Învinge alergiile și intoleranțele alimentare! · alergiile sunt boli cronice, ... specifice...

Învinge alergiileși intoleranțelealimentare!Începând cu 1 mai 2017, află mai multe informații despre alergii și intoleranțe alimentare, în farmaciile Alphega semnalizate cu afișul campaniei. Întreabă farmacistul Alphega!

Informează-te și prelungește-ți viața! o campanie

03

ALERGIILE ŞI INTOLERANŢELEBolile moderne ale secolului 21Conform datelor Asociaţiei Mondiale de Alergologie, bolile alergice sunt în continuă creştere la nivel global şi tind să capete proporţii epidemice. În prezent, se estimează că aproximativ 20% din populaţia mondială şi 25 % din populaţia europeană suferă de alergii, iar în următorii 20 de ani aceste cifre se vor dubla.

Alergiile pot sa apară la orice vârstă, însă ele afectează cu precădere copiii, adolescenţii şi adulţii tineri.

Creşterea alarmantă a bolilor alergice înregistrată în ultimele decenii se datorează mai multor factori: modificări climatice, prelungirea sezonului de polen, urbanizarea, industrializarea, modificarea stilului de viaţă.

CE SUNT ALERGIILE?Alergiile reprezintă o reacţie anormală a organismului la particulele pe care le consideră străine. Aceste particule sunt cunoscute cunoscute drept factori alergeni şi pot fi substanţe toxice (ex: produse petrochimice, gaze de eşapament) sau netoxice (ex: polen, proteinele din laptele de vacă). Persoanele sensibile reacţionează la cantităţi mici din aceste substanţe, care sunt inofensive pentru majoritatea oamenilor.

Alergiile sunt boli cronice, care se agravează din când în când şi pot evolua şi cu exacerbări severe. Cele mai frecvente boli alergice sunt: astmul bronşic, rinita alergică, dermatita atopică, urticaria cronică şi alergiile alimentare. Principalele manifestări ale alergiilor sunt: strănut, secreţie nazală abundentă, prurit (mâncărimea nasului, ochilor sau a pielii), lăcrimare excesivă, respiraţie dificilă. Cele mai grave manifestări ale bolilor alergice sunt reprezentate de şocul anafilactic, o formă acută de alergie care pune viaţa în pericol. Şocul anafilactic este generat cel mai frecvent de medicamente, înţepături de insecte sau alimente. Cele mai multe alergii apar până la împlinirea vârstei de 4 ani, când sistemul digestiv şi cel imunitar al copiilor nu este pe deplin maturizat. Alergiile evoluează ani întregi, uneori se manifestă pe toată durata vieţii.

În primii ani de viaţă, apar, în special, alergii alimentare şi dermatita atopică, care pot să se remită în câţiva ani, iar unele persoane pot să dezvolte mai târziu astm bronşic şi rinită alergică.

Alergia nu apare la primul contact cu alergenulAlergia evoluează în două etape. Astfel, după primul contact cu alergenul se produc anticorpii IgE, iar la următorul contact se produce reacţia alergică. Anticorpii produşi anterior vor elibera mediatori chimici (ex. histamină, prostaglandine, etc.) care determină un răspuns inflamator, modificări vasculare şi iritatia ţesuturilor, cu apariţia simptomelor specifice alergiei: roşeaţă, erupţie, mâncărime, edem, etc.

Astfel, o persoană alergică la polen sau la ouă, poate să vină în contact cu polenul sau să consume ouă, iar reacţia alergică nu se manifestă la primul contact cu alergenul, ci la următorul contact.

1 din 4 persoaneare în prezent o

formă de alergie.

02

Informează-te și prelungește-ți viața!

04

o campanie

CARE SUNT CAUZELE ALERGIILOR?

CE SUBSTANŢE pOT pROdUCE REACŢII ALERGICE?

Creşterea alarmantă a bolilor alergice inregistrată în ultimele decenii se datorează mai multor factori. Cauzele exacte nu sunt cunoscute, dar există mai multe ipoteze.

Predispoziţia la alergie se poate moşteni geneticFactorul genetic pare să joace un rol important în alergii. Dacă un părinte prezintă o alergie, copilul are un risc de 25% de a dezvolta alergia, iar dacă ambii părinţi prezintă alergii, riscul pentru copil se dublează. Copiii nu moştenesc alergia, ci predispoziţia la alergii de la părinţi, iar substanţele la care reacţionează nu sunt neapărat aceleaşi.

Ipoteza igienei excesiveÎn prezent, majoritatea copiilor sunt crescuţi în condiţii de igienă excesivă. Petrec majoritatea timpului în spaţii închise, nu se joacă afară în praf sau în noroi, nu vin în contact cu animale domestice, nu primesc anumite alimente considerate ’’periculoase’’. Lipsa expunerii la germeni în primii ani de viaţă conduce la o lipsa de antrenament a sistemului imunitar. Astfel, organismul nu învaţă să controleze agresorii obişnuiţi din mediul exterior, cum sunt praful, acarienii, diverse microorganisme şi substanţe.Această teorie arată că o expunere redusă sau tardivă la agenţi microbieni (în special expunerea la microbi nepatogeni) educă eronat sistemul imunitar şi deviază răspunsul imunitar de la protecţie spre agresiune, cu apariţia bolilor alergice şi a altor boli imunologice.

Alergiile sunt mai frecvente în mediul urbanStudiile care au comparat incidenţa alergiilor la copiii care trăiesc în zone urbane cu cea a copiilor care trăiesc la ţară (la ferme), au evidenţiat că alergile sunt mai frecvente în mediul urban. Explicaţia este legată de expunerea mai mare a copiilor din mediul rural la la diferite bacterii nepatogene şi susţine ipoteza igienei excesive în apariţia bolilor alergice.

Orice substanţă poate să producă alergie. Există, însă, substanţe puternic alergene. Dintre acestea, cel mai frecvent, alergiile sunt declanşate de:• polen• praf de casă• mucegaiuri• păr de animale (câine, pisică, iepuri, porcuşor de guineea, etc.)• alimente (alune, arahide, nucă, albuşul de ou, laptele de vacă, fructele de mare, peştele, căpşuni, fragi, etc.)• aditivi alimentari (sulfiţi, monosodiu glutamat-MSG, proteine vegetale hidrolizate, nitrat de sodiu, nitrit de sodiu)• anumite medicamente şi substanţe chimice• latex• veninuri de insecteAlte substanţe care pot să producă alergii sunt factorii alergenici profesionali: substanţe chimice utilizate în industria încălţămintei, culori utilizate în industria textilelor, produsele de brutărie şi patiserie, aditivi alimentari, produse cosmetice, produse dentare, parfumuri, produse utilizate în coafură, izocianaţi, metale nepreţioase (nichel, cobalt, aluminiu), adezivi pe bază de metacrilat, plante diverse, lemn, aditivi ai cauciucului, latex, fotoalergeni, etc.

Alte cauze ale alergiilor Alergile mai pot fi cauzate de: • Infecţii respiratorii virale şi bacteriene în copilărie, pe fondul unei hipersensibilităţi conduc la instalarea astmului atopic în copilărie• Poluarea mediului (mediul înconjurător, spaţiile închise: mediul de lucru, locuinţă, etc)• Unele medicamente sau vaccinuri administrate mamei în timpul sarcinii sau copilului. Reacţiile care apar faţă de vaccinuri pot fi sau nu mediate de IgE. Reacţiile IgE-mediate pot apărea atât faţă de constituenţii vaccinului, alţii decât agentul imunizant, cât şi faţă de vac-cinul însuşi. Principalii constituenţi implicaţi sunt:

Poate fi vinovat stilul de viaţă modern?Stilul de viaţă contemporan caracterizat prin sedentarism, activitate desfăşurată predominant în spaţii închise, stres informatic, lipsa contactului cu animalele, expunerea repetată a organismului la alergenii din clădiri (praf, mucegai) este un factor care contribuie la apariţia afecţiunilor alergice. De asemenea, un rol important în declanşarea alergiilor îl are alimentaţia bazată pe semipreparate şi cu aditivi alimentari, produse provenite din agricultura intensivă, organisme modificate genetic.

