v4. imunitatea şi alergiile. bolile infectioase

95
1 Vol. 4 Sistemul imunitar și Alergiile. Bolile infecţioase SISTEMUL IMUNITAR Componentele sistemului imunitar Cum acţionează sistemul imunitar Etapele recţiei imunitare Clasificarea imunităţii Înnăscută Mediatorii chimici Interferonii Lupta împotriva infecţiilor virale Dobândită Natural: pasivă - de la mamă activă - prin infecţii Artificial: pasivă - prin transfer de anticorpi Imunoglobulinele activă - vaccinurile Scăderea imunităţii Inflamaţia Inflamaţia cronică Influenţa alimentaţiei asupra inflamaţiei cronice Piramida alimentară anti-inflamatorie Întărirea imunităţii Tulburările sistemului imunitar Alergiile Rinita alergică Anafilaxia Alergiile medicamentoase Boala serului Rejecţia de transplant Boala gazdă contra grefei Sindromul de sensibilizare la factori multipli de mediu Boli de deficienţă imunitară (Imunodeficienţele)

Upload: marin-gh-ciobanu

Post on 09-Aug-2015

518 views

Category:

Documents


16 download

DESCRIPTION

Vol 4 Sanatatea adultului, capitolele Imunitatea, alergiile si bolile infectioase.

TRANSCRIPT

Page 1: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

1

Vol. 4

Sistemul imunitar și Alergiile. Bolile infecţioase

SISTEMUL IMUNITAR

Componentele sistemului imunitar Cum acţionează sistemul imunitarEtapele recţiei imunitareClasificarea imunităţii

Înnăscută Mediatorii chimiciInterferoniiLupta împotriva infecţiilor virale

Dobândită Natural: pasivă - de la mamă

activă - prin infecțiiArtificial: pasivă - prin transfer de anticorpi

Imunoglobulinele activă - vaccinurile

Scăderea imunităţiiInflamaţia Inflamaţia cronică

Influența alimentației asupra inflamației cronice Piramida alimentară anti-inflamatorie

Întărirea imunităţiiTulburările sistemului imunitar Alergiile Rinita alergică Anafilaxia Alergiile medicamentoase Boala serului Rejecția de transplant Boala gazdă contra grefei Sindromul de sensibilizare la factori multipli de mediu Boli de deficienţă imunitară (Imunodeficienţele) Deficitul selectiv de imunoglobulină A Boli prin supraproducţia de imunoglobuline Amiloidoza Boli autoimunitareSistemul imunitar şi cancerul

Page 2: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

2

Sistemul imunitar este format din mai multe organe, ţesuturi şi molecule care apără organismul de substanţele străine. Răspunsul imunitar este modul cum acţionează, iar imunitatea este protecţia organismului împotriva bolilor infecţioase.

Sistemul imunitar recunoaşte şi diferenţieză ceea ce este străin de ceea ce aparţine corpului. Dacă din greşeală sistemul imunitar identifică drept fiind străine propriile celule sau ţesuturi, atunci le atacă şi rezultă o tulburare autoimunitară.

Principalul rol al sistemului imunitar este de a-ţi apăra corpul de microorganismele patogene. Dacă nu ai avea un sistem imunitar eficace, simpla periere a dinţilor ar introduce suficienţi microbi în sânge, cu efect mortal.

Componentele sistemului imunitar

Sistemul imunitar este format din următoarele organe: - Vasele limfatice conţin limfă pe care o transportă de la ţesuturi în sânge. Capilarele

limfatice absorb lichide din ţesuturi; lichidul devine limfă.- Ganglionii limfatici sunt protuberanţe de-a lungul reţelei limfatice care filtrează limfa;

conţin limfocite care răspund la infecţii, reacţii alergice, cancere. - Timusul depozitează limfocite; este situat sub stern, la nivelul coastei a 2-a. Are rol în

activarea sistemului imunitar, diferenţiază globulele albe şi produce hormoni care stimuleaza sistemul imunitar. Maturează celulele T din măduva osoasă pe care le eliberează în sânge. După vârsta de 40 de ani ţesutul limfatic din timus este înlocuit cu grăsime.

-Splina conţine leucocite. Este cel mai mare organ limfoid. - Amigdalele, vegetaţiile adenoide şi apendicele formate din ţesut limfoid, acţionează ca

bariere contra microorganismelor.- Măduva osoasă produce globule albe cu rol în reacţia imunitară.- Pielea şi mucoasele oferă bariere de apărare fizice şi chimice; ele conţin globule albe și

proteine cu rol imunitar (imunoglobuline) pe care le eliberează în timpul unei reacţii inflamatorii sau alergice.

- Ficatul este stimulat în răspunsul imunitar şi eliberează cantităţi mari de proteine, cu rol în procesul inflamator.

Fig. Principalele componente ale sistemului imunitar

Page 3: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

3

Cum acţionează sistemul imunitar

Sistemul imunitar poate recunoaşte milioane de diferite microorganisme care intră în corp sau trăiesc pe piele. Unele dintre acestea sunt nepericuloase (floră saprofită) iar altele dăunătoare (patogene). Altele pot avea efect mixt.

Pentru a produce boala, microbii patogeni care intră în corp trebuie să se înmulţească foarte mult înainte de a fi distruşi de sistemul imunitar. Rezultatul luptei dintre microbii patogeni şi sistemul imunitar determină dacă rămâi sănătos sau te îmbolnăveşti.

Sistemul imunitar poate ataca microorganismele patogene la mai multe nivele în interiorul sau în afara celulelor; această flexibilitate a reacţiei imunitare este una dintre condiţiile de succes.

Unele mecanisme de apărare sunt înnăscute, altele sunt dobândite pe măsură ce corpul întâlneşte microorganisme specifice şi răspunde le ele.

Etapele recţiei imunitare.

Reacţia imunitară constă dintr-o succesiune de reacţii.Se pot deosebi 3 etape:

1. prima încercare de a limita intrarea în corp;2. intervenţia sistemului de rezistență naturală, înnăscută;3. formarea unui sistem de apărare imunitară împotriva atacurilor repetate.

Fig. Etapele activitaţii sisemului imunitarSursa: en.wikipedia.org.

Limitarea intrării microbilor în organism. Corpul are numeroase baricade de apărare pentru a preveni microorganismele dăunătoare să pătrundă în el, ori dacă au pătruns, să le distrugă.

- Pielea este prima linie de apărare împotriva infecţiei. Cât timp rămâne intactă, este o barieră prin care microorganismele nu pot trece. Dacă însă pielea are o tăietură sau rană,

Page 4: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

4

substanţele străine trec uşor în sânge şi se răspândesc în corp. Sebumul din piele şi transpiraţia distrug unii microbi, iar în gură, saliva are o acţiune asemănătoare.

Pe piele şi mucoase se găsesc numeroşi microbi, unii nevătămători iar alţii necesari pentru buna funcţionare a corpului. Bacteriile intestinale de exemplu ajută digestia alimentelor, iar unele bacterii de pe piele protejează împotriva invaziei altor microbi patogeni. Din acest motiv săpunurile antibacteriene, detergenţii puternici, spălăturile vaginale şi tratamentul prelungit cu antibiotice puternice, pot tulbura echilibrul fragil al florei bacteriene de pe piele şi mucoase. Prea multă curăţenie nu este totdeauna bună.

Pielea nu oferă însă o protecţie perfectă. Deschiderile ei, anume gura, nasul, ochii, urechile, tubul digestiv, tractul urinar şi genital sunt puncte mai slabe prin care microbii patogeni pătrund în organism. La aceste nivele organismul foloseşte diferite mijloace de apărare.

Aceste deschideri sunt tapetate cu mucus şi alte lichide ca lacrimi, ceară, care spală sau blochează agenţii străini. Conjunctiva este umezită de lacrimi cu proprietăţi antibacteriene, iar substanţele străine sunt înlăturate de mişcarea pleoapelor.

Acţiunea de apărare a pielii şi mucoaselor este ajutată de efectul febrei. Temperatura crescută a corpului creşte reacţiile imunitare şi micşorează puterea de multiplicare a germenilor, iar pe alţii, ca cei de gonoree şi sifilis, îi poate ucide.

- Căile respiratorii, începând cu nasul, opresc multe substanţe invadante. Părul din nas şi mucusul membranelor care căptuşeşte căile respiratorii, opresc microbii, iar cilii vibratili îi mătură în afară. Tusea şi strănutul îi elimină de asemenea.

- În tubul digestiv acizii stomacului şi bacteriile nepatogene din intestin atacă microorganismele dăunătoare. Unele bacterii ca H. pylori se dezvoltă totuşi în mediu acid deoarece secretă o enzimă care inactivează acidul gastric din jur, favorizând apariţia gastritei şi a ulcerului peptic. Dacă stomacul nu produce suficient acid, microbii care-l invadează se pot multiplica acolo şi infectează alte părţi din corp.

- Vaginul conţine de asemenea o floră bacteriană care luptă împotriva bolilor.

Clasificarea imunităţii Imunitatea poate fi:

înnăscută dobândită

natural: pasivă - de la mamă activă - prin infecții

artificial: pasivă - prin transfer de anticorpi activă - prin vaccinare.

Imunitatea înnăscută, naturală, cu care te naşti, este următoarea linie de apărare, după cea oferită de piele şi mucoase. Sistemul imunitar natural este alcătuit din piele, mucoase, secreţii ca saliva, lacrimile, celule fagocitare (macrofage) şi celule ucigaşe.

Sistemul imunitar înnăscut se opune invaziei agenților patogeni printr-o reacţie inflamatorie imediată, nespecifică, şi activează apoi sistemul imunitar dobândit. Sistemul imunitar înnăscut marchează microbii pentru a fi distruşi, îi digeră şi semnalizează sistemul imunitar dobândit pentru a acţiona.

Page 5: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

5

Sistemul imunitar înnăscut foloseşte celulele fagocite (care căptuşesc celulele epiteliale). Fagocitele includ celulele neutrofile, macrofage şi dendritice care înconjoară şi distrug substanţele patogene.

Localizarea celulelor fagocite:Neutrofile Sânge şi toate ţesuturileMonocite SângeMacrofage din ţesuturi Toate ţesuturile, inclusiv splină, ganglioni limfatici, măduva osoasă.Celulele Kupffer FicatMacrofage alveolare PlămâniMicroglii(dendrite) Sistemul nervoos central.

Fig. Celulă macrofagă atacă microbii.Sursa: uic.edu

Limite: este mai puţin specific decât sistemul imunitar dobândit şi declanşează o apărare generalizată eficace pentru unii microbi, dar mai puţin eficace pentru alţii. În plus nu are memoria inamicului pe care l-a distrus, aşa cum are imunitatea dobândită.

După digerarea microbului patogen, rezultă un lanţ de reacţii chimice prin care se eliberează mesageri chimici, cu rol important în reacţia inflamatorie, ca cea febrilă.

Page 6: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

6

Fig. Eliberarea mesagerilor chimici (citochinelor) în reacția inflamatorie.Sursa: Mental health gov.Legenda:

1. Glanda hipofiză2. Hormoni care stimulează glanda corticosuprarenală3. Agenți stresori4. Citochine din SNC5. Hipotalamus6. Sistemul nervos periferic7. Sistemul nervos simpatic (adrenergic)8. Nervul vag9. Citochine (proteine mesagere)10. Hormoni glucocorticoizi11. Glanda suprarenală12. Hormoni care stimulează glanda medulosuprarenală

În chenar: A. Sistemul imunitara. Timusulb. Celule imunitarec. Splinad. Ganglion limfatice. Măduva osoasă.

Imunitatea înăscută are şi o formă umorală formată din mediatori chimici.

Tabel Mediatorii chimici din imunitatea naturalăMediatorul DescriereaMediatori de suprafaţă - lizozime (din lacrimi, salivă, secreţii nazale şi transpiraţie)

- secreţii acide (sebum din piele, acid clorhidric din stomac) previn creşterea microbiană şi ucid microbii.- mucusul de pe mucoase înconjoară microorganismele până când sunt distruse.

Histamină - secretată de mastocite ş.a. produce vasodilataţie, creşte permeabilitatea capilarelor, stimulează secreţia de lacrimi şi mucus, contractă stomacul şi bronhiile.

Kinine - proteine din plasmă care produc vasodilataţie, cresc permeabilitatea capilară şi

Page 7: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

7

stimulează receptorii de durere.Interferoni - proteine produse de cele mai multe celule; au efect împotriva infecţiei virale şi a

unor forme de cancer.Complement - proteine plasmatice care cresc permeabilitatea vasculară, secreţia de histamină,

lizează celulele, favorizează fagocitoza.Prostaglandine Grup de lipide produse de celulele mastocite care relaxează muşchii netezi, produc

vasodilataţie, cresc permeabilitatea capilară şi stimulează receptorii de durere.Leucotriene Alt grup de lipide produse de mastocite; produc contracţia muşchilor netezi şi cresc

permeabilitatea capilară.Pirogeni Stimulează reacţia febrilă.

Unii dintre aceşti mediatori chimici, de ex. interferonii, sunt folosiţi ca medicamente.

Interferonii –se ataşează de suprafaţa celulelor vecine celor atacate de virus, pe care le stimulează pentru a produce proteine antivirale care opresc multiplicarea virală. Unii interferoni acţionează împotriva multor virusuri diferite. Deoarece unele cancere sunt produse de virusuri, interferonii pot juca un rol în controlul cancerului.

