jet textbook - foundations of a free society, part 2. rom

8/19/2019 JET TEXTBOOK - Foundations of a Free Society, Part 2. ROM

1/115

1

Lecţia 11.1 Introducere în dreptul probator

Scopul lecţiei: Înţelegerea de către studenţi a normelor dreptuluiprobator şi rolului principalilor subiecţi de prezentare a probelor.


2/115

2

Noţiunea de drept probatorSistemul contravenţionalApreciatorii faptelorCurtea cu juraţiDreptul general Norme unificate ale dreptului probator Norme federale ale dreptului probator

ProbeArgumentarea probelorProcedura de justificare a veridicităţii probelorProbă materialăAcceptabilitateaDimensiunea probeiApelulDiscuţiile dintre judecător şi avocat fără participarea juraţilorPlanul examinării judiciarePrezentarea probelor materiale

Sistemul contravenţionalÎn sistemul contravenţional avocaţii adună şi prezintă probe şi realizează interogatoriiale martorilor, spre deosebire de sistemul de acuzări, în care probele şi mărturiile sunt prezentate de judecător. În urma faptului că avocaţii sunt responsabili de prezentarea probelor, această procedură este reglementată de normele dreptului probator.

Apreciatorii faptelorPersoana sau persoanele, care soluţionează chestiunile referitoare la faptele

discutabile, după ce iau cunoştinţă de probele prezentate în cadrul şedinţei judecătoreşti.

Curtea cu juraţiÎn sistemul dreptului general apreciatorii faptelor sunt juraţii. Anume ei iau hotărârea.Din motivul că juraţii nu au studii juridice, judecătorul, luând în considerare normeledreptului probator, decide care probe vor fi prezentate juraţilor. Avocaţii, de asemenea, propun, iar judecătorul întăreşte şi formulează următorul cuvânt pentru juraţi – indicaţii dedrept. Judecătorul decide cum va fi examinată chestiunea privind probele şi instrucţiunile,fiindcă acesta este un aspect de drept. Juraţii iau o decizie pe baza acestor instrucţiuni.Decizia juraţilor este făcută publică, însă discuţiile şi decizia privind unele fapte apartesunt confidenţiale.

Dreptul generalSistemul anglo-american de drept este un sistem al dreptului general, fiindcă includenorme de drept care se bazează pe decizii judecătoreşti aparte. Sistemul dreptului generaldiferă de sistemul continental de drept, care se bazează pe dreptul roman şi de coduri.Majoritatea sistemelor de drept general au coduri ale dreptului probator, însă în timpulsoluţionării unor chestiuni, legate de probe, se dă prioritate dreptului general.

Norme unificate ale dreptului probator


3/115

3

Normele unificate ale dreptului probator au fost elaborate de Confederaţia naţională aîmputerniciţilor în sfera legilor unificate a statelor ca model recomandat pentru utilizare înStatele Unite.

Norme federale ale dreptului probator Normele federale ale dreptului probator sunt utilizate în judecătoriile federale.

Majoritatea statelor americane se bazează pe normele dreptului probator şi normele

federale, însă cele mai mari state americane: California, New-York, Illinois, Virginia,Pensilvania şi Massachusetts nu ţin cont de normele federale.

ProbeMaterialele care sunt prezentate juraţilor şi sunt examinate de ei (în curtea cu juraţi)

sau de judecător (dacă şedinţa judiciară are loc fără juraţi) sunt numite probe.Probele sunt de mai multe tipuri:mărturii;probe materiale, care reprezintă o parte din mărturii despre obiectul dosarului: o

roată de la maşină, o puşcă, droguri;

documente, de exemplu un contract sau o declaraţie a martorului sauprobe demonstrative, de exemplu, harta locului, care este zona evenimentului dindosar, o fotografie sau o listă de muniţii, găsite în zona realizării crimei.

Proba poate fi:directă – de exemplu, o declaraţie a martorului despre faptul că l-a văzut pe acuzat sauindirectă – de exemplu, în declaraţia martorului despre faptul că acuzatul este

proprietar de automobil, asemănător cu cel utilizat în timpul jefuirii sau prădării.

BazaBaza – este o argumentare preventivă, care trebuie formulată înainte ca proba

materială să fie utilizată în dosar, sau este un pretext contextual, necesar pentru a permitemartorului să-şi expună mărturiile sau opinia. Judecătorul adoptă hotărârea dacă baza esteuna suficientă.

De exemplu:Martorul în dosarul privind jefuirea băncii a fost chemat pentru a fi realizat un

interogatoriu, fiindcă el a auzit că acuzatul spunea că are o sumă mare de bani ascunsă,care niciodată de nimeni nu va fi găsită. Înainte de a-şi putea exprima mărturiile, el trebuiesă prezinte detalii faptice (data, ora şi locul), pentru a demonstra că a putut auzi acestecuvinte şi a şti că era vorba despre cele relatate.

Martorul acordă o depoziţie despre aceea că fotografia reprezintă locul crimei în ziua

săvârşirii ei. Depoziţiile sunt baze pentru utilizarea fotografiei în dosar în calitate de probă.

Procedura de argumentare a autenticităţiiAutenticitatea probei se bazează pe o altă probă care justifică că obiectul propus este

ceea ce se consideră. Autenticitatea este o parte a bazei. Însă, autenticitatea nu înseamnă căconţinutul documentului autentificat este unul veridic, justificarea autenticităţii este o bază pentru a argumenta că este vorba despre documentul despre care este vorba. De exemplu,declaraţia scrisă a martorului poate fi autentică – este acea declaraţie care a fost făcută demartor, însă cele spuse în declaraţie nu sunt neapărat corecte.


4/115

4

Sinejustificarea autenticităţiiSunt autentificate de la sine obiecte ca documente oficiale sau produse ale

producătorilor importanţi. În astfel de cazuri nu trebuie să fie prezentată o anumită bază,este necesară doar proba materială. Însă partea opusă poate să prezinte o altă probă, punând sub semnul întrebării autenticitatea documentului sau obiectului şi atunciapreciatorii faptelor vor trebui să ia o hotărâre privind veridicitatea probei.

Probă materialăProba materială. Probele materiale includ documente, fotografii, scheme, reprezentări

grafice sau probe ca roată, papuc sau puşcă.

Acceptabilitatea Nu toate probele pot fi examinate de juraţi sau judecător, doar acele ce sunt

acceptabile – permise în conformitate cu normele dreptului probator.

Valoarea probatoare

Proba cu o valoare discutabilă poate fi ataşată dosarului cu conştientizarea faptului căapreciatorii faptelor o vor aprecia adecvat, acordându-i o valoare reală. Partea opusă vademonstra aspectele discutabile ale probei, iar partea care a prezentat proba va arătaaspectele ei juste. De exemplu, dacă unul dintre martori a văzut acuzatul doar câtevasecunde în condiţiile proastei iluminări, martorul îl va recunoaşte pe acuzat, însă juraţii potsă decidă că proba este nulă, fiindcă martorul nu l-a văzut anume pe acuzat din motivuliluminării insuficiente.

ApelulUna din părţi va încerca să contrazică proba şi să o discrediteze. Dacă apelul a fost

înaintat cu întârzieri sau nu este corect, el nu va fi luat în considerare. Apelul concretsubliniază baza pentru contrazicere şi stabileşte baza de drept pentru contrazicere.Contrazicerea probei se bazează pe sublinierea momentelor problematice ale probei şi permite părţii opuse să revină asupra probei şi să elimine deficienţele. Apelul concret ajutăinstanţa în apel să reexamineze hotărârea adoptată în prima instanţă. Discuţiile despreapeluri şi probe au loc fără participarea juraţilor sau după ce juraţii părăsesc sala de şedinţe judiciare.Apelul privitor la probele discutabile poate fi formulat în prealabil, înainteaşedinţei judecătoriei, pe calea efectuării unui apel despre deficienţele probelor.

Discuţiile dintre judecător şi avocat privind acceptarea probelor

Discuţiile dintre avocat şi judecător au loc în aşa mod ca juraţii să nu-i audă. Are loclângă masa judecătorului sau imediat după ce juraţii părăsesc sala de şedinţe.

Planul examinării judiciareToate examinările dosarelor penale au o structură identică. Procedura durează câteva

zile.Interpelări prejudiciare – părţile atrag atenţia judecătorului asupra unor probleme

care trebuie soluţionate de la bun început.


5/115

5

Alegerea juraţilor – membrilor colegiului îi sunt puse întrebări generale şiindividuale, după ce procurorul şi apărătorul aleg componenţa juraţilor.

Discurs introductiv – declaraţii iniţiale ale reprezentanţilor ambelor părţi, în care sespecifică care probe vor fi prezentate. Apărătorul acuzatului poate să-şi rezerve dreptul pentru un discurs introductiv după ce dosarul va fi prezentat de acuzare.

Poziţia acuzării – prima prezintă dosarul acuzarea, chemând primul martor. Dupădepunerea jurământului, martorul răspunde la întrebările puse de procuror în timpul

interogatoriului direct, apoi este expus unui interogatoriu încrucişat din partea apărătoruluiacuzatului. Mai târziu poate să aibă loc interogatorii directe sau încrucişate. În timpulmărturiilor pot fi prezentate probe materiale. După finalizarea interogatoriului primuluimartor, acuzarea cheamă al doilea martor. După ce acuzarea îşi prezintă toţi martorii şi probele, ea declară: „nu mai am ce spune”.

Apelul apărării de închidere a dosarului poate fi făcut după ce vor fi expuseargumentele acuzării. În apel se specifică că acuzarea nu dispune de dovezi suficiente.Apelul se face fără prezenţa juraţilor.

Poziţia apărării – Avocatul apărării poate să înceapă cu un discurs introductiv, încazul că discursul a fost amânat. Sunt chemaţi pe rând toţi martorii apărării, care depun

jurământul. Martorul mai întâi răspunde la întrebările puse de apărător, apoi – de procurorîn cadrul unui interogatoriu încrucişat. Pot urma interogatorii directe şi încrucişate repetate.În acest context pot fi prezentate probe, ataşate la probele materiale ale dosarului.

Contestare – după ce apărătorul şi-a prezentat poziţia în dosar, procurorul poate săanunţe o contestare şi să cheme un martor, care va contesta probele noi, prezentate deapărare. Apoi apărătorul poate chema orice martor pentru contestare.

Apelul poate fi făcut după prezentarea tuturor probelor.Discursul de încheiere este realizat de fiecare avocat în parte, acuzarea în primul

rând, şi apărarea în cel de al doilea rând.Următorii au cuvântul juraţii cu permisiunea judecătorului, care explică juraţilor

legile aplicate.Are loc discutarea dosarului de către juraţi – juraţii discută într-o cameră specialăfără orice imixtiune străină, până nu vor adopta vreo hotărâre.

Sentinţa este citită în sala de şedinţă a judecătoriei de către conducătorul juraţilor.Sentinţa poate fi de tipul „vinovat” sau „nevinovat”. Juraţii nu dau explicaţii suplimentare.

Prezentarea probelor materialeProbele materiale trebuie marcate înainte de a fi utilizate în cadrul şedinţei judiciare.

