementând răspunderea penală a persoanei juridice,

legiuitorul stabileşte şi cadrul general al pedepselor aplicabile persoanei

juridice, potrivit art. 53¹ care prevede pedeapsa principală a amenzii şi

pedepsele complementare care sunt: dizolvarea persoanei juridice;

suspendarea activităTii sau a uneia dintre activităTile persoanei juridice în

legătură cu care s-a săvârşit infracTiunea; închiderea unor puncte de lucru

ale persoanei juridice; interzicerea de a participa la procedurile de achiziTii

publice; afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare. [Având în vedere

complexitatea acestui subiect – răspunderea penală a persoanei juridice

5

– şi întreaga problematică pe care o dezvoltă, recomandăm parcurgerea

doctrinei pentru o mai bună înTelegere a materiei]. În ceea ce priveşte subiectul pasiv al infracTiunii, acesta poate fi

o persoană fizică sau juridică, chiar şi statul. De regulă, subiectului pasiv i se cere ca o condiTie generală, cea de a fi titularul valorii sociale ocrotite penal, căreia i se aduce atingere prin săvârşirea infracTiunii. În cazul unor infracTiuni, subiectul pasiv trebuie să îndeplinească o anumită calitate, spre exemplu: în cazul infracTiunii de ultraj (art. 239), subiectul pasiv poate să fie numai un funcTionar public care îndeplineşte o funcTie ce implică exerciTiul autorităTii de stat.

ConTinutul constitutiv al infracTiunii îl reprezintă totalitatea

condiTiilor privitoare la fapta incriminată, aşa cum este descrisă de

legiuitor, atât sub aspect obiectiv cât şi subiectiv. ConTinutul constitutiv

este structurat pe două laturi denumite latura obiectivă şi latura subiectivă

care se află într-o relaTie de interdependenTă.

Latura obiectivă include trei elemente componente

obligatorii, respectiv: elementul material, urmarea (sau rezultatul) şi

raportul de cauzalitate. Lipsa unuia dintre elementele componente

spulberă unitatea laturii obiective atrăgând, pe cale de consecinTă,

inexistenTa infracTiunii. Elementul material semnifică actul de conduită interzis de

legiuitor prin descrierea faptei ca infracTiune sub aspectul modului de manifestare, care se poate realiza printr-o acTiune sau inacTiune.

Din punct de vedere al elementului material, infracTiunile se clasifică în infracTiuni comisive, care se comit prin săvârşirea de acTiuni interzise prin lege – spre exemplu, infracTiunile de furt, viol, fals ş.a. – şi infracTiuni omisive care se comit prin inacTiune, în raport de obligaTia legală de a face ceva, spre exemplu, infracTiunile de nedenunTare, omisiunea de a încunoştinTa organele juridice ş.a..

În conTinutul infracTiunii, elementul material poate consta, după caz, într-o singură acTiune / inacTiune (vezi, în acest sens, unitatea naturală de infracTiune, cum este cazul infracTiunii simple sau continue) sau în două sau mai multe acTiuni/inacTiuni (vezi, în acest sens, unitatea legală de infracTiuni, cum este cazul infracTiunii continuate sau al celei complexe) sau atât într-o acTiune şi o inacTiune (spre exemplu, în cazul infracTiunii de neglijenTă în serviciu – art. 249 C.pen.).

În cazul unor infracTiuni, legiuitorul înscrie anumite cerinTe

privitoare la locul, timpul, modul sau mijloacele de săvârşire a

acTiunii/inacTiunii care atunci când figurează pe conTinutul constitutiv de

bază (conTinutul infracTiunii-tip) sunt, de asemenea, cerinTe obligatorii. În

acest sens, menTionăm infracTiunea de conducere a unui autovehicul cu

6

tracTiune mecanică fără permis pe drumurile publice, infracTiunea de

trădare prin ajutarea inamicului care se săvârşeşte în timp de război,

infracTiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti care se comite prin

ameninTare sau acte de violenTă ş.a..

Săvârşirea acTiunii/inacTiunii relevantă penal aduce atingere

valorii sociale ocrotite de lege, prin lezarea sau periclitarea acesteia,

consecinTa elementului material constând în rezultatul sau urmarea

produsă – ca element constitutiv al laturii obiective. Sub acest aspect,

infracTiunile se clasifică în infracTiuni materiale (de rezultat) şi infracTiuni

formale (de pericol). InfracTiunile materiale sunt faptele incriminate în cazul cărora

legiuitorul descrie expres rezultatul (spre exemplu, infracTiunea de omor care atrage ca rezultat – moartea victimei, infracTiunea de furt care atrage cauzarea unui prejudiciu material).

InfracTiunile formale sunt faptele incriminate în cazul cărora legiuitorul descrie doar elementul material, nu şi rezultatul atras, ceea

ce nu înseamnă că prin comiterea acestor infracTiuni nu este atrasă o

consecinTă, urmarea constând în aceste cazuri într- o stare de pericol

creată asupra valorii sociale ocrotite (spre exemplu, infracTiunile de

trădare, evadare ş.a.).

Clasificarea infracTiunilor din punctul de vedere al urmării

produse prezintă interes deoarece, infracTiunile materiale se consumă la

data producerii rezultatului, spre deosebire de infracTiunile formale care

se consumă în momentul realizării elementului material.

Latura obiectivă a infracTiunii se întregeşte prin existenTa unui alt element component denumit raport de cauzalitate, înTelegându-se acea

legătură cauzală dintre elementul material şi rezultatul (sau urmarea) ce

s-a produs. Raportul de cauzalitate caracterizează toate infracTiunile,

impunându-se stabilirea sa cu exactitate în cazul infracTiunilor materiale.

În privinTa raportului de cauzalitate s-au formulat mai multe teorii,

determinând anumite orientări ale practicii penale [în acest sens,

recomandăm parcurgerea literaturii de specialitate care tratează pe larg

acest subiect]. Din conTinutul infracTiunii, alături de latura obiectivă, face parte şi

latura subiectivă reprezentând totalitatea condiTiilor cerute elementului

moral.

Ca trăsătură esenTială a infracTiunii, fapta prevăzută de legea

penală care prezintă pericol social este săvârşită cu vinovăTie când este

comisă cu intenTie, din culpă sau cu intenTie depăşită (art. 19 C.pen.). Ca

latură subiectivă din conTinutul infracTiunii, vinovăTia semnifică doar acea

formă de vinovăTie cerută (prevăzută) de lege potrivit normei de

7

incriminare a faptei.

Sub aspectul formelor de vinovăTie cu care se săvârşesc

infracTiunile, legea stabileşte - potrivit art. 19 alin. 2 şi 3 – următoarele

distincTii: fapta constând într-o acTiune săvârşită din culpă constituie

infracTiune numai atunci când în lege se prevede expres aceasta, iar fapta

constând într-o inacTiune constituie infracTiune fie că este săvârşită cu

intenTie, fie din culpă, afară de cazul când legea sancTionează săvârşirea

ei numai cu intenTie. De regulă, legiuitorul nu distinge sub aspectul modalităTilor

normative ale formei de vinovăTie ce reprezintă latura subiectivă din conTinutul infracTiunii. În acest sens, latura subiectivă a infracTiunii de omor (art. 174 C.pen.) presupune vinovăTia sub forma intenTiei care poate fi directă sau indirectă sau în cazul infracTiunii de vătămare corporală din culpă (art. 184 C.pen.), latura subiectivă presupune culpa făptuitorului care poate fi cu prevedere sau fără prevedere. Sunt însă şi situaTii în care legiuitorul descrie sub aspectul subiectiv fapta impunând o formă de vinovăTie care să îmbrace o anumită modalitate normativă. Este cazul unor infracTiuni intenTionate care pe latura subiectivă includ ca cerinTă obligatorie un anumit scop (finalitate urmărită de făptuitor prin săvârşirea faptei) sau mobil (motivul care îl animă pe infractor să săvârşească fapta). Spre exemplu, legiuitorul înscrie un scop pe latura subiectivă din conTinutul tip al infracTiunii de furt sau înscrie un motiv pe latura subiectivă din conTinutul infracTiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi – în aceste cazuri latura subiectivă constând în intenTie directă.

În concluzie, fiecare infracTiune este condiTionată de existenTa

unor condiTii preexistente (obiectul şi subiecTii infracTiunii) cât şi de

existenTa unui anumit conTinut constitutiv structurat pe cele două laturi –

latura obiectivă şi latura subiectivă. Între faptele penale, distincTiile sub aspectul conTinutului apar

datorită trăsăturilor proprii, specifice ce privesc condiTiile esenTiale de existenTă a unor fapte ca infracTiuni. Alcătuirea conTinutului infracTiunii porneşte de la conTinutul ce particularizează ca tip de infracTiune denumit conTinut de bază (tip). Pe lângă acest conTinut, infracTiunile prezintă, de regulă, şi un conTinut agravat ce constă în realizarea conTinutului de bază la care se adaugă anumite împrejurări

ca circumstanTe speciale de calificare (agravare). Aceste împrejurări pot să privească latura obiectivă sau/şi latura subiectivă din conTinutul infracTiunii, cum ar fi, spre exemplu, în cazul infracTiunii de furt calificat (art. 209 C.pen.) comis într-un loc public sau în timpul nopTii sau prin efracTie, exemplificând prin circumstanTele ce privesc timpul, locul, mijloacele de săvârşire a infracTiunii. Neîntrunirea acestor

8

împrejurări – atunci când reprezintă condiTiile circumstanTiale – nu afectează decât varianta calificată a infracTiunii, ce nu se realizează, fapta reprezentând însă infracTiunea în conTinutul său de bază.

ParticipaTia penală

4.1. DefiniTie şi condiTii de existenTă InstituTia participaTiei este reglementată prin dispoziTiile art.

23-31 C.pen.,fiind cunoscută în doctrină şi sub denumirea de pluralitate ocazională de făptuitori (infractori) şi definită ca fiind cooperarea la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală a unui număr de persoane superior celui cerut de lege, persoane care acTionează în baza unei voinTe comune, dintre care cel puTin una lucrează cu intenTie.

Dacă, de regulă, o infracTiune poate fi săvârşită de către o singură

persoană, practica învederează că la comiterea unei fapte prevăzută de

legea penală pot conlucra – prin cooperarea materială şi morală – mai

multe persoane, situaTie reglementată de legiuitor drept participaTie şi care

implică o singură faptă – ca faptă prevăzută de legea penală (infracTiune)

şi o pluralitate de persoane ce contribuie în săvârşirea acesteia. În afară de pluralitatea ocazională de persoane (participaTia

penală) mai există şi: pluralitatea naturală – când pluralitatea de persoane în

comiterea faptei este cerută de însăşi natura acesteia, cum este cazul faptelor incriminate în art.203 (incestul), art. 303 (bigamia), art. 322 (încăierare) ş.a..

pluralitate constituită – ce desemnează o asociere, o grupare a mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracTiuni, cum este cazul faptelor incriminate în art. 167 (complotul), art. 323 (asociere pentru săvârşirea de infracTiuni) ş.a..

Pluralitatea naturală şi cea constituită semnifică infracTiuni de sine-stătătoare susceptibile, la rândul lor, de comitere în participaTie penală.

CondiTii de existenTă a participaTiei penale Aşa cum rezultă din definiTia acordată în doctrină acestei

instituTii, participaTia implică întrunirea cumulativă a unor condiTii, şi anume: 1. să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală;

2. la săvârşirea faptei să coopereze mai multe persoane; 3. cel puTin una dintre persoane să acTioneze cu intenTie. 1. ExistenTa participaTiei este condiTionată de săvârşirea unei

9

fapte prevăzută de legea penală şi nu a unei infracTiuni, fiind suficient ca

autorul să comită doar fapta prevăzută de legea penală, chiar dacă

lucrează fără vinovăTie penală (spre exemplu, fapta se comite sub

imperiul unor cauze care înlătură caracterul penal al faptei, autorul

fiind iresponsabil sau minor nerăspunzător penal sau persoană constrânsă

fizic/moral să săvârşească fapta etc, exceptând cazul fortuit). Această condiTie impusă prin lege – şi care rezultă din definiTiile

acordate participanTilor cât şi fiecărui participant în parte conform art. 23-26 C.pen. – relevă cele două forme ale participaTiei penale, ca o participaTie, după caz, proprie sau improprie. Astfel, atunci când fapta prevăzută de legea penală constituie infracTiune şi în raport de autor, deci toTi participanTii la comiterea ei acTionează de pe aceeaşi poziTie psihică (lucrând cu aceeaşi formă de vinovăTie, de regulă, intenTia), participaTia îmbracă forma proprie (perfectă). ParticipaTia improprie (imperfectă) – reglementată de art. 31 C.pen. – există fie atunci când fapta prevăzută de legea penală constituie, de asemenea, infracTiune, în raport de autor cât şi de ceilalTi participanTi, însă participarea la comiterea ei are loc de pe poziTii psihice distincte (unii dintre participanTi – autorul sau coautorii – lucrând din culpă, ceilalTi participanTi – instigatorul sau complicele -, dimpotrivă, în baza intenTiei), fie în situaTia în care autorul comite doar o faptă prevăzută de legea penală, lucrând fără vinovăTie, iar ceilalTi participanTi comit fapta (ca infracTiune) cu intenTie.

CondiTia săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală se

realizează atunci când are loc comiterea unei fapte consumate sau rămasă

în stadiul tentativei pedepsibile. 2. Persoanele care cooperează la săvârşirea faptei prevăzută

de legea penală se numesc participanTi şi sunt persoanele care contribuie

la săvârşirea acesteia în calitate de autori, instigatori sau complici. Pentru

a exista participaTie, la săvârşirea faptei trebuie să coopereze un număr

superior de persoane în raport de cel cerut de legea penală (în general, o

infracTiune se poate comite de o singură persoană – autor), rezultând că,

de regulă, cel puTin două persoane care cooperează în săvârşirea faptei

lucrează în participaTie.

Legea penală defineşte expres fiecare participant în parte, conform art. 24 (persoana care lucrează în autorat), art. 25 (instigatorul) şi art. 26 (complicele).

Autorul este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. Dacă mai multe persoane săvârşesc nemijlocit, împreună, o faptă

prevăzută de legea penală, fiecare din ele va fi pedepsită ca autor (coautorii).

Instigator este persoana care cu intenTie, determină o altă

10

persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Complice este

persoana care, cu intenTie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea

unei fapte prevăzute de legea penală. Este, de asemenea, complice

persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va

tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor,

chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Sub acest aspect – al contribuTiei adusă de participant la

săvârşirea faptei prevăzute de legea penală – menTionăm următoarele clasificări ale participaTiei:

acte de autorat/coautorat ce constau în acte de executare prin care se săvârşeşte nemijlocit fapta prevăzută de legea penală;

instigarea – care implică determinarea cu intenTie la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală. Instigarea semnifică o contribuTie morală, anterioară în săvârşirea faptei;

complicitatea – care presupune acte prin care se acordă intenTionat un ajutor sau se înlesneşte în orice mod la săvârşirea unei

fapte prevăzute de legea penală.

După caz, prin formele ei de manifestare, participaTia poate

semnifica o contribuTie materială sau morală, anterioară sau concomitentă

săvârşirii faptei. Actele de autorat/coautorat reprezintă forma principală a

participaTiei, în raport de care actele de instigare şi cele de complicitate

reprezintă forme secundare ale participaTiei. Instigarea se consideră

formă principală de participaTie în raport de complicitate. Astfel,

participarea de către o persoană la săvârşirea uneia şi aceleiaşi infracTiuni

atât prin acte de instigare cât şi de complicitate atrage răspunderea penală

pentru instigare care absoarbe forma secundară a complicităTii. De regulă, participaTia este posibilă la toate infracTiunile putând

îmbrăca formele mai sus menTionate. 3. CondiTia voinTei comune a persoanelor ce contribuie la

săvârşirea aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală dintre care cel puTin

una să lucreze cu intenTie – implică o legătură subiectivă care se stabileşte

între participanTi, o cooperare şi pe plan psihic (alături de cooperarea

materială) în săvârşirea faptei.

IntenTia participantului presupune că acesta îşi dă seama că

prin activitatea sa, prin aportul redus, contribuie la săvârşirea unei fapte

prevăzute de legea penală, urmărind sau acceptând producerea

rezultatului ei. Dintre participanTi, instigatorul şi complicele acTionează

întotdeauna cu intenTie (ceea ce rezultă din definiTiile acordate prin lege).

Autorul poate cunoaşte sau nu contribuTia adusă de o altă persoană la

săvârşirea faptei. După cum s-a arătat, atunci când toTi participanTii (autor,

coautor, instigator sau/şi complice) lucrează cu aceeaşi formă de vinovăTie

11

(intenTia), participaTia este una proprie, legătura subiectivă dintre

participanTi fiind bilaterală, participanTii dându-şi seama de unirea

eforturilor în comiterea unei infracTiuni intenTionate. Dimpotrivă, atunci

când instigatorul sau complicele acTionează cu intenTie, iar autorul

săvârşeşte fapta din culpă sau fără vinovăTie suntem în prezenTa

participaTiei improprii, caz în care legătura subiectivă dintre

participanTi are un caracter unilateral şi ea se transmite de la instigator

sau complice la autor.

Ansamblul reglementărilor în materia participaTiei relevă

concepTia unităTii de faptă, sub aspectul naturii juridice participaTia

presupune, deci, o singură faptă prevăzută de legea penală la

comiterea căreia participă mai multe persoane (în condiTiile mai sus

menTionate). Această concluzie se desprinde şi din prevederile art. 144

C.pen., articol potrivit căruia: „prin săvârşirea unei infracTiuni sau

comiterea unei infracTiuni se înTelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe

care legea le pedepseşte ca infracTiune consumată sau ca tentativă, precum

şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice”. Putem afirma astfel că „nucleul” participaTiei rezidă în săvârşirea

faptei de către autor / coautor, astfel încât numai prin raportare la această activitate, o contribuTie intenTionată de determinare sau înlesnire ori ajutare în orice mod la

săvârşirea faptei prevăzute de legea penală semnifică forme ale participaTiei penale.

Astfel, data comiterii faptei de către autor este data comiterii

faptei în participaTie, iar în situaTia în care intervin cauze care acTionează

asupra faptei (spre exemplu – acte de clemenTă sub forma amnistiei, alte

cauze cu efecte in rem), efectul acestora se extinde şi asupra

participanTilor. Tot sub aspectul naturii juridice – interesând în materia

tratamentului penal –, participaTia reprezintă o cauză de agravare a răspunderii penale.

Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună este înscrisă de legiuitor ca o împrejurare ce constituie o circumstanTă agravantă generală legală potrivit art. 75 alin. 1 lit. a) C.pen.. Agravanta este aplicabilă în condiTiile reTinerii participării unui număr de cel puTin trei persoane care săvârşesc fapta împreună în coautorat sau autorat şi complicitate concomitentă. Constatarea unei atare împrejurări obligă instanTa la reTinerea agravantei, cu tratamentul penal corespunzător, consacrat de art. 78 C.pen.

În cazul anumitor infracTiuni, legiuitorul a înscris participaTia ca o circumstanTă agravantă specială, unele fapte calificându-se în condiTiile

12

săvârşirii de două sau mai multe persoane împreună, cum este cazul infracTiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (art. 189 alin. 2), infracTiunea de viol (art. 197 alin. 2 lit.a) infracTiunea de furt (art. 209 alin. 1 lit. a) ş.a.

Când o infracTiune pentru care legea a prevăzut o asemenea

agravantă s-a comis în condiTiile ei, se va reTine numai forma

calificată cu tratamentul corespunzător stabilit de lege, fără a se mai da

efect şi dispoziTiei din partea generală, întrucât una şi aceeaşi împrejurare

nu poate avea un dublu efect agravant, specialul primând asupra

generalului.

ParticipaTia penală poate constitui şi o circumstanTă agravantă generală judiciară, în alte condiTii decât cele prezentate anterior, spre

exemplu, atunci când fapta s-a comis de trei sau mai multe persoane, dar

nu este o săvârşire împreună, reTinându-se participarea acestora prin acte

de instigare, complicitate anterioară şi autorat.

4.2. Formele participaTiei penale

4.2.1. Autoratul şi coautoratul Autoratul implică săvârşirea nemijlocită a faptei prevăzută de

legea penală prin acte de executare, semnificând o contribuTie necesară şi determinantă pentru existenTa participaTiei şi, totodată, în aprecierea actelor de instigare sau/şi de complicitate drept contribuTii specifice aduse de alTi participanTi la săvârşirea faptei. În cadrul participaTiei, persoana care săvârşeşte fapta nemijlocit în autorat poate lucra cu orice formă de vinovăTie penală sau chiar fără vinovăTie.

Coautoratul presupune săvârşirea nemijlocită, împreună a faptei prevăzută de legea penală de două sau mai multe persoane care

lucrează în baza unei voinTe comune.

Săvârşirea faptei prevăzută de legea penală în coautorat presupune cooperarea atât sub aspect obiectiv cât şi subiectiv, implicând:

Săvârşirea în mod nemijlocit a faptei prevăzută de legea penală. Atât doctrina cât şi practica penală reTin ca fiind acte de coautorat – prin săvârşire nemijlocită (acte de executare) – două categorii de acte:

1. Acte de executare directă a faptei care se înscriu în acTiunea

tipică descrisă în norma de incriminare şi care descriu latura obiectivă din

conTinutul infracTiunii (spre exemplu, în cazul infracTiunii de omor, sunt

acte de coautorat acTiunile persoanelor care aplică lovituri puternice, în

regiuni vitale ale corpului, cu obiecte tăioase sau contondente). Spre

deosebire de situaTia autoratului – când persoana ce lucrează în această

calitate realizează printr-o activitate ce-i aparTine exclusiv întreaga

latură obiectivă a faptei –, în cazul coautoratului, actele întreprinse de

13

participanTii cu acest rol se completează reciproc, integrându-se în

activitatea unică ce conduce la urmarea periculoasă. Cu alte cuvinte, în

cazul coautoratului, participanTii realizează unul sau parte dintre actele de

executare, deci nu se cere ca un participant în această calitate să acopere

prin activitatea sa întreaga latură obiectivă a infracTiunii. Săvârşirea în

mod nemijlocit, împreună a faptei, presupune conlucrarea sub aspect

obiectiv prin comiterea, de regulă, a actelor în aceleaşi condiTii de timp

şi de loc şi numai atunci când sunt coordonate şi pe plan intelectual

(este însă posibil şi un coautorat succesiv în cazul unor infracTiuni de

durată, spre exemplu în cazul infracTiunii continuate).

2. Actele prin care se contribuie (şi) indirect la săvârşirea faptei,

în condiTiile în care au un caracter determinant, necesar şi

indispensabil în realizarea acTiunii tipice. Aceste acte nu sunt descrise

prin norma de incriminare a faptei, spre exemplu, actele de imobilizare

prin care se paralizează orice energie, ca reacTie fizică sau psihică din

partea victimei sau prin care se înlătură orice piedică, obstacol, orice

rezistenTă ce se împotriveşte producerii rezultatului.

VoinTa comună a coautorilor. Cooperarea pe planul

material dintre coautori trebuie să fie dublată de cooperarea şi pe plan

psihic, prin voinTa comună care să-i anime în săvârşirea faptei. Sub aspect

subiectiv, coautoratul poate fi propriu (când toTi coautorii săvârşesc fapta

cu aceeaşi formă de vinovăTie, de regulă, cu intenTie) sau impropriu

(când lucrează cu forme de vinovăTie diferite sau, cum frecvent se

înregistrează în practică, atunci când unii acTionează cu forma de

vinovăTie a intenTiei, iar alTii fără vinovăTie penală – spre exemplu,

săvârşirea infracTiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună prin săvârşire nemijlocită cu un minor nerăspunzător

penal).

Dacă mai multe persoane săvârşesc nemijlocit o faptă prevăzută

de legea penală (chiar aceeaşi faptă, în aceleaşi condiTii de loc şi timp)

însă în afara oricărei cooperări, coordonări sub aspect obiectiv şi

subiectiv, nu ne aflăm în prezenTa coautoratului, ci a săvârşirii faptei în

calitate de autori (fiecare persoană îşi va angaja răspunderea penală în

calitate de autor al infracTiunii comise). Doar săvârşirea nemijlocită şi

împreună a faptei, prin coordonarea materială şi intelectuală a actelor ce

întregesc activitatea unică, semnifică existenTa coautoratului şi, drept

urmare, sancTionarea participanTilor în calitate de coautori.

Coautoratul în cazul anumitor infracTiuni

În cazul infracTiunilor proprii coautoratul este posibil numai în

14

condiTiile în care toTi participanTii au calitatea cerută de lege şi contribuie

nemijlocit la săvârşirea faptei.

În cazul infracTiunilor praeterintenTionate coautoratul subzistă în măsura în care, în raport cu fiecare participant este relevată intenTia în

ce priveşte realizarea faptei iniTiale, cât şi culpa în privinTa urmării mai

grave.

Coautoratul în cazul infracTiunilor din culpă reprezintă o

problemă controversată în teoria şi practica penală.

Într-o opinie, este exclus coautoratul în cazul acestor

infracTiuni, considerându-se că, deşi la producerea rezultatului culpos s-a

ajuns prin acTiunile mai multor persoane, nu există voinTa lor de a coopera

la producerea acestui rezultat, prin lipsa unei coordonări intelectuale în

vederea apariTiei sale. Potrivit opiniei contrare – la care subscriem – se

susTine posibilitatea coautoratului la infracTiunile din culpă, considerându-

se că nu se poate nega existenTa unei voinTe comune a participanTilor la

săvârşirea faptei, contribuTia fiecăruia concurând nemijlocit la producerea

rezultatului şi înscriindu-se în antecedenTa cauzală a acestuia.

Există şi anumite categorii de infracTiuni în cazul cărora

coautoratul este exclus, nefiind susceptibile de comitere în participaTie sub

această formă, dintre care menTionăm: infracTiunile cu autor exclusiv unic,

cum sunt infracTiunile de obicei, infracTiunea de mărturie mincinoasă (art.

260), infracTiunea de purtare fără drept de decoraTii sau semne distinctive

(art. 241), infracTiunile omisive care sunt, în general, tot infracTiuni cu

subiect exclusiv unic, obligaTia legală de a acTiona într-un anumit sens

fiind una personală ş.a.

4.2.2. Instigarea Ca formă a participaTiei penale, instigarea constă în activitatea de

determinare cu intenTie la săvârşirea, de către o altă persoană, a unei fapte prevăzută de legea penală.

Pentru a ne afla în prezenTa instigării, trebuie îndeplinite următoarele condiTii:

Să aibă loc o activitate de determinare a unei persoane la

săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Prin determinare, o

persoană (instigator) transmite hotărârea de săvârşire a unei fapte

prevăzute de legea penală unei alte persoane (instigat).

Activitatea de determinare trebuie să îndeplinească

anumite cerinTe, respectiv: de a fi reală, efectivă, deci de a conduce la

însuşirea hotărârii de comitere a faptei de către o altă persoană. Sub acest

aspect, menTionăm că instigatorul mai este denumit autor moral, iar

persoana instigată este autorul material al faptei. Totodată, determinarea

trebuie să intervină înainte ca persoana în raport de care s-a desfăşurat

15

această activitate să fi luat hotărârea de a săvârşi fapta. Instigarea

reprezintă o participaTie anterioară la săvârşirea faptei prevăzută de

legea penală, fiind deci exclusă în cazul unei autodeterminări anterioare

(în raport de care, o „determinare” realizată de o altă persoană faTă de

autorul care a luat singur hotărârea infracTională nu semnifică un act de

instigare, ci o complicitate morală dacă întăreşte hotărârea deja luată). O

altă cerinTă priveşte ca determinarea (instigarea) să fie urmată de

executare, prin comiterea de către cel instigat a unei fapte relevantă penal

– ca faptă consumată sau ca tentativă pedepsibilă (conform art. 144

C.pen.). Nu se va realiza instigarea, ca formă de participaTie, în situaTia în

care cel instigat nu a dat curs instigării, fie netrecând la executare, fie efectuând un act de pregătire sau o faptă rămasă la stadiul de tentativă, în ambele cazuri – însă – nerelevantă penal. În oricare dintre aceste situaTii ne aflăm în prezenTa unei instigări fără rezultat, sau neurmată de executare, care nu mai constituie un act de participaTie, ci o activitate cu semnificaTie penală proprie, potrivit art. 29 alin. 1 ipoteza I.

Când instigatul a început, însă, săvârşirea faptei, punând în

executare hotărârea infracTională prin săvârşirea unei tentative

incriminate de lege, dar urmată de desistarea sa ori de împiedicarea

de către acesta a producerii rezultatului, e realizată condiTia săvârşirii

unei fapte prevăzute de legea penală, instigarea fiind un act de

participaTie. Actele de instigare urmate de desistarea autorului sau de

împiedicarea producerii rezultatului sunt reglementate potrivit aceluiaşi

art. 29 alin. 1 ipoteza a II-a. Deşi consacrate prin acelaşi text de lege, instigarea nu apare ca

act de participaTie, întrucât nu s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală în prima ipoteză, ci ca o infracTiune de sine-stătătoare şi dimpotrivă, instigarea apare ca act de participaTie prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către cel instigat, care ulterior s-a desistat sau a împiedicat producerea rezultatului, potrivit celei de-a doua ipoteze.

Activitatea de determinare (reală, anterioară şi urmată de executarea faptei) se poate realiza, după caz, în diferite moduri, prin recurgere la anumite mijloace, de către una sau mai multe persoane, asupra unei alte persoane sau mai multor persoane. Sunt reTinute următoarele feluri ale instigării: instigare simplă sau calificată; imediată sau mediată; directă sau indirectă; instigare cu un singur instigator sau coinstigare ori concurs de instigări; instigarea individuală sau colectivă (a se consulta doctrina care explică şi exemplifică felurile instigării).

Activitatea de determinare să se realizeze cu intenTie. Din însăşi definiTia acordată prin lege participantului cu rol de instigator (conform art. 25 C.pen.) rezultă intenTia ce caracterizează poziTia psihică

16

de pe care acesta acTionează în săvârşirea faptei. Activitatea de instigare se comite întotdeauna cu intenTie, neexistând instigare din culpă. Când cel instigat trece la executarea faptei lucrând de pe aceeaşi poziTie psihică ca şi instigatorul, instigarea este proprie (instigare la o infracTiune intenTionată). Când cel instigat săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală cu forma de vinovăTie a culpei sau fără vinovăTie penală, instigarea este improprie (conform art. 31 C.pen.). În cazul în care, dând curs instigării, autorul comite o infracTiune praeterintenTionată (infracTiune al cărei rezultat mai grav se datorează culpei), răspunderea penală a instigatorului urmează a se rezolva în lumina dispoziTiilor art. 28 alin. 2 C.pen. (circumstanTele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanTilor în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut).

4.2.3. Complicitatea Ca formă a participaTiei penale, complicitatea presupune

activitatea prin care se înlesneşte sau ajută, în orice mod, cu intenTie la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală sau prin care se promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, tăinuirea de bunuri sau favorizarea celui ce a comis fapta, chiar în condiTiile neîndeplinirii acestei promisiuni.

ContribuTia adusă de o persoană dobândeşte semnificaTia unui act

de participaTie sub forma complicităTii, numai în măsura în care se

raportează la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală (ca faptă

consumată sau tentativă pedepsibilă) şi serveşte efectiv la săvârşirea

acesteia. Complicitatea – prin contribuTia indirectă adusă de cel ce joacă

rol de complice în săvârşirea faptei – reprezintă o formă secundară a

participaTiei, atât în raport de executarea faptei prin săvârşirea ei

nemijlocită, cât şi în raport de activitatea de instigare.

Complicitatea – formă de participaTie – implică întrunirea următoarelor condiTii:

Desfăşurarea uneia dintre următoarele activităTi aşa cum

rezultă din dispoziTiile art. 26 C.pen., respectiv înlesnire sau ajutor

în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală. În

doctrina penală se apreciază că înlesnirea implică o contribuTie adusă

de complice, anterior executării faptei de autor (coautori), cât timp

ajutorul evidenTiază contribuTia adusă în timpul executării faptei.