Fig. Interferonul uman Alpha 2bSursa:ncbi.nlm.nih.gov

Interferonii sunt produşi în prezent prin inginerie genetică şi folosiţi împreună cu alte tratamente în unele infecţii virale, ca hepatita C, negii genitali produşi de virusul herpes şi cancere, de ex. melanomul și sarcomul Kaposi la pacienţii cu SIDA.

Lupta împotriva infecţiilor virale

Virusul nu poate supravieţui sau înmulţi decât în interiorul unei celule vii. Virusurile din sânge sunt atacate de anticorpii produşi de celulele albe, ca şi bacteriile şi le oferă o protecţie locală de scurtă durată. Virusurile care nu sunt distruse de anticorpi, se ataşează de membrana celulei și intră în celule. În interiorul celulei infectate, părţi din virus rămân inactive sau se multiplică.

Celulele infectate de virus pot avea un alt mecanism de apărare, prin sinucidere, numit moartea programată a celulei (apoptoză). Celula invadată de virus se autodistruge iar virusul din interior nu se mai poate multiplica şi răspândi la alte celule. Unele virusuri au învăţat însă să evite sinuciderea programată a celulei şi să-şi prelungească viaţa.

Page 8: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

8

Imunitatea dobândită

Imunitatea dobândită se dezvoltă cu participarea limfocitelor, după ce corpul a fost expus la anumiţi antigeni.

Fig. Limfocit scanat la microscop electronicSursa: Wikipedia

Sistemul imunitar uman poate recunoaşte circa 100 miliarde de antigeni diferiţi, aflaţi pe suprafaţa fagocitelor. Când un microb invadează corpul, anumite celule T din timus sunt activate şi multiplicate în interval de câteva zile. Ele se organizează în grupe cu sarcini specifice; unele distrug celulele infectate, altele stimulează limfocitele să se înmulţească, iar altele să-şi amintească antigenul declanşant.

Celulele B din măduva osoasă recunosc antigenii și toxinele secretate de microbii patogeni; ele produc anticorpi, adică proteine specifice care se ataşează microbilor, împiedicându-i să intre în celule sănătoase.

Creşterea enormă a limfocitelor T şi B în prezenţa unei infecţii, o poţi simţi prin mărirea ganglionilor la nivelul gâtului, axilelor ş.a.

Page 9: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

9

Fig. Ganglioni cervicali măriţiSursa:discussionfacts.blogspot.com

Unele limfocite sensibilizate rămân în ganglionii limfatici ca celule cu memorie, care în cazul că acelaşi antigen invadează corpul mai târziu, declanșează răspunsul imunitar de apărare. Astfel dacă ai avut o boală infecţioasă, poți să nu te mai îmbolnăveşti când eşti expus data următoare la acelaşi microb.

Antigenii sunt substanţe străine care se leagă de anticorpii specifici şi induc un răspuns imunitar. Antigenul poate fi distrus, inactivat sau sensibilizat la atacul fagocitelor.

Anticorpii sunt proteine (imunoglobuline sau globuline imunitare) produse de limfocite, în răspuns la antigeni specifici.

Fig. Antigen conectat cu un anticorp specific, asemenea unui lacăt cu cheia sa.Sursa: Wikipedia

Legenda:1. Antigeni2. Antigen 3. Locul de atașare al antigenului4. Anticorp (Imunoglobulină)

Imunoglobulinele sunt produse de sânge, administrate intravenos, extrase din plasma a peste 1.000 de donatori, care conțin ca anticorpi imunoglobulină (IgG).

Sunt 4 clase de imunoglobuline: Ig M - importante în răspunsul imunitar primar la antigen.Ig G sunt cele mai răspândite şi se produc după expunerea ulterioară la antigen. Ig A se găseşte în secreţii şi protejeză mucoasele. Ig E intervin în reacţiile alergice şi apărarea împotriva paraziţilor.Ig D intervin în recunoaşterea antigenului de către limfocitele B.

Folosirea imunoglobulinelor

Page 10: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

10

Se folosesc în tratamentul deficiențelor imunitare, congenitale, boli asociate cu un nivel scăzut de anticorpi, de exemplu: agamaglobulinemia, boli inflamatorii și autoimunitare ca dermatomiozita și în infecții acute ca boala Kawasaki și sindromul Guillain – Barré.

Tratamentul caută să mențină un nivel suficient de anticorpi pentru a preveni infecțiile, oferindu-i o imunitate pasivă.

Imunitatea activă

Imunitatea activă apare când persoana a fost expusă la un antigen şi produce anticorpi drept răspuns, în cursul unei boli sau după vaccinare.

Vaccinurile

Vaccinul conţine microorganisme omorîte sau cu virulență atenuată, ori antigene extrase din microorganisme. Introdus în organismul uman vaccinul determină formarea de anticorpi specifici care la pătrunderea microorganismelor patogene în organism, le vor bloca acțiunea vătămătoare.

Fig. Schiţa acţiunii vaccinului

Sursa: worldofbiology09.wikispaces.com

Vaccinul acţionează prin stmularea sistemului imunitar de a produce anticorpi înpotriva unui antigen specific, care constitue un vaccin specific.

Anticorpii ajută în lupta împotriva bolii. Aceasta este un exemplu de imunitate dobândită.

După vaccinare, apar celule cu memorie care, în contact cu agentul patogen corespunzător vaccinului administrat anterior, vor declanșa formarea rapidă de anticorpi specifici.

Cele mai multe vaccinuri nu blochează pătrunderea agenților patogeni în corp. Ele asigură însă că sistemul imunitar îi blochează rapid şi îi împiedică să te îmbolnăvească.

Tabel Vaccinuri folosite la adult

Boala Agentul infecţios Cine sunt vaccinaţiVaricela Virusul varicela zona zoster În afara copiilor, adulţii care nu au fost vaccinaţi sau care

nu au avut boalaCancerul de col uterin, Virusul papilomatos uman Fete preadolescente ( și băieți), femei active sexual

Page 11: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

11

negi genitaliHepatita A Virusul hepatita A Aduţii cu risc de expunere la hepatita A Hepatita B Virusul hepatitei B Adulţi cu risc crescut de hepatită BInfluenza A şi B Virusul gripal (influenza) Adulţi peste 50 de ani şi cei cu sistemul imunitar deficitarZona zoster Virusul varicela zona zoster Adulţi peste 60 de aniTetanos Clostridium tetani Adulţii necesită revaccinare la fiecare 10 ani

Nu există încă vaccinuri pentru malarie, hepatita C sau HIV/SIDA.Vaccinările se fac după un anumit calendar, pentru a asigura continuitatea imunitarităţii

dobândite.

Sunt mai multe feluri de vaccinuri:

- Vaccinuri vii, atenuate. Conţin un microb viu care a fost slăbit aşa încât nu mai poate provoca boala. Vaccinul atenuat produce un puternic răspuns imunitar şi conferă imunitate pentru restul vieţii, după una sau două doze.

Dezavantaje: patogenul din vaccinul atenuat se poate transforma şi recăpăta puterea de a provoca boala. Din acest motiv persoane cu cancer sau infectaţi cu HIV nu sunt vaccinaţi cu asemenea vaccinuri. Vaccinurile vii, atenuate, trebuiesc păstrate în frigider. Exemple: contra gripei (pe cale nazală), parotiditei epidemice, poliomielitei (pe cale bucală) ş.a.

- Vaccinuri inactivate sau ucise sunt cele mai frecvente în prezent. Distrugerea se face prin căldură, substanţe chimice sau iradiere. Odată inactivate, aceste vaccinuri nu mai pot reveni la forma virulentă şi nu necesită păstrarea în frigider.

Dezavantajul este că nu sunt foarte puternice şi pentru menţinerea imunităţii necesită injecţii repetate. De ex. vaccinul antigripal, antipolio, antihepatita A, antirabic, BCG, anti-rubeolic, antiparoditita epidemică.

- Particule de vaccin. Asemenea vaccinuri folosesc doar părţi din microb, numiţi antigeni, pentru a stimula sistemul imunitar. Asemenea vaccinuri tind să aibă mai puţine efecte dăunătoare; de ex. antihepatitei B, contra virusului papilomatos uman.

- Vaccinuri toxoide. Conţin toxine inactivate numite toxoizi care stimulează producerea de anticorpi şi pot bloca intrarea toxinelor în celule, de ex. cele antidifteric şi antitetanus.

-Vaccinuri conjugate. Au un efect imunogenetic crescut; de ex. antipneumococ, antimeningococ.

- Vaccinuri recombinante. Produse prin tehnologie de inginerie genetică. De ex. antihepatita B, antivirusului papilomatos uman (HPV).

- Vaccinuri ADN. Acidul nucleic este manipulat genetic pentru a produce un răspuns imunogenetic amplu antimicrobian, antivirotic, antiparazitar și antitumoral. Sunt promițătoare, dar încă în stadiu experimental în prezent (5-1-2013).

Virusuri hibride. Dacă 2 sau chiar 3 virusuri diferite de la gazde diferite, cum ar fi omul, păsările şi porcinele ajung în aceeaşi celulă, se formează un virus hibrid cu antigeni complet noi. Acesta se poate răspândi la oameni care conferă o rexistenţă mică sau nulă la forma nouă şi poate

Page 12: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

12

provoca o pandemie. Exemple: gripa asiatică, gripa Hong-Kong, SARS, gripa aviară şi gripa porcină.

Vaccinuri noi: - vaccinuri împotriva gripei aviare şi al gripei porcine, - vaccinul contra virusului papilomatos uman (HPV); oferă protecţie la 4 din tulpinele

cele mai frecvent întâlnite în cancerul de col uterin şi de negi genitali. În condiţii ideale trebuiesc vaccinate fetele, înainte de a deveni active sexual (de la vârsta de 9 ani). Cum însă nici un vaccin nu oferă protecţie 100%, femeile trebuie să continue să aibe examen Papanicolau regulat pentru depistarea precoce (screening) a cancerului de col uterin.

Imunitatea de grup. Dacă eşti vaccinat, sistemul tău imunitar este activat şi eviţi să devii contagios,

micşorând riscul de a infecta pe alţii. Când ceilalţi din jur au fost vaccinaţi poţi în schimb fi protejat de infecţie. Vaccinul protejează astfel pe fiecare din comunitate, iar cei nevaccinaţi, au risc mai mic de a se îmbolnăvii. Dacă însă numeroase persoane evită vaccinarea, întreaga comunitate este supusă riscului de îmbolnăvire. Boli care înainte erau sub control, pot reveni.

Riscurile vaccinurilor

Reacții la vaccin:- locale: durere, edem și roșeață la locul injecției; sunt de obicei ușoare și trecătoare;- generale: febră, indispoziție și cefalee nespecifice; - pot să nu aibă legătură cu vaccinul.

În ciuda beneficiilor cunoscute, unele vaccinuri conferă foarte rar unele riscuri. O reacţie gravă, de exemplu la triplu vaccin (difterie, tetanus, tuse convulsivă sau DTP), se produce la mai puţin de 1 milion. Incidenţa convulsiilor repetate şi a leziunilor permanente de creier după vaccinarea DTP este atât de rară, încât e greu să se spună dacă vaccinul a fost implicat.

Opoziția la vaccinare, a existat de la primele vaccinări. Disputele s-au ivit mai ales asupra eficienței și siguranței vaccinărilor. Unii critici spun că vaccinurile sunt ineficace împotriva bolilor, că nu sunt studiate suficient, sau se asociază cu riscuri numeroase și grave.

Beneficiile de prevenire a suferinței și a decesului din boli infecțioase grave, depășesc însă cu mult riscul efectelor adverse după vaccinare.

Tabel Eficienţa vaccinărilor ilustrată prin scăderea numărului de cazuri raportate înSUA înainte şi după introducerea vacinării.

Page 13: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

13

Sursa: Dr. Alin Popescu în medlive.ro

În prezent, există 26 de boli infecțioase care pot fi prevenite prin vaccinare.

Vaccinarea antigripală se recomandă la cei de peste 50 de ani, cei cu boli cronice, cu sistemul imunitar slăbit, gravidele după luna a 3-a în sezonul gripal şi personalul medical care vine în contact cu oricine are risc de gripă. Gripa nu este doar o răceală puternică, ci o boala infecţioasă a plămânilor care poate duce la pneumonie şi uneori la deces.

Fig. Virusul gripal mărit de aprox. 100.000 ori.Sursa: Wikipedia

Vaccinul antigripal este schimbat la nevoie în fiecare an deoarece virusul gripal se transformă (mutaţie) pe măsură ce se divide. Prin aceste mutaţii sistemul imunitar nu-l mai recunoaşte ca fiind acelaşi virus cu care persoana s-a îmbolnăvit anul trecut. Virusul gripal mutat (transformat) poate infecta din nou aceeaşi populaţie. În fiecare an autorităţile de protecţie a populaţiei, de ex. Institutul Cantacuzino din Bucureşti, reevaluează 3 grupe de vaccin gripal din aria respectivă şi, dacă e nevoie, schimbă formula vaccinului. În unii ani formula noului vaccin nu este tot aşa de corectă ca în alţii, iar vaccinul nu protejează tot aşa de bine, încât mai multe persoane vaccinate se pot îmbolnăvi de gripă.