Pe fiecare probă materială este pus un lipici cu un număr sau o literă, datorită cărora areloc identificarea probei.

Partea carte doreşte să prezinte o dovadă, trebuie să justifice baza acceptării probei.Apoi proba materială este prezentată părţii opuse, în cazul că aceasta nu l-a văzut până atunci, partea care a propus proba, propune ataşarea ei la dosar. Este timpul pentrucontestări din partea opozanţilor.

Dacă contestarea a fost susţinută, proba materială nu este ataşată dosarului, dar este păstrată de judecătorie ca o parte a materialelor dosarului pentru ca instanţa în apel să poată verifica orice încălcare posibilă.

Dacă nu există contestări sau ele au fost respinse, proba materială devine o partecomponentă a dosarului. Deseori după ataşarea probei dosarului, ea este examinată de


6/115

6

juraţi. De obicei probele sunt prezentate juraţilor în camera specială la finele şedinţei judiciare.


7/115

7

Lecţia 11.2. Argumentarea bazei şi probele materiale

Scopul lecţiei: studenţii obţin competenţe în argumentarea bazei, necesare pentrudeclaraţiile de martor şi ataşarea probelor materiale la dosar

Sarcină în scris: Formulaţi întrebări care argumentează baza pentru ataşarea a trei probe.

Prezentaţi întrebările săptămâna viitoare în cadrul lecţiei 12.1.


8/115

8

ARGUMENTAREA BAZEI ŞI PROBE MATERIALE1. Despre argumentarea bazei şi ataşarea probelor materiale.

A. Condiţia argumentării bazeiÎnainte ca orice probe materiale să fie utilizate în cadrul şedinţei judiciare, trebuie

să fie formulată o bază pentru a le considera referitoare la dosarul examinat. Îndependenţă de natura probelor, argumentarea bazei poate fi forte complicată, dar şi

foarte simplă. Normele dreptului probator, care se aplică în cadrul examinării judiciarede studii, fixează faptele de formulare a bazei acceptabilităţii probelor. În orice caz,chestiunile referitoare la argumentarea bazei sunt examinate de judecător, care vaadopta decizia privind acceptarea probei.

În privinţa multor mărturii argumentarea este una logică. De exemplu,argumentarea bazei pentru declaraţii este faptul că martorul a urmărit evenimentul şieste capabil să-l reproducă. Argumentarea se bazează pe prezentarea martorului. Deexemplu:

ÎNTREBARE: Unde aţi fost în data de 29 decembrie?Răspuns: Am fost la intersecţia străzilor Alta Vistat şi Kreirkfotr.

ÎNTREBARE: Ce aţi văzut?Răspuns: Am văzut cum s-au lovit două maşini.Deci, observăm că martorul dispune de cunoştinţe personale despre lovitură în

dosarul despre incendiul unor maşini. Pe baza acestei informaţii şi în cazul absenţeiunor contestări, care nu sunt importante în dosar, martorul are dreptul să descrielovitura. Desigur, nu toate argumentările de bază sunt atât de simple. Marea lormajoritate necesită demonstrarea altor fapte.

B. Elemente ale argumentării bazeiExistă trei elemente ale tuturor argumentărilor de bază ale probelor materiale.

Pentru ca proba să fie acceptată, trebuie să demonstraţi că această probă se referă ladosar, este veridică şi acceptată pe baza normelor dreptului probator.

1. Referirea la dosarReferirea la dosar determină legătura dintre proba materială propusă şi un anumit fapt

care este examinat. Proba nu poate fi acceptată doar pentru că este interesantă şi creativă.Probele trebuie să reprezinte obiectul dosarului într-un mod realist. Referirea probelor ladosar, de obicei, este clară din conţinutul dosarului, însă, uneori referirea trebuie ilustrată pe baza argumentării bazei.

În exemplul amintit mai sus referirea mărturiei la dosar devine clară după fixarea dăţii

şi locului evenimentului care a fost urmărit de martor. Martorul vrea să acorde o depoziţie privind ciocnirea maşinilor în dosarul maşinii de pompieri, şi nu despre orice avarie.Uneori o astfel de argumentare nu este adecvată. Dacă în ziua de 29 decembrie laintersecţia străzilor Kreikfort şi str. Alta Vista au avut loc mai multe accidente, martorul artrebui să indice fapte suplimentare, înainte de a povesti despre însuşi evenimentul. La ceoră martorul a fost acolo? De ce culoare era automobilul?


9/115

9

2. Argumentarea veridicităţiiConcepţia de argumentare a veridicităţii se referă la condiţia de a demonstra că

probele sunt cele despre care vorbeşte persoana respectivă ce propune proba. Cu altecuvinte, proba nu va fi acceptată până ce nu fi stabilit un indiciu de veridicitate a probei.Judecătorul decide dacă proba este una reală, iar criteriile depind de natura probei.

De obicei este verificată veridicitatea unor documente, probe materiale, fotografii,obiecte materiale. A fost oare stabilită o astfel de înţelege între părţi? A fost oare cauzată o

traumă în urma loviturii cu automobilul? Reprezintă oare fotografia locul exact alaccidentului? Înaintea examinării oricărei probe materiale trebuie stabilită baza care ar justifica veridicitatea probei de către persoana ce propune ataşarea probei la materialeledosarului.

Cerinţa de argumentare a veridicităţii se referă nu numai la probe materiale, ci şi launele mărturii. De exemplu, de obicei martorul nu poate povesti despre o convorbiretelefonică fără stabilirea unui temei – percepţia unei voci cunoscute pe partea cealaltă afirului, cu alte cuvinte trebuie indicată persoana care a telefonat.

Materialele dosarului şedinţei judiciare de studii includ de obicei poziţii despreargumentarea veridicităţii probelor. Dacă astfel de poziţii referitoare la unele probe sau la

un segment al probelor sunt absente, trebuie argumentată veridicitatea probei sau amărturiei.

3. Acceptabilitatea concretăÎn timp ce probele sunt acceptate cu condiţia referirii lor la dosar şi veridicităţii,

normele dreptului probator în cadrul şedinţei judecătoreşti de studii reglementeazăacceptabilitatea lor în continuare. În multe cazuri, probele pot fi acceptate doar pe bazaargumentării temeiului. Deci, trebuie să luaţi cunoştinţă de normele dreptului probator,care reglementează fiecare faptă, pe care planificaţi să o examinaţi în şedinţă. Mai jos sunt puse în discuţie modelele de argumentare a temeiului în dependenţă de cerinţele normelor

dreptului probator.

В. Argumentarea bazeiPărţile în şedinţa judiciară pot utiliza diverse metodici, cu ajutorul cărora se

întemeiată argumentarea bazei probei sau mărturiei. Apărarea sau acuzarea trebuie săstabilească argumentarea bazei, cu ajutorul unei sau mai multor declaraţii, chiar şi dinnumărul de persoane chemate de partea opusă.

Condiţii generaleComponentele argumentării bazei Referirea la dosar Toate probele materiale şi mărturiile

trebuie să demonstreze nivelul relevanţeifaptei examinate.

Argumentarea veridicităţii Trebuie de demonstrat că toate probelemateriale şi mărturiile sunt cele despre caredeclară persoana care le propune.

Acceptabilitatea concretă Trebuie de demonstrat că toate mărturiile

şi faptele sunt acceptabile pe baza normelor învigoare ale dreptului probator.


10/115

10

1. Utilizarea depoziţiei unui singur martorDeseori argumentarea bazei se face în urma punerii unei întrebări directe martorului,

care poate povesti despre anumite fapte şi să propună probe, pentru care a fost obţinutădepoziţia. Să examinăm un exemplu al unui interogatoriu direct al acuzării în cazuldosarului privind incendiul unei maşini.

ÎNTREBARE: Recunoaşteţi obiectul pe care vi-l arăt, marcat ca probă a acuzării №12?

Răspuns: Da, este o lentă pentru gât, pe care mi-a dat-o medicul?ÎNTREBARE: Când aţi obţinut-o?Răspuns: Imediat după ce am ieşit din spital după avarie.ÎNTREBARE: Din ce este confecţionată?Răspuns: Din plastic dur.ÎNTREBARE: Purtaţi în continuare acest obiect?Răspuns: Da, trebuie să port lenta 8 ore pe zi.

Deci, avocatul poate să propună ataşarea lentei pentru gât la dosar ca probă. Este clarcă această probă materială se referă la dosar, veridicitatea lentei ca obiect a fost stabilită de

martor, nu există nici un argument probator, care ar reglementa acceptabilitatea acestei probe materiale.2. Utilizarea depoziţiilor mai multor martori

Unele argumentări ale bazei nu pot fi realizate pe baza depoziţiilor unui singurmartor. În astfel de cazuri avocatul trebuie să stabilească segmente aparte ale bazei cuajutorul diferitor martori. De exemplu, trebuie puse întrebări la doi martori pentru ca să fieargumentată baza acceptabilităţii unei poşete furate. Prima întrebare este pusă poliţistuluicare l-a reţinut pe acuzat:

ÎNTREBARE: Domnule poliţist, recunoaşteţi proba materială a acuzării nr. 1?Răspuns: Da, este o poşetă feminină, pe care acuzatul o ţinea în mână în timpul

reţinerii.Poliţistul a acordat doar o parte din argumentarea bazei. Faptul că acuzatul ţinea înmână poşeta nu ţine de dosar până când nu va fi demonstrat că ea a fost furată. De aceea,trebuie pusă o întrebare victimei.

ÎNTREBARE: Doamnă, recunoaşteţi proba materială nr.1?Răspuns: Da, este poşeta mea.ÎNTREBARE: Până în momentul de faţă, când aţi văzut poşeta ultima oară?Răspuns: Ultima oară am văzut-o, când de pe umărul meu a smuls-o prădătorul.De acum înainte poşeta este o probă materială. Victima a adăugat ceva la

argumentarea referiri la dosar şi a recunoscut obiectul furat.

De remarcat că utilizarea interogatoriului direct şi indirect este posibilă pentruargumentarea bazei. De aceea, apărarea poate să înceapă argumentarea bazei în cadrulinterogatorului încrucişat al martorului acuzării şi să finalizeze argumentarea în timpul prezentării poziţiei apărării. Să presupunem că acuzatul doreşte să prezintă o scrisoare dela acuzare. Pentru ca scrisoarea să fie acceptată, trebuie de demonstrat că acuzarea a scrisaceastă scrisoare, iar acuzatul a primit-o. Apărătorul poate să argumentele baza în timpul prezentării dosarului de către acuzare în urma recunoaşterii în cadrul interogatoriuluiîncrucişat a semnăturii de către acuzare. Apoi, argumentarea poate fi finalizată, pe baza


11/115

11

depoziţiilor acuzatului în timpul prezentării dosarului apărării despre faptul că scrisoarearespectivă a ajuns la destinaţie.