Deci, prin înlesnire se realizează o complicitate anterioară, iar

prin ajutor, o complicitate concomitentă. ContribuTia adusă – fie

prin înlesnire, fie prin ajutor acordat – poate fi, după caz, de natură

materială sau morală. Astfel, actele de pregătire în vederea săvârşirii

infracTiunii când se comit de complice pot consta în procurarea de

17

instrumente sau procurarea de informaTii privitoare la locul, timpul

comiterii faptei (înlesnire); înmânarea – în timpul comiterii faptei

– de diferite instrumente ce servesc în acest scop sau asistenTa în

timpul săvârşirii faptei de către autorul ce se sprijină pe acest act

reprezintă un ajutor acordat. Complicitatea se poate realiza şi prin

promisiunea făcută, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, de tăinuire a

bunurilor provenite din aceasta sau de favorizare a făptuitorului, chiar

dacă după săvârşirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită.

Complicitatea prin promisiune este o complicitate exclusiv morală prin

care se contribuie la întărirea hotărârii infracTionale a

executantului. La rândul ei,complicitatea prin promisiune poate fi

anterioară sau concomitentă executării faptei, neinteresând dacă

promisiunea făcută a fost sau nu îndeplinită. În lipsa unei promisiuni

făcute anterior sau în timpul săvârşirii faptei, ajutorul acordat ulterior

comiterii acesteia – constând în tăinuire de bunuri sau favorizare - va

angaja răspunderea penală pentru infracTiunea de tăinuire (art. 221) sau

favorizare a infractorului (art. 264) şi nu de participant cu rol de complice

la fapta comisă.

Doctrina reTine şi alte forme de complicitate, dintre

care amintim:complicitate nemijlocită sau mijlocită; comisivă sau

omisivă ş.a.. ContribuTia adusă să fie realizată cu intenTie. Ca şi

instigatorul, complicele lucrează întotdeauna cu intenTie, această formă de vinovăTie ce ilustrează poziTia psihică a participantului cu rol de complice fiind prevăzută expres potrivit art. 26 C.pen.. Nu există complicitate din culpă.

Când complicele şi autorul (coautorii) lucrează de pe aceeaşi

poziTie psihică săvârşind infracTiunea cu intenTie, complicitatea este

proprie. Când înlesnirea sau ajutarea, în orice mod, cu intenTie se

raportează la săvârşirea din culpă a faptei prevăzută de legea penală

de către autor sau când acesta din urmă comite fapta fără vinovăTie,

complicitatea este improprie (conform art. 31 C.pen.). În cazul în care

autorul săvârşeşte o infracTiune praeterintenTionată, răspunderea penală a

complicelui urmează a se rezolva în lumina dispoziTiilor art. 28 alin.2

C.pen. (circumstanTele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanTilor

în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut). Complicitatea – dată fiind varietatea formelor sub care se poate

manifesta – trebuie delimitată de celelalte forme de participaTie (instigare şi coautorat). După cum s-a arătat, instigarea este anterioară luării hotărârii infracTionale de autor, în timp ce complicitatea morală sprijină hotărârea infracTională existentă (prin autodeterminare sau determinarea venită din partea instigatorului). Deci, complicitatea morală nu este

18

anterioară luării hotărârii, ci săvârşirii faptei prevăzută de legea penală de către autor.

Complicitatea materială concomitentă trebuie, la rândul ei,

delimitată de coautorat (trebuie avută în vedere situaTia comiterii acelor

acte care, fără a face parte din acTiunea tipică, incriminată de lege, se

încadrează în sfera coautoratului, nu în orice condiTii, ci numai dacă în

împrejurările date probează caracterul indispensabil în înfăptuirea acTiunii

tipice, în caz contrar urmând a fi apreciate ca acte de complicitate).

4.3. SancTionarea participaTiei penale Regimul de sancTionare a participaTiei este diferit, după cum

participanTii lucrează în participaTie proprie sau improprie. SancTionarea participaTiei proprii se realizează în lumina

dispoziTiilor art. 27 C.pen., fiind consacrat sistemul parificării legale ce se combină cu cel al diversificării judiciare a pedepsei. Având în vedere că participanTii săvârşesc aceeaşi faptă prevăzută de legea penală (infracTiune) lucrând toTi de pe aceeaşi poziTie psihică – intenTie –, urmează să fie sancTionaTi cu pedeapsa prevăzută conform normelor de incriminare a faptei (parificarea legală de pedeapsă). Drept urmare, instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală, săvârşită cu intenTie, se sancTionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, în formularea legiuitorului înscrisă în art. 27 teza I. MenTionăm că sunt posibile diferenTieri în funcTie de încadrarea juridică a faptei comisă ca infracTiune intenTionată, unii dintre participanTi putând răspunde pentru forma de bază a infracTiunii, iar alTii pentru forma calificată, după cum are loc sau nu transmiterea circumstanTelor ce caracterizează infracTiunea comisă în participaTie.

La stabilirea pedepsei concrete, instanTa este obligată să Tină

seama de contribuTia fiecărui participant la săvârşirea infracTiunii,

precum şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei (art. 72

C.pen.). Sub acest din urmă aspect, la stabilirea şi aplicarea pedepselor

pentru persoana fizică se Tine seama de dispoziTiile părTii generale a

Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul

de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Aceste

criterii funcTionează şi atunci când pentru infracTiunea săvârşită legea

prevede pedepse alternative, atât pentru alegerea uneia dintre aceste

pedepse, cât şi pentru proporTionalizarea ei. În urma operaTiunii de

individualizare judiciară, instanTa poate aplica aceeaşi specie de pedeapsă

pentru toTi participanTii (în cuantumuri diferite, fără a fi exclus un

cuantum mai ridicat de pedeapsă în cazul instigatorului sau complicelui

decât autorului), fie pedepse diferite dintre cele alternative prevăzute de

lege pentru infracTiunea comisă.

19

SancTionarea participaTiei improprii se realizează în lumina

dispoziTiilor art. 31 C.pen., corespunzător celor două modalităTi normative

sub care este reglementată.

În modalitatea instigare/complicitate intenTionată –

autorat/coautorat din culpă, se consacră sistemul diversificării legale a

pedepsei, instigatorul sau complicele urmând să fie sancTionat cu

pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenTie, iar

autorul pentru fapta comisă din culpă (în condiTiile incriminării atât a

faptei intenTionate cât şi a celei din culpă). Spre exemplu, în cazul

săvârşirii în participaTie improprie a unei distrugeri, participanTii care au

lucrat cu intenTie se sancTionează cu pedeapsa pe care legea o prevede

pentru fapta comisă cu intenTie potrivit art. 217 alin. 4 (distrugerea

intenTionată pentru care pedeapsa este închisoare de la 3 la 15 ani), spre

deosebire de persoana care a comis fapta din culpă – art. 219 alin.1 C.pen.

– (distrugerea din culpă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de

la 1 lună la 2 ani sau amendă).

De asemenea, la stabilirea şi aplicarea pedepsei concrete se va Tine seama de contribuTia fiecăruia la săvârşirea infracTiunii (instigator,

complice), precum şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei

(art. 72 C.pen.). În modalitatea instigare/complicitate intenTionată – autorat fără

vinovăTie penală, fapta prevăzută de legea penală comisă în participaTie constituie infracTiune şi atrage răspunderea penală doar a participanTilor care au lucrat cu intenTie, astfel încât instigatorul sau complicele urmează să fie sancTionat cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracTiune. Autorul nu răspunde penal deoarece a săvârşit fapta prevăzută de legea penală fără vinovăTie (în condiTiile vreuneia dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, cu excepTia cazului fortuit). Fapta comisă nefiind infracTiune, autorul nu va fi pedepsit, putând fi sancTionat, eventual, prin dispunere unei măsuri de siguranTă (spre exemplu, persoana determinată să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală este un iresponsabil faTă de care se dispune măsura internării medicale).

20

.Un caz special în materia sancTionării participanTilor este cel al

instigatorului care a acTionat în condiTiile prevăzute de art. 29 alin. 1

ipoteza a II-a, respectiv atunci când actele de instigare au fost urmate de

desistarea autorului ori de împiedicarea, de către acesta, a producerii

rezultatului. Într-o atare situaTie, autorul nu se pedepseşte deoarece

beneficiază de cauza de impunitate a desistării sau împiedicării

producerii rezultatului, care nu profită şi instigatorului care va răspunde

penal, instigarea sancTionându-se, în acest caz, cu o pedeapsă între

minimul special al pedepsei pentru infracTiunea la care s-a instigat şi

minimul general, iar în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege este

detenTiunea pe viaTă se va aplica pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.

Precizăm că legiuitorul asimilează acelaşi tratament penal şi în cazul

actelor de determinare neurmate de executarea faptei, atunci când fapta

este o infracTiune de sine-stătătoare, iar cel care a realizat activitatea de

determinare cu intenTie, neurmată de executare, este el însuşi autor al

unei fapte distincte de cea la care a instigat. Participantul – atât în cazul participaTiei proprii cât şi al celei

improprii – nu se pedepseşte dacă împiedică în cursul executării, dar

înainte de descoperirea faptei, consumarea acesteia, după cum se

prevede în art. 30 alin. 1 C.pen. care înscrie o cauză generală de

nepedepsire operantă în materia participaTiei denumită împiedicarea

săvârşirii faptei.

Împiedicarea săvârşirii faptei implică punerea în executare a

acesteia (în condiTiile autoratului sau coautoratului), însă în cursul

executării este împiedicată – înainte de descoperire – consumarea

faptei, care rămâne astfel la stadiul tentativei, fiind apărat de pedeapsă

participantul care acTionează în acest sens. Cauza de nepedepsire are un

caracter personal, ceilalTi participanTi urmând să răspundă penal pentru

tentativa la infracTiunea comisă (spre exemplu, dacă unul dintre coautori

împiedică săvârşirea faptei, acesta nu va fi pedepsit, însă ceilalTi

participanTi cu rol de coautori, instigatori sau complici urmând să fie

pedepsiTi pentru tentativa comisă).

Dacă actele săvârşite până în momentul împiedicării constituie o altă faptă prevăzută de legea penală, participantului i se aplică pedeapsa

pentru această faptă. În acest sens, se dispune prin alin. 2 al art. 30

C.pen., acte apreciate în doctrină sub denumirea de acte de executare

calificate. [Vezi comentariile în cazul desistării şi împiedicării producerii

rezultatului, valabile şi în acest caz].

21

Actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de

împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului nu se sancTionează

dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracTiunea la care s-a instigat

este de 2 ani sau mai mică, afară de cazul când actele îndeplinite de

autor până în momentul desistării constituie o altă faptă prevăzută

de legea penală (art. 29 alin. 2 C.pen.).

RĂSPUNDEREA PENALĂ – ASPECTE GENERALE.

ÎNLĂTURAREA RĂSPUNDERII PENALE

1. Noţiune şi principii

Răspunderea penală – instituţie fundamentală a dreptului

penal – reprezintă un ansamblu de drepturi şi obligaţii ce se realizează

prin intermediul raportului juridic penal de conflict, constând în dreptul

statului de a trage la răspundere persoana ce a comis o infracţiune

– prin aplicarea sancţiunii corespunzătoare şi dispunerea executării

acesteia – şi obligaţia corelativă a infractorului de a suporta

consecinţele faptei săvârşite, respectiv aplicarea şi executarea

sancţiunii ce a fost dispusă. Promovând definiţia răspunderii penale în

sens larg şi având în vedere complexitatea acesteia, doctrina penală

reţine totodată şi obligaţia ce revine statului de a aplica sancţiunea

în limitele şi condiţiile prevăzute de lege, cât şi dreptul infractorului

de a cere sancţionarea sa potrivit dispoziţiilor legale ce reglementează

răspunderea penală. Răspunderea penală este cea mai gravă formă a răspunderii

juridice, fapta ce constituie infracţiune reprezentând singurul temei al

răspunderii penale (art. 17 alin. 2 C.pen.).

Principiile fundamentale ale dreptului penal guvernează şi

instituţia răspunderii penale [a se vedea, în acest sens, dezvoltarea

ideilor expuse în tratarea acestei teme]. Doctrina reţine şi alte

principii specifice instituţiei de care ne ocupăm, menţionând dintre

acestea: principiul unicităţii răspunderii penale potrivit căruia

săvârşirea unei infracţiuni atrage o singură dată răspunderea penală;

principiul prescriptibilităţii răspunderii penale; principiul

inevitabilităţii răspunderii penale potrivit căruia persoana care

săvârşeşte o infracţiune trebuie să răspundă penal urmând să suporte

22

consecinţele faptei sale, în afară de cazurile prevăzute de lege când

este înlăturată răspunderea penală.

Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt consacrate în

lumina Titlului VII al părţii generale a Codului penal, conform art. 119

şi următoarele şi sunt reprezentate de: amnistie, prescripţia răspunderii

penale, lipsa şi retragerea plângerii prealabile şi împăcarea părţilor.

În condiţiile în care este incidentă una dintre aceste cauze

generale de înlăturare a răspunderii penale pentru fapta comisă ce

constituie infracţiune se înlătură răspunderea penală a persoanei ce a

săvârşit-o şi, pe cale de consecinţă, se înlătură aplicarea pedepsei

prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

2. Cauzele care înlătură răspunderea penală

Amnistia

Amnistia este un act de clemenţă ce se acordă prin lege

organică de forul legiuitor (Parlament) prin care se înlătură

răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită, după cum se

înlătură şi executarea pedepsei pronunţate, precum şi celelalte

consecinţe ale condamnării – conform art. 119 alin.1 teza I C.pen. –

pentru infracţiunile ce se înscriu în dispoziţiile sale, comise anterior

adoptării actului de clemenţă. Amnistia este obligatorie pentru organele judiciare penale

care nu pot refuza incidenţa sa, beneficiul actului de clemenţă putând fi însă refuzat de către învinuitul sau inculpatul în cauză dacă acesta se consideră nevinovat. Potrivit dispoziţiilor art. 13 C.pr.pen., acesta poate cere continuarea procesului penal pentru a-şi dovedi nevinovăţia; în situaţia în care este găsit vinovat, nu se pierde beneficiul actului de clemenţă, amnistia va fi incidentă producându-şi efectele.

Literatura penală descrie diferite feluri ale amnistiei, dintre

care reţinem în cele ce urmează amnistia antecondamnatorie şi cea

postcondamnatorie, după cum aceasta intervine înainte sau după

rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi atrăgând efecte

specifice.

Aşa cum rezultă din art. 119 alin. 1 C.pen., amnistia

antecondamnatorie înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea

săvârşită, atrăgând după caz, pe plan procesual penal, soluţia

neînceperii urmăririi penale sau încetarea urmăririi penale ori încetarea

procesului penal. Producând, de regulă, efectele „in rem”, în cazul

săvârşirii infracţiunii în participaţie se înlătură răspunderea penală a

tuturor participanţilor (în condiţiile în care executarea faptei este

23

anterioară momentului intervenirii actului de clemenţă). Amnistia postcondamnatorie înlătură executarea pedepsei

pronunţate (a pedepsei principale şi complementare), precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. Sub acest din urmă aspect, amnistia face să înceteze interdicţiile, incapacităţile prevăzute în alte legi penale sau extrapenale. Condamnările pentru infracţiunile amnistiate sunt condamnări care nu atrag starea de recidivă (art. 38 alin.1 lit.c C.pen).

Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie (conform art.

119 alin.1 teza a III-a C.pen). Limitele efectelor amnistiei sunt înscrise în alin. 2 al art. 119

C.pen. potrivit căruia amnistia nu are efecte asupra măsurilor de

siguranţă, măsurilor educative şi asupra drepturilor persoanei vătămate.

Lipsa efectelor asupra măsurilor de siguranţă şi a celor educative

se întemeiază pe scopul acestor sancţiuni de drept penal, respectiv

cel al înlăturării unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii de

noi infracţiuni (în cazul măsurilor de siguranţă) şi scopul preponderent

educativ al măsurilor educative.

Lipsa efectelor asupra drepturilor persoanei vătămate, implică

înlăturarea doar a răspunderii penale nu şi a răspunderii civile, cel care

a comis infracţiunea fiind ţinut la despăgubiri civile faţă de persoana

vătămată.

Prescripţia răspunderii penale

Instituţia prescripţiei răspunderii penale -

prevăzută de art. 121-124 C.pen., articole ce cuprind dispoziţii

privitoare la termenele de prescripţie, cazurile de întrerupere şi

suspendare a cursului acesteia – este cauza de înlăturare a răspunderii

penale după trecerea unui anumit interval de timp prevăzut de lege de

la data comiterii infracţiunii, prin stingerea dreptului statului de a

aplica pedeapsa, respectiv a obligaţiei infractorului de a suporta

consecinţele faptei sale. Prescripţia înlătură răspunderea penală în cazul tuturor

infracţiunilor, cu excepţia celor contra păcii şi omenirii (Titlul XI,

Cap. I al părţii speciale a Codului penal care sunt infracţiuni

imprescriptibile).

Potrivit art. 122 C.pen. sunt prevăzute termenele de prescripţie

a răspunderii penale având o durată diferită dată de gravitatea

infracţiunii, termene ce se calculează de la data săvârşirii infracţiunii.

Astfel, se prevăd următoarele termene de prescripţie a răspunderii

24

penale pentru persoana fizică:

•15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită

pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 15

ani;

•10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită

pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 15;

•8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită

pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10;

•5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită

pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani;

•3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită

pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 1 an, sau amenda;

Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana

juridică, conform art. 122 alin. 1¹ C.pen. sunt:

•10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenţiunii pe viaţă, sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani;

•5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de

persoana fizică pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani, sau amenda;

Calculându-se de la data săvârşirii infracţiunii, în cazul

infracţiunilor de durată interesează momentul epuizării. Astfel, se

prevede expres faptul că în cazul infracţiunilor continue termenul curge

de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, iar în cazul infracţiunilor

continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni (art. 122

alin. 2).

Prescripţia răspunderii penale operează in rem, ceea ce

înseamnă că în caz de participaţie, termenul curge pentru toţi

participanţii de la data săvârşirii infracţiunii. Termenele de prescripţie a

răspunderii penale se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii

infracţiunii erau minori (art. 129 C.pen.).

Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal (art. 123 alin.1 C.pen.). În acest sens, doctrina menţionează exemplificativ următoarele acte de urmărire penală şi judecată: punerea în mişcare a acţiunii penale, prezentarea materialului de urmărire penală, comunicarea dispozitivului hotărârii judecătoreşti ş.a..

Întreruperea cursului prescripţiei operează „in rem”,

producând efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă

actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei.

25

După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de

prescripţie. Prescripţia răspunderii penale operează totuşi oricâte

întreruperi ar surveni, dacă termenul de prescripţie a fost depăşit cu

jumătate din durata prevăzută de lege (art. 124 C.pen.), legea

reglementând aşa-numita „prescripţie specială”.

În afară de întreruperea cursului prescripţiei, legiuitorul

reglementează şi suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale

care are loc pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de

neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii

penale sau continuarea procesului penal (art. 128 alin. 1 C.pen.). Spre

exemplu, constituie cauze de suspendare: boala gravă de care suferă

învinuitul sau inculpatul, împiedicându-l să ia parte la proces sau

intervenirea unor cazuri de forţă majoră (inundaţii, stare de război) ş.a.. Intervenirea unei cauze care atrage suspendarea conduce la

oprirea cursului prescripţiei de la data apariţiei şi până la încetare,

prescripţia urmând să- şi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de

suspendare (art. 128 alin.3).

Răspunderea penală a persoanei juridice se prescrie în

condiţiile prevăzute de lege pentru persoana fizică, dispoziţiile

prevăzute în art. 121-124 C.pen. aplicându-se în mod corespunzător.

Legea procesual penală a creat posibilitatea pentru învinuit

sau inculpat de a cere continuarea procesului penal şi în cazul intervenirii prescripţiei penale (conform art. 13 C.pr.pen.), în situaţia

în care nu s-a dovedit nevinovăţia persoanei, prescripţia producându-

şi efectele.

Lipsa / retragerea plângerii prealabile Tragerea la răspunderea penală se realizează, de regulă, din

oficiu potrivit unui principiu fundamental ce guvernează materia

procesual penală (principiul oficialităţii), cu rezerve în aplicare în

cazurile de disponibilitate. Astfel, în cazul anumitor infracţiuni, prin

voinţa expresă a legiuitorului se lasă la latitudinea persoanei

vătămate dreptul de a pune în mişcare acţiunea penală şi de a continua

procesul penal, prin înscrierea în lege – corespunzător normelor de

incriminare a unor fapte – a dispoziţiei conform căreia: „acţiunea

penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate”. Spre exemplu, infracţiunea de lovire sau alte violenţe (art.

180 alin.3); infracţiunea de vătămare corporală (art. 181 alin.2);

infracţiunea de violare de domiciliu (art. 192 alin.3); infracţiunea

de ameninţare (art. 193 alin.2) ş.a..

26

Instituţia plângerii prealabile constituie o instituţie ce are

caracter mixt, găsindu-şi reglementare atât în dreptul penal material cât

şi procesual, constituind o condiţie pentru tragerea la răspundere penală

(condiţie de pedepsibilitate) cât şi de procedibilitate.

Lipsa cât şi retragerea plângerii prealabile reprezintă cauze

care înlătură răspunderea penală. Lipsa plângerii prealabile este prevăzută în art. 131 alin.1

C.pen. care dispune: „În cazul infracţiunilor pentru care punerea în

mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei

plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri

înlătură răspunderea penală.”

Plângerea prealabilă nu este necesară în cazul în care cel

vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, ori cu

capacitate de exerciţiu restrânsă, când acţiunea penală se pune în

mişcare din oficiu (art. 131 alin.5).

Plângerea prealabilă are un caracter personal, dreptul de a face

plângerea aparţinând persoanei vătămate prin săvârşirea infracţiunii.

Lipsa plângerii prealabile (lipsa propriu-zisă prin neintroducere)

înlătură răspunderea penală, fiind asimilate şi următoarele situaţii:

introducerea acesteia de către o altă persoană decât cea vătămată

(spre exemplu, cea făcută de părinte pentru copilul său major) sau

introducerea tardivă peste termenul prevăzut de lege.

Plângerea prealabilă are şi un caracter indivizibil consacrat prin lege potrivit art. 131 alin.3 şi 4. Astfel, fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele (indivizibilitatea activă conform art. 131 alin.4); de asemenea, fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut cu privire numai la unul dintre ei (indivizibilitatea pasivă conform art. 131 alin.4). Cu alte cuvinte, dacă prin fapta săvârşită s-a adus o vătămare mai multor persoane, este suficient ca plângerea prealabilă să fie introdusă numai de una dintre acestea, iar atunci când fapta este săvârşită în participaţie, este suficient ca plângerea prealabilă să fie introdusă numai faţă de un participant pentru a atrage răspunderea penală.

Introdusă cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege – în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de această instituţie – retragerea plângerii prealabile, de asemenea, înlătură răspunderea penală (art. 131 alin.2).

27

În opinia doctrinei, retragerea plângerii prealabile constă într-un

act unilateral de voinţă al persoanei vătămate prin infracţiune care, după

ce a introdus plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mişcare a

acţiunii penale, revine şi renunţă, în condiţiile legii, asupra acesteia.

Pentru ca retragerea plângerii prealabile să înlăture răspunderea penală

se cer întrunite următoarele condiţii:

•persoana îndreptăţită a retrage plângerea prealabilă este

persoana vătămată;

•retragerea plângerii prealabile trebuie să constituie o

manifestare de voinţă expresă a persoanei vătămate de a renunţa la

aceasta.

•în doctrina majoritară se apreciază că retragerea plângerii

prealabile trebuie să fie totală şi necondiţionată. Retragerea trebuie

să fie totală (adică să privească atât latura penală, cât şi cea civilă a

cauzei); caracterul necondiţionat al retragerii este strâns legat de

caracterul total, în sensul că nu se înlătură răspunderea penală dacă

retragerea plângerii prealabile este făcută – spre exemplu – sub

condiţia unor reparaţii civile. Relativ la această condiţie, ţinem să

precizăm că, potrivit dispoziţiilor art. 346 alin. 4 C.proc.pen., modificat

prin legea nr. 356/2006, instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă

când pronunţă încetarea procesului penal în caz de retragere a plângerii

prealabile.

•retragerea plângerii prealabile trebuie să se facă într-un anumit

interval de timp care se situează între momentul depunerii sale şi până la

intervenirea hotărârii definitive de condamnare.

Retragerea plângerii prealabile produce efecte irevocabile, în

sensul că după ce retragerea a avut loc, persoana vătămată nu mai poate

face o altă plângere cu privire la aceeaşi faptă. Şi în caz de retragere a plângerii prealabile, învinuitul sau

inculpatul poate cere continuarea procesului penal (conform art. 13 C.pr.pen.).

Împăcarea părţilor

Împăcarea părţilor – prevăzută în art. 132 C.pen. – constituie o

cauză de înlăturare a răspunderii penale care stinge şi acţiunea civilă,

constând într-un act bilateral (înţelegere) ce intervine între partea

vătămată şi infractor, în cazurile prevăzute de lege.

Împăcarea părţilor operează, de regulă, în cazul acelor

infracţiuni pentru care acţiunea penală porneşte la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate, existând şi infracţiuni pentru care

28

acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, împăcarea părţilor

înlăturând răspunderea penală (spre exemplu, infracţiunea de

seducţie – art 199 C.pen.).

Pentru ca împăcarea părţilor să atragă efectele – de a înlătura

răspunderea penală şi de a stinge acţiunea civilă – se cer întrunite

următoarele condiţii:

•împăcarea părţilor se poate realiza în cazurile prevăzute de lege; •împăcarea trebuie să intervină între persoana vătămată şi

infractor; trebuie să fie explicită adică exprimată clar între cele două

părţi. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se

face numai de reprezentanţii lor legali. Cei cu capacitate de exerciţiu

restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.

Împăcarea părţilor produce efecte şi în cazul în care acţiunea penală a

fost pusă în mişcare din oficiu (art. 132 alin. 3).

Împăcarea fiind personală, ea produce efecte numai faţă de

persoana sau persoanele cu care partea vătămată s-a împăcat, deci

produce efecte „in personam”, spre deosebire de lipsa şi retragerea

plângerii prealabile care operează „in rem”. •împăcarea părţilor trebuie să fie totală şi necondiţionată, ceea

ce implică stingerea conflictului între părţi atât sub aspectul laturii

penale cât şi a celei civile şi nu trebuie să fie condiţionată în faţa

organului judiciar;

•împăcarea părţilor produce efecte numai dacă intervine până la

rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi trebuie să fie

definitivă, adică să nu mai existe o cale de revenire asupra ei.

29

30

PARTEA SPECIALA

Tema I - Lovirea si vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii

Aspecte comune. Lovirea sau alte violente. Vatamarea corporala. Vatamarea

corporala grava. Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte. Vatamarea

corporala din culpa.

Tema a II-a – Infractiuni contra patrimoniului

Aspecte comune. Furtul simplu. Furtul calificat. Tâlharia. Pirateria. Abuzul de

încredere. Gestiunea frauduloasa. Înselaciunea. Delapidarea. Însusirea

bunului gasit. Distrugerea. Distrugerea calificata. Distrugerea din culpa.

Tulburarea de posesie. Tainuirea.

Tema a III-a – Infractiuni de serviciu sau în legatura cu serviciul

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. Abuzul în serviciu prin

îngradirea unor drepturi. Abuzul în serviciu contra intereselor publice. Abuzul

în serviciu în forma calificata. Neglijenta în serviciu. Purtarea abuziva.

Neglijenta în pastrarea secretului de stat. Luarea de mita. Darea de mita.

Primirea de foloase necuvenite. Traficul de influenta

LOVIREA ŞI VĂTĂMAREA INTEGRITĂtII

CORPORALE SAU A SĂNĂTĂtII Lovirea sau alte violenTe (art. 180) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă în

lovirea sau orice acte de violenTă cauzatoare de suferinTe fizice. 2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale referitoare la

atributele persoanei, relaTii care protejează persoana împotriva actelor de violenTă producătoare de suferinTe

fizice. În formă agravată din alin. 2, obiectul juridic constă în relaTiile sociale referitoare la integritatea corporală şi sănătatea persoanei,

iar în formele agravate din alin. 11

şi alin. 21, acesta constă în relaTiile

sociale referitoare la convieTuirea socială în cadrul familiei.

3. Obiectul material constă în corpul victimei, deoarece asupra

acestuia sunt exercitate actele de violenTă cauzatoare de suferinTe fizice. 4. Subiect activ poate fi orice persoană. Dacă făptuitorul şi

victima infracTiunii fac parte din cadrul aceleiaşi familii, se va reTine forma

agravată din alin. 11

sau, după caz, alin. 21. Dacă însă, făptuitorul are o

calitate specială, cum ar fi, de exemplu calitatea de funcTionar, şi săvârşeşte fapta cu ocazia exercitării atribuTiilor de serviciu, încadrarea juridică se va face sub aspectul săvârşirii infracTiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. 3 C.p.

31

ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele.

5. Subiect pasiv poate fi orice persoană. Dacă subiectul pasiv este un funcTionar care îndeplineşte o funcTie ce implică exerciTiul

autorităTii de stat, fapta se va încadra sub aspectul infracTiunii de ultraj, în

formă calificată, prevăzută de art. 239 alin. 2 C.p.

6. Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza printr-o faptă, comisivă sau omisivă, constând în lovirea sau orice alte acte

de violenTă producătoare de suferinTe fizice.

AcTiunea se poate datora energiei făptuitorului, cum ar fi, de

exemplu, atunci când îi aplică mai multe lovituri, cu pumnii şi picioarele,

sau unei alte forTe pe care aceasta o pune în acTiune, constând, de exemplu

în aceea că asmute un câine, care trânteşte victima, poate fi urmarea

directă a activităTii făptuitorului (în primul exemplu) sau urmarea indirectă

a activităTii acestuia (oferă persoanei un scaun stricat, iar aceasta,

aşezându-se, cade şi se loveşte). InacTiunea poate consta în neîndeplinirea unei obligaTii, de

exemplu, de a avertiza victima, să nu pătrundă într-un anumit loc, unde ar putea fi supusă unei loviri.

Mijloacele şi modalităTile concrete de săvârşire a faptei pot fi variate, legea nefăcând

în această privinTă nici o precizare (lovirea cu palma, cu

pumnul, cu un corp dur, tragerea de păr etc.). În practica judiciară, s-a

reTinut că infracTtiune de lovire sau alte violenTe – de exemplu –

îmbrâncirea şi punerea de piedică unei persoane, deoarece şi acestea

constituie acte de violenTă. Urmarea imediată constă în suferinTele

fizice cauzate persoanei vătămate. SuferinTele fizice produse sunt

prezumate, în cazul actelor de lovire, şi trebuiesc dovedite în cazul altor

violenTe, deoarece nu orice act de violenTă este producător de asemenea

suferinTe. Raportul de cauzalitate trebuie să existe între faptă şi

urmarea socialmente periculoasă care se produce. 7. Latura subiectivă presupune intenTia, care poate fi directă sau

indirectă. Nu interesează mobilul şi nici scopul săvârşirii faptei. De acestea

se va Tine seama la individualizarea judiciară a pedepsei. 8. Tentativa şi consumarea. Tentativa nu se pedepseşte. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care persoana

vătămată este lovită sau în momentul când, printr-un alt act de violenTă, îi sunt produse

suferinTe fizice. Dacă făptuitorul realizează lovirea prin mai multe acte,

săvârşite împotriva aceleaşi persoane şi în aceeaşi împrejurare, va exista o singură infracTiune de lovire. Dacă însă, cu aceeaşi ocazie, făptuitorul

32

loveşte mai multe persoane, vor exista, în concurs, format din tot atâtea infracTiuni câte persoane au fost

lovite. 9. SancTiunea constă în închisoare de la 1 luna la 3 luni sau

amendă. 10. Forme agravate. InfracTiunea are trei forme agravate, prevăzute

în alin. 11, 2 şi 2

1.