Imunitatea pasivă

Page 14: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

14

Imunitatea pasivă se produce când persoana primeşte anticorpii unei alte persoane împotriva unei boli, care îl protejează temporar, fără a induce un răspuns imunitar şi în consecinţă o imunitate permanentă. De exemplu, nou-născuţii primesc anticorpi de la mamă în timpul sarcinii, iar în primele luni de viaţă sunt protejaţi împotriva diverselor boli pe care le-a avut mama. Anticorpi adiţionali sunt transmişi la sugar prin laptele de sân. Nivelul anticorpilor scade treptat, iar copilul trebuie expus la antigeni pentru a-şi dezvolta proprii săi anticorpi, care îi vor oferi imunitate permanentă.

Fig. Contribuția mamei prin imunoglobuline la imunitatea copilului.Sursa: vol 1, Mama și Pruncul, Ed. 3-a, pag. 281

Scăderea imunităţii, apare când unul sau mai multe componente ale sistemului imunitar sunt inactive.

Tabel Factori care contribuie la scăderea imunității:

Categorie Exemple Imunodeficiențe moștenite (congenitale) Pierderea timusului la vârstă fragedă, prin mutații genetice.Medicamente sau tratamente Corticosteroizi, azathioprine, chemoterapie, radioterapie,

extirparea chirurgicală a timusului în copilărie.Boli care afectează direct sistemul imunitar SIDA, deficit de imonoglobulină G.Alte boli generale Insuficiență hepatică sau ciroză; diabet grav sau prelungit;

unele cancere, alcoolism, obezitate.Vârsta Noi născuții; vârstnicii; reacțiile imunitare încep să scadă în

jurul vârstei de 50 de ani. Vârstnicii au un risc mai mare de a deceda de gripă, în parte datorită scăderii imunității.

Malnutriția Diete sărace în proteine sau deficitare în substanțe nutritive ca fier, zinc, seleniu, cupru, vitamine A, C, E, B6 și acid folic (vitamina B9).

Stresul Stresul poate face o persoană vulnerabilă la infecții virale, datorită slăbirii sistemului imunitar.

Efectul stresului asupra imuniăţii:- stresul social măreşte nivelul inflamaţiei, în special la persoanele mai sensibile la respigerea socială; - stresul fizic;- izolarea poate suprima funcţia imunitară;

Page 15: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

15

- stresul emoţional intervine în numeroase boli, ca tulburări de stomac, erupţie urticariană, boli de inimă;- stresul cronic, ca cel produs de relaţii tensionate cu familia, colegi, prieteni sau cerinţele slujbei, afectează funcţia imunitară.

Efectul nutriţiei asupra imunităţii:

- Sistemul imunitar necesită o hrană bună, regulată; oamenii săraci şi malnutriţi sunt mai vulnerabili la boli infecţioase;- hrana deficitară în proteine scade numărul şi funcţia celulelor fagocitare şi a producerii de anticorpi;- bătrânii suferă frecvent de malnutriţia microelementelor, datorită deficitului unor vitamine esenţiale şi substanţe minerale, de ex. potasiu, magneziu, sodiu, calciu şi fier;- persoanele cu nivel scăzut de seleniu în corp au un risc mai mare de cancer de vezică urinară, sân, colon, rect, plămâni, prostată;- deficitul de vit.A scade imunitatea şi creşte riscul de boli infecţioase;- deficitul de vit.B6 scade reacţia imunitară şi este corectată prin suplimentarea cu doze moderate; dozele mari nu produc însă beneficii în plus şi pot chiar favoriza creşterea tumorilor;- efectul favorabil al vit.C asupra sistemului imunitar pare asociat cu celelalte substanţe nutritive şi nu prin ea însăşi;- vit.D are efect favorabil asupra evoluţiei tuberculozei prin expunerea la lumina solară, dar o acţiune asemănătoare asupra altor boli nu este sigură;- zincul deficitar în organism scade funcţia celulelor imunitare. O doză mică de zinc (15-25 mg/zi) este necesară, dar prea mult zinc poate inhiba funcţia sistemului imunitar.

Acţiunea pantelor medicinale asupra sistemului imunitarUnele preparate din plante modifică funcţia sistemului imunitar, deşi nu sunt dovezi

riguros ştiinţifice care să arate că ele întăresc imunitatea şi protejează mai bine împotriva infecţiei şi bolilor. Aceasta nu înseamnă că trebuie să eviţi folosirea plantelor medicinale. Fitoterapia are o bogată tradiţie în ţara noastră şi aceasta trebuie respectată cu prudenţă.

Exemple de plante medicinale cu efect asupra sistemului imunitar:- legume şi fructe proaspete:

- bogate în caroten, de culoare roşie (roşii, morcovi, dovleac), verde (spanac, ţelină, brocoli, salată) sau portocalii (caise, piersici,cireşi, struguri negri, prune, pepene galben, mango);

- bogate în vitamina C: fructe roşii (fragi, coacăze, vişine), citrice şi legume cu frunze verzi;

- bogate in vitamina E: piersici şi pere;- grupul de soia, năut şi linte, cu acţiune anti-inflamatorie;- grupul lămâi, struguri, varză, conopidă şi fructe exotice cu acţiune detoxifiantă;- grupul usturoi, ceapă şi arpagic, neutralizează anumite substanţe toxice;- grupul morcovi, roşii, ţelină, brocoli şi castraveţi au acţiune anti-cancerigenă;- alimente bogate în fibre vegetale;

- rădăcina de astragalus;- rădăcina de licorice;- scorţişoară;- gin seng;

Page 16: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

16

- probioticele; sunt culturi de bacterii vii din alimente fermentate, ca iaurt, kefir, lapte bătut şi brânză;- prebioticele, glucide care hrănesc bacteriile favorabile din intestin; se găsesc în alimente ca grâu, banane, miere, ceapă,usturoi, anghinarie şi praz.

Inflamaţia

Inflamaţia este un mecanism prin care sistemul imunitar răspunde la infecţie, arsuri, substanţe chimice şi traumatisme.

Dacă un microorganism pătrunde în sânge, unele leucocite eliberează substanţe chimice (histamină, bradikinină şi serotonină) care dilată vasele de sânge şi creşte fluxul de sânge local.

Globulele albe cu funcție fagocitară sunt atrase la locul infecţiei, înconjoară microbii şi îi distrug. După aceea fagocitele mor şi rezidurile acumulate formează puroiul. Un alt tip de fagocite curăţă apoi rezidurile inflamaţiei. Acest mecanism imunitar natural este numit reacţie inflamatorie.

Reacţia inflamatorie poate fi acută, ca într-o infecţie sau traumatism, sau cronică, de ex. în infecţiile prelungite de intensitate scăzută şi boli autoimunitare.

Inflamaţia acută poate fi localizată sau generalizată.

Inflamaţia locală se manifestă prin roşeaţă, căldură, durere, edem,de ex. într-o infecţie bacteriană minoră. Bacteriile lezează ţesuturile din jur şi provoacă eliberarea şi activarea de mediatori chimici ca histamină, complement, kinine, prostaglandine ş.a.

Semnele neplăcute pe care le simţi datorită inflamaţiei locale arată reacţia organismului la infecţie. Dacă însă reacţia inflamatorie se prelungeşte sau se generalizează, organismul suferă.

Inflamaţia generalizată se manifestă, în afara simptomelor locale la locul inflamaţiei, prin creşterea de leucocite, care ajută fagocitoza şi de substanţe pirogene care stimulează febra. La rândul ei febra activează sistemul imunitar.

În inflamaţiile generalizate grave, creşterea permeabilităţii vaselor capilare produce pierderea unei cantităţi mari de lichid din sânge în ţesuturi, cu scăderea volumului de sânge care poate provoca şoc, de ex. şocul septic.

Inflamaţia cronică

Inflamaţia cronică debutează lent şi persistă îndelungat.

Page 17: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

17

Fig. Inflamația acută și cea cronicăSursa: CDC. Gov.

Legenda: A. Reacția imunitară B. Homeostazia de bază

a. Faza acută b. Faza cronică

5. Agent inorganic1. Microb (Antigen) 6. Stres oxidativ2. Inflamație acută 7. Rezistență la insulină3. Apărarea imunitară 8. Inflamație cronică4. Vindecarea bolii 9. Tulburare de metabolismc. Răspuns antiinfecțios, acut şi continuarea bolii

d. Răspuns neinfecțios, cronic.

Inflamaţia cronică de intensitate scăzută se manifestă printre altele prin creşterea uşoară a unor proteine inflamatorii din sânge, de ex. proteina reactivă C (CRP).

Tabel Comparație între inflamația acută și cronică

Inflamația Acută CronicăAgentul cauzal Microorganisme patogene, țesuturi lezate Inflamația acută

corpi străini persistenți, reacții autoimunitare

Început Imediat Întârziat Durata Câteva zile Pănă la câteva luni sau ani Reacția organismului Mod natural de apărare al organismului

împotriva bolii și a leziunilorSistemul imunitar nu mai protejează organismul și începe chiar să-l distrugă treptat. Devine rădăcina multor boli degenerative.

Evoluție Vindecare, formare de abces, inflamație cronică

Distrugere a țesutului, fibroză, necroză (moartea țesutului)

În prezent se consideră că mecanismele inflamatorii de intensitate scăzute intervin în provocarea unor boli cronice grave, de ex.:

- bolile cardiovasculare,- accidentele vasculare cerebrale,- diabet de tip 2,- sindromul metabolic, - boala pulmonară obstructivă cronică,- cancerul de colon şi rect, - artrita reumatoidă, - neuropatia periferică,

Page 18: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

18

- boala Alzheimer.Alte boli cronice asociate cu inflamaţia cronică și cu un nivel crescut de markeri pro-

inflamatorii sunt: fibromialgia, lupusul, psoriazisul, astmul bronșic, peridontoza, osteoporoza, scăderea masei musculare la vârstnici, degenerescența maculară, boala Parkinson ș. a.

Factorii care influențează inflamația cronică sunt: moștenirea genetică, alimentația, stresul și expunerea la toxinele din jur.

Factori alimentari şi stil de viaţă asociaţi cu inflamaţia cronică:Cresc inflamaţia:

Acizii graşi trans.Acizii graşi saturaţi.Alimente cu index glicemic mare.Excesul de alcool.Fumatul.Aactivitatea fizică excesivă.

Scad inflamaţia:Acizii graşi omega-3.Alimentaţia scăzută în colesterol.Alimente cu index glicemic scăzut.Fibra alimentară.Alimente bogate în arginină (peşte, nuci).Consum moderat de alcool.Activitatea fizică.

Ceea ce iei din farfurie poate crea condiții favorabile inflamației și favoriza unele boli metabolice și cardio vasculare.

Fig. Alimente antiinflamatoriiSursa: Stake în livestrong.com

Sugestii pentru a scădea inflamația cronică:- Consumă o varietate de alimente colorate diferit, pentru a furniza substanțe nutritive

și anti-inflamatorii. Zarzavaturile verzi, de ex., sunt bogate în magneziu, mineral scăzut la cei cu inlamație cronică.

- Evită alimentele procesate, ca biscuiți sau prăjituri și preferă pe cele naturale, ca mere și nuci,

Page 19: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

19

- Satură-te cu zarzavaturi și fructe, care conțin mii de compuși anti-oxidanți și anti-inflamatori cu rolul protector.

- Controlează caloriile, pentru a-ți meține o greutate optimă.- Alege glucidele sănătoase din cereale integrale, leguminoase, zarzavaturi și fructe

bogate în fibră și cu index glicemic scăzut. Carnea albă și dulciurile care produc o creștere rapidă în nivelul de zahăr din sânge, agravează inflamația.

- Consumă pește și scade restul proteinelor animale.- Include proteine vegetale ca fasole, mazăre, linte, soia și nuci.- Alege grăsimile sănătoase din uleiuri vegetale, în special cel de măsline extra virgin,

nuci și avocado.- Evită uleiurile și grăsimea trans din alimentele procesate şi grăsimea saturată din

cărnuri,- Crește consumul de acizi grași omega 3, din pește de apă rece, ca păstrăvi, din nuci și

semințe de in, ouă de la păsări și carne de la vite crescute cu iarbă.- Consumă mai multă fibră din cereale integrale, legume, nuci, zarzavaturi și fructe.- Consumă vin roșu cu moderație, dacă consumi. - Bea ceai verde, deoarece scade inflamația.- Tratează-te uneori cu ciocolată neagră, care conține anti-oxidanți.- Presară alimentele cu condimente din plante verzi, ghimbir, usturoi și șofran.

Page 20: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

20

Fig. Piramida alimentară antiinflamatorieDupă Andrew Weil

Legendă:

ApăAlege: Apă curată sau ceeace are cât mai multă apă (ceai, sucuri de fructe foarte diluate, apă carbogazoasă cu lămâie).Motive: apa este vitală pentru toate funcţiile organismului. ZarzavaturiCel puţin 3-4 porţii pe zi. O porţie este egală cu cu 2 căni (de câte 250 ml) de salată verde, 1/2 cană de zarzavaturi gătite sau nu).Alege: cele cu frunze verzi (spanac, collard green ( plantă asemănătoare verzei), napi, zarzavaturi crucifereoase, broccoli, varză, varză de Bruxelles, kale, bok choy şi conopidă), morcovi, sfeclă, ceapă, mazăre, dovleac, zarzavaturi de mare şi salată verde proaspătă spălată). Caută o mare varietate de culori, consumă-le proaspete sau gătite, organice când e posibil.

Page 21: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

21

Fig. Kale.Sursa: self.com

Fig. Bok choy.Sursa: washingtonyouthgarden.blogspot.com

Motive: Sunt bogate în flavonoizi şi carotenoizi ambii cu cu efect antioxidant şi antiinflamator.