2. Interogatoriu încrucişatCerinţele argumentării bazei trebuie respectate atât în cadrul interogatorului direct,

cât şi în cazul interogatoriului indirect. În timpul interogatoriului indirect trebuie justificată baza, care se bazează pe cunoştinţe personale, recunoaşterea vocii şi alte circumstanţe,

care trebuie demonstrate în cadrul interogatoriului direct. Mai există şi temeiuri speciale pentru discreditarea martorului prin intermediului unei declaraţii discutabile. Chestiuneadiscreditării martorului este analizată în capitolul 7. Apare necesitatea în aplicarea unuiinterogatoriu încrucişat pentru argumentarea acceptabilităţii probelor materiale.

3.

Acceptabilitatea condiţionatăCum e arătat mai sus, nu întotdeauna argumentarea bazei poate fi făcută cu ajutorul

unei singure depoziţii. Însă, martorul în multe cazuri dispune de informaţii privind alte probe materiale, pe care poate să le propună. În cazul absenţei unei reguli speciale acestmartor poate să povestească despre proba materială, până când nu va fi argumentată baza.

Din fericire, doctrina acceptabilităţii condiţionate permite o acceptabilitate temporară saucondiţionată, care se bazează pe mărturiile unei părţi despre faptul că argumentarea va firealizată în timpul depoziţiei altui martor.

În dosarul sus amintit privind furtul de poşetă acuzarea poate să insiste asupa uneidepoziţii suplimentare de la poliţistul care a realizat arestarea:

PROCURORUL: Domnule poliţist, cunoaşteţi proba acuzării nr. 1?RĂSPUNS: Da, este o poşetă pentru femei, care era ascunsă de reţinut.APĂRĂTORUL: Contestare. Argumentarea bazei pentru ataşarea probei la

materialele dosarului nu a fost finalizată.PROCURORUL: Excelenţă, vom finaliza argumentarea, atunci când vom discuta cu

victima, care va acorda informaţii privind faptul că proba nr. 1 este poşeta furată.JUDECĂTORIA: Pe baza declaraţiilor avocatului contestarea este respinsă.Depoziţia poliţistului este considerată acceptată condiţional, luând în considerare

argumentarea bazei pentru ataşarea poşetei ca probă. Dacă victima nu recunoaşte poşeta,toate mărturiile acceptate condiţionat pot fi eliminate din dosar la cererea avocatului părţiiopuse.

II. ARGUMENTAREA BAZEI PENTRU PROBE ÎN FORMĂ DEDECLARAŢII DE MARTOR

А. Cunoştinţe personaleMartorii acordă depoziţii pe baza cunoştinţelor personale. Cel mai frecvent întâlnit tipde cunoştinţe personale este percepţia senzorială: informaţia obţinută prin intermediulauzului, văzului, atingerilor, gustului şi mirosului. Martorii pot avea cunoştinţe privindinformaţii subiective ca intenţii şi emoţii, sau reputaţia altor persoane.

În pofida conţinutului depoziţiei martorului, trebuie argumentată baza faptului cădepoziţia martorului se întemeiază pe cunoştinţe personale sau înlocuitori ale acestora, deexemplu cele din concluziile de expertiză, despre care este vorba în capitolul „Concluzii deexpertiză”.


12/115

12

În cazul percepţiei senzoriale principala argumentare a bazei sunt explicaţiilemartorului despre emoţiile pe care le-a trăit ca în cazul martorului, care a văzut un accidentîn dosarul incendiului unei maşini de pompieri. De remarcat că toţi receptorii senzoriali aimartorului se află în normă, adică nu trebuie demonstrată informaţia că martorul are unvăz bun.

În unele situaţii trebuie argumente suplimentare:ÎNTREBARE: Ce s-a întâmplat atunci când vă aflaţi în atelier?

RĂSPUNS: Am auzit un sunet mecanic în camera vecină.ÎNTREBARE: Cunoaşteţi acest sunet?RĂSPUNS: Da.ÎNTREBARE: De unde îl cunoaşteţi?RĂSPUNS: Am lucrat cândva în atelier şi am auzit acest sunet al strungurilor.ÎNTREBARE: Cum a fost acest sunet?

B. DiscuţiiÎn afară de stabilirea cunoştinţelor personale, discuţiile dintre două sau mai multe

părţi necesită argumentări detaliate, în dependenţă de faptul dacă discuţia a fost personalăsau prin telefon.

1. Discuţii personaleDupă ce martorul va fi capabil să formuleze depoziţia privind discuţiile, care au avutloc între el şi altă persoană, trebuie specificată data, locul, persoanele numite şi prezente.De exemplu:

ÎNTREBARE: V-aţi plâns cuiva despre calitatea tiparului?RĂSPUNS: Da, am avut o discuţie cu patronul magazinului, Vinsent Frai.ÎNTREBARE: Când a avut loc discuţia?RĂSPUNS: În data de 18 aprilie, atunci când am refuzat la producţie.ÎNTREBARE: La ce oră?RĂSPUNS: Cred că înaintea amiezii, posibil că şi mai târziu.

ÎNTREBARE: Unde vă aflaţi în timpul discuţiei?RĂSPUNS: Ne aflam lângă vitrină.ÎNTREBARE: Mai era cineva acolo?RĂSPUNS: Nu departe era vânzătoarea, însă ea nu a participat la discuţie.ÎNTREBARE: Vă rog să ne povestiţi despre conţinutul discuţiei.

Capacitatea martorului de a numi locul, data, ora şi participanţii discuţiei este odovadă suficientă pentru stabilirea faptului că discuţia a avut loc aşa cum el relatează. Nutrebuie prezentată argumentarea cu o exactitate în minute. În exemplul de mai sus martorulnu a trebuit să numească numele exact al vânzătoarei sau ora exactă. Argumentarea este

suficientă până când se acordă informaţii suficiente părţii opuse, pentru a pune sub semnulîntrebării sau a contrazice depoziţia martorului.De remarcat că argumentarea discuţiei nu exclude orice probleme, legate de

acceptabilitatea mărturiilor. Aceste chestiuni trebuie soluţionate aparte, deseorideterminând necesitatea de a prezenta argumente suplimentare care vor fi explicate mai jos.

2. Convorbiri telefoniceArgumentarea bazei pentru convorbiri telefonice include un element adăugător de

identificare a vocii sau a altor indicatori. De exemplu, martorul poate să acorde depoziţia


13/115

13

că el a recunoscut vocea unei persoane cu care a avut o convorbire telefonică, fiindcă amai vorbit cu ea până sau după incident (personal sau prin telefon).

ÎNTREBARE: V-aţi plâns cuiva pe calitatea tiparului?RĂSPUNS: Da, l-am sunat pe managerul magazinului, Vincent Frai, după ce am

văzut primul pachet.ÎNTREBARE: De ce sunteţi convins că aţi vorbit anume cu Frai?RĂSPUNS: I-am recunoscut vocea. Am vizitat mulţi ani la rândul acest centru de

copiere şi am discutat cu domnul Vincent personal de mai multe ori.Dacă nu există vreo bază pentru identificarea vocii, poate fi utilizată o probă

suplimentară de argumentare a convorbirii telefonice.ÎNTREBARE: V-aţi plâns cuiva pe calitatea tiparului?RĂSPUNS: Da, am sunat la magazin, după ce am văzut primul pachet.ÎNTREBARE: De unde ştiaţi numărul de telefon?RĂSPUNS: L-am găsit în cartea abonaţilor.ÎNTREBARE: Aţi format numărul indicat acolo?RĂSPUNS: Da.ÎNTREBARE: Ce aţi spus când au răspuns la telefon?

RĂSPUNS: Am spus că vreau să mă plâng pe calitatea materialului tipărit pe care l-am primit.C. Identificarea preventivă

Martorul poate să acorde depoziţii privind contactele cu persoana respectivă până laşedinţa judecătoriei. Această metodă este utilizată atât în procesele penale, cât şi în procesele civile. Argumentarea bazei acestei depoziţii prevede recunoaşterea persoanei decătre martor în afara şedinţei judiciare.

ÎNTREBARE: Aţi văzut persoana care v-a furat maşina?RĂSPUNS: Da, el se îndepărta de mine în clipa când am ieşit de la serviciu. L-am

văzut mai sus de umeri.

ÎNTREBARE: La ce distanţă vă aflaţi unul de altul?RĂSPUNS: Eram la distanţa de 30 de metri.ÎNTREBARE: L-aţi mai văzut după aceea?RĂSPUNS: Da, l-am ales printre suspectaţi.ÎNTREBARE: Când a avut loc aceasta?RĂSPUNS: Cu vreo patru zile în urmă în secţia de poliţie.ÎNTREBARE: Vă rugăm să descrieţi circumstanţele identificării.RĂSPUNS: Cinci bărbaţi au fost aliniaţi. Ei erau de statură identică, toţi erau

îmbrăcaţi în blugi albaştri şi cămăşi roşii. L-am recunoscut pe al doilea bărbat din stânga.ÎNTREBARE: Era acelaşi bărbat care s-a aflat astăzi în sala aceasta de şedinţe?

RĂSPUNS: Da. D. Obişnuinţa şi experien

a cotidianăProbele în formă de mărturii, referitoare la obişnuinţe sau practici cotidiene, pot fi

acceptate ca dovezi indirecte ale faptului că persoana sau organizaţia a acţionat în modulrespectiv în caz concret. Obiectul acestor probe depind de obişnuinţele persoanei privind purtarea hainelor, scrierea scrisorilor în timpul activităţii de antreprenorial. În fiecaredintre aceste cazuri, dovezile care arată că aceste acţiuni sunt normă au ca scop indicareacă în momentul examinat persoana sau organizaţia au acţionat anume în acest mod şi nu înaltul.


14/115

14

Pentru argumentarea bazei de demonstrare a obişnuinţei sau experienţei cotidienetrebuie întrebat martorul care are cunoştinţe privind comportamentul şi obişnuinţele persoanei. Avocatul trebuie să fixeze că comportamentul persoanei reprezintă o partedintr-o obişnuinţă repetabilă. Acest lucru poate fi obţinut pe calea prezentării de probă aunei observaţii durabile sau a unei statistici oficiale.

ÎNTREBARE: De când îl cunoaşteţi pe acuzat?RĂSPUNS: De circa cinci ani.

ÎNTREBARE: Cum l-aţi cunoscut?RĂSPUNS: Suntem vecini, el locuieşte nu departe de mine.ÎNTREBARE: Cât de des v-aţi întâlnit în ultimii cinci ani?RĂSPUNS: Aş spune că l-am văzut de două ori pe săptămână.ÎNTREBARE: În timpul întâlnirilor aţi văzut la el un cuţit?RĂSPUNS: Da. El tot timpul avea cu el un cuţit de vânătoare.ÎNTREBARE: De câte ori l-aţi văzut, având cu el acest cuţit?RĂSPUNS: De fiecare dată când ieşea din casă.ÎNTREBARE: L-aţi văzut vreodată, ieşind din casă fără cuţit?RĂSPUNS: Doar o singură dată.

ÎNTREBARE: Când s-a întâmplat aceasta?RĂSPUNS: El pleca la o nuntă în smoching.Dovada obişnuinţei durabile este acceptabilă pentru demonstrarea faptului că el a

avut cu sine cuţitul despre care este vorba. Practica cotidiană a persoanei sau aorganizaţiei poate fi constată pe baza observaţiei durabile şi demonstrării unei strategii încomportament. După ce practica cotidiană a fost stabilită, ea poate fi utilizată pentruargumentul că persoana sau compania a ţinut cont de ea o anumită perioadă.

