licenta contabilitatebilitate
DESCRIPTION
Licenta ContabilitatebilitateTRANSCRIPT
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ – BUCUREŞTI
FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE
LUCRARE DE LICENŢĂ
POLITICI ȘI TRATAMENTE
CONTABILE PRIVIND EVALUAREA
IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
Lector univ. dr. VASILE BLEOTU
ABSOLVENT:
CUTUCĂ M. IONUȚ
BUCUREŞTI
2011
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
APRECIEREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ
Lucrarea de licenţă este/nu este unitară, are/nu are o structură corespunzătoare, rezolvă/nu rezolvă problemele enunţate în temă, este/nu este de nivel ştiinţific ridicat/mediu/satisfăcător/ nesatisfăcător, conţine/nu conţine contribuţii şi interpretări personale, nu este/este copiată după o altă lucrare similară, şi în consecinţă poate/nu poate fi susţinută în faţa comisiei de licenţă.
Nota acordată are la bază următoarele criterii de apreciere:
Nr. crt.
Criterii de apreciere
Calificative / Note acordate*
Foarte bine BineSatisfă-cător
Nesatis-făcător
10 9 8 7 6 5 41. Actualitatea, complexitatea şi originalitatea temei lucrării
de licenţă2. Documentarea din literatura naţională şi internaţională
3. Documentarea practică pentru realizarea studiului de caz
4. Utilizarea unor surse statistice din ţară şi din străinătate
5. Prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor din literatura de specialitate
6. Prezentarea informaţiilor şi rezultatelor în tabele statistice şi sub formă grafică
7. Elaborarea şi fundamentarea economică a propunerilor
8. Concluziile finale ale lucrării şi contribuţia personală a autorului
9. Utilizarea surselor bibliografice şi modul de trimitere la sursele bibliografice
10. Modul de tehnoredactare a lucrării şi utilizarea diacriticelor
Suma pe coloană a notelor acordate pe criterii:
Suma totală a notelor acordate:
Nota acordată**:
Semnătura conducătorului ştiinţific:
* Pentru fiecare criteriu de apreciere se trece semnul X, corespunzător calificativului şi notei acordate.** Nota acordată de conducătorul ştiinţific se calculează cu relaţia: Suma totală a notelor acordate / 10
Declaraţia pe proprie răspundere privind autenticitatea lucrării de licenţă
Subsemnatul / subsemnata ................................................................................................................... declar pe proprie răspundere, sub rezerva sancţiunilor legale şi morale, că la redactarea lucrării mele de licenţă nu am folosit decât sursele bibliografice menţionate în text şi în bibliografia de la finalul lucrării de licenţă. Declar că nu am mai prezentat această lucrare în faţa unei alte comisii de examen de licenţă.
Semnătura absolventului:
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
C U P R I N S
I N T R O D U C E R E..............................................................................................................1
1.DEFINIȚII, CONCEPTE, PRINCIPII ȘI CLASIFICĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE..........................................................................................2
1.1 Definiții si delimitări contabile privind imobilizările corporale...................................................................2
1.2 Clasificarea imobilizărilor corporale..............................................................................................................6
1.3 Referențialul contabil. Standarde și reglementări contabile privind imobilizările corporale...................7
1.4 Tratamente și practici contabile specifice imobilizărilor corporale conform reglementărilor OMFP nr. 3055/2009................................................................................................................................................................19
2. POLITICI CONTABILE PRIVIND RECUNOASTEREA, MĂSURAREA ȘI EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE..........................................................37
2.1 Momentele si metodele de evaluare a imobilizărilor corporale..................................................................37
2.2 Deprecierea elementelor de activ...................................................................................................................46
2.3 Amortizarea imobilizărilor corporale...........................................................................................................49
2.4 Casarea și cedarea activelor imobilizate.......................................................................................................51
3. STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA S.C. GARDEN CAFFE S.R.L...............................................................53
CONCLUZII ŞI PROPUNERI............................................................................................60
B I B L I O G R A F I E..........................................................................................................62
A N E X E.............................................................................................................................64
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
I N T R O D U C E R E
Contabilitatea studiază efectele tranzacţiilor economice şi ale altor evenimente asupra
situaţiei economice şi financiare, precum şi asupra performanţei unei entităţi contabile, în
scopul informării utilizatorilor interni şi externi. Prin limbajul său, prin sistemul propriu de
concepte şi proceduri, contabilitatea este singura disciplină care poate furniza informaţii
financiare despre o organizaţie.
Deși contabilitatea presupune stăpânirea unei tehnici specifice, credem ca scopul
acestei discipline este acela de a-i informa pe utilizatorii interni si externi despre efectele pe
care tranzacțiile si alte evenimente le au asupra situației economice si financiare si asupra
performantei unei întreprinderi.
Reglementările contabile din Romania definesc activele imobilizate ca fiind acele
active ale unei entități destinate utilizării pe o perioada îndelungata in activitatea acesteia.
Astfel, activele imobilizate reprezintă bunurile și valorile destinate să servească pe o perioadă
îndelungată în activitatea entității si care nu se consuma după prima lor utilizare și, ca atare,
nu sunt destinate comercializării.
Imobilizările corporale sunt definite de I.A.S.16 ca elemente tangibile care sunt
deținute de o unitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestare de servicii pentru
a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și pot fi utilizate pe
parcursul mai multor perioade de gestiune.
În primul capitol al acestei lucrări am prezentat diferite definiții, concepte,principii și
clasificări ale imobilizărilor corporale atât prin prisma legislației autohtone, respectiv a OMFP
nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene
cât și a legislației internaționale, respectiv a Referențialului contabil (I.A.S. 16 ”Imobilizări
corporale”).
În cel de-al doilea capitol am continuat prezentând momentele si metodele de evaluare
a imobilizărilor corporale, deprecierea elementelor de activ, în special a imobilizărilor
corporale, metode de amortizare (liniară, degresivă, accelerată, calculată pe unitate de produs
sau serviciu) precum și metode de casare și cedare a activelor imobilizate.
În cel de-al treilea capitol am prezentat un studiu de caz privind contabilitatea
imobilizările corporale realizat la S.C. Garden Caffe S.R.L, iar în finalul lucrării mi-am expus
concluziile și propunerile cu privire la reglementările contabile din România.
1
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
1.Definiții, concepte, principii și clasificări privind imobilizările corporale
1.1 Definiții si delimitări contabile privind imobilizările corporale
Un activ este o resursă controlată de întreprindere, care provine din evenimente trecute
și de la care se așteaptă să genereze avantaje economice viitoare (fluxuri de numerar,
beneficii).
Lichiditatea vizează capacitatea fiecărui activ de a parcurge calea normală a
circuitului pînă la transformarea în bani.
Potrivit criteriului lichidităţii, se delimiteză două categorii de active:
- valori imobilizate sau imobilizări;
- valori circulante sau mobilizări.
Normele contabile românești, cât și reglementările contabile conforme cu Directiva a
IV-a a Comunității Economice Europene, prevăd următoarea structură a activului bilanțier, în
ordinea crescătoare a lichidităților (perioada de transformare în bani a bunurilor economice) :
a) active imobilizate
b) active circulante
c) cheltuieli in avans.
A) Activele imobilizate au fost definite în contextul prezentării bilanțului conform
standardului internațional, IAS, active nerecurente. Activele imobilizate reprezintă bunurile și
valorile cu o durată de folosință îndelungată (mai mare de un an) în activitatea întreprinderii si
care nu se consumă la prima utilizare.
Activele imobilizate cuprind trei grupe:
- Imobilazări necorporale
- Imobilizări corporale
- Imobilizări financiare
Imobilizările necorporale (numite și active intangibile sau active nemateriale) sunt
active care se prezintă sub forma unor bunuri fără materialitate.
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a Europeană definesc
imobilizările necorporale ca fiind active identificabile, nemonetare, fără suport corporal care
sunt deținute în vederea utilizării în procesul de producție sau furnizare de bunuri și servicii
pentru locație la terți sau în scopuri administrative1.
Întreprinderile trebuie să recunoască un activ necorporal dacă și numai dacă acesta
îndeplinește criteriile de recunoaștere a activelor.1 Bleotu Vasile, Bazele contabilității, editura Tehnică, 2010
2
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Pentru imobilizările necorporale generate cu resurse proprii (costuri efectuate pentru
un proiect de dezvoltare tehnologică) sunt prevăzute condiții suplimentare de recunoaștere
(fezabilitate tehnică, capacitatea de a utiliza sau vinde activul necorporal).
Valoarea amortizabilă a activelor necorporale trebuie alocată sistematic pe durata
deviață utilă: durata de viață a unui activ necorporal nu poate depăși 20 de ani de la data când
este pregătit pentru utilizare.
În structura imobilizărilor necorporale sunt incluse:
- cheltuieli de constituire
- cheltuieli de dezvoltare
- concesiuni, brevete, licențe, marcă, drepturi și valori similare
- fondul comercial
- avansuri și imobilizări necorporale în curs de execuție
Caracteristica generală a acestora constă în aceea că toate cheltuielile colectate ramân
evidențiate în debitul lor pînă la amortizarea integrală a acestora, în funcție de termenele
prevăzute pentru fiecare categorie de imobilizări necorporale.
Imobilizările corporale reprezintă active care sunt deținute de o entitate pentru a fi
utilizate in producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau
pentru a fi folosite în scopuri administrative, și sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai
mare de un an2.
Pentru ca un bun sa fie considerat mijloc fix trebuie să îndeplinească cumulativ
condiția de valoare și de durată de utilizare, mai mare de un an.
Imobilizările corporale sunt numite active fixe sau active tangibile și se prezintă sub
forma unor bunuri cu conținut material.
Atunci când bunurile materiale procurate sau create de întreprindere nu sunt terminate,
ele sunt incluse in categoria imobilizărilor în curs.
Standardele internaționale de contabilitate definesc imobilizările corporale, ca fiind
active deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau în prestarea
de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative3.
Activele imobilizate corporale, cu excepția terenurilor își pierd în timp din valoarea
lor, ca urmare a uzurii determinate de utilizarea lor, de acțiunea factorilor naturali și de
progresul tehnic.
Constatarea contabilă a pierderii de valoare suferite de activele fixe materiale și
includerea sa în cheltuielile exercițiului financiar poartă denumirea de amortizare.
2 Bleotu Vasile, Bazele contabilității, editura Tehnică, 20103 Moise N., Raduți A., Bazele Contabilității, editura Pro Universitaria, 2006
3
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Valoarea amortizabilă este alocată sistematic pe durata de viată utilă a activului
corporal prin alegerea unei metode de amortizare care să reflecte ritmul în care beneficiile
economice sunt consumate de întreprindere (metoda lineară si metoda unităților de producție).
Dacă o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, cu ocazia
reevaluării acesteia i se stabilește o nouă valoare și o nouă durată de utilizare economică.
În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în funcție de politica
adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate :
- cheltuială cu amortizarea, sau
- cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată.
O modificare semnificativă a condițiilor de utilizare sau învechirea unei imobilizări
corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare.
În cazuri excepționale, durata de amortizare stabilită inițial se poate modifica, această
reestimare conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de utilizare.
Imobilizările financiare sunt definite și ca investiții financiare pe termen lung sau de
portofoliu, care cuprind valorile financiare investite de întreprindere în patrimoniul altor
socetăți sub forma titlurilor de participare și creanțelor financiare, în scopul obținerii de
venituri financiare, sub forma dividendelor sau dobanzilor, prin cresterea valorii capitalizate
sau prin realizarea de beneficii din comercializarea acestor investiții4.
Aceste valori sunt investite de întreprindere în scopul creșterii și consolidării poziției
economice și financiare.
Imobilizările financiare cuprind :
- acțiunile deținute la entitățile afiliate
- împrumuturile acordate entităților afiliate
- interesele de participare
-împrumuturile acordate entităților de care compania este legată în virtutea intereselor
de participare
- alte investiții deținute ca imobilizări
- alte împrumuturi.
Titlurile de participare și interesele de participare reprezintă drepturile sub formă de
acțiuni sau alte titluri de valoare în capitalul altor întreprinderi. Scopul este acela al unei
influențe semnificative în gestiunea întreprinderii emițatoare de titluri.
Amortizarea participațiilor se realizează sub forma dividendelor distribuite din
portofoliul obținut de societatea comercială emițătoare de titluri de participare.
4 Bleotu Vasile, Bazele contabilității, editura Tehnică, 2010
4
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Titlurile imobilizate ale activității de portofoliu constau în titlurile dobândite (altele
decât cele de participare), în vederea realizării unor venituri financiare, fără a putea interveni
în gestiunea unității patrimoniale emitente.
Toate titlurile de valoare, altele decât titlurile de participare, pe care unitatea
patrimonială dorește să le conserve pe termen lung, sau care nu pot fi vândute pe termen scurt,
sunt delimitate în contabilitate sub forma titlurilor imobilizate.
Creanțele imobilizate reprezintă creanțe legate de participații, împrumuturi acordate pe
termen lung și alte creanțe imobilizate. Împrumuturile acordate pe termen lung sunt sume
acordate de întreprindere terților pe baza cărora încasează dobandă.
B) Activele circulante (denumite si active curente) reprezintă bunurile si valorile care
se dețin pe o perioadă scurtă în activitatea întreprinderii și participă la un singur circuit
economic, modificându-și în permanență forma.
Activele curente includ numerarul și alte active care se așteaptă să fie transformate în
numerar la anumite momente în viitor.
Un activ este considerat activ circulant atunci când:
- este achiziționat sau produs pentru consumul propriu sau în scopul comercializării și
se asteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului.
- este reprezentat de creanțe aferente ciclului de exploatare
- este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este
restricționată.
Ciclul de exploatare al unei entități reprezintă perioada de timp dintre achiziționarea
materiilor prime care intră într-un proces de transformare și finalizarea acestora în trezorerie
sau sub forma unui echivalent de trezorerie.
Echivalentul de trezorerie reprezintă investițiile financiare pe termen scurt, extrem de
lichide, care sunt ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui risc nesemnificativ de
schimbare a valorii.
În categoria activelor circulante se includ:
- stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura
- creanțe
- investiții financiare pe termen scurt
- casa și conturile la bănci.
C) Cheltuielile în avans sunt reprezentate de valori ce asigură alocarea pentru fiecare
exercițiu financiar a cheltuielilor care îi sunt proprii5.
5 Moise N., Raduți A., Bazele contabilității, editura Pro Universitaria, 2006
5
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Cheltuielile înregistrate în avans sunt valori contabilizate în cursul exercițiului curent,
dar care se referă la servicii care vor fi primite în cursul exercițiului următor, când vor fi
recunoscute drept cheltuieli ale perioadei. Evidența acestor cheltuieli se ține cu ajutorul
contului 471 ”Cheltuieli înregistrate în avans”, fiind un cont de activ.
1.2 Clasificarea imobilizărilor corporale
În reglementările contabile din România, imobilizările corporale sunt detaliate în
următoarele structuri :
a) terenuri și construcții
b) instalațiile tehnice și mașinile
c) alte instalații, utilaje și mobilier
d) avansurile și imobilizările corporale în curs de execuție.
a) Terenuri și construcții
Terenurile reprezintă imobilizări corporale ce cuprind două categorii: terenuri și
amenajări de terenuri. Terenurile au durata de utilizare nelimitată, fiind elemente ale
imobilizărilor corporale care nu se supun amortizării. În schimb, investițiile efectuate pentru
amenajarea terenurilor si alte lucrări similare se supun amortizării.
Construcțiile sunt imobilizări corporale reprezentate de clădiri achiziționate de la terți
sau din producție proprie, care se supun amortizării, pentru că au durata de utilizare limitată.
Terenurile și construcțiile (clădirile) sunt active separabile și sunt contabilizate
separat, chiar atunci când sunt achiziționate împreună. O creștere a valorii terenului pe care se
află o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii.
b)Instalațiile tehnice și mașinile sunt imobilizări corporale, reprezentate de
echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru), instalații de control, reglare,
mijloace de transport, animale și plantații.
c) Alte instalații, utilaje și mobilier, includ active nenominalizate în grupele
menționate, cum ar fi: mobila, aparatura de birotică și alte active corporale.
d) Avansurile și imobilizările corporale in curs de execuție, includ imobilizările
corporale în curs de execuție (care nu au fost terminate) pentru nevoile proprii efectuate de
întreprindere sau de terți.