Digestia defectuoasăDacă un aliment nu este digerat complet, poate să conducă la apariţia unei reacţii alergice.

Sindromul de intestin permeabil Una din consecinţele digestiei defectuoase este inflamaţia intestinală, care conduce la apariţia sindromului de intestin permeabil, o tulburare în care pereţii intestinali sunt mai poroşi decât în mod normal şi este afectată funcţia de barieră a intestinului.

Inflamaţia intestinală este cauzată de: deficitul de enzime digestive, consumul de zahăr, carbohidraţi rafinaţi (prăjituri, chipsuri, băuturi acidulate), organisme modificate genetic, unele medicamente (antibiotice, antiinflamatoare, corticosteroizi, contraceptive orale), alimente şi băuturi contaminate cu paraziţi, mucegaiuri şi ciuperci.

proteinele din ou, antibioticele şi proteinele din drojdie (Saccharomyces cerevisiae), gelatina, latexul, conservanţii (timerosal), mercurul, aluminiul, formaldehida.• Deficitul vitaminei D creşte riscul apariţiei bolilor alergice• Hormonii: unele pot persoane pot dezvolta alergii la hormoni, în special la estrogen, progesteron şi DHEA. Terapiile hormonale recomandate pentru diverse afecţiuni (chisturi ovariene), în scop contraceptiv sau substitutiv (la menopauză) dublează riscul de dezvoltare a astmului şi a altor alergii.

Reducerea alăptării naturale determină

expunerea sugarului la apariţia precoce a

alergiilor, în special a dermatitei atopice.

Cercetătorii au descoperit o legătură

între triclosan - o substanţă prezentă

în săpunurile antibacteriene, pasta de dinţi şi alte produse - şi dezvoltarea astmului şi

a altor alergii.

05


06

o campanie

07

CUm RECUNOAŞTEm ALERGIILE? CUm SE dIAGNOSTIChEAZă ALERGIILE?

TESTAREA SEROLOGICă

SImpTOmELE ALERGIILOR LA BEBELUŞI

ALERGIILE RESPIRATORIICele mai frecvente alergii sunt cele respiratorii: rinita alergică şi astmul bronşic.Rinita alergică se manifestă în mod caracteristic prin:• strănut• mâncărime de nas (prurit nazal)• nas care curge apos (rinoree apoasă)• nas înfundat (obstrucţie nazală bilaterală, alternantă)

Astmul bronşic se manifestă în principal prin:• tuse uscată, iritativă• respiraţie şuierătoare (wheezing)• senzaţie de sufocare (dispnee) sau de constricţie a pieptului

Alte semne care pot să apară în astm sunt:• oboseală• durere de cap (cefalee)

TESTAREA CUTANATă Acest tip de testare foloseşte soluţii standardizate de alergeni care sunt aplicate pe piele. Este cea mai des utilizată şi corelează bine cu sensibilizările alergice relevante pentru simptomele pacientului.

Teste pentru reacţii alergice imediate• Testul prin înţepare (prick test): este cel mai utilizat test cutanat şi este indicat pentru identificarea alergiilor la polen, mucegai, păr de animale de companie, acarieni de praf şi alimente.• Testul intradermic (IDR): este indicat pentru identificarea alergiilor la veninul de insecte şi la penicilină.

Teste pentru reacţii alergice întârziate• Patch test (test epicutanat). Soluţiile purificate de alergeni sunt aplicate pe un plasture, care este apoi aplicat pe piele. Patch testul este indicat pentru identificarea substanţelor care provoacă dermatita de contact (latex, medicamente, parfumuri, conservanţi, vopsele de păr, metale şi răşini). Plasturii se aplică pe braţ sau pe spate şi se menţin 48 de ore.

Testarea serologică se realizează prin recoltarea unei probe de sânge. Se indică în cazurile în care nu se pot respecta condiţiile unei testării cutanate corecte. Testele de sânge sunt investigaţii invazive, sunt mult mai scumpe, iar rezultatele nu se obţin imediat, ci în câteva zile. Măsurarea nivelului seric de IgE total este doar orientativă, nu poate stabili substanţa alergenă şi poate avea valori fals negative (există persoane alergice cu IgE total normal).

Diagnosticul alergiei se face prin identificarea anticorpilor IgE specifici, fie individual (anticorpii pentru un singur alergen), fie pentru un grup de alergeni (ex: panel 20 alergeni).

Copilul afectat de alergii, intoleranţe sau diverse sensibilităţi poate prezenta următoarele manifestări:• congestia nasului, sinusurilor şi a gâtului• tuse, strănut, respiraţie şuierătoare• tulburări digestive: balonare, greaţă, vărsături (vărsături în special în timpul alimentaţiei)• ochi înlăcrimaţi (pungi în jurul ochilor, cearcăne, cute orizontale sub ochi)• salivaţie şi transpiraţie excesivă• edeme faciale (faţă umflată) şi ale extremităţilor (mâini şi picioare umflate)• eczeme• insomnie (copiii nu se pot odihni bine)• tulburări emoţionale (copiii sunt şi foarte irascibili, se concentrează mult mai greu la lucrurile pe care le au de făcut)

• mâncărime în cerul gurii (prurit palatinal) şi în ureche (prurit otic)• lipsa poftei de mâncare (anorexie)• scăderea sau lipsa mirosului (hiposmia sau anosmia)

ALERGIILE ALIMENTAREAlergiile alimentare se manifestă rapid după ingerarea alimentului alergenic şi se manifestă prin:• erupţii cutanate pruriginoase (mâncărime pe piele)• prurit orofaringian• umflarea buzelor, a feţei şi a limbii• greaţă, vărsături, diaree

Uneori pot să apară reacţii brutale ale organismului la alergen, asociate cu scădere de tensiune arterială, edem glotic, sufocare, şoc anafilactic.

Reţineţi: pentru obţinerea unor rezultate corecte, întrerupeţi administrarea medicamentelor antialergice cu minimum 3 zile înaintea efectuării testelor cutanate.

Avantajele testării cutanate: Testarea cutanată este accesibilă, fiind cea mai ieftină şi mai rapidă metodă de diagnosticare a alergiilor. Rezultatele se obţin în 15-20 minute în cazul testelor prick şi IDR. Testele cutanate se pot efectua la orice vârstă, inclusiv la sugari şi copii mici, dacă pot ţine aplicate picăturile de testare timp de 15 minute fără să fie şterse.

Testarea cutanată nu este recomandată în caz de:• boli de piele severe (eczeme sau psoriazis care afectează o suprafaţă corporală mare şi nu este suficientă suprafaţa de piele sănătoasă pentru testare)• sensibilitate marcată la alergeni suspectaţi, care pot declanşa şi în cantităţi foarte mici o reacţie alergică severă (anafilaxie)


09

SpIROmETRIA

RINITA ALERGICă

Este un test indicat în cazul alergiilor respiratorii. Spirometria măsoară, cu ajutorul unui aparat numit spirometru, volumele şi debitele de aer pe care le mobilizează plămânul unei persoane. Spirometria este o metodă de testarea ieftină şi accesibilă, care permite detectarea obstrucţiei căilor respiratorii, severitatea şi reversibilitatea acesteia la tratament bronhodilatator. Ea este esenţială pentru diagnosticul şi stadializarea severităţii astmului bronşic.