Fructe3-4 porţii/zi ( o prţie este egală cu un fruct de mărime mijlocie, 1/2 cană de frecte tăiate,, 1/4 fructe uscate).Alege: Căpşuni, mure, coacăze, piersici, portocale, grapefruit roșii, struguri roşii, prune, cireşe, mere şi pere - toate cu o încărcatură glicemică mai scăzută/joasă decât fructele tropicale. Caută o mare varietate de culori, consumă-le proaspete în sezon sau congelate şi organice când e posibil.Motive: Sunt bogate în flavonoizi şi carotenoizi.

Cereale integrale şi sparte 3-5 porţii/zi ( o prţie este egală cu aprox. 1/2 cană de cereale gătite).Alege: orez brun, sălbatec sau indian (basmati), hrișcă, arpacaş, quinoa, ovăz tăiat mecanic, cereale integrale.

Page 22: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

22

Fig. Hrișcă.Sursa: taradininimamea.wordpress.com

Motive: Cerealele integrale sunt digerate încet, scăzând frecvenţa creşterilor bruşte a zahărului din sânge care favorizează inflamaţia. Grăunţele integrale înseamnă cele intacte sau sparte în câteva bucăţi mari, nu pâinea din făină integrală sau alte produse făcute din făină.

Paste făinoase (al dente) 2-3 porţii/săptămână ( o porţie este egală cu aprox. 1/2 cană de pastă gătită). Alege: Paste organice, macaroane din orez cu fasole sau făină integrală. Motive: Pasta fiartă moderat (al dente) are un index glicemic mai scăzut decât cea fiartă îndelungat. Glucidele cu încărcătură glicemică joasă ar trebui să formeze majoritatea pentru a micşora creşterile bruşte în nivelul glucozei din sânge.

Fasole şi alte leguminoase 1-2 porţii/zi (o porţie este egală cu 1/2 cană de fasole gătită).Alege: Fasole neagră, năut, mazăre şi linte. Consumă-le gătite întregi sau piure.Motive: Sunte bogate în acid folic, magneziu, potesiu şi fibră solubilă.

Grăsimi sănătoase5-7- porţii /zi (o porţie este egală cu 1 linguriţă de ulei, 2 nuci, o lingură de seminţe de in

sau o felie mică de avocado).Alege: ulei de măsline extra virgin şi uleiuri de rapiţă, floarea soarelui şi șofran presate

mecanic, peşte de apă rece, ouă de la păsări de curte, soia. Alte surse: nuci autohtone, seminţe de cânepă şi de in măcinate proapăt.

Motive: conţin grăsimi mononesaturate sau omega-3.

Peşte şi fructe de mare2-6 porţii pe săpt. (o porţie conţine 120 g. de peşte sau fructe de mare).Alege: somon de ocean, hering, sardele, păstrav sau cod.Motive: Bogaşi în grăsimi omega-3, cu puternic efect antiinflamator. În lipsa lor, ia

suplimente de ulei de peşte cu 2-3 g. de EPA şi DHA pe zi.

Soia şi derivatele ei integrale1-2 porţii pe zi (o porţieeste egală cu 1/2 cană de tofu, o cană de lapte de soia sau o mână

de boabe de soia.Alege: Tofu, boabe sau lapte de soia integrale.Motive: conţin izoflavone cu efect antiioxidant şi protejează contra cancerului.

Page 23: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

23

Ciuperci medicinale chinezeştiConsumă cât pofteşti.Alege: ciuperci neagre chinezești (shiitake), enokidake, maitake, oyster mushrooms

gătite, niciodată crude.

Fig. Ciupercă neagră chinezească.Sursa: wikipedia.org

Fig. Ciuperci stridie, chinezești.Sursa: oregonlive.com

Motive: conţin comonente care intăresc sistemul imunitar.

Alte surse de proteine1-2 porţii pe săptămână ( o porţie este egală cu 30 g. de brânză, 1 ou, 100 g de carne de

pasăre fără piele).Alege: brânză şi iaurt de calitate, parţial degresate, ouă de la păsări de curte, pasăre fără

piele şi carne de vită hrănită cu iarbă.Motive: In genere, încearcă să scazi conumul de produse animale. Dacă mănânci pasăre,

alege pe cele crescute în aer liber şi înlătură pielea şi grăsimea asociată, ouă de la găini de curte sau hrănite cu seminţe de in. Consumă moderat produse lactate organice.

Plante şi condimente culinareCantităţi după poftă.Alege: ginger ţi usturoi, proaspăt sau uscat, ardei iute, busuioc, scorțișoară, rozmarin,

cimbru, șofran, praf de curry. Motive: folosite pentru a seazona alimentele; ginger şi turmeric sunt puternice

antiinflamatorii.

Page 24: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

24

Ceai

2-4- ceşti pe zi.Alege: ceai verde, alb, oolong.Motive: ceaiul conţine compuşi antiioxidanţi care scad inflamaţia.

Suplimente alimentareZilnic.Alege: multivitamine cu multiminerale care conţin vit. C, E, carotenoizi şi seleniu,

coenzima Q 10, 2-3 g. ulei de peşte, 2.000 UI vit. D3.Motive: ajută să completezi deficitul din hrană când nu poţi avea necesarul zilnic de

microelemente.

Vin roşuOpţional; nu mai mult de un pahar mic pt femei sau 2 pahare mici pt bărbaţi.Alege: Vin roşu organic.Motive: Are acativitate antioxidantă. Dacă nu obişnuieşti să bei, nu începe acum.

Dulciuri sănătoaseRareori, frugal, o bucată mică de câteva ori pe săptămână.Alege: fructe uscate neîndulcite, ciocolată neagră cu cel puţin 70 % cacao pură, şerbet de fructe.Motive: Ciocolata neagră conţine polifenoli cu efecte antiioxidante.

Evaluarea inflamației cronice se face prin proba de sensibilitate crescută a proteinei C reactivă ( CRP).

Valori de proteină C reactivă: scăzute: 1mg/dl; medii: 1-3 mg/dl; crescute: peste 3mg/dl.Nivele scăzute de CRP se întâlnesc la persoanele cu consum moderat de alcool, activitate

fizică intensă și consum bogat de cereale integrale, zarzavaturi, fructe și pește.Nivele crescute de CRP, sunt asociate cu obezitatea, fumatul, diabetul, boli cardio-

vasculare, accidente vascularc cerebrale și unele cancere,Prevenirea multor boli cronice necesită detectarea inflamației cronice și tratarea promptă

și eficace a cauzelor ei.

Cauze frecvente de inflamație cronică: - micoze, de ex. candida;- bacterii, de ex. H. Pylori;- virusuri: herpes, hepatita A, HIV;- intoxicație cu metale grele, de ex. mercur;- intoleranțe sau alergii alimentare nediagnosticate, de ex. lactoză, gluten, soia,

purumb;- igrasie în casă sau la locul de muncă.

Page 25: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

25

Tratamentul inflamației cronice este îndelungat și complex:- eradicarea agenților cauzali;- corectarea deficitelor alimentare;- suplimente, de ex. acizi grași omega-3;- activitatea fizică de intensitate scăzută; activitatea fizică epuizantă poate avea efect

contrariu: după o cursă maraton unii indici de inflamație cronică pot crește de 100 de ori;

- întărirea sistemului imunitar;- medicamente nesteroide antiinflamatorii, de ex. ibuprofen, naproxen, cu precauție,

datorită efectelor secundare: hemoragie gastro-intestinală ș.a.

Întărirea imunităţii

Sistemul imunitar poate fi întărit prin strategii de viaţă sănătoasă. Câteva exemple: - spală-ţi mâinile des şi găteşte igienic;- consumă proteine slabe, fructe, zarzavaturi, cereale integrale, ceai negru şi puţine grăsimi saturate;- ia zilnic vitamina D şi o multivitamină;- menţine zilnic o activitate fizică;- păstrează o greutate normală;- controlează-ţi tensiunea arterială (presiunea sanguină);- dormi suficient;- nu fuma;- dacă bei alcool, fă-o doar moderat: 1-2 păhărele de vin sau echivalent pentru bărbaţi şi 0-1 pentru femei;- rezervă-ţi 10 minute pe zi pentru resipraţii adânci, întinderi musculare şi meditaţie;- râzi şi fă efortul de a fi bine dispus; - consultă regulat medicul, chiar când eşti sănătos, pentru probe de screening, conform categoriei de vârstă, sex şi risc.

Reclamele produselor comerciale recomandate pentru întărirea sistemului imunitar trebuie privite cu scepticism.

Tulburările sistemului imunitar

Tulburările sistemului imunitar sunt inpărţite în alergii, tulburări de imunodeficiență şi boli autoimunitare.

ALERGIILE

Alergiile sunt tulburări de hipersensibilitate în care sistemul imunitar intact reacţionează exagerat printr-un răspuns inflamator puternic. Alergia este o reacţie exagerată a sistemului

Page 26: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

26

imunitar la o moleculă străină, relativ inofensivă. Reacţia imunitară este intensă, incluzând inflamaţie, roşeaţă şi edem.

Fazele unei reacţii alergice

Alergenul (polen, praf de insecte, virusuri, păr de animale) intră în corp prin inhalaţie, prin înghiţire (unele alimente), injecţie, înţepături de insecte sau în contact direct cu pielea sau ochii.

Sitemul imunitar recunoaşte substanţa ca fiind străină şi produce anticorpi (Ig E). Dacă în viitor alergenul intră din nou în corp, se ataşează de Ig E de pe mastocite şi bazofile, iar acestea eliberează granule mici cu substanţe inflamatorii care produc edem, mâncărime şi roşeaţă.

Fig. Schema unei reacţii alergice Sursa: niaid.nih.gov

Legendă:1. Polen de flori2. Celule B- Persoana predispusă la alergie vine în contact cu un alergen, ca polenul din flori;IgE: imunoglobulina E;- produce cantităţi mari de anticorpi IgE la acest polen;3. Celule plasmatice (Plasmocite)4. Mastocite5. Substanţe inflamatorii- mastocitele încărcate cu IgE vor elibera puternice substanţe antiinflamatorii6. Simptome: strănut, secreţii nazale, lăcrimare, prurit şi/sau respiraţie dificilă.

Rezultă astfel simptomele din astm, rinita alergică, alergii la alimente, la înţepături de insecte, la medicamente sau anafilaxie.

Page 27: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

27

Simptome asociate cu alergii

Ochi, nas, urechi: ochi roşii, cu lăcrimare excesivă şi mâncărime, strănuturi frecvente, congestie nazală, mâncărimi la nas, secreţii apoase nazale, secreţii postnazale în faringe; mâncărimi în gât, urechi, gură.

Fig. Persoană alergică la polenSursa: diyhealth.com

Pielea: eczeme şi urticarie. Erupţiile durează câteva ore şi sunt migratoare pe corp sau se unesc, formând pete mari.

Fig. Erupţie cutanată alergică Sursa: allergy-clinic.co.uk

Eczemele au pe suprafaţa lor vezicule cu lichid clar, care se sparg şi formează cruste. Plămâni: tuse uscată, cu mucus clar, dresul frecvent al vocii, respiraţie şuierătoare,

senzaţie de constricţie toracică, toleranţă scăzută la efort fizic, senzaţie de respiraţie dificilă sau de lipsă de aer.

Intestin: crampe şi dureri abdomniale, greaţă, vărsături şi diaree neexplicate.Generale: iritabilitate, nelinişte, dureri de cap, oboseală intensă.

Tabel . Clasificarea alergiilor

Page 28: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

28

Reacţia alergică Alergenul Urticaria Alimente, venin de insecte, medicamente (aspirină, penicilină, sulfamide, ş.a.)Sensibilitatea la alimente Lapte de vacă, ouă, făină de grâu, peşte, crustacee, nuci, soia, sulfiţi drept conservanţi

alimentari sau în bere şi vin.Dermatita atopică (eczema) Alimente (vezi reacţii alimentare), excremente de acarieni (din praf), păr de animale.Dermatita de contact Detergenţi, cosmetice, coloranţi de păr, creme de ras, creme protectoare de soare, creme cu

antibiotice, produse din latex, nichel ş.a.Rinita alergică Polen, mucegai, excremente de acarieni şi gândaci, păr de animale.Şoc anafilactic Venin de insecte (înţepături de albine, viespi), alimente (lapte, ouă, făină de grâu, nuci,

crustacee), produse din latex, medicamente (penicilină, antiinflamatorii nesteroide), chemoterapie, produse de sânge.

Astmul Polen, excremente de acarieni şi gândaci, mucegai, iritanţi (poluanţi atmosferici, aer rece, fum de ţigară sau de lemn, parfumuri şi mirosuri puternice), activitate fizică intensă, emoţii, stres, aspirină, betablocante ş.a.

Sensibilităţi chimice multiple Diferite substanţe chimice, metale grele din mediul înconjurător, alimente uzuale, conservanţi, medicamente, energie electromagnetică.

Tratamentul alergiilor

Începe prin a încerca să găseşti cauza declanşantă a reacţiei alergice, de ex. un nou detergent sau consumul de căpşune şi să eviţi agentul declanşant.

Dacă ai simptome uşoare poţi încerca un tratament în etape: înlăturarea cauzelor declanşante din locuinţă.

Pentru alergenii permanenţi, de ex. acarieni de praf - spălatul săptămânal al lenjeriei de pat în apă fierbinte, scoaterea mochetelor în special din dormitor și aspirarea camerei de către cineva care nu este alergic.