I - Prima formă agravată, constă potrivit alin. 11, în faptele

prevăzute la alin. 1 săvârşite asupra membrilor familiei. Agravanta ia în considerare calitatea specială dintre făptuitor şi

victimă, calitatea de membru de familie. Potrivit prevederilor art. 1491

C.p., prin membru de familie se înTelege soTul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul. Agravanta reprezintă o modalitate de prevenire şi combatere a violenTei în familie (domestice).

SancTiunea constă în închisoare de la 6 luni la un an sau amendă.

II - A doua formă agravată, există potrivit alin. 2, dacă lovirea sau actele de violenTă au pricinuit o vătămare ce necesită pentru

vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile. CircumstanTa

agravantă presupune îndeplinirea următoarelor condiTii:

- să se producă o vătămare a integrităTii corporale sau a sănătăTii, adică o atingere, o ştirbire a integrităTii corporale sau a sănătăTii persoanei;

- vătămarea produsă să necesite pentru vindecare îngrijiri medicale, adică supunerea la un tratament adecvat, aplicat chiar şi empiric;

- durata îngrijirilor medicale să fie de cel mult 20 de zile. Dacă vătămarea produsă nu necesită îngrijiri medicale pentru

vindecare, fapta se încadrează în alin. 1, iar dacă vătămarea produsă

necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 20 de zile, fapta

se încadrează, după caz, în dispoziTiile art. 181 sau 182 alin. 1 C.p. SancTiunea constă în închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

III - A treia formă agravată, constă, potrivit alin. 21

, în faptele prevăzute la alin. 2 săvârşite asupra membrilor familiei.

Agravanta ia în considerare calitatea specială dintre făptuitor şi victimă, calitatea de membru al familiei, în accepTiunea prevederilor art 149

1 C.p.

SancTiunea constă în închisoare de la unu la 2 ani sau amendă. 11. Aspecte procesuale. AcTiunea penală se pune în mişcare la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute la

alin. 11

şi 21

acTiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu. Împăcarea parTilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acTiunea penală a fost pusă în misşare din oficiu.

33

Vătămarea corporală (art. 181) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constT în fapta

prin care s-a pricinuit integrităTii corporale sau sănătăTii o vătămare care

necesită pentru vinde- care îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile.

2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale referitoare la integritatea corporală şi sănătatea persoanei. În formă agravată, din. alin.

11

, obiectul juridic secundar constă în relaTiile sociale referitoare la convieTuirea socială în cadrul familiei.

3. Obiectul material constă în corpul victimei. 4. Subiect activ poate fi orice persoană. Dacă, în raport cu

victima, făptuitorul are calitatea de membru al aceleiaşi familii, se va reTine forma agravată din alin. 1

1.

ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele. 5. Latura obiectivă. Elementul material se realizează printr-o

faptă, comisivă sau omisivă, care pricinuieşte persoanei o vătămare a

integrităTii corporale sau a sănătăTii ce necesită pentru vindecare îngrijiri

medicale de cel mult 60 de zile.

AcTiunea poate fi îndreptată, în mod nemijlocit, împotriva

corpului, atunci când, de exemplu, victima este îmbrâncită şi

proiectată pe un plan dur, sau împotriva psihicului, când se produce

victimei un şoc psihic, în urma căruia are nevoie de îngrijiri

medicale.

Actele săvârşite împotriva victimei pot fi violente sau neviolente, cum ar fi, de exemplu, atunci când îi administrează victimei o

substanTă toxică, aceasta având nevoie de îngrijiri medicale pentru

vindecare.

InacTiunea există numai dacă făptuitorul nu-şi îndeplineşte

obligaTia legală de a împiedica producerea vătămării. Urmarea imediată constă într-o vătămare a integrităTii corporale

sau a sănătăTii care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile. Indiferent dacă se realizează printr-o lovire sau printr-un act de violenTă ori printr-un act efectuat fără violenTă, fapta se încadrează în dispoziTiile art. 180 alin. 2 C.p., dacă durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare este de cel mult 20 de zile, şi se încadrează în dispoziTiile art. 181 C.p., dacă durata îngrijirilor medicale este de cel puTin 21 de zile şi cel mult 60 de zile.

Hotărâtoare pentru încadrarea faptelor ca vătămare

corporală este durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare şi

nu durata incapacităTii de muncă a victimei. Raportul de cauzalitate trebuie să existe. Acest raport există chiar

dacă la producerea rezultatului au concurat şi alte cauze preexistente sau concomitente, sau dacă rezultatul s-a amplificat datorită culpei victimei

34

sau a medicului care a îngrijit-o. 6. Latura subiectivă presupune intenTia, care poate fi directă

sau indirectă. De exemplu, în practica judiciară s-a considerat că îmbrâncirea unei

persoane, având ca urmare căderea acesteia şi pricinuirea unei vătămări

corporale, constituie un act de violenTă săvârşit cu intenTie şi nu din culpă,

chiar dacă rezultatul violenTei a depăşit intenTia făptuitorului. Eroarea

asupra persoanei victimei, precum şi lovitura deviată nu înlătură

răspunderea penală, deoarece şi în aceste cazuri există intenTia de a

pricinui vătămarea integrităTii corporale sau a sănătăTii unei persoane.

7. Tentativa şi consumarea. Tentativa nu se pedepseşte. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care se produce

rezultatul cerut de lege. 8. SancTiunea constă în închisoare de la 6 luni la 5 ani.

9. Forme agravate. Potrivit alin. 11, infracTiunea este mai gravă

şi constă în fapta prevaăzută la alin. 1 săvârşită asupra membrilor familiei. Agravanta ia în considerare calitatea specială dintre făptuitor şi

victimă, calitatea de membru de familie, în accepTiunea prevederilor art. 149

1 C.p.

SancTiunea constă în închisoare de la unu la 5 ani. 10. Aspecte procesuale. AcTiunea penală se pune în mişcare

la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute

la alin. 11, acTiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu. Împăcarea

părTilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acTiunea penală a fost pusă în mişcare din

oficiu.

Vătămarea corporală gravă (art. 182) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă în

fapta prin care s-a pricinuit integrităTii corporale sau sănătăTii o

vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de

60 de zile.

2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale referitoare la dreptul

persoanei la integritate corporală şi sănătate. 3. Obiectul material constă în corpul persoanei care este victima

a infracTiunii. 4. Subiect activ poate fi orice persoană. ParticipaTia penală este

posibilă sub toate formele. 5. Latura obiectivă. Elementul material se realizează printr-o

faptă care produce integrităTii corporale sau sănătăTii persoanei o vătămare ce necesită pentru vindecare mai mult de 60 de zile îngrijiri medicale. Făcând trimitere în ceea ce priveşte fapta la explicaTiile date la analiza

35

infracTiunii de vătămare corporală, în cele ce urmează vom examina numai rezultatul care determină caracterul grav al infracTiunii.

Ceea ce atribuie vătămării caracter grav constă, în acest caz, în durata mare a îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare. Această durată, care depăşeşte 60 de zile, constituie şi criteriul de delimitare a infracTiunii de vătămarea corporală, caracterizată de producerea unei vătămări care necesită îngrijiri de cel mult 60 de zile.

Fapta constituie infracTiunea de vătămare corporală gravă şi în cazul în care durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare s-a

prelungit peste limita de 60 de zile, datorită aplicării cu întârziere a

tratamentului medical, dacă nu s-a dovedit că persoana vătămată a

urmărit să întârzie vindecarea leziunilor ce i-au fost cauzate, dar şi atunci

când au fost necesare îngrijiri medicale pe timp de 80-90 de zile, în loc

de 40-50 de zile, datorită faptului existenTei unei fracturi mai vechi la

acelaşi nivel, cu cea produsă de către inculpat, motiv pentru care procesul

de osificare s-a realizat cu mai multă greutate.

Urmarea imediată constă într-o atingere adusă integrităTii corporale, sănătăTii unei persoane.

Raportul de cauzalitate, dintre faptă şi urmare, trebuie să existe. 6. Latura subiectivă presupune vinovăTia sub forma intenTiei

indirecte. Dacă fapta se săvârşeşte cu intenTie directă, în scopul

producerii consecinTei din textul de incriminare, încadrarea juridică se va

face în formă agravată din alin. 3.

7. Tentativă şi consumarea. Tentativa este posibilă, însă nu se pedepseşte. Consumarea infracTiunii are loc în momentul când se produce urmarea socialmente periculoasă.

8. SancTiunea constă în închisoare de la 2 la 7 ani. 9. Forme agravate. InfracTiunea are două forme agravate,

prevăzute în alin. 2 şi 3.

I – Potrivit alin. 2, infracTiunea este mai gravă dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecinTe: pierderea unui simT sau organ,

încetarea funcTionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori

psihică, slutirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieTii persoanei.

Forma agravată se deosebeşte de forma simplă din alin. 1, prin natura şi gravitatea urmării socialmente periculoase, urmări alternative, pe

care le vom examina în continuare.

a) - Pierderea unui simT sau organ ori încetarea funcTionării

acestora. Este vorba, în primul rând, pierderea unuia dintre cele cinci

simTuri pe care le are omul - văzul, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul. Deşi,

textul se referă la pierderea unui simT, fapta constituie infracTiunea de

vătămare corporală gravă şi atunci când se produce numai slăbirea unui

simT. În acest sens, în practica judiciară s-a decis – de exemplu – ca,

atunci când, în urma traumatismului suferit de victimă, capacitatea

36

funcTională a ochiului lezat a fost numai parTial restabilită, rămânând

sechele cu caracter de permanenTă, care scad acuitatea vizuală, afectarea

în acest fel a vederii reprezintă o infirmitate fizică permanentă, astfel încât

fapta constituie infracTiunea de vătămare corporală gravă.

În al doilea rând, este vorba de lipsirea persoanei de o parte a

corpului care îndeplineşte o anumită funcTie - pierderea unui plămân sau

rinichi. În sfârşit, textul are în vedere situaTia în care organul sau simTul

este păstrat, dar nu-şi mai poate îndeplini funcTia. b) - Producerea unei infirmităTi permanente, fizice sau psihice.

Prin infirmitate se înTelege starea anormală de inferioritate în care este pusă persoana în raport cu celelalte persoane şi chiar în raport cu propria stare, anterioară săvârşirii faptei. Starea de inferioritate poate fi fizică sau psihică. În ambele situaTii, infirmitatea trebuie să aibă caracter permanent, adică să nu fie susceptibilă de dispariTie. În practica judiciară s-a reTinut că infirmitate – de exemplu – pierderea corzii vocale stângi de către victima infracTiunii, lezarea ochiului stâng, în urma loviturii cu cioburile de la parbriz etc.

c) - Slutirea. Prin slutire, în sensul art. 182 C.p., se înTelege alterarea înfăTişării fizice a victimei, deformarea, desfigurarea sau mutilarea acesteia, de natură să-i creeze un aspect neplăcut şi să o prejudicieze din punct de vedere estetic. Pentru a se trage o concluzie sub acest aspect este necesar să se stabilească prin acte medico- legale neechivoce că victima a suferit un asemenea prejudiciu estetic. Slutirea trebuie să aibă caracter de permanenTă. Constituie o slutire producerea unei cicatrice permanente şi de mari dimensiuni pe aproape întreaga parte a corpului unei femei din regiunea pieptului până la coapsa piciorului, pierderea a patru dinti din faTă, deoarece aceasta creează o dizarmonie substanTială a fizionomiei victimei, ceea ce reprezintă un prejudiciu estetic însemnat şi ireversibil.

d) - Avortul. Prin avort se înTelege întreruperea cursului sarcinii şi

expulzarea produsului de concepTie. Pentru existenTa infracTiunii, în acest

caz, este necesar, pe de o parte, ca victima să fie o femeie însărcinată, iar

pe de altă parte, ca făptuitorul să fi ştiut sau să fi putut cunoaşte această

împrejurare. Vătămarea corporală gravă având ca urmare avortul, se

deosebeşte de provocarea ilegală a avortului prin care s-a cauzat femeii

însărcinate o vătămare corporală gravă, art. 185 alin. 3 C.p., în principal,

sub aspectul laturii subiective. În timp ce la vătămarea corporală gravă,

făptuitorul acTionează cu intenTia vătămării integrităTii corporale sau

sănătăTii victimei, iar avortul îi este imputabil pe bază de praeterintenTie, la

provocarea ilegală a avortului, făptuitorul acTionează cu intenTia întreruperii

cursului sarcinii, iar vătămarea corporală gravă îi este imputabilă pe bază

de praeterintenTie. e) - Punerea în primejdie a vieTii persoanei. În ipoteza

37

avută în vedere de legiuitor, făptuitorul nu urmăreşte moartea victimei şi nici nu acceptă acest rezultat, astfel fapta sa ar constitui tentativă de omor si nu vătămare corporală gravă. Pentru delimitarea infracTiunii de vătămare corporală gravă, prin care se pune în pericol viaTa victimei, de tentativă de omor, se impune să fie avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvârşită fapta cum sunt: natura instrumentului folosit, intensitatea şi efectele loviturilor, zona corpului vizată, ca şi urmările produse. Elementele de diferenTiere sunt aceleaşi ca între fapta intenTionată de omor, art. 174 C.p. şi fapta praeterintenTionată constând în loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte, art. 183 C.p. Inculpatul nu acTionează cu intenTia de omor, ci aceea de vătămare, punerea în primejdie a vieTii survenind în mod obiectiv ca rezultat mai grav, în discordanTă cu ceea ce s-a urmărit sau acceptat.

În sensul celor arătate, s-a reTinut – de exemplu, că vătămare corporală gravă şi nu tentativă de omor, fapta inculpatului care a vătămat

grav integritatea corporală a victimei, lovind-o prin aruncarea unei Tevi

metalice, peste gard, de la o distanTă de cel puTin 8 m, deoarece, în speTă,

nu se poate spune că, acTionând astfel, acesta a urmărit, sau a acceptat

producerea morTii victimei, ca rezultat potenTial al acTiunii sale.

Urmările care atribuie vătămării caracter grav sunt prevăzute alternativ, ceea ce înseamnă că pentru existenTa infracTiunii este suficient

să se producă numai una dintre aceste urmări. Latura subiectivă. Vătămarea corporală gravă, în această formă

agravată, este săvârşită cu praeterintenTie atunci când, făptuitorul, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce una dintre consecinTele mai grave arătate în art. 182 C.p., consecinTa care depăşeşte intenTia sa şi în raport cu care se află în culpă.

SancTiunea constă în închisoare de la 2 la 10 ani.

II - Potrivit alin. 3, infracTiunea este mai gravă când fapta a fost savârşită în scopul producerii consecinTelor prevăzute la alin. 1 si 2.

CircumstanTa agravantă constă în aceea că fapta este săvârşită cu intenTia directă, deoarece făptuitorul a prevăzut consecinTa gravă care s-a produs, şi a urmărit ca această consecinTă să se producă.

Tentativa se pedepseşte, potrivit alin. 3. SancTiunea constă în închisoarea de la 3 la 12 ani.

Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit textului de incriminare,

infracTiunea există dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 180 – 182 a avut ca

urmare moartea victimei. 2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale referitoare la dreptul

la viaTă, drept recunoscut fiecărei persoane.

38

3. Obiectul material constă în corpul persoanei care este victimă a infracTiunii.

4. Subiect activ poate fi orice persoană. ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele.

5. Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acTiuni sau inacTiuni identice cu cele prin care se realizează infracTiunile de lovire sau alte violenTe, art. 180 C.p., de vătămare corporală, art. 181 C.p. şi de vătămare corporală gravă, art. 182 C.p.

În ceea ce priveşte aceste acTiuni sau inacTiuni, facem trimitere la

explicaTiile date cu ocazia analizei respectivelor infracTiuni. AcTiunea sau inacTiunea trebuie să aibă ca urmare moartea

victimei. Totodată, este necesar ca între acTiune sau inacTiune şi rezultatul produs să existe o legătură de cauzalitate. Această legătură de cauzalitate nu este înlăturată dacă la activitatea făptuitorului se adaugă şi alTi factori contributivi (anteriori, concomitenTi sau surveniTi), câtă vreme se stabileşte că, fără activitatea făptuitorului, rezultatul nu s-ar fi produs. Astfel, în practica judiciară s-a considerat că raportul de cauzalitate există atunci când inculpatul a produs victimei numeroase leziuni care, deşi au avut ca rezultat moartea, nu prezentau gravitate, mijloacele folosite nefiind nici ele apte să producă moartea, care s-a datorat unei maladii grave preexistente, sau în cazul când inculpatul a îmbrâncit victima, iar aceasta, căzând şi lovindu-se de un plan dur, a încetat din viaTă, chiar dacă la dezechilibrarea ei a contribuit şi starea de ebrietate în care s-a aflat, sau atunci când inculpatul a produs victimei, care a murit, un traumatism cranio-cerebral prin proiectarea acesteia cu capul pe asfaltul străzii, chiar dacă în timpul internării ei în spital nu i s-a aplicat un tratament medical adecvat.

6. Latura subiectivă. InfracTiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte este o infracTiune a praeterintenTionată, deoarece

lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenTie, iar

urmarea mai gravă, constând în moartea victimei, îi este imputabilă

făptuitorului pe baza culpei. În practica judiciară s-a considerat că

lovirea victimei, persoană în vârstă înaintată şi cunoscută de cei din jur,

inclusiv de către inculpat, ca fiind cardiacă, având drept consecinTă

producerea unui şoc cardiac şi apoi a decesului, constituie infracTiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. În alt caz, s-a decis că fapta

inculpatului de a fi îmbrâncit victima, aflată pe trotuar, cu spatele la partea

carosabilă a drumului, chiar în momentul când prin dreptul lor trecea un

autovehicul, din care cauză, victima, care era în stare de ebrietate, s-a

dezechilibrat şi a căzut pe carosabil, unde a fost surprinsă şi accidentată

mortal de acel autovehicul, constituie infracTiunea de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte, deoarece şi în acest caz, în raport cu

împrejurările concrete, inculpatul putea şi trebuia să prevadă rezultatul care

s-a produs.

39

Dacă nu se poate stabili culpa făptuitorului în raport cu moartea victimei, ci numai intenTia acestuia în raport cu lovirea sau fapta de vătămare corporală, răspunderea penală se stabileşte, după caz, pentru infracTiunea de lovire sau alte violenTe sau pentru infracTiunea de vătămare corporală ori vătămare corporală gravă. În sfârşit, dacă se stabileşte că făptuitorul a acTionat nu cu intenTia de a lovi sau de a produce numai o vătămare a integrităTii corporale, ci cu intenTia de a ucide, fapta constituie infracTiunea de omor. PoziTia subiectivă a făptuitorului, constând în intenTia de a vătăma integritatea corporală ori de a ucide, se stabileşte în fiecare caz, după cum s-a arătat cu prilejul examinării omorului, Tinându-se seama de instrumentul folosit de făptuitor, zona corpului unde a fost aplicată lovitura, numărul loviturilor, intensitatea acestora, precum şi de toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârşită fapta.

7. Tentativa şi consumarea. Tentativa nu este posibilă.

Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care se produce

moartea victimei. 8. SancTiunea constă în închisoare de la 5 la 15 ani.

Vătămarea corporală din culpă (art. 184) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă în

fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 şi 21

, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi cea prevăzută la art. 181, săvârşite din culpă.

2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale referitoare la dreptul

persoanei la integritate corporală şi sănătate. În cazul formelor agravate

din alin. 3 si 4, infracTiunea are şi un obiect juridic secundar, constând în

relaTiile sociale referitoare la respectarea măsurilor de prevedere pentru

exercitarea unei profesii sau meserii. 3. Obiectul material este reprezentat de corpul persoanei care

este victima a infracTiunii. 4. Subiect activ poate fi orice persoană. ParticipaTia penală.

InfracTiunea poate fi săvârşită cu participaTie improprie atunci când, potrivit art. 31 C.p., o altă persoană contribuie cu intenTie la săvârşirea faptei din culpă de către autor.

5. Latura obiectivă. Elementul material se realizează fie prin fapta prevăzută în art. 180 alin. 2 C.p., care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, fie prin fapta prevăzută în art. 181 C.p.

Articolul 180 alin. 2 C.p. prevede lovirea sau actele de violenTă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile. Ne găsim în prezenTa acestei infracTiuni atunci când lovirea sau actul de violenTă, săvârşit din culpă, a produs o vătămare ce necesită pentru vindecare cel puTin 11 şi cel mult 20 de zile

40

îngrijiri medicale. Dacă lovirea sau actul de violenTă săvârşit din culpă a produs numai suferinTe fizice ori vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale ce nu depăşesc 10 zile, fapta nu constituie infracTiune.

Articolul 181 C.p., prevede fapta prin care s-a pricinuit integrităTii corporale sau sănătăTii o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri

medicale de cel mult 60 de zile. Întrucât şi cu privire la această faptă s-au

dat explicaTii cu ocazia examinării infracTiunii de vătămare corporală,

facem trimitere, şi de data aceasta, la cele arătate cu acel prilej.

6. Latura subiectivă presupune culpa făptuitorului. 7. Tentativa şi consumarea. Tentativa nu este posibilă

deoarece fapta se săvîrşeşte din culpă. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care se produce vătămarea integrităTii corporale sau a sănătăTii victimei.

8. SancTiunea constă în închisoare de la o luna la 3 luni sau amendă.

9. Forme agravate. InfracTiunea are patru forme agravate, prevăzute în alin. 2 - 4

1.

I – Prima formă agravată, există, potrivit alin. 2, dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute în art. 182 alin. 1 sau 2.

Pentru fapta din alin. 1 al art. 182 C.p., urmarea imediată constă într-o vătămare a integrităTii corporale sau sănătăTii care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile.

Pentru forma din alin. 2, urmările au caracter alternativ, constând în: pierderea unui simT sau organ, încetarea funcTionării

acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, slutirea, avortul

sau punerea în primejdie a vieTii persoanei. În ceea ce priveşte aceste

urmări, facem trimitere la explicaTiile date cu prilejul examinării

infracTiunii de vătămare corporală gravă, art. 182 C.p. De exemplu,

în practica judiciară s-a considerat ca agravanta există atunci când, fără

să se asigure, inculpata a traversat şoseaua în fugă, prin loc nepermis,

astfel încât conducătorul unui autoturism care se apropia, a fost pus în

situaTia să facă o manevră greşită, cu consecinTa accidentării a două

persoane cărora le-a cauzat leziuni vindecabile în 100 de zile. Aceasta

deoarece, legătura de cauzalitate dintre fapta imprudentă a inculpatei şi

producerea rezultatului este evidentă. SancTiunea constă în închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă. II – A doua formă agravată, există potrivit alin. 3, când săvârşirea

faptei prevăzute în alin. 1 este urmarea nerespectării dispoziTiilor legale

sau a măsurilor de prevedere pentru exerciTiul unei profesii sau meserii,

ori pentru îndeplinirea unei anume activităTi. CircumstanTa agravantă este identică cu cea prevăzută în art. 178

alin. 2 C.p. De asemenea, circumstanTa agravantă prevăzută în art. 184 alin. 3 C.p. este aplicabilă şi biciclistului, care, cu neîndemânare şi

41

nerespectarea normelor privind circulaTia pe drumurile publice, provoacă unei persoane, din culpă, o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, deoarece persoana care conduce o bicicletă pe un drum public îndeplineşte o activitate în sensul avut în vedere de legiuitor.

Dacă, prin nerespectarea dispoziTiilor legale sau a măsurilor de

prevedere, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru

îndeplinirea unei anume activităTi se provoacă din culpă, vătămarea integrităTii corporale sau a sănătăTii mai multor persoane, se săvârşesc tot

atâtea infracTiuni câte persoane au fost accidentate.

SancTiunea constă în închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

III – A treia formă agravată, există potrivit alin. 4, dacă fapta

prevăzută în alin. 2 este urmarea nerespectării dispoziTiilor legale sau a

măsurilor de prevedere pentru exerciTiul unei profesii sau meserii, ori

pentru îndeplinirea unei anume activităTi.

Agravanta se aseamana cu aceea din alineatul precedent prin

împrejurările săvârşirii faptei, urmarea nerespectării dispoziTiilor legale

sau a măsurilor de prevedere pentru exerciTiul unei profesii sau meserii.

În practica judiciară s-a decis – de exemplu – că fapta inculpatului,

brigadier silvic, de a fi ranit grav, din culpă, cu arma pe care o avea în

dotare, o persoană aflată în apropierea sa, constituie infracTiunea de

vătămare corporală din culpă, în formă agravată prevăzută în alin. 4 al art.

184 C.p., deoarece este urmarea nerespectării dispoziTiilor legale sau a

măsurilor de prevedere pentru exerciTiul profesiei. SancTiunea constă în

închisoare de la 6 luni la 3 ani.

IV – A patra formă agravată există, potrivit alin. 41

, dacă faptele prevăzute în alin. 3 şi 4 sunt săvârşite de către o persoană care se află în

stare de ebrietate. Agravanta ia în considerare starea de ebrietate în care trebuie să

se afle făptuitorul în momentul săvârşirii infracTiunii, stare care poate fi dovedită prin orice mijloace de probă. Spre deosebire de forma agravată a uciderii din culpă, art. 178 alin. 3 C.p., legiuitorul nu prevede alternativ cu starea de ebrietate şi îmbibaTia alcoolică ce depăşeşte limita legală, deoarece, cu excepTia circulaTiei pe drumurile publice, pentru celelalte activităTi sau meserii nu se prevede o asemenea limită legală privind îmbibaTia alcoolică în sânge.

SancTiunea constă în închisoare de la unu la 3 ani, pentru fapta din alin. 3, şi închisoare de la unu la 5 ani, pentru fapta din alin. 4.

10. Aspecte procesuale. Potrivit alin. 5, pentru faptele prevăzute în alin. 1 şi 3, acTiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a

persoanei vătămate. Împăcarea părTilor înlătură răspunderea penală.

42

I N F R A C t I U N I C O N T R A P A T R I M O N I U L U I

FURTUL

Furtul simplu (art. 208) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă în

luarea unui bun mobil din posesia sau detenTia altuia, fără

consimTământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, iar potrivit

alin. 4, constă în luarea, în condiTiile alin. 1 al textului, a unui vehicul, în

scopul de a-l folosi pe nedrept.

2. Obiectul juridic special constă în relaTiile sociale referitoare la posesia şi detenTia asupra bunurilor mobile. Ocrotirea

posesiei şi a detenTiei bunurilor mobile se realizează independent de

ocrotirea dreptului de proprietate. Posesia nelegitimă este şi ea apărată, un

bun furat poate constitui, la rândul său, obiectul material al altui furt.

Posesia nelegitimă nu este însă apărată faTă de proprietarul bunului.

3. Obiectul material constă într-un bun mobil, aflat în posesia

sau detenTia altuia, asupra căruia se exercită acTiunea de luare. Nu

interesează dacă bunurile mobile sunt principale sau accesorii, divizibile

sau indivizibile, fungibile sau nefungibile, consumptibile sau

neconsumptibile. Pot constitui obiect material al furtului banii şi hârtiile

de valoare, arborii, recoltele, după ce au fost desprinse de sol, precum şi

fructele, după ce au fost desprinse de tulpini. Potrivit art. 208 alin.

2 C.p., se asimilează bunului mobil şi orice energie care are valoare

economică. De asemenea, legea asimilează bunului mobil şi

înscrisurile care prezintă valoare economică. Obiectul material al

furtului poate fi şi un vehicul. Într-un asemenea caz, furtul poate fi

săvârşit fie în scopul însuşirii pe nedrept, potrivit alin. 1, fie în scopul

folosirii pe nedrept, potrivit alin. 4.

Bunul mobil trebuie să se afle în posesia sau detenTia altuia în momentul săvârşirii faptei.

4. Subiect activ poate fi orice persoană, chiar şi proprietarul sau coproprietarul bunului, când fapta se săvârşeşte în condiTiile alin. 3.

ParticipaTia penală este posibilă numai sub forma instigării şi a complicităTiianterioare.

5. Latura obiectivă. Elementul material constă în acTiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detenTia altuia fără consimTământul acestuia. Luarea constă în scoaterea fizică a bunului din sfera de

43

stăpânire a persoanei în posesia sau detenTia căreia se află acel bun şi trecere sa în sfera de stăpânire a făptuitorului.

AcTiunea de luare se realizează prin două acte distincte constând

în:

a) deposedarea – scoaterea bunului din sfera de stăpânire a posesorului sau detentorului, şi respectiv

b) imposedarea – trecerea acelui bun în sfera de stăpânire a făptuitorului.

Luarea se poate realiza, în mod concret, prin ridicarea

bunului, deplasarea acestuia sau chiar prin lăsarea sa în locul în care se

găseşte, dar în aşa fel încât bunul să iasă din sfera de stăpânire a

posesorului sau detentorului şi să intre în sfera de stăpânire a

făptuitorului. Bunul este luat fără consimTământul persoanei vătămate,

persoanei în posesia sau detenTia căreia acesta se află. 6. Latura subiectivă. InfracTiunea se săvârşeşte cu intenTie

directă. Latura subiectivă include şi cerinTa unui scop special, constând în însuşirea bunului, când fapta se săvârşeşte în condiTiile alin. 1, respectiv al folosirii pe nedrept a vehiculului, când fapta se săvârşeşte în condiTiile alin. 4. Ori de câte ori lipseşte acest scop, chiar dacă făptuitorul acTionează cu intenTie în ceea ce priveşte luarea bunului, dar într-un alt scop, latura subiectivă a infracTiunii de furt nu este realizată şi fapta nu poate fi încadrată în dispoziTiile art. 208 C.p.

7. Tentativa şi consumarea. Tentativa se pedepseşte, potrivit art. 222 C.p. Consumarea infracTiunii are loc în momentul realizării celui de-al doilea act, adică în momentul imposedării, când fapta se realizează în condiTiile alin. 1, respectiv în momentul deplasării vehiculului de către autor, când fapta se realizează în condiTiile

alin. 4. 8. SancTiunea constă în închisoare de la 1 la 12 ani.

Furtul calificat (art. 209) Furtul calificat presupune realizarea conTinutului infracTiunii de

furt în prezenTa uneia dintre împrejurările care este prevăzută ca o

circumstanTă agravantă. Dacă fapta se săvârşeşte în prezenTa mai multor

circumstanTe agravante, nu există concurs de infracTiuni, ci o singură

infracTiune cu mai multe agravante.

1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, este calificat furtul

săvârşit în următoarele împrejurări: a) de două sau mai multe persoane împreună; b) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanTă

narcotică; c) de către o persoană mascată, deghizată sau travestită;

44

d) asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-şi exprima

voinTa sau de a se apăra; e) într-un loc public; f) într-un mijloc de transport în comun; g) în timpul nopTii; h) în timpul unei calamităTi;

i) prin efracTie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;

Potrivit alin. 2, cu aceeaşi pedeapsă se sancTionează şi furtul privind:

a) un bun care face parte din patrimoniul cultural; b) un act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru

legitimare sau identificare.În cele ce urmează, vom analiza numai împrejurările prin care furtul calificat se diferenTiază de furtul simplu.

alin. 1 lit. a) Furtul săvârşit de două sau mai multe persoane împreună. Agravanta ia în considerare pluralitatea făptuitorilor, care dă acestora o mai mare forTă de acTiune, le creează mai mari posibilităTi de săvârşire şi de ascundere a infracTiunii, îi face să acTioneze cu mai mare siguranTă şi îndrăzneală. Fapta se săvârşeşte în coautorat sau complicitate concomitentă.