Rinita alergică este considerată cea mai frecventă formă de alergieCel puţin 1 din 10 persoane la nivel mondial suferă de rinită alergică, iar incidenţa acestei afecţiuni este în creştere, din cauza creşterii expunerii la poluanţii atmosferici şi utilizării crescute de antibiotice pentru tratarea infecţiilor respiratorii în copilărie. La copii se manifestă de obicei după vârsta de 3 ani.

Rinita alergică este un factor de risc pentru dezvoltarea astmului bronşicAlergia nazală poate fi o rinită alergică sezonieră numită şi febra fânului sau rinita alergică perenă sau persistentă. Rinita alergică sezonieră se manifestă în principal primăvara şi toamna şi este declasată de polen. Se manifestă prin espisoade acute, paroxistice de strănut în salve, secreţii nazale apoase, obstrucţie nazală, prurit şi lăcrimare imediat după contactul cu alergenul. Episoadele acute sunt de scurtă durată, în medie până la 10 zile şi dispar spontan.Rinita alergică perenă se manifestă prin simptome mai atenuate, dar relativ permanente şi este declanşat în principal de praful din casă. O altă caracteristică a rinitei perene este afectarea sinusurilor nazale (rinosinuzita).

Rinita alergică afectează calitatea vieţii Rinita alergică predispune la dezvoltarea astmului şi afectează calitatea vieţii. Pe lângă obstrucţia nazală care este foarte supărătoare, mulţi dintre pacienţii cu rinită alergică asociază anxietate, iritabilitate, tulburări de somn, oboseală. Toate aceste simptome afectează calitatea vieţii persoanelor cu alergie respiratorie.

Toate persoanele care prezintă dificultăţi de respiraţie, tuse cronică şi respiraţie şuierătoare ar trebui să efectueze spirometria!

Reţineţi: Pentru diagnosticul corect al alergiilor, în afara testărilor alergolocice cutanate sau serologice, spirometrie sau alte teste efectuate este necesar consultul alergologic. Medicul specialist va analiza toate informaţiile medicale ale pacientului şi va stabili diagnosticul şi tratamentul adecvat.

Reacţii alergice încrucişate, locale sau sistemicePersoanele cu rinită alergică pot dezvolta reacții alergice locale sau sistemice, inclusiv reacţii severe acute precum șocul anafilactic, după consumul unor alimente ce reacționează încrucișat cu alergenul sensibilizant. Astfel, persoanele alergice la polen pot dezvolta simptome respiratorii alergice după ingestia de ţelină sau morcov.

Se poate complica o rinită alergică?Principale complicaţii ale rinitei alergice sunt: dezvoltarea astmului bronşic şi complicaţiile locale cu otită şi sinuzită. Complicaţiile locale apar în cazul rinitei netratate sau tratate necorespunzător şi sunt mai frecvente în cazul rinitei perene.

TESTAREA INADECvATă îN DIAGNOSTICuL ALERGIILOR şI CONSECINţELE ACESTEIA!Testarea IgG pentru alergeni alimentari nu este recomandată în diagnosticul alergiilor. Prezenţa imunoglobulinelor IgG semnifică faptul că persoana respectivă a venit în contact, a consumat alimentul respectiv şi nu are semnificaţia unei hipersensibilităţi sau alergii. Astfel, testarea inadecvată în diagnosticul alergiilor are drept consecinţă eliminarea eronată din dietă a zeci de alimente, decizie care poate afecta sever sănătatea şi, în special, dezvoltarea copiilor - grupa de vârstă cea mai afectată de alergii.Diagnosticul corect al alergiilor se bazează pe testarea imunoglobulinelor specifice IgE. Mai mult, se recomandă testarea doar pentru alergenii sugeraţi de istoricul simptomelor alergice, nu testarea pentru toţi alergenii.

08

TIpURI dE ALERGIIÎn România, cele mai frecvente tipuri de alergii sunt: rinita alergică sezonieră sau perenă, astmul bronşic, dermatita atopică (eczema) şi urticaria. În ceea ce priveşte tipurile de alegeni, se

remarcă o creştere a alergiilor la aditivii alimentari, alune şi arahide. Alimentaţia de tip fast food reprezintă principala cauză a creşterii incidenţei bolilor alergice.


10

o campanie

11

ASTmUL BRONŞICAstmul bronşic afectează tot mai mulţi copii şi tineri Peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de astm bronşic, iar prevalenţa acestei boli este în creştere, în special în rândul copiilor. În România, prevalenţa astmului este de 4-6 %, fiind afectate aproximativ un milion de persoane, din care se estimează că 60 % sunt la copii şi tineri.

Ce este astmul bronşic?Este o boală cronică inflamatorie ce afectează căile respiatorii. Pe fondul inflamaţiei cronice din bronhii se produc crize episodice, provocate de spasme ale bronhiilor, care se îngustează brusc.

Crizele de astm Exacerbările astmului sunt episodice, deşi inflamarea cronică a căilor respiratorii există în permanenţă. Criza de astm se manifestă prin respiraţie dificilă, şuierături la respiraţie (wheezing), pacientul simte că se sufocă, îi este mai greu să expire decât să inspire aer.

Factori declanşatori ai crizelor de astm:• infecţiile respiratorii, rinita alergică, efortul fizic• expunerea la aerul rece, frig, ceaţa şi umezeala, iritanţi inhalatori (poluarea atmosferică)• expunerea la factori alergeni profesionali• AINS (astmul alergic la aspirină se asociază frecvent cu polipi nazali, sinuzită sau rinită/congestia nazală )• anxietatea, emoţiile, boala de reflux gastroesofagian

Cum se pune diagnosticul de astm?Diagnosticul de astm bronşic se pune pe baza manifestărilor clinice, a istoricului sugestiv şi a spirometriei (măsurarea capacităţii respiratorii).

Spirometria este esenţială în diagnostic, pentru stabilirea severităţii bolii şi pentru monitorizarea evoluţiei în timp.

Probleme de diagnostic în astmul bronşicDiagnosticul clinic este uşor de stabilit la pacienţii tineri, nefumători, care acuză crize tipice de sufocare, respiraţie şuierătoare şi expectoraţie albă lipicioasă. Copiii mici sunt de multe ori diagnosticaţi greşit cu bronşită sau pneumonie şi primesc un tratament ineficace cu antibiotice sau medicamente antitusive.

Vârstnicii, mai ales dacă sunt şi fumători, acuză mai mult oboseala la efort sau crize de tuse.

Supradiagnosticarea astmului bronşicO altă problemă legată de diagnosticul de astm bronşic este supradiagnosticarea sa.

Un studiu recent efectuate în 2017 a atras atenţia că 33% dintre cazurile luate în studiu, diagnosticate cu astm şi tratate cronic cu medicaţie pentru astm nu sufereau de astm bronşic. Specialiştii consideră că pot fi două explicaţii: remisia astmului, respectiv vindecarea acestuia sau diagnosticarea greşită.

Tratamentul astmului bronşicTratamentul de fond al astmului (medicaţia de control)Astmul nu se vindecă, dar poate fi tratat, obiectivul fiind ca persoana cu astm să ducă o viaţă normală, cu preţul administrării unui tratament. Fiind o boală inflamatorie cronică, astmul bronşic trebuie să aibă un tratatament permanent, nu numai în timpul crizelor. Tratamentul de fond diferă în funcţie de severitatea astmului şi, dacă este corect administrat, previne apariţia exacerbărilor (crize de astm).