La cei sensibili la animale – înlăturarea animalelor din dormitor şi eventual filtre de aer. Evită expunerea la polen între 5 şi 10 dimineaţa, în special în zile uscate, cu vânt.

Dieta alimentară:Urmează o dietă anti-inflamatorie, bogată în antioxidanţi (vezi piramida alimentară ani-inflamatorie):- consumă multe zarzavaturi (spanac, varză, conopidă, morcovi, sfeclă, mazăre, dovleac, ceapă,

salată verde) şi fructe de diverse culori (mure, zmeură, afine, prune, mere, pere, cireşi, portocale, struguri roşii); ambele au rol anti-oxidant şi anti-inflamator;

- leguminoase: fasole de diverse culori, mazăre şi linte;- cereale integrale: grăunţe şi alte produse integrale;- grăsimi sănătoase: nuci, seminţe de in, peşte de apă rece (păstrăvi), produse de soia, uleiuri de

rapiţă, ulei de măsline extra virgin, de floarea soarelui; - peşte şi fructe de mare, sardine, heringi, somon, ton; în lipsa lor, suplimente ce conţin ulei de peşte;- alte surse de proteine cum ar fi: brânzeturi naturale, iaurturi degresate, ouă de la găini crescute în aer liber, bogate în omega 3, carne de pasăre fară piele;- 2-4 ceşti de ceai verde;- evită alimentele procesate, uleiurile parţial hidrogenate, zahărul şi făina albă;- evită consumul mare de grăsimi saturate din carne roşie, alimente prăjite şi produse lactate integrale; - bea multă apă;

Page 29: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

29

- suplimente: o multivitamină care conţine anti-oxidanţii principali (vit C,E, carotenoizi şi seleniu), coenzima Q10, ulei de peşte şi vitamina D3, obţional un păhărel de vin roşu dacă eşti obişnuit şi uneori ciocolata neagră, magneziu, quersetin şi unele plante medicinale.

Pentru reacţiile alergice puternice e nevoie de tratament medicamentos.

Medicamente: - cromolin;- antihistaminice de generaţia a II-a: loratidina, fexofenadina (Allegra) şi cetirizina (Zyrtec)- pe cale nazală: corticosteroizi, fluticasone, budesonide;- terapie prin hipnoză;- acupunctură.

Anafilaxia,

Anafilaxia este o reacţie alergică gravă, generalizată, a sistemului imunitar sensibilizat la un alergen, ca aliment, medicament, polen, praf, mucegai, păr de animal sau înţepătură de insecte.

Forme frecvente cutanate de anafilaxie sunt urticaria şi edemul angioneurotic.

Urticaria se manifestă printr-o erupţie pe piele cu pete mari, neregulate, roşiatice şi pruriginoase (produc mâncărime).

Edemul angioneurotic apare ca umflarea sub piele (subcutanată), profundă, nedureroasă, mai frecvent în jurul ochilor, a gurii şi la faţă.

Cele mai frecvente alimente care provoacă anafilaxie sunt: arahidele, nucile, crustaceele, peştele, căpşunile.

Medicamentele implicate deseori sunt: antibioticele din clasa penicilinei.

Simptome şi semnePrurit, înroşirea pielii, urticarie generalizată, umflarea buzelor, ochilor, limbii şi

faringelui, senzaţie de constricţie a pieptului, de sufocare, tuse, respiraţie şuierătoare şi dificilă (datorită bronhospasmului sau edemului de laringe), oboseală, ameţeală, palpitaţii, transpiraţii profunde, crampe la stomac, gust metalic în gură, greaţă, vărsături sau diaree, contracţii uterine, învineţirea pielii, unghiilor şi buzelor, senzaţie de panică, de moarte iminentă.

Page 30: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

30

Fig. Edem al feţei în anafilaxieSursa: compassmmedical.com.my

Tensiunea arterială este foarte scăzută, până la şoc, datorită dilataţiei masive a vaselor sau tulburărilor de ritm.

Anafilaxia la alimente este o tulburare rară în care pacienţii fac anafilaxie doar când consumă alimente la care sunt alergici (de ex. produse din făină de grâu) şi apoi fac eforturi fizice. Ei trebuie să evite alimentele cauzatoare cu 6 ore înainte de orice activitate fizică.

Diagnosticul se bazează pe declanşarea bruscă a simptomelor, de la câteva minute la o oră după expunerea la un alergen suspect. Deoarece anafilaxia este o urgenţă majoră, tratamentul imediat se impune înaintea confirmării probelor de laborator.

Probele pentru alergeni specifici pot fi făcute după ce bolnavul a fost tratat.

PrevenireEvitarea alergenilor cunoscuţi de a produce reacţii alergice. Ataşarea unei brăţări de alertă pe care se scrie medicamentele sau alimentele la care eşti

alergic/ă. Purtarea unei seringi cu adrenalină (0,2 - 0,5 ml dintr-o soluţie 1:1000), pentru a fi

folosită în caz de urgență.

TratamentEste nevoie de tratament de urgenţă. La prima suspiciune de anafilaxie se injectează adrenalină. Injecţia se face în muşchii

coapsei sau fesei. Dozele pot fi repetate la 5-15 minute, până ce reacţia încetează. Se mai administrează perfuzie intravenoasă rapidă cu lichide pentru a înlocui plasma transfuzată în ţesuturi, la pacienţii cu hipotensiune. Dacă bolnavul rămâne hipotensiv pot fi necesare alte medicamente vasopresoare (doze mari de dopamină, noradrenalină şi fenilefrină).

Când bolnavul nu poate respira din cauza edemului laringian, este necesară intubaţia traheală sau traheostomia.

Bronhospasmul se tratează cu beta-2 agonişti, de ex. salbutamol şi terbutalină.  Pentru manifestările cutanate de urticarie sau edem angioneurotic se dau antihistaminice

(difenilhidramină).

Page 31: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

31

Anafilaxia tardivă poate reapare după 6-12 ore – faza întârziată – ; de aceea pacienţii trebuie supravegheaţi timp de 24 de ore sau sunt externaţi cu o doză de adrenalină injectabilă şi instruiţi să şi-o administreze de urgenţă dacă simptomele reapar.

Tratamenutul cu antihistaminice şi corticosteroizi pe termen lung reduce numărul şi severitatea atacurilor la pacienţii cu risc crescut de anafilaxie.

Persoanele cu reacţii de sensibilitate crescută la insecte (albine, viespi, furnici exotice, ţânţari) trebuiesc testate pe piele pentru alergie; dacă proba este pozitivă au nevoie de imunitaroterapie cu venin, pentru a preveni anafilaxia.

Persoanele cu reacţii locale la înţepături de insecte nu sunt predispuşi la anafilaxie, ci doar cei cu urticarie generalizată, edem angioneurotic, spasm bronşic sau hipotensiune.

Alergiile medicamentoase

Medicamentele mai frecvent implicate în declanşarea reacţiilor alergice includ: antibiotice, sulfamide, antiinflamatorii nesteroidiene, antiaritmice, carbamazepină, fenitoină, alopurinol. Nu toate reacţiile toxice la medicamente sunt reacţii alergice. Alte reacţii cutanate la medicamente includ manifestări asemănătoare lupusului eritematos, produse de: procainamidă, hidralazină, fenitoină şi izoniazidă. Fenomene de vasculită cutanată alergică pot fi produse de peniciline, sulfamide şi tetraciclină, alopurinol, tiazide, antiinflamatorii nesteroidiene, cimetidină, furosemid.

Hipersensibilitatea la medicamente se manifestă la cei sensibilizaţi anterior prin dezvoltarea rapidă de urticarie, edem angioneurotic şi anafilaxie. Când urticaria se instalează lent, se asociază cu febră, dureri articulare şi leziuni renale.

Tratament. Desensibilizare rapidă prin injectarea de doze foarte mici de medicament şi mărirea

progresivă a dozelor într-un interval de câteva ore.

Alergiile alimentare (vezi cap. Aparatul diestiv)

Boala serului

Este o reacție a sistemului imunitar la unele medicamente, proteine injectate sau antiser (partea lichidă a sângelui care conține anticorpi). Rezultă un răspuns imunitar greșit care atacă antiserul. Reacția provoacă inflamație și alte simptome.

Boala serului se manifestă după 7-21 de zile de la prima expunere.

Cauza cea mai frecventă este penicilina. Alte cauze: antibiotice, barbiturice, fluoxetina (Prozac) antidepresive, tiazide (diuretice), aspirina, ser antiveninos, ș.a.

Semne și simptomeErupție cutanată, febră, urticarie, prurit, dureri articulare, stare generală proastă, mărirea

ganglionilor, respirație șuierătoare, diaree, greață, crampe abdominale. Alte semne pot fi: scăderea tensiunii arteriale (hipotensiune) și chiar șoc.

Page 32: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

32

EvoluțieSimptomele dispar de obicei în câteva zile.

ComplicațiiȘoc anafilactic, o reacție imediată care amenință viața și o umflare a feței, brațelor și

picioarelor.

PrecauțiiDacă ești sensibil la anumite alimente sau la ser:- Elimină alergenii alimentari suspectați ca produse lactate, grâu, porumb, soia,

conservante și aditivi alimentari. - Consumă alimente, cu acțiune antiinflamatorie (vezi piramida antiinflamatorie), bogate în

vitamina B, fier și antioxidanți. - Evită alimentele rafinate, pâine albă, paste, zahăr. - Medicul poate folosi o metodă care te desensibilizează temporar de acesta.

Tratament

Se face cu scopul de a reduce simptomele prin antihistamine, sau analgezice antiinflamatorii, ca ibuprofen sau naproxen, în cazuri mai grave, corticosteroizi.

Rejecţia de transplant

Rejecția de transplant este respingerea imunologică de către organism, a unei grefe sau transplant.

CauzeSistemul imunitar identifică antigenii din transplant ca străini, adică nu fac parte din corp

și îi atacă.

Simptome- Stare generală proastă.- Durere sau edem local.- Organul nu funcționează normal.- Febră.

Rejecția de transplant poate fi: hiperacută, în câteva minute, acută, la o săptămână după transplant, sau cronică.

Pentru a preveni rejecția, țesuturile sunt analizate înainte de transplantare spre a se asigura că grefa este compatibilă. Se folosesc în plus medicamente imunosupresoare pentru a preveni rejecția de organ. Excepție o fac transplantul de la un geamăn identic către celălalt şi transplantul de cornee, deoarece corneea nu are vase de sânge.

Tratament

Page 33: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

33

Înlăturarea imediată a transpantului în reacția hiperacută. Rejecția acută de transpalnt se tratează cu doze mari de corticosteroizi, la care se pot asocia alte medicamente ca Ciclosporin, Sirolimus, ș.a.

Transplant de măduvă osoasă când condițiile permit. Medicamente chemoterapeutice, care suprimă sistemul imunitar.

Boala gazdă contra grefei

Este o complicație apărută după un transplant de măduvă osoasă, în care măduva osoasă sau celulele stem atacă corpul primitorului.

Reacția poate fi acută în primele trei luni după transplant sau cronică, atunci când apare mai târziu și poate dura restul vieții.

După transplant primitorul primește medicamente pentru a suprima reacția sistemului imunitar, ceea ce scade riscul și severitatea de boală a gazdei contra grefei.

Simptome - Acute: dureri sau crampe abdominale, diaree, febră, icter, erupție cutanată, vărsături

și scădere în greutate.- Cronice: gură și ochi uscați, pierderea părului, hepatită, tulburări pulmonare și

digestive, îngroșarea pielii. - Sensibilitatea la infecții în ambele forme.

Complicații - Leziuni ale ficatului, plămânilor sau tubului digestiv.- Infecții grave.- Deces.

Tratament - Doze mari de corticosteroizi. - Medicamente pentru a suprima reacția imună, folosite în combinație: methotrexat,

ciclosporină, tacrolimus, sirolimus. alemtuzumab.

Sindromul de sensibilizare la factori multipli de mediu

Este o tulburare cronică obţinută prin expunerea îndelungată la concentraţii scăzute de substanţe chimice toxice din mediul înconjurător.

Mecanism de producere: o sensibilizare treptată, urmată de inflamaţie cronică şi sensibilizarea unor organe multiple.

Cauze: pesticide, ierbicide, aldehida formică, lindan, medicamente şi unde electromagnetice.

Simptomele sunt diferite, uneori vagi:- tulburări nervoase: dificultatea de concentrare, migrene, oboseală, iritabilitate;- dureri de articulaţii;

Page 34: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

34

- rinită;- sindrom de intestin iritabil, tulburări menstruale; se accentuează prin expunere repetată la acelaşi stimul; - tendinţă spre abuz de zahăr, alcool şi droguri;- se asociază frecvent cu fibromialgia şi sindromul de oboseală cronică.

Diagnosticul: - istoricul bolii; medicul poate întreba de existenţa unei liste cu alimentele consumate şi a

simptomelor asociate cu consumul lor;- examenul clinic; - probe de sânge: numărarea eozinofilelor, nivelul de Ig E;- teste cutanate – se face o zgârietură în piele şi apoi se pune o picătură de alergen în acea

zonă sau alergenul se poate introduce intradermic cu o injecţie; - radiografii sau CT ale toracelui, sinusurilor, probe care evaluează funcţia plămânilor.