Imobilizările corporale în curs de aprovizionare sunt reflectate distinct în contabilitate,
fiind acele imobilizări corporale cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile
aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare. În acest sens menționam: instalații tehnice,
mijloace de transport, animale și plantații în curs de aprovizionare; mobilier, aparatură
6
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale în
curs de aprovizionare6.
1.3 Referențialul contabil. Standarde și reglementări contabile privind
imobilizările corporale
Obiectivul acestui standard este descrierea tratamentului contabil pentru imobilizările
corporale, astfel încât utilizatorii situaţiilor financiare să fie informaţi cu privire la investiţiile
companiei în active corporale7.
Problemele principale care sunt atinse în acest Standard sunt:
- valoarea la care se recunosc activele în patrimoniul societăţii beneficiare la momentul
iniţial al achiziţiei;
- modalitatea de amortizarea a activului în funcţie de beneficiile viitoare;
- modificarea valorii activului în funcţie de evenimente ulterioare (reparaţii, înlocuiri de
elemente, reevaluare, schimb de active, etc.);
- înregistrarea activului în cazul vânzării ulterioare.
Aria de aplicabilitate
Acest standard trebuie aplicat în contabilitatea imobilizărilor corporale, exceptând
cazul în care un alt IAS prevede sau permite o abordare contabilă diferită.
Definiţii
Următorii termeni sunt folosiţi în acest Standard cu semnificaţia specificată mai jos.
1. Imobilizările corporale: sunt acele active care:
a) sunt deţinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în
producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor, sau pentru a
fi utilizate în scopuri administrative;
b) este posibil a fi utilizate pe mai multe perioade.
Termenul generic de imobilizări corporale (denumite şi active tangibile) este folosit
pentru a identifica în general acele active folosite în special în activitatea productivă din care
societatea va beneficia pe o perioadă mai mare de 1 an. Termenul de „corporal” sau de
„tangibil” face distincţia faţă de activele necorporale care sunt active fără o substanţă fizică
sau a căror valoare nu poate fi în întregime indicată de existenţa lor fizică.
2. Costul activului: reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar, ori
valoarea justă a altor contra-prestaţii efectuate pentru achiziţionarea unui activ, la data
achiziţiei sau construcţiei acestuia.
6 Lepădatu Gheorghe V., Contabilitate de gestiune, editura Pro Universitaria, 20107 Lepădatu Gheorghe V., Contabilitate financiară, editura Pro Universitaria, 2009
7
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
3. Amortizarea: este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga
durată de viaţă utilă.
4. Valoarea realizabilă a Entităţii: reprezintă valoarea actualizată a fluxurilor de
numerar pe care întreprinderea estimează să le obţină din utilizarea continuă a activului şi din
vânzarea acestuia la sfârşitul duratei normate de viaţă sau pe care întreprinderea se aşteaptă să
o obţină în urma lichidării unei datorii.
5. Valoare justă: reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie
între doua parţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este
determinat obiectiv.
6. Valoarea reziduală: reprezintă valoarea netă pe care întreprinderea estimează că o
va obţine pentru un activ la sfârşitul duratei de viaţă utilă a acestuia, după deducerea
prealabilă a costurilor de cedare estimate, dacă acele active au vechimea şi îndeplinesc
condiţiile scontate la sfârşitul duratei de viaţă.
7. Durata de viaţă utilă: reprezintă:
a) perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus
amortizării;
b) numărul unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se estimează că vor fi
obţinute de întreprindere prin folosirea activului respectiv;
Aspecte principale
Recunoaşterea imobilizărilor corporale
Imobilizările corporale sunt recunoscute ca activ în patrimoniul unei societăţi atunci
când:
a) este probabilă generarea către întreprindere de benefici economice viitoare aferente
activului;
b) şi costul activului poate fi măsurat în mod credibil.
Piesele de schimb şi echipamentul de service de interes major sunt de obicei
înregistrate ca stocuri şi sunt recunoscute ca şi cheltuieli, pe măsură ce sunt consumate8. Ca şi
regulă generală, costurile întreţinerii activelor nu se capitalizează pentru că ele nu fac decât să
aducă activul respectiv la parametrii iniţiali de funcţionare. Aceste costuri se recunosc în
Contul de Profit şi Pierdere, pe măsură ce sunt efectuate. Costurile cu întreţinerea zilnică a
echipamentelor proprii sunt în principal reprezentate de costurile salariale şi cu materialele
consumabile.
8 Lepădatu Gheorghe V., Contabilitate de gestiune, editura Pro Universitaria, 2010
8
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Piesele de schimb şi echipamentul de interes major se pot considera în categoria
imobilizărilor corporale atunci când întreprinderea se aşteaptă a le folosi pentru mai multe
perioade, respectiv pentru mai mult de 1 an.
O condiţie pentru a clasifica în continuare un element ca şi imobilizare corporală, este
efectuarea unor inspecţii majore pentru a depista defecţiunile, indiferent dacă sunt înlocuite
sau nu părţi componente ale imobilizărilor respective. Atunci când o inspecţie majoră este
efectuată, costul aferent este recunoscut în valoarea contabilă a imobilizării corporale ca şi o
înlocuire, dacă criteriile de recunoaştere sunt satisfăcute. (IAS 16.14)
Pentru a se identifica ce constituie un element individual din cadrul imobilizărilor
corporale, se cere un raţionament profesional pentru aplicarea criteriilor de definire a
circumstanţelor sau a tipurilor specifice de întreprinderi. Poate fi indicat să se grupeze
elementele individuale nesemnificative, şi activul care rezultă în urma grupării să se considere
ca şi un activ individual, amortizabil.
Standardul IAS 16 recunoaşte de asemenea, că anumite componente ale imobilizărilor
corporale pot necesita înlocuiri la intervale regulate de timp şi sunt componente semnificative
în cadrul activelor.
Imobilizările corporale pot fi achiziţionate cu scopul sporirii gradului de siguranţă sau
de protecţie a mediului. Achiziţionarea unor astfel de imobilizări corporale, chiar dacă nu
cresc în mod direct beneficiile economice viitoare ale unui activ imobilizat, poate fi necesară
pentru ca întreprinderea să obţină beneficii viitoare din celelalte active ale sale.
În aceste situaţii, astfel de achiziţii de imobilizări corporale îndeplinesc criteriile de
recunoaştere ca active, pentru că permit beneficiilor economice viitoare generate de activele
aferente să fie mai mari decât beneficiul care ar putea deriva dacă ele nu ar fi fost
achiziţionate
Măsurarea iniţială a imobilizărilor corporale
Un element al imobilizărilor corporale, care este recunoscut ca activ, trebuie măsurat
iniţial la costul său.
Costul unei imobilizări corporale este format din:
a) preţul de achiziţie, taxe vamale, taxe nerecuperabile, şi toate reducerile
comerciale la vânzare fiind scăzute;
b) orice costuri direct atribuibile pentru a aduce activul în locaţia şi având
proprietăţile necesare pentru a funcţiona în manieră dorită de managementul
întreprinderii.
Atenţie însă asupra unei reguli importante: Standardul permite capitalizarea în mod
rezonabil al tuturor costurilor care concură la obţinerea activului, punerea sa în funcţiune şi
9
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
obţinerea performanţelor dorite, dar cu condiţia ca aceste valori adiţionale să ne mărească
valoarea activului mai mult decât valoarea sa justă.
Recunoaşterea costurilor în valoarea contabilă a imobilizărilor corporale încetează a se
mai produce atunci când aceste elemente sunt aduse în locaţia şi având proprietăţile necesare
pentru a funcţiona în maniera dorită de management – IAS 16.20.
Prin urmare, costurile legate de utilizarea sau de reorganizarea imobilizărilor corporale
nu sunt incluse în valoarea contabilă a acestora, ca de exemplu:
a) costurile suportate în perioada în care o imobilizare are capacitatea de a
funcţiona la parametrii doriţi de management, însă nu a fost pusă în funcţiune sau
funcţionează la o capacitate mai redusă decât cea normală;
b) pierderile operaţionale rezultate iniţial, de exemplu cele întâlnite până în
momentul în care se formează cererea pentru un anumit produs;
c) costurile întâlnite în procesul de relocare şi reorganizare a unei parţi sau a
întregii activităţi
Un element de noutate în noul Standard est că, dacă plăţile sunt eşalonate pe o
perioadă mai mare decât cele prevăzute într-un contract de credit uzual, diferenţa între
echivalentul în numerar a preţului şi plăţile totale este recunoscută drept dobândă pe o
perioadă a creditului, exceptând cazul în care această dobândă este inclusă în costul
imobilizării corporale, potrivit tratamentului alternativ prevăzut de IAS 23 „Costul
îndatorării”.
Valoarea contabilă a imobilizărilor corporale poate fi diminuată cu valoarea
corespunzătoare a subvenţiei guvernamentale, în conformitate cu IAS 20 „Contabilitatea
subvenţiilor guvernamentale şi prezentarea informaţiilor referitoare la asistenţa
guvernamentală”.
IAS 16, după revizuirea din Decembrie 2003, pune în discuţie şi câteva situaţii
specifice:
Construcţia sau Dezvoltarea unui activ
Anumite operaţii sunt în strânsă legătură cu procesul de construcţie sau dezvoltare a
unei imobilizări corporale, dar nu sunt necesare în procesul de aducere a acesteia în locaţia şi
având proprietăţile necesare pentru a funcţiona în maniera dorită de management9. În acelaşi
sens, există operaţiuni incidentale care nu sunt direct legate de activ pot interveni înainte sau
în cursul procesului de dezvoltare, construcţie sau punere în funcţiune a activului respectiv.
O altă situaţie este construcţia sau dezvoltarea unui activ în regie proprie – IAS 16.22.
Costul unui astfel de activ este determinat folosind aceleaşi principii ca şi pentru un activ
9 Moise N., Raduți A., Bazele contabilității, editura Pro Universitaria, 2006
10
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
achiziţionat. Astfel, dacă întreprinderea produce active similare, în scopul comercializării, în
cadrul unor tranzacţii normale, atunci costul activului este de obicei acelaşi cu costul de
producţie a acelui activ destinat vânzării (a se vedea IAS 2-Stocuri). Prin urmare, orice
profituri interne sunt eliminate în calculul costului acelui activ. În mod similar, cheltuiala
reprezentând rebuturi, manoperă sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale,
precum şi pierderile care au apărut în cursul construcţiei în regie proprie a activului nu este
inclusă în costul activului.
Dobândirea prin schimb
Unul sau mai multe elemente de natura imobilizărilor corporale poate fi dobândit în
schimbul unui activ similar sau nu (denumite şi tranzacţii ne-monetare) sau a unei combinări
de active similare şi cu monetare. Costul noului activ este reprezentat de valoarea justă, cu
excepţia cazurilor în care:
o tranzacţiei de schimb îi lipseşte caracterul comercial sau substanţă comercială;
o sau valoarea justă a activului primit în schimb sau a activului cedat nu poate fi
comensurată în mod credibil.
Conceptul de „substanţă comercială” este relativ nou în standardele de contabilitate şi
este definit ca şi operaţiuni care generează fluxuri de trezorerie către sau din entităţile care
schimbă. Conform IAS 16.25, o întreprindere determină dacă o tranzacţie de schimb are
caracter comercial sau nu, luând în considerare măsura în care fluxurile viitoare de trezorerie
se vor modifica ca urmare a acestei tranzacţii. Astfel, o tranzacţie de schimb are caracter
comercial dacă:
a) configuraţia (risc, sincronizare si valoare) fluxului de trezorerie generat de
activul primit este diferită de cea a fluxului generat de activul transferat;
b) valoarea realizabilă a societăţii estimată pentru operaţiunile afectate de această
tranzacţie se modifică în urma efectuării schimbului;
c) diferenţa dintre a) sau b) şi valoarea justă a activului supus schimbului este
semnificativă.
Valoarea de piaţă a unui activ pentru care nu există o piaţă activă, poate fi
comensurată în mod credibil, dacă:
a) fluctuaţia estimărilor valorilor de piaţa nu este semnificativă pentru acel activ;
b) estimările diverse din cadrul ariei de valori pot fi utilizate atunci când se
estimează valoarea de piaţă.
Dacă întreprinderea poate determina în mod credibil valoarea de piaţa a activului
primit sau a celui cedat, atunci valoarea justă a activului cedat este utilizată pentru a estima
11
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
costul de achiziţie a activului primit, exceptând cazul în care valoarea de piaţa a activului
primit este mai evidentă.
Măsurarea ulterioara recunoaşterii iniţiale
O întreprindere poate opta ori pentru tratamentul contabil de bază ori pentru cel
alternativ permis, corespunzător politicii contabile aplicate şi va respecta aceasta opţiune
pentru întreaga clasă de imobilizări corporale.
Tratament contabil de bază
Ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie înregistrată la
cost, mai puţin amortizarea cumulată aferentă şi orice pierderi cumulate din depreciere – IAS
16.30.
Tratamentul contabil alternativ permis
Ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie înregistrată la
valoarea reevaluată, care reprezintă valoarea justă la momentul reevaluării, mai puţin orice
amortizare ulterioară cumulată aferentă şi pierderile ulterioare cumulate din depreciere.
Reevaluările trebuie efectuate cu suficientă regularitate, în aşa fel încât valoarea contabilă să
nu difere în mod semnificativ de valoarea care poate fi determinată pe baza valorii juste la
data bilanţului – IAS 16.31.
În cazul în care un element al imobilizărilor corporale este reevaluat, atunci întreaga
clasă din care face parte acel element trebuie reevaluată. Elementele dintr-o clasă de
imobilizări corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă şi
raportarea în situaţiile financiare a unor valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori
calculate la date diferite. Cu toate acestea, o anumită clasă de active poate fi reevaluată
permanent, dacă această reevaluare se poate realiza în timp scurt şi dacă aceste reevaluări pot
fi mereu actualizate.
Aspecte ale Reevaluării imobilizărilor corporale
Valoarea justă a terenurilor şi clădirilor este, de obicei, valoarea lor de piaţă. Această
valoare este determinată pe baza unor evaluări efectuate, de regulă de evaluatori autorizaţi.
Atunci când nu există nici o posibilitate de a identifica o valoare de piaţă, din cauza
faptului că acel gen de imobilizări corporale este foarte rar vândut, atunci acele active sunt
evaluate la costul de înlocuire, mai puţin amortizarea corespunzătoare.
Frecvenţa reevaluărilor depinde de evoluţia valorii juste a imobilizărilor corporale în
cauză. În cazul în care valoarea justă a unui activ reevaluat diferă semnificativ de valoarea
contabilă, atunci este necesară o nouă reevaluare. Unele imobilizări corporale pot suferi
modificări semnificative şi fluctuantele valorii juste, necesitând prin urmare, reevaluări
anuale. Pentru imobilizările corporale ale căror valori juste nu suferă modificări semnificative,
12
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
nu este necesar să se facă reevaluări. Pentru acestea, reevaluările făcute la 3-5 ani pot fi mai
adecvate.
La data reevaluării unei imobilizări corporale, orice amortizare cumulată la data
reevaluării este:
a) fie recalculată proporţional cu schimbarea în valoarea contabilă bruta a activului,
astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare să fie egală cu valoarea sa
reevaluată. Această metodă este folosită în cazul în care activul este reevaluat cu
ajutorul unui indice pentru a se ajunge la costul de înlocuire, mai puţin amortizarea
corespunzătoare; fie
b)eliminată din valoarea brută contabilă a activului şi valoarea netă recalculată la
valoarea reevaluata a activului. De exemplu, această metodă este folosită pentru
clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piaţă.