Tratamentul crizei de astm (medicaţia de urgenţă) Medicaţia de urgenţă se bazează pe bronhodilatatoare inhalatorii cu acțiune scurtă. Este necesar un consult medical în ambulator, iar uneori se impune internarea în spital. Spirometria apreciază gravitatea exacerbării astmului şi evoluţia sub tratament.

Cea mai bună prevenţie a crizelor de astm este un tratament de fond corect.

în România, astmul este adesea tratat incomplet. Pacienţii acceptă greu boala şi renunţă la tratament după ce simptomele dispar.Astmul este o boală care poate fi ţinută sub control. Persoanele cu această afecţiune pot duce o viaţă normală dacă îşi administrează corect tratamentul, evită factorii declanşatori (polen, animale de companie, fum, praf de casă, mirosuri puternice) şi merg la medic de două-trei ori pe an pentru control.


dERmATITA ATOpICă (ECZEmA)

dERmATITA dE CONTACT (ALERGICă)

Eczema este cea mai comună manifestare a bolii atopice. Aceasta apare încă din copilărie şi se ameliorează cu vârsta în 80 % dintre cazuri. Este o afecţiune cutanată inflamatorie, care creează o senzaţie intensă de prurit (mâncărime a pielii), cu evoluţie cronică

Dermatita atopică se recunoaşte prin afectarea în special a obrajilor şi a zonelor de flexie. Pragul redus pentru mâncărime duce la un cerc vicios de mâncărime şi zgâriere, rezultând lichenificarea eczemei cronice. Dermatita atopică este foarte chinuitoare pentru copiii mici, pruritul determină frecvent întreruperi în somnul de noapte, cu iritabilitate marcată, secundară insomniei.

Majoritatea persoanelor cu dermatită atopică dezvoltă şi alte alergii pe parcursul vieţii. Dermatita de contact, astmul sau rinita alergică apar la 50-75% din pacienţii cu dermatită atopică.

Dermatita de contact este o reacţie alergică localizată, produsă de contactul dintre un alergen şi tegumentul unei persoane. Se manifestă prin erupţie localizată la locul de contact, de tip eczematos, de multe ori cu vezicule şi edem. Alergenul este uşor de identificat, prin recunoaşterea expunerii recente care declanşează simptomele.

Cea mai comună dermatită de contact este alergia la nichel (bijuterii). Se manifestă prin alergie cutanată localizată la lobul urechii, sub partea din spate a ceasurilor şi în locurile unde capsele blugilor apasă pe piele.

Alte dermatite de contact sunt provocate de detergenţi şi produse de curăţenie (afectează mâinile în special), anilină (curele din piele) sau crom (eczema mâinii la persoanele care lucrează cu ciment).

Cauze şi factori favorizanţiCauzele dermatitei atopice sunt genetice şi imunologice. Alţi factori implicaţi sunt: alimentaţia mamei în timpul sarcinii, lipsa alăptării sau alăptarea de scurtă durată.Există, de asemenea, anomalii ale lipidelor de la nivelul pielii și anomalii la nivelul sistemului nervos autonom (dermografism alb). Boala este agravată de agenţi iritanţi non-specifici (lâna, căldura şi stresul), de infecţii fungice şi de infecția stafilococică cutanată, care este frecvent asociată.

O boală greu de tratatDermatita atopică este dificil de tratat. Tratamentul clasic cu antihistaminice şi creme cu corticosteroizi locali are rezultate limitate. Specialiştii în medicină alternativă abordează dermatita atopică, dintr-o altă perspectivă: aceea a detoxifierii, chelării metalelor grele şi reechilibrării florei intestinale, cu rezultate promiţătoare.

Consultul medicului specialist este necesar pentru a face diferenţierea de o dermatită iritantă simplă cauzată de un efect toxic localizat, care nu implică sistemul imunitar.

o campanie

ALERGIILE ALImENTARE

Diferenţele dintre alergie şi intoleranţă alimentară Alimentele reprezintă sursa de energie şi de elemente vitale pentru buna funcţionare a organismului. Pentru unele persoane, anumite alimente pot să producă însă diverse tulburări, unele chiar foarte severe, ameninţătoare pentru viaţă.Simptomele neplăcute produse de alimente sunt foarte complexe şi sunt produse de două afecţiuni diferite, care sunt adesea confundate: alergia alimentară si intoleranta alimentara.Diferentierea acestor două afecţiuni este foarte importantă, consecinţele acestora şi modalităţile de tratament fiind diferite.

Diferenţa majoră între aceste boli este, în primul rând, mecanismul de apariţie a tulburărilor. Spre deosebire de alergie, care este o afecţiune a sistemului imunitar, intoleranţa alimentară reprezintă incapacitatea organismului de a digera anumite alimente.

Alergia şi intoleranţa se deosebesc, de asemenea, prin manifestările clinice, prin consecinţele asupra organismului şi prin măsurile terapeutice necesare. Important de reţinut este că alergia poate să pună în pericol viaţa, pe când intoleranţa alimentară nu are în general manifestări severe.

Modificările rapide ale mediului şi stilului de viaţă au condus la creşterea alarmantă a bolilor alergice. La nivel mondial, peste 220 de milioane de persoane suferă de o formă de alergie alimentară, iar în Europa, numărul persoanelor afectate depăşeşte în prezent 17 milioane. Academia Europeană de Alergie şi Imunologie Clinică (EAACI) estimează că prevalenţa alergiei alimentare s-a dublat în ultimii zece ani.

12 13

ALERGIA ALImENTARăALERGIA ALImENTARă ESTE O REACŢIE A SISTEmULUI ImUNITAR

ATENŢIE LA ALERGIILE ÎNCRUCIŞATE!

SImpTOmELE ALERGIEI NU SUNT mEREU ACELEAŞI

AfLă LA CE EŞTI ALERGIC!

CUm RECUNOAŞTEm ALERGIA ALImENTARă?

LA CE vâRSTă ApARE ALERGIA ALImENTARă?

pREdISpOZIŢIA LA ALERGIE SE pOATE mOŞTENI GENETIC

ALERGIA NU ApARE LA pRImUL CONTACT CU ALImENTUL

Alergia alimentară este o reacţie de hipersensibilitate mediată imun, o apărare exagerată a organismului declanşată în urma ingestiei unor alimente sau aditivi alimentari, consideraţi periculoşi de către organism. Alergia alimentară este provocată în principal

Persoanele care suferă de o alergie alimentară trebuie să ştie că adesea apar alergii încrucişate la alergeni din aceeaşi familie sau din alte categorii. Astfel, grâul dă alergii încrucişate cu secară, iar arahidele cu nucile. Alergia la unele fructe (măr, alune) poate să dea reacţii

Alergia nu se manifestă de fiecare dată prin aceleaşi aceleaşi simptome, în special gravitatea simptomelor putând să difere de la un episod la altul. Dacă la un contact cu un

La scurt timp după ingerarea unui aliment la care persoana este alergică, apar simptome specifice la nivelul pielii (erupţii, pete, mâncărimi şi umflături) sau simptome digestive (diaree, vărsături). În anumite situaţii, pot să apară, însă, şi alte simptome precum: umflarea limbii, gâtului, pleoapelor, dificultăţi de respiraţie, etc. La copiii mici pot să apară vărsături în jet sau o criză de astm chiar în timpul mesei.