Fiind o circumstanTă reală agravanta se răsfrânge asupra tuturor participanTilor care au cunoscut-o.

lit. b) Furtul săvârşit de către o persoană având asupra sa o armă sau o substanTă

narcotică. Furtul este calificat deoarece având asupra sa o armă sau o substanTă narcotică, făptuitorul capătă încredere sporită în reuşita acTiunii sale. Agravanta există numai dacă făptuitorul nu foloseşte arma ori substanTa narcotică, deoarece în caz

contrar fapta constituie infracTiunea de tâlhărie. lit. c) Furtul săvârşit de către o persoană mascată,

deghizată sau travestită. CircumstanTa agravantă constă în folosirea de

către făptuitor a unui anumit procedeu pentru a nu fi recunoscut, constând

în mascare, deghizare sau travestire.

lit. d) Furtul săvârşit asupra unei persoane aflate în

imposibilitate de a-şi exprima voinTa sau de a se apăra. Este incapabilă

de a-şi exprima voinTa persoana lipsită de aptitudinea de a înTelege şi de a-

şi manifesta conştient voinTa, fie datorită vârstei, unei maladii sau datorită

altor împrejurări cum ar fi beTie, somn hipnotic etc. lit. e) Furtul săvârşit într-un loc public. Cel care sustrage bunuri

într-un loc public vădeşte o mai mare periculozitatea socială, tocmai pentru că mizează pe toate condiTiile favorabile, inclusiv pe încrederea publică, atunci când concepe planul săuinfracTional.

lit. f) Furtul săvârşit într-un mijloc de transport în comun.

Mijloacele de transport în comun oferă condiTii favorabile săvârşirii unor

45

furturi. Agravanta nu este aplicabilă dacă în momentul comiterii faptei

acel mijloc de transport nu era folosit efectiv în acest scop (de exemplu,

se afla în garaj pentru reparaTii). lit. g) Furtul săvârşit în timpul nopTii. Furtul săvârşit în timpul

nopTii este considerat ca fiind mai grav, deoarece noaptea oferă împrejurări favorabile pentru săvârşirea faptei. Legiuitorul a avut în vedere ambianTa generală pe care o creează noaptea ca fenomen natural, ambianTă care îngreunează paza bunurilor şi uşurează sustragerea lor. Noaptea ca fenomen natural este influenTată de anotimp, loc, stare atmosferică, precum şi de ora şi data calendaristică, poziTia topografică a localităTii, la determinarea ei trebuie să se Tină seama de toate aceste împrejurări.

lit. h) Furtul săvârşit în timpul unei calamităTi, produsă de un cutremur, o inundaTie, o catastrofă de cale ferată etc.

lit. i) Furtul săvârşit prin efracTie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase.

- efracTia constă în înlăturarea prin violenTă a oricărui obiect sau dispozitiv care are menirea de a împiedica pătrunderea într-un anumit loc, şi presupune un efort suplimentar din partea făptuitorului.

- escaladarea constă în depăşirea, trecerea peste anumite obstacole care se interpun între făptuitor şi locul în care se află bunul.

- folosirea fără drept a unei chei adevărate; - folosirea unei chei mincinoase.

alin. 2 lit. a) Furtul săvârşit asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural. Bunurile din patrimoniul cultural naTional au o

însemnătate deosebită şi sunt reglementate prin lege specială.

lit. b) Furtul săvârşit asupra unui act care serveşte pentru

dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare. Actele care

servesc pentru dovedirea stării civile sunt: certificatul de naştere,

certificatul de căsătorie, copiile legalizate ale acestora, iar actele care

servesc pentru legitimare sau identificare sunt: buletinul de identitate,

legitimaTia eliberată de instituTia sau organizaTia unde funcTionează

posesorul acesteia etc. 2. SancTiunea constă în cu închisoare de la 3 la 15 ani. 3. Forme agravate. InfracTiunea are două forme agravate

prevăzute în alin. 3 şi 4. I – Potrivit alin. 3, este mai grav furtul privind următoarele categorii de bunuri:

a) TiTei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

b) componente ale sistemelor de irigaTii; c) componente ale reTelelor electrice; d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori

alertare în caz de incendiu sau alte situaTii de urgenTã publicã;

46

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenTie la incendiu, la accidente de cale feratã, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;

f) instalaTii de siguranTã şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval şi aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) bunuri prin însuşirea cãrora se pune în pericol siguranTa

traficului şi a persoanelor pe drumurile publice; h) cabluri, linii, echipamente şi instalaTii de

telecomunicaTii, precum şi componenete de comunicaTii. Şi în acest caz, vom analiza numai împrejurările care îi conferă

faptei un pericol social sporit. SancTiunea constă în închisoare de la 4 la 18 ani. II - Potrivit alin. 4, infracTiunea are formă agravată dacă furtul a

produs consecinTe deosebit de grave. Potrivit art. 146 C.p., prin consecinTe deosebit de grave se

înTelege o pagubă materială mai mare de 200.000. lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităTii, cauzată unei autorităTi publice sau oricăreia dintre unităTile la care se referă art. 145 C.p., ori altei altei persoane juridice sau fizice.

SancTiunea constă în închisoare de la 10 la 20 de ani şi

interzicerea unor drepturi.

Furtul urmărit la plângerea prealabilă (art. 210) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit art. 210 C.p., furtul săvârşit

între soTi ori între rude apropiate, sau de către un minor în paguba

tutorelui său, ori de către cel care locuieşte împreună cu persoana

vătămată sau este găzduit de aceasta, se urmăreşte numai plângerea

prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părTilor înlătură răspunderea penală.

DispoziTiile art. 210 C.p. sunt incidente într-un număr de cinci împrejurări enumerate în mod limitativ, după cum urmează:

- furtul săvârşit între soTi, ia în considerare calitatea specială dintre părTi şi se urmăreşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate chiar dacă soTii sunt despărTiTi în fapt.

- furtul săvârşit între rude apropiate. - furtul săvârşit de către un minor în paguba tutorelui său.

AcTiunea penală se pune în mişcare din oficiu în situaTie inversă, în care tutorele fură în paguba minorului.

- furtul săvârşit de către cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată;

- furtul săvârşit de către cel care este găzduit de persoana

vătămată.

47

Pentru aplicarea dispoziTiilor art. 210 C.p., este necesară o

coabitare efectivă, chiar fără temei legal, în aceeaşi cameră sau în acelaşi

apartament, gospodărirea în comun, ducerea vieTii împreună, cu toate

consecinTele legate de această împrejurare. Fosta instanTă supremă a

considerat că a locui împreună înseamnă a folosi aceeaşi locuinTă, în

întregime sau parTial, permanent sau pe o durată de timp limitată, dar

având totuşi o durată care să-i imprime caracter de stabilitate, în timp ce a

găzdui înseamnă a oferi adăpost, ospitalitate, care, prin modul cum a fost

acordată, relevă încrederea persoanei vătămate în cel căruia i-a acordat

posibilitatea de a folosi locuinTa sa, uneori chiar pentru o durată mai

scurtă de timp. DispoziTiile art. 210 C.p., sunt aplicabile şi în cazul

furtului calificat deoarece legiuitorul se referă la furt, fără a face

nici o distincTie. În situaTia în care circumstanTa de agravare constă în

săvârşirea furtului de către două sau mai multe persoane împreună,

dispoziTiile art. 210 C.p., sunt incidente numai în raport cu inculpatul care

se găseşte în una dintre situaTiile enumerate în mod limitativ, urmând ca

pentru ceilalTi coinculpaTi acTiunea penală să fie pusă în mişcare din oficiu.

TÂLHĂRIA (art. 211) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, tâlhăria constă în furtul

săvârşit prin întrebuinTare de violenTe sau ameninTări ori prin punerea

victimei în stare de inconştienTă sau neputinTă de a se apăra, precum şi

furtul urmat de întrebuinTarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea

bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracTiunii ori pentru ca

făptuitorul să-şi asigure scăparea.

2. Obiectul juridic. Obiectul juridic principal constă în relaTiile

sociale referitoare la posesia şi detenTia asupra bunurilor mobile. Obiectul

juridic secundar constă în relaTiile sociale referitoare la atributele

fundamentale ale persoanei, viaTa, integritatea corporală sau libertatea

acesteia.â

3. Obiectul material constă, în primul rând, într-un bun mobil

care se caracterizează prin aceleaşi trăsături ca şi la infracTiunea de furt.

Tâlhăria poate avea ca obiect material, în al doilea rând, corpul persoanei

în situaTia în care activitatea secundară se realizează printr-o acTiune

exercitată direct asupra acestuia.

4. Subiect activ poate fi orice persoană. ParticipaTia penală este posibilă, în modalitatea alin. 1, numai

sub forma instigării şi a complicităTii anterioare. Aceasta deoarece, infracTiunea este mai gravă, potrivit alin. 2

1 lit. a), când se săvârşeşte de

două sau mai multe persoane împreună. 5. Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective se

realizează prin două activităTi, dintre care o activitate principală,

48

corespunzătoare furtului, şi alta secundară, constând în folosirea violenTei.

Activitatea principală, corespunzătoare furtului, se realizează printr-un act de deposedare şi un act de imposedare. Furtul realizează activitatea principală în cadrul laturii obiective a tâlhăriei indiferent dacă este simplu sau calificat, iar atunci când priveşte un vehicul, nu interesează dacă este săvârşită în scopul însuşirii pe nedrept sau în scopul folosirii pe nedrept.

Activitatea secundară se poate realiza prin una dintre următoarele patru modalităTi pe care legea le prevede alternativ:

- întrebuinTarea de violenTe; - întrebuinTarea de ameninTări;

- punerea victimei în stare de inconştienTă; - punerea victimei în neputinTă de a se apăra. a) ViolenTa semnifică o constrângere fizică exercitată asupra

victimei infracTiunii. ViolenTa trebuie să fie efectivă, să aibă aptitudinea de

a înfrânge rezistenTa victimei, având formele şi limitele prevăzute în art.

180 şi 181 C.p., infracTiuni care sunt absor- bite. ViolenTele la care se referă

textul, ca acTiuni adiacente, nu trebuie să îmbrace, în mod necesar, una din

formele prevăzute în art. 180 - 181 C.p. Acestea pot consta şi în alte acTiuni

agresive îndreptate împotriva persoanei vătămate, cum este smulgerea unui

lănTişor din aur de la gâtul victimei, dacă aceasta a fost de natură a-i

înfrânge voinTa, fapta de a smulge sacoşa din mâna părTii vătămate, urmată

de târârea acesteia (părTii vătămate), în încercarea de a-şi păstra bunul, pe

holul vagonului în care se aflau, însuşirea prin smulgere, însoTită de acte

violente, a unei sume de bani primite cu ocazia discuTiilor privind un

schimb valutar, care nu s-a mai efectuat.Dacă violenTele întrebuinTate de

către făptuitor i-au cauzat victimei vreuna dintre urmările alternative de la vătămarea corporală gravă, tâlhăria are forma calificată din alin. 2

1 lit. e).

b) AmeninTarea are accepTiunea şi formele de la infracTiunea cu aceeaşi denumire marginală, art. 193 C.p. şi încalcă libertatea morală a victimei.

c) Punerea victimei în stare de inconştienTă, presupune aducerea acesteia în situaTia de a nu-şi da seama, de a nu percepe realitatea.

d) Punerea victimei în neputinTă de a se apăra, are semnificaTia aducerii acesteia în situaTia de a nu putea folosi posibilităTile de apărare pe care altfel le-ar fi putut folosi, cum ar fi, de exemplu, imobilizarea victimei.

Activitatea secundară, în una dintre cele patru modalităTi, are un anumit scop, este întrebuinTată pentru:

- săvârşirea furtului; - păstrarea bunului furat; - înlăturarea urmelor infracTiunii, sau -pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea. Între activitatea

49

secundară şi activitatea principală trebuie să existe legătura de la mijloc

de scop. Această legătură există dacă activitatea secundară a fost

realizată de făptuitor cu puTin înainte, în timpul sau imediat după

săvârşirea furtului.

Elementele de diferenTiere dintre infracTiunile de tâlhărie şi şantaj, au fost prezentate cu ocazia analizei acestei din urmă infracTiuni, la care facem trimitere.

6. Latura subiectivă presupune intenTia directă, deoarece există un dublu scop. În primul rând, există scopul specific furtului, constând în însuşirea bunului, iar în al doilea rând, activitatea secundară are ca scop săvârşirea furtului, păstrarea bunului furat, ştergerea urmelor infracTiunii ori asigurarea scăpării făptuitorului.

7. Tentativa şi consumarea. Tentativa se pedepseşte, potrivit art. 222 C.p.

Tentativa există şi atunci când s-au executat numai actele de

violenTă, ameninTare etc. în vederea săvârşirii furtului. Într-un asemenea

caz, există tentativă de tâlhărie chiar dacă bunul a cărui sustragere a

urmărit-o făptuitorul nu se găsea la locul unde acesta credea că se

găseşte. Dacă violenTa, ameninTarea etc. a fost efectiv întrebuinTată,

există tentativă de tâlhărie şi atunci când bunul a cărui sustragere a

urmărit-o făptuitorul este un autovehicul, pe care acesta a vrut să-l

folosească pe nedrept. Tentativa nu este posibilă dacă actele de violenTă

sau ameninTare etc. au fost întrebuinTate în scopul păstrării bunului furat,

situaTie în care consumându-se furtul, are formă consumată şi infracTiunea

de tâlhărie. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care sunt realizate

ambele activităTi – secundară şi principală. 8. SancTiunea constă în închisoare de la 3 la 18 ani. 9. Forme agravate. InfracTiunea are trei forme agravate, prevăzute

în alin. 2, 21

şi 3. I – Prima formă agravată există potrivit alin. 2, atunci când

tâlhăria este săvârşită în următoarele împrejurări: a) de o persoană mascată, deghizată sau travestită; b) în timpul nopTii; c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport. CircumstanTele prevăzute la lit. a), b) şi c) au un conTinut identic

celui analizat la furtul calificat, art. 209 alin. 1 lit. c), e), f) şi g) la care

facem trimitere. În condiTiile lit. c) tâlhăria se săvârşeşte într-un loc

public în accepTiunea prevăzută de art. 152 C.p., sau într-un mijloc de

transport, indiferent de natura acestuia, spre deosebire de furtul calificat

de la art. 209 alin. 1 lit. f), care se să săvârşeşte într-un mijloc de transport

în comun. SancTiunea constă în închisoare de la 5 la 20 de ani. II – A doua formă agravată există, potrivit alin. 2

1, dacă tâlhăria

a fost săvârşită:

50

a) de două sau mai multe persoane împreună; b) de o persoană având asupra sa o armă, o substanTă narcotică

ori paralizantă;

c) într-o locuinTă sau în dependinTe ale acesteia; d) în timpul unei calamităTi; e) a avut vreuna din urmările arătate în art. 182.

CircumstanTele agravante de la lit. a), b) şi d) au conTinut identic

celui de la furtul calificat, art. 209 alin. 1 lit. a), b) şi h) C.p. În cazul

săvârşirii tâlhăriei de două sau mai multe persoane împreună, agravanta

se reTine şi în cazul în care una dintre cele două persoane participante la

comiterea infracTiunii nu are discernământ, iar în cazul săvârşirii acesteia

de către trei persoane împreună, fapta se încadrează în prevederile art.

211 alin. 21

lit. a) C.p., astfel încât nu mai sunt aplicabile şi

prevederile art. 75 alin. 1 lit. a) C.p., constând în săvârşirea faptei

de trei sau mai multe persoane împreună. În condiTiile lit. b), tâlhăria

poate fi săvârşită de către o persoană având asupra sa o armă, o

substanTă narcotică ori paralizantă, spre deosebire de furtul calificat,

de la art. 209 alin. 1 lit. b), care poate fi săvârşit de către o persoană

având asupra sa o armă sau o substanTă narcotică. În condiTiile lit. c), tâlhăria se săvârşeşte într-o locuinTă sau în

dependinTe ale acesteia. InstanTa supremă consideră că tâlhăria săvârşită într-o locuinTă sau în dependinTe ale acesteia nu constituie infracTiunile de violare de domiciliu şi de tâlhărie calificată aflate în concurs, ci o singură infracTiune complexă de tâlhărie în formă agravată. Atunci când pătrunderea făptuitorului în locuinTă sau în dependinTele ei se realizează prin efracTie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, după care săvârşeşte tâlhăria, nu poate fi reTinută şi infracTiunea de violare de domiciliu, ci numai infracTiunea prevăzută de art. 211 alin. 2

1 lit. c) C.p.

În ceea ce priveşte agravanta prevăzută la lit. e) aceasta există

atunci când tâlhăria a avut ca urmare vreuna dintre consecinTele prevăzute

la art. 182 alin. 1 şi 2 C.p., constând într-o vătămare a integrităTii

corporale sau a sănătăTii care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale

mai mult de 60 de zile (alin. 1), pierderea unui simT sau organ, încetarea

funcTionării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluTirea,

avortul ori punerea în primejdie a vieTii persoanei (alin. 2). SancTiunea constă în închisoare de la 7 la 20 de ani. III – A treia formă agravată există, potrivit alin. 3, dacă tâlhăria

a produs consecinTe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea

victimei. Potrivit art. 146 C.p., prin consecinTe deosebit de grave se

înTelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităTii, cauzată unei autorităTi publice sau

51

oricăreia dintre unităTile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.

Moartea victimei îi este imputabilă făptuitorului pe bază de praeterintenTie. SancTiunea constă în închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

PIRATERIA (art. 212) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă în

jefuirea prin acte de violenTă săvârşite în scopuri personale, de

echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor

care se găsesc pe acea navă ori împotriva altei nave, dacă navele se află

în marea liberă sau într-un loc care nu este supus jurisdicTiei nici unui

stat, iar potrivit alin. 4, dispoziTiile alineatelor precedente se aplică în

mod corespunzător şi când infracTiunea de piraterie s-a comis pe

o aeronavă sau între aeronave şi nave. 2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale referitoare la

patrimoniu, iar obiectul juridic secundar constă în relaTiile sociale referitoare la integritatea persoanelor şi a bunurilor.

3. Obiectul material este reprezentat atât de bunurile, în raport cu care se realizează acTiunea de jefuire, cît şi corpul persoanelor supuse actelor de violenTă.

4. Subiectul activ este format dintr-o pluralitate de făptuitori, din echipajul sau pasagerii unei nave. ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele.

5. Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin două acTiuni, una principală constând în jefuirea bunurilor de pe o navă şi alta secundară, constând în săvârşirea unor acte de violenTă împotriva persoanelor sau bunurilor .

AcTiunea principală, jefuirea, constă în sustragerea unora sau a tuturor bunurilor aflate pe navă. AcTiunea secundară, constând în săvârşirea

actelor de violenTă, se reali- zează fie asupra persoanelor, fie asupra

bunurilor, spre deosebire de tâlhărie, infracTiune la care violenTele se

îndreaptă împotriva persoanei, şi numai prin excepTie, se poate îndrepta şi

împotriva bunurilor ca modalitate de intimidare a victimei. În modalitatea

alin. 1, pirateria absoarbe infracTiunile prevăzute în art. 180 şi 181

C.p. Aceasta deoarece potrivit alin. 2 infracTiunea este mai gravă dacă

pricinuieşte vreuna dintre urmările alternative prevăzute în art. 182 C.p.

Fapta trebuie săvârşită pe o navă care se află în marea liberă sau într-un loc

nesupus jurisdicTiei nici unui stat, în caz contrar, încadrarea juridică se va

face sub aspectul infracTiunii de tâlhărie, art. 211 C.p.

6. Latura subiectivă presupune intenTia directă, deoarece pirateria

include un dublu scop. 7. Tentativa şi consumarea. Tentativa se pedepseşte, potrivit

52

prevederilor art. 222 C.p. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care se realizează atât activitatea principală, cât şi activitatea secundară.

SancTiunea constă în închisoare de la 3 la 18 ani. 8. Forme agravate. Pirateria are două forme agravate, prevăzute

în alin. 2 şi 3.

I - Potrivit alin. 2, pirateria este mai gravă dacă a avut vreuna din urmările arătate în art. 182 C.p. Agravanta absoarbe infracTiunea de vătămare corporală gravă, care îi este imputabilă făptuitorului pe bază de

praeterintenTie, şi are conTinut identic celui de la tâlhărie, art. 211 alin. 21

lit. e) C.p., la care facem trimitere.

SancTiunea constă în închisoare de la 5 la 20 de ani.

II - Potrivit alin. 3, pirateria este, de asemenea, mai gravă dacă a

produs consecinTe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei.

ConsecinTele sunt deosebit de grave în accepTiunea prevederilor art. 146 C.p.,

iar moartea victimei este imputabilă făptuitorului pe bază de praeterintenTie.

SancTiunea constă în închisoare de la 15 la 25 de ani şi

interzicerea unor drepturi.

ABUZUL DE ÎNCREDERE (art. 213) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă în

însuşirea unui bun mobil al altuia, deTinut cu orice titlu, sau dispunerea de

acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.

2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale referitoare la

dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile, relaTii care implică o

anumită încredere pe care participanTii trebuie să şi-o acorde reciproc.

3. Obiectul material este format dintr-un bun mobil al altuia,

deTinut cu orice titlu de către făptuitor. Bunul mobil trebuie să aparTină

altuia. Bunul mobil trebuie să fie deTinut de făptuitor cu orice titlu, ceea

ce presupune existenTa unui raport juridic patrimonial în baza căruia se

transmite detenTia acelui bun cu obligaTia restituirii sau a unei anumite

folosiri, cum ar fi, de exemplu, atunci când bunul a fost dat făptuitorului

în depozit, în gaj, i-a fost încredinTat pentru transport etc.

4. Subiect activ poate fi orice persoană fizică, persoană care are

în detenTie, cu orice titlu, un bun mobil al altuia, şi care îşi interverteşte în

mod abuziv calitatea sa de detentor al bunului în aceea de pretins

proprietar al acestuia. ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele. 5. Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective se

realizează prin: însuşirea bunului, dispunerea pe nedrept de acel bun sau refuzul de a-l restitui.

– însuşirea bunului există atunci când, deşi este numai detentor în raport cu obiectul material, făptuitorul se comportă faTă de

53

acesta ca şi când ar avea calitatea de proprietar. Este necesar ca făptuitorul să-şi însuşească în mod efectiv bunul.

– dispunerea de bun, înseamnă a face cu privire la acel bun un act de dispoziTie, prin vânzare, donaTie etc. Dispunerea trebuie să se facă pe nedrept, în alte condiTii decât cele care rezultă din conTinutul convenTiei dintre părTi şi fără încuviinTarea ulterioară a persoanei care i-a încredinTat acel bun.

– refuzul de restituire este urmarea unei cereri exprese şi poate fi

explicit sau implicit. Refuzul de restituire a bunului trebuie să se

întemeieze pe intenTia făptuitorului de a şi-l însuşi. Este necesar ca refuzul

de restituire a bunului să aibă loc faTă de proprietarul bunului, de

mandatarul acestuia sau faTă de acela de la care a fost primit, şi nu faTă

de orice altă persoană care pretinde un drept asupra bunului

respectiv. Nu constituie un abuz de încredere, refuzul de a restitui o sumă

de bani împrumutată, fapta antrenând răspunderea civilă. 6. Latura subiectivă presupune intenTia, care poate fi directă sau

indirectă. 7. Tentativa şi consumarea. Tentativa nu se pedepseşte. Consumarea infracTiunii are loc în momentul realizării oricăreia

dintre moda- lităTile elementului material. 8. SancTiunea constă în închisoare de la 3 luni la 4 ani sau

amendă. 9. Aspecte procesuale. Potrivit alin. 2, dacă bunul este

proprietate privată, acTiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părTilor înlătură răspunderea penală.

GESTIUNEA FRAUDULOASĂ (art. 214) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă în

pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinTă, cu ocazia

administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori

trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri.

2. Obiectul juridic principal constă în relaTiile sociale cu caracter

patrimonial.

3. Obiectul material constă într-o pluralitate de bunuri mobile şi

imobile, aparTi- nând altuia, şi aflată în posesia făptuitorului, cu obligaTia

de a le conserva sau administra.

4. Subiect activ poate fi orice persoană care are ori trebuie

să aibă grija administrării sau conservării bunurilor altuia, nefiind necesar

să aibă calitatea de funcTionar. ObligaTia de a administra sau conserva

bunurile altuia poate să rezulte dintr- un raport juridic încheiat între părTi

sau din dispoziTia legii. ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele.

54

5. Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin acTiuni sau inacTiuni, săvârşite cu ocazia administrării sau conservării bunurilor.

Administrarea bunurilor se referă la acele activităTi gospodăreşti specifice naturii acestora. Conservarea bunurilor presupune luarea unor măsuri de menTinere a para- metrilor valorici şi calitativi. AcTiunile sau inacTiunile păgubitoare trebuie să reprezinte o încălcare a obligaTiei rezultând din însărcinarea primită, în caz contrar fapta nu întruneşte elementele infracTiunii de gestiune frauduloasă.

6. Latura subiectivă presupune vinovăTia sub forma intenTiei, deoarece făptuito- rul acTionează cu rea-credinTă. Reaua credinTă are o dublă semnificaTie – pe de o parte săvârşirea faptei cu intenTie chiar şi atunci când elementul material se realizează printr-o inacTiune, iar pe de altă parte posibilitatea făptuitorului de a evita pricinuirea pagubei.

7. Tentativa şi consumarea. Tentativa infracTiunii este posibilă în cazul săvârşirii faptei printr-o acTiune, însă nu se pedepseşte.

Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care se pricinuieşte paguba, ca urmare a acTiunii sau inacTiunii incriminate.

8. SancTiunea constă în închisoare de la 6 luni la 5 ani. 9. Formă agravată. Potrivit alin. 2, gestiunea frauduloasă este

mai gravă dacă este săvârşită în scopul de a dobândi un folos material. Scopul trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei chiar dacă nu este realizat.

SancTiunea constă în închisoare de la 3 la 10 ani, dacă fapta nu constituie o infracTiune mai gravă.

10. Aspecte procesuale. Potrivit alin. 3, dacă bunul este proprietate privată, acTiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1, se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

ÎNŞELĂCIUNEA (art. 215) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă în

inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

scopul de a obTine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi

dacă s-a pricinuit o pagubă.

2. Obiectul juridic principal constă în relaTiile sociale cu caracter

patrimonial. 3. Obiectul material poate consta în bunuri mobile sau imobile,

precum şi în înscrisuri cu valoare patrimonială.

4. Subiect activ poate fi orice persoană. ParticipaTia penală este

posibilă sub toate formele. 5. Latura obiectivă. Elementul material se realizează printr-o

acTiune de inducere în eroare, săvârşită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Prin

55

oricare dintre cele două modalităTi, făptuitorul îi creează persoanei vătămate o falsă reprezentare a realităTii, indiferent de mijloacele folosite în acest sens.

Aptitudinea unui mijloc de a induce în eroare depinde şi de persoana victimei, de gradul de instrucTie şi educaTie, mediul din care

provine, de starea psihică în care se găsea în momentul săvârşirii faptei

etc. Pentru existenTa infracTiunii este necesar ca victima să fi fost indusă în

eroare, să fi ajuns la o reprezentare greşită a unei situaTii sau împrejurări, ca

rezultat al activităTii făptuitorului.

Uneori legiuitorul a înTeles să incrimineze în mod autonom forme distincte ale înşelăciunii, cum ar fi, de exemplu înşelăciunea la

măsurătoare, art. 296 C.p., înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor,

art. 297 C.p. Problema delimitării înşelăciunii de traficul de influenTă, se pune

în mod frecvent în practica judiciară. În primul rând, cele două infracTiuni se deosebesc sub aspectul obiectului juridic. La înşelăciune sunt încălcate relaTiile sociale referitoare la patrimoniu, în timp ce în cazul traficului de influenTă sunt încălcate relaTiile sociale în legătură cu serviciul. În cazul înşelăciunii folosul material este obTinut ca urmare a inducerii în eroare, în timp ce la traficul de influenTă, făptuitorul obTine folosul material în urma promisiunii că va interveni la acel funcTionar în legătură cu atribuTiile de serviciu ale acestuia.

6. Latura subiectivă presupune intenTia directă, deoarece făptuitorul acTionează în scopul obTinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.

7. Tentativa şi consumarea. Tentativa se pedepseşte, potrivit prevederilor art. 222 C.p. Consumarea infracTiunii are loc la data producerii pagubei, nu la aceea a inducerii în eroare a persoanei vătămate.

8. SancTiunea constă în închisoare de la 6 luni la 12 ani. 9. Înşelăciunea în convenTii. Potrivit alin. 3, înşelăciunea în

convenTii constă în inducerea sau menTinerea în eroare a unei persoane cu prilejul

încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără

această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în

condiTiile stipulate.

Elementul material poate fi realizat atât printr-o acTiune de inducere în eroare, cât şi printr-o acTiune de menTinere în eroare.

Inducerea în eroare are sensul de eroare provocată. Fapta de inducerea sau

menTinerea în eroare trebuie să se realizeze cu prilejul încheierii sau

executării unui contract. De exemplu, în practica judiciară, s-a considerat

că sunt întrunite elementele infracTiunii, prin fapta inculpatei care a

promis părTii vătămate că îi vinde spaTiul de locuit, deşi nu avea contract

de vânzare- cumpărare, întocmind o convenTie în acest sens şi

încasând o parte din preT, iar ulterior de a perfecta actele de vânzare cu

56

o altă persoană declarând că locuinTa respectivă nu este în litigiu, deşi în

legătură cu aceasta exista o acTiune civilă pe rolul instanTei. Neexecutarea

obligaTiilor ce derivă dintr-un contract încheiat nu constituie infracTiunea

de înşelăciune, dacă nu s-a stabilit că s-au folosit manopere dolosive faTă de

creditorul obligaTiei cu ocazia încheierii contractului. SancTiunea constă în pedeapsa prevăzută în alin. 1 şi 2 ale art.

215 C.p., după distincTiile acolo arătate. 10. Forme agravate. InfracTiunea de înşelăciune are două forme

agravate, prevăzute în alin. 2 şi 5. I - Potrivit alin. 2, atât înşelăciunea prevăzută în alin. 1, cât şi

cea prevăzută în alin. 3 sunt mai grave dacă au fost săvârşite prin folosire de nume sau calităTi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.

Agravanta se referă la mijloacele frauduloase folosite de către făptuitor, dând ca exemplu nume sau calităTi mincinoase.

SancTiunea constă în închisoare de la 3 la 15 ani. Potrivit art. 215 alin. 2 ipoteza a- II-a, dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracTiune, se aplică regulile privind concursul de infracTiuni. În consecinTă, făptuitorul răspunde atât pentru infracTiunea de înşelăciune în formă agravată prevăzută în alin. 2 cât, şi, după caz, pentru infracTiunea de uzurpare de calităTi oficiale, art. 240 C.p., portul nelegal de decoraTii sau semne distinctive, art. 241 C.p., exercitarea fără drept a unei profesii, art. 281 C.p., fals în înscrisuri sub semnătură privată, art. 290 C.p. etc.

II - Potrivit alin. 5, este calificată înşelăciunea care a avut consecinTe deosebit de grave. Potrivit art. 146 C.p., prin consecinTe deosebit de grave se înTelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităTii, cauzată unei autorităTi publice sau oricăreia dintre unităTile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.

SancTiunea constă în închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

11. Înşelăciunea prin emiterea de cecuri fără acoperire.

Această formă a înşelăciunii, constă potrivit alin. 4, în emiterea unui

cec asupra unei instituTii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru

valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi

fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a

interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare,

în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului

cecului. În literatura de specialitate, cecul este definit ca fiind un înscris

prin care o per- soană numită trăgător dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc, numită tras, să plătească la prezentarea titlului, o sumă de bani altei persoane numită beneficiar. Înşelăciunea prin emiterea de cecuri fără acoperire, este o formă specială a infracTiunii de

57

înşelăciune, care se particularizează prin modul şi mijloacele de săvârşire.