În cazul în care valoarea contabilă a unui activ este majorată ca urmare a unei
reevaluări, această majorare trebuie înregistrată direct în creditul conturilor de capitaluri
proprii sub titlul „diferenţe din reevaluare”. Cu toate acestea, majorarea constatată din
reevaluare trebuie recunoscută ca venit în măsura în care aceasta compensează o descreştere
din reevaluarea aceluiaşi activ recunoscută anterior ca o cheltuială.
În cazul în care valoarea contabilă a unui activ este diminuată ca rezultat al unei
reevaluări, aceasta diminuare trebuie recunoscută ca o cheltuială. Cu toate acestea, o
diminuare rezultată din reevaluare trebuie scăzută direct din surplusul de reevaluare
corespunzător aceluiaşi activ, în măsura în care diminuarea nu depăşeşte valoarea înregistrată
anterior ca surplus din reevaluare.
Surplusul din reevaluare inclus în capitalurile proprii poate fi transferat direct în
capitalurile proprii atunci când acest surplus este realizat. Se consideră că întregul surplus este
realizat la casarea sau la cedarea activului. Cu toate acestea, o parte din surplus poate fi
realizat pe măsură ce activul este folosit de întreprindere; în acest fel valoarea surplusului care
este realizat este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii reevaluate şi valoarea
amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului. Transferul din surplusul de
reevaluare în rezultatul reportat nu se efectuează prin contul de profit şi pierdere.
Efectele asupra impozitului pe profit, rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale,
sunt reglementate de IAS 12 „Impozitul pe profit”.
Din punct de vedere al impozitului amânat, efectul acestei diferenţe temporare trebuie
înregistrat. Astfel, dacă durata de amortizare economică şi contabilă a activului este mai lungă
decât cea fiscală, se va crea o datorie de plată cu impozitul amânat în primele perioade şi care
se va închide ulterior, în perioadele următoare. Referitor la reevaluare, ultima reevaluare
13
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
recunoscută fiscal a fost cea conform Ordin. 1553/2003; astfel dacă societatea dispune ulterior
reevaluarea activelor, aceste valori nu vor mai fi recunoscute la calculul datoriei cu impozitul
pe profit. Astfel din punct de vedere fiscal rezerva din reevaluare ulterioare ultimei date de
reevaluare nu va avea nici un impact fiscal.
Amortizarea
Valoarea amortizabilă a unui element al imobilizărilor corporale trebuie alocată în
mod sistematic pe parcursul duratei de viata utilă a activului.
Valoarea reziduală şi durata de viaţă utilă a unui activ trebuie revăzute cel puţin la
sfârşitul fiecărui an financiar. Dacă se descoperă diferenţe faţă de ultimele estimări, acestea
trebuie contabilizate ca şi modificări ale politicilor contabile, în concordanţă cu IAS 8
„Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori fundamentale”.
O cheltuială cu amortizarea este efectuată chiar dacă valoarea justă a activului
depăşeşte valoarea sa contabilă, atâta timp cât valoarea sa reziduală nu este mai mare decât
valoarea sa contabilă. Valoarea amortizabilă a unui activ este determinată după ce s-a scăzut
valoarea reziduală a acelui activ. În practica, valoarea reziduală a unui activ este de cele mai
multe ori nesemnificativă, şi prin urmare, nu se ia în considerare la calcularea amortizării.
Amortizarea aferentă unei perioade este în mod normal recunoscută în contul de profit
şi pierdere, cu excepţia cazului în care este inclusă în valoarea contabilă a altui activ.
Amortizarea aferentă unei perioade este în mod normal recunoscută drept cheltuială.
Totuşi, în unele cazuri, beneficiile economice aduse de un activ sunt consumate de o
întreprindere în procesul de obţinere a altor active, mai degrabă decât în procesul de generare
a altor cheltuieli. În acest caz, cheltuiala cu amortizarea devine o parte a costului celuilalt
activ şi este inclusă în valoarea contabilă a acelui activ.
Amortizarea unui activ începe să se înregistreze în momentul în care acesta este
disponibil pentru consum (atunci când este în locaţia şi are caracteristicile necesare pentru a
funcţiona în maniera dorită de management). Deprecierea unui activ încetează în momentul în
care acesta nu mai este recunoscut în contabilitate. Prin urmare, chiar dacă imobilizarea
corporală devine inactivă sau este retrasă din circuitul economic, amortizarea se va calcula în
continuare până în momentul în care aceasta va fi in totalitate amortizată. Cu toate acestea,
aplicând metoda degresivă valoarea amortizării poate deveni nulă atunci când nu mai este
înregistrată producţie.
Metode de amortizare:
Există o serie de metode de amortizare ce pot fi utilizate pentru a aloca în mod
sistematic valoarea amortizabilă a unui activ de-a lungul duratei sale de viata utilă:
Metoda liniară duce la o cheltuială constantă pe parcursul duratei de viaţă utilă a
14
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
activului. Metoda degresivă rezultă într-o cheltuială descrescătoare cu amortizarea pe
parcursul duratei de viaţă utilă a activului.
Metoda accelerată are ca rezultată faptul că amortizarea este mai mare în primii ani
de viaţă şi mai mică în ultimii. această metodă se poate obţine prin două sub-metode:
Sub-metoda însumării anilor de viaţă utilă are ca rezultat o cheltuială bazată pe
utilizarea sau producţia estimată a activului pe parcursul duratei de viaţă utilă a activului.
Formula = (Cost – Val Reziduala ) * f, unde:
f = (număr de ani de viaţă rămaşi de la începutul anului respectiv) / [n(n+1)/2] unde n =
durata estimată de viaţă.
Sub-metoda reducerii soldului – procentul de amortizare este aplicat la Valoarea Netă
Contabilă determinând o valoare a amortizării descrescătoare în fiecare an. Rata de amortizare
aplicabilă în această situaţie se calculează astfel:
R = (1 - n√ (valoare reziduala / cost) )*100, unde n este durata de viaţă în ani.
Cu toate acestea, datorită calculelor laborioase şi a convenţiei fiscale existente,
companiile preferă să utilizeze ca şi rată : 1 / durata estimată de viaţă a activului şi care se
aplică la valoarea netă contabilă.
Metoda de amortizare utilizată va reflecta modalitatea în care beneficiile rezultate în
urma utilizării activului vor fi utilizate.
Ca regulă generală, metodă ce urmează a fi folosită este adoptată în funcţie de modul
în care se estimează că activul va aduce beneficii economice şi este apoi aplicată consecvent
de la o perioadă la alta, cu excepţia cazului în care intervine o schimbare în modelul estimat al
beneficiilor economice generate de activ.
Metoda de estimare aplicată activelor trebuie revizuită periodic şi, dacă se constată o
modificare semnificativă în modelul estimat al beneficiilor economice aduse de acele active,
atunci metoda trebuie schimbată pentru a reflecta această modificare. O asemenea modificare
trebuie contabilizată drept o schimbare de politică contabilă, conform IAS 8.
Schimbarea semnificativă ce survine în interpretarea IAS 16 revizuit, pentru
depreciere, este că acum Standardul obligă la o amortizare pe componente, în funcţie de
materialitatea componentei respective şi de durata fiecărei componente – IAS 16.43.
O întreprindere alocă valoarea iniţială a activului componentelor sale principale,
amortizându-le separat. Spre exemplu, motoarele unei aeronave pot fi amortizate separat de
întregul echipament, chiar dacă acesta este proprietate sau face obiectul unui leasing.
O componentă principală a unei imobilizări corporale poate avea o durată de viaţă
utilă şi o metodă de amortizare identică cu o altă componentă principală a aceluiaşi activ.
Asemenea părţi pot fi grupate cu scopul determinării unei amortizări globale.
15
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
În măsura în care o întreprindere amortizează separat anumite componente ale unei
imobilizări corporale, va amortiza separat şi elementele auxiliare activului. Părţile auxiliare
reprezintă acele elemente care considerate individual nu sunt semnificative. Dacă
întreprinderea are aşteptări variate cu privire la aceste părţi, atunci se vor aplica tehnici de
aproximare în calculul amortizării acestor părţi, care să respecte întocmai gradul de depreciere
sau durata de viaţă utilă a acestor părţi.
O întreprindere poate decide să amortizeze separat şi anumite componente ale
imobilizării corporale care nu deţin o pondere importanta în costul total al activului.
Durata de Viaţă a Imobilizărilor Corporale:
Beneficiile economice aferente unui element al imobilizărilor corporale sunt
consumate de către întreprindere, în principal, prin utilizarea activului. Cu toate acestea, şi alţi
factori, cum sunt uzura morală şi uzura fizică apărute chiar şi când activul nu este utilizat,
participă la diminuarea beneficiilor economice pe care acest activ le-ar fi putut aduce
întreprinderii.
Prin urmare, toţi factorii enumeraţi mai jos trebuie să fie luaţi în considerare, în
determinarea duratei de viaţă utilă a unui activ:
a) nivelul estimat de utilizare de către întreprindere. Nivelul de utilizare este
estimat pe baza capacităţii sau a producţiei fizice estimate a activului;
b) uzura fizică estimata, care depinde de condiţiile de exploatare, cum ar fi
numărul de schimburi în care se utilizează, programul de reparaţii şi întreţinere practicat
de întreprindere, modul de păstrare şi întreţinere a activului când acesta nu este utilizat;
c) uzura morală apărută ca urmare a schimbărilor sau îmbunătăţirilor aduse
procesului de producţie sau datorită schimbării în structura cererii pe piaţa pentru
bunurile produse şi serviciile furnizate de activul în cauză;
d) limitele juridice privind posibilitatea folosirii activului, cum ar fi expirarea
termenelor din contractele de leasing aferente.
Durata de viaţă utilă a unui activ este definită pe baza utilităţii pe care întreprinderea a
estimat-o pentru respectivul activ. Politica de management privind activele, practicată de
conducerea întreprinderii, poate implica cedarea activului după un anumit timp sau după
consumarea unei anumite proporţii a beneficiilor economice aferente activului. Prin urmare,
durata de viaţă utilă a unui activ poate fi mai scurtă decât durata de viaţă economică a
acestuia. Estimarea duratei de viaţă utilă a unui element al imobilizărilor corporale este o
problemă de raţionament profesional, bazat pe experienţa întreprinderii cu alte active similare.
16
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Decizia trebuie luată în funcţie de durata economică de viaţă şi de caracteristicile
tehnice şi nu de încadrarea fiscală. Diferenţa între contabil şi fiscal are implicaţii temporare
asupra impozitului pe profit.
Terenurile şi clădirile sunt active individuale şi sunt tratate din punct de vedere
contabil în mod distinct, chiar şi atunci când sunt achiziţionate împreună. Terenurile au în
mod normal durată de viaţă nelimitată şi sunt, prin urmare, supuse amortizării. Clădirile au o
durată de viaţă limitată şi sunt, prin urmare, supuse amortizării. O creştere a valorii unui teren
pe care este situată o clădire nu afectează determinarea duratei de viaţă utilă a acelei clădiri.
Dacă costul de achiziţie al terenului include costul suportat în urma dezmembrării,
eliminării sau restaurării construcţiei, costul restaurării care revine terenului este amortizat pe
durata obţinerii beneficiilor rezultate în urma efectuării respectivelor costuri. În anumite
cazuri, terenul însuşi poate avea o durată de viaţă limitată, caz în care este depreciat în aşa fel
încât beneficiile rezultate să fie reflectate.
Valoarea reziduală a unui activ poate creşte până la o valoare egală sau superioară
valorii contabile a activului. Dacă se întâmplă acest fenomen, amortizarea calculată va fi nulă,
până în momentul în care valoarea reziduală se va situa sub valoarea contabilă a activului.
De-recunoaşterea activelor corporale
Valoarea contabilă a unui element de imobilizare corporală va fi de-recunoscut doar:
a) în momentul vânzării;
b) sau atunci când nu se mai previzionează generarea unor beneficii economice
din utilizarea sau vânzarea activului respectiv.
Câştigul sau pierderea rezultate în urma derecunoaşterii unui element de imobilizări
corporale sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere în momentul derecunoaşterii (cu
excepţia cazului în care IAS 17 prevede un alt tratament în cazul vânzării sau a unui leasing).
Câştigurile nu vor fi recunoscute ca venituri.
Câştigul sau pierderea rezultate în urma derecunoaşterii unui element de imobilizare
corporală, trebuie determinată ca diferenţă între câştigul net din vânzareşi valoarea contabilă a
bunului.
Prezentarea informaţiilor
Situaţiile financiare trebuie să prezinte, pentru fiecare clasă de imobilizări corporale,
următoarele informaţii:
a) bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute;
b) metodele de amortizare folosite;
c) duratele de viaţă utilă sau ratele de amortizare folosite;
17
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
d) valoarea contabilă brută şi amortizarea cumulată (împreună cu pierderile
cumulate din depreciere) la începutul şi la sfârşitul perioadei;
e) o reconciliere a valorii contabile la început şi la sfârşitul perioadei,
menţionându-se:
intrările;
cedările;
achiziţiile rezultate din combinări de întreprinderi;
creşteri sau diminuări din timpul perioadei rezultate din reevaluării, pe baza
paragrafelor 31, 39 şi 40 şi din pierderile din depreciere recunoscute sau reluate
direct în capitalurile proprii pe baza IAS 36 „Deprecierea activelor”;
pierderile din depreciere recunoscute în contul de profit şi pierdere în timpul
perioadei pe baza IAS 36;
pierderile din depreciere reluate în contul de profit şi pierdere în timpul
perioadei pe baza IAS 36;
amortizarea;
diferenţele de curs valutar nete, rezultate în urma conversiei situaţiilor financiare
ale unei entităţi externe;
alte mişcări valorice.
Situaţiile financiare trebuie, de asemenea să prezinte şi următoarele informaţii:
a) existentă şi valoarea activelor gajate sau ipotecate, sau acordate drept garanţie
pentru anumite obligaţii ale întreprinderii;
b) valoarea cheltuielilor efectuate pentru imobilizările corporale în curs;
c) valoarea angajamentelor privind achiziţionarea de imobilizări corporale;
d) dacă nu este prezentată separat în cadrul unei poziţii din contul de profit şi
pierdere , valoarea compensaţiilor primite de la terţi privind imobilizările corporale care
au fost depreciate, pierdute sau cedate este introdusă în rezultatul exerciţiului.
În cazul în care elementele de imobilizări corporale sunt exprimate la valori
reevaluate, trebuie prezentate următoarele informaţii:
a) baza folosită în reevaluarea activelor;
b) dacă a fost implicat în procesul de reevaluare un evaluator independent;
c) metodele şi estimările importante care au fost aplicate în procesul de stabilire a
valorii juste a activului;
d) valoarea contabilă a fiecărei clase de imobilizări corporale care ar fi fost
inclusă în situaţiile financiare, dacă activul ar fi fost înregistrat conform tratamentului
contabil de bază;
18
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
e) surplusul din reevaluare, indicând modificările aferente perioadei şi orice
restricţii care privesc distribuirea către acţionari a soldului rezultat din diferenţele din
reevaluare.
Utilizatorii informaţiilor financiare pot considera ca fiind relevante pentru nevoile lor
şi următoarele informaţii adiţionale:
a) valoarea contabilă a imobilizărilor corporale aflate temporar în conservare;
b) valoarea contabilă brută a oricăror active integral amortizate şi care sunt încă
în folosinţă;
c) valoarea contabilă a imobilizărilor corporale scoase din folosinţă şi care sunt
ţinute cu scopul de a fi cedate;
d) dacă se aplică tratamentul contabil de bază, valoarea justă a imobilizărilor
atunci când aceasta este semnificativ diferită de valoarea contabilă.
Data aplicării
Acest standard, în versiunea sa modificată şi prezentată în acest suport de curs, se
aplică situaţiilor financiare care acoperă perioade începând cu 1 Ianuarie 2005. Se încurajează
aplicarea acestui Standard anterior acestei date. Dacă o întreprindere aplică prezentul
Standard pentru situaţiile financiare anuale aferente perioadelor începând mai devreme de 1
Ianuarie 2005, întreprinderea trebuie să prezinte informaţiile referitoare la acest fapt.