Alergia alimentară se manifestă încă din copilărie şi poate să apară la bebeluşi odată cu diversificarea. Un procent de 6-8% dintre copii sunt alergici la cel puţin un aliment, şi doar 1-3% dintre adulţi manifestă o alergie alimentară. Copiii mici, în special cei cu vârsta sub 4 ani, au un risc mai mare de a dezvolta o alergie alimentară, având sistemul imunitar şi sistemul digestiv în dezvoltare. Datele statistice arată, de asemenea, că incidenţa alergiilor la băieţi este de două ori mai

Factorul genetic pare să joace un rol important în alergii. Dacă un părinte prezintă o alergie alimentară, copilul are un risc de 25% de a dezvolta alergia, iar dacă ambii părinţi prezintă alergii alimentare, riscul pentru copil

Reacţia imunitară a organismului este îndreptată doar împotriva unor proteine din alimentul alergen. Proteina este percepută de sistemul imunitar ca o substanţă străină, agresoare, organismul producând anticorpi de tip IgE pentru anihilarea acesteia.Alergia evoluează în două etape. Astfel, după primul contact cu proteina alergenă se produc

de substanţe de natură proteică din alimente, după consumul acestora şi uneori chiar la contactul sau inhalarea particulelor alergene (ex: inhalarea de fum produs de gătirea alimentului).

CARE SUNT ALImENTELE CARE pROvOACă ALERGII?Deşi orice aliment poate să declanşeze reacţii alergice, există alimente cu potenţial alergenic crescut.90% dintre alergiile alimentare sunt declanşate de 8 alergeni: laptele, ouăle, peştele, fructele de mare, arahidele, grâul şi soia.

Alte alimente cu potenţial alergenic sunt: fructele (piersicile, cireşele, căpşunele, zmeura, bananele, kiwi, pepenii), condimentele, uleiul de floarea soarelui, făina de grâu, susanul, morcovii, feniculul, pătrunjelul.

încrucişate cu unele legume (ţelină şi morcov). Persoanele care suferă de alergie la polenul de mesteacăn trebuie să ştie că pot să aibă reacţii încrucişate la alimente precum: alunele, murele sau ţelina crudă.

aliment, o persoană a avut o reacţie alergică minoră, la următoarele episoade poate să aibă acelaşi manifestări sau poate prezenta o reacţie alergică severă.

Diagnosticul alergiei se bazează pe teste serice (evidenţierea în sânge a anticorpilor IgE crescuţi) şi pe teste cutanate specifice.Testarea pentru alergeni este foarte importantă, atât pentru un diagnostic corect, cât şi pentru controlul terapeutic: alegerea tratamentului adecvat şi măsuri pentru evitarea alergenilor depistaţi.

Simptomele grave de alergie sunt r e p r e z e n t a t e de scăderea tensiunii arteriale, ameţeală, leşin, confuzie, edem glotic, senzaţie de sufocare şi se poate ajunge până la şoc anafilactic şi stop cardiac.

mare decât la fete. Alergiile alimentare la bebeluşi pot să apară odată cu

diversificarea. Reacţia alergică la un anumit aliment persistă

pe toată durata vieţii, dar manifestările se pot atenua sau chiar dispar odată cu înaintarea în vârstă.

Alergiile la ouă, lapte de vacă şi grâu au tendinţa să

dispară după vârsta de 8-9 ani. În schimb, alergiile la

arahide, nuci, peşte şi fructe de mare persistă, în general, toată

viaţa.

se dublează. Copiii nu moştenesc alergia, ci predispoziţia la alergii de la părinţi, iar substanţele la care reacţionează nu sunt neapărat aceleaşi.

anticorpii IgE, iar la următorul contact se produce reacţia alergică. Anticorpii produşi anterior vor elibera mediatori chimici (ex. histamină, prostaglandine etc) care determină un răspuns inflamator, modificări vasculare şi iritatia ţesuturilor, cu apariţia simptomelor specifice alergiei: roşeaţă, erupţie, mâncărime, edem, etc.


14 15


CUm pOŢI CONTROLA ALERGIA ALImENTARă?

pOT fI pREvENITE ALERGIILE ALImENTARE?

Pentru a preveni reacţiile alergice, este important ca persoana cunoscută cu alergie la un anumit aliment să evite acest aliment dar şi alte alimente cu potenţial alergen şi să aibă întotdeauna la îndemână medicamente antihistaminice, precum şi o doză de adrenalină, prescrisă de către medic pentru situaţiile de urgenţă.

Anumite recomandări ale asociaţiilor ştiinţifice pentru prevenirea alergiilor alimentare s-au schimbat în timp. Dacă în urmă cu mulţi ani se recomanda consumul tardiv al alimentelor cu potenţial alergen, studiile recente arată că introducerea timpurie a acestora în alimentaţia

Desensibilizările şi imunoterapia reprezintă alte posibilităţi terapeutice pentru controlul alergiilor. Imunoterapia alergen specifică este o formă de vaccinare antialergică care reduce sensibilitatea la alergeni şi, pe lângă ameliorarea simptomelor, poate modifica evoluţia bolilor alergice.

bebeluşilor poate preveni dezvoltarea alergiilor, cum este cazul celei la arahide. Există însă un consens ştiinţific privind beneficiile alăptării. Continuarea alăptării în timpul diversificării reduce semnificativ riscul copilului de a dezvolta alergii.

INTOLERANŢA ALImENTARăINTOLERANŢA REpREZINTă INCApACITATEA dE A dIGERA UN ALImENT

INTOLERANŢA ALImENTARă AfECTEAZă 50% dIN pOpULAŢIA GLOBULUI

CARACTERISTICI ALE INTOLERANŢEI ALImENTARE

Intoleranţa alimentară este o hipersensibilitate individuală la un aliment pe care cei mai mulţi oameni îl tolerează fără probleme. Incapacitatea de a digera un aliment se datorează în principal deficitului sau absenţei unor enzime, aditivilor alimentari (sulfiţi, monoglutamat sodic), unor afecţiuni intestinale (boala celiacă, sindromul de intestin iritabil, boala Crohn) sau stresului. Se manifestă în special la nivelul sistemului digestiv, însă poate afecta întregul organism.

Intoleranţa este mult mai frecventă decât alergia alimentară şi este în general subdiagnosticată. Aproximativ 50% din populaţie, adulţi şi copii, suferă la nivel global de intoleranţă la unul sau mai multe alimente. Această incidenţă crescută se pare că se datorează, în primul rând, schimbărilor alimentare din ultimele decenii,

Intoleranţa alimentară poate apărea la orice vârstă. Spre deosebire de alergia alimentară, care apare imediat după consumul de alimente, simptomele intoleranţei alimentare apar tardiv, până la 72 de ore după consumul alimentelor, iar manifestările nu sunt severe şi nu pun viaţa în pericol.

O persoană poate să prezinte intoleranţe multiple, la mai multe alimente.

Alimentele cel mai frecvent incriminate în producerea intoleranţelor sunt: grâul, glutenul, laptele, fructele (fructoză), legumele, aditivii alimentari, zahărul şi condimentele.

Ca urmare a prezenţei unor ingrediente nedigerate, organismul uman reacţionează printr-o reacţie întârziată, prin intermediul imunoglobulinelor IgG, producând o reacţie inflamatorie de apărare.

Principalele consecinţe ale intoleranţelor alimentare sunt: inflamaţia intestinală şi scăderea secreţiei de serotonină în intestine.

agiculturii intensive, organismelor modificate genetic, aditivilor alimentari, alimentelor semiprocesate, zahărului, medicamentelor (antibiotice, antiinflamatoare) şi altor cauze care perturbă microbiomul (flora normală) şi sănătatea intestinală.

16

18


INTOLERANŢA LA LACTOZăEste cea mai răspândită formă de deficit enzimatic intestinal. În cazul acestei tulburări, organismul are o deficienţă de lactază şi nu poate digera zahărul din lapte. Laptele şi unele produse lactate conţin un glucid numit lactoză, care este digerat în organism cu ajutorul enzimei denumite lactază, prezentă în intestinul subţire.Intoleranţa la lactoză poate fi primară (congenitală, legată de prematuritate, legată de rasă, etnie sau înaintarea în vârstă) sau secundară unor afecţiuni intestinale (reversibilă în acest caz).