Subiect activ poate fi numai o persoană care deTine, în mod legal, formulare cec. ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele.

Subiect pasiv este persoana vătămată, „beneficiarul” cecului emis de către trăgător, şi nu banca, în calitate de tras, deoarece societatea bancară nu face decât un serviciu de casă pentru trăgător.

Elementul material al laturii obiective se realizează prin trei modalităTi alternative:

- emiterea cecului fără a exista acoperirea necesară valorificării

acestuia;

- retragerea proviziei, depozitului, în totul sau în parte, înainte de

valorificarea acestuia; - interzicerea efectuării plăTilor în termenul de valabilitate pe

care îl are cecul emis. În conTinutul textului de incriminare, intră ca element constitutiv,

acTiunea de falsificare a cecului, în una dintre cele trei modalităTi

alternative, acTiune care, prin ea însăşi, întruneşte elementele infracTiunii de

falsificare de monede sau de alte valori, infracTiune prevăzută de art. 282

alin. 1 C.p. În consecinTă, în cazul infracTiunii de înşelăciune, săvârşită în

condiTiile art. 215 alin. 4 C.p., nu poate fi reTinută, în concurs, şi infracTiunea

de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art. 282 alin. 1 C.p. SancTiunea constă în închisoare de la 3 la 15 ani.

DELAPIDAREA (art. 2151

) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă în

însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcTionar, în interesul său

ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau

le administrează.

2. Obiectul juridic principal constă în relaTiile sociale cu caracter

patrimonial. Obiectul juridic secundar, constă în relaTii sociale referitoare

la corectitudinea de care trebuie să de dovadă gestionarii şi administratorii

în activitatea de gestionare şi administrare a bunurilor. 3. Obiectul material constă în bani, valori sau alte bunuri, pe

care făptuitorul le gestionează sau le administrează. Obiectul material trebuie să se afle efectiv în gestiune sau administrarea făptuitorului. Astfel, de exemplu, în cazul sustragerii unor plusuri din gestiunea creată prin înşelăciune la măsurătoare, făptuitorul răspunde pentru infracTiunea de delapidare, în concurs cu crearea de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase şi cu infracTiunea prevăzută în art. 296 C.p.

4. Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcTionar care

gestionează sau administrează bunuri.

58

Gestionar este persoana care are, ca principale atribuTii de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri. Gestionarul are posesia bunurilor, contactul material nemijlocit cu acestea, însă nu poate să facă acte de dispoziTie juridică. De exemplu, în practica judiciară s-a considerat că sunt gestionari, inspectorii de impozite şi taxe din cadrul administraTiei financiare, taxatorii de pe autovehiculele destinate transportului în comun, responsabilul unei secTii dintr-o cooperativă ce prestează servicii către populaTie, remizierii în raport cu mărfurile încredinTate spre vânzare etc.

Gestionar de fapt este persoana care îndeplineşte în fapt activităTile specifice gestionarului de drept, şi poate fi subiect activ al infracTiunii de delapidare.

Administrator este funcTionarul care, deşi nu are contact direct cu bunurile care formează obiectul material, are dreptul de dispoziTie, cu privire la situaTia juridică a acestora. În acest sens, în practica judiciară, s-a considerat că săvârşeşte infracTiunea de delapidare, în calitate de administrator, contabilul şef care, prin intermediul unor acte de serviciu necorespunzătoare, scoate bunuri dintr-o gestiune pentru a le transferă în alta, dar care în realitate şi le însuşeşte.

ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele.

5. Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza prin: - însuşirea; - folosirea, sau - traficarea de bani, valori sau alte bunuri pe care făptuitorul le

gestionează sau administrează. Însuşirea bunului constă în luarea în stăpânire a acestuia. De

exemplu, s-a considerat că infracTiunea există, în această modalitate, atunci când factorul poştal îşi însuşeşte diferite sume de bani reprezentând pensii şi alte drepturi băneşti pe care trebuia să le achite destinatarilor.

Folosirea presupune întrebuinTarea temporară a bunului, după care acesta este readus în patrimoniul unităTii. Făptuitorul nu-şi însuşeşte bunul ci numai folosinTa acestuia, echivalentul pe care îl reprezintă această folosire. În practica judiciară, s-a considerat că săvârşeşte o delapidare prin folosire casierul care împrumută, pentru sine sau pentru altul, bani din gestiunea sa, chiar dacă a avut acordul şefului ierarhic superior.

Traficarea presupune supunerea temporară a bunului unor operaTiuni speculative, operaTiuni în urma cărora făptuitorul îşi însuşeşte profitul realizat.

Delapidarea poate intra în concurs cu alte infracTiuni, cum ar fi, de exemplu cu falsul material în înscrisuri oficiale, art. 288 Cp., chiar dacă acesta a fost săvârşit pentru a o înlesni sau a o ascunde săvârşirea altei infracTiuni.

6. Latura subiectivă presupune intenTia, care, de regulă, este

59

directă, deoarece făptuitorul urmăreşte obTinerea unui profit, pentru sine sau pentru altul.

7. Tentativa şi consumarea. Tentativa se pedepseşte, potrivit art. 222 C.p. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care acTiunea de însuşire, folosire sau traficare este dusă până la capăt, moment în care se produce şi urmarea socialmente periculoasă.

8. SancTiunea constă în închisoare de la 1 la 15 ani. 9. Formă agravată. Potrivit alin. 2, infracTiunea de delapidare

este mai gravă în cazul în care fapta a avut consecinTe deosebit de grave, în sensul prevederilor art. 146 C.p.

SancTiunea constă în închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

ÎNSUŞIREA BUNULUI GĂSIT (art. 216) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă în

fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităTilor sau

celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, iar

potrivit alin. 2, constă în însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce

aparTine altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului. 2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale cu caracter

patrimonial. 3. Obiectul material este reprezentat de un bun găsit, în cazul

prevăzut în alin. 1, şi un bun ajuns din eroare în posesia făptuitorului, în

cazul prevăzut în alin. 2. Bunul găsit este acel bun peste care făptuitorul

dă în mod întâmplător, într-un loc în care, în raport cu natura sa, acel bun

nu se poate afla fără supraveghere. Nu constituie obiect material al

infracTiunii bunul abandonat, şi nici bunul lăsat temporar fără

supraveghere, deoarece un asemenea bun nu este ieşit din posesia altuia.

Bunul uitat trebuie asimilat, în principiu, bunului pierdut. Fapta

însuşirii unui bun uitat în prezenTa făptuitorului întruneşte elementele

infracTiunii de furt.

Bunul ajuns din eroare în posesia făptuitorului, este bunul predat datorită unei erori comise de cel care a efectuat remiterea, bun pe care

aceasta l-a primit crezând, în mod greşit, că îi este destinat. Eroarea celui

care a efectuat predarea nu trebuie să fie provocată de cel care primeşte

bunul, deoarece în caz contrar, fapta constituie infracTiunea de înşelăciune.

4. Subiect activ poate fi orice persoană care găseşte un bun sau care, din eroare, primeşte un bun aparTinând altuia. ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele.

5. Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza în cazul prevăzut în alin. 1, fie printr-o inacTiune, constând în nepredarea bunului găsit, fie printr-o acTiune, constând în dispunerea de acel bun, iar în cazul prevăzut de alin. 2 printr-o acTiune de însuşire a bunului ajuns din eroare în

60

posesia făptuitorului. Nepredarea bunului găsit constă în omisiunea celui care a

găsit un bun de a-l remite autorităTilor sau celui care l-a pierdut, în măsura în care identitatea acestuia este cunoscută. InfracTiunea există numai dacă la expirarea termenului de 10 zile de la găsirea bunului făptuitorul nu-şi îndeplineşte obligaTia predării acestuia.

Dispunerea de bun ca de al său, are semnificaTia oricărui act de dispoziTie în raport cu bunul găsit. În această modalitate, fapta se

realizează înlăuntrul termenului de 10 zile, în caz contrar, infracTiunea

având deja forma consumată în modalitatea omisivă.

Însuşirea bunului ajuns din eroare în posesia făptuitorului, are ca

situaTie premiză faptul că bunul a ajuns din eroare în posesia făptuitorului.

În eroare trebuie să se afle atât cel care predă bunul cât şi cel care-l

primeşte. Dacă eroarea celui care predă bunul este provocată de cel

care-l primeşte, fapta va constitui infracTiunea de înşelăciune. Bunul este

însuşit după ce făptuitorul iese din eroare, după ce îşi dă seama că nu

era îndreptăTit să-l primească, în caz contrar fiind incidente prevederile

art. 51 C.p. 6. Latura subiectivă presupune vinovăTia sub forma intenTiei, chiar

şi atunci când elementul material se realizează în modalitatea omisivă, cerinTă care rezultă din denumirea infracTiunii, precum şi din considerentul că o însuşire nu este de conceput decât cu intenTie.

7. Tentativa şi consumarea. Tentativa este posibilă în modalităTile comisive, însă nu se pedepseşte.

Consumarea infracTiunii are loc, după caz, la expirarea termenului de 10 zile, fără îndeplinirea obligaTiei de predare a bunului, sau în momentul dispunerii de bun ori însuşirii acestuia.

8. SancTiunea constă în închisoare de la 1 lună la 3 luni sau amendă.

DISTRUGEREA (art. 217) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1 infracTiunea constă în

distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinTare a unui bun aparTinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate.

2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale cu caracter patrimonial.

3. Obiectul material poate consta în orice bun, mobil sau

imobil, aparTinând altuia. Cu excepTia cazurilor prevăzute în alin. 2, 3 şi 4,

distrugerea bunului propriu nu constituie infracTiune, chiar dacă prin

săvârşirea faptei a fost prejudiciată o altă persoană care are un drept real

sau de creanTă cu privire la acel bun.

61

4. Subiect activ poate fi orice persoană, cu excepTia proprietarului bunului. În formele agravate din alin. 2 – 4, subiect activ poate fi chiar şi proprietarul bunului.

ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele. 5. Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza prin: - distrugerea;

- degradarea; - aducerea în stare de neîntrebuinTare; - împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui

bun, sau - înlăturarea măsurilor luate în acest sens. Distrugerea presupune nimicirea entităTii fizice a bunului, în aşa

fel încât acesta încetează să mai existe. Degradarea are semnificaTia reducerii parametrilor calitativi,

şi în consecinTă,reducerea potenTialului său de utilizare. Aducerea în stare de neîntrebuinTare semnifică aducerea bunului

în situaTia de a nu mai putea fi folosit, temporar sau permanent, în raport cu destinaTia pe care o are.

Împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun presupune desfăşurarea oricărei activităTi de natură să zădărnicească luarea măsurilor menite a-l apăra de pericolul distrugerii.

Înlăturarea măsurilor de conservare sau de salvare a unui

bun are ca situaTie premiză luarea, de către o altă persoană, a unor

măsuri de apărare a bunului de pericolul distrugerii.

6. Latura subiectivă presupune vinovăTia sub forma intenTiei. 7. Tentativa şi consumarea. Tentativa infracTiunii se pedepseşte

conform prevederilor art. 222 C.p. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care se

realizează oricare dintre modalităTile alternative ale elementului material având ca

urmare pricinuirea unei pagube. 8. SancTiunea constă în închisoare de la o lună la 3 ani sau

amendă. 9. Forme agravate. Distrugerea are trei forme agravate prevăzute

în alin. 2, 3 şi 4.

I - Potrivit alin. 2, distrugerea este mai gravă în cazul în

care bunul are o deosebită valoare artistică, ştiinTifică, istorică,

arhivistică sau o altă asemenea valoare. Agravanta se referă la

obiectul material al infracTiunii, care are o deosebită valoarea artistică,

ştiinTifică, istorică, arhivistică sau de o altă asemenea valoare. În raport

cu un asemenea obiect material, conform alin. 5, faptaconstituie

infracTiune chiar dacă bunul aparTine făptuitorului. SancTiunea constă în închisoare de la unu la 10 ani.

70

II - Potrivit alin. 3, infracTiunea este, de asemenea, mai gravă,

dacă are loc distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de

neîntrebuinTare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de

înaltă tensiune, a echipamentelor şi instalaTiilor de telecomunicaTii sau

pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de

alimentare cu apă şi a conductelor magistrale de alimentare cu apă.

Agravanta ia în considerare natura şi importanTa obiectului material, care, potrivit alin. 5, poate să-i aparTină chiar şi făptuitorului.

Spre deosebire de forma simplă, elementul material se poate realiza

numai prin una din cele trei acTiuni enumerate în mod limitativ în textul

de incriminare: distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de

neîntrebuinTare.

SancTiunea constă în închisoare de la unu la 10 ani.

III - Potrivit alin. 4, infracTiunea de distrugere este şi mai gravă dacă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinTare se

săvârşeşte prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi

dacă rezultă pericol public. Elementul material se poate realiza numai prin distrugere,

degradare sau aducere în stare de neîntrebuinTare, acTiuni care trebuie să fie săvârşite prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public. De exemplu, agravanta se reTine şi atunci când fapta săvârşită constă în împiedicarea stingerii unui incendiu cauzat din neglijenTă, de o către o persoană, în propria gospodărie, dacă incendiul s-a extins şi asupra bunurilor altor persoane distrugându-le.

SancTiunea constă în închisoare de la 3 la 15 ani. 6. Aspecte procesuale. Pentru fapta prevăzută în alin. 1,

acTiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate, dacă bunul este proprietate privată, iar împăcarea părTilor

înlătură răspunderea penală.

DISTRUGEREA CALIFICATĂ (art. 218) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit art. 218 C.p., distrugerea este

calificată dacă faptele prevăzute în art. 217 C.p. au avut consecinTe

deosebit de grave sau dacă au avut ca urmare un dezastru. Agravanta se referă la urmarea imediată a infracTiunii de

distrugere, urmare care poate consta fie în producerea unor consecinTe deosebit de grave, fie într-un dezastru. ConsecinTele sunt deosebit de grave, în accepTiunea prevederilor art. 146 C.p., iar dezastrul este definit în alin. 2 al art. 218 C.p., constând în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mărfuri sau persoane, ori a unor instalaTii sau lucrări şi care a avut ca urmare moartea sau vătămarea gravă a integrităTii corporale ori a sănătăTii mai multor persoane. În lipsa

71

urmăririi alternative prevăzută în textul de incriminare, fapta se va încadra în prevederile art. 217 C.p.

2. SancTiunea constă în închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, când se produc consecinTe deosebit de grave, respectiv detenTiunea pe viaTă alternativ cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, când seproduce un dezastru.

DISTRUGEREA DIN CULPĂ (art. 219) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă în

distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinTare, din

culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparTine făptuitorului, în cazul

în care fapta este săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice alt

asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public, iar potrivit alin. 2, constă

în distrugerea sau degradarea din culpă a unei conducte petroliere sau

de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a echipamentelor şi instalaTiilor

de telecomunicaTii sau pentru difuzarea programelor de radio şi

televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă şi a conductelor

magistrale de alimentare cu apă, dacă a avut ca urmare aducerea în

stare de neîntrebuinTare a acestora.

2. Latura obiectivă. Distrugerea din culpă, prevăzută în alin. 1, este identică cu forma agravată a distrugerii intenTionate prevăzute în

art. 217 alin. 4 C.p., la care facem trimitere. Distrugerea din culpă

prevăzută în alin. 2, este asemănătoare cu forma agravată a distrugerii

intenTionate prevăzute în art. 217 alin. 3 C.p. Spre deosebire de forma

agravată a distrugerii intenTionate prevăzută în art. 217 alin. 3 C.p.,

aducerea în stare de neîntrebuinTare nu constituie o modalitate alternativă

de realizare a elementului material, alături de distrugere şi degradare, ci

urmarea acestor din urmă două acTiuni. Distrugerea sau degradarea din

culpă a obiectului material constituie infracTiune numai dacă fapta a avut

ca urmare aducerea în stare de neîntrebuinTare a acestora.

3. Latura subiectivă presupune culpa în cele două forme. 4. SancTiunea constă în închisoare de la o lună la 2 ani sau

amendă, atât pentru fapta prevăzută în alin. 1, cât şi pentru cea prevăzută în alin. 2.

5. Forme agravate. InfracTiunea are două forme agravate prevăzute în alin. 3 şi 4.

I - Potrivit alin. 3 al textului, forma agravată constă în distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinTare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparTine făptuitorului, în cazul în care a avut consecinTe deosebit de grave sau dacă a avut ca urmare un dezastru.

Această formă agravată a distrugerii din culpă are acelaşi

conTinut ca şi distrugerea calificată prevăzută în art. 218 alin. 1 C.p., cu

72

singura deosebire că din punct de vedere subiectiv se realizează din culpă.

SancTiunea prevăzută de lege este închisoarea de la unu la 6 ani, dacă fapta a avut consecinTe deosebit de grave, şi închisoare de la 3 la

12 ani, dacă fapta a avut ca urmare un dezastru. II - Potrivit alin. 4, infracTiunea este şi mai gravă când dezastrul

ori consecinTele deosebit de grave s-au produs ca urmare a părăsirii postului sau a săvârşirii oricărei alte fapte de către personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun ori de către personalul care asigură direct securitatea unor asemenea transporturi.

Agravanta se particularizează prin aceea că subiectul activ este calificat, face parte din personalul de conducere al unui mijloc de

transport în comun ori din personalul care asigură direct securitatea unor

asemenea transporturi. În exercitarea atribuTiunilor de serviciu,

făptuitorul părăseşte postul ori săvârşeşte altă faptă care conduce la

producerea unor consecinTe deosebit de grave ori a unui dezastru. Latura subiectivă presupune vinovăTia sub forma culpei. SancTiunea constă în închisoarea de la 5 la 15 ani.

TULBURAREA DE POSESIE (art. 220) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă

în ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în

posesia altuia, fără consimTământul acestuia sau fără aprobare

prealabilă primită în condiTiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul

astfel ocupat.

2. Obiectul juridic principal constă în relaTiile sociale

referitoare la posesia asupra bunurilor imobile. În cazul formei agravate,

obiectul juridic secundar constă în relaTiile sociale referitoare la

integritatea corporală sau libertatea persoanei sau la integritatea bunurilor. 3. Obiectul material este reprezentat de bunul imobil faTă de care

se realizează acTiunea de ocupare, bun care se află în posesia altuia. Posesia legitimă este apărată chiar şi faTă de proprietarul bunului. În forma agravată din alin. 2, infracTiunea are ca obiect material, corpul victimei, faTă de care se exercită violenTa sau, după caz, semnele de hotar ori reperele de marcare în raport cu care se realizează acTiunea de desfiinTare.

4. Subiect activ poate fi orice persoană. ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele.

5. Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza fie printr-o acTiune fie printr-o inacTiune. În modalitatea comisivă, fapta constă în acTiunea de ocupare, de luare în stăpânire, a unui imobil aflat în posesia altuia. Ocuparea imobilului, totală sau parTială, trebuie să fie efectivă, adică să aibă o anumită durată. Ocuparea imobilului trebuie să se realizeze fără drept, fără consimTământul persoanei care are posesia

73

respectivului imobil sau fără aprobarea prealabilă primită în condiTiile legii.

În modalitatea omisivă, fapta constă în refuzul de a elibera imobilul ocupat în condiTiile textului de incriminare. În această modalitate, după ocuparea imobilului, făptuitorul refuză eliberarea acestuia. Este necesară o cerere de eliberare a imobilului, cere care trebuie să fie expresă şi să provină de la titularul dreptului încălcat. Dacă cererea de eliberare a imobilului trebuie să fie expresă, refuzul de eliberare a acestuia poate fi explicit sau implicit.

6. Latura subiectivă presupune intenTia, care poate fi directă sau

indirectă. 7. Tentativa şi consumarea. Tentativa este posibilă, dar nu se

pedepseşte. Consumarea infracTiunii are loc în momentul ocupării imobilului, luării acestuia în stăpânire, sau după caz, în momentul refuzului de eliberare a acestuia. Dacă, după luarea în stăpânire a imobilului, făptuitorul rămâne în acel imobil, tulburarea de posesie prelungindu-se în timp, ia forma continuă de săvârşire.

8. SancTiunea constă în închisoare de la 1 la 5 ani. 9. Forme agravate. InfracTiunea are două forme agravate,

prevăzute în alin. 2 şi 3.

I - Potrivit alin. 2, infracTiunea este mai gravă, dacă fapta

prevăzută în alin. 1 se săvârşeşte prin violenTă sau ameninTare ori prin

desfiinTarea semnelor de hotar sau a reperelor de marcare. Agravanta

ia în considerare mijloacele folosite de către făptuitor pentru săvârşirea

faptei, mijloace alternative, enumerate în mod limitativ. ViolenTa este de

natură fizică şi are accepTiunea de la loviri sau alte violenTe,

ameninTarea presupune constrângerea morală, în accepTiunea

prevederilor art. 193 C.p., iar desfiinTarea semnelor de hotar sau a

reperelor de marcare, presupune distrugerea sau înlăturarea acestora. ParticipaTia penală, în cazul formei agravate din alin. 2, este

posibilă sub forma instigării şi a complicităTii anterioare. Aceasta deoarece, în caz de coautorat sau complicitate concomitentă, se va reTine forma agravată din alin. 3.

SancTiunea constă în închisoare de la 2 la 7 ani. II - Potrivit alin. 3, forma agravată există dacă fapta prevăzută în

alin. 2 se săvârşeşte de două sau mai multe persoane împreună.

Agravanta presupune cooperarea făptuitorilor într-o concomitenTă de timp şi de loc, sub forma coautoratului şi a complicităTii

concomitente. CircumstanTa are conTinut identic cu cea prevăzută în cazul

furtului calificat, art. 209 alin. 1 lit. a) C..p., la care facem trimitere.

SancTiunea constă în închisoare de la 3 la 15 ani. 10. Aspecte procesuale. AcTiunea penală se pune în mişcare

din oficiu, însă, potrivit alin. 4, împăcarea părTilor înlătură răspunderea penală.

74

TĂINUIREA (art. 221) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă în

primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea

valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei

fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obTinerea

pentru sine sau pentru altul a unui folos material.

2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale cu caracter

patrimonial. Obiectul juridic secundar constă în relaTiile sociale referitoare

la înfăptuirea justiTiei, deoarece, făcând să se piardă urma bunurilor scoase

în mod ilicit din patrimoniul unei persoane, prin săvârşirea ei se

stânjeneşte, în acelaşi timp, identificarea şi sancTionarea infractorilor,

ceea ce constituie o împiedicare a înfăptuirii normale a justiTiei. Deşi

este o infracTiune autonomă, tăinuirea are ca situaTie premiză săvârşirea

unei fapte prevăzută de legea penală din care provine bunul tăinuit. 3. Obiectul material constă în bunul tăinuit, bunul faTă de care se

săvârşeşte fapta incriminată şi care provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală.

4. Subiect activ poate fi orice persoană. InfracTiunea de tăinuire poate fi săvârşită

şi de proprietarul bunului tăinuit, dacă acel bun provine dintr-o

faptă prevăzută de legea penală şi săvârşită în dauna posesorului legitim

al bunului. Subiect activ al infracTiunii de tăinuire nu poate fi autorul

faptei din care provine bunul şi nici instigatorul sau complicele acestuia.

5. Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza prin: - primirea, primirea bunului înseamnă luarea acestuia în posesie

sub orice titlu.

- dobândirea, constă în luarea acestuia în stăpânire, prin orice

mod - cumpărare, donaTie, schimb etc. Dacă, pe baza unei înTelegeri

prealabile cu autorul furtului, făptuitorul ia bunul aruncat de acesta,

încadrarea juridică se va face, după caz, sub aspectul săvârşirii infracTiunii

de tăinuire sau de favorizare a infractorului. - transformarea bunului, constă în modificarea substanTei sau a

formei acestuia, încât nu mai poate fi uşor recunoscut. - înlesnirea valorificării unui bun provenit dintr-o faptă prevăzută

de legea penală, constă în orice ajutor acordat pentru realizarea folosului urmărit prin săvârşirea faptei,atunci când, de exemplu, inculpatul se înTelege cu autorul unui furt, după săvârşirea de către acesta a infracTiunii, pentru a-l ajuta să vândă bunurile sustrase şi de a împărTi preTul obTinut.

Fapta se săvârşeşte fără o înTelegere prealabilă cu autorul sau cu vreunul dintre participanTii la săvârşirea faptei din care provine bunul tăinuit, în caz contrar fapta constituind o complicitate. De exemplu, în

75

practica judiciară se consideră că există o complicitate la furt şi nu o tăinuire, atunci când inculpatul a avut o înTelegere prealabilă cu ceilalTi doi inculpaTi, în sensul de a-i transporta cu autoturismul proprietate personală la locul faptei, de a le asigura paza şi a-i retransporta apoi cu mărfurile furate. Prin lipsa înTelegerii prealabile, tăinuirea se aseamănă cu favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C.p., constând în ajutorul dat unui infractor fără o înTelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracTiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracTiunii.

6. Latura subiectivă presupune intenTia directă, deoarece tăinuitorul cunoaşte de la început împrejurarea că bunul provine dintr-o

faptă prevăzută de legea penală şi urmăreşte obTinerea unui folos material.

Cunoaşterea provenienTei ilicite a bunului poate rezulta din diferite împrejurări de fapt, cum ar fi: clandestinitatea vânzării, locul

ascuns în care este Tinut bunul, preTul exagerat de redus cu care este oferit

spre vânzare, imposibilitatea evidentă ca făptuitorul să deTină în mod legal

respectivul bun, faptul că bunul nu face parte din circuitul civil, ori este

supus unor autorizări prealabile etc.

7. Tentativa şi consumarea. Tentativa este posibilă dar nu se pedepseşte. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care oricare dintre acTiunile prevăzute în textul de incriminare este dusă până la capăt, moment în care se produce urmarea socialmente periculoasă.

8. SancTiunea constă în închisoare de la 3 luni la 7 ani, fără ca sancTiunea aplicată să poată depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracTiunea din care provine bunul tăinuit.

9. Cauză specială de nepedepsire. Potrivit alin. 2, tăinuirea săvârşită de soT sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte. Calitatea specială a tăinuitorului existentă în momentul săvârşirii faptei, se poate raporta la autorul infracTiunii principale, la unei dintre participanTii la săvârşirea acesteia, sau la autorul altei infracTiuni corelative, cum ar fi, de exemplu, la autorul altei tăinuiri săvârşită faTă de acelaşi bun.

76

INFRACtIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL (art. 246 – 258)

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor (art.

246) 1. NoTiune şi definiTie. InfracTiunea constă în fapta funcTionarului

public, care, în exerciTiul atribuTiilor sale de serviciu, cu ştiinTă, nu

îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta

cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.

2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale referitoare la

activitatea de serviciu, care presupune îndeplinirea îndatoririlor de

serviciu în mod corect, cu respectarea intereselor legale ale persoanelor.

Obiectul juridic secundar constă în relaTiile sociale referitoare la drepturile

şi interesele legale ale unei persoane.

InfracTiunea are caracter subsidiar, în sensul că, fapta săvârşită de

către un funcTionar public sau de un alt funcTionar se încadrează în

dispoziTiile art. 246 C.p. numai dacă acest abuz nu are o incriminare

distinctă în Codul penal sau într-o lege specială.

3. Obiectul material. De regulă, infracTiunea este lipsită de obiect material. Totuşi, dacă încalcarea îndatoririlor de serviciu a fost săvârşită în

legatură directă cu un anumit bun, infracTiunea are şi un obiect material,

constând în acel bun.

4. Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcTionar public sau de funcTionar, în accepTiunea prevederilor art. 147 alin. 1 şi 2 C.p.

ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele.

5. Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza: - printr-o inacTiune, constând în neîndeplinirea unui act, ori - printr-o acTiune, constând în îndeplinirea defectuoasă a unui act.

AcTiunea sau inacTiunea făptuitorului se referă la un act, la o atribuTiune de

serviciu a acestuia. De exemplu, în practica judiciară s-a considerat că

întruneşte elementele infracTiunii, fapta inculpatului, şef de serviciu la poliTia rutieră, dea refuza restituirea permisului de conducere către partea vătămată, deşi cunoaştea existenTa unei hotărâri judecătoreşti definitive în acest sens, lipsind, prin aceasta, partea vătămată de posibilitatea folosirii autoturismului propriu. De asemenea, infracTiunea poate fi săvârşită prin: fapta unui conducător auto de a folosi, fără drept, autocamionul ce-i fusese încredinTat de o societate comercială al cărei salariat era, în virtutea raportului juridic de muncă, în vederea îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, cu consecinTa producerii unei pagube prin uzură şi consum de combustibil.

77

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor poate intra în

concurs cu alte infracTiuni. Astfel, de exemplu, aceasta infracTiune poate

intra în concurs cu infracTiunea de creare de plusuri în gestiune prin

mijloace frauduloase,sau cu infracTiunea de delapidare, atunci când

valorile obTinute de gestionar ca urmare a practicării suprapreTului sunt

însuşite de către acesta. 6. Latura subiectivă presupune intenTia chiar şi atunci când

elementul material se realizează printr-o inacTiune. CerinTa intenTiei rezultă din expresia cu ştiinTă folosită de către legiuitor. Latura subiectivă nu include vreun motiv sau scop special.

7. Tentativa şi consumarea. Tentativa este posibilă în modalitatea comisivă, dar legea nu prevede sancTionarea acesteia.

Consumarea infracTiunii are loc în momentul îndeplinirii actului în mod defectuos, respectiv în momentul expirării termenului în care actul trebuia să fie îndeplinit. InfracTiunea poate fi săvârşită în forma continuată.

8. SancTiunea constă în închisoare de la 6 luni la 3 ani.

9. Forma agravată. Potrivit art. 2481

C.p., infracTiunea este mai gravă dacă faptele din art. 246 au avut consecinTe deosebit de grave, în sensul prevederilor art. 146 C.p.

SancTiunea constă în închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art.

247) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit textului de incriminare,

infracTiunea constă în îngradirea, de către un funcTionar public, a

folosinTei sau a exerciTiului drepturilor - unei persoane ori crearea pentru

acesta a unor situaTii de inferioritate pe temei rasă, naTionalitate, etnie,

limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenTă politică,

convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică

necontagioasă sau infecTie HIV/SIDA. 2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale referitoare la

activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare este incompatibilă cu îngrădirea folosinTei sau exerciTiul drepturilor vreunui cetăTean sau cu crearea pentru acesta a unei situaTii de inferioritate pe temei rasă, naTionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenTă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecTie HIV/SIDA.

Potrivit prevederilor art. 53 din ConstituTie, exerciTiul unor drepturi sau al unor libertăTi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune,după caz, pentru: apărarea securităTii naTionale, a ordinii, a sănătăTii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăTilor cetăTenilor,

78

desfăşurarea instrucTiei penale, prevenirea consecinTelor unei calamităTi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

3. Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcTionar public sau de un alt funcTionar, în accepTiunea prevederilor art. 147 alin. 1 şi 2 C.p.

ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele. 4. Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza prin:

- fapta de îngrădire a folosinTei sau exerciTiului drepturilor vreunui cetăTean - fără nici o justificare legală, făptuitorul îl împiedică pe

un cetăTean să folosească drepturile pe care le are sau să le exercite în

întregime.

- fapta de creare pentru un cetăTean a unor situaTii de inferioritate - fără nici o justificare legală, făptuitorul îi creează persoanei vătămate, o

situaTie defavorabilă în raport cu ceilalTi cetăTeni. În ambele cazuri, fapta

este săvârşită pe temei de rasă, naTionalitate, etnie, limbă, religie, gen,

orientare sexuală, opinie, apartenenTă politică, convingeri, avere, origine

socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecTie

HIV/SIDA.

InfracTiunea poate fi săvârşită şi printr-o inacTiune, cum ar fi, de

exemplu, neangajarea unei persoane într-un post vacant, deşi îndeplineşte

toate condiTiile pentru a fi angajată în acel post etc.