Prevenire: - alege, dacă e posibil, condiţii de locuit şi de lucru departe de zonele puternic poluate;- evită igrasia, folosirea pesticidelor şi ierbicidelor în interiorul şi în jurul casei;- consumă alimente şi apă mai puţin contaminate, ori de câte ori posibil;- ia măsuri de detoxifiere după expunerea la o substanţă toxică: schimbarea hainelor, duş, timp petrecut în aer liber, vit.C şi altele recomandate de un toxicolog;- poartă îmbrăcăminte din material natural, mai puţin prelucrată, de ex. din bumbac;- evită produse mirositoare sau parfumuri;- elimină alimentele după care pofteşti intens timp de cel puţin 3 luni;- consumă alimentele prin rotaţie pentru a depista pe cele netolerate;- exersează aerobic moderat, în special dacă eşti afectat de sindrom de oboseală cronică sau fibromialgie;- practică intervenţii spirituale şi cele care se adresează minţii şi corpului, de ex. meditaţie, rugăciune, sprijinul prietenilor, yoga, bio-feedback, hipnoza, imaginaţia ghidată şi psihoterapia de suport;- alte tratamente generale: acupunctura, homeopatia, Ayurveda;- tratament natural: masaj şi chinetoterapie;- suplimente nutritive şi plante: probiotice, magneziu, vit. E;- detoxifiere în cazuri rare de intoxicare cu metale grele;- nistatin sau fluconazol pentru infecţiile posibile cu candida; începe cu doze mici, un sfert din dozele de adult;- evită medicamente ca antidepresantele şi anxioliticele care fac mai mult rău decât bine.

BOLI DE DEFICIENŢĂ IMUNITARĂ

Bolile de deficienţă imunitară (de imunodeficienţă) se produc atunci când sistemul imunitar de apărare nu acţionează în mod normal; răspunusul imunitar poate fi prea intens, prea slab sau absent.

Page 35: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

35

Deficitul sistemului imunitar poate fi înascut sau căpătat. Sistemul imunitar este deficitar la copiii mici şi la vârstnici, începând după vârsta de 50 de ani (imunosenescenţă). Unele defecte imunitare moştenite se pot manifesta doar târziu în viaţă.

Imunodeficienţele ereditareAu fost descrise peste 70 de boli de imunodeficienţă datorită defectelor genetice. Asemenea boli sunt foarte greu de tratat.Unele deficite imunitare ereditare sunt datorate unui defect în cromozomul X şi sunt mai

frecvente la băieţi care au un singur cromozom X; dacă acesta este anormal, băiatul va face boala. Asemenea copii sunt menţinuţi în viaţă în condiţii aseptice prin protejarea într-un cort de plastic şi beneficiază uneori de terapie cu gene.

Imunodeficienţele căpătate Pot apare după iradiere, corticosteroizi, chemoterapie, malnutriţie, în special din lipsa

proteinelor sau rezultă dintr-o infecţie, de ex. SIDA. Virusul HIV, atacă sistemul imunitar iar pacientul nu mai poate lupta împotriva infecţiilor obişnuite. Alte boli care pot provoca deficite imunitare cu risc mare de infecţii: diabetul și scoaterea splinei.

Imunitarodeficienţa uşoară Aceasata este datorită stresului zilnic. Sistemul imunitar slăbeşte şi nu mai răspunde la

stimularea provocată de antigeni. De ex. deficitul imunitar la studenţi în perioada de examene. Combinarea de factori stresanţi ca nutriţia deficitară, studiul în timpul nopţii, emoţiile, scad rezistenţa la infecţii şi înmulţesc cazurile de răceli, dureri în gât, etc. Această susceptibilitate scăzută la infecţii este de obicei trecătoare.

Imunodeficienţele grave Rezultă dintr-o boală cronică severă (leucemii, limfoame, SIDA) în care corpul epuizat

devine vulnerabil la infecţii – se pot îmbolnăvi de la sporii mucegaiului de pe o bucată de pâine. Unele tratamente foarte necesare, pot slăbi mult organismul, de ex. după transplant de organ, de măduvă osoasă pentru leucemie, corticosteroizi pentru astmul grav sau chemoterapie pentru cancer.

După asemenea tratamente bolnavii sunt mai puţin capabili să lupte împotriva infecţiilor decât înainte de tratament. În timpul acestor tratamente sistemul imunitar trebuie fortificat şi luate precauţii pentru a minimaliza posibilitatea infecţiilor. După completarea tratamentului sistemul imunitar se reface.

Semne şi simptomeInfecţii persistente, repetate sau cu microbi care de obicei nu produc boli grave.Răspuns slab la tratament.Vindecare târzie sau incompletă.Asocierea cu unele forme de cancer, de ex. sarcomul Kaposi sau limfomul non-

Hodgkin.Precauţii pentru persoanele imunocompromise

- Spală-te deseori pe mâini, inclusiv după ce atingi pe alţii. - Evită aglomeraţiile, inclusiv cu copii, unde poţi fi expus/ă la infecţii, locurile cu praf sau mucegai. - Limitează călătoriile.

Page 36: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

36

- Mănâncă sănătos, în special fructe proaspete şi zarzavaturi.- Nu folosi tacâmurile altora. - Fierbe apa potabilă. - Dormi suficient.- Nu fuma. - Exersează fizic uşor sau moderat pentru a preveni pierderea excesivă a forţei musculare. Activitatea intensă poate avea însă un efect contrar.- Acceptă ajutorul celorlaţi şi creează-ţi o reţea de prieteni. - Ia-ţi medicamentele corect, de ex. interferon . - Menţine contactul cu medicul.

Cele mai multe din aceste boli genetice sunt rare şi afectează în special copiii (vezi vol 1.

Mama şi Pruncul); la adult vom cita doar deficitul de imunoglobulină A.

Deficitul de imunoglobulină A

Se caracterizează prin absenţa Ig A serice. Este cea mai frecventă imnuodeficienţă primară, 1:500.

Simptome. Cele mai multe persoane nu au simptome, datorită secreţiei compensatorii crescute de

către alte imunoglobuline. Unii pacienţi afectaţi prezintă infecţii repetate şi frecvente, ca bronşite, sinuzite, otite,

pneumonie. La unii pacienţi pot apare scaune voluminoase, grăsoase (steatoreice), infecţii gastrointestinale cu diaree, care pot deveni cronice şi nu se vindecă uşor cu tratament.

Se poate asocia cu eczema atopică, artrita reumatoidă, lupusul şi purpura idiopatică trombocitopenică, astm, alergii alimentare, rinite alergice şi risc crescut de anafilaxie la transufzii de sânge.

Diagnosticul se suspectează la persoanele cu infecţii cronice, repetate, alergii, boli autoimunitare, diaree cronică sau o asociere a acestor tulburări.

Diagnosticul se stabileşte când probele de sânge arată absenţa Ig A.

Tratamentul Tratamentul cu Ig A este ineficace. Se tratează mai degrabă complicaţiile bolii:

antibiotice cu spectru larg, gama globulină, medicamente antiinflamatorii sau steroizi. Cel mai important aspect al tratamentului este legătura strânsă dintre medic şi pacient

pentru a recunoaşte şi trata complicaţiile, pe măsură ce apar.

Boli prin supraproducţia de imunoglobuline

Dintre ele mai frecvente sunt mielomul multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom – descrise la capitolul Cancerul – şi amiloidoza.

Amiloidoza

Page 37: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

37

Este un grup de tulburări manifestate prin alterarea funcţiei diferitor organe în care se acumulează amiloid – o substanţă ceroasă insolubilă.

Amiloidoza poate fi primară, produsă de o proteină anormală, sau secundară ca o complicaţie a artritei reumatoide sau tuberculozei.

Simptomele amoliodozei (remacate de pacient) şi semnele (observate de medic) se datorează infiltrării cu amiloid în diferite organe şi ţesuturi, ca rinichi, inimă, tub digestiv, piele, sistem nervos:

- generale: oboseală şi pierdere în greutate;- inimă – cardiomiopatie (lezarea gravă a miocrdului), insuficienţă cardiacă cu dispnee,

edeme, palpitaţii, tulburări de ritm;- rinichi – sindrom nefritic, insuficienţă renală; - piele – noduli ceroşi uşor proeminenţi la gât, faţă, urechi, inghinal, subsioară, echimoze

în jurul ochilor;

Fig. Echimoze în jurul ochilor la o pacientă cu amiloidoză.

Sursa: S.R Silverstein, dermatology.cdlib.org

- tubul digestiv – dureri abdominale, diaree, malabsorbţie intestinală, umflarea limbii cu dificultăţi de înghiţire, sânge în scaun;

- articulaţii – dureri, rigiditate articulară matinală, sindrom de tunel carpal;- glande endocrine – insuficienţe diferite, de ex. insuf. suprarenală.

Prevenire. Tratamentul artritei reumatoide şi tuberculozei pentru a preveni amiloidoza secundară.

Nu se cunoaşte prevenirea formei primare.

DiagnosticIstoricul bolii, examenul fizic, probe de sânge şi urină pentru proteine, biopsie din

grăsimea abdominală.

Tratamentul formelor localizate se face prin excizie chirurgicală.Pentru boala generalizată nu există un tratament eficace. Tratamenul este de suport prin

imunosupresante, de ex. metotrexat, clorambucil, ciclofosfamidă. Se dau analgezice pentru durere. Boala însă progresează treptat şi prognosticul este sumbru.

Se face tratamentul agresiv al bolilor care predispun la amiloidoza secundară.

Page 38: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

38

Bolile autoimunitare

Bolile autoimune sunt cele în care sistemul imunitar atacă propriile ţesuturi din corp pe care ar trebui să le protejeze, ca şi cum ar fi un microb patogen ce invadează organismul, neputând diferenţia între celulele proprii şi cele străine.

Sunt descrise aproape 100 de boli autoimunitare care afectează anumite organe sau ţesuturi din corp, ca pancreasul în diabetul I, nervii în scleroza multiplă şi ţesutul conjunctiv în artrita reumatoidă.

Tabel: Organele afectate de principalele boli autoimunitare Sânge Anemia pernicioasă

Anemia hemolitică autoimunitarăLeucopenia autoimunitarăTrombocitopenia autoimunitară

Vasele de sânge Arterita temporalăPoliarterita nodoasăUveita Sindromul antifosfolipidBoala Behçet

Glande endocrine Diabet de tip IBoala Graves-Basedow (Hipertiroidismul)Tiroidita HashimotoOvarita şi orhita autoimunitarăBoala Addison (a glandei suprarenale)Tiroidita după sarcină

Sistemul nervos Scleroza multiplăMiastenia gravăSindromul Guillain-Barré

Aparatul digestiv Gastrita atroficăColita ulcerativăBoala CrohnHepatita autoimunitarăCiroza biliară primară

Boli de colagen(Organe multiple)

Artrita reumatoidăSpondilita anchilozantăPolimiozita, DermatomiozitaScleroderma Lupusul eritematos (generalizat)Granulomatoza Wegener

Pielea Hepatita herpetiformă, Alopecia areata,Pemfigus Psoriasis,Vitiligo

Ochii Sindromul SjögrenInima MiocarditaRinichii Glomerulonefrita.

Cauza primordială a bolii nu se cunoaşte, doar mecanismul.

Page 39: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

39

Fig. Factori care intervin în producerea bolilor imunitare.Sursa: eatrightamerica.com

Legendă: 1. Genele,2. Mediul înconjurător,3. Reglarea imunitară,4. Boli autoimunitare.

În artrita reumatoidă, de ex. cartilajul articular produce o proteină care stimulează sistemul imunitar să producă anticorpi ce atacă ţesutul articular.

Simptome. Se manifestă prin inflamaţie cronică, localizată în genere într-un singur organ pentru

fiecare boală. Cel mai frecvent sunt atacate ţesuturile conjunctive, muşchii şi membranele ce acoperă inima şi plămânii. Rareori este afectat şi creierul.

Diagnosticul ficărei boli autoimunitare se face pe un grup specific de simptome, care se pot uneori suprapune, ceea ce îngreunează diagnosticul. Testarea anticorpilor anormali este utilă în stabilirea diagnosticului.

Tratamentul bolilor autoimunitare

Cele mai multe boli autoimunitare nu pot fi vindecate, dar pot fi controlate în oarecare măsură.

- Se corectează deficitul rezultat, de ex. administrarea insulinei în diabetul de tip I. - Alimentaţie nutritivă bogată în zarzavaturi verzi, ca varză, brocoli şi kale, suplimentată

cu ulei de peşte.- Alte tratamente urmăresc scăderea inflamaţiei prin medicamente imunosupresoare, de ex.

corticosteroizi, metrotexat, cyclofosfamidă, azathioprină, ciclosporină. Aceste medicamentele au numeroase efecte secundare; scad răspunsul sistemului imunitar de a produce autoanticorpi, dar cresc riscul la infecţii.

Sistemul imunitar şi cancerul

Cancerul este un termen general care se referă la circa 200 de boli ce prezintă două caracteristici comune: creşterea necontrolată a celulelor şi abilitatea de a invada şi distruge ţesuturile normale, fie local, fie la distanţă în corp şi care alterează funcţia organismului.

Page 40: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

40

Sistemul imunitar este insuficient de eficace în lupta împotriva cancerului deoarece nu recunoaşte celulele canceroase ca fiind străine şi dăunătoare. Doar unele tipuri de cancer pot declanşa un stimul imunitar. Chiar în asemenea cazuri însă, sistemul imunitar trebuie să lupte intens pentru a ţine pasul cu înmulţirea rapidă a celulelor canceroase.