În deficitul de lactază, lactoza ajunge în colon unde este transformată parţial în acizi graşi ce vor fi absorbiţi în colon. Lactoza nedigerată conduce la tulburări digestive: crampe abdominale, balonare, dureri de cap sau diaree. Severitatea simptomelor diferă în funcţie de cantitatea de lactoză tolerată de fiecare persoană. Majoritatea persoanelor cu intoleranţă pot consuma cantităţi mici de lactoză. Tratamentul intoleranţei la lactoză este diferenţiat în funcţie de severitatea simptomelor.

Se recomandă, în general, reducerea consumului de lactate (lapte, smântână, îngheţată, brânză, iaurt, zer, etc.) şi semipreparatelor cu adaos de lactoză (produse din cereale, sosuri, prăjituri, biscuiţi, frişcă) şi creşterea consumului altor alimente bogate în calciu, proteine şi vitamina D (hering, sardine, broccoli, varză, susan,etc.). Se mai pot recomanda formule speciale de lapte fără lactoză şi administrarea de lactază sub formă de picături sau tablete, înainte de a consuma produsul sau alimentul care conţine lactoză, pentru susţinerea digestiei şi a sistemului imunitar. Activitatea lactazei este normală la toţi copiii sănătoşi până în jurul vârstei de 5 ani. Intoleranţa la lactoză depistată la copiii sub 5 ani este cel mai adesea secundară şi indică o afecţiune a mucoasei intestinale, giardinoză intestinală sau poluare bacteriană (disbioza).

În cazul bebeluşilor, deficitul de lactază este adesea episodic, intoleranţa la lactoză fiind tranzitorie, până la refacerea sănătăţii intestinale.

CUm SE mANIfESTă INTOLERANŢA ALImENTARă?

dIAGNOSTICUL INTOLERANŢELOR ALImENTARE

dIETA dE ELImINARE URmATă dE REINTROdUCERE

TESTE pENTRU dEpISTAREA INTOLERANțELOR

• Simptome digestiveIntoleranţa alimentară se manifestă, în primul rând, prin simptome digestive: crampe, balonare imediat după masă, senzaţie de disconfort abdominal, diaree, constipaţie, greaţă, afectarea poftei de mâncare. • Creşterea în greutate Alte manifestări care pot să apară în cazul intoleranţei alimentare sunt: dificultăţi în a scădea sau a creşte în greutate. Serotonina este cunoscută ca neurotransmiţător responsabil de starea noastra de dispoziţie, dar este considerată totodată şi hormon cu rol important

Cele mai cunoscute intoleranţe alimentare sunt intoleranţa la lactoză şi cea la gluten. Destul de frecventă şi adesea confundată cu alergia este intoleranţa la histamină.

Recunoşterea alimentelor şi ingredientelor care produc intoleranţa alimentară este mai dificilă decât depistarea alergenilor, având în vedere că simptomele apar târziu după ingestie, chiar şi la câteva zile distanţă. Dieta de eliminare propune

Diagnosticul intoleranţelor se bazează pe teste specifice de sânge, cu identificarea markerilor imunologici (anticorpii de tip IgG specifici, sintetizaţi de organism ca mijloc de apărare faţă de unele alimente) şi teste genetice.

Testele pentru depistarea intolerantelor (ELISA IgG, FACT) sunt costisitoare si nu depisteaza intotdeauna sursa alergenilor, avand in vedere complexitatea mecanismelor implicate.

în reglarea apetitului şi apariţia senzaţiei de saţietate. Scăderea secreţiei de serotonină la nivel intestinal se asociază cu depresia şi cu un consum compulsiv de alimente sau înfometare, tulburări care afectează controlul greutăţii corporale.• Tulburări psihoemoţionale: depresie, stări de confuzie, migrenă• Senzaţie de oboseală• Manifestări cutanate: acnee, eczemă, urticarie • Dureri musculare şi osteoarticulare

De aceea, atunci când se suspectează o intoleranţă alimentară, primele teste care sunt recomandate sunt cele pentru depistarea intoleranţei la lactoză şi gluten.

mai multe scheme, bazate pe acelasi principiu: eliminarea alimentelor pentru o perioada de timp si reintroducerea lor in dieta treptat, cu urmarirea reactiilor organismului. Aceasta metoda este atat diagnostica cat si terapeutica.

Deşi este numită intoleranţă la gluten, boala celiacă este o afecţiune alergică intestinală mediată imun. Glutenul este un amestec de proteine care se găseşte în unele cereale (grâu, secară, orz, ovăz, etc.). La persoanele cu această afecţiune, glutenul din alimente produce o reacţie imunitară şi o inflamaţie ce afectează sever peretele intestinal. Boala celiacă se manifestă prin: balonare, scaune moi, apoase, deschise la culoare, scădere în greutate, astenie. Netratată, conduce la complicaţii severe: malnutriţie, anemie, osteoporoză, infertilitate, amenoree, etc. Diagnosticul se pune pe baza determinării

Histamina este o substanţă chimică produsă de organism, care se regăseşte în circulaţia sanguină, dar care se află şi în majoritatea alimentelor. Histamina din alimentaţie este rapid degradată în organism de către o enzimă specifică denumită DiAminOxidaza (DAO), care este sintetizată de intestinul subţire.

Intoleranța permanentă la histamină apare atunci când histamina din organism creşte din cauza deficitului enzimei DAO (simptomele devin permanente, cronice) sau creşterii aportului de histamină (intoleranţă temporară).Simptomele intoleranţei la histamină sunt nespecifice, complexe şi pot afecta aproape orice organ sau sistem.

Cele mai frecvente manifestari ale intoleranţei la histamină sunt: mâncărimi ale pielii, eczeme, eritem facial (înroşirea feţei), erupţii cutanate, greţuri, vărsături, diaree, hipersecreţie nazală, dificultăţi de respiraţie, atacuri pseudoastmatice, dureri de cap, migrenă, hipotensiune, ameţeli, palpitaţii, transpiraţie excesivă, senzaţie de supraîncălzire, tulburări de somn, senzaţie de oboseală, tulburări de comportament, edeme (pleoape şi pleoape umflate).

Alimentele bogate în histamină sunt cele care suferă un proces de maturare, prelucrare sau fermentare: vin roşu, lactate şi brânzeturi fermentate, conserve, produse marinate, etc. Intoleranţa la histamină poate fi declanşată şi de alimentele care conţin alte amine (tiramină, feniletilamină, serotonină, putresceină): ciocolata, citricele şi nucile.

Intoleranţa la histamină este numită şi “falsă alergie”, putând să semene ca manifestări cu alergia, dar, în cazul intoleranţei la histamină, tratamentul antialergic atenuează foarte puţin

markerilor biologici (anticorpi specifici) şi examinării endoscopice şi histopatologice (biopsie din mucoasa intestinală). Tratamentul pentru boala celiacă este eliminarea totală a glutenului din alimentaţie.

Recent, s-a descris hipersensibilitatea la gluten, care se manifestă prin tulburări similare cu boala celiacă, ce apar după ingestia de gluten, fără a fi însă vorba despre o afecţiune intestinală mediată imun (celiachie).

Măsurile terapeutice propuse de specialiştii în medicină alternativă pentru rezolvarea acestei tulburări sunt: eliminarea pentru o perioadă limitată din alimentaţie a glutenului (se

exclud grâul, ovăzul, secara, orzul şi se înlocuiesc cu porumb, soia, hrişcă

sau orez), reechilibrarea florei intestinale, suplimentarea

enzimelor digestive şi promovarea

unei alimentaţii sănătoase. simptomele.