5. Latura subiectivă presupune intenTia directă. InfracTiunea

există numai dacă fapta a fost săvârşită pe temei de rasă,

naTionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie,

apartenenTă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă,

dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecTie HIV/SIDA, în caz

contrar fapta se încadrează în dispoziTiile art. 246 C.p., constituind

infracTiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. 6. Tentativa şi consumarea. Tentativa nu se pedepseşte. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care acTiunea

făptuitorului este dusă până la capat, moment în care se produce urmarea

socialmente periculoasă, adică lezarea unui drept al persoanei.

7. SancTiunea constă în închisoare de la 6 luni la 5 ani. 8. Forma agravată. Potrivit art. 248

1 C.p., infracTiunea are

formă agravată dacă faptele din art. 247 au avut consecinTe deosebit de grave, în accepTiunea prevederilor art. 146 C.p.

SancTiunea constă în închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

79

Abuzul în serviciu contra intereselor publice (art. 248) 1. NoTiune şi definiTie. InfracTiunea constă în fapta

funcTionarului public, care, în exerciTiul atribuTiilor sale de serviciu, cu

ştiinTă, nu îndeplineşte un act ori în îndeplineşte în mod defectuos şi

prin aceasta cauzează o tulburare însemnată a bunului mers al unui

organ sau al unei instituTii de stat ori al unei alte unităTi din cele la care

se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale care asigură buna desfăşurare a activităTii de serviciu prin îndeplinirea cu corectitudine de

către funcTionarii publici a îndatoririlor lor de serviciu. Obiectul juridic

secundar constă în relaTiile sociale cu caracter patrimonial sau, după caz,

cele privind desfăşurarea normală a activităTii organelor, instituTiilor de

stat ori celorlalte unităTi la care se referă art. 145 C.p.

Abuzul în serviciu contra intereselor publice are caracter

subsidiar, în raport cu alte infracTiuni al căror subiect este un

funcTionar public sau un alt funcTionar, în sensul că fapta de exercitare

abuzivă a îndatoririlor de serviciu, care a produs una din urmările

prevăzute în art. 248 C.p., se încadrează în dispoziTiile acestui text de lege

numai dacă nu are o incriminare distinctă în Codul penal sau într-o lege

specială. 3. Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcTionar public

sau de alt funcTionar. Deosebirea dintre proprietatea publică şi proprietatea privată nu prezintă interes pentru calificarea faptei prevăzute de legea penală ca infracTiune de abuz în serviciu contra intereselor publice. Săvârşeşte infracTiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice – de exemplu – angajatul unei cooperative de consum care, prin îndeplinirea defectuoasă a unor acte, în exerciTiul atribuTiilor sale de serviciu, a cauzat o tulburare bunului mers al cooperativei, sau conducătorul auto care face transporturi clandestine cu autovehiculul unităTii, obTinând venituri necuvenite. ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele.

4. Latura obiectivă. Elementul material se poate realizeaza: - printr-o inacTiune, constând în neîndeplinirea unui act, ori - printr-o acTiune, constând în îndeplinirea defectuoasă a unui act,

în sensul de atribuTiune de serviciu. În practica judiciară s-a considerat că

întruneşte elementele infracTiunii, fapta constând în folosirea unui

tractor sau a unei maşini pentru efectuarea unor transporturi în folosul

unor cetăTeni, în schimbul unor sume de bani sau în interes personal.

AcTiunea sau inacTiunea prin care se realizează elementul material al

infracTiunii trebuie să fie săvârşită de făptuitor în exerciTiul atribuTiilor sale

de serviciu, reprezentând o încălcare a acestora..

InfracTiunea poate să aibă una dintre următoarele două urmări

80

alternative - o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau

instituTii de stat ori al unei alte instituTii din cele la care se referă art. 145

C.p., sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Tulburarea însemnată a bunului mers al unei unităTi constă în

stânjenirea, în orice atingere adusă funcTionării ireprosabile, care priveşte

desfăşurarea în condiTii normale a tuturor activităTilor inerente

respectivei unităTi. Constatarea că, în cazul concret dedus judecăTii, s-a

cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unităTii este la atributul

exclusiv al instanTei de judecată, care trebuie să motiveze în mod temeinic

reTinerea acestei urmări, pe baza probelor administrate în cauză. Paguba

pricinuită patrimoniului unui organ sau instituTii de stat ori al unei alte

unităTi din cele la care se referă art. 145 C.p., trebuie să prezinte o anumită

însemnătate.

5. Latura subiectivă presupune intenTia, care poate fi

directă sau indirectă. CerinTa intenTiei şi în cazul săvârşirii faptei prin

inacTiune rezultă din expresia cu ştiinTă, folosită de legiuitor.

6. Tentativa şi consumarea. Tentativa este posibilă în cazul formei comisive, dar nu se pedepseşte.

Consumarea infracTiunii are loc, după caz, în momentul îndeplinirii în mod defectuos a actului, iar în formă omisivă, în momentul expirării termenului în care actul trebuia îndeplinit, şi se produce fie o tulburare însemnată a bunului mers a unităTii, fie o pagubă cauzată patrimoniului acesteia.

7. SancTiunea constă în închisoare de la 6 luni la 5 ani.

8. Forma agravată. Potrivit art. 2481

C.p., infracTiunea este mai gravă dacă faptele prevăzute în art. 248 au avut consecinTe deosebit de grave, în accepTiuneaprevederilor art. 146 C.p.

SancTiunea constă în închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea

unor drepturi.

NeglijenTa în serviciu (art. 249) 1. NoTiune şi definiTie. InfracTiunea constă în încălcarea din

culpă, de către un funcTionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin

neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a

cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei

instituTii de stat ori al unei alte uniăTi din cele la care se referă art. 145

sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor

legale ale unei persoane. 2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale referitoare la

corectitudinea îndeplinirii atribuTiunilor de serviciu de către funcTionarii publici, precum şi de către ceilalTi funcTionari. Obiectul juridic secundar, poate consta în relaTiile sociale privind desfăşurarea normală a activităTii

81

unui organ sau al unei instituTii de stat ori al unei alte unităTi din cele la care se referă art. 145 C.p., în relaTiile sociale cu caracter patrimonial sau, în relaTiile sociale privind interesele legale ale unei persoane.

3. Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcTionar public

sau de funcTionar. Atât în cazul regiilor autonome cât Ti al societăTilor

comerciale, funcTio- narii acestora pot fi subiecTi ai infracTiunii de

neglijenTă în serviciu. ParticipaTia penală este posibilă sub forma

participaTiei improprii. 4. Latura obiectivă. Elementul material presupune încălcarea

unei îndatoriri de serviciu şi se realizează: - printr-o inacTiune, constând în neîndeplinirea acesteia, ori - printr-o acTiune, constând în îndeplinirea defectuoasă a

respectivei îndatoriri. Prin îndatorire de serviciu se înTelege tot ceea ce cade în sarcina

unui funcTionar public sau a altui funcTionar, potrivit normelor care

reglementează serviciul respectiv. DispoziTia dată de organul ierarhic

superior care se întemeiază pe o prevedere a legii a cărei aplicare intra în

competenTa sa constituie o îndatorire de serviciu pentru subordonat, astfel

încât nerespectarea ei din culpă angajează răspunderea penală pentru

infracTiunea de neglijenTă în serviciu.

Neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu sau îndeplinirea ei în mod defectuos poate prezenta forme concrete variate, în funcTie de specificul

fiecărui serviciu, precum şi în funcTie de sfera şi natura îndatoririlor de

serviciu ale făptuitorului. Astfel, în practica judiciară s-a reTinut că încălcarea

unei îndatoriri de serviciu: fapta gestionarului care nu a comunicat din timp,

conducerii unităTii, posibilitatea degradării unor bunuri din gestiune, ca şi

stocurile greu vandabile din care cauză unitatea a suferit o pagubă, fapta

inculpatului care, conducând troleibuzul cu viteză excesivă, la o depăşire

efectuată în mod imprudent, a lovit un microbuz ce se deplasa în aceeaşi

direcTie, cu consecinTa unei pagube, fapta inculpaTilor, contabili şefi la o

cooperativă de credit, care nu şi-au îndeplinit obligaTiile privind controlul

preventiv, înlesnind săvârşirea delapidării de către casier etc.

Urmarea imediată are caracter alternativ şi presupune: - o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituTii

de stat ori al unei alte unităTi din cele la care se referă art. 145 C.p.; - o pagubă patrimoniului acesteia, ori, - o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.

5. Latura subiectivă presupune vinovăTia sub forma

culpei. Posibilitatea făptuitorului de a prevedea urmarea faptei sale nu se

apreciază în raport cu o unitate de măsură abstractă, care este cea a omului

mijlociu, ci în raport cu împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta,

precum şi în raport cu persoana făptuitorului, pregătirea şi deprinderile sale

profesionale, experienTa pe care o are în munca respectivă etc.

82

6. Tentativa şi consumarea. Tentativa nu este posibilă. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care se

produce urmarea socialmente periculoasă a faptei. 7. SancTiunea constă în închisoare de la o luna la 2 ani sau

amendă. 8. Forma agravată. Potrivit alin. 2, infracTiunea are formă

agravată, dacă fapta prevăzută în alin. 1 a avut consecinTe deosebit de

grave, în accepTiunea prevederilor art. 146 C.p.

SancTiunea constă în închisoare de la 2 la 10 ani.

Purtarea abuzivă (art. 250) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă în

întrebuinTarea de expresii jignitoare faTă de o persoană, de către un

funcTionar public în exerciTiul atribuTiilor de serviciu.

2. Obiectul juridic special constă în relaTiile sociale referitoare la

normala desfăşurare a activităTii de serviciu, relaTii care presupun

corectitudine din partea funcTionarilor. Obiectul juridic secundar constă în

relaTiile sociale referitoare la onoarea, demnitatea, integritatea corporală

ori sănătatea persoanei. 3. Obiectul material. În forma sa simplă, din alin. 1, infracTiunea

este lipsită de obiect material. În forma agravată, din alin. 3, obiectul material constă în corpul victimei faTă de care se exercită în mod nemijlocit actele de violenTă fizică.

4. Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcTionar public sau un alt funcTionar. ParticipaTia penală este posibilă, de regulă, sub toate formele.

5. Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin

acTiunea făptuitorului, constând în întrebuinTarea de expresii jignitoare faTă

de o persoană. Fapta realizează elementul material al infracTiunii numai dacă este săvârşită de un funcTionar public sau un alt funcTionar aflat în

exerciTiul funcTiei. Dacă făptuitorul este un funcTionar public însă nu s-a

aflat în exerciTiul funcTiei, nu ne aflam în prezenta infracTiunii de purtare

abuzivă, deoarece nu sunt încălcate relaTiile sociale cu privire la

corectitudinea necesară în îndeplinirea atribuTiunilor de serviciu.

Urmarea imediată constă într-o încălcare a normelor privind

îndeplinirea atribuTiunilor de serviciu şi totodată, într-o încălcare a

onoarei sau demnităTii persoanei.

6. Latura subiectivă presupune intenTia, care poate fi directă sau

indirectă. 7. Tentativa şi consumarea. Tentativa nu se pedepseşte. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care făptuitorul

întrebuinTează expresiile jignitoare faTă de o persoană cu care se află în

83

legătură cu exerciTiul funcTiei sale. InfracTiunea poate să aibă forma

continuată.

8. SancTiunea constă în închisoare de la o lună la un an sau

amendă.

9. Forme agravate. InfracTiunea are patru forme agravate,

prevăzute în alin. 2 şi 5.

I – Prima formă agravată există potrivit alin. 2, şi constă în

ameninTarea faTă de o persoană, săvârşită de către un funcTionar public

aflat în exerciTiul atribuTiilor de serviciu. Elementul material al laturii

obiective constă în fapta de ameninTare săvârşită de către un funcTionar

public. SancTiunea constă în închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă.

II – A doua formă agravată există potrivit alin. 3, şi constă în

lovirea sau alte acte de violenTă săvârşite în conditiile alin. 1. În acestă modalitate agravată, purtarea abuzivă absoarbe

infracTiunea de lovire sau alte violenTe, prevăzuta de art. 180 C.p. În acest sens, în practica judiciară s-a considerat că săvârşirea unor acte de violenTă împotriva unei persoane de către şeful postului de poliTie, pentru motivul că aceasta nu s-a prezentat la chemările anterioare pentru a fi cercetată într-o cauză aflată în curs de urmărire penală, constituie infracTiunea de purtare abuzivă, chiar şi în cazul în care fapta a fost săvârşită într-o zi nelucrătoare.

SancTiunea constă în închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă. III – A treia formă agravată există potrivit alin. 4, constând

în vătămarea corporală săvârşită de către funcTionarul public, în

condiTiile alin. 1. În acestă modalitate agravantă, purtarea abuzivă absoarbe

vătămarea corporală, prevăzută de art. 181 C.p., urmare mai gravă imputabilă

făptuitorului pe bază de praeterintenTie. SancTiunea constă în închisoare de la 6 luni la 6 ani. IV – A patra formă agravată există potrivit alin. 5, şi

constă în vătămarea corporală gravă săvârşită de către funcTionarul

public, în condiTiile alin. 1. În acestă modalitate agravantă, purtarea

abuzivă absoarbe vătămarea corporală gravă, prevăzută de art. 182 C.p.,

urmare imputabilă făptuitorului pe bază de praeterintenTie. SancTiunea constă în închisoare de la 3 la 12 ani.

84

NeglijenTa în păstrarea secretului de stat (art. 252) 1. NoTiune şi definiTie. InfracTiunea constă în neglijenTa care are

drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui

document ce constituie secret de stat, precum şi neglijenTa care a dat

prilej altei persoane să afle un asemenea secret, dacă fapta este de natură

să aducă atingere intereselor statului. 2. Obiectul juridic constă în relaTiile referitoare la buna

desfăşurare a activităTii de serviciu, relaTii care presupun stricta păstrare a documentelor şi datelor care

constituie secrete de stat. 3. Obiectul material constă în documentul distrus, alterat,

pierdut sau sustras, în cazul în care comportarea neglijentă a făptuitorului

a avut ca urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui

document ce constituie secret de stat.

4. Subiect activ poate fi orice persoană. Cu toate acestea, se

consideră că, deşi textul de lege nu conTine în această privinTă nici o

prevedere expresă, infracTiunea de neglijenTă în păstrarea secretului de stat

nu poate fi săvârşită decât de un funcTionar public sau de alt funcTionar,

deoarece numai unei persoane cu această calitate îi pot fi încredinTate

spre păstrare secrete de stat şi tot numai o asemenea persoană poate avea

o comportare neglijentă în păstrarea secretului încredinTat. ParticipaTia

penală este posibilă sub forma participaTiei improprii.

5. Latura obiectivă. Elementul material presupune o comportare

neglijentă a făptuitorului în păstrarea secretului de stat, care semnifică nu

numai lipsa de grijă a făptuitorului, ci şi nesocotinTa, imprudenTa,

nepăsarea, ca şi nedibăcia acestuia în păstrarea documentelor sau datelor

ce constituie secrete de stat. Pentru existenTa infracTiunii este necesar ca

fapta incriminată, comportarea neglijentă, să conducă la una dintre

următoarele consecinTe alternative:

- distrugerea, constând în desfiinTarea, nimicirea entităTii fizice a

documentului. - alterarea, constând în degradarea, chiar şi numai parTială a

documentului. - pierderea, presupune întreruperea contactului material cu

documentul, ieşirea acestuia din posesia celui îndreptăTit - sustragerea unui document ce constituie secret de stat ori,

presupune un act de deposedare urmat de imposedarea făptuitorului cu respectivul document.

- să constituie un prilej dat altei persoane de a afla un astfel de secret, prin care se înTelege situaTia în care o persoană, profitând de comportarea neglijentă a faptuito- rului, ia cunoştinTă de un astfel de

85

secret. Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru interesele

statului, deoarece fapta trebuie să fie de natură să aducă atingere intereselor statului.

6. Latura subiectivă. InfracTiunea se săvârşeşte cu vinovăTie sub

forma culpei. 7. Tentativa şi consumarea. Tentativa nu este posibilă. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care comportarea

neglijentă a făptuitorului are una dintre urmările alternative prevăzute în

textul de incriminare, moment în care se produce urmarea socialmente

periculoasă, starea de pericol pentru interesele statului. 8. SancTiunea constă în închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Conflictul de interese (art. 253) 1. NoTiune şi definiTie. InfracTiunea constă în fapta funcTionarului

public care, în exerciTiul atribuTiilor de serviciu, îndeplineşte un act

ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau

indirect, un folos material pentru sine, soTul său, o rudă ori un afin până

la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în

raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a

beneficiat ori beneficiză de servicii sau foloase de ori natură. 2. Obiectul juridic este reprezentat de relaTiile sociale cu privire

la corectitudinea funcTionarilor publici în îndeplinirea atribuTiunilor de serviciu.

3. Obiectul material. InfracTiunea nu are obiect material. 4. Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcTionar public. ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele. Instigator sau

complice poate fi orice persoană. 5. Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin: - îndeplinirea unui act, îndeplinirea unei atribuTiuni de serviciu.

- participarea la luarea unei decizii se realizează atunci când

funcTionarul public face parte din conducerea colectivă a persoanei

juridice(de exemplu, face parte din consiliul de administraTie), calitate în

baza căreia, împreună cu ceilalTi membri, ia decizii păgubitoare pentru

instituTie, unitate etc., şi aducătoare de beneficii pentru acesta, pentru soT,

o rudă ori un afin etc. Pentru existenTa infracTiunii este necesară o situaTie premiză,

constând în aceea că funcTionarul public are competenTa îndeplinirii actului sau a participării la luarea respectivei decizii. De asemenea, este necesar ca prin îndeplinirea actului sau prin luarea deciziei să se obTină un folos material. Folosul material poate fi urmărit şi realizat pentru funcTionarul public, pentru soTul acestuia, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care

86

funcTionarul s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.

Potrivit prevederilor alin. 2, dispoziTiile legale referitoare la incriminarea conflictului de interese nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.

6. Latura subiectivă presupune intenTia, care poate fi directă

sau indirectă. În toate cazurile este necesar ca funcTionarul public să aibă

reprezentarea faptului că prin îndeplinirea actului ori prin participarea

la luarea deciziei va realiza, direct sau indirect, pentru sine, pentru

soTul său etc., un folos material, consecinTă pe care o urmăreşte ori o

acceptă. 7. Tentativa şi consumarea. Tentativa este posibilă însă nu se

pedepseşte. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care se realizează fapta incriminată, cu consecinTa obTinerii unui folos material.

8. SancTiunea constă în închisoare de la 6 luni la 5 ani şi

interzicerea dreptului de a ocupa o funcTie publică pe durată maximă.

Luarea de mită (art. 254) 1. NoTiune şi definiTie. InfracTiunea constă în fapta funcTionarului

care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care

nu i se cuvin, ori accepăa promisiunea unor astfel de foloase sau nu o

respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea

unui act privitor la îndatoririle sale se serviciu sau în scopul de a face un

act contrar acestor îndatoriri. 2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale referitoare la buna

desfăşurare a activităTii de serviciu. 3. Obiectul material. Luarea de mită este lipsită, de regulă, de

un obiect material. Totuşi, dacă acTiunea făptuitorului priveşte în mod direct un

bun, infracTiunea are şi un asemenea obiect, constând în bunul respectiv. 4. Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcTionar,

în accepTiunea prevederilor art. 147 C.p. cum ar fi, de exemplu: administratorul unei societăTi comerciale, medicul de circumscripTie, revizorul vamal, militarul în termen, care se află în serviciul temporar al Ministerului de Interne, şi care, în calitate de santinelă, exercită o însărcinare ce constă în controlul trecerii frontierei, primarul unei comune, care a pretins şi a încasat de la un localnic o sumă de bani, în scopul efectuării unor menTiuni favorabile acestuia în registrul agricol etc. Calitatea cerută de textul incriminator exista chiar şi atunci când funcTionarul are atribuTii limitate în legatură cu îndeplinirea actului, cum ar fi atunci când are competenTa de a acorda avizul favorabil, fără de care cererea de obTinere a unei autorizaTii nu poate fi supusă aprobării, sau

87

când are competenTa de a efectua un act, ce reprezintă o parte din actul final, constând în dosarul de pensie. ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele. Mituitorul nu este participant la infracTiunea de luare de mită, deoarece acesta este autor al unei infracTiuni distincte, darea de mită, art. 255 C.p.

5. Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza fie printr-o acTiune, fie printr-o inacTiune. AcTiunea se realizează prin una

dintre următoarele trei modalităTi alternative:

- pretinderea; - primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin făptuitorului,

ori - acceptarea promisiunii unor astfel de foloase. A pretinde ceva înseamnă a cere ceva, a formula o pretenTie,

initiativa îi aparTine făptuitorului. În practica judiciară s-a considerat că infracTiunea se realizează prin: fapta unui funcTionar de a solicita o sumă de bani cu titlu de împrumut, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, deoarece întrebuinTarea banilor pentru o perioadă de timp este de natură să asigure un beneficiu împrumutatului, iar împrumutul constituie un folos în sensul dispoziTiilor art. 254 C.p.

A primi ceva înseamnă a prelua, a lua ceva în posesie, situaTie în care iniTiativa îi aparTine mituitorului.

A accepta o promisiune înseamnă a-şi exprima acordul cu privire la promisiunea facută de cineva.

InacTiunea presupune nerespingerea promisiunii unor astfel de foloase. Sfera noTiunii de foloase este largă, incluzând orice avantaj de natură patrimonială. Banii sau foloasele trebuie să fie pretinse, primite etc. cu titlu de contraechivalent a conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă, adică pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

AcTiunea sau inacTiunea făptuitorului trebuie să fie anterioară îndeplinirii, neîndeplinirii etc. actului pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc. făptuitorul pretinde sau primeşte banii sau foloasele. Dacă făptuitorul primeşte bani sau alte foloase după îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu şi la care era obligat în temeiul acestora, fapta nu constituie luare de mită, ci infracTiunea de primire de foloase necuvenite, art. 256 C.p. Fapta constituie luare de mită atunci când făptuitorul primeşte banii sau foloasele în timpul îndeplinirii actului, dar şi atunci când funcTionarul primeşte banii sau foloasele după îndeplinirea actului, dar pe baza unei înTelegeri anterioare. Actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc. funcTionarul pretinde, primeşte etc. bani sau foloase trebuie să facă parte din sfera atribuTiilor de serviciu ale acestuia, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în caz contrar, fapta constituie, eventual, o

88

altă infracTiune.

6. Latura subiectivă presupune intenTia directă. Făptuitorul

acTionează cu un scop special: îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea

îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau efectuarea

unui act contrar acestor îndatoriri. Legea nu cere însă ca scopul urmărit

prin săvârşirea faptei să fie efectiv realizat. Chiar dacă, ulterior săvârşirii

acTiunii sau inacTiunii incriminate, făptuitorul nu are conduita la care s-a

angajat, fapta sa se încadrează în dispoziTiile art. 254 C.p.

7. Tentativa şi consumarea. Tentativa infracTiunii nu se

pedepseşte.

Consumarea infracTiunii are loc în momentul săvârşirii acTiunii

sau a inacTiunii incriminate, în momentul pretinderii sau primirii banilor

sau foloaselor necuvenite ori în momentul în care făptuitorul acceptă sau

nu respinge promisiunea unor asemenea foloase. Orice activitate

ulterioară acestui moment, constând, de exemplu, în refuzul primirii

folosului promis ori restituirea acestuia, nu are nici o influenTă asupra

existenTei infracTiunii. 8. SancTiunea constă în închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea

unor drepturi. 9. Forma agravată. Potrivit alin. 2, infracTiunea este mai gravă

dacă fapta prevăzută în alin. 1, a fost săvârşită de un funcTionar cu

atribuTii de control.

Agravanta ia în considerare calitatea specială a făptuitorului care este un funcTionar cu atribuTii de control. AtribuTiile de control constituie o

condiTie a subiectului formei calificate a infracTiunii de luare de mită, şi

presupun examinarea sau analiza permanentă ori periodică a unei

activităTi sau situaTii, în vederea urmăririi evoluTiei acesteia sau luării de

măsuri de remediere, iar nu simpla constatare, surprindere sau înregistrare

a unei realităTi. În acest sens, în practica judiciară s-a considerat că se va

încadra în forma agravată, fapta săvârşită, în condiTiile alin. 1, de către

funcTionarul care are calitatea de controlor vamal.

SancTiunea constă în închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea

unor drepturi.

10. Confiscarea specială. Potrivit alin. 3, banii, valorile sau orice

alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă

acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor

în bani.

89

Darea de mită (art. 255) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă

în promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, în

modurile şi scopurile arătate în art.254 C.p. 2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale referitoare la

activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare este incompatibilă cu săvârşirea unor fapte decorupere asupra funcTionarilor. Darea de mită este o infracTiune în legătură cuserviciul şi are caracter autonom, existând şi fără o luare de mită, atunci când funcTionarul respinge oferta care i se face.

3. Obiectul material. InfracTiunea este lipsită, de regulă, de un obiect material.

Totuşi, dacă acTiunea făptuitorului se referă la un anumit bun,

infracTtiunea are şi un astfel de obiect, constând în acel bun. 4. Subiect activ poate fi orice persoană. ParticipaTia penală este

posibilă atât înforma coautoratului cât şi în forma instigării sau a complicităTii.

5. Latura obiectivă. Elementul material se poate realizat prin:

- promisiunea, care se referă la avantajul pe care îl va avea

funcTionarul dacă va acTiona în sensul dorit de către mituitor. În această

modalitate, fapta constituie infracTiune chiar dacă funcTionarul nu acceptă

promisiunea facută.

- oferirea, care presupune prezentarea folosului pe care funcTionarul urmează să-l primească. Şi în această modalitate, fapta

constituie infracTiune chiar dacă funcTionarul nu acceptă oferta făcută.

- darea de bani sau alte foloase unui funcTionar, care presupune

actul corelativ al primirii. Fapta se realizează în modurile şi scopurile

arătate în art .254 C.p., adică pentru ca funcTionarul să îndeplinească,

să nu îndeplinească, ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la

îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor

îndatoriri. Pentru existenTa infracTiunii, fapta trebuie să fie anterioară,

concomitentă sau imediat după îndeplinirea, neîndeplinirea etc. actului

avut în vedere de mituitor, în caz contrar, nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracTiunii de dare de mită. În toate cazurile, este necesar

ca actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc. mituitorul promite,

oferă sau dă funcTionarului banii sau foloasele să fie un act privitor la

îndatoririle sale de serviciu. În acest sens, în practica judiciară s-a reTinut

că dare de mită, fapta celui care, având asupra sa bunuri sustrase dintr-o

întreprindere, îi oferă o sumă de bani paznicului acesteia pentru a nu-l

preda organelor de poliTie, deoarece şi paznicul are ca îndatorire de

serviciu descoperirea faptelor de sustragere şi denunTarea lor celor în

drept.

90

AcTiunea poate fi săvârşită direct sau indirect. InfracTiunea există chiar dacă ulterior promisiunea sau oferta facută nu este urmată de executare.

6. Latura subiectivă presupune intenTia directă. Mituitorul acTionează cu un scop special, şi anume îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale celui asupra căruia săvârşeşte actul de corupere, ori efectuarea unui act contrar respectivelor îndatoriri. Fapta constituie infracTiunea de dare de mită chiar dacă scopul nu este realizat.

7. Tentativa şi consumarea. Tentativa infracTiunii nu se

pedepseşte. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care se promite,

se oferă ori se dă funcTionarului banii sau foloasele, în scopul şi în condiTiile arătate în art. 254 C.p., moment în care se produce şi urmarea periculoasă a faptei.

8. SancTiunea constă în închisoare de la 6 luni la 5 ani. 9. Confiscarea specială. Potrivit alin. 4, banii, valorile sau orice

alte bunuri care au făcut obiectul dării de mită se confiscă, iar dacă

acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor

în bani. Confiscarea specială are loc chiar dacă oferta nu a fost urmată de

acceptare.

10. Cauza specială care înlătură caracterul penal al faptei.

Potrivit alin. 2, fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie

infracTiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de

către cel care a luat mită. Legiuitorul a consacrat o cauză specială de

înlăturare a caracterul penal al faptei, care se întemeiază pe lipsa de

vinovăTie a făptuitorului. 11. Cauza specială de nepedepsire. Potrivit alin. 3, mituitorul

nu se pedepseşte dacă denunTă autorităTii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracTiune. Cauza specială de nepedepsire este aplicabilă dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele trei condiTii:

- mituitorul trebuie să denunTe fapta. Fapta se consideră denunTată, de exemplu, şi în cazul în care mituitorul, fiind urmărit pentru o altă infracTtiune, face o declaraTie prin care aduce la cunoştinTa organului de urmărire penală fapta sa de dare de mită, precum şi fapta funcTionarului care a primit mita. Nu constituie însă o denunTare, în sensul dispoziTiilor art. 255 alin. 3 C.p., recunoaşterea făcută de făptuitor în faTa organului de urmărire penală care a constatat săvârşirea infracTiunii.

- denunTarea trebuie făcută unei autorităTi, chiar şi unei autorităTi necompetente a efectua urmărirea penală în această materie.

- denunTarea trebuie făcută mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat. În literatura de specialitate s-a arătat că dispoziTiile art. 255 alin. 3 C.p. au menirea de a preveni săvârşirea infracTiunii de luare de

91

mită prin crearea pentru cel care ar fi ispitit să ia mită a temerii că va fi denunTat. NesancTionarea mituitorului care denunTă fapta nu se justifică în măsura în care se justifică nesancTionarea făptuitorului care denunTă fapta în cazul altor infracTiuni (complot, nedenunTare, nedenunTarea unor infracTiuni, asocierea pentru săvârşirea de infracTiuni).

12. Restituirea bunurilor. Potrivit prevederilor alin. 5, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. 2 şi 3.

Primirea de foloase necuvenite (art. 256) 1. NoTiune şi definiTie. Potrivit alin. 1, infracTiunea constă în

primirea de către un funcTionar, direct sau indirect, de bani ori alte

foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcTiei sale şi la care era

obligat în temeiul acesteia.

2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, la corectitudinea funcTionarilor în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

3. Obiectul material. Deşi, de regulă, lipsită de un obiect material, infracTiunea poate avea, în unele cazuri, şi un astfel de obiect.

4. Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcTionar. ParticipaTia penală

este posibilă sub toate formele. 5. Latura obiectivă. Elementul material constă în acTiunea

făptuitorului de a primi bani sau alte foloase. Această acTiune trebuie să aibă loc după îndeplinirea de către făptuitor a unui act. Dacă făptuitorul primeşte banii sau foloasele înainte de îndeplinirea actului, fapta constituie infracTiunea de luare de mită şi nu infracTiunea de primire de foloase necuvenite. De asemenea, fapta constituie luare de mită şi nu infracTiunea de primire de foloase necuvenite, dacă banii sau foloasele se primesc după îndeplinirea actului, dar pe baza unei înTelegeri prealabile. Actul după a cărui îndeplinire făptuitorul primeşte banii sau foloasele trebuie să fie un act îndeplinit în virtutea funcTiei şi, în acelaşi timp, un act la care făptuitorul era obligat în temeiul acesteia. Actul nu poate fi decât un act licit, spre deosebire de luare de mită, în cazul căreia actul poate fi şi ilicit. Dacă făptuitorul a îndeplinit actul cu încălcarea îndatoririlor sale de serviciu, fapta nu constituie infracTiunea de primire de foloase necuvenite, ci, după caz, infracTiunea de neglijenTă sau abuz în serviciu, art. 249 C.p.,ori infracTiunea de luare de mită, art. 254 C.p., dacă pentru îndeplinirea actului incorect, făptuitorul a primit bani sau alte foloase.

FuncTionarul poate primi banii sau foloasele direct, ori indirect, prin intermediar.

Intermediarul va răspunde, după caz, pentru instigare sau

92

complicitate.