Două direcţii ale cercetărilor recente urmăresc stimularea răspunsului imunitar prin vaccinuri preventive şi cele terapeutice (curative), de ex.:- bacilul Calmette - Guerin (BCG) în tratamentul formelor incipiente ale cancerului de vezică urinară;- interferon (IFN) alfa şi beta; - transfer de celule mononucleare din sângele periferic la pacienţii cu melanom metastatic sau cu cancer de rinichi; completează regresia tumorilor în circa 10% din cazuri;- tratament cu anticorpi Rituxan la pacienţii cu limfom non - Hodkin's şi Herceptin la pacientele cu cancer de sân în stadiu incipient. Asemenea anticorpi nu sunt toxici, de aceea imunoterapia pare în prezent a fi cea mai naturală şi inofensivă formă de tratament a cancerului.

BOLILE INFECŢIOASE

Bolile infecţioaseCauzele bolilor infecţioaseApărarea organismului contra infecţiilor bacterieneFlora microbiană rezidentă/saprofită (?) Merck1086;

Infecţii virale frecvente la adultRăceala (Rinofaringita acută)Gripa

Herpesul: (vezi Vol. 3 Adolescenţii)Mononucleoza infecţioasă

Infecţii bacterieneAbcesulGangrenaBacteriemiaSepticemiaŞocul septicTetanosul

Boli transmise prin căpuşeDiareea călătorului, Boli prionice

Boala vacii nebuneMicoze (Infecţii produse de ciuperci)

CandidiazaInfecţiile produse de paraziţi

Giardiaza Infecţii căpătate în spital

Page 41: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

41

Alături de tulburările cardiovasculare, cancer şi accidente, bolile infecţioase pot ameninţa grav sănătatea adulului.

Unele dintre cele mai infricoşătoare boli, ca SIDA, sunt provocate de virusuri. Pacienţii cu traumatisme întinse, cancer sau insuficienţă cardiacă se sting deseori datorită infecţiilor virotice sau bacteriene, ca pneomonie sau septicemie. Adulţii cu sistemul imunitar slăbit sau cu transplant de organ sunt deosebit de susceptibili la infecţii.

Generaţia actuală este protejată de ravagiile bolilor infecţioase, în mare parte prin înbunătăţirea condiţiilor igienice de viaţă, sistemul de sănătate pubică, serviciile de asanare şi distribuire a apei şi prin vaccinarea populaţiei.

Cauzele bolilor infecţioase

Agenţii care produc infecţii la om sunt:

- Prionii - particule proteice infecţioase; nu au acizi nucleici şi nu provoacă o reacţie imunitară, ca alţi agenţi infecţioşi; pot infecta anumite celule, mai ales din creier , în care se înmulţesc şi produc boala; de ex. boala vacii nebune (encefalopatia spongiformă).

Fig. Prioni.Sursa: cescoli.blogspot

- Virusurile - organisme mici, simple, formate dintr-un segment minuscul de cod genetic (ADN sau ARN), fără membrane proprii. Pot fi văzute doar cu microscopul electronic.

Trăiesc în celulele unui alt organism în care se înmulţesc, preluându-i echipamentul biologic. Celula gazdă devine o fabrică de milioane de virusuri, apoi moare.

În afara celulei gazdă, virusurile sunt destul de rezistente şi sunt distruse doar cu ajutorul substanţelor antiseptice şi dezinfectante.

Medicamentele antivirale sunt foarte puţine; antibioticele obişnuite nu omoară virusurile. Se răspândesc de obicei prin contactul cu altă persoană. Produc răceala, gripa, hepatita,

SIDA etc.

Page 42: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

42

Fig. Virusuri de diferite forme şi dimensiuniSursa: [email protected] textbookofbacteriology.net

Legendă: A. Smallpox virus.  E. Bacteriophage T2   G. Herpes virus  H. Adenovirus  I. Influenza virus   L.  Polyoma/papilloma virus N. poliovirus.

- Bacteriile - microorganisme vizibile la microscopul optic, alcătuite dintr-o singură celulă completă.

Majoritatea trăiesc în afara celulelor omului; sunt răspândite pretutindeni: aer, sol, apă, alimente, pe piele, în gură, tubul digestiv la om şi animale.

Se adaptează uşor; odată ajunse într-un mediu favorabil se pot înmulţi foarte repede. Au forme diferite; de ex. sferice (coci - stafilococi), bastonaşe (bacili) şi spiralate (spirocheta sifilisului).

Fig. Bacterii - streptocociSursa: bbc.co.uk

- Chlamidia - este apropiată de mărimea virusurilor; trăieşte în interiorul celulelor (ca

virusurile); are unele proprietăţi asemănătoare bacteriilor. Produce pneumonie şi infecţii pelvine.

Page 43: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

43

Fig. Chlamidia pe un frotiu PapanicolauSursa: Wikipedia

- Mycoplasma - aproape tot aşa de mică precum virusurile; trăieşte în afara celulelor (ca bacteriile); provoacă pneumonia, uretrită negonococică şi farigită uşoară.

Fig. Mycoplasma pătrunde în celuleSursa: nih.go.

- Rickettsiile - trăiesc în interiorul celulelor. Rickettsia prowazeckii este agentul tifosului eczantematic.

- Ciupercile microscopice (fungii) - paraziţi ce cresc în afara celulei, mai mult pe piele şi

pe mucoase; de ex. pe pielea capului, între degetele de la picioare etc.

Fig Candida albicansSursa: http://healyourselfathome.com

- Protozoarele - organisme cu o singură celulă; unele sunt paraziţi în celulă (plasmodiul malariei) sau în afara celulei (Giardia, Trichomonas).

Page 44: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

44

- Viermii - paraziţi multicelulari mari, ca cei intestinali (helminţi, tenii) sau mici (Trichinella spiralis); tratamentul lor este dificil şi trebuie repetat, din cauza reinfestării.

Fig. Helmint intestinalSursa: med-ed.virginia.edu

Agenţii patogeni îşi dezvoltă constant mecanisme pentru a învinge forţele de apărare ale sistemului imunitar.

Apărarea organismului contra infecţiilor bacterieneCorpul uman vine în contact cu milioane de microorganisme: virusuri, bacterii şi

ciuperci. Există două categorii de microorganisme:- patogene, care produc boli; cele mai multe dintre ele sunt înlăturate prin barierele de

protecţie ale organismului: pielea, saliva, mucusul, lacrimile şi sucul gastric.- nepatogene (saprofite), care trăiesc în mod normal pe pielea şi mucoasele corpului;

acestea protejează şi ele împotriva invaziilor microbilor producători de boală.

Bacterii nepatogene pe pielea omului sănătos.Sursa: telegraph.co.uk

Răspândirea bolilor infecţioase

Page 45: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

45

Se face prin:- secreţii din nas, gât, gură şi ochi, răspândite prin mâinile contaminate sau prin sărut;- picături de tuse şi strănut, răspândite până la 2 metri distanţă; - contaminarea mâinilor şi a obiectelor cu materii fecale; contribuie la răspândirea celor mai multe cazuri de diaree şi a hepatitei A. Un milimetru cub de materiile fecale conţine aprox. 100 miliarde microorganisme; urina este de obicei sterilă;- alimente şi apă contaminată: răspândesc bacterii care provoacă diaree; de ex. Salmonella poate contamina 50% din carnea crudă de pasăre;- veselă contaminată: poate fi o sursă de infecţii intestinale sau respiratorii;- obiecte contaminate: perii, piepteni, şepci - pot răspândi infecţii ale pielii, prin micoze sau chiar păduchi;- secreţii, din organele genitale şi erupţiile de herpes- pot fi contagioase.

Prevenirea bolilor infecţioase Măsurile de igienă publică au cea mai mare importanţă în prevenirea răspândirii bolilor infecţioase. Sursele de apă potabilă şi canalizarea deşeurilor au eliminat practic epidemiile de febră tifoidă şi holeră. Vaccinarea este o altă contribuţie a medicinei moderne în controlul bolilor infecţioase de ex. poliomielita şi variola.

Întărirea sistemului imunitar creşte rezistenţa organismului la infecţii. Se pot folosi în plus gamaglobuline, un concentrat de anticorpi obţinuţi de la adulţii imunitarizaţi împotriva tusei convulsive, rujeolei, varicelei, variolei, tetanosului şi hepatitei A şi B. Nu sunt eficace împotriva infecţiilor respiratorii curente, nici pentru întărirea organismului.

Scăderea contactelor cu persoanele bolnave.Măsurile igienice, în special spălarea corectă a mâinilor acasă, la creşă, grădiniţă şi

şcoală, reduc răspândirea bolilor infecțioase, mai ales a celor gastro-intestinale.Controlul răspândirii răcelilor sau a durerilor de gât în cadrul unei familii nu este încă

posibil.

Infecţii virale frecvente la adult

Răceala (Rinofaringita acută)

Răceala, rinita virală sau rino(naso)faringita acută, este boala cea mai frecventă la om, produsă de peste 200 virusuri diferite.

Simptomele şi semnele sunt mai uşoare decât la gripă; apar după 1-3 zile de la expunere la virus şi includ: nas înfundat sau cu secreţii, tuse, strănut, durere în gât, lăcrimare, congestie, oboseală, dureri în corp şi cefalee uşoare.

Consultă medicul dacă ai: febră peste 49.4C, asociată sau n u cu transpiraţii, frisoane şi tuse cu exxpectoraţie colorată, durere de sinusuri puternică şi glade salivare umflate.

Factori de risc:- deficit de igienă: spălarea frecventă a mâinilor şi tuşitul în cotul braţului;

Page 46: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

46

- sistem imunitar slăbit;- anotipmul de toamnă şi iarnă.

Cauze:Virusul se răspândeşte prin picăturile din aer după tuse, strănut sau vorbire a celui bolnav,

prin contacul cu mâna sau cu obiecte folosite de bolnar, urmate de atingerea gurii, nasului sau a ochilor propii.

TratamentNu există tratament pentru răceală; antibioticele sunt inutile iar alte medicamente nu

scurtează boala şi pot avea efecte secundare.- Bea lichide multe: apă, apă calda cu suc de lămâie, sucuri de fructe şi supă de pasăre.- Repaos; stai acasă dacă ai febră sau tuşeşti mult; poartă mască dacă locuieşti sau lucrezi

lângă cineva cu sisitem imunitar slăbit.- Gargară cu apă sărată: 1/2 linguriţă de sare lala un pahar de apă caldă. - Menţine camera caldă dar nu exagera. Dacă poţi umidifică-ţi camera.- Irigă-ţi nasul cu picături de apă sărată; sunt eficace, neiritante şi ieftine.MedicamenteAnalgezice, de ex. acetaminofen, poate leza ficatul;Decongestionante nazale: nu trebuiesc folosite mai mult de cateva zile deoarece pot leza

mucoasa nasului.Siropurile de tuse nu tratează cauza şi sunt contraindicae la copiii mici.Plante medicinaleCeai din flori sau fruze de tei, lumânărică, nalbă mare, pătlagină, potbal in apă caldă

indulcită cu miere.

PrevenireSpală-ţi mâinile des şi minuţios.Tuşeşte sau strănută în cot sau în baistă de hârtie cu folosinţă unică.Evită contactul prelungit cu cineva răcit.Nu folosi pahare sau tacâmuri cu alti membri fe familie bolnavi.Menţine igiena bucătăriei şi a WC-ului.

Gripa

Este o infecţie respiratorie virală, produsă de unul din cele trei tipuri de virusuri: Influenţa A, B şi C. Fiecare din ele are mai multe tulpini, dintre care unele se schimbă constant, de aceea te poţi îmbolnăvi cu acelaşi virus de numoase ori. Se răspândeşte prin tusea şi strănutul persoanei infactate.

Tusea împrăştie cu o viteză de 80 km/oră circa 3.000 de picături care coonţin virusuri, iar strănutul, cu o viteză de 160 km/oră, răspândeşte cca 40.000 picături de salivă la un metru distanţă. Aerul din jurul unei persoane gripate poate comţine cca 16.000 de virusuri pe metru cub. Picăturile formate se depun pe suprafeţe ce sunt atinse de alte persoane care îşi duc mâna la gură, nas sau ochi, sau prin contact fizic, de ex. sărut sau inbrăţişare.

Page 47: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

47

Simptome şi semneApar la un interval de 1-4 zile de la expunerea la virsus. Se manifestă prin febră, frisoane, dureri musculare, strănut, rinoree, dureri în gât, dureri

de cap, tuse uscată şi obositoare. Simptomele apar brusc şi variază în funcţie de tulpina virală şi de la o persoană la alta.

Febra creşte treptat, atinge un vârf şi apoi scade. Boala durează aproape o săptămână cu oboseală remanentă de câteva săptămâni.

Tabel. Diferenţa dintre răceală şi gripăSimptome Răceala GripaFebra Rară Aproape totdeauna ridicatăDurerea de cap Rară PuternicăDureri musculare Uşoare Deseori puterniceOboseală, slăbiciune Uşoare Pot dura 2-3 săptămâniEpuizare Foarte rară Puternică de la începutCongestie nazală, strănut Frecvent UneoriDureri în piept, tuse Uşoare sau moderate Frecvente, se pot agrava

DiagnosticSe bazează pe apariţia bruscă şi gravitatea simptomelor, sezon, prezenţa gripei în

comunitate şi examenul clinic. Probele de laborator sunt rareori necesare.