1.4 Tratamente și practici contabile specifice imobilizărilor corporale conform
reglementărilor OMFP nr. 3055/2009
OMFP nr. 3055/2009 prezintă structura bilanțului cu privire la imobilizări corporale
astfel:
- terenuri și construcții
- instalații tehnice și mașini
- alte instalații, utilaje și mobilier
- avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție.
Dacă un activ are legătură cu mai mult de un element din formatul de bilanț, relația sa
cu alte elemente trebuie prezentată în notele explicative, dacă o asemenea prezentare este
esențială pentru înțelegerea situațiilor financiare anuale10. De exemplu: o imobilizare
corporală finanțată parțial din subvenții, parțial din surse proprii; o imobilizare corporală
reevaluată, pentru care transferul de rezerve al surplusului din reevaluare se face pe măsura
amortizării imobilizării; un împrumut obligatar pentru care s-a prevăzut o primă de
10 O.M.F.P. nr. 3055/2009
19
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
rambursare a obligațiunilor; o majorare de capital subscrisă de acționari la o valoare mai mare
decât valoarea nominală a acțiunilor corespunzătoare (subscriere cu primă de capital) etc.
Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul
caruia îi sunt destinate, potrivit politicilor contabile aprobate de administratori sau persoanele
care au obligația gestionării entității.
Ajustările de valoare cuprind toate corecțiile destinate să țină seama de reducerile
valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă acea reducere este
sau nu definitivă.
Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări și
ajustările provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare,
în funcție de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor.
Elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu
principiile contabile generale, conform contabilității de angajamente. Astfel, efectele
tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele
se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt
înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.
Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele
situațiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate și prezentate în bilanț și contul de profit
și pierdere.
Principiul prudenței. La întocmirea situațiilor financiare anuale, evaluarea trebuie
făcută pe o bază prudentă și, în special:
a) în contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanțului;
b) trebuie să se țină cont de toate datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al
unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data
întocmirii acestuia;
c) trebuie să se țină cont de toate datoriile previzibile și pierderile potențiale apărute în cursul
exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin
evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia. În acest scop sunt avute în
vedere și eventualele provizioane, precum și datoriile rezultate din clauze contractuale;
d) trebuie să se țină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar
este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se
efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora aspra contului de
profit și pierdere.
Ca urmare, activele și veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile și
cheltuielile, subevaluate. Totuși, exercitarea prudenței nu permite, de exemplu, constituirea de
20
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici
supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situațiile financiare nu ar mai
fi neutre și nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.
Principiul evaluării separate a elementelor de active. Conform acestui principiu,
componentele elementelor de active trebuie evaluate separat.
Peincipiul intangibilității. Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar
trebuie să corespundă cu bilanțul de încheiere al exercițiului financiar precedent.
Modificarea politicilor contabile se efectuează numai pentru perioadele viitoare,
începând cu exercițiul financiar următor celui în care s-a luat decizia modificării politicii
contabile. Modificarea politicilor contabile poate fi efectuată numai de la începutul unui
exercițiu financiar. Nu sunt permise modificări ale politicilor contabile pe parcursul unui
exercițiu financiar.
În cazul modificării politicilor contabile și corectării unor erori aferente perioadelor
precedente, nu va fi modificat bilanțul perioadei anterioare celei de raportare.
Corectarea pe seama rezultatului reportat, a erorilor semnificative aferente exercițiilor
financiare precedente, nu se consideră încălcare a principiului intangibilității.
Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active și datorii sau
între elementele de venituri și cheltuieli este interzisă.
În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidențiază distinct operațiunea de
vânzare/scoatere din evidență și cea de cumparare/intrare în evidență, pe baza documentelor
justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor și cheltuielilor aferente operațiunilor.
Tratamentul contabil este similar și în cazul prestărilor reciproce de servicii.
ACTIVELE IMOBILIZATE
Reguli de evaluare de bază
Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare și
deținute pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziție sau la
costul de producție, cu respectarea prevederilor punctului 68 și 70 din O.M.F.P.
3055/2009.
Beneficiile economice viitoare reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect,
la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către entitate. Potențialul poate fi unul
productiv, fiind parte a activităților de exploatare ale entității.
Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizării pe o bază continuă, pe o
perioadă mai mare de un an, în scopul desfășurării activităților entității.
Drepturile asupra proprietăților imobiliare și alte drepturi similar, așa cum sunt
definite de legislația națională, trebuie prezentate la „Terenuri și construcții”.
21
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Mișcările diverselor elemente de imobilizări se prezintă în notele explicative. În acest
scop, se prezintă distinct, începând cu costul de achiziție sau costul de producție, pentru
fiecare element de imobilizare, pe de o parte, creșterile, cedările și transferurile în cursul
exercițiului financiar, iar, pe de altă parte, ajustările cumulate de valoare la începutul
exercițiului financiar și la data bilanțului, precum și rectificările efectuate în cursul
exercițiului financiar asupra ajustărilor de valoare din exercițiile financiare precedente.
Ajustările de valoare se prezintă în bilanț ca deduceri clare din elementele
corespunzătoare.
Dacă, atunci când situațiile financiare anuale se întocmesc conform prezentelor
reglementări pentru prima oară, costul de achiziție sau costul de producție al unei
imobilizări nu poate fi determinat fără cheltuieli sau întârzieri exaggerate, valoarea
reziduală de la începutul exercițiului financiar poate fi tratată drept cost de achiziție sau
cost de producție. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele
explicative.
În acest context, valoarea reziduală reprezintă valoarea justă a bunului respective.
Atunci când se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, mișcările diverselor
elemente de imobilizări, prevăzute la aliniatul (1), se prezintă începând cu costul de
achiziție sau costul de producție, modificat ca rezultat al reevaluării. În acesc scop,
valoarea reevaluată se substituie valorii de intrare a imobilizărilor corporale.
Costul de achiziție sau costul de producție al activelor imobilizate cu durate limitate de
utilizare economică trebuie redus cu ajustări calculate pentru a diminua valoarea unor
astfel de active în mod sistematic de-a lunga duratelor lor de utilizare economică
(amortizare).
Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economic
reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui active pe întreaga durată de
utilizare economic. Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau altă valoare care
substituie costul (de exemplu, valoarea reevaluată).
În înțelesul prezentelor reglementări, prin durata de utilizare economic se înțelege
durata de viață utilă, aceasta reprezentând:
a) perioada în care un active este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o
entitate;
b) numărul unităților produse sau a unor unități similar ce se estimează că vor fi obținute
de entitate prin folosirea activului respective.
Activele imobilizate amortizabile sunt prezente în bilanț la valoarea contabilă, aceasta
fiind reprezentată de costul de achiziție, costul de producție sau altă valoare care substituie
22
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
costu, diminuată cu amortizarea cumulată până la acea dată, precum și cu pierderile
cumulate din depreciere.
Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie
făcute ajustări pentru pierdere de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai
mică valoare atribuită acestorala data bilanțului.
Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, indifferent dacă duratele
lor de utilizare economic sunt limitate sau nu, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai
mică valoare atribuibilă acestora la data bilanțului, dacă se estimează că reducerea valorii
acestora este permanentă.
Ajustările de valoare prevăzute la alineaturile (1) și (2) trebuie înregistrate în contul de
profit și pierderile prezentate distinct în notele explicative, dacă acestea nu au fost
prezentate separate în contul de profit și pierdere.
Evaluarea la valorile minime, potrivit alineaturilor (1) și (2), nu poate fi continuată
dacă nu mai sunt aplicabile motivele pentru care au fost făcute ajustările respective.
Dacă activele imobilizate fac obiectul ajustarilor excepționale de valoare exclusive în
scop fiscal, în notele explicative se prezintă valoarea ajustărilor și motivele pentru care
acestea au fost efectuate.
Imobilizări corporale
Recunoașterea imobilizărilor corporale
Imobilizările corporale reprezintă active care:
a) sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunurisau prestarea de
servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
b) sunt utilizatepe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Imobilizări corporale cuprind: terenuri și construcții; instalații tehnice și mașini; alte
instalații, utilaje și mobilier; avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale și
imobilizări corporale în curs de execuție.
Terenurile și șclădirile sunt active separabile și sunt contabilizate separate, chiar atunci
când sunt achiziționate impreună. O creștere a valorii terenului pe care se află o clădire nu
afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii.
Contabilitatea terenurilor se ține pe două categorii: terenuri și amenajăride terenuri.
În contabilitatea analitică, terenurile por fi evidențiate pe următoarele grupe: terenuri
agricole, terenuri silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu
construcții și altele.
23
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Imobilizările corporale deținute în baza unui contract de leasing se evidențiază în
contabilitate în funcție de prevederile contractelor încheiate între părți, precum și legislația
în vigoare.
Entitățile țin cont, de asemenea, și de cerințele principiului prevalenței economicului
asupra juridicului, prevăzut la punctual 46.
Clasificarea contractelor de leasing în leasing financiar operațional se efectuează la
începutul contractului.
În înțelesul prezentelor reglementări, termenii de mai jos au următoarele semnificații:
a) contract de leasing este un contract prin care locatorul cedează locatorului, în schimbul
unei plăți sau serii de plăți, dreptul de a utilize un bun pentru o perioadă stabilită;
b) leasing financiar este operațiunea de leasing care transfer cea mai mare parte din
riscurile și avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului;
c) leasing operațional este operațiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului
financiar.
Un contract de leasing poate fi recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplinește cel
puțin una dintre cele două condiții:
a) leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârșitul
duratei contractului de leasing;
b) locatarul are opțiunea de a cumpăra bunul la un preț estimate a fi sufficient de mic în
comparație cu valoarea justă la data la care opțiunea devine exercităta;
c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viață
economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;
d) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesoriile, este mai mare
sau egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost
achiziționat bunul de către finanțelor, respective costul de achiziție;
e) bunurile cu constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură special, astfel
încât numai locatarul le poate utilize fără modificări majore.
Înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face obiectul contractului se
efectuează în cazul leasingului financiar de către locatar/utilizator, iar în cazul leasingului
operațional, iar în cazul leasingului operațional, de către locatar/finanțator.
În cazul leasingului financiar, achizițiile de către locatar de bunuri immobile și mobile
sunt tratate ca investiții în imobilizări, fiind supuse amortizări pe o bază consecventă cu
politica normal de amortizare pentru bunuri similar ale locatarului.
În cazul leasingului operațional, bunurile sunt supuse amortizării de către locatar, pe o
bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similar ale acestuia.
24
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Reflectarea în contabilitate locatarilor a activelor aferente operațiunilor de leasing
financiar se efectuează cu ajutorul conturilor de imobilizări necorporale și imobilizări
corporale.
Dobânzile de plătit corespunzătoare datoriilor din operațiuni de leasing financiar se
înregistrează în contabilitatea locatarilor periodic, conform contabilității de angajamente,
în contrapartida contului de cheltuieli. Dobânda de plătit, aferentă perioadelor viitoare, se
evidențiază în conturi în afara bilanțului (cont 8051 „Dobânzi de plătit”)
Locatarul are recunoscute în contabilitate bunurile date în regim de leasing financiar
drept creanțe imobilizate.
Dobânzile de primit corespunzătoare creanțelor din operațiuni de leasing financiar se
înregistrează în contabilitatea locatorului periodic, conform contabilității de angajamente,
în contrapartida contului de venituri.
La recunoașterea în contabilitate a contractelor de leasing financiar trebuie avută în
vedere legislația care reglementează categoriile de entități care pot derula asemenea
operațiuni.
La contabilizarea operațiunilor de leasing operațional, locatorul trebuie să prezinte
bunurile date în regim de leasing operațional în conturile de imobilizări necorporale și
imobizări corporale, în conformitate cu natura acestora11.
Sumele încasate sau de încasat se înregistrează se înregistrează în contabilitatea
locatorului ca un venit în contul de profit și pierdere, conform contabilității de
angajamente.
În contabilitatea locatarului, bunurile luate în leasing operațional sunt evidențiate în
conturi de evidență din afara bilanțului.
Sumele plătite sau de plătit se înregistrează în contabilitatea locatarului ca o cheltuială
în contul de profit și pierdere, conform contabilității de angajamente.
O tranzacție de vânzare a unui activ pe tremen lung și de închiriere a aceluiasi activ în
regim de leasing (leaseback) se contabilizează în funcție de clauzele contractului de
leasing, astfel:
a) dacă tranzacția de vânzare și închiriere a aceluiași activ are ca rezultat un leasing
financiar, tranzacția reprezintă un mijloc prin care locatorul acordă o finanțare
locatorului, activul având rol de garanție.
Entitatea benefică a finanțării (locatarul) nu va recunoaște în contabilitate operațiunea
de vânzare a activului, nefiind îndeplinite condițiile de recunoștere a veniturilor. Activul
11 O.M.F.P. 3055/2009
25
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
rămâne înregistrat în continuare la valoarea existentă anterior operațiunii de leasing, cu
regimul de amortizare aferent.
Operațiunea de finanțare va fi evidențiată prin articolul contabil
512 „Conturi curente la bănci”=167 „Alte împrumuturisi datorii asimilate”, urmând ca
dobânda și alte costuri ale finanțării, potrivit contractelor încheiate, să fie înregistrate conform
prezentelor reglementări.
Din punctual de vedere al regimului tazei pe valoare adăugată, au loc două operațiuni
distinct, respective livrarea bunului, efectuată de locatar, și operațiunea de leasing, efectuată
de locator, pentru care taxa pe valoarea adăugată se evidențiază potrivit legii:
b) dacă tranzacția de valoare și închiriere a aceluiași active are ca rezultat un leasing
operațional, entitatea vânzătoare contabilizează o tranzacție de vânzare, cu
înregistrarea de vânzare, cu înregistrare scoaterii din evidență a activului și
sumelor încasate sau de încasat și a taxei pe valoarea adăugată pentru operațiunile
taxabile, conform prevederilor legale.
Operațiunea de închiriere a activului în regim de leasing operațional se contabilizează
de către utilizator conform prezentelor reglementări. Ca urmare, operațiunea se reflectă în
contul de profit și pierdere.
În vederea întocmirii situațiilor financiare anuale, utilizatorii bunurilor luate în leasing
financiar sau operațional inventariază și transmit societății de leasing lista bunurilor deținute
în baza contractelor de leasing.
Entitățile contractate care au efectuat operațiuni de leasing și leaseback trebuie să
prezinte în notele explicative la situațiile financiare anuale informații referitoare la
operașiunile derulate.
În cadrul imobilizărilor corporale sunt evidențiate în mod distinct imobilizările
corporale în curs de execuție.
Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele imobilizări corporale
cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de
aprovizionare (grupa 22 „Imobiliz[ri corporale în curs de aprovizionare” din Planul de conturi
general).
Imobilizări financiare
Imobilizările financiare cuprind acțiunile deținute la entitățile afiliate, împrumuturile
acordate entităților afiliate, interesele de participare, împrumuturile acordate entităților de care
compania este legată în virtutea intereselor de participare, alte investiții deținute ca
imobilizări, alte împrumuturi.
26
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
În sensul prezentelor reglementări, prin interese de participare se înțelege dreptul în
capitalul altor entitați, reprezentate sau nu prin titluri, care, prin crearea unei legături durabile
cu aceste entități, sunt destinate să contribuie la activitățile entității. Deținerea unei părți din
capitalul unei alte entități se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci când
depășește un procentaj de 20%.
Contravaloarea acțiunilor și a altor imobilizări financiare primite cu titlu gratuit se
înregistrează în contrapartidă cu contul 1068 „Alte rezerve”.
La alte creanțe imobilizate se cuprind garanțiile, depozitele și cauțiunile depuse de
entitățile la treți.
În conturile de creanțe imobilizate reprezentând imprumuturi acordate se înregistrează
sumele acordate treților în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit
legii.
Entitățile care au evidențiate în contul de creanțe imobilizate creanțe imobilizate cu
scadența mai mare de un an, vor prezenta în bilanț, la imobilizări financiare, numai partea cu
scadența mai mare de 12 luni, diferența urmând a fi reflectată la creanțe.