D. Caracterul şi reputaţiaProba care ţine de caracterul persoanei nu este acceptabilă pentru demonstrare cum că

persoana a acţionat în conformitate cu el o perioadă. De exemplu, avocatul nu poate să

propună proba că persoana nu iubeşte copiii, de aceea ea ar fi furat un copil. Există cazuricând caracterul persoanei este utilizat pentru atingerea altor scopuri. Fiecare caz necesită oargumentare aparte a bazei.

1. Alte crime sau un comportament de cândva ce a încălcat ordineade drept

Potrivit regulilor generale, nu sunt acceptate depoziţiile referitoare la infracţiunile decândva pentru demonstrarea acţiunilor de acum. Trei prădări anterioare nu sunt o probădirectă pentru constatarea faptului că persoana respectivă a realizat anume prădarea încazul de faţă. Însă, comportamentul infracţional în trecut, inclusiv crimele, pot fi o probă pentru argumentarea motivului, intenţiei, planului, cunoştinţelor sau absenţei de greşeală şi

ocazionare.Argumentarea temeiului pentru o astfel de probă trebuie să includă detalii concreteale acţiunilor din trecut, pentru a argumenta scopul în dosarul examinat de judecătorie. Deexemplu, să ne închipuim că persana acuzată este un patron, învinuit în nedorinţa de a plătila timp salariile pentru anul precedent cu achitarea concomitentă cu impozite pentruguvern. Acuzatul recunoaşte vina, însă susţine că a făcut acest lucru neintenţionat.Acuzarea a chemat inspectorul fiscal pentru depoziţie:

ÎNTREBARE: Profesia Dumneavoastră?RĂSPUNS: Sunt auditor al serviciului fiscal.


15/115

15

ÎNTREBARE: Aţi verificat activitatea economică a acuzatului?RĂSPUNS: Da, am verificat conturile din ultimii şapte ani.ÎNTREBARE: Care anume conturi aţi verificat?RĂSPUNS: Am verificat datele privind salariile, tabelele privind bilanţul orelor de

muncă şi cecurile bancare ale fiecărui lucrător.ÎNTREBARE: Aţi găsit momente care indică neplata impozitelor?RĂSPUNS: Da. Pe parcursul a şapte ani, numărul de bani opriţi din leafă a fost mai

mare în comparaţie cu numărul de bani plătiţi guvernului.ÎNTREBARE: Care a fost această diferenţă în bani anul trecut?RĂSPUNS: Anul trecut acuzatul a nu a plătit 55 de mii de dolari americani

guvernului, în comparaţie cu impozitele plătite.ÎNTREBARE: Dar în ceilalţi şase ani?RĂSPUNS: Sumele pentru ceilalţi şase ani sunt: 40 de mii, 32 de mii, 51 de mii, 39

de mii, 46 de mii şi 42 de mii dolari americani.ÎNTREBARE: A prezentat acuzatul declaraţii fiscale pentru oprirea de surse

financiare în fiecare an?RĂSPUNS: Da. Ele erau prezentate şi semnate de către acuzat în fiecare an, însă,

acestea nu reprezentau sumele băneşti extrase de la angajaţi.Acuzatul nu a fost învinuit în neplata impozitelor din ultimii şapte ani, ci doar înultimul an. Guvernul nu a putut prezenta o documentaţie respectivă, care ar justificaneplata sistematică a impozitelor. Însă, dovezile privind comportamentul din trecut este unargument în favoarea intenţiei, greşelii sau motivului în timpul depunerii declaraţieifiscale.

Atrageţi atenţia asupra faptului că argumentarea bazei conţine date despre temeiulcunoştinţelor martorului, documente examinate de către acesta, corelarea datelor dindocumente privind operaţiuni financiare, atunci când impozitele nu erau plătite complet.

2. Reputaţia uni persoane de neîncredereMărturiile referitoare la reputaţia unei persoane de neîncredere trebuie să fie propusede către cineva, care cunoaşte reputaţia persoanei în comunitate. Această dovadă este prezentată pentru demonstrarea nivelului de veridicitate a mărturiilor persoanei în judecată, adică pentru propunerea curţii cu juraţi a unei baze pentru neîncrederea îndepoziţiile acestei persoane.

Argumentarea bazei pentru demonstrarea acestei reputaţii include stabilirea uneicomunităţi, stabilirea perioadei de contactare a martorului cu acuzatul şi caracterulreputaţiei din ultima vreme. Comunitatea poate fi locală, profesională sau socială.

Dacă e cazul să ne întoarcem la dosarul privind maşina de pompieri, martorul apărării

poate să dea următoarea depoziţie:ÎNTREBARE: Îl cunoaşteţi pe reclamant?RĂSPUNS: Da, o cunosc timp de patru ani.ÎNTREBARE: De unde o cunoaşteţi?RĂSPUNS: Aparţinem unui singur club al turismului rural, care se numeşte

„Campsaid Wokers”.ÎNTREBARE: În clubul numit de dumneavoastră reclamantul are o reputaţie bună?RĂSPUNS: Reputaţia ei în club este foarte rea. Ea este considerată o persoană de

neîncredere.


16/115

16

Martorul poate de asemenea să-şi expună părerea privind neîncrederea în alt martor.Argumentarea acestei mărturii se aseamănă cu alte depoziţii despre reputaţie:

ÎNTREBARE: Îl cunoaşteţi pe reclamant?RĂSPUNS: Da, o cunosc timp de patru ani.ÎNTREBARE: De unde o cunoaşteţi?RĂSPUNS: Aparţinem unui singur club al turismului rural, care se numeşte

„Campsaid Wokers”.ÎNTREBARE: Discutaţi deseori cu reclamantul?RĂSPUNS: Clubul se adună o dată în lună, noi suntem acolo prezenţi. Am participat

împreună la diverse întreceri, de trei ori am participat la camping în week-end.ÎNTREBARE: Luând în considerare contactele cu reclamantul, aveţi vreo părere

privind încrederea în ea?RĂSPUNS: Da, eu consider că ea este o persoană de neîncredere.După ce martorul a acordat depoziţia privind reputaţia sau încrederea în altă persoană,

persoana care realizează interogatoriul încrucişat poate să ceară exemple concrete decomportament de neîncredere.

E. Argumentarea bazei pentru declara ţii din spusele altoraRegula despre mărturii acordate din spusele altora exclude declaraţiile în formă de

relatări extrajudiciare, dacă este sunt acordate pentru demonstrarea veridicităţii celorrelatate. Sunt multe excepţii din regulă privind acceptabilitatea acestor declaraţii cucondiţia argumentării respective.

1. Determinarea părţiiDeclaraţiile făcute în afara judecăţii, declaraţii extrajudiciare, de către partea opusă

pot fi utilizate pentru demonstrarea veridicităţii celor relatate. Cel ce propune mărturiatrebuie să argumenteze faptul că martorul a auzit declaraţia de partea opusă, împotriva

căreia a şi fost înaintată mărturia. Conţinutul acestei declaraţii este unul contradictoriu.Regula de stabilire a părţii se referă doar la declaraţiile împotriva părţii care le-a făcut.Inculpatul nu poate acorda declaraţii personale prielnice, făcute părţii a treia, dacă ele nusunt făcute pe baza unor excepţii, care se referă la mărturiile din spusele altora, aşa ca încazul stării spirituale sau excitării psihice.

O excepţie referitoare la stabilirea părţii se referă la declaraţiile făcute de unreprezentant sau un angajat al părţii. Aici se utilizează două elemente suplimentare deargumentare: (1) declarantul a fost reprezentant sau angajat al părţii opuse în momentuldeclaraţiei şi (2) declaraţia se referă la chestiunile din cadrul reprezentanței.

Să presupunem că reclamantul este o firmă tipografică „Kvikset”, care a constat

faptul că inculpatul nu a plătit pentru serviciile de copiere. Inculpatul spune în timpulinterogatoriului direct:ÎNTREBARE: Aţi discutat cu cineva din „Kvikset” după ce aţi primit comanda?RĂSPUNS: Da. M-am întors la magazin şi am discutat cu managerul firmei, Vincent

Frai.ÎNTREBARE: De unde ştiţi că aţi vorbit anume cu domnul Frai?RĂSPUNS: Colaborez cu „Kvikset” de mai mulţi ani şi-l cunosc bine.ÎNTREBARE: Ce anume aţi vorbit cu Frai?


17/115

17

RĂSPUNS: I-am spus că serviciile de copiere nu sunt calitative, de aceea nu am degând să plătesc pentru ele.

ÎNTREBARE: Cum a reacţionat managerul?RĂSPUNS: El a spus că nu crede că cineva va plăti pentru o marfă cu defecte şi se va

consulta cu proprietarul companiei.Din motivul că reprezentativitatea şi volumul au fost stabilite, declaraţia din afara

şedinţei este acceptabilă. Depoziţia a conţinut o referire la declaraţia reprezentantului

reclamantului privind defectul producţiei, însă inculpatul nu poate să propună propriadeclaraţie ca o poziţia a părţii. În această situaţie declaraţia nu este propusă pentrustabilirea veridicităţii informaţiilor, ci pentru formularea contextului pentru răspunsulmanagerului. Deci, nu este o depoziţie din spusele altora, fiind o probă acceptabilă.

2. Impresia actualăO excepţie din regula privind interzicerea mărturiilor din spusele străine privind

impresia actuală este permisă de acceptabilitatea declaraţiilor extrajudiciare, care ilustreazăsau explică situaţia care a influenţat formarea unei impresii în timpul sau dupădesfăşurarea acţiunii. Martorul poate să povestească despre declaraţia proprie făcută

anterior pe marginea impresiei actuale, ca în exemplul cu maşina de pompieri:ÎNTREBARE: Unde vă aflaţi la orele 8.20 în data de 29 decembrie anul trecut?RĂSPUNS: Mă aflam la intersecţia străzilor Kreiford şi str. Alta Vista, mă îndreptat

spre vest pe strada Alta Vista.ÎNTREBARE: A fost cineva cu voi?RĂSPUNS: Cu mine arau doi copii, de 4 şi 6 ani. Mai era şi vecinul meu.ÎNTREBARE: Aţi atras atenţia asupra mașinii în acel timp?RĂSPUNS: Am văzut maşina de pompieri pe strada Alta Vista.ÎNTREBARE: Utiliza maşina de pompieri semnalizații de avertizare?RĂSPUNS: Maşina utiliza un far cu iluminaţii.

ÎNTREBARE: Aţi povestit cuiva despre maşina de pompieri?RĂSPUNS: Da, am spus copiilor să se uite la maşină. Am spus în felul următor:„Uitaţi-vă copii, o maşină de pompieri cu un far aprins. Undeva pe aproape, cred că-iincendiu”.

ÎNTREBARE: Când aţi spus aceste cuvinte?RĂSPUNS: Atunci când ea nu era departe de noi.Martorul poate să relateze despre impresia actuală a altei persoane. În astfel de cazuri,

de obicei, declaraţia trebuie făcută în prezenţa martorului pentru argumentarea bazei pentru impresii personale.