6. Latura subiectivă presupune vinovăTia sub forma intenTiei. 7. Tentativa şi consumarea. Tentativa infracTiunii nu se

pedepseşte. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care făptuitorul,

după îndeplinirea actului, primeşte banii sau foloasele. InfracTiunea

poate fi săvârşită în forma continuată.

8. SancTiunea constă în închisoare de la 6 luni la 5 ani. 9. Confiscarea specială. Potrivit alin. 2, banii, valorile sau

orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Traficul de influenTă (art. 257) 1. NoTiune şi definiTie. InfracTiunea constă în primirea ori

pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de

daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o

persoană care are influenăa sau lasă să se creadă că are influenTă asupra

unui funcTionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră

în atribuTiile sale de serviciu. 2. Obiectul juridic constă în relaTiile sociale referitoare la

activitatea de serviciu, relaTii care sunt incompatibile cu orice intervenTie, reală sau imaginară, de natură a-i

ştirbi prestigiul şi a-i perturba normala desfăşurare. 3. Obiectul material. De regulă, infracTiunea este lipsită de

obiect material. Dacă făptuitorul primeşte un bun, va exista şi un

obiect material, constând în bunul respectiv.

4. Subiect activ poate fi orice persoană. Dacă fapta este săvârşită

de un funcTionar, iar acesta are şi el atribuTii în legătură cu actul pe care

urmează să-l îndeplinească funcTionarul de a cărui favoare se prevalează,

există un concurs de infracTiuni între luare de mită, art. 254 C.p. şi

trafic de influenTă, art. 257 C.p., cu condiTia ca făptuitorul să fi

asigurat persoana că va beneficia şi de serviciile care intră în competenTa

sa. ParticipaTia penală este posibilă sub toate formele.

5. Latura obiectivă. Elementul material poate fi realizat prin: - primirea de bani sau alte foloase, care presupune preluarea de

către făptuitor a unei sume de bani, a unui bun sau altor foloase. - pretinderea de bani sau alte foloase, care înseamnă formularea

de către făptuitor,în mod expres sau tacit, a cererii ca să i se dea o sumă de bani, un bun etc. În practica judiciară s-a considerat, că există infracTiunea de trafic de influentă şi atunci când făptuitorul a pretins o sumă de bani cu împrumut, pentru a interveni pe lângă un funcTionar ca să se rezolve cererea solicitantului.

- acceptarea de promisiuni de daruri, presupune manifestarea

93

acordului cu privire la promisiunile făcute sau darurile oferite.În oricare dintre modalităTile alternative, fapta poate fi săvârşită direct sau indirect, prin intermediar, care va răspunde în calitate de complice. Dacă persoana care cumpără influenTa este cea care recurge la serviciile unui intermediar, acest intermediar nu răspunde penal, după cum nu răspunde nici persoana în numele căreia acTionează.

Este necesar ca făptuitorul să aibă influenTă sau să lase să se creadă că are influenTă asupra unui funcTionar. CerinTa legii este îndeplinită şi atunci când făptuitorul nu dezminte afirmaTiile făcute de o altă persoană că ar avea influenTăasupra funcTionarului. Nu interesează dacă făptuitorul a precizat sau nu numele funcTionarului asupra căruia are sau a lasat să se creadă ca are influenTă, fiind suficient să-l fi determinat numai prin calitatea acesteia. Făptuitorul trebuie să promită că va interveni la acel funcTionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuTiile sale de serviciu. InfracTiunea există indiferent dacă intervenTia promisă a avut sau nu loc şi indiferent dacă s-a urmărit efectuarea unui act legal sau ilegal. Dacă făptuitorul face în mod efectiv intervenTia pe care a promis-o pentru a-l determina pe funcTionar la o acTiune sau inacTiune ilicită, răspunderea sa penală se stabileşte atât pentru infracTiunea de trafic de influenTă cât şi pentru instigare la abuz în serviciu, iar dacă făptuitorul cumpăra favoarea funcTionarului, răspunderea sa penală se stabileşte pentru infracTiunea de trafic de influenTă şi pentru infracTiunea de dare de mită.

Fapta trebuie să aibă loc mai înainte ca funcTionarul asupra căruia

are sau a lăsat să creadă că are influenTă să fi îndeplinit respectivul act.

Dacă făptuitorul pretinde sau primeşte banii sau foloasele după ce

funcTionarul a îndeplinit actul, fapta nu constituie infracTiunea de trafic de influenTă, ci, eventual, infracTiunea de înşelăciune.

6. Latura subiectivă presupune intenTia directă. Latura subiectivă

a infracTiunii include şi scopul determinării funcTionarului să facă sau să

nu facă un act ce intră în atribuTiile sale de serviciu. InfracTiunea există

indiferent dacă scopul a fost sau nu realizat.

7. Tentativa şi consumarea. Tentativa nu se pedepseşte. Consumarea infracTiunii are loc în momentul în care făptuitorul

pretinde, primeşte bani sau alte foloase ori acceptă promisiunea unor foloase sau daruri. Cu alte cuvinte,infracTiunea se consumă în momentul în care făptuitorul îşi vinde influenTa, reală sau imaginară, indiferent dacă ulterior, intervine sau nu pe lângă funcTionar, iar dacă intervine, indiferent dacă reuşeşte sau nu să-l influenTeze în sensul dorit.

8. SancTiunea constă în închisoare de la 2 la 10 ani. 9. Confiscarea specială. Potrivit alin. 2, dispoziTiile art. 256

alin. 2 se aplică în mod corespunzător. Banii, valorile sau orice alte

bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul

este obligat la plata echivalentului lor în bani. Foloasele se confiscă de la

94

orice persoană la care s-ar găsi, inclusiv de la cel care le-a dat, dacă i-au

fost restituite de făptuitor. Dacă însă, cumpărătorul de influenTă a denunTat

fapta organului de urmărire penală mai înainte ca acesta să fi fost sesizat,

foloasele i se restituie, nemaifiind aplicabile dispoziTiile referitoare la

confiscare.

95

DREPT PROCESUAL PENAL

Tema I – Procedura plângerii prealabile

1. Plângerea prealabila – institutie a dreptului penal si dreptului procesual

penal

2. Conditiile de fond si de forma pentru introducerea plângerii prealabile

3. Autoritatile publice judiciare penale la care se introduce plângerea

prealabila

4. Particularitati ale desfasurarii procesului penal în cauzele în care legea

penala cere plângerea prealabila a persoanei vatamate

Tema a II-a – Judecata în prima instanta în cauzele penale

1. Obiectul judecatii în prima instanta

2. Participantii la judecata în prima instanta. Pozitie procesuala

3. Principiile specifice fazei de judecata, cu privire speciala la judecata în

prima instanta

4. Masurile premergatoare pentru sedinta de judecata în prima instanta

5. Sedinta de judecata în prima instanta:

constituirea instantei de judecata si rezolvarea chestiunilor prealabile

cercetarea judecatoreasca

dezbaterile judiciare

6. Cereri, exceptii, extinderi care pot influenta desfasurarea sedintei de

judecata:

restituirea cauzei la procuror pentru refacerea sau completarea urmaririi

penale

schimbarea încadrarii juridice a faptei în cursul judecatii în prima instanta

extinderea obiectului judecatii în prima instanta

7. Deliberarea si hotarârea primei instante de judecata:

deliberarea si luarea hotarârii

sentinta penala

efectele sentintei penale.

96

PROCEDURA PLÂNGERII PREALABILE

Pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, în cazul unor

infracţiuni, legea penală cere plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Dacă persoana vătămată a depus la organul judiciar competent plângerea

prealabilă, poate oricând să retragă această plângere. Depunerea plângerii

prealabile cât şi retragerea acesteia – de regulă – nu sunt supuse cenzurii

organelor judiciare penale. Legea penală prevede însă şi unele excepţii, în

sensul că în lipsa plângerii prealabile, procesul penal poate fi pornit şi

acţiunea penală este pusă în mişcare din oficiu: când persoana vătămată

este lipsită de capacitatea de exerciţiu ori este cu capacitate de exerciţiu

restrânsă sau în cazul infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi vătămare

corporală, de această dată persoana vătămată având capacitate de

exerciţiu dar face parte din aceeaşi familie cu infractorul. Dacă persoana

vătămată a făcut plângerea prealabilă şi doreşte să-şi retragă plângerea,

voinţa acesteia nu este supusă cenzurii organelor judiciare şi produce

efecte juridice potrivit legii, cu excepţia situaţiei în care inculpatul cere

continuarea procesului penal spre a se dovedi o situaţie de fapt sau de

drept faţă de care acţiunea penală apare ca fiind lipsită de temei – şi de

aici o soluţie de scoatere de sub urmărire penală ori de achitare, rezolvări

care sunt mai favorabile pentru învinuit şi inculpat decât încetarea

urmăririi penale, respectiv încetarea procesului penal. În ce priveşte

împăcarea părţilor, aceasta este posibilă numai în cazul infracţiunilor

anume prevăzute de lege (în majoritatea situaţiilor este vorba de unele

infracţiuni pentru care legea penală cere plângerea prealabilă, dar legea

penală permite împăcarea părţilor şi în cazul infracţiunii de seducţie la

care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu).

Plângerea prealabilă este, în primul rând, o instituţie a dreptului

penal, deoarece apare ca o condiţie suspensivă de îndeplinirea căreia este

condiţionată tragerea la răspundere penală a celor ce au comis infracţiuni

din acestă categorie. Este, în al doilea rând şi o instituţie a procesului

penal deoarece în lipsa plângerii prealabile procesul penal nu poate

începe şi nici acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare; de asemenea,

plângerea prealabilă este un mod special sesizare al organelor de urmărire

penală.

97

Plângerea prealabilă a persoanei vătămate constituie, asemenea

plângerii prin care sunt sesizate organele de urmărire penală,

încunoştiinţarea făcută de persoana vătămată, adresată organelor de

urmărire penală, în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni prin care i s-a

cauzat o vătămare fizică, morală sau materială. Pentru ca acestă

încunoştiinţare să prezinte caracterele unei plângeri prealabile se cere:

- încunoştinţarea făcută de persona vătămată să privească o

infracţiune pentru care legea penală cere plângerea prealabilă a persoanei

vătămate;

- încunoştinţarea să fie făcută de către persoana vătămată

personal; în ce priveşte persoanele vătămate ce nu au capacitatea de

exerciţiu, plângerea prealabil este formulată de reprezentantul legal, iar în

cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, plângerea este

făcută de persoana vătămată dar cu încuviinţarea reprezentantului legal.

Legea penală prevede în mod expres şi situaţii în care acţiunea penală

poate fi pusă în mişcare şi din oficiu, deşi legea cere plângere prealabilă;

am arătat aceste situaţii, anterior. În această materie, legea nu admite

substituiţii procesuali, în sensul că o altă persoană nu poate face

plângerea prealabilă pentru persoana vătămată;

- încunoştiinţarea făcută de către persoana vătămată să fie

adresată organelor judiciare competente, în termen de 2 luni. Este un

termen cu o natură juridică specială, în sensul că prezintă trăsături şi ale

termenelor substanţiale, deoarece de respectarea acestuia este

condiţionată tragerea la răspundere penală a infractorului; prezintă şi

trăsături ale termenelor procedurale deoarece de respectarea acestuia este

condiţionată începerea procesului penal, sesizarea organului de urmărire

penală. Întrucât termenul de 2 luni prezintă şi trăsături ale termenelor

procedurale, se calculează potrivit regulilor referitoare la termenele

procedurale. Acest termen începe să curgă de la data când persoana

îndreptăţită a face plângerea (persoană vătămată ori reprezentant legal) a

cunoscut cine este făptuitorul (nu de la dat comiterii faptei). Se calculează

potrivit sistemului calendaristic, în sensul că expiră în ziua

corespunzătoare a ultimei luni (20 mai – 20 iulie), cu precizarea că este

un termen ce se propagă (ultima zi a termenului cade într-o zi

nelucrătoare, plângerea prealabilă putând fi depusă în următoarea zi

lucrătoare), dar se şi abreviază (dacă ultima lună nu are zi

98

corespunzătoare lunii în care a început să curgă, respectivul termen expiră

în ultima zi a ultimei luni, 31 decembrie 2007 – 29 februarie 2008);

- plângerea prealabilă să fie depusă la autoritatea judiciară

competentă, potrivit legii, şi anume, plângerea prealabilă se adresează

numai organului de urmărire penală competent a efectua urmărirea penală

în raport de competenţa după materie şi calitatea făptuitorului, cât şi în

raport de competenţa teritorială.

Este posibil ca plângerea să fie greşit interpretată – fiind depusă

la instanţa judecătorească în loc de organul de urmărire, deşi chestiunea

prezenta interes în condiţiile reglementării anterioare Legii nr. 356/2006,

ori faţă de reglementarea în vigoare plângerea prealabilă este numai un

mod de sesizare a organului de urmărire penală şi ca urmare se depune

numai la organul de urmărire penală. Textul din legea de procedură

penală (art. 285 C. pr. pen.) nu a fost abrogat prin Legea nr. 356/2006,

ceea ce permite concluzia că dacă plângerea prealabilă se depune de către

persoana vătămată la o instanţă judecătorească în loc de organul de

urmărire penală, această plângere prealabilă produce totuşi efecte

juridice, spre deosebire de situaţia în care ar fi adresată unei alte autorităţi

publice a statului decât o instanţă judecătorească. Chestiunea prezintă

interes în ce priveşte respectarea termenului de două luni în care se

depune plângerea prealabilă, şi legea prevede că în această situaţie este

îndeplinită cerinţa privitoare la respectarea termenului dacă plângerea

prealabilă a fost depusă înăuntrul termenului la organul judiciar

necompetent. Pentru aceasta se cere, ca plângerea prealabilă să fi fost

depusă, în mod greşit la instanţă judecătorească în loc de organul de

urmărire penală, nu se aplică acest text de lege dacă plângerea prealabilă

a fost depusă la altă autoritate publică a statului (guvern, prefectură);

organul judiciar necompetent - adică instanţa judecătorească - are

obligaţia de a trimite plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul

judiciar competent - adică la organul de urmărire penală - fiind indiferent

dacă a fost înregistrată la acest organ după expirarea termenului de două

luni.

încunoştinţarea făcută de către persoana vătămată să aibă un

anume conţinut şi anume: o descriere a faptei comise, arătarea

făptuitorului; probele şi mijloacele de probă pe care le consideră

concludente şi utile cauzei, dacă se constituie parte civilă. Nu se cere a

99

face declaraţie de participare ca parte vătămată deoarece, se consideră, că

prin simpla depunere a plângerii prealabile persoana vătămată şi-a

manifestat şi voinţa de a participa ca parte vătămată. În ce priveşte

indicarea făptuitorului, se face deosebire după cum plângerea prealabilă

se depune la organul de urmărire penală ori la instanţa de judecată: când

este sesizat organul de urmărire este posibil ca urmărirea penală să se

desfăşoare numai în legătură cu fapta şi în vederea identificării

făptuitorului; se impune a se face precizarea că din moment pe persoana

vătămată a sesizat organul de urmărire penală, acesta este obligat să

îndeplinească acte de cercetare penală în legătură cu fapta şi în vederea

identificării făptuitorului, cu precizarea că termenul de două luni începe a

curge de la data când organul de urmărire penală a comunicat persoanei

vătămate cine este făptuitorul şi dacă persoana vătămată nu face plângere

prealabilă procesul penal nu poate continua.

- forma în care se face plângerea prealabilă, este forma scrisă,

însă persoana vătămată adresându-se organului de urmărire penală,

plângerea prealabilă se poate face şi în formă orală, cu obligaţia pentru

organul de urmărire de a consemna într-un proces-verbal cele sesizate,

după care persoana vătămată semnează.

În legătură cu plângerea prealabilă, ca mod de sesizare al

organelor judiciare penale, pot fi luate în discuţie unele chestiuni speciale

în ce priveşte legătura acestei instituţii a procesului penal, cu alte instituţii

de drept procesual penal, şi anume:

- faţă de reglementarea în vigoare, întrucât în toate cauzele

penale la care legea penală cere plângerea prealabilă a persoanei vătămate

şi această plângere se depune la organul de urmărire penală în vederea

efectuării urmăririi penale, rechizitoriul procurorului constituie actul de

sesizare al instanţei judecătoreşti;

- în cazul infracţiunilor pentru care legea penală cere plângerea

prealabilă a persoanei vătămate, persoana vătămată prin voinţa sa poate

influenţa desfăşurarea procesului penal, în sensul că nu formulează

plângere prealabilă ori şi-o retrage – ca acte unilaterale de voinţă – ori se

poate împăca cu infractorul, ceea ce constituie obstacole în calea

desfăşurării procesului penal, cu excepţiile prevăzute de lege;

- dacă oricare dintre infracţiunile pentru care legea penală cere

plângerea prealabilă a persoanei vătămate este flagrantă şi este constatată

100

ca atare de către organul de urmărire penală, deşi regula generală este că

nu se poate îndeplini nici un act de către organul de urmărire în lipsa

plângerii prealabile, totuşi în ce priveşte infracţiunile flagrante, legea

instituie obligaţia constatării acestor infracţiuni şi întocmirea unui proces-

verbal de constatare de către organul de urmărire penală, chiar în lipsa

plângerii prealabile. În continuare se procedează astfel: dacă pentru

infracţiunea constatată este obligatorie efectuarea urmăririi penale,

organul de urmărire cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă

formulează plângerea prealabilă, şi în caz afirmativ continuă urmărirea

penală; mai mult chiar, dacă plângerea prealabilă este formulată în 24 de

ore de la săvârşirea infracţiunii (momentul comiterii faptei coincide cu

momentul cunoaşterii făptuitorului), se aplică şi procedura urgentă de

urmărire şi de judecată. Dacă persoana vătămată nu face plângere

prealabilă, organul de urmărire penală trimite cauza procurorului pentru a

dispune neînceperea urmăririi penale;

- o ultimă chestiune, priveşte situaţia în care, fie în cursul

urmăririi penale, fie în cursul judecăţii se schimbă încadrarea juridică a

faptei, caz în care se va proceda astfel: atunci când urmărirea penală a

început pentru o infracţiune la care nu se cere plângerea prealabilă a

persoanei vătămate, dar în temeiul probelor administrate se reţine o altă

situaţie de fapt faţă de care se impune schimbarea încadrării juridice a

faptei, şi dacă faţă de noua încadrare juridică a faptei se cere plângerea

prealabilă, urmărirea penală nu mai poate continua în lipsa plângerii

prealabile. De aceea, legea prevede că organul de urmărire penală cheamă

persoana vătămată şi o întrebă dacă înţelege să facă plângere prealabilă,

iar în caz afirmativ, urmărirea penală continuă. Dacă organul de urmărire

penală a fost sesizat prin plângere, ca mod general de sesizare al

organelor de urmărire, această plângere nu se transformă în plângere

prealabilă ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei într-o

infracţiune pentru care legea penală cere plângerea prealabilă şi persoana

vătămată nu a făcut o astfel de plângere. Dimpotrivă, dacă în cursul

urmăririi penale se schimbă încadrarea juridică a faptei într–o infracţiune

pentru care nu se cere o astfel de plângere, ca urmare a schimbării

încadrării juridice, plângerea prealabilă dobândeşte caracterele unei

plângeri simple, a unei plângeri privită ca mod general de sesizare al

organelor de urmărire penală cu consecinţe procesuale corespunzătoare în

101

sensul că nu se mai pune problema retragerii plângerii prealabile ori a

împăcării părţilor. În cursul judecăţii se procedează în mod corespunzător,

ca în faza de urmărire penală, deşi art. 286 C.pr. pen. în modificarea

adusă prin Legea nr. 356/2006 nu mai are în vedere şi această ipoteză deşi

este adesea întâlnită în practica judecătorească. Astfel, dacă instanţa a fost

sesizată prin rechizitoriul procurorului cu judecarea unei infracţiuni la

care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, însă în urma

schimbării încadrării juridice a faptei, faţă de noua încadrare se cere

plângerea prealabilă, caz în care instanţa de judecată întreabă persoana

vătămată dacă înţelege să facă plângere prealabilă, iar în caz afirmativ

judecata continuă; dacă persoana vătămată nu formulează plângerea

prealabilă, instanţa dispune încetarea procesului penal.

1. FAZA DE JUDECATĂ

În toate cauzele penale, faza de judecată este faza procesuală

necesară şi obligatorie, fază ce trebuie parcursă în vederea realizării

scopului procesului penal – tragere la răspundere penală a infractorilor.

Actele procesuale şi procedurale ce formează conţinutul fazei de judecată

sunt îndeplinite de către instanţele judecătoreşti, iar pe de altă parte,

numai în faţa instanţei de judecată – ca unic organ judiciar cu atribuţii

jurisdicţionare – procurorul şi părţile pot efectua acte specifice funcţie de

învinuire, respectiv apărare, în condiţii de publicitate, oralitate,

nemijlocire şi contradictorialitate, în raport de care instanţa de judecată ia

o hotărâre prin care rezolvă acţiunea penală şi civilă născută din

infracţiune. Aşa cum se prevede în legea fundamentală, justiţia se

realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe

judecătoreşti stabilite de lege, ceea ce ne duce la concluzia că celelalte

autorităţi publice judiciare cu atribuţii în cauzele penale – procurorul ca

reprezentant al Ministerului Public şi organelor de cercetare penală – nu

pot îndeplini acte procesuale şi procedurale prin care să fie aplicate

sancţiune de drept penal celor ce au comis infracţiuni şi faţă de care s-a

desfăşurat urmărirea penală. După efectuarea urmăririi penale, când

procurorul a dispus trimiterea în judecată, urmează faza de judecată prin

care este soluţionat fondul cauzei, printr-o hotărâre judecătorească –

102

hotărâre judecătorească ce este singurul act de jurisdicţie în cauzele

penale – prin care faţă de cel judecat poate fi adoptată o soluţie de

condamnare; această hotărâre de condamnare este actul procesual fără de

care nu mai operează şi nu mai pot fi invocate cerinţele prezumţiei de

nevinovăţie; în sfârşit, hotărârea de condamnare rămasă definitivă se pune

în executare, atât în ce priveşte latura penală cât şi în ce priveşte latura

civilă. Dar, instanţa de judecată, în rezolvarea fondului cauzei, poate

adopta şi soluţia de achitare (când acţiunea penală este lipsită de temei)

ori de încetare a procesului penal (când acţiunea penală este lipsită de

obiect). Oricare dintre hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţa de

judecată, după ce au rămas definitive, fie că sunt de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal, se bucură de autoritate de

lucru judecat, ca o cucerire a procesului penal modern, în sensul că, pe

viitor, nu mai este posibilă o nouă judecată pentru aceeaşi faptă şi

persoană, chiar dacă faptei i s –ar da o altă încadrare juridică.

Aşa cum am vorbit despre obiectul fazei de urmărire penală, tot

la fel şi în ce priveşte faza de judecată se poate spune că are un anume

obiectiv, urmăreşte o anumită finalitate. În primul rând, în cursul judecăţii

se verifică – pe baza probelor administrate, în condiţiile unei şedinţe de

judecată publice, în mod nemijlocit şi în condiţii de contradictorialitate –

învinuirea ce se aduce inculpatului, atât în latura penală cât şi în latura

civilă. Pentru aceasta sunt îndeplinite acte de cercetare judecătorească dar

au loc şi dezbateri judiciare în cadrul cărora acuzarea şi apărarea, pun

concluzii în faţa instanţei de judecată în condiţiile a ceea ce se numeşte

egalitatea de arme. În al doilea rând, pe baza probelor administrate şi a

concluziilor formulate de procuror şi părţile din proces, instanţa de

judecată rezolvă fondul cauzei prin adoptarea unei soluţii de condamnare,

sau de achitare, ori de încetare a procesului penal şi prin care este

rezolvată, totodată, şi acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal,

fie că este admisă, fie că este respinsă. În al treilea rând, o hotărâre

judecătorească – fie că este pronunţată în primă instanţă sau într –o cale

ordinară de atac – poate cuprinde o eroare judiciară de fapt sau de drept.

De aceea, faza de judecată este organizată pe grade de jurisdicţie, ceea ce

dă posibilitatea ca o hotărâre judecătorească pronunţată la o instanţă

judecătorească de un grad inferior să fie verificată sub aspectul

temeiniciei şi legalităţii, ca urmare a promovării unei căi ordinare de atac,

103

în cadrul unei activităţi de judecată specifică unei căi de atac, la o

instanţă judecătorească de aceeaşi categorie şi de grad imediat ierarhic

superior. De asemenea, este posibil ca în urma parcurgerii căilor ordinare

de atac, hotărârea judecătorească rămasă definitivă să conţină fie o eroare

de fapt, fie o eroare de drept, ceea ce a impus reglementarea căilor

extraordinare de atac în vederea înlăturării unor astfel de erori. Dintre

formele de judecată la care am făcut referire mai sus, numai judecata în

primă instanţă este forma de judecată pe care trebuie să o parcurgă o

cauză penală, este obligatorie în orice cauză penală, iar hotărârea

judecătorească poate fi pusă în executare, după ce a rămas definitivă, fără

a mai fi necesară şi judecata în căile de atac, fie şi numai cele ordinare.

Judecata în căile de atac nu este obligatorie, apare ca facultativă şi are loc

numai ca urmare a promovării unei căi de atac sau a mai multor astfel de

căi de atac, dintre cele prevăzute de legea de procedură penală. Dacă se

promovează o cale de atac, de către unul sau mai mulţi dintre titularii

prevăzuţi de lege, instanţa ce soluţionează acea cale de atac, realizează un

control judecătoresc asupra hotărârii atacate. Reţinem că tot la o instanţă

judecătorească se realizează controlul judecătoresc asupra temeiniciei şi

legalităţii unei hotărâri judecătoreşti ca urmare a promovării unei căi de

atac. Legea de procedură penală cuprinde norme privitoare la toate

formele de judecată – în primă instanţă şi în căile de atac ordinare -,

aceste forme de judecată constituind grade de jurisdicţie pe care le

parcurge o cauză penală. Se porneşte de la un prim grad de jurisdicţie –

judecata în primă instanţă –, grad obligatoriu a fi parcurs în fiecare cauză

penală. Poate fi şi singurul grad de jurisdicţie dacă nu a fost promovată o

cale de atac ordinară împotriva sentinţei primei instanţe. Parcurgerea unor

grade de jurisdicţie superioare este reglementată prin lege, iar numărul

gradelor de jurisdicţie este dat de numărul căilor de atac ordinare

prevăzute de lege şi care pot fi folosite, după caz, împotriva hotărârilor

judecătoreşti nedefinitive. De principiu, legea de procedură penală

română – asemenea altor legislaţii – admite două căi ordinare de atac,

apelul şi recursul, ajungându-se la trei grade de jurisdicţie: judecata în

primă instanţă, judecata în apel, judecata în recurs; tot legea prevede – în

ce priveşte unele hotărâri judecătoreşti pronunţate în primă instanţă la

unele instanţe judecătoreşti – doar două grade de jurisdicţie: judecata în

104

primă instanţă şi judecata în recurs, apelul nefiind admis împotriva

respectivelor sentinţe.

Faza de judecată, în oricare dintre formele sale, se desfăşoară

potrivit unor principii specifice acestei faze a procesului penal, numite şi

reguli de bază ale judecăţii în cauzele penale. Aceste reguli generale

specifice fazei de judecată, sunt prevăzute în mod expres de legea de

procedură penală şi anume:

- judecata se desfăşoară în şedinţa de judecată, ceea ce

înseamnă că actele de judecată se îndeplinesc într-un anume cadru

organizatoric, în sensul că la sediul instanţei judecătoreşti este un spaţiu

destinat pentru o astfel de activitate şi care să permită participarea

completului de judecată, a grefierului, a procurorului şi a părţilor, a

apărătorilor părţilor şi reprezentanţilor acestora, cât şi a persoanelor

chemate în interesul cauzei: martori, experţi, interpreţi. De asemenea, să

fie posibil accesul în sala de şedinţe şi altor persoane ce nu au calităţi

procesuale în cauză, pentru a se realiza publicităţii cerinţele şedinţei de

judecată. Existând aceste condiţii, şedinţa de judecată este declarată

deschisă în momentul pătrunderii în sala de judecată a membrilor

completului de judecată, a grefierului şi a persoanelor mai sus enumerate.

Acesta este cadrul organizatoric – din punct de vedere procedural – în

care se desfăşoară şedinţa de judecată, iar pentru aceasta preşedintele

instanţei de judecată urmăreşte dacă sunt asigurate toate condiţiile, de

ordin organizatoric şi procedural, pentru a începe şedinţa de judecată;

- şedinţa de judecată este publică în sensul că se asigură

posibilitatea de a pătrunde în sala de şedinţă şi asista la efectuarea actelor

de judecată şi alte persoane ce nu au calităţi procesuale în cauză. Accesul

în sală este permis în limita capacităţii sălii, iar cei pentru care nu sunt

locuri în sală nu pot invoca lipsa de publicitate, după cum nici cei care

sunt îndepărtaţi din sală pe motiv că tulbură buna desfăşurare a şedinţei.

Şedinţa de judecată se desfăşoară potrivit cerinţelor de publicitate atunci

când sunt create condiţii pentru ca persoane ce nu au calităţi procesuale în

cauză, să poată asista la desfăşurarea actelor de judecată, chiar dacă în

sala de şedinţă nu există asemenea persoane. De la regula publicităţii sunt

unele excepţii prevăzute de lege şi anume: în cauzele cu infractori minori

şedinţele de judecată nu sunt publice; de asemenea, în orice cauză penală

şedinţa de judecată poate fi declarată secretă de către membrii

105

completului de judecată în anumite situaţii cum ar fi cazele în care dacă

şedinţa de judecată ar fi publică s- ar aduce atingere unor interese de stat

(ar fi judecată o infracţiune de trădare de patrie prin transmiterea de

secrete), sau s-ar aduce atingere moralităţii publice, ori s-ar aduce

atingere demnităţii sau vieţii intime a unei persoane. Şedinţa de judecată

deşi este secretă, pronunţarea hotărârii se face în şedinţă publică;

- actele de judecată ce se efectuează în cadrul şedinţei de

judecată trebuie să îmbrace forma orală, pentru a putea fi percepute

direct, nemijlocit de către magistraţii judecători, procuror, părţile din

proces, apărători, reprezentanţi, interpret, cât şi de către persoanele ce

asistă la şedinţa de judecată deşi nu au calităţi procesuale în cauză. Deşi

s-au desfăşurat în formă orală, actele îndeplinite se consemnează în acte

procedurale scrise, cum ar fi declaraţii ale părţilor, martorilor, încheieri de

şedinţă;

- judecata se desfăşoară potrivit principiului nemijlocirii, în

sensul că magistraţii judecători trebuie să ia cunoştinţă direct, nemijlocit

atât de probele ce sunt administrate cât şi de concluziile acuzării şi

apărării. Pentru aceasta, judecata în şedinţă publică parcurge etapa

cercetării judecătoreşti, în cadrul căreia se administrează, din nou, probele

strânse în faza de urmărire cât şi probe noi, pentru ca aceste probe să fie

cunoscute – în conţinutul lor – de către magistraţii judecători, în primul

rând, dar şi de ceilalţi participanţi la proces. Dar şi concluziile

procurorului şi ale părţilor, în ce privesc fondul cauzei trebuiesc

percepute nemijlocit de către magistraţii judecători şi ceilalţi participanţi

la judecată, şi tocmai de aceea trebuiesc rostite în formă orală. Pentru

realizarea cerinţelor principiului nemijlocirii trebuiesc respectate două

reguli: în primul rând unicitatea completului de judecată ceea ce

presupune că instanţa de judecată să rămână în aceeaşi compunere pe tot

parcursul şedinţei de judecată până la pronunţarea hotărârii; legea română

admite modificarea componenţei instanţei de judecată în etapa cercetării

judecătoreşti, dar din moment ce s-a trecut la dezbaterile judiciare nu mai

este posibilă nici o modificare, în lege prevăzându-se că numai judecătorii

în faţa cărora s-au desfăşurat dezbaterile judiciare pot lua parte la

deliberare şi să adopte hotărârea; în al doilea rând, continuitatea şedinţei

de judecată, în sensul că, din moment ce judecătorii ce formează un

complet de judecată au început judecata într-o cauză dată, trebuie să

106

continue judecata numai în acea cauză până la luarea hotărârii, fără a mai

îndeplini acte de judecată în alte cauze; nici această regulă nu poate fi

respectată încât judecarea unei cauze se face la mai multe termene, iar

judecătorii între timp mai judecă şi în alte cauze penale sau civile;

- principiul contradictorialităţii este realizabil în cursul

judecăţii, în şedinţă, deoarece actele de jurisdicţie sunt îndeplinite de

instanţa de judecată, iar acuzarea şi apărarea se află pe o poziţie

procesuală de subordonare faţă de instanţă, însă legea le recunoaşte

aceleaşi modalităţi procesuale pentru a-şi realiza susţinerile lor. Poziţia

procesuală de egalitate între acuzare şi apărare constituie condiţia

esenţială pentru ca actele de judecată să se efectueze cu respectarea

principiului contradictorialităţii. Activitatea de judecată implică

„egalitatea de arme” între acuzare şi apărare, posibilitatea de a prezenta

instanţei – în condiţii de contradictorialitate – temeiurile de fapt şi drept

ale acuzării, respectiv, apărării. În acest sens, participanţii la judecată care

susţin acuzarea, cât şi cei ce susţin apărarea, au dreptul să participe la

şedinţa de judecată şi în cadrul şedinţei au dreptul să facă cereri, să ridice

excepţii, să pună concluzii, iar împotriva hotărârii judecătoreşti

pronunţate, au dreptul să uzeze de căile de atac prevăzute de lege. Pentru

desfăşurarea în condiţii de contradictorialitate a actelor de judecată,

fireşte că este obligatoriu ca subiecţii activi şi subiecţii pasivi ai

exerciţiului acţiunilor penală şi civilă să participe la judecată, altfel poate

fi vorba de o contradictorialitate restrânsă sau chiar o lipsă de

contradictorialitate (i se mai zice contradictorialitate tacită) când unii sau

chiar toţi subiecţii acţiunilor penale şi civile, de lipsesc la judecată. Lipsa

de contradictorialitate este complinită de către instanţa de judecată care

trebuie să dea dovadă de rol activ la judecarea cauzei, în sensul de a lua în

seamă, din oficiu, atât considerentele se pot susţine acuzarea cât şi pe cele

care pot susţine apărarea.