Evaluarea inițială
Imobilizări financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziție sau
valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora.
Evaluarea la data bilanțului
Imobilizările financiare se prezintă în bilanț la valoarea de intrare mai puțin ajustările
cumulate pentru pierderea de valoare.
Reguli de evaluare alternative
CLASA 2 „CONTURI DE IMOBILIZĂRI”
Din clasa 2 „Conturi de imobilizări” fac următoarele grupe de conturi :20 „Imobilizări
necorporale”, 21 „Imobilizări corporale”, 22 „Imobilizări corporale în curs de aprovizionare”,
23 „Imobilizări în curs și avansuri pentru imobilizări”, 26 „Imobilizări financiare”, 28
„Amortizări privind imobilizările” și 29 „Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare
a imobilizărilor”.
Grupa 21 „IMOBILIZĂRI CORPORALE”
Din grupa 21 „Imobilizări corporale” fac parte:
Contul 211 „Terenuri și amenajări de terenuri”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența terenurilor și a amenajărilor de terenuri
(racordarea lor la sistemul de alimenatre cu enregie, împrejmuirile, lucrările de acces etc.).
Contul 211 „Terenuri și amenajări de terenuri” este un cont de activ.
În debitul contului 211 „Terenuri și amenajări de terenuri” se înregistrează:
27
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
- valoarea terenurilor achiziționate, a celor reprezentând aport la capital, valoarea
terenuri primite sau subvenții pentru investiții (404, 456, 4751);
- valoarea terenurilor primite cu titlu gratuit (4753);
- valoarea terenurilor achiziționate de la entitățile afiliate sau de la entitățile legate
prin interese de participare (451, 453);
- valoarea la cost de producție a amenajărilor de terenuri realizate pe cont propriu
(231, 722);
- creșterea față de valoarea contabilă netă, rezulată din reevaluarea terenurilor, dacă
nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă terenului
reevaluat (105);
- creșterea față de valoarea contabilă netă, rezultată din reevaluarea terenurilor,
recunoscută ca venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea, recunoscută
anterior la acel activ (781);
În creditul contului 211 „Terenuri și amenajări de terenuri” se înregistrează:
- valoarea terenurilor, respectiv a amenajărilor de terenuri cedate, amortizate (281,
658);
- valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea terenurilor recunoscută ca o
cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare
nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (681);
- valoarea terenurilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al
altor entități, în schimbul dobândirii de participații în capitalul acestora (261, 263,
265);
- valoarea terenurilor aportate, retrase (456);
- valoarea terenurilor folosite pentru construirea de ansambluri de locuințe destinate
vânzării, reclasificate ca marfuri (371);
- valoarea terenurilor expropriate (671).
Soldul contului reprezintă valoarea terenurilor și costul amenajărilor de terenuri existente.
Contul 212 „Construcții”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mițcării construcțiilor.
Contul 212 „Construcții” este un cont de activ.În debitul contului 212 „Construcții” se înregistrează:
- valoarea construcțiilor achiziționate, realizate din producție proprie, prin subvenții
pentru investiții, ca aport la capitalul social (404, 231, 4751, 456);
- valoarea construcțiilor primite cu titlu gratuit (4753);
28
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
- valoarea construcțiilor achiziționate de la entități afiliate sau de la entități legate
prin interese de participare (451, 453);
- valoarea construcțiilor primite în regim de leasing financiar (167);
- creșterea față de valoarea contabilă netă, rezultată din reevaluarea construcțiilor,
dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă
construcției reevaluate (105);
- creșterea față de valoarea contabilă netă, rezultată din reevaluarea construcțiilor,
recunoscută ca venit care să compenseze cheltuiala cu o descreștere, recunoscută
anterior la acel activ (781);
- costurile estimate inițial cu demontarea și mutarea imobilizării corporale la
scoaterea din evidență, precum și cele cu restaurarea amplasamentului (151);
- valoarea amortizării investițiilor efectuate de chiriați șa construcțiile primite cu
chirie și restituite proprietarului (281).
În creditul contului 212 „Construcții” se înregistrează:
- valoarea neamortizată a construcțiilor scoase din evidență (658);
- amortizarea construcțiilor scoase din evidență (281);
- descreșterea față de valoarea contabilă netă, rezultate din reevaluarea
construcțiilor, în limita soldului creditor l rezervei din reevaluarea (105);
- valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea construcțiilor, recunoscută ca o
cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când rezerva din reevaluare nu
este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (681);
- valoarea amortizării construcțiilor, eliminată cu ocazia reevaluării din valoarea
contabilă brută a acestora (281);
- valoarea clădirilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altor
entități, în schimbul dobândirii de participații în capitalul acestora (261, 263, 265);
- valoarea investițiilor efectuate de chiriași la construcțiile primite cu chirie,
amortizate integral, restituite proprietarului (281);
- valoarea construcțiilor aportate retrase (456);
- valoarea construcțiilor distruse de calamități (671).
Contul 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării instalațiilor tehnice,
mijloace de transport, animalelor de reproducție și muncă și a plantațiilor.
Contul 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații” este un cont
de activ.
29
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
În debitul contului 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații”
se înregistrează:
- valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor
achiziționate, realizate din producție proprie primite prin subvenții pentru investiții, ca
aport la capitalul social (404, 446, 223, 231, 4751, 456);
- valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor
primite cu titlu gratuit (4753);
- plusurile de inventar constatate la instalații tehnice, mijloace de transport, animale și
plantații (4754);
- valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor
achizitionate de la entități afiliate sau de entități legate prin interese de participare
(451, 453);
- costurile estima inițial cu demontarea și mutarea imobilizării corporale la scoaterea din
evidență, precum și cele cu restaurarea amplasamentului (151);
- valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, primite în regim de leasing
financiar (167);
- creșterea față de valoarea contabilă netă, rezultată din reevaluarea instalațiilor tehnice,
mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor, dacă nu a existat o descreștere
anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă imobilizării corporale reevaluate (105);
- creșterea față de valoarea contabilă netă, rezultată din reevaluarea instalațiilor tehnice,
mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor, recunoscută ca venit care să
compenseze cheltuiala cu descreșterea, recunoscută anterior la acel activ (781);
- valoarea amortizării investițiilor efectuate la chiriași la instalațiile tehnice și mijloacele
de transport primite cu chirie și restituite proprietarului (281).
În creditul contului 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații”
se îmregistrează:
- valoarea neamortizată a instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și
plantațiilor scoase din evidență (658);
- amortizarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor
scoase din evidență (281);
- valoarea imobilizărilor aferente contractelor de leasing financiar cedate sau restituite
(167);
- drecreșterea față de valoarea contabilă netă, rezultate din reevaluarea instalațiilor
tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor, în limita soldului creditor
al rezervei din reevaluare (105);
30
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
- valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de
transport, animalelor și plantațiilor , recunoscută ca o cheltuială cu întreaga valoare a
deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă
referitoare la acel activ (681);
- valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor care
fac obiectul participării în natură la capitalul social al unor entități, în schimbul
dobândirii de participații în capitalul acestora (261, 263, 265);
- valoarea investițiilor efectuate de chiriași la instalațiile tehnice și mijloace de transport
primite cu chirie, amortizate integral, restituite proprietarului (281);
- valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor
distruse de calamități (671).
Soldul contului reprezintă valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport,
animalelor și plantațiilor, existente.
Contul 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor
umane si materiale și alte active corporale”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării mobilierului, aparaturii
birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale.
Contul 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane
si materiale și alte active corporale” este un cont de activ.
În debitul contului 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a
valorilor umane si materiale și alte active corporale” se înregistrează:
- valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamente de protecție a valorilor umane
și materiale și a altor active corporale achiziționate, realizate din producție proprie
prin subvenții pentru investiții, ca aport la capitalul social (404, 446, 224, 231, 4751,
456);
- valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor
umane și materiale și a altor active corporale primite cu titlu gratuit (4753);
- plusurile de inventar constatate la mobilier, aparatură birotică, echipamente de
protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale (4754);
- valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor
umane și materiale și a altor active corporale achiziționate de la entități afiliate sau de
la entități legate prin interese de participare (451, 453);
- valoarea amortizării investițiilor efectuate de chiriați la imobilizările primite cu chirie
și restituite proprietarului (281);
31
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
- valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor
umane și materiale și a altor active corporale, primite în regim de leasing financiar
(167);
- creșterea față de valoarea contabilă netă, rezultă din reevaluarea mobilierului,
aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor
active corporale, dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială
aferentă imobilizării corporale reevaluate ( 105);
- creșterea față de valoarea contabilă netă, rezultată sin reevaluarea mobilierului,
aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor
active corporale, recunoscută ca venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea,
recunoscută anterior la acel activ (781);
În creditul contului 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a
valorilor umane si materiale și alte active corporale” se înregistrează:
- valoarea neamortizată a mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelorv de protecție
a valorii umane și materiale a altor active scoase din evidență (658);
- amortizarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor
umane și materiale și a altor active corporale scoase din evidență (281);
- descreșterea față de valoarea contabilă netă, rezultate din reevaluarea mobilierului,
aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor
active corporale, în limita soldului creditor al rezervei din reevaluare (105);
- aportul în natură la capitalul social al altor entități, în schimbul dobândirii de
participații la capitalul acestora (261, 263, 265);
- valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor
umane și materiale și a altor active corporale distruse de calamități (671).
Soldul contului reprezintă valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de
protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale existente.
GRUPA 22 „IMOBILIZĂRI CORPORALE ÎN CURS DE APROVIZIONARE”
Din grupa 22 „Imobilizări corporale în curs de aprovizionare” fac parte conturile:
223 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații în curs de
aprovizionare”;
224 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și
materiale și a altor active corporale în curs de aprovizionare”.
32
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Cu ajutorul conturilor din această grupă se ține evidența imobilizărilor corporale
cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care, la finele
perioadei de raportare, sunt în curs de aprovizionare.
În debitul conturilor din grupa 22 „Imobilizări corporale în curs de aprovizionare” se
înregistrează:
- valoarea imobilizărilor corporale cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și
beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (404).
În creditul conturilor din grupa 22 „Imobilizări corporale în curs de aprovizionare” se
înregistrează:
- valoarea imobilizărilor corporale cumpărate, pentru care s-a încheiat procesul de
aprovizionare (213, 214).
Soldul conturilor reprezintă valoarea imobilizărilor corporale cumpărate, pentru care
s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care, la finele perioadei de raportare, sunt
în curs de aprovizionare.
GRUPA 23 „IMOBILIZĂRI ÎN CURS ȘI AVANSURI PENTRU
IMOBILIZĂRI”
Din grupa 23 „Imobilizări în curs și avansuri pentru imobilizări” fac parte:
- Contul 231 „Imobilizări corporale în curs de execuție”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența imobilizărilor corporale în curs de execuție.
Contul 231 „Imobilizări corporale în curs de execuție” este cont de activ.
În debitul contului 231 „Imobilizări corporale în curs de execuție” se înregistrează:
- valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuție facturate de furnizori, inclusiv
entitățile afiliate sau entități legate prin interese de participare (404, 451, 453);
- valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuție efectuate în regie proprie,
neterminate (722);
- valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuție primite ca aport la capitalul
social (456);
În creditul contului 231 „Imobilizări corporale în curs de execuție” se înregistrează :
- valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuție, recepționate, date în folosință
sau puse în funcțiune (211, 212, 213, 214);
- valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuție scoase din evidență(658);
- valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuție distruse de calamități (671).
Soldul contului reprezintă valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuție.
Contul 232 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale”
Cu ajutorul acestu cont se ține evidența avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări.
33
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Contul 232 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale” este un cont de activ.
În debitul contului 232 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale” se înregistrează:
- valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări corporale (404);
- diferențele favorabile de curs valutar rezultate din evaluarea, la finele lunii, respectiv
la închiderea exercițiului financiar, a avansurilor acordate în valuta (765);
- diferențele favorabile aferente creanțelor din avansuri exprimate în lei, a căror
decontare se face în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora la
finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (768).
În creditul contului 232 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale” se
înregistrează:
- valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări corporale, decontate (404);
- diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate din evaluarea, la finele lunii,
respectiv la închiderea exercițiului financiar, a avansurilr acordate în valută sau cu
ocazia decontării acestora (665);
- diferențele nefavorabile aferente creanțelor din avansuri exprimate în lei, a căror
decontare se face în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora la
finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, sau înregistrate cu ocazia
decontării lor ( 668).
Soldul contului reprezintă avansurile acordate furmizorilor de imobilizări corporale,
nedecontate.
GRUPA 28 „AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE”
Contul 281 „Amortizări privin imobilizările corporale”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența amortizărilor corporale.
Contul 281 „Amortizări privin imobilizările corporale” este un cont de pasiv.
În creditul contului 281 „Amortizări privin imobilizările corporale” se înregistrează:
- cheltuielile aferente amortizării imobilizărilor corporale (681);
- valoarea amortizării cumulate înregistrate până la data reevaluării imobilizărilor
corporale primite cu chirie și restituite proprietarului (212, 213, 214);
- ajustarea amortizării cumulate înregistrate până la data reevaluării imobilizărilor orporale,
atunci când reevaluarea se efectuează prin aplicarea unui indice (105).
În debitul contului 281 „Amortizări privin imobilizările corporale” se înregistrează:
- valoarea amortizarea imobilizărilor corporale scoase din evidență (211, 212, 213,
214);
- valoarea investițiilor efectuate de chiriași la imobilizările corporale primite cu chirie,
amortizate integral, restituite proprietarului (212, 213);
34
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
- valoarea amortizării imobilizărilor corporale, eliminată cu ocazia reevaluării, din
valoarea contabila grută a acestora (212).
Soldul contului reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale.
GRUPA 29 „ AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA SAU PIERDEREA DE
VALOAREA A IMOBILIZĂRILOR ”
Din grupa 29 „Ajustari pentru deprecierea sau pierderea de valoarea a imobilizărilor” fac
parte:
Contul 290 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor
necorporale.
Contul 290 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale” este un cont de
pasiv.
În creditul contului 290 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale” se
înregistrează:
- sumele reprezentând constituirea sau cuplimentarea ajustărilor pentru deprecierea
imobilizărilor necorporale.
In debitul contului 290 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale” se
înregistrează:
- sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru deprecierea
imobilizărilor necorporale (781).
Soldul contului reprezintă valoarea ajustărilor aferente imobilizărilor necorporale.
Contul 291 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor
corporale.
Contul 291 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale” este un cont de
pasiv.
În creditul contului 291 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale” se
înregistrează:
- sumele reprezentând constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru deprecierea
imobilizărilor corporale (681).
În debitul contului 291 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale” se
înregistrează:
- sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru deprecierea
imobilizărilor corporale (781).
Soldul contului reprezintă valoarea ajustărilor aferente imobilizărilor corporale.
35
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Contul 293 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuție”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor
necorporale și corporale în curs de execuție.
Contul 293 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuție” este un
cont de pasiv.
În creditul contului 293 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de
execuție” se înregistrează:
- sumele reprezentând constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru deprecierea
imobilizărilor în curc de execuție (781).
În debitul contului 293 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuție”
se înregistrează:
- sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru depreciarea
imobilizărilor în curs de execuție (781).
Soldului contului reprezintă valoarea valoarea ajustărilor aferente imobilizărilor în
curs de execuție.
GRUPA 72 „VENITURI DIN PRODUCȚIA DE IMOBILIZĂRI”
Din grupa 72 ”venituri din producția de imobilizări” fac parte:
Contul 721 „Venituri din producția de imobilizări necorporale”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența veniturilor din producția de imobilizări necorporale.
În creditul contului 721 „Venituri din producția de imobilizări necorporale” se
înregistrează:
- valoarea imobilizărilor necorporale realizate pe cont propriu (203, 208, 233);
Contul 722 „Venituri din producția de imobilizări corporale”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența veniturilor din producșia de imobilizări corporale.