3. Declaraţii în stare de excitare emoţionalăO excepţie în cazul declaraţiilor în stare de excitare emoţională este analogică celei cese referă la impresia actuală şi permite utilizarea mărturiilor din spusele altora privind uneveniment sau o situaţie şocantă, făcută în momentul când martorul se afla sub influenţaunei excitări emoţionale, determinate de această situaţie.

Pentru argumentarea bazei în cazul declaraţiilor făcute în stare de excitareemoţională, trebuie de demonstrat că persoana a fost sub influenţa unui eveniment şocantsau de stres. Declaraţia a fost respectiv făcută în cadrul acestui stres.


18/115

18

Ca şi în cazul impresiei actuale, martorul poate să relateze despre propriile declaraţiiîn stare de excitare emoţională sau despre declaraţiile altora, dar trebuie argumentată bazasuplimentar.

4. Stare emoţionalăO excepţie privind starea emoţională este o excepţie des întâlnită în regulile

depoziţiei din spusele altora, fiindcă ea permite acceptarea unor mărturii privind starea

emoţională de atunci, starea fizică şi morală. Argumentarea poate fi realizată pe bazacontextului şi conţinutului temeiului. Însă, martorul va trebui să fie capabil să descrie când,unde şi în faţa cui a fost făcută declaraţia.

5. Declaraţii înaintea decesuluiO altă excepţie din regulile privind mărturiile din spusele altora necesită

demonstrarea a două elemente: (1) declaraţia a fost făcută, luând în considerare faptul cămoartea este inevitabilă, (2) declaraţia se referă în opinia lui la motivul decesului. Credinţadeclarantului în inevitabilitatea decesului poate fi bazată pe unele circumstanţe ca natura bolii sau traumei. Conţinutul declaraţiei, de obicei, este suficient pentru demonstrarea

faptului că persoana presupunea care sunt motivele decesului.


19/115

19

А. Rolul probelor materialeProbe materiale sunt obiecte materiale, documente, fotografii etc., care sunt propuse

spre examinare întru stabilirea faptelor. Probele materiale sunt unicele forme de probe, înafară de mărturii, care pot fi probe. Declaraţiile verbale ale martorilor se compun dinstabilirea de fapte, amintiri şi percepţii personale. Cât de eficientă nu ar fi declaraţia, eaeste un instrument secundar de apreciere a faptelor. Pe de altă parte, probele materiale permit juraţilor să ţină cont de propriile emoţii şi percepţii. E cu totul altceva să pipăi o bucată din ţesătură, sau să auzi pe cineva povestind despre ea. Experienţa personală estecu mult mai informativă decât descrierea ei şi permite o mai bună apreciere a detaliilor,formând o impresie personală.

B. Tipuri de probe materialeLuând în considerare că probele deseori se intersectează între ele, trebuie examinate

trei tipuri de probe: (1) probe materiale, (2) probe demonstrative, (3) probe documentare.1. Probe materiale

Probele materiale se compun din obiecte materiale, care au rolul faptic înevenimentele cercetate în cadrul şedinţei judiciare. De exemplu, proba de bază în dosarul

Poziţii generale Argumentarea temeiurilor probelor în formă de depoziţiiCunoştinţe personale Trebuie de arătat că depoziţiile tuturor

martorilor (în afară de experţi) se bazează pecunoştinţe personale.

Discuţii Depoziţiile pe marginea discuţiilor trebuie să

includă descrierea orei şi locului, unde a avut locdiscuţia, lista oamenilor prezenţi şi (în cazulconvorbirii telefonice) explicaţiei despre modul deidentificare a vocii.

Identificarea preventivă Mărturiile privind identificarea preventivătrebuie să includă circumstanţele realizării acesteiidentificări.

Obişnuinţa şi practicilecotidiene

Trebuie demonstrat că depoziţia privindobiceiul sau practicile cotidiene ale altei persoanese bazează pe cunoştinţe personale despre acţiuni

repetate în timp.Caracterul şi reputaţia Trebuie demonstrat că depoziţia privind

caracterul sau reputaţia altei persoane este utilizatăîn scop acceptabil şi trebuie să includă în ce modeste cunoscută această informaţia şi dacă este eauna veridică.

Depoziţia din spusele altora Mărturiile despre declaraţiile extrajudiciare,făcute cu scopul de a demonstra veridicitatea celorrelatate nu trebuie să fie din spusele altora, sautrebuie să corespundă cu excepţiile din regulile

mărturiilor din spusele străine.


20/115

20

privind uciderea unei persoane este arma. Probele materiale au o mare importanţă îndosarele civile. Deseori în dosarele privind pricinuirea unei daune proba materială esteobiectul care a determinat dauna respectivă. Uneori fotografiile, care diferă de probemateriale, sunt atât de realiste, încât pot fi uneori considerate probe materiale.

2. Probe demonstrative Noţiunea de „probe demonstrative” ţine de probele care nu au un rol faptic în dosar,

însă sunt prezentate pentru a ilustra sau a explica declaraţiile martorilor. Probeledemonstrative pot fi în forma unor diagrame, reprezentări grafice, scheme, desene, alteobiecte, care explică chestiuni din dosar.

O formă cunoscută a probei demonstrative este o simplă schemă în care martorulindică amplasarea maşinilor implicate în accident. Indicaţiile martorului reprezintă o probădemonstrativă, şi nu schema. Schema poate sluji în calitate de demonstrare a amplasăriimaşinilor, semafoarelor şi altor martori. Este clar că probele demonstrative sunt maiimportante decât probele materiale directe, fiindcă în sala de şedinţe nu poate fi adusăintersecţia de străzi.

În examinarea judiciară de studii probele demonstrative sunt ataşare la dosar

împreună cu probele documentare, pentru a fi utilizate de părţi. Dacă nu este interzis deregulile examinării judiciare de studii, puteţi crea probe documentare proprii.

3. Probe documentareProbele documentare includ toate probele scrise, inclusiv şi scrisorile, declaraţiile,

contractele, acordurile, memoriile, dările de seamă, cărţile de contabilitate, foi tipărite şicărţi de evaluare a operaţiunilor financiare. Documentele scrise aparţin declaraţiilorextrajudiciare şi sunt prezentate în judecată, fiindcă se referă la dosar. Deci, spre deosebirede probele materiale şi demonstrative, documentele pot fi catalogate la categoria probelordin spusele străine. Obiectele materiale sunt ataşate la dosar datorită naturii lor, iar probele

documentare – datorită informaţiei conţinute.Valoarea probelor documentare nu poate fi supraapreciată. Ele reprezintă documentarevenimente din trecut, fiind o dovadă directă. Imaginaţi-vă un proces penal, în careinculpatul declară despre alibi, fiindcă în ziua realizării crimei el se afla la rude într-unoraş depărtat. Depoziţia inculpatului şi familiei acestuia sunt binevenite şi acceptabile pentru alibi, dar ei vor fi supuşi unui interogatoriu încrucişat. Un cec semnat din hotel,datat cu ziua litigioasă, va fi o dovadă mai importantă, în comparaţie cu depoziţia de mator privind locul aflări inculpatului în acea zi.

В. Prezentarea probelor în cadrul şedinţei judiciare

În dependenţă de tipul probelor materiale, există o procedură unică de ataşare a probelor la materialele dosarului. Însă detaliile diferă în dependenţă de procesul examinat,în care participaţi, procedura de mai jos este una generală.

1. Marcaţi proba pentru identificareFiecare probă trebuie să fie marcată pentru identificare înainte de a fi ataşată la

materialele dosarului ca probă sau înaintea amintirii despre ea în cadrul şedinţei judecătoriei. Marcarea probei are ca scop atribuirea unui număr în materialele dosarului,făcându-l unicat şi identificabil pentru fiecare participant la proces.


21/115

Probele, de obicei, sunt marcate pentru identificare în dependenţă de numele părţiicare le-a propus. De aceea probele în cadrul şedinţei judiciare sunt numite: proba acuzăriinr. 1, proba acuzării nr. 2, proba apărării nr. 1, proba apărării nr. 2 ş.a.m.d. Deseoriapărarea utilizează cifre pentru identificarea probei, iar acuzarea – litere: proba apărăriinr.1 şi proba acuzării – A. Indiferent de sistemul utilizat pentru marcarea probelor, esteimportant ca să fie creată posibilitatea diferenţierii lor.

Marcarea probelor cu scopul identificării lor poate fi realizată, scriind o literă sau o

cifră la o margine a probei. Nu este important care margine va fi aleasă, ci este importantconsecutivitatea şi sistemul marcării. Noţiunea „marcat pentru identificare” înseamnă că proba a fost marcată pentru a fi identificată în judecată, însă proba nu a fost ataşată ladosar. Probele marcate pentru identificare pot fi arătate martorilor, ele pot fi un obiect alunui acces limitat, cu scopul de a argumenta baza, însă nu trebuie arătate neapăratapreciatorilor de fapte.

2. Identificarea probelor pentru partea opusăÎnainte de a arăta proba martorului sau apreciatorului de fapte, ea trebuie identificată

pentru partea opusă. Acest lucru poate fi realizat pe calea transmiterii sau demonstrării

probei reprezentantului părţii opuse şi numirii numărului probei materiale:AVOCATUL: Intenţionez să arăt martorului pentru identificare proba acuzării nr. 11.Politeţea generală permite părţii opuse să confirme că proba nu a fost schimbată.

Partea opusă are şansa să conteste prezentarea probei.După identificarea probei puteţi să treceţi la stabilirea argumentării bazei pentru

ataşarea ei la materialele dosarului.

3. Arătaţi proba martoruluiÎnainte de a transmite proba martorului, potrivit tradiţiei, trebuie cerută permisiunea

de a se apropia de martor. După ce aţi primit permisiunea de la judecător, descrieţi pentru

procesul verbal acţiunile voastre, utilizând descrierea laconică a probei materiale şinumărul de identificare. Acest proces trebuie să aibă loc în felul următor:AVOCATUL: Excelenţă, îmi permiteţi să mă apropii de martor?JUDECĂTORUL: Da, vă permit.AVOCATUL: Domnule Van Zant, aveţi în faţă proba materială nr. 11 – un document

pe o singură pagină.Dacă examinarea judiciară are loc în prezenţa juraţilor, trebuie să acordaţi o copie

judecătorului suprem.

4. Identificarea probei materiale de către martor

Următorul pas este identificarea probei materiale de către martor. Martorul trebuie săacordă o argumentare a cunoaşterii acestei probe, apoi – descrie proba. De exemplu:ÎNTREBARE: Aţi văzut anterior proba reclamantului nr. 11, domnule Van Zant?RĂSPUNS: Da, am văzut de mai multe ori.ÎNTREBARE: Ce reprezintă proba reclamantului nr. 11?RĂSPUNS: Este un document pe care l-am primit, atunci când mi-a venit producţia

comandată la firma tipografică „Kvikset”.ÎNTREBARE: În ce mod aţi recunoscut documentul?RĂSPUNS: Ţin minte cum arăta el când l-am scos din cutie.