Diagnosticul intoleranţei la histamină se pune pe baza analizelor de laborator (activitatea DAO şi histaminei în sânge) şi ţesutului de provocare la histamină (sub supraveghere medicală). Nu se recomandă testarea cutanată a alergenilor şi nici testarea anticorpilor IgE, nefiind o tulburare imună.Tratamentul intoleranţei permanente la histamină este reprezentat de substituţia enzimei DAO. Intoleranţa temporară la histamină apare după consumul de alcool sau după administrarea anumitor medicamente. Simptomele prezente sunt: cefaleea (durere de cap), vertijul, ameţelile, pierderea apetitului. Blocarea enzimei DAO este temporară şi se remediază prin eliminarea factorilor declanşatori.


BOALA CELIACă ŞI hIpERSENSIBILITATEA LA GLUTEN INTOLERANŢA LA hISTAmINă

21


CONSuLTAţI uN MEDIC SPECIALIST! Daca prezentaţi simptome care sugerează o alergie alimentară sau o intoleranţă, adresaţi-vă unui medic specialist! Eliminarea anumitor alimente din dieta zilnică, fără un diagnostic corect şi fără consiliere medicală, poate duce la dezechilibre ale organismului!

Nu există remedii care să vindece aceaste afecţiuni, iar evoluţia lor este uneori imprevizibilă. Persoanele care suferă de alergii

sau intoleranţe alimentare sunt îngrijorate, fiindu-le teamă

de a mânca alimente periculoase şi au o

grijă permanentă pentru citirea etichetelor alimentelor. Oriunde servesc masa, trebuie să adreseze întrebări despre toate ingredientele din mâncare. Aceste aspecte le afectează în mod cert calitatea vieţii persoanelor care suferă de alergii şi intoleranţe alimentare.

CUm vă AfECTEAZă vIAŢA ALERGIILE ŞI INTOLERANŢELE ALImENTARE?

CUm TRATăm ALERGIILE?EvITAREA ALERGENILOR

ImUNOTERApIA SpECIfICă

TRATAmENTUL mEdICAmENTOS

Primul pas este identificarea substanţelor ce declanşează simptomele alergice iar evitarea acestora reprezintă prima măsură în tratamentul bolilor alergice.Polenul este cel mai comun alergen, mai ales în perioada de primăvară. Alţi alergeni importanţi sunt: sporii de mucegai, praful, acarienii, părul animalelor de companie,

Este singura metodă de tratament ce se adresează patologiei bolii şi care poate influenţa evoluţia alergiei. Astfel, imunoterapia în cazul persoanelor cu rinită alergică scade riscul sensibilizărilor ulterioare şi conduce la scăderea riscului de dezvoltare a astmului la aceste persoane.Imunoterapia specifică se poate administra subcutanat (similar vaccinurilor) sau sublingual (SLIT). Durata medie a acestui tip de tratament este de 3-5 ani. Eficienţa acestei metode depinde de mani-festările alergice, de tipul de alergen şi de se-veritatea bolii. Este mai eficientă în cazul rin-itelor, comparativ cu astmul, şi mai eficientă în cazul alergiei la polen decât în cazul alergiei la mucegaiuri.

Imunoterapia specifică este cea mai eficientă terapia pentru alergii şi în unele cazuri este singura modalitate de tratament, aşa cum este cazul alergiei la veninul de albină şi viespe.

Este recomandat de către medic, în funcţie de simptomele prezente şi gravitatea acestora.Tratamentul medicamentos al rinitei alergice se adresează simptomelor şi cuprinde medicamente antihistaminice (orale sau nazale), decongestionante nazale sau corticosteroizi aplicaţi intranazal.Tratamentul astmului bronşic cuprinde atât

gândacii de bucătărie, produsele chimice din mediul înconjurător, produsele de curăţenie, produse de îngrijire personală. Dintre alimente, cele mai alergizante sunt: ouăle, laptele de vacă, peştele, fructele de mare, arahidele, căpşunile, fragii şi piersicile.

medicamente de urgenţă, care se administrează în criza de astm, cât şi medicaţia de control, care se administrează zilnic şi urmăreşte controlul pe termen lung al simptomelor.Autoinjectoarele cu adrenalină sunt necesare pentru tratamentul de urgenţă al şocului anafilactic.

2322

CUm SE TRATEAZă INTOLERANŢELE ALImENTARE?dIETA dE ELImINARE URmATă dE REINTROdUCEREDacă în cazul alergiilor, produsele incriminate sunt evitate pentru toata viaţa, principiul de tratament în intoleranţe se bazează pe eliminarea temporară din alimentaţie a acestora, pentru a permite sistemului digestiv să se vindece şi să se desensibilizeze.

După identificarea alimentelor care produc intoleranţa, acestea trebuie excluse din alimentaţie pentru o perioadă variabilă de timp, care poate fi de 2 luni până la 6 luni, în funcţie de gradul intoleranţei.

Alimentele se reintroduc pe rând, progresiv, în câteva luni. Se vor consuma cantităţi mai mici din acestea şi doar periodic, nu zilnic. Nu se vor consuma în acelaşi timp mai multe alimente din cele care au produs intoleranţa în trecut.

Alte recomandări ale specialiştilor vizează reechilibrarea florei intestinale şi suplimentarea enzimatică.

În afara dietei de eliminare, alte recomandări importante în cazul intoleranțelor sunt: - detoxifierea generală (diferite scheme recomandate de specialiști)- asigurarea digestiei complete prin suplimentarea enzimelor - recuperarea și menținerea sănătății intesti-nale prin: evitarea zahărului, antiinflamatoare-lor și antibioticelor, administrarea de probiotice pentru reechilibrarea florei intestinale.

2524


Alimentaţia antialergicăPersoanele care prezintă alergii trebuie să elimine definitiv alimentele care s-au dovedit prin teste specifice ca fiind responsabile de alergii şi să adopte o alimentaţie cât mai sănătoasă, respectiv o hrană compusă din alimente cât mai naturale, nemodificate genetic, provenite din agricultura bio, fără aditivi alimentari, nerafinate şi neprocesate. Fructele şi legumele (cu excepţia celor identificate ca fiind alergenul responsabil de boală) reprezintă baza alimentaţiei sănătoase. Conţin vitamine, minerale, antioxidanţi şi nutrienţi cu rol antialergic. Trebuie evitate de asemenea, zahărul şi dulciurile rafinate, deoarece dăunează sănătăţii intestinale, afectează flora şi produc inflamaţie intestinală, generând diverse sensibilităţi şi alergii. Carnea nu trebuie consumată în exces deoarece aduce un mare aport proteic, iar alergiile sunt produse de substanţe de natură proteică.

Enzimele digestiveDeficitul de enzime digestive conduce la digestia incompletă a alimentelor, inflamaţie intestinală şi dezvoltarea de alergii şi intoleranţe alimentare.Terapia enzimatică, atât cea cu enzime digestive, cât şi cea cu enzime sistemice are efecte benefice pentru controlul alergiilor.

ProbioticeleConsumul zilnic de probiotice provenind din alimente fermentate (murături, borş, tempeh,

miso, kimchi, chefir, iaurt) echilibrează flora intestinală şi răspunsul imunitar, care în alergii este alterat. Studiile au evidenţiat că probioticele administrate persoanelor alergice cresc toleranţa sistemului imunitar, în special la polen şi la spori.

vitamine împotriva alergiilorCercetările sugerează că unele deficienţe de vitamine şi minerale sunt implicate în producerea alergiilor. Dintre micronutrienţi, vitamina D, vitamina C, vitaminele grupului B şi zincul sunt elemente necesare pentru

controlul sistemului imunitar şi cel al reacţiilor alergice.