În creditul contului 722 „Venituri din producția de imobilizări corporale” se înregistrează:
- costul de producție al amenajărilor de terenuri, realizate pe cont propriu (211, 231);
- costul de producție al celorlalte imobilizări corporale, realizate pe cont propriu,
precum și al investițiilor efectuate la cele existente (231).
36
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
2. Politici contabile privind recunoasterea, măsurarea și evaluarea
imobilizărilor corporale
2.1 Momentele si metodele de evaluare a imobilizărilor corporale
Reguli generale de evaluare. Elementele prezentate în situațiile financiare anuale se
evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziție sau al costului de producție.
Cazurile în care nu se folosește costul de achiziție sau costul de producție sunt cele prevăzute
de prezentele reglementări12.
În situația în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale sau evaluarea
instrumentelor financiare la valoarea justă, se aplică prevederile subsecțiunii 8.2.5 „Reguli de
evaluare alternative” din prezentele reglementări.
Evaluarea la data intrării în entitate. La data intrării în entitate, bunurile se
evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabilește astfel:
a) la cost de achiziție - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de producție - pentru bunurile produse în entitate;
c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la
capitalul social;
d) la valoarea justă - pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere.
În cazurile menționate la literele c) și d), valoarea de aport și,respectiv, valoarea justă,
se substituie costului de achiziție.
Prin valoarea justă se ințelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de
bunăvoie între părți aflate în cunoștiință de cauză în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat
obiectiv.
Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidență de pe piață,
printr-o evaluare efectuată, de regulă, de profesioniștii calificați în evaluare.
În situația în care nu există date pe piață privind valoarea justă, din cauza naturii
specializate a activelor și a frecvenței reduse a tranzacțiilor, valoarea justă se poate determina
prin alte metode utilizate, de regulă, de către profesioniști în evaluare.
Costul de achiziție al bunurilor cuprinde prețul de cumpărare, taxele de import și alte
taxe (cu excepția acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autoritățile fiscale),
cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziției
bunurilor respective13.
12 O.M.F.P. 3055/200913 Dumitru Corina G., Ioanăș Corina, Irimescu Alina, Ristea M, Contabilitatea socetăților comerciale vol. 2, editura Universitară 2009
37
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
În costul de achiziție se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile
cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor
respective.
Cheltuielile de transport sunt incluse in costul de achiziție și atunci când funcția de
aprovizionare este externalizată.
Reducerile comerciale acordate de furnizor și înscrise pe factura de achiziție ajustează
în sensul reducerii costul de achiziție al bunurilor.
Reducerile comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării,
indiferent de perioada la care se referă, se evidențiază distinct în contabilitate (contul 609
„Reduceri comerciale primate” , respectiv contul 709 „Reduceri comerciale acordate”), pe
seama conturilor de terți.
Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:
a) rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate și se practică asupra
prețului de vânzare;
b) remizele – se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului
convenit sau dacă cumpărătorul are un statut preferențial;
c) risturnele – sunt reduceri de preț calculate asupra ansamblului
tranzacțiilor efectuate cu același treț, în decursul perioadei determinate.
În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață
reglementată, costul de achiziție nu include nu include costul de tranzacționare direct
atribuibile achiziției lor, aceste costuri fiind înregistrate în conturile de cheltuieli
corespunzătoare.
În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacționarea pe
o piață reglementată, precum și a valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achiziție
include și costurile de tranzacționare direct atribuibile achiziției lor.
Costul de achiziție al unui bun cuprinde costul de achiziție a materiilor prime și a
materialelor consumabile și cheltuielile de producție direct atribuibile bunului.
Costul de producție sau de prelucrare al stocurilor, precum si costul de producție al
imobilizărilor cuprind cheltuielile direct aferente producției, și anume: materiale directe,
energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă și alte cheltuieli directe de
producție, costul proiectării produselor, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție
alocată in mod rațional ca fiind legată de fabricația acestora14.
14 Dumitru Corina G., Ioanăș Corina, Irimescu Alina, Ristea M, Contabilitatea socetăților comerciale vol. 1, editura Universitară 2009
38
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
În costul producției de imobilizări, exemple de cheltuieli încadrate la alte cheltuieli
direct atribuibile sunt următoarele:
a) costurile de amenajare a amplasamentului;
b) costurile inițiale de livrare și manipulare;
c) costurile de instalare și asamblare;
d) costurile de testare a funcționării corecte a activelor;
e) onorarii profesionale și comisioane achitate în legătură cu activul etc.
Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera și alte cheltuieli legate
de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusive personalul insărcinat cu
supravegherea, precum si regiile corespunzătoare.
În costul de producție poate fi inclusă o proporție rezonabilă din cheltuielile care sunt
indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de producție.
Includerea în costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvată în măsura în care
reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în locul și forma dorite.
Costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziției, construcției sau producției
unui active cu ciclu lung de fabricație pot fi incluse in costul acelui activ. De exemplu, în
costul îndatorării pot fi incluse dobânda la capitalul împrumutat pentru finanțarea achiziției,
construcției sau producției de active cu ciclu lung de fabricație, precum și comisioanele
aferente acestor imprumuturi contractate.
Costurile de îndatorare pot fi incluse în costurile de producție ale unui activ cu ciclu
lung de fabricație, în măsura în care sunt legate de perioada de producție.
Costurile îndatorării suportate de entitate în legătura cu împrumutul de fonduri pot fi
incluse in costul bunurilor, sau serviciilor cu ciclu lung de fabricație, cu respectarea
prevederilor punctului 41 din prezentele reglementări (O.M.F.P. 3055/2009).
În sensul prezentelor reglementări, prin active cu ciclu lung de fabricație se ințelege un
active care solicită în mod necesar o perioadă substanțială de timp pentru a fi gata in vederea
utilizării sale prestabilite sau pentru vânzare.
Activele financiare și stocurile care sunt fabricate pe o bază repetitivă de-a lungul unei
perioade scurte de timp nu sunt considerate active cu ciclu lung de fabricație. Nu sunt active
cu ciclu lung de fabricație nici activele care în momentul achiziției sunt gata pentru utilizarea
lor prestabilită sau pentru vânzare.
Capitalizarea costurilor indatorării trebuie să înceteze când se realizează cea mai mare
parte a activităților necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de fabricație, în vederea
utilizării prestabilite sau a vânzării acestuia.
39
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
În cazul includerii costurilor îndatorării în valoarea activelor, acestea trebuie
prezentate în notele explicative.
Evaluarea la inventar și prezentarea elementelor în bilanț. În scopul întocmirii
situațiilor financiare anuale, entitățile trebuie să procedeze la inventarierea și evaluarea
elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
În situațiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii se reflectă și se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele
inventarierii. Aceste reglementări se aplică inclusiv în cazul bunurilor care au fost aduse drept
aport la capital și al activelor în curs de execuție.
Valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se
deduce amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile și ajustările acumulate din
depreciere sau pierdere de valoare.
Evaluarea cu ocazia inventarierii a elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii se face potrivit reglementărilor emise în acest sens de Ministerul
Finanțelor Publice.
În scopul efectuării inventarierii, conducerea entității trebuie să stabilească proceduri
proprii, cu respectarea prevederilor legale.
În vederea desfășurării în bune condiții a operațiunilor de inventariere și evaluare, în
comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare, tehnică și
economică, cunoscătoare a domeniului de activitate.
La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenței, potrivit
căruia se va ține cont de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de
valoare.
Pentru elementele de natura activelor înregistrate la cost, diferențele constate în minus
între valoare de inventar și valoarea contabilă se evidențiază distinct în contabilitate, în
conturi de ajustări, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare.
Evaluarea imobilizărilor corporale și necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la
valoarea de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței.
Fac obiectul evaluării și imobilizările în curs de execuție.
Corectarea valorii imobilizărilor corporale și necorporale și aducerea lor la nivelul de
inventar se efectuează, în funcție de tipul de drepreciere existentă, fie prin înregistrarea unei
amortizări suplimentare, ăn cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin
constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o
depreciere reversibilă a acestora15.
15 O.M.F.P. nr. 3055/2009
40
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
În cazul imobilizărilor corporale și necorporale, la determinarea pierderilor din
depreciere pot fi avute în vedere, de către evaluatori independenți sau personalul entității, și
alte metode de evaluare (de exemplu: metode bazate pe fluxuri de numerar.).
Pentru a stabili dacă există deprecieri ale imobilizărilor corporale și necorporale, în
afara constatării faptice cu ocazia inventarierii, pot fi luate în considerare surse externe și
interne de informații.
La sursele externe de informații se încadrează aspecte precum:
- pe parcursul perioadei, valoarea de piață a activului a scazut semnificativ mai mult decât ar
fi fost de așteptat ca rezultat al trecerii timpului sau utilizării;
- pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entității,
sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropriat asupra mediului tehnologic,
comercial, economic sau juridic în care entitatea își desfășoară activitatea sau pe piața căreia îi
este dedicat activul, etc.
Din sursele interne de informații se exemplifică următoarele elemente:
- există indicii de uzură fizică sau morală a imobilizării;
- pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entității,
sau astfel de modificări se vor produce in viitorul apropiat, în ceea ce privește gradul sau
modul în care imobilizarea este utilizată sau se așteaptă să fie utilizată. Astfel de modificări
includ: situațiile în care imobilizarea devine neproductivă, planurile de restructurare sau de
intrerupere a activitatii căreia îi este dedicată imobilizarea, precum și planificarea cedării
imobilizării înainte de data estimată anterior;
- raportările interne pun la dispoziție indicii cu privire la faptul că rezultatele economice ale
unei imobilizări sunt sau vor fi mai slabe decât cele scontate.
Indiciile de depreciere a imobilizărilor, puse la dispoziție de raportările interne, includ:
- fluxul de numerar necesar necesar pentru achiziționarea unei imobilizări similare, pentru
exploatarea sau întreținerea imobilizării este semnificativ mai mare decât cel prevăzut inițial
în buget;
- rezultatul din exploatare generat de imobilizare este vizibil inferior celui prevăzut în buget;
- o scădere semnificativă a profitului din exploatare prevăzut înn buget, respectiv o creștere
semnificativă a pierderilor prevăzute în buget, generate de imobilizare etc.
Deciziile privind reluarea unor deprecieri înregistrate în conturile de ajustări au la bază
constatările comisiei de inventariere. Pot exista și unele indicii că au o pierdere din depreciere
recunoscută în perioadele anterioare pentru o imobilizare necorporală sau corporal nu mai
există sau s-a redus. La această evaluare se ține cont de surse externe și interne de informații.
41
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
În categoria surselor externe de informații se pot încadra următoarele:
- valoarea de piață a imobilizării a crescut semnificativ în cursul perioadei;
- în cursul perioadei au avut loc modificări semnificative cu effect favorabil asupra
entității sau se estimează că astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în
mediul tehnologic, commercial, economic sau juridic în care entitatea își desfășoară
activitatea sau pe piața căreia îi este dedicate activul etc.
Dintre sursele interne de informații se exemplifică următoarele:
- pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect favorabil asupra
entității, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat în ceea ce privește
gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se așteaptă să fie utilizată.
Aceste modificări include costurile efectuate în timpul perioadei pentru a îmbunătății
și a crește performanța imobilizării sau pentru a restructura activitatea căreia îi
aparține imobilizarea.
- raportările interne dovedesc faptul că performanța economică a unei imobilizări este
sau va fi mai bună decât s-a prevăzut inițial etc.
Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanțului se efectuează la cost, mai puțin
amortizarea și ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind
valoarea justă la data reevaluării, mai puțin orice amortizare ulterioară cumulată și orice
pierderi din depreciere ulterioare cumulate.
Evenimente care apar după data bilanțului pot furniza informații suplimentare
referitoare la perioada raportatăfață de cele cunoscute la data bilanțului. Dacă situațiile
financiare anuale nu au fost aprobate, acestea trebuie ajustate pentru a reflecta și
informațiile suplimentare, dacă informațiile respective se referă la condiții (evenimente,
operațiuni etc.) care au existat la data bilanțului.
Evaluarea la data ieșirii din entitate
La data ieșirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din
gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de
exemplu, valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau
valoarea justă pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață
reglementată).
Activele constatate minus în gestiune se scot din evidență la data constatării lipsei
acestora.
La scoaterea din evidențăa activelor, se reiau la venituri ajustările pentru depreciere
sau pierdere de valoare aferente acestora.
Evenimente ulterioare datei bilanțului
42
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Evenimente ulterioare datei bilanțului sunt acele evenimente, favorabile sau
nefavorabile, care au loc între data bilanțului și data la care situațiile financiare anuale
sunt autorizate pentru emitere.
În accepțiunea prezentelor reglementări, prin autorizarea situațiilor financiare anuale
se înțelege aprobarea acestora de către un consiliu director, administrator sau alte organe
de conducere, potrivit organizării entității, în vederea înaintării lor spre aprobare, conform
legii.
Evenimente ulterioare datei bilanțului include toate evenimentele ce au loc până la
data la care situațiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere, chiar dacă acele
evenimente au loc după declararea public a profitului sau a altor informații financiare
selectate.
Pot fi identificate două tipuri de evenimente ulterioare datei bilanțului:
a) cele care fac dopvada condițiilor care au existat la data bilanțului. Aceste evenimente
ulterioare datei bilanțului conduc la justarea situațiilor financiare anuale.
b) cele care oferă indicații despre condiții apărute ulterior datei bilanțului. Aceste
evenimente datei bilanțului nu conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale.
În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanțului care conduc la ajustarea situațiilor
financiare anuale, entitatea ajustează valorile recunoscute în situațiile sale financiar pentru a
reflecta evenimentele ulterioarei datei bilanțului.
Exemple de evenimente ulterioare datei bilanțului care conduc la ajustarea situațiilor
financiare și care impun ajustarea de către entitate a valorilor recunoscute în situațiile sale
financiare sau recunoașterea de elemente ce nu au fost anterior recunoscute sunt următoarele:
a) soluționarea ulterioară datei bilanțului a unui litigiu care confirm că o entitate are o
obligație prezentă la data bilanțului. Entitatea ajustează orice provision recunoscut
anterior, legat de acest litigiu, sau recunoaște un alt provision. Ca urmare, entitatea nu
prezintă o datorie contingent;
b) falimentul unui client, apărut ulterior bilanțului, confirm de obicei că la data bilanțului
există o pierdere aferentă unei creanțe comerciale și, în consecință, entitatea trebuie să
ajusteze valoarea contabilă a creanței comerciale;
c) descoperirea de fraude sau erori ce arată că situațiile financiare anuale sunt incorecte.
În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanțului care nu conduc la ajustarea situațiilor
financiare anuale, entitatea nu iși ajustează valorile recunoscute în situațiile sale financiare
pentru a reflecta acele evenimente ulterioare datei bilanțului16.
16 O.M.F.P. 3055/2009
43
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Un exemplu de evenimente ulterior datei bilanțului care nu conduce la ajustarea
situațiilor financiare anuale este diminuarea valorii de piață a valorilor mobiliare, în
intervalul de timp dintre data bilanțului și data la care situațiilor financiare anuale sunt
autorizate pentru emitere.
Dacă o entitate primește, ulterior bilanțului, informații despre condițiile ce au existat la
data bilanțului, entitatea trebuie să actualizeze prezentările de informații ce se referă la
aceste condiții, în lumina noilor informații.
Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanțului care nu conduc la ajustarea
situațiilor financiare anuale sunt semnificative, neprezentarea lor ar putea influența
deciziile economice ale utilizatorilor. În consecință, o entitate trebuie să prezinte
următoarele informații pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente
ulterioare datei bilanțului:
a) natura evenimentului;
b) o estimare a efectului financiar sau o mentiune conform căreia o astfel de estimare nu
poate să fie făcută.
Corectarea erorilor contabile
Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exercițiu financiar current, fie la
exercițiile financiare precedente.
Corectarea erorilor se efectuează la dataconstatării lor.
Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni și declarații eronate cuprinse în
situațiile financiare ale entității pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din
greșeala de a utilize sau de a nu utilize informații credibile care:
a) erau disponibile la momentul la care situațiile financiare pentru acele perioade au fost
aprobate spre a fi emise;
b) ar fi putut fi obtinute în mod rezonabil și luate în considerare la întocmirea ți
prezentarea acelor situații financiare anuale.