22/115

Pot fi întâlnite diferite variaţii după ce martorul a examinat proba: „Vă este cunoscută proba? Cunoaşteţi proba? Puteţi recunoaşte proba?”. Iniţial trebuie stabilită baza descrierii probei: „Ce este aceasta? De unde ştiţi?”.

5. Finalizaţi argumentarea bazei pentru proba materialăÎn unele situaţii, îndeosebi în cele legate de probele materiale, identificarea probei

este un temei pentru acceptare. În alte cazuri argumentarea trebuie să fie mai detaliată,solicitând un sistem de argumentare a păstrării probelor în timpul transportării, includeriiexcepţiei din reguli privind declaraţiile din spusele străine.

6. Propuneţi ataşarea probei la dosar După finalizarea argumentării bazei, proba poate fi propusă pentru ataşare la

materialele dosarului. Sunt câteva metode de ataşare, formale şi mai puţin formale.Versiunea cea mai simplă:

AVOCATUL: Domnule judecător, propunem să fie ataşată la dosar proba nr. 11.Sau o prezentare mai formală.

AVOCATUL: Domnule judecător, depun cererea să fie scoasă marcarea pentruidentificare, iar proba reclamantului nr. 11 să fie ataşată la dosar.

În orice caz, judecătorul întreabă de avocatul părţii opuse dacă doreşte să contesteaplicare probei. De remarcat că avocatul care formulează contestarea poate să cereinterogarea martorului ( «voir dire»), care se limitează la subiectul acceptabilităţii probeimateriale. După contestări şi interogări de partea opusă, judecătorul ia hotărârea privindacceptarea probei.

7. Oficializarea şi utilizarea probei

După obţinerea de către judecător a probei, ea poate fi oficializată şi prezentatăapreciatorilor de fapte şi utilizată ca bază pentru declaraţii viitoare.а. Oficializarea probei

Oficializarea probei înseamnă transmiterea apreciatorilor de fapte a conţinutului probei. Proba poate fi oficializată în diferite metode. Schemele şi machetele suntdemonstrate înaintea stabilirii de fapte. Obiectele mai mici sunt transmise juraţilor pentru afi examinate. Documentele pot fi mărite în dimensiuni prin copiere şi demonstrate, cititesau transmise juraţilor. Alegerea metodei de oficializare depinde de avocat, cu toate că judecătorul poate să nu permită oficializarea dramatică, subiectivă şi periculoasă a probei.

Dacă examinarea judiciară are loc fără participarea juraţilor, o copie a probei

materiale trebuie transmisă judecătorului imediat după ce el este ataşat la materialeledosarului. În cadrul examinării judiciare, cu participarea juraţilor, trebuie obţinută permisiunea judecătorului pentru oficializarea probei în faţa juraţilor:

AVOCATUL: Domnule judecător, permiteţi-mi să prezint juraţilor proba apărării nr. 6?sauAVOCATUL: Domnule judecător, vreau să obţin permisiunea pentru prezentarea probei

reclamantului nr. 3 şi transmiterea ei către juraţi pentru luarea de cunoştinţă?sau


23/115

AVOCATUL: Domnule judecător, poate martorul să citească juraţilor proba acuzării nr.9?

b. Utilizarea probei materialeDupă ataşarea probei la materialele dosarului ea poate fi utilizată pentru ilustrarea sau

completarea declaraţiilor de martor.Obiectele materiale pot fi utilizate pentru demonstrare. Martorul poate arăta în ce

mod a fost îndreptat pistoletul sau cum a fost utilizat instrumentul. Hărţile, schemele şifotografiile pot fi utilizate pentru demonstrarea cum circulau maşinile, care este loculaccidentului şi distanţele dintre imobiliare. Martorul are dreptul să marcheze proba sau să pună lipici pentru justificarea declaraţiilor.

În afară de prezentarea probei, martorul poate în continuare să releve despreevenimente referitoare la dosar, care explică importanţa probei:

ÎNTREBARE: De ce culoarea consumabilelor, proba nr. 12, a fost atât de importantă pentru dumneavoastră?

sauÎNTREBARE: Ce aţi făcut după obţinerea probei reclamantului nr. 12?

sauÎNTREBARE: Care a fost reacţia dumneavoastră, când l-aţi văzut pe domnul Marşal,care a primit proba apărării nr. 4?

Dreptul de a face declaraţii de martor este formulat în cadrul normelor dreptului probator.

Şi, în cele din urmă, aveţi în vedere că imediat după ataşarea probei la materialeledosarului, ea poate fi utilizată pe baza normelor dreptului probator în timpulinterogatoriului, cu participarea oricărui martor, şi nu numai a martorului care a participatla argumentarea bazei pentru ataşarea probei.


24/115

IV. Temeiuri concrete pentru probeÎn ultima parte a acestui capitol vor fi puse în discuţie temeiuri concrete, care sunt

necesare pentru diferite probe materiale, demonstrative şi documentare. Pentru a fi mai

laconici, exemplele sunt limitate la temeiuri juridice concrete, ele nu includ toţi paşiinecesari, care au fost descrişi în secţia precedentă consacrată prezentării probelormateriale. De remarcat că în fiecare exemplu avocatul trebuie să ţină cont de proceduragenerală prezentată mai sus.

А. Probe materiale. Obiecte materialeProbele materiale trebuie să se refere la doar şi să fie veridice. A jucat un anumit rol

acest obiect în faptele dosarului? A contestat sau a confirmat obiectul unele fapte ale

Poziţii generale Prezentarea probei în instanţăPas ExempluMarcaţi proba pentru a fi identificată

de partea opusăProba reclamantului nr. 10. Adresare

către partea opusă: „Intenţionez să acordmartorului un obiect marcat ca proba nr. 10”.

Arătaţi proba martorului Adresare către judecător: „Domnule

judecător, pot să mă apropii de martor?”.Adresare către martor: „Domnule detectivDuncan, vă transmit obiectul marcat ca probanr. 10”.

Rugaţi-l pe martor să identifice proba Adresare către martor: «Vă rog să povestiţi juraţilor ce este aceasta… De undeştiţi că este un cuţit găsit în casainculpatului? De ce marcaţi obiectele găsitela locul săvârşirii crimei? În ce zi a fost găsitcuţitul?”.

Finalizaţi argumentarea „Vă rugăm să comunicaţi juraților careau fost acţiunile dumneavoastră după ce aţigăsit cuţitul… A mai avut cineva acces ladulap din secţia de poliţie? Cine a aduscuţitul în sala de şedinţe?”.

Propuneţi ataşarea probei lamaterialele dosarului

Către judecător: „Domnule judecător,acuzarea cere să fie ataşată proba nr.10 ladosar”.

Oficializaţi proba şi utilizaţi-o în

depoziţia de martor

Către martor: „Domnule detectiv,descrieţi cum arăta cuţitul când l-aţi găsit…

Unde anume era cuţitul în casa inculpatului?L-aţi întrebat pe inculpat despre cuţit?... Carea fost răspunsul lui?”.

Către judecător: «Domnule judecător, putem să obţinem permisiunea de a prezentacuţitul şi a-l arăta juraţilor?”.


25/115

dosarului? Este obiectul examinat cel despre care este vorba? Dacă aceste condiţii suntsatisfăcute proba materială este ataşată dosarului.

Referirea probei materiale la dosar este stabilită prin intermediul contextuluidosarului şi deseori nu necesită o atenţie suplimentară, când este vorba de argumentarea bazei. Pe de altă parte, autenticitatea poate fi stabilită, fiindcă anume faptul veridicităţii îiacordă statutul de probă materială.

1. Stabilirea veridicităţii probei

Veridicitatea probei materiale poate fi stabilită cu ajutorul depoziţiei de martor, care poate să recunoască obiectul examinat. Multe obiecte pot fi identificate datorită proprietăţilor lor unicate. Alte probe pot fi marcate pentru identificare în aşteptareaşedinţei judecătoriei. În ambele cazuri, martorul trebuie să depună depoziţia privindcunoaşterea obiectului şi referirea lui la obiectul dosarului.

În exemplul ce va urma reclamantul este rugat să argumenteze care a fost proprietatealui prădată:

ÎNTREBARE: Recunoaşteţi proba materială a reclamantului nr.1?RĂSPUNS: Da, este un tablou, desenat cu vopsea în ulei, care mi-a rămas în

moştenire de la bunica.

ÎNTREBARE: Cum aţi recunoscut-o?RĂSPUNS: Până la incendiu tabloul se afla în casă şi mă uitam la el toată ziua.ÎNTREBARE: Era tabloul în casă în timpul incendiului?RĂSPUNS: Da, era. Era primul lucru pe care am vrut să-l salvez după ce mi-au

permis să intru în casă.ÎNTREBARE: Proba materială nr. 1 a reclamantului este în aceeaşi stare ca atunci

când aţi avut posibilitatea să intraţi în casă.RĂSPUNS: Da.Mărturia este suficientă pentru stabilirea validităţii tabloului. Întrebarea privind starea

tabloului este importantă, fiindcă tabloul defectat poate fi o probă a defectării cauzată de

incendiu. Dacă tabloul este unicat şi uşor de identificat, alte probe sunt greu de recunoscut.Poliţiştii soluţionează această problemă prin marcarea obiectelor. În exemplul de mai jos seargumentează proba unui scaun pentru copii, găsit în locul accidentului:

ÎNTREBARE: Domnule poliţist vă arăt un obiect, marcat ca proba materială aacuzării nr. 6. Ce este aceasta?

RĂSPUNS: Este un scaun pentru copii, scos din maşina reclamantului în ziuaaccidentului.

ÎNTREBARE: De unde ştiţi că era acelaşi scaun?RĂSPUNS: Fiindcă atunci când l-am scos din automobil am scris data pe partea

opusă a scaunului.

ÎNTREBARE: Este marcarea dumneavoastră?RĂSPUNS: Da, iată-le.ÎNTREBARE: (către judecător): Rog să fie indicat în procesul verbal că martorul a

indicat pe partea opusă a probei acuzării nr. 6 – o marcare.Exemplul de mai jos a argumentării bazei este suficient pentru ataşarea scaunului

pentru copii la dosar, cu condiţia că proba este prezentată pentru demonstrarea faptului căs-a aflat în maşina reclamantului. Dacă starea scaunului reprezintă un obiect al litigiului, caîn cazul tabloului amintit mai sus, trebuie de întrebat dacă „este în aceeaşi stare ca atuncicând a fost găsit scaunul”.


26/115

În exemplele prezentate nu era necesar punerea unor întrebări martorilor privindamplasarea probei în perioada accidentului şi şedinţei judiciare. Şi aceasta din motivul cămartori au acordat toate informaţiile necesare pentru stabilirea veridicităţii probei. Însă, înalte circumstanţe în timpul argumentării bazei trebuie indicat locul şi condiţiile de păstrarea probei materiale concrete în perioada examinării judiciare.