Activitatea de judecată, în oricare dintre formele sale – judecată

în primă instanţă, judecată în apel, judecată în recurs, cât şi în ce priveşte

căile extraordinare de atac – parcurge trei stadii procesuale şi anume:

stadiul pregătirii şedinţei de judecată, stadiul şedinţei de judecată şi

stadiul deliberării şi adoptării hotărârii judecătoreşti. Pentru fiecare stadiu

procesual legea de procedură penală cuprinde anumite dispoziţii generale

aplicabile în toate formele de judecată şi anume:

107

- dispoziţiile generale privind măsurile de pregătire a şedinţei

de judecată privesc: fixarea termenului de judecată, citarea părţilor şi a

celorlalte persoane chemate în interesul cauzei pentru a putea participa la

şedinţa de judecată, asigurarea asistenţei juridice obligatorii în situaţia în

care partea nu şi-a ales un apărător, întocmirea şi afişarea listei privitoare

la cauzele ce se judecată la termenului fixat, verificarea îndeplinirii

măsurilor pregătitoare.

- dispoziţiile generale privind desfăşurarea şedinţei de judecată

privesc: conducerea şedinţei de judecată şi asigurarea ordinii şi

solemnităţii acesteia sunt atribuite ale preşedintelui instanţei de judecată

(ale completului format din judecători), fără a putea îndeplini acte ce sunt

de competenţe completului de judecată, adică cele ce vizează judecarea şi

soluţionarea cauzei; preşedintele completului de judecată declară deschisă

şedinţa şi verifică dacă procedura de citare a fost îndeplinită; când în

timpul desfăşurării şedinţei de judecată se comite o infracţiune, (se

numeşte infracţiune de audienţă) aceasta fiind flagrantă, se constată de

preşedintele completului de judecată prin încheierea unui proces-verbal

de constatare, fiind posibilă ca făptuitorul – ca învinuit – să fie arestat, dar

această măsură este un atribut doar al completului de judecată. Sunt

anumite chestiuni privind judecata care se verifică nu de către

preşedintele completului de judecată, ci constituie atribuţii ale instanţei de

judecată (completului de judecată) cum ar fi: verificarea actului de

sesizare a instanţei, verificări privind măsurile preventive, rezolvarea

chestiunilor incidente (aduse în discuţia instanţei pe cale de excepţie),

suspendarea judecăţii când inculpatul suferă de o boală gravă, faţă de care

nu poate participa la judecată şi în final, închiderea şedinţei de judecată.

Parcurgerea acestor stadii procesuale este evidenţiată într–un

proces verbal de constatare a actelor de judecată îndeplinite cât şi a

hotărârilor luate de instanţă, în cursul judecăţii, şi care este întocmit de

grefierul de şedinţă, fiind numit încheiere de şedinţă.

- dispoziţii generale privind deliberarea şi adaptarea hotărârii:

asupra chestiunilor ce privesc desfăşurarea judecăţii (rezolvarea cererilor

de orice fel formulate de procuror ori părţi, rezolvarea excepţiilor ridicate,

amânarea judecăţii pentru un nou termen), sau care privesc fondul cauzei.

Când instanţa de judecată este formată cu un singur judecător acesta

chibzuieşte în vederea adoptării unei hotărâri. Când instanţa este formată

108

din doi sau mai mulţi judecători, aceştia deliberează, deliberarea are loc în

secret, fiecare dintre judecători având un singur vot, şi voturile fiecăruia

dintre judecători sunt egale. Hotărârea se poate lua cu unanimitate de

voturi. Dacă nu se realizează unanimitatea, distingem după cum instanţa

de judecată este formată din doi judecători sau un număr impar: când sunt

doi judecători, se formează un complet de divergenţă, în sensul că pe

lângă cei doi judecători mai este desemnat un al treilea judecător, care nu

va lua parte direct la deliberare ci se reiau dezbaterile judiciare deoarece

se pot pronunţa numai judecătorii în faţa cărora au avut loc dezbaterile

judiciare; când instanţa de judecată este format dintr-un număr impar de

judecători, hotărârea se poate lua cu majoritatea de voturi, dacă nu se

obţine unanimitate. Chiar şi în această situaţie, este posibil ca în urma

deliberării să rezulte mai mult decât două păreri (se pot exprima trei

păreri în privinţa cuantumului pedepsei închisorii, 1 an, 2 ani, 4 ani nu şi

în ce priveşte existenţa sau inexistenţa faptei, săvârşirea sau nu a faptei de

către inculpat), caz în care judecătorul care opinează pentru soluţia cea

mai severă, trebuie să se alăture celei mai apropiate de părerea sa.

Rezultatul deliberării sau rezolvarea dată de judecătorul unic sau de către

membrii completului de judecată în urma deliberării se consemnează într-

un act procedural numit minuta, ce trebuie semnată, personal, de către

fiecare dintre judecătorii ce au luat parte la deliberare şi care să fie

aceeaşi cu cei în faţa cărora s-au desfăşurat dezbaterile judiciare. Dacă la

deliberare iau parte alţi judecători decât cei din faţa cărora au avut loc

dezbaterile judiciare, au fost încălcate dispoziţiile legale privind

compunerea instanţei de judecată, iar hotărârea pronunţată este lovită de

nulitate absolută. Lipsa unei semnături atrage nulitatea absolută; la fel şi

atunci când pentru un judecător ar semna preşedintele completului de

judecată sau chiar preşedintele instanţei judecătoreşti. După ce s-a

întocmit minuta aceasta este pronunţată în şedinţă publică (nu este vorba

de o şedinţă de judecată publică). În raport de formele de judecată pe care

le-a parcurs o cauză penală – judecată în primă instanţă, judecată în apel,

judecată în recurs indiferent de instanţa de judecată unde a avut loc –

hotărârile judecătoreşti sunt de mai multe feluri: sentinţele sunt hotărârile

pronunţate la soluţionarea cauzei în fond la prima instanţă, (sentinţa prin

care se adoptă soluţia de condamnare, de achitare sau deîncetare a

procesului penal); dar tot sentinţe se numesc şi hotărârile primei instanţe

109

de judecată prin care aceasta se dezinvesteşte fără a soluţiona fondul

(sentinţa de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi

penale); deciziile sunt hotărâri prin care instanţa de judecată se pronunţă

asupra apelului, recursului, recursului în interesul legii; încheierile sunt

hotărâri adoptate de instanţele de judecată în cursul judecăţii, fie că este

vorba de judecata în primă instanţă, în apel ori în recurs asupra unor

chestiuni ce privesc desfăşurarea activităţilor de judecată.

JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ este, după cum arăta

anterior, primul grad de jurisdicţie, ca formă de judecată obligatorie, şi pe

care trebuie să o parcurgă orice cauză penală în vederea tragerii la

răspundere penală a celor ce au comis infracţiuni. Judecata în primă

instanţă mai este numită „judecată în fond”.

În ce priveşte obiectul judecăţii în primă instanţă legea de

procedură limitează această formă de judecată, în primul rând la fapta şi

persoana în legătură cu care s-a dispus trimiterea în judecată prin

rechizitoriul procurorului; în al doilea rând, judecata în primă instanţă se

mărgineşte şi la fapta şi persoana în privinţa cărora, în cursul judecăţii în

primă instanţă, s-a dispus extinderea procesului penal. Pe de altă parte,

judecata în primă instanţă priveşte, în aceeaşi măsură, atât latura penală a

cauzei cât şi latura civilă atunci când în cadrul procesului penal este

exercitată şi acţiunea civilă prin alăturarea acestuia la acţiunea penală. De

asemenea, prima instanţă trebuie să se pronunţe în legătură cu încadrarea

juridică a faptei faţă de cea dată de procuror prin rechizitoriul de trimitere

în judecată, sau instanţa de judecată poate reveni asupra încadrării

juridice a faptei pe care a făcut-o anterior.

La judecata în primă instanţă în ce priveşte măsurile

premergătoare pentru desfăşurarea şedinţei de judecată, pe lângă

dispoziţiile generale pe care le-am examinat, mai sunt avute în vedere:

- dispoziţiile privitoare la citarea inculpatului, în sensul că

acestuia, citaţia i se înmânează cu cel puţin cinci zile înaintea termenului

de judecată indiferent dacă inculpatul este în libertate ori faţă de acesta a

fost luată măsura arestării preventive.

- dacă inculpatul este trimis în judecată, prin rechizitoriul

procurorului, în stare de arest, preşedintele instanţei judecătoreşti, fixează

termenul care poate fi mai mare de 48 de ore de la primirea dosarului,

110

pentru a se verifica de către completul de judecată nu de către un singur

judecător, în camera de consiliu, temeinicia şi legalitatea măsurii arestării

preventive. De reţinut, este o verificare care se face la un termen anterior

judecării cauzei în şedinţa publică. În intervalul de 48 de ore, arătat mai

sus, inculpatului arestat i se comunică, o dată cu citaţia, şi copia a actului

de sesizare a instanţei.

- dacă persoana vătămată nu a făcut în cursul urmăririi penale,

declaraţia de participare ca parte vătămată sau de constituire ca parte

civilă, se citează şi persoana vătămată pentru ca instanţa de judecată să-i

arate că are dreptul să participe la judecată ca parte vătămată ori să se

constituie parte civilă şi să o întrebe dacă înţelege a face o declaraţie în

acest sens.

Şedinţa de judecată la judecata în fond (la judecata în primă

instanţă) se desfăşoară potrivit regulilor generale de publicitate, oralitate,

nemijlocire şi contradictorialitate, instanţa de judecată fiind legal

compusă şi constituită cu grefier. Dacă legea prevede participarea

obligatorie a procurorului la judecată, şedinţa nu se poate desfăşura în

lipsa acestuia, la fel şi a inculpatului arestat. În ce priveşte celelalte părţi,

inclusiv faţă de inculpatul ce nu este arestat, se verifică dacă faţă de

acestea procedura de citare a fost legal îndeplinită, atunci când sunt lipsă

la şedinţa de judecată. Apărătorii părţilor nu se citează, dar instanţa

verifică prezenţa acestora, cu menţiunea că dacă asistenţa juridică a uneia

dintre părţi este obligatorie, judecata nu poate avea loc în lipsa

apărătorului. În mod corespunzător, făcându-se apelul martorilor,

experţilor ori interpreţilor, se verifică îndeplinirea procedurii de citare

faţă de aceştia. Instanţa verifică din oficiu regularitatea actului de sesizare

şi verifică, totodată, din oficiu, temeinicia şi legalitatea măsurii

preventive a arestării inculpatului, verificarea făcându-se periodic şi la

intervale de cel mult 60 de zile. Aceste verificări, în cadrul şedinţei de

judecată sunt făcute în toate cauzele şi indiferent de instanţa

judecătorească la care are loc judecata în fond. Dacă instanţa de judecată

nu realizează verificarea temeiniciei şi legalităţii arestării preventive a

inculpatului mai înainte de expirarea celor 60 de zile, sancţiunea

procesuală este cea a încetării de drept a măsurii arestării preventive.

Dacă în urma verificărilor efectuate de instanţa de judecată se

constată că şedinţa de judecată poate continua, cauza fiind în stare de

111

judecată se trece la cercetarea judecătorească, în cadrul căreia se

administrează probele necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele, atât

în ce priveşte acuzarea cât şi apărarea, în latura penală şi în latura civilă

ori cheltuielile judiciare. Este o activitate cu caracter procesual în cadrul

căreia se administrează probe, deci se efectuează acte de cercetare, dar

care sunt îndeplinite de instanţa de judecată şi de aceea se şi numeşte

cercetare judecătorească. Actele de cercetare judecătorească sunt o cerinţă

a principiului nemijlocirii, în sensul că probele sunt percepute direct,

nemijlocit de magistraţii judecători ce formează completul de judecată,

dar şi de procuror, părţile din proces, apărătorii şi reprezentanţii părţilor,

precum şi persoanele ce asistă la şedinţa de judecată fără a avea calităţi

procesuale în cauză. Spre deosebire de actele de cercetare penală pentru

care legea nu prevede o ordine la efectuarea acestora, actele de cercetare

judecătorească trebuiesc îndeplinite în ordinea prevăzută de lege. Este

posibilă o schimbare a acestei ordini, dacă instanţa consideră necesar, în

interesul cauzei, dar numai după ascultarea inculpatului când este prezent

la şedinţa de judecată.

Ordinea cercetării judecătoreşti este următoarea:

- citirea actului de sesizare a instanţei, adică a rechizitoriului.

Preşedintele completului de judecată dispune ca grefierul să dea citire sau

să facă o prezentare succintă a actului de sesizare a instanţei, după care

preşedintele completului de judecată îi explică inculpatului în ce constă

învinuirea ce i se aduce.

- ascultarea inculpatului, care trebuie efectuată cu respectarea

tuturor dispoziţiilor legii, deşi acesta a mai fost ascultat în faza de

urmărire penală, în sensul că inculpatul este lăsat să arate tot ce ştie

despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se pot pune

întrebări de către preşedinte şi în mod nemijlocit de ceilalţi membri ai

completului de judecată, de către procuror, de partea vătămată, de partea

civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalţi coinculpaţi şi de

apărătorul inculpatului a cărui ascultare se face. Inculpatul poate fi

reascultat, de către instanţa de judecată la acelaşi termen de judecată sau

la termene ulterioare, ori de câte este necesar;

- ascultarea coinculpaţilor, fiecare fiind ascultat în prezenţa

celorlalţi inculpaţi; când interesul aflării adevărului cere, instanţa poate

dispune ascultarea vreunuia dintre inculpaţi, fără ca ceilalţi să fie de faţă,

112

dar după ce au fost ascultaţi separat, toţi coinculpaţii sunt introduşi în sala

de şedinţă şi în mod obligatoriu declaraţiile luate separat se citesc şi

celorlalţi coinculpaţi, cu posibilitatea ca inculpatul ascultat separat de

ceilalţi coinculpaţi să fie ascultat din nou, în prezenţa acestora;

- ascultarea celorlalte părţi – partea vătămată, partea civilă,

partea responsabilă civilmente, dacă s-au dobândit aceste calităţi

procesuale.

- ascultarea martorilor;

- ascultarea experţilor pentru a da lămuriri suplimentare faţă de

raportul de expertiză depus la dosar (supliment de expertiză), cât şi a

interpreţilor pentru a da lămuriri cu privire la traducerile pe care le-au

făcut cu ocazia îndeplinirii unor acte;

- prezentarea mijloacelor materiale de probă;

- instanţa poate efectua o cercetare la faţa locului, o

reconstituire, iar cu ocazia cercetării locale poate efectua o percheziţie

domiciliară;

Procurorul şi oricare dintre părţile care participă la şedinţa de

judecată sunt întrebate de către preşedintele completului de judecată dacă

cer administrarea de probe noi, adică a unor probe ce nu au fost

administrate în faza de urmărire penală. Instanţa, dacă admite cererile

formulate, continuă cercetarea judecătorească şi administrează şi aceste

probe. Legea admite ca procurorul şi părţile să ceară administrarea de

probe noi şi după începerea cercetării judecătoreşti, depăşirea acestui

moment procesual nu duce la decăderea din dreptul de a mai cere

administrarea de noi probe, şi acesta se poate face până la terminarea

cercetării judecătoreşti. Instanţa poate dispune, oricând în cursul

cercetării judecătoreşti, din oficiu, administrarea de noi probe, bineînţeles

aducând aceasta chestiune în discuţia contradictorie a procurorului şi a

părţilor. Actele de cercetare judecătorească pot fi îndeplinite la un singur

termen de judecată sau la mai multe termene de judecată. După ce au fost

administrate toate probele admise, preşedintele instanţei de judecată

întreabă pe procuror şi părţile din proces dacă mai au de formulat cereri

de probe noi. Dacă sunt astfel de cereri şi au fost admise de instanţă, se

continuă cercetarea judecătorească; iar dacă nu s-au formulat cereri de

probe noi sau au fost respinse de instanţă şi nici instanţa de judecată, din

113

oficiu, nu a apreciat ca necesare şi alte probe, preşedintele instanţei de

judecată declară terminată cercetarea judecătorească. După cercetarea

judecătorească, la judecata în primă instanţă, urmează dezbaterile

judiciare. Dezbaterile judiciare constituie momentul procesual ce se

caracterizează prin aceea că acuzarea şi apărarea prezintă în faţa

magistraţilor judecători ce formează completul de judecată, concluziile cu

privire la fondul cauzei şi cu privire la rezolvarea pe care o solicită

instanţei, în ce priveşte acţiunea penală şi acţiunea civilă. A pune

concluzii asupra fondului înseamnă a se referi la existenţa sau inexistenţa

faptei, dacă această faptă a fost comisă ori nu de către inculpat, acesta a

acţionat ori nu cu forma de vinovăţie cerută de lege, încadrarea juridică a

faptei, referiri la sancţiunea ce ar urma să se aplice etc; iar în latura civilă,

dacă sunt ori nu îndeplinite condiţiile răspunderii civile etc. Aceste

concluzii îmbracă obligatoriu forma orală şi trebuie să privească atât

chestiuni de fapt cât şi chestiuni de drept. Legea prevede şi posibilitatea

depunerii unor concluzii scrise, dar numai după ce s-au încheiat

dezbaterile orale, după ce procurorul şi părţile (personal sau prin

apărători) au formulat oral concluziile lor. Şi în ce priveşte dezbaterile

judiciare, legea prevede o anumită ordine, în a se da cuvântul şi anume,

mai întâi are cuvântul acuzarea, apoi apărarea şi anume: procurorul,

partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, inculpatul.

Este posibil a se da cuvântul şi în replică participantului ce a avut

cuvântul mai la început pentru a prezenta propriile considerente la

susţinerea unui participant ce a avut cuvântul mai la urmă. În ce îl

priveşte pe inculpat, dar şi pe celelalte părţi, acestea pot pune concluzii

personal sau prin apărătorul ce le acordă asistenţă juridică. Mai înainte de

a fi încheiate dezbaterile judiciare – după ce procurorul şi părţile şi-au

prezentat, în formă orală, concluziile lor şi după ce s-a dat, eventual,

cuvântul în replică – preşedintele completului de judecată dă ultimul

cuvânt inculpatului personal, cu care ocazie inculpatul are posibilitatea să

aducă în discuţie orice chestiuni de fapt sau de drept, unele poate prima

dată. După ce şi inculpatul a avut personal ultimul cuvânt, preşedintele

instanţei de judecată declară dezbaterile judiciare încheiate, şi prin

aceasta şi şedinţa de judecată se încheie. După ce dezbaterile judiciare s-

au încheiat, procurorul şi oricare dintre părţile din proces pot depune

114

concluzii scrise la dosarul cauzei, spre a fi consultate de membrii

completului de judecată şi a fi luate în consideraţie cu ocazia deliberării.

După ce dezbaterile judiciare au fost încheiate, a luat sfârşit şi

şedinţa de judecată, se trece la un alt moment procesual ce nu se mai

desfăşoară în cadrul şedinţei de judecată, anume deliberarea şi adoptarea

hotărârii asupra fondului de către magistraţii judecători ce formează

completul de judecată.

Mai înainte de a examina chestiunile privitoare la deliberare,

adoptarea hotărârii şi pronunţarea acesteia, se impune a prezenta unele

dispoziţii ale legii de procedură penală prin care sunt reglementate

anumite situaţii juridice care se pot ivi în cursul judecăţii. Astfel, sunt

avute în vedere, în raport de dispoziţiile legii, următoarele situaţii:

- restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi

penale. Se are în vedere situaţia în care, în cursul urmăririi penale, nu au

fost respectate dispoziţiile legale privind competenţa după materie ori

calitatea persoanei, în sensul că urmărirea penală a fost efectuată de un

organ de urmărire necompetent. Este ştiut că dispoziţiile legale privind

competenţa după materie ori după calitatea persoanei sunt prevăzute sub

sancţiune nulităţii absolute, chiar dacă aceste încălcări au avut loc în faza

de urmărire penală, consecinţa procesuală fiind aceea că actele de

urmărire efectuate de organul judiciar necompetent sunt desfiinţate şi

urmează a fi îndeplinite de organul de urmărire competent. Într–adevăr,

dacă această încălcare se constată până la terminarea urmăririi penale,

procurorul trimite cauza organului de urmărire penală competent. Dacă

însă această încălcare se constată în cursul judecăţii în primă instanţă – nu

mai înainte de a se termina cercetarea judecătorească, adică în cursul

cercetării judecătoreşti – de asemenea cauza se restituie organului

competent a efectua urmărirea penală. Dacă s-a determinat cercetarea

judecătorească şi după ce s –a trecut la dezbaterile judiciare s-a constat că

urmărirea penală a fost efectuată de un organ de urmărire necompetent,

după materie ori calitatea persoanei, cauza nu se mai restituie la procuror

pentru refacerea urmăririi, deoarece se consideră că efectuarea tuturor

actelor de cercetare judecătorească în faţa primei instanţe de judecată

acoperă orice încălcări de ordin procedural din faza de urmărire penală

inclusiv cele privitoare la competenţa după materie şi calitatea persoanei.

Prin Legea nr. 356/2006 a fost completat art. 332 C.pr. pen. Şi s-a

115

schimbat chiar denumirea însemnării marginale din „Cercetarea penală

efectuată de un organ necompetent”, în „Restituirea pentru refacerea

urmăririi penale”, iar în categoria dispoziţiilor ce au fost încălcate în faza

de urmărire penală, pe lângă cele privind „competenţa după materie şi

după calitatea persoanei” au fost incluse şi cele privind sesizarea

instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de

către apărător. Potrivit reglementării în vigoare, constatarea acestor

încălcări poate avea loc nu numai în cursul cercetării judecătoreşti pentru

a se dispune restituirea ei pe întreaga desfăşurare a judecăţii în primă

instanţă pentru a se dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea

urmăririi penale. Ca urmare a restituirii cauzei la procuror, se reia

urmărirea penală, fiind efectuată de către organul de urmărire penală

competent, iar procesul penal se desfăşoară în continuare, potrivit

regulilor obişnuite. Restituirea cauzei la procuror se dispune printr-o

sentinţă de dezinvestire.

- schimbarea încadrării juridice a faptei în cursul judecăţii în

primă instanţă poate avea loc atunci când magistraţii judecători ce

formează completul de judecată apreciază că alta trebuie să fie încadrarea

juridică a faptei decât cea dată prin actul de sesizare a instanţei

(rechizitoriu); sau instanţa de judecată revine asupra încadrării juridice

făcută anterior. Distingem două situaţii: se procedează la schimbarea

încadrării juridice a faptei în cazul în care situaţia de fapt rămâne aceeaşi,

nu au apărut fapte şi împrejurări noi care să aibă o altă semnificaţie

juridică în raport cu legea penală; a doua situaţie priveşte cazul în care în

cursul judecăţii în primă instanţă, pe baza probelor administrate, se reţin

şi alte acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni ce este judecată, (infracţiune

continuată sau complexă) ori se reţine că la comiterea faptei au mai

participat şi alte persoane, ceea ce atrage o altă încadrare juridică a faptei

într-o infracţiune mai gravă. În aceste ultime cazuri mai întâi urmează a fi

aplicate dispoziţiile procedurale privitoare la extinderea acţiunii penale la

noi acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni sau extinderea procesului penal

pentru noi fapte ori noi persoane, iar apoi să se procedeze la schimbarea

încadrării juridice a faptei.

Chestiunea restituirii cauzei la procuror pentru refacerea, cât şi

cea a schimbării încadrării juridice a faptei sunt supuse, de către instanţa

116

din oficiu sau la cererea procurorului ori a părţilor, dezbaterii

contradictorii a participanţilor la judecata în primă instanţă, şi în raport de

concluziile acestora instanţa de judecată hotărăşte:

- extinderea obiectului judecăţii în primă instanţă are loc atunci

când faţă de fapta şi persoana pentru care s-a dispus trimiterea în judecată

prin rechizitoriu, instanţa de judecată constată, pe baza probelor

administrate în etapa cercetării judecătoreşti, existenţa şi a altor acte

materiale ce fac parte din conţinutul infracţiunii judecate sau că la

infracţiunea pentru care este judecat inculpatul au mai participat şi alte

persoane, sau că inculpatul a mai comis şi cu altă infracţiune ce are

legătură cu cea pentru care este judecat.

- în ce priveşte extinderea acţiunii penale şi cu privire la alte

acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni, instanţa de judecată dispune

extinderea, urmând a fi judecate toate actele materiale ale aceleiaşi

infracţiuni, cu posibilitatea de a se da faptei o altă încadrare juridică.

- pentru a se extinde procesul penal la noi fapte şi noi persoane

se procedează astfel: procurorul participând la judecarea cauzei, numai

acesta are dreptul să ceară extinderea şi dacă instanţa admite cererea

procurorului, dispune extinderea, după care dacă procurorul pune în

mişcare acţiunea penală pentru noile fapte şi persoane, instanţa poate

proceda şi la judecarea noilor fapte şi persoane, alături de faptele şi

persoanele trimise în judecată prin rechizitoriul procurorului. Chestiunea

extinderii procesului penal la noi acte, fapte şi persoane se pune în

discuţia contradictorie a procurorului şi a părţilor, în raport de concluziile

acestora instanţa urmând a hotărî.

În urma deliberării, magistraţii judecători ce au format instanţa de

judecată, adoptă o hotărâre judecătorească asupra fondului care se

numeşte sentinţă. Printr-o astfel de şedinţă a primei instanţe pot fi

adoptate următoarele soluţii asupra fondului cauzei: condamnare,

achitare, încetarea procesului penal (în ce priveşte acţiunea penală)

respectiv admiterea sau respingerea acţiunii civile ce a fost alăturată

acţiunii penale, în procesul penal. Condiţiile care se cer pentru a se adopta

oricare dintre aceste soluţii le-am examinat cu ocazia examinării

acţiunilor penală şi civilă. Sentinţa penală prezintă o importanţă deosebită

în desfăşurarea procesului penal, încât legea impune anumite cerinţe în ce

117

priveşte conţinutul acesteia. În partea introductivă a sentinţei (numită în

practica judecătorească practicarea hotărârii) se arată instanţa

judecătorească unde s-a desfăşurat judecata în primă instanţă, magistraţii

judecători ce au format completul de judecată (adică instanţa de judecată),

procurorul ce a participat la judecată, grefierul de şedinţă, cu menţiunea

dacă şedinţa de judecată a fost publică sau nu, părţile care au participat la

şedinţa de judecată, apărătorii ori reprezentanţii acestora, părţile lipsă şi

dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită. În partea a doua a

sentinţei, expunerea (considerentele) se arată fapta pentru care s-a dispus

trimiterea în judecată, încadrarea juridică dată prin actul de sesizare, fapta

ce este reţinută de instanţa de judecată în temeiul probelor administrate,

făcându-se o analiză şi o sinteză a acestora, probe ce nu pot conduce la

aflarea adevărului şi deci sunt înlăturate, iar în cazul soluţiei de

condamnare se arată încadrarea juridică a faptei, fiind făcută şi

examinarea în drept, motivarea încadrarii juridică a faptei, motivarea

soluţiei dată în latura civilă. Partea a treia a sentinţei, dispozitivul

cuprinde rezolvarea dată în cauză, condamnarea, achitarea sau încetarea

procesului penal şi trebuie să fie identică cu minuta. Hotărârea este

semnată de membrii completului de judecată ce au adoptat-o . Părţilor

care au lipsit atât de la judecată cât şi de la pronunţare li se comunică o

copie de pe dispozitivul sentinţei.

Ca orice hotărâre judecătorească asupra fondului şi sentinţa

penală produce anumite efecte, aceste efecte fiind diferite după cum

sentinţa este nedifinitivă sau definitivă. Sentinţa penală nedefinitivă,

adică imediat ce a fost pronunţată, produce următoarele efecte:

- dezinvesteşte prima instanţă de judecată de judecarea cauzei,

în sensul că din moment ce instanţa s-a pronunţat, în şedinţă publică,

soluţia adoptată şi consemnată în minută, magistraţii judecători ce au

format completul de judecată, nu mai pot îndeplini nici un act de judecată

în respectiva cauză, iar actele îndeplinite anterior deliberării cât şi cu

ocazia deliberării nu pot fi modificate ori înlocuite cu alte acte întocmite

ulterior.

- începe să curgă termenul de apel sau de recurs, după caz, fie

de la pronunţarea sentinţei, fie de la comunicarea dispozitivului acesteia.

- pe toată durata termenului de apel sau de recurs, sentinţa nu

se pune în executare deoarece curgerea termenului de apel sau de recurs

118

suspendă executarea sentinţei faţă de toate părţile din proces, iar dacă s-a

declarat apel sau recurs, executarea se suspendă până la soluţionarea căii

de atac declarate. Sunt totuşi unele dispoziţii din sentinţa penală

nedefinitivă care se pun totuşi în executare, în cazurile anume prevăzute

de lege, cum ar fi: dispoziţiile din sentinţa penală privitoare la măsurile

preventive sunt executorii, fie că sunt luate fie că sunt revocate; de

asemenea, dispoziţiile din sentinţele privitoare la luarea (nu şi revocarea)

măsurilor asigurării.

Dacă sentinţa asupra fondului este definitivă, ea este executorie

în toate dispoziţiile sale şi se bucură de autoritate de lucru judecat, în

sensul că după pronunţarea şi rămânerea ei definitivă nu mai este posibilă

o nouă judecată pentru aceeaşi faptă şi persoană, chiar dacă fapte i s-ar da

o altă încadrare juridică.

119