Astfel de erori include efectele greșelilor matematice, greșelilor de aplicare a
politicilor contabile, ignorării sau interpretării greșite a evenimentelor și fraudelor.
Evaluarea inițială a imobilizărilor corporale
O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată inițial la costul său
determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în funcție de modalitatea
de intrare în entitate.
44
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Exemple de costuri care se efectuează în legătură cu construcția unei imobilizări
corporale, direct atribuibile acesteia, sunt:
a) costurile reprezentând salariile angajațiilor, contribuțiile legale și alte cheltuieli legate de
acestea care, rezultă direct din construcția imobilizării corporale;
b) cheltuieli materiale;
c) costurile de amenajare a amplasamentului;
d) costurile inițiale de livrare și manipulare;
e) costurile de instalare și asamblare;
f) cheltuieli de proiectare și pentru obținerea autorizațiilor;
g) costurile de testare a a funcționării corescte a activului, după deducerea încasărilor nete
provenite din vânzarea elementelor produse în timpul aducerii activului la amplasamentul de
funcționare (cum ar fi eșantioanele produse echipamentului);
h) onorariile profesionale plătite avocațiilor și experților etc.
În cazul în care o clădire este demolată pentru a fi construită alta, cheltuielile cu
demolarea sunt recunoscute după naturalor, fără a fi considerate costuri de amenajare a
amplasamentului. Același tratament contabil se aplică și cheltuielilor reprezentând valoarea
neamortizabilă a clădirii demolate.
În costul unei imobilizări corporale sunt incluse și costurile estimate inițial cu
demontarea și mutarea acestuia la scoaterea din funcțiune, precum și cu restaurarea
amplasamentului pe care este poziționată imobilizarea, atunci când aceste sume pot fi estimate
credibil și entitatea are o obligație legală de demontare, mutare a imobilizării corporale și de
refacere a amplasamentului.
Costurile estimate cu demontarea șu mitarea imobilizării corporale, precum și cele cu
restaurarea amplasamentului se recunosc în valoarea acesteia, în corespondență cu un cont de
provizioane (contul 1513 „Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale și alte acțiuni
similare legate de acestea”).
Cheltuieli ulterioare
Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale trebuie recunoscute, de
regulă, drept cheltuieliîn perioada în careau fost efectuate.
Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unui
contract de închiriere, locație de gestiune sau alte contracte similar se evidențiază în
contabilitatea entității care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în
perioada în care au fost efectuate, în funcție de beneficiile economice aferente, similar
cheltuielilor effectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii17.
17 O.M.F.P. 3055/2009
45
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Costul reparațiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării
continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care este efectuată.
Sunt recunoscute ca o componentă a activului, sub forma cheltuielilor ulterioare,
investițiile efectuate la imobilizările corporale. Acestea trebuie să aibă ca efect îmbunătățirea
parametrilor tehnici inițiali ai acestora și să conducă la obținerea de beneficii economice
viitoare, suplimentare față de cele estimate inițial.
Obținerea de beneficii se poate realiza fie direct prin creșterea veniturilor, fie indirect
prin reducerea cheltuielilor de întreținere și funcționarea.
Imobilizările corporale în curs de execuție reprezintă investițiile neterminate efectuate
în regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producție sau costul de
achiziție, după caz.
Costul unei imobilizări corporale construite în regie proprie este determinat folosind
aceleași principii ca și pentru un activ achiziționat. Astfel, dacă entitatea produce active
similare, în scopulcomercializării, în cadrul unor tranzacții normale, atunci costul activului
este de obicei același cu costul de construire a acelui activ destinat vânzării. Prin urmare, orice
profituri interne sunt eliminate din calculul costului acestui activ. În mod similar, cheltuiala
reprezentând rebuturi, manopera sau alte surse peste limitele acceptate ca fiind normale,
precum și pierderile care au apărut în cursul construcției în regie proprie a activului nu sunt
incluse în costul activului.
Evaluarea la data bilanțului
O imobilizarea corporală trebuie prezentată în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin
ajustările cumulate de valoare.
2.2 Deprecierea elementelor de activ
Reevaluarea imobilizărilor corporale
Entitățile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârșitul
exercițiul financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu
reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situațiile financiare întocmite pentru acel
exercițiu.
Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluarea se înregistrează
în contabilitate începând cu exercițiul financiar următor celui pentru care s-a efectuat
reevaluarea.
Evaluările efecuate cu ocazia reorganizării de întreprinderi (fuziuni, divizări) nu
constituie reevaluarea în sensul prezentelor reglementări contabile, aceste evaluări
efectuându-se în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilanț. Fac
46
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
excepție situațiile în care data situațiilor financiare care stau la baza reorganizării coincide cu
data situațiilor financiare anuale.
Dacă o imobilizare corporala complet amortizată mai poate fi folosită, cu ocazia
reevaluării acesteia i se stabilește o nouă valoare și o nouă durată de utilizare economică,
corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în continuare.
În cazul efectuării reevaluării imobilizărilor corporale, acest lucru trebuie prezentat în
notele explicative, impreună cu elementele supuse reevaluării, metoda prin care s-au calculat
valorile prezentate, precum și elementul afectat din contul de profit și pierdere.
Reevaluarea imobilizărilor corporale se face șa valoarea justă de la data bilanțului.
Valoarea justă se determină pe valoarea unor evaluări efectuate, de regulă, de profesioniști
calificați în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut național și
internațional.
La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării
este tratată în unul dintre următoarele moduri:
a) recalculată proporțional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât
valoarea contabilă a activului după reevaluare, să fie egală cu valoarea se reevaluează.
Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea
unui indice;
b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului și valoarea netă, determinată în urma
corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această
metoda este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piață.
În cazul în care, ulterior recunoașterii inițiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat
este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi
atribuită activului, în locul costului de achiziție/costului de producție sau al oricărei alte valori
atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica
activului având în vedere valoarea acestuia, determinata în urma reevaluării.
Elementele dintr-o grupă de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se
evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare anuale a unor valori care sunt o
combinație de costuri și valori calculate la date diferite18.
Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face
parte trebuie reevaluate.
O grupă de imobilizări corporale cuprinde active de aceeași natură și utilizări similare,
aflate în exploatarea unei entități.
18 Dumitru Corina G., Ioanăș Corina, Irimescu Alina, Ristea M, Contabilitatea socetăților comerciale vol. 1, editura Universitară 2009
47
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Exemple de grupe de imobilizări corporale sunt: terenuri; clădiri; mașini și
echipamente; nave; aeronave etc.
Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să
nu difere substanțial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanțului.
Valoarea justă a imobilizărilor corporale este determinată, în general, plecând de la valoarea
lor de piață.
Dacă un activ dintr-o grupă de active nu poate fi reevaluat, de exemplu, din cauză că
nu există o piață activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanț la cost, minus
ajustările cumulate următoarele condiții.
O piață activa este o piață unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) elementele comercializate sunt omogene;
b) pot fi găsiți în permanență cumpărători și vânzători interesați
c) prețurile sunt cunoscute de cei interesați.
Dacă valoarea justă a unuei imobilizări corporale n umai poate fi determinată, valoarea
activului prezentată în bilanț trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări,
din care se scad ajustările cumulate de valoare.
În cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, diferența dintre
valoarea rezultată în urma reevaluării și valoarea la cost istoric trebuie prezentată la rezerva
din reevaluare, ca un subelement dinstinct în „Capital și rezerve” (contul 105 „Rezerve din
reevaluare”). Tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare trebuie prezentat în notele
explicative19.
Indiferent dacă valoarea rezervei a fost modificată sau nu în cursul exercițiului
financiar, entitățile trebuie să prezinte în notele explicative următoarele înformații:
a) valoarea rezervei din reevaluare la începutul exercițiului financiar;
b) diferențele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exercițiului
financiar;
c) sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva de reevaluare în cursul
exercițiului financiar, prezentându-se natura oricărui astfel de transfer, cu respectarea
legislației în vigoare;
d) valoarea rezervei din reevaluare la sfârșitul exercițiului financiar.
Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul
direct în rezerve (contul 1065 „Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din
reevaluare”), atunci când acest surplus reprezintă un câștig realizat.
19 Dumitru Corina G., Ioanăș Corina, Irimescu Alina, Ristea M, Contabilitatea socetăților comerciale vol. 2, editura Universitară 2009
48
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
În sensul prezentelor reglementări câștigul se consideră realizat la scoaterea din
evidență a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte
din câștig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate. În acest caz, valoarea
rezervei transferate este diferența dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile
reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al activului.
Dacă rezultatul reevaluării este o creștere față de valoarea contabilă netă, atunci
aceasta se tratează astfel:
- ca o creștere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului „Capital și
rezerve”, dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă
acelui activ;
- ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel
activ.
2.3 Amortizarea imobilizărilor corporale
Amortizarea
Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare
a imobilizărilor.
Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii
în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare. La stabilirea amortizării
imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică și condițiile de
utilizare a acestora20.
În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în funcție de
politica contabilă adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea
sau o cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată.
O modificare semnificativă a condițiilor de utilizare sau învechirea unei imobilizări
corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare. De asemenea, în cazul în care
imobilizările corporale sunt trecute în conservare, folosirea lor fiind întreruptă pe o perioadă
îndelungată, poate fi justificată revizuirea duratei de amortizare.
În cazuri excepționale, inclusiv în situația prevăzută la punctul 121 alineatul (3) din
prezentele reglementări, durata de amortizare stabilită inițial se poate modifica, această
reestimare conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasa de utilizare21.
Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locație de gestiune
se calculează și se înregistrează în contabilitate de către entitatea care le are în proprietate.
20 Dumitru Corina G., Ioanăș Corina, Irimescu Alina, Ristea M, Contabilitatea socetăților comerciale vol. 1, editura Universitară 2009 21 O.M.F.P. 3055/2009
49
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Se supun, de asemenea, amortizării investițiile efectuate la imobilizările corporale
luate cu chirie, pe durata contractului de inchiriere.
La exprimarea contractului de închiriere, valoarea investițiilor efectuate și a
amortizării corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării. În funcție de clauzele
cuprinse în contractul de închiriere, transferul poate reprezenta o vânzare de active sau o altă
modalitate de cedare. Înregistrarea în contabilitate a operațiunilor se efectuează conform
prezentelor reglementări.
Entitățile amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri
de amortizare:
a) amortizarea liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile exploatare a unor
sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a
acestora;
b) amortizarea degresivă, care constă în multiplicarea cotelor de amortizareliniară cu un
anumit corficient, caz în care poate fi avută în vedere legislația în vigoare;
c) amortizarea accelerată, care constă în includerea, în primul an de funcționare, în
cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a
imobilizării. Amortizările anuale pentru exercițiile financiare următoare sunt calculate la
valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare
rămași. Deoarece amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului
și, întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până
la 50%, rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai puțin utilizată în scopuri
contabile;
d) amortizarea calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura imobilizării
justifică utilizarea unei asemenea metode de amortizare.
Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice
viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de entitate.
Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de
aceeași natură și având condiții de utilizare identice, în funcție de politica contabilă adoptată.
Metoda de amortizare se poate modifica doar atunci când aceasta este determinată de o
eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor aferente respectivei imobilizări
corporale.
Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o
cheltuială.
Terenurile nu se amortizează
50
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Investițiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălților, iazurilor, terenurilor și
pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile
de exploatare într-o perioadă determinată de administratori sau persoanele care au obligația
gestionării entității, pe durata de viață utilă ale acestora22.
2.4 Casarea și cedarea activelor imobilizate
Cedarea și casarea
O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidență la cedare sau casare, atunci când
nici un beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea sa ulterioară.
Dacă o entitate recunoaște în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul
unei înlocuiri parțiale (înlocuirea unei componente), atunci ea scoate din evidență valoarea
contabilă a părții înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de informații necesare.
În cazul scaterii din evidență a unei imobilizări corporale, sunt evidențiate distinct
veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizatâ a imobilizării și alte
cheltuieli legate de cedarea acesteia.
În scopul prezentării în contul de profit și pierdere, câștigurile sau pirderile obținute în
urma casării sau cedării unei imobilizărio corporale trebuie determinate ca diferență între
veniturile generate de scoaterea din evidență și valoarea sa neamortizată inclusic cheltuielile
ocazionate de aceastași trebuie prezentate ca valoarea netă, ca venituri sau cheltuieli, după
caz, în contul de profit și pierdere, și elementul „Alte venituri din exploatare”, respectiv
„Alte cheltuieli de exploatare”, după caz.
Compensații de la terți
În cazul distrugerii totale sau parțiale a unor imobilizări corporale, creanțele sau
sumele compensatorii încasate de la terți, legate de acestea, precum și achiziționarea sau
construcția ulterioară de active noi sau operașiuni economice distincte și trebuie înregistrateca
atare pe baza documentelor justificative.
Astfel, deprecierea activelor se evidențiază la momentul constatării acesteia, iar
dreptul de a încasa compensațiile se evidențiază pe seama veniturilor conform contabilității de
angajamente, în momentul stabilirii acestuia.
Exemple de asemenea compensații pot fi înregistrate în asemenea situații:
a) sume plătite/de plătit de către companiile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea
unor imobilizări corporale cauzată, de exemplu, de dezastre naturale sau furt;
b) sume acordate de guvern, în schimbul unor imobilizări corporale, de exemplu, terenuri care
au fost expropriate.
22 O.M.F.P. 3055/2009
51
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
3. Studiu de caz privind contabilitatea imobilizărilor corporale la S.C.
Garden Caffe S.R.L.
A) Prezentarea socetății
Socetatea comercială Garden Caffe S.R.L. a fost inființată în luna Martie a anului
2009, obiectul său principal de activitate îl reprezintă comerțul cu ridicata al florilor și al
plantelor (CAEN 4622).
Socetatea este înregistrată în Registrul Comerțului cu numarul 25367011 la data de
31.03.2009, capitalul social al entității este în valoare de 200 de lei.
52
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
La constituire, întreprinderea a avut patru asociați, dar pe parcursul desfășurării
activității aceștia au cedat părțile sociale unui singur asociat, acesta din urmă devenind asociat
unic.
În prezent, în baza Hotărârii AGA s-au numit doi administratori care să se asigure că
obiectivele entității sunt atinse cu costuri minime în condiții de profitabilitate maximă, a doua
hotărâre luată a fost mărirea numarului de angajați la nouă persoane.
Tot în baza Hotărârii AGA s-a hotarât mărirea obiectului de activitate, acoperind astfel
și zona construcțiilor terestre și instalațiilor electrice.
Contabilitatea socetății se ține în partidă dublă, conform legislației în domeniu.
B) Studiu de caz
Pe baza bilanțului de deschidere al anului în curs vom contabiliza operațiile
desfășurate de întreprindere până în prezent.
Bilanțul de deschidere se prezintă astfel:
Activ Pasiv
Specificație Sume Specificație Sume
Imobilizări corporale
Materii prime
Clienți
Casa în lei
Conturi curente la bănci în lei
12300
5050
14500
4500
12500
Capital subscris vărsat
Rezerve
Profit sau pierdere
Efecte de platit pt. imobilizări
Sume datorate asociaților
200
100
3550
40250
4750
Total 48850 Total 48850
În cursul anului 2011 au avut loc următoarele operații:
În luna Ianuarie:
1. La data de 12 Ianuarie se contractează un credit pe termen lung în vederea achiziționării
unui teren în valoare de 145000 de lei.
5121 „Conturi la bănci = 1621 „Credite bancare pe 145000
în lei” termen lung”
2. La data de 13 Ianuarie se achiziționează terenul în valoare de 145000 de lei.
2111 „Terenuri” = 404 „Furnizori de imobilizări” 145000
53
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
3. La data de 16 Ianuarie se achită contravaloarea terenului pentru care s-a contractat creditul
pe termen lung.
404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci 145000
în lei”
4. La data de 16 Ianuarie se fac aprovizionări cu plante ornamentale în valoare de 3250 de lei,
cu TVA 24%.