2. Arătaţi sistemul de păstrare a probei până la examina rea judiciară

Sistemul de păstrare a probelor materiale include locul, transmiterea şi observareaasupra obiectului în timpul de la eliminarea până la examinare în judecată. Condiţiile de păstrare trebuie să fie stabilite de fiecare dată, dacă proba nu are caracteristici unicate şi nua fost marcată sau proprietăţile obiectului reprezintă esenţa litigiului.

Stabilirea condiţiilor de păstrare a obiectului este un factor necesar atunci când eimprobabil că martorul ca recunoaşte obiectul, dacă obiectul a fost suspus unor testări sauanalize, sau dacă aspectul compunerii şi stării sunt obiectul litigiului. În fiecare dintreaceste cazuri pe calea stabilirii de condiţii ale păstrării este includă posibilitateamanipulării asupra obiectului, falsificarea lui şi schimbarea posibilă.

Stabilirea condiţiilor de păstrare cel puţin trebuie să arate că obiectul din sala de şedinţe judiciare este acelaşi care a fost implicat în evenimentele examinate în instanţă.De obicei, această poate fi realizat pe calea observării locului de păstrare a obiectului şi

transmiterii spre judecată. În unele situaţii trebuie de arătat că în perioadă de la eliminareaobiectului şi examinarea judiciară obiectul nu a fost schimbat sau falsificat. În ambelecazuri trebuie interogaţi mai mult de un singur martor, care ar stabili toate condiţiile de păstrare.

În exemplul de mai jos a fost traumatizat un mecanician, atunci când a explodat omaşină în momentul când a fost instalată. Producătorul de cauciucuri este sustras laresponsabilitate, iar cauciucul cu defecte este propusă pentru demonstrare, cum că ea este

confecţionată anume de inculpat.Primul martor este managerul firmei:ÎNTREBARE: Unde vă aflaţi când reclamantul a fost traumatizat?RĂSPUNS: Mă aflam la distanţa de 30 de metri, atunci când ama auzit o explozie.ÎNTREBARE: Cum aţi reacţionat?RĂSPUNS: Am alergat spre reclamant, care a căzut la pământ. El era plin de sânge,

lângă el se afla un cauciuc rupt în bucăţi.ÎNTREBARE: Mai erau şi alte cauciucuri acolo?RĂSPUNS: Nu, era un singur cauciuc.ÎNTREBARE: Aţi făcut ceva cu acest cauciuc?

RĂSPUNS: Da, am ridicat-o şi am dus-o în oficiu.ÎNTREBARE: Mai erau în oficiu alte cauciucuri?RĂSPUNS: Nu.ÎNTREBARE: Aţi făcut ceva cu acest cauciuc?RĂSPUNS: Da, cu o săptămână în urmă a venit inspectorul companiei, care cerceta

acest caz. El m-a rugat să-i transmit cauciucul şi i-am satisfăcut cerinţa.ÎNTREBARE: S-a aflat cauciucul tot timpul în oficiul dumneavoastră de la

traumatizarea reclamantului până la transmiterea către inspectorul companiei?RĂSPUNS: Da.


27/115

Depoziţia managerului a fost prima verigă din lanţ. De remarcat că cauciucul nu a fostîncă prezentat în judecată. Următorul martor este inspectorul companiei:

ÎNTREBARE: Aţi obţinut cauciucul în timpul cercetării procesului?RĂSPUNS: Da. Am avut discuţii cu managerul serviciului peste două săptămâni după

incident. El mi-a dat cauciucul ce se păstra în oficiu.ÎNTREBARE: Ce aţi făcut cu acest cauciuc?RĂSPUNS: L-am adus la oficiul central al companiei şi l-am pus la mine în cabinet.

ÎNTREBARE: Cauciucul s-a aflat tot timpul în cabinetul dumneavoastră?RĂSPUNS: Da, l-am adus de acolo aici.ÎNTREBARE: Vă arăt proba materială a reclamantului nr. 1. Este acelaşi cauciuc pe

care l-aţi primit de la manager şi l-aţi adus la judecătorie?RĂSPUNS: Da, este acelaşi cauciuc.Lanţul de securitate a probei materiale este suficient pentru stabilirea veridicităţii

cauciucului. Cu toate că inspectorul companiei nu a fost prezent în timpul incidentului şinu a luat primul cauciucul, a fost demonstrată continuitatea observaţiei asupra cauciucului.Cauciucul este examinat din punct de vedere al stabilirii producătorului, iar proprietăţilefizice nu importă.

C. FotografiiFotografiile completează vidurile dintre probele materiale şi demonstrative. Dacă o

filmare este o reproducere a unui eveniment din trecut, fotografia reprezintă exact loculevenimentului, de aceea, mulţi judecători examinează fotografia ca o probă materială.Argumentarea bazei pentru acceptarea fotografiei constă în faptul că ea „exact şi corect”reprezintă locul evenimentului. În linii generale fotografia poate fi ataşată la dosar în urmadeclaraţiei de martor, care cunoaşte locul desfăşurării evenimentului şi cum arăta el în aceavreme. În exemplul de mai jos martorul este proprietarul unei case care a fost distrusă înurma unui incendiu. Fotografia este o dovadă a distrugerii casei:

ÎNTREBARE: Doamna Djensen, sunteţi proprietara casei case se află în strada DezertDraiv, casa nr. 4604?RĂSPUNS: Da.ÎNTREBARE: Cât timp aţi locuit acolo?RĂSPUNS: Circa opt ani până la incendiu.ÎNTREBARE: Deci, ştiaţi cum arăta casa până la incendiu?RĂSPUNS: Da, desigur.ÎNTREBARE: Proba materială nr. 11 reprezintă starea casei din strada Dezert Draiv,

casa 4604 în ziua când a avut loc incendiul?RĂSPUNS: Da.

D. Probe demonstrativeProbele demonstrative sunt utilizate pentru ilustrarea, concretizarea sau explicareamărturiilor sau probelor materiale.

1. Hărţi, grafice, tabele şi schemeArgumentarea bazei pentru hartă, grafic, proiect sau alte scheme se aseamănă cu

argumentarea în cazul fotografiei. Martorul trebuie să cunoască locul evenimentului,trebuie să ştie cum arăta clădirea într-o anumită situaţie şi să reproducă cu exactitateamplasarea unor clădiri etc. Dacă proba materială este reprezentată în scară geografică,există necesitatea în argumentare. Dacă martorul a pregătit proba de sine stătător, el ar


28/115

trebui să povestească cum a pregătit proba şi să argumenteze care au fost măsurile degarantare a exactităţii.

2. Materiale ilustrativeProbele materiale care nu sunt suficient de exacte pentru ataşarea la dosar pot fi utilizate

în scopuri ilustrative. Argumentarea bazei lor trebuie să includă declaraţiile de martor, caresă includă utilizarea acestor materiale în ilustrarea mărturiilor. În exemplul de mai josmartorul singur a desenat schema intersecţiei de drumuri:

ÎNTREBARE: Ce reprezintă schema apărării, proba nr. 5?RĂSPUNS: Această schemă reprezintă intersecţia de străzi Nors şi Vels.ÎNTREBARE: Aţi desenat de sine stătător această schemă?RĂSPUNS: Da.ÎNTREBARE: Proba apărării nr. 5 reproduce amplasarea străzilor Nors şi Vels în ziua

accidentului?RĂSPUNS: Da, schema arăta amplasarea străzilor şi semafoarelor.ÎNTREBARE: Proba apărării nr. 5 reproduce scara originalului?RĂSPUNS: M-am străduit să fac acest lucru, însă nu s-a primit chiar atât de exact.ÎNTREBARE: Vă va ajuta proba apărării nr. 5 să expuneţi mai exact depoziţia privind

accidentul?RĂSPUNS: Da, mă va ajuta.

E. Probe documentare În afară de întrebarea clasică privind referirea la dosar, argumentarea bazei pentru

ataşarea documentului la dosar include încă două elemente.1. Argumentarea veridicităţii

Argumentarea veridicităţii documentelor, de obicei, necesită demonstrări ale implicăriiautorului sau provenienţei, incluzând deseori şi prezenţa unei chitanţe. Existenţa unuicontract de arendă , de exemplu, nu poate fi demonstrată fără semnăturile ambelor părţi

sub contract. Spre deosebire de obiecte materiale, argumentarea bazei pentru probedocumentare trebuie să nu să se bazeze doar pe recunoaştere.Pe de altă parte, de obicei, starea fizică a documentului şi păstrarea lui nu poate fi

discutată. De aceea, stabilirea condiţiilor de păstrare este un element al argumentării, însăaceasta se referă la documentele testate sau cele ce par a fi defectate şi falsificate.

а. Scrisul şi semnăturaVeridicitatea semnăturii şi altor semne scrise cu mâna pe document poate fi demonstrată

în diferite metode. Martorul poate recunoaşte semnătura pe baza observaţiilor din trecutsau pe baza unor dovezi indirecte. Alte posibilităţi: expertiza semnăturilor şi compararealor.

Martorul poate să recunoască propria semnătură sau scrisul. Martorul de asemenea poate să confirme veridicitatea semnăturii altei persoane, care este demonstrată princunoaşterea preventivă a acestui fapt:

ÎNTREBARE: Examinaţi proba materială a inculpatului nr. 2 şi spuneţi-mi dacărecunoaşteţi semnătura de pe pagină.

RĂSPUNS: Da recunoscut semnătura.ÎNTREBARE: Cui aparţine semnătura?RĂSPUNS: Este semnătura doamnei Tifani Uics.ÎNTREBARE: De unde ştiţi?


29/115

RĂSPUNS: Am văzut de mai multe ori cum doamna Tifani semnează diversedocumente.

Nu trebuie neapărat ca martorul să fi văzut anterior semnătura doamnei Tifani.ÎNTREBARE: Cum aţi recunoscut semnătura doamnei Tifani?RĂSPUNS: Am purtat corespondenţă multă vreme, este aceeaşi semnătura care era pe

scrisorile ei.ÎNTREBARE: De unde ştiţi că scrisorile erau trimise anume de doamna Uics?

RĂSPUNS: Fiindcă ea de obicei îmi răspundea la întrebările din scrisori.De remarcat că nu este nevoie de o corespondenţă durabilă. Martorul nu este expert, el

poate cunoaşte semnătura pe baza unui singur eveniment şi experienţă din trecut, dacăcunoştinţele nu au fost obţinute cu scopul acordării de mărturii în cadrul examinării judiciare.

b. Proba secundară privind au torul şi sursele de provenien ăMulte documente sunt tipărite la imprimantă sau la maşina de dactilografiat şi nu conţin

semnături sau alte elemente scrise. Dacă aceste documente nu sunt marcate într-un fel saualtul, veridicitatea se bazează pe dovezi secundare. Acestea sunt: un plic original, o

ştampilă sau informaţii din contextul dosarului.ÎNTREBARE: Recunoaşteţi proba inculpatului nr. 6?RĂSPUNS: Da, este un text de la firma „Kvikset”.ÎNTREBARE: De unde ştiţi că proba nr. 6 vine de la firma „Kvikset”?RĂSPUNS: Documentul este tipărit pe un formular original al firmei „Kvikset”.ÎNTREBARE: Sunt şi alte motive care vă ajută să identificaţi proba aparţinând firmei

„Kvikset”?RĂSPUNS: Da. Eu am format numărul firmei, indicat în cartea cu telefoane, şi am cerut

de la persoana care mi-a răspuns să-mi trimită acest text. Textul l-am primit peste douăzile prin poştă.