Quercetina este un bioflavonoid care se

găseşte în plante, legume (ceapă,

broccoli, ardei, etc), fructe (merişor, afine, pere, etc). Are un puternic efect antialergic, antiinflamator şi antioxidant.uleiul de chimen negru (nigella sativa) este un

remediu antialergic cunoscut din

vechime şi cercetat prin studii ştiinţifice şi

de medicina modernă. Are efecte dovedite în toate tipurile

de alergii. Este antihistaminic, imunomodulator, antiseptic, antiinflamator,

antimicotic, antialergic, puternic antibiotic natural, stimulent şi tonic general.

Plantele medicinale antialergicePlantele cu acţiune detoxifiantă, depurativă, antialergică, antispastică şi antiastmatică cel mai des recomandate în tratamentul alergiilor sunt: trei-fraţi pătaţi (viola tricoloris),

evaporare vor fi excluse, deoarece cresc umiditatea aerului.• Purificatoarele de aer sunt dispozitive de filtrare a aerului, care îndepărtează alergenii şi sunt foarte utile în alergii.• Nu se recomandă plantele de apartament, mai ales cele cu flori sau cele care întreţin mucegaiul.• Peştii din acvariu dăunează indirect (puricii cu care sunt hrăniţi pot fi inhalaţi când sunt presăraţi deasupra apei)• Se va îndeparta părul de animale, acesta poate agrava simptomele astmului. Majoritatea alergicilor sunt sensibili la pisici, respectiv la particule din piele şi proteine din salivă şi urină. De aceea, se recomandă ca pisicile să fie ţinute afară, să fie spălate frecvent, să se aerisească şi să se aspire frecvent locuinţa.• Alte recomandări importante pentru eliminarea alergenilor sunt: folosiţi filtre de apă, produse de curăţenie bio, detergenţi bio pentru spălarea hainelor şi cosmetice bio.

coacăzul negru (ribes nigrum), călinul (viburnum lantana), brusturele (arctium lappa), captalanul (petasites hybridus), socul (sambucus nigra), isopul (hyssopus officinalis) şi aloe vera.Aceste plante medicinale sunt benefice atât în scop profilactic, pentru prevenirea declanşării crizelor alergice, cât şi în scop curativ, ajutând la diminuarea intensităţii şi severităţii simptomelor.

Alte alternative de tratament pentru alergii includ: acupunctura, homeopatia, consumul de miere naturală şi irigaţii nazale saline.

îndepărtarea alergenilor din mediuPersoanele cu astm trebuie să evite, pe cât posibil, să inhaleze particulele care-i declanşează criza. Acest lucru nu este uşor de realizat, deoarece majoritatea persoanelor astmatice reacţionează exagerat la foarte multe particule.

Se recomandă următoarele măsuri generale pentru limitarea expunerii la alergeni:• Eliminarea părului din cameră şi a materialelor alergenice. Vor fi excluse lucrurile care ţin praful (covoare, biblioteci, perdele). Aspiratoarele trebuie dotate cu filtre speciale şi se va aspira intensiv, inclusiv praful de pe pereţi. Atenţie! Aspirarea prafului nu se face de către persoana astmatică.• Eliminarea materialelor alergenice. Perna, plapuma şi salteaua nu trebuie să fie din lână sau puf.• Păstrarea umidităţii din apartament sub 50% ajută la reducerea acarienilor şi mucegaiurilor• Ventilatoarele nu se vor poziţiona la fereastră (introduc praf, polen şi mucegaiuri din afară)• Aparatele de aer condiţionat pe bază de

TRAmENTUL NATURAL AL ALERGIILOR

Referințe:

Global Initiative for Asthma (GINA)website. http://ginasthma.org. Accessed March 1, 2016.Clinical practice guideline: allergic rhinitis executive summary. Seidman MD1, Gurgel RK2 et all.Otolaryngol Head Neck Surg. 2015 FebAllergic Rhinitis and its Impact on Asthma (ARIA) guidelines: 2010 revision. Brozek JL1, Bousquet J, Baena-Cagnani CE. J Allergy Clin Immunol. 2010 Sep;126(3):466-76. Calderon MA, Linneberg A, Kleine-Tebbe J, et al. Respiratory allergy caused by house dust mites: what do we really know? J Allergy Clin Immunol. 2015;136(1):38-48.The mechanism or mechanisms driving atopic asthma initiation: The infant respiratory microbiome moves to center stage. Patrick G. Holt,The Journal of Allergy and Clinical Immunology. July 2015, vol 136 Research Provides New Insights on How Hygiene Affects Asthma and Allergies. Tracy Hampton, PhD. JAMA Medical News & Perspectives April 13, 2011Adkinson NF, Busse WW, Bochner BS, Holgate ST, Simons FER, Lemanske RF (eds.). Middleton’s Allergy: Principles and Practice. Seventh Edition. Mosby-Elsevier, London, 2009 Fritsche PJ, Helbling A, Ballmer-Weber BK. Vaccine hypersensitivity—update and overview. Swiss Med Wkly. 2010 May 1;140(17-18):238-46 An Immunologic Mechanism for the Association Between Obesity and Asthma. Arthur E. Varner, MD. JAMA Internal MedicineEditor’s CorrespondenceAugust 14, 2000Systematic Review of the Relationship Between Early Introduction of Solid Foods to Infants and the Development of Allergic DiseaseBeth A. Tarini, MD; Aaron E. Carroll, MD, MS;et all. JAMA Pediatrics Review ArticleMay 1, 2006Paradoxical Effect of Domestic Animals on Asthma and Allergic Sensitization. Thomas A. E. Platts-Mills, MD, PhD JAMA. 2002;Comparison of Dermatology and Allergy Guidelines for Atopic Dermatitis Management. Girish C. Mohan, BS; Peter A. Lio, MD. JAMA Dermatol. 2015Evidence-Based Evaluation for Allergies to Avoid Inappropriate Testing, Diagnosis, and Treatment. David P. Huston, MD; Linda S. Cox, MD. JAMA Internal Medicine. 2014Mechanisms of allergen-specific immunotherapy: Multiple suppressor factors at work in immune tolerance to allergens.Mübeccel Akdis, Cezmi A. Akdis. Swiss Institute of Allergy and Asthma Research (SIAF), University of Zurich, Davos, Switzerland. 2013 Mosbech H, Canonica GW, Backer V, et al. SQ house dust mite sublingually administered immunotherapy tablet (ALK) improves allergic rhinitis in patients with house dust mite allergic asthma and rhinitis symptoms. Ann Allergy Asthma Immunol. 2015Jacobsen L, Niggemann B, Dreborg S, et al; (The PAT investigator group). Specific immunotherapy has long-term preventive effect of seasonal and perennial asthma: 10-year follow-up on the PAT study. Allergy. 2007;62(8):943-948.Reevaluation of Diagnosis in Adults With Physician-Diagnosed Asthma. Shawn D. Aaron,1Katherine L. Vandemheen et all.; JAMA. 2017What’s the difference between a food intolerance and food allergy? James T C Li, M.D., Ph.D.Mayo ClinicHerbal Drugs and Phytopharmaceuticals. With Reference to German Commision E Monographs. Norman Grainger Bisset and Max WitctlSeasonal Allergies and Complementary Health Approaches. National Center for Complementary and Integrative Health. march 2017.

Mai 2017

Acest material are un rol informativ. Nu reprezintă o diagnosticare și nu înlocuiește consultul medical. Pentru orice nelămurire, vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră.

26

Învinge alergiile și intoleranțele alimentare! · alergiile sunt boli cronice, ... specifice...

Documents