% = 401 „Furnizori” 4030
3025 „Semințe și materiale 3250
de plantat”
4426 „TVA deductibilă” 780
5. La data de 21 Ianuarie se achită prin ordin de plată plantele ornamentale achiziționate la
punctul 4.
401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci 4030
în lei”
6. La data de 25 Ianuarie se înregistreză remunerațiile salariaților în valoare de 3500 de lei.
641 „Cheltuieli cu salariile = 421 „Personal – salarii 3500
personalului” datorate”
7. Se fac rețineri după cum urmează:
CAS – 367,5 lei (10,5%)
CASS – 227,5 lei (6,5%)
Șomaj – 35 lei (1%)
421 „Personal – salarii datorate” = % 630
4312 „Contribuția personalului 367,5
la asigurările sociale”
4314 „Contribuția angajaților pentru 227,5
asigurările sociale de sănătate”
4372 „Contribuția personalului la 35
54
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
fondul de șomaj”
8. La data de 31 Ianuarie se regularizează TVA.
4424 „TVA de recuperat” = 4426 „TVA deductibilă” 780
În luna Februarie:
9. La data de 1 Februarie se ridică de la bancă contravaloarea salariilor datorate personalului
în vederea achitării acestora.
581 „Viramente interne” = 5121 „Conturi curente la 2870
bănci în lei”
5311 „Casa în lei” = 581 „Viramente interne” 2870
421 „Personal – salarii datorate” = 5311 „Casa în lei” 2870
10. La data de 3 Februarie asociatul unic decide majorarea capitalului social cu 5400 de lei.
456 „Decontări cu = 1011 „Capital subscris 5400
asociații” nevărsat”
11. La data de 9 Februarie are loc vărsarea capitalului de către asociatul unic.
5121 „Conturi la bănci = 456 „Decontări cu 5400
în lei” asociații”
1011 „Capital subscris = 1012 „Capital subscris 5400
nevărsat” vărsat”
12. La data de 12 Februarie se achiziționează echipamente tehnologice în valoare de 650 de
lei,cu TVA 24%.
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 915,12
2131 „Echipamente tehnologice” 738
4426 „TVA deductibilă” 177,12
13. La data de 15 Februarie se încasează datoria unui client în valoare de 4500 de lei.
5311 „Casa în lei” = 4111 „Clienți” 4500
14. La data de 17 Februarie se vând plante ornamentale în valoare de 1250 de lei, TVA 24%.
55
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
4111 „Clienți” = % 1550
707 „Venituri din vânzarea marfurilor” 1250
4427 „TVA colectată” 300
15. La data de 21 Februarie se achită prin numerar contravaloarea echipamentelor
achiziționate anterior.
404 „Furnizori de imobilizări” = 5311 „Casa în lei” 806
16. La data de 26 Februarie se achită integral obligațiile față de bugetul statului.
% = 5121 „Conturi curente la 630
bănci în lei”
4312 „Contribuția personalului 367,5
la asigurările sociale”
4314 „Contribuția angajaților pentru 227,5
asigurările sociale de sănătate”
4372 „Contribuția personalului la 35
fondul de șomaj”
17. La data de 31 Februarie se regularizează TVA.
4427 „TVA colectată” = % 300
4426 „TVA deductibilă” 177,12
4423 „TVA de plată” 122,88
În luna Martie:
18. La data de 2 Martie se amortizează echipamentul tehnologic achiziționat anterior.
Durata medie de funcționare a acestuia este de 3 ani, iar valoarea de intrare este de 738
de lei, întreprinderea a ales să amortizeze liniar echipamentul respectiv. Valoarea ce se
amortizează lunar este în valoare de 20,5 lei
6811 „Cheltuieli de exploatare privind = 2814 „Amortizarea altor 20,5
amortizarea imobilizărilor imobilizări corporale”
19. La data de 9 Martie se incasează datoria unui client în valoare de 5000 de lei prin cont
curent.
56
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
5121 „Conturi curente la = 4111 „Clienți” 5000
bănci în lei”
20. La data de 15 Martie se achită un avans în valoare de 2480 de lei pentru un utilaj mixt de
prelucrare al pământului, valoarea totală a acestuia fiind de 12000 de lei. Durata normală de
utilizare a acestui utilaj este de 10 ani, se va utiliza amortizarea liniară (vezi anexe).
232 „Avansuri acordate pentru = 5121 „Conturi la bănci 2480
imobilizări corporale” în lei”
21. La data de 19 Martie are loc recepția utilajului pentru care s-a achitat avansul în valoare
de 2480 de lei și se achită integral valoarea acestuia.
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 11805
2131 „Echipamente tehnologice” 9520
4426 „TVA deductibilă” 2285
404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi curente la 11805
bănci în lei”
22. La data de 20 Martie se primește factura de stornare de avans.
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 2480
232 „Avansuri acordate pentru 2000
imobilizări corporale”
4426 „TVA deductibilă” 480
23. La data de 24 Martie, în urma unui incendiu se distruge o instalație în valoare de 5000 de
lei, amortizată 50%.
% = 2131 „Echipamente tehnologice” 5000
2814 „Amortizarea altor 2500
imobilizări corporale”
671 „Cheltuieli privind calamitățile 2500
și alte evenimente extraordinare”
24. La data de 26 Martie se vinde un utilaj în valoare de 3600 de lei, concomitent se scoate
din patrimoniu utilajul respectiv, fiind amortizat 60%.
57
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
461 „Debitori diverși” = % 4464
7583 „Venituri din vânzarea activelor 3600
și alte operații de capital”
4427 „TVA colectată” 864
% = 2131 „Echipamente tehnologice 3600
2814 „Amortizarea altor 2160
imobilizări corporale”
6583 „Cheltuieli privind activele 1440
cedate și alte operații de capital”
25. La data de 27 Martie se încasează contravaloarea utilajului vândut în contul curent.
5121 „Conturi curente la = 461 „Debitori diverși” 4464
bănci în lei”
26. La data de 28 Martie se constată în minus o mașină de tuns iarbă în valoare de 800 de lei,
amortizată 30%. Se face vinovat de lipsa utilajului respectiv un angajat al socetății care se
ocupa cu gestiunea tuturor utilajelor socetății.
4281 „Alte creanțe în legătură = % 992
cu personalul”
7588 „Alte venituri din exploatare” 800
4427 „TVA colectată” 192
% = 2131 „Echipamente tehnologice” 800
2814 „Amortizarea altor 240
imobilizări corporale”
671 „Cheltuieli privind calamitățile 560
și alte evenimente extraordinare”
27. La data de 30 Martie socetatea primește un credit pe termen scurt în vederea achiziționării
unor echipamente de măsurare și control în valoare de 2200 de lei.
5121 „Conturi la bănci = 5191 „Credite bancare pe termen 2200
în lei” scurt”
58
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
28. La data de 31 Martie se regularizează TVA.
% = 4426 „TVA deductibilă” 2765
4427 „TVA colectată” 864
4424 „TVA de recuperat” 1901
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Contabilitatea ca activitate specializată în masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea
și controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii precum și a rezultatelor obținute din
activitatea persoanelor juridice și fizice trebuie să asigure o imagine fidelă a situațiilor
economico-financiare a acestora prin respectarea unor standarde, principia și reguli.
Ciclul investițional al întreprinderii este susținut în proporție mare de imobilizări
corporale. Aceasta își utilizează activele pentru a produce bunuri sau a presta servicii capabile
să satisfacă dorințele sau necesitățile clienților în vederea obținerii de beneficii.
59
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Prin prezenta lucrare „Politici și tratamente contabile privind evaluarea imobilizărilor
corporale” am încercat sa prezint aspecte legate de imobilizările corporale, privind
organizarea contabilitatii în conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate.
Lucrarea este structurată pe trei capitole, începând cu definiții și principii generale,prezentând
concepții privind imobilizările, clasificarea si concepte specifice imobilizărilor corporale.
Astfel imobilizările corporale sunt recunoscute în bilanțul întreprinderii ca și active dacă
îndeplinesc cumulativ două criterii:
- este posibilă generarea de beneficii economice viitoare aferente acestora
exercitându-se și un control asupra lor;
- costul poate fi determinat în mod credibil.
Câteva din conceptele specifice imobilizărilor corporale sunt: amortizarea, valoarea
reziduală,valoarea justă, valoarea contabilă etc.
În primul capitol este prezentat obiectivul normei IAS 16 „Contabilitatea
imobilizărilor corporale”, norma impunând contabilizarea unei imobilizări corporale la active,
atunci când acest activ satisface criteriile de definire și de contabilizare a unui activ în
conformitate cu cadrul conceptual de întocmire și de prezentare a situatiilor financiare.
Tot în primul capitol este prezentată organizarea corespunzătoare a contabilității activelor
imobilizate, luând în considerare obiectivele și factorii de influență, documentele justificative
și de evidentă operativă, sistemul conturilor utilizate.
Al doilea capitol identifică recunoașterea imobilizărilor corporale, măsurarea inițială și
cheltuielile ulterioare. De asemenea este prezentată măsurarea ulterioară recunoașterii inițiale
precum și casarea și cedarea imobilizărilor corporale.
Ultima parte a lucrării prezintă reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni
cu imobilizările corporale la S.C. Garden Caffe S.R.L., precum și o prezentare generală a
acesteia, obiectivul de activitate etc.
Societatea comercială Garden Caffe S.R.L. a fost înființată în anul 2009 și datorită
capacității sale de a genera profit încă din primul an de funcționare și pe baza unor investiții
anuale, aceasta a început treptat sa se extindă și să-și modernizeze întreaga activitate, precum
și celelalte departamente.
Conform Directivei a IV-a Europene, societatea este considerată o societate mică,
iar conform cifrei de afaceri și numarului de angajați se încadrează la categoria
microîntreprindere. Este o societate platitoare de TVA, iar întregul său profit anual este
destinat investițiilor.
Societatea are în dotare sisteme de calcul moderne și performante. Beneficiază de un
sistem de programe informatice bine puse la punct și care ajută personalul departamentului
60
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
financiar-contabil în conducerea evidenței contabile și întocmirea registrelor contabile și a
situațiilor contabile.
Societatea promovează o politică de asigurare permanentă a lichidităților necesare,
prin accelerarea vitezei de încasare a facturilor, creșterea volumului de vânzari. Se poate
spune că la această societate functionează destul de bine ciclul „bani-marfă-bani”.
În ce privesc activele imobilizate corporale ale acestei societăți, evidența acestora se
ține pe suport informatic, iar amortizarea se calculeză conform legislației în vigoare,utilizând
amortizarea liniară.
Propuneri privind înbunătățirea activității desfasurată de S.C. Garden Caffe S.R.L. :
- efectuarea de studii de piață pentru a afla opinia clienților în legătură cu serviciile
oferite și pentru a mări segmentul de piață al socetății;
- diversificarea activității desfașurate;
- contractarea de noi furnizori și încheierea de noi contracte de prestări servicii;
- creșterea satisfacției clienților existenți, prin servicii și produse de calitate;
- creşterea valorii firmei pentru acţionari;
- continuarea procesului de modernizare şi de extindere.
B I B L I O G R A F I E
1. Bleotu Vasile, „Bazele contabilității”, Editura Tehnică, București, 2010
2. Bodea G., Pântea I., „Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele
Europene”, Editura Intercredo, Deva, 2007
3. Caraiani C., Dumitrana M. coordonatori, „Bazele contabilității”, Editura Universitară, 2009
4. Dumitru C., Ioanăș C., „Contabilitatea de gestiune și evaluarea performanțelor”, Editura
Universitară, 2005
5. Dumitru Corina Graziella, Ioanăș Corina, Irimescu Alina, Ristea Mihai, „Contabilitatea
socetăților comerciale Vol. I”, Editura Universitară, București, 2009
6. Dumitru Corina Graziella, Ioanăș Corina, Irimescu Alina, Ristea Mihai, „Contabilitatea
socetăților comerciale Vol. II”, Editura Universitară, București, 2009
61
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
7. Dumitru Corina Graziella, Lepădatu Gheorghe, Samara Silvia, „Contabilitate. Probleme
rezolvate. Aplicații. Studii de caz”, Editura Universitară, București, 2009
8. Dumitru C., Ristea M., „Contabilitate aprofundată”, Editura Universitară, București, 2004
9. Dumitru C., Ristea M., „Contabilitate financiară”, Editura Mărgăritar, București, 2003
10. Duțescu A., „Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de
Contabilitate”, Editura CECCAR, București, 2001
11. Feleagă L., Feleagă N., „Contabilitate financiară”, Editura Infomega, București, 2005
12. Feleagă L., Feleagă N., „Contabilitate Financiară. O abordare europeană și internațională
Vol. I”, Editura Economică, 2007
13. Feleagă L., Feleagă N., „Contabilitate Financiară. O abordare europeană și internațională
Vol. II”, Editura Economică, 2007
14. Lepădatu Gheorghe V., „Contabilitate financiară”, Editura Pro Universitaria, București,
2009
15. Lepădatu Gheorghe V., „Contabilitate de gestiune”, Editura Pro Universitaria, București,
2010
16. Moise N., Răduți A., „Bazele contabilității”, Editura Pro Universitaria, București, 2006
17. Morariu Ana, „Contabilitate și fiscalitate în dezvoltarea firmei”, Editura ExPonto,
București, 2005
18. Paraschivescu M. D., Păvăloaia W., Radu F., Olaru G. D., „Contabilitate financiară.
Aplicații și studii de caz”, Editura Tehnopress, Iași, 2007
19. Paraschivescu M. D., Radu F., „Managementul contabilității financiare”, Editura
Tehnopress, Iași, 2008
20. Raduți Angela, „Bazele contabilității”, ediția a II-a revizuită, Editura Sylvi, București,
2005
21. Ristea M. și colectiv, „Contabilitatea societăților comerciale”, Editura Universitară,
București, 2005
22. Van Greuning Hennie, „Standardele Internaționale de Raportare Financiară”, Institutul
IRECSON, 2005
23. Van Greuning Hennie, „Standardele Internaționale de Raportare Financiară. Ghid
Practic”, Institutul IRECSON, 2009
24. Standardele Internaționale de Contabilitate (I.A.S.) și interpretările lor la 01.01.2007,
Editura CECCAR, București, 2007
25. O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu
Directivele europene.
62
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
63
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
A N E X E
ANEXA 1: Tabloul Amortizării liniare
Anul Valoarea
de intrare
(contabilă)
Cota de amortizare
(Cal=100/DUN
Cal=100/10=10%)
Amortizarea anuală
(Aa=Vi*Cal
Aa=12000*10%
Aa=1200)
Amortizarea
cumulată
Valoarea
netă
contabilă
(valoarea
ramasă)
2011 12000 10% 1200 1200 10800
2012 12000 10% 1200 2400 9600
2013 12000 10% 1200 3600 8400
2014 12000 10% 1200 4800 7200
2015 12000 10% 1200 6000 6000
2016 12000 10% 1200 7200 4800
2017 12000 10% 1200 8400 3600
2018 12000 10% 1200 9600 2400
2019 12000 10% 1200 10800 1200
2020 12000 10% 1200 12000 0
64
POLITICI ȘI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
ANEXA 2: Tabloul amortizării degresive
Anul Baza de calcul
decrescândă
Cota de amortizare
(Cad=Cal*2
Cad=10%*2=20%)
Amortizarea
anuală(Aa)
Amortizarea
cumulată
Valoarea netă
contabilă
(Valoarea
rămasă)
2011 12000 20% 2400 2400 9600
2012 9600 20% 1920 4320 7680
2013 7680 20% 1536 5856 6144
2014 6144 20% 1228,8 7084,8 4915,2
2015 4915,2 20% 983,04 8067,84 3932,16
2016 3932,16 - 786,432 8854,272 3145,728
2017 3145,728 - 786,432 9640,704 2359,296
2018 2359,296 - 786,432 10427,136 1572,864
2019 1572,864 - 786,432 11213,568 786,432
2020 786,432 - 786,432 12000 0,00
65