Argumentarea de mai sus este suficientă pentru confirmarea veridicităţii documentului.De remarcat că stabilirea veridicităţii nu este o garanţie împotriva contestărilor. Stabilireaveridicităţii este un moment discutabil.

c. Transmiterea prin poştă sau transmiterea directăVeridicitatea documentului deseori depinde de primirea de altă parte sau transmiterea

altei părţi. Este o chestiune a autenticităţii, fiindcă documentul este o probă datorităstatutului ca fiind ajuns la destinaţie. Cu alte cuvinte, proba trimiterii scrisorii este odovadă că documentul a fost cu adevărat trimis altei persoane.

Primirea corespondenţei poate fi demonstrată într-un mod direct sau prin demonstrarea practicii de corespondenţă. O dovadă directă a primirii este propoziţia: „Am pusdocumentul în plic, am indicat data şi adresa, aruncându-l în căsuţa poștală SUA”.

Argumentarea bazei este identică ca în cazurile anterioare, indiferent de metodele decomunicare. Martorul poate să acorde o probă directă a transmiterii („Am pus în fax şi amformat numărul”, „Am apăsat transmite în programul poştei electronice”) sau poate săconfirme experienţa transmiterii corespondenţei externe din instituţia respectivă.


30/115

2. Excepţii privind mărturiile din spuse străine Propunerea privind ataşarea documentului la materialele dosarului imediat pune pe

gânduri parte opusă despre mărturii din spusele altora. Atunci când probele scrise pot fiacceptate nu pe baza mărturiilor din spuse străine, aşa ca dovada indicării primirii scrisorii.Sunt unele excepţii care permit utilizarea unor astfel de documente, dar fiecare are propriavaloare. Principalele excepţii sunt:

а. Cartea de evaluare a operaţiunilor conta bile

Cartea de evaluare a operaţiunilor contabile include cărţi de contabilitate, conturi,referiri în calendare, memorandumuri, comunicări, dări de seamă, date de informaţii,sinteze ale afacerilor şi alte documente ale companiei. Toate aceste documente reprezintădeclaraţii din spusele altora, dacă sunt demonstrate pentru sublinierea veridicităţii. Deaceea nota pusă în jurnalul de evaluare a companiei este o probă din spusele altora, dacăeste demonstrat faptul că creditul nu a fost plătit la timp. O excepţie din regula mărturieidin spusele altora referitoare la documentele de evaluare a operaţiunilor contabile fac cainformaţiile din documente să fie acceptate cu condiţia respectării unor condiţii. Potrivitcondiţiilor majorităţii instituţiilor de învăţământ, care se referă la activitatea cotidiană acompaniei, este acceptat dacă declaraţiile scrise au fost făcute de o persoană, care are

cunoştinţe în sfera activităţii companiei sau care a colaborat cu ea.Deseori este utilizată o formulare specială a argumentării bazei excepţiei:ÎNTREBARE: Domnule Straun, lucraţi în firma tipografică „Kvikset?”RĂSPUNS: Da, sunt contabil.ÎNTREBARE: Cunoaşteţi proba reclamantului nr. 3?RĂSPUNS: Da, cunosc. Este o cartelă de înregistrare.ÎNTREBARE: Care este funcţia acestei cartele?RĂSPUNS: În ea sunt fixate toate actele de vânzare în credit şi toţi banii obţinuţi.ÎNTREBARE: Înscrierile referitoare la reclamantul nr. 3 au fost făcute pe parcursul sau

după vânzare?

RĂSPUNS: Da.ÎNTREBARE: Aceste înscrieri au fost transmise de o persoană care cunoaşte regulilecomerciale?

RĂSPUNS: Da.ÎNTREBARE: Înscrierile se referă la operaţiuni regulare ale firmei „Kvikset”?RĂSPUNS: Da.ÎNTREBARE: Cartela de înregistrare se referă la absolut toate operaţiunile contabile?RĂSPUNS: Da.Astfel, argumentarea bazei pentru excepţie a fost finalizată.Argumentarea excepţiei privind documentaţia privind operaţiuni comerciale şi contabile

poate fi lărgită, dacă este cazul. Dacă este vorba despre înscrieri complicate, dificile, care pot să determine neîncredere sau sunt neformale în comparaţie cu alte documente, deseorise cere ca martorul să explice utilizarea documentelor şi eficien ța lor. De remarcat că judecătorii sunt obişnuiţi să audă contestări în cazul argumentării bazei, deci, trebuie să fiţi pregătiţi pentru o astfel de evoluţie a evenimentelor.

b. Documente publice Unele excepţii din regula privind mărturiile din spusele altora, care sunt utilizate în

şedinţele judiciare de studii, permit referirea la documente publice, date de statistică şi dări


31/115

de seamă. Aceste documente, de obicei, sunt acceptabile dacă sunt elaborate de vreoorganizaţie guvernamentală sau o agenţie. Ele trebuie să se refere la activitatea organizaţieisau agenţiei, la evenimentele care au avut loc potrivit legii.

Din motivul că majoritatea documentelor guvernamentale sunt cele ce certificăautenticitatea, nu este necesar să fie interogat vreun martor.

La această excepţie din regula mărturiilor din spusele altora se utilizează două limite. În primul rând, evenimentele ai martori au fost un poliţist sau alţi colaboratori ai organelor de

drept nu au nimic comun cu această excepţie, cu toate că declaraţiile au fost făcute pe bazaobligaţiilor legale. În cel de al doilea rând, concluziile cercetării sunt acceptate în dosarele penale, doar în cazul că sunt îndreptate împotriva guvernului. Citiţi cu atenţie regulile şiaflaţi dacă va funcţiona unul dintre cazurile excepţiei.

c. Determinarea părţii O excepţie privind determinarea părţii este valabilă în cazul documentelor şi altor

mărturii orale. Determinarea părţii poate fi indicată în scrisoare, dare de seamă, memoriu,revistă, schemă sau orice alt document scris. După identificarea probei, unica argumentare,care trebuie realizată este faptul că documentul a fost pregătit sau adoptat de partea,

împotriva căreia a fost propus acest document, sau a fost propus de către un reprezentant,funcţionar de stat sau colaborator al uneia dintre părţi.Poziţii generale

Argumentare specială pentru probe materiale, demonstrative şi documentare

Obiecte materiale Trebuie de arătat că obiectele materialereprezintă ceea ce se consideră despre ele.

Sistemul de păstrare a probelormateriale

Sistemul de păstrare a probelor materiale trebuieindicat dacă: (1) proba nu poate fi identificată de la bun început (2) starea concretă a obiectului

reprezintă obiectul litigiului, (3) există posibilitateacă obiectul a fost falsificat.Fotografii Trebuie de arătat că fotografiile reprezintă

concret şi stabil obiectul în litigiu.Probe demonstrative Trebuie de demonstrat că probele demonstrative

ilustrează, precizează sau explică declaraţiile demartor sau probele, propuse în cadrul examinării judiciare.

Probe documentare Trebuie de arătat că probleme documentarereprezintă ceea ce se consideră şi că ele sunt

acceptate pe baza regulii privind mărturiile dinspusele altora şi excepţiei din această regulă.


32/115

Lecţia 12.1: Contestarea Scopul lecţiei: A învăţa studenţii să conteste mărturiile şi probele

materiale


33/115

CONTESTAREAІ. Scopul contestării

Cu ajutorul contestărilor sunt examinate şi soluţionate litigiile privind mărturiile şi probele. Contestările se pot referi la întrebările puse de avocaţi, la depoziţiile de martori, la propunerea probelor sau la comportamentul unor persoane în cadrul examinării judiciare,inclusiv şi a judecătorului.

În pofida faptului că contestarea este examinată ca un element al litigiului sau al unei

acţiuni duşmănoase, adevărul este departe de a fi acesta. Sistemul nostru de dreptcontravențional prevede că reprezentanţii părţilor opuse aduc probe, iar judecătorul decide privind acceptarea lor. În acest caz, contestarea nu este altceva decât un semnal pentru judecător că între părţi există o diferenţă de viziuni privind încălcarea normelor dreptului probator sau a procesului.

Dacă nu sunt contestări, ceea ce se întâmplă deseori, judecătorul poate accepta probafără vreo decizie specială. Dacă nu ar fi existat sistemul de contestări, judecătorul ar trebuisă decidă pe marginea fiecărui răspuns şi fiecărei probe. Dacă nu te bazezi exagerat peacest sistem şi îl utilizezi raţional, procesul judiciar are loc mai rapid, deoarece judecătorul poate conta pe faptul că părţile vor contesta probele discutabile.

Să ne aducem aminte despre acceptabilitatea informaţiei sau comportamentului, care se bazează pe normele dreptului probator. Dacă potrivit normelor dreptului probator, probaeste acceptabilă, ea este ataşată la dosar, dacă nu – nu este ataşată. Judecătorul decide dacă proba va fi acceptată în cadrul şedinţei, ascultă contestările şi adoptă o anumită decizie.

Dacă contestarea a fost susţinută de judecător, aceasta înseamnă că ea a fost bineformulată şi se va referi la această situaţie, contestările respinse nu sunt bine formulate saunu s-au bazat pe normele dreptului probator.

Avocatul, care introduce contestarea în şedinţă, este numit oponentul probei, iaravocatul, care propune proba este numit – propunător.

Există două tipuri de contestări: materiale şi procesuale. Contestările materiale pun sub

semnul întrebării acceptarea conţinutului mărturiilor şi probelor, iar contestările procesulese referă la modalitatea de obţinere a informaţiei.А. Contestări procesuale

Cele mai des întâlnite contestări procesuale se referă la forma punerii de întrebare. Deexemplu, întrebarea sugestivă din cadrul interogatoriului direct nu este permisă, fiindcă eaindică martorului un anumit răspuns. Chiar dacă răspuns poate fi acceptat, întrebarea nueste permisă, fiindcă are un caracter sugestiv. Întrebările formulate incorect, sau care nusunt argumentate logic pot fi contestate din motivul formei.

Contestările procesuale pot să se refere şi la orice factor ce poate influenţa aprecierearealistă a faptelor. De exemplu, avocatul poate contesta faptul că partea opusă strigă pe

martor sau se apropie de martor, avertizându-l. Avocatul poate de asemenea să contesteforma de prezentare a probelor sau amplasarea meselor şi scaunelor în sala de şedinţe.B. Contestări materiale

Chiar dacă întrebarea a fost pusă într-o formă corectă, ea poate să se bazeze pe o probăinacceptabilă. Informaţia care este obţinută poate să nu să se refere la dosar, poate fi unasubiectivă şi să se bazeze pe spusele altora. De exemplu, întrebarea „La care bisericăaparţineţi?” este actuală după formă, însă nu orice răspuns poate fi acceptabil potrivitnormelor dreptului probator, fiindcă fără doar

jet textbook - foundations of a free society, part 2. rom

Documents