Boli asemănătoare gripei

Pneumonia este o infecţie bacteriană a plămânilor; se manifestă prin febră mare, tuse cu secreţii galben-verzui, respiraţie grea şi oboseală. Se tratează cu antibiotice şi poate fi uneori prevenită prin vaccinare.

Broşita, infecţia brohiilor, este provocată de virusuri şi provoacă tuse puternică, uneori şueritoare, dureri în piept, frisoane şi febră. Se tratează cu medicamente antiastmatice, fără antibiotice.

Sinuzita acută se recunoaşte prin presiune dureroasă la frunte, obraji, în spatele nasului sau a ochilor. Se adaogă congestia nasului, secreţii din gât şi nas, mai accentuate noaptea, febră şi miros neplăcut al respiraţiei. Este provocată de microbi sau virusuri, dar antibioticele nu sunt totdeauna necesare.

Astmul provoacă respiraţie grea, şuierătoare şi tuse. Gripa sau răceala pot agrava astmul, ale cărui simtome cedează la medicamente care dilată bronhiile.

Complicaţiile gripei

Pneumonia prin suprainfecţie microbiană, deshidratare, agravarea bolilor cronice.Cheamă medicul când ai tulburări de respiraţie, când ai complicaţii, suferi de boli

cronice, de ex. diabet, astm bronhic, infuficienţă cardiacă sau ai atins vârsta de 65 de ani.

Prevenire

Stilul de viaţă sănătos:

Page 48: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

48

- Vaccinează-te anual impotriva gripei.- Splală-ţi mâinile des şi bine. Nu te grăbi; spălatul corect durează 20-60 secunde. Nu-ţi

freca mâinile puternic ceea ce ar provoca fisuri ale pielii, unde pot creşte microbii. Săpunul antimicrobian nu oferă avantaje reale; oricum nu omoară virusurile. Soluţiile alcoolice pentru mâini sunt utile, în lipsa săpunului. Taie-ţi unghiile scurte şi foloseşte o cremă de mâini, iarna.

- Acoperă-ţi gura şi nasul când stănuţi sau tuşeşti , nu cu mâna, ci cu cotul îndoit la faţă sau cu un şerveţel de hârtie.

Fig. Tuşeşte sau strănută în cot, nu în palmăSursa: SS_PR_090923swineflu_sneezing.

- Evită agomeraţia în sezonul epidemic. - Evită să duci mâinile la ochi, nas şi gură, mai ales in perioada epidemiei.

- Hrăneşte-te echilibrat, cu zarzavaturi şi fructe colorat diferit, bogate în vitaminele A, D3, E, C şi B, zinc, acizii graşi omega-3; nu omite micul dejun.

- Practică in mod regulat o activitate fizică .- Dormi suficient pentru a ajuta sistemul imunitar să lupte contra infecţiei.- Scade sau controlează-ţi stresul zilnic.

Vaccinul antigripal acoperă tulpinele pe care medicii anticipează că vor circula în iarna următoare. Uneori o tulpină neprevăzută apare după ce vaccinul a fost preparat şi poti face o formă uşoară de gripă, chiar după ce ai fost vaccinat.

Vaccinarea antigripală anuală. Sezonul de vaccinare începe în octombrie, înainte de apariţia epidemiei de gripă. Vaccinului îi trebuie 2 săptămâni să devină eficient.

Persoanele susceptibile la gripă, trebuie vaccinate anual, deoarece apar constant tulpini virale noi şi durata imunitarităţii este limintată. În această categorie sunt copiii între 6 luni şi 5 ani, gravidele, adulţii în vârstă de peste 50 de ani, persoanele de orice vârstă cu boli cronice pulmonare, cardiace, renale, anemie, cu sistemul imunitar slăbit şi personalul medical.

Vaccinul este contraindicat persoanelor cu alergie la ouă, cu boli febrile, cu reacţie alergică la vaccinul antigripal în trecut şi femeilor gravide în primul trimestru.

Tratament

Nu există tratament specific. O persoană anterior sănătoasă care face gripă are nevoie să stea în pat, să bea lichide

multe, să ia medicamente pentru durere şi febră (acetaminofen, paracetamol). Repausul la pat

Page 49: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

49

este indicat până la dispariţia febrei. Lichidele calde şi aerul umidificat ameliorează durerea în gât şi respectiv uşurează respiraţia.

Antibioticele nu au efect, deoarece gripa este de natură virală. Excepţii fac cazurile complicate, care se suprainfectează cu bacterii (sinuzite, pneumonie).

Amantadina şi rimantadina au fost folosite în trecut, dar din 2005 au apărut tulpini rezistente la ele şi nu mai sunt recomandate. Este posibil însă ca în viitor să reapară tulpini de virus gripal sensibil la aceste medicamnte.

Medicamentele antivirale, Zanamavir şi Oseltamivir, grăbesc vindecarea prin reducerea severităţii şi duratei simptomelor cu o zi; ele limitează răspândirea infecţiei la ceilalţi membri ai familiei; pot preveni gripa dacă sunt luate cu cel puţin două săptămâni înaintea sezonului de gripă. Aceste medicamente antigripale sunt scumpe şi au efecte secundare, de ex. deprimă respiraţia, provoacă greaţă şi vărsături ş.a.

Gripa aviară

Gripa aviară (gripa păsărilor) este infecţia gripală la păsări. Virusul care produce infecţia la păsări se poate schimba şi infecta oamenii. O asemenea schimbare a virusului (mutaţie) ar putea declanşa o epidemie mortală întinsă.

Primele cazuri de gripă aviară au fost descrise in Hong Kong; ulterior au apărut cazuri şi în alte ţări. Mai multe sute de persoane s-au îmbolnăvit cu acest virus (H5N51) dintre care peste 60% au decedat. Acest virus aviar prezintă un risc enorm de răspândire globală.

Simptomele gripei aviare la om depind de tăria virusului. Cele mai frecvente manifestări sunt: tuse uscată sau productivă, respiraţie dificilă, febră peste 38ºC, diaree, dureri de cap şi stare generală proastă, dureri musculare, durere în gât.

Diagnostic: examenul medical clinic, cultură din secreţiile nazale, radiografie toracică şi examen al globulelor albe din sânge; test specific pentru virusul gripei aviare.

Persoane cu risc mai mare de a se îmbolnăvi de gripa aviară sunt cele care lucrează cu păsările, călătorii care vizitează ţările afectate, cei care ating o pasăre infectată sau mănâncă ouă sau carne a păsărilor infectate şi personalul medical care a venit în contact cu bolnavi de gripă aviară.

Complicaţii: insuficienţă respiratorie gravă, pneumonie, insuficienţă de organe multiple.

Prevenire: turiştii ar trebui să evite vizitele la pieţele cu păsări vii din ţările cu epidemie de gripă aviară. Evitarea consumului de carne crudă sau semipreparată scad riscul expunerii la gripa aviară şi la alte infecţii alimentare. Persoanele care lucrează cu păsări care pot fi infectate ar trebui să folosească îmbrăcăminte protectoare şi măşti speciale.

Tratament: medicamente antivirale ca: oseltamivir (Tamiflu) sau zanamivir (Relenza) pot să scadă gravitatea bolii dacă sunt luate la în primele 48 de ore de boală. Este necesară internarea si izolarea în spital. Bolnavii cu infecţie respiratorie gravă pot fi trataţi cu respiraţie artificială. Există şi un vaccin pentru protecţia umană de virus aviar.

Gripa porcină

Page 50: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

50

Gripa porcină este o boală respiratorie la porci produsă de virusurile gripei (H1N1) care provoacă secreţii nazale, tuse seacă, scăderea poftei de mâncare şi agitaţie.

Virusul gripei porcine se poate schimba (mutaţie) şi transmite uşor la oameni, unde declanşează o formă gravă de gripă. O epidemie recentă cu virus de gripă porcină a fost observată in anul 2009 in Mexic.

Simptomele gripei porcine la om sunt asemănătoare cu celelalte infecţii gripale: febră de 38°C sau mai mare, secreţii nazale, oboseală, dureri de cap şi, mai rar, greaţă, vărsături şi diaree.

Complicaţii: pneumonie bacteriană prin infecţie secundară şi insuficienţă respiratorie gravă.

Factori de risc:o copii între 6 luni si 4 ani;o peroanele în vârstă de 50 de ani sau mai mult;o persoanele cu boli cronice pulmonare, cardiovasculare, renale, hepatice,

hematologice, metabolice, obezitate si cele cu scădere a sistemului imunitar;o femeile care sunt sau pot deveni gravide în decursul sezonului de gripă;o personal medical care tratează asemenea pacienţi.

Tratament: prevenirea prin vaccinare este cel mai bun tratament. A fost produs şi un vaccin specific, ca o măsură de precauţie.

Două medicamente antivirale: zanamivir (Relenza), oseltamivir (Tamiflu) pot preveni sau scade simptomele gripei porcine dacă sunt luate în primele 48 de ore de la instalarea simptomelor.

Tratamentul nespecific este asemănător cu cel al altor forme de gripă.

Sindromul respirator acut grav

Sindromul respirator acut grav (SARS) este o viroză respiratorie care poate ameninţa viaţa, produsă de un virus denumit Corona Virus asociat cu SARS. Virusul SARS a fost izolat prima dată în Asia în 2002 şi următorii doi ani consecutivi.

Transmiterea bolii se face prin contact direct de la o persoană la alta ca: tuse, strănut, atingerea suprafeţelor contaminate sau pe cale oralo - fecală.

Manifestarile SARS - ului:Simptomele SARS - ului încep între două şi şapte zile după expunere; sunt asemănătoare

cu ale altor infecţii virale şi pot include: febră de peste 38ºC, cefalee, oboseală, stare generală proastă, dureri musculare, scăderea poftei de mâncare, diaree, tuse uscată, respiraţie dificilă şi secreţii nazale. În ziua a 10-a de boală, aproape toţi pacienţii cu semne de SARS clinice şi de laborator au pneumonie, evidenţiată prin radiografie.

Diagnostic:

Page 51: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

51

Radiografie pulmonară, examen microscopic de spută, cultură de sânge, oximetria pulsului.

Tratament:În prezent (2012) nu există nici un tratament specific pentru SARS.Tratamente încercate includ steroizi, medicamente antivirale, interferon, preparate de

anticorpi, oxid nitric şi un medicament tradiţional chinez compus din rădăcină de lemn dulce.

Fig. Frunze de lemn dulceSursa: Wikipedia

Cei mai mulţi pacienţi spitalizaţi necesită tratament cu oxigen sau ventilaţie mecanică (o formă de respiraţie artificială). Pacienţii sunt izolaţi în spital şi supuşi unui tratament intensiv.

Evoluţie:SARS este o viroză gravă care necesită îngrijire medicală imediată şi spitalizare.

Prevenire:Persoanele în contact direct cu cineva care are sau a avut SARS au cel mai mare risc de infecţie.

Recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sunt:- limitează timpul petrecut înafara casei cel putin 10 zile după încetarea febrei şi ameliorarea simptomelor respiratorii;- spală-ţi mâinile frecvent cu apă caldă şi săpun;- freacă-ţi mâinile cu alcool sau o soluţie alcoolizată sau ambele, în special după ce ai fost în contact cu secreţii respiratorii sau urină;- poartă mănuşi de unică folosinţă când vii în contact cu lichidele corpului unei persoane bolnave de SARS; după folosire aruncă imediat mănuşile şi spală-ţi minuţios mâinile;- acoperă-ţi nasul şi gura cu batistă de unică folosinţă când strănuţi sau tuşeşti- poartă o mască chirurgicală;- nu folosi tacâmuri, prosoape sau lenjerie de pat ale altora;- dezinfectează orice suprafaţă care ar putea fi contaminată (de ex. clanţe, suprafeţe din bucătărie); poartă mânuşi când le cureţi.

Page 52: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

52

Urmează aceste recomandări cel puţin două săptămâni după dispariţia simptomelor.

Mononucleoza infecţioasă

Este o infecţie acută produsă de virusuri din familia herpesului în special virusul Epstein-Barr (EB). Afectează cu predilecţie adolescenţii şi adulţii tineri.

Se transmite în special prin salivă, de aici denumirea de boala sărutului, sau prin folosirea comună a prosoapelor, periuţelor de dinţi etc. şi prin secreţiile genitale sau prin transfuzie de sânge.

Incubaţia la adult durează între 1-2 luni. Saliva rămâne infecţioasă în timpul convalescenţei timp de 6 luni.

Semne şi simptome: febră, dureri în gât (uneori cu secreţii), oboseală şi simptome toxice, lipsa poftei de mâncare, dureri musculare, indispoziţie, icter. Semnele de început sunt urmate de febră, faringită şi ganglioni limfatici măriţi.

Medicul poate observa ganglioni limfatici uşor măriţi (mai ales la ceafă, subţiori şi regiunea inghinală), puţin dureroşi şi splină mărită. Faringele, amigdalele sau gingiile pot apare inflamate, cu puncte roşiatice. O erupţie apare uneori pe piele.

Date de laborator: o probă de aglutinare pozitivă, limfocitele crescute în sângele periferic.

Complicaţii posibile: hepatită, miocardită, pericardită, meningită aseptică, encefalită, sindrom Guillain-Barré, tuse şi respiraţie dificilă; sunt rare şi tind să cedeze complet.

În formele grave, care necesită internarea în spital, obstrucţia căilor aeriene prin ganglioni limfatici măriţi, scăderea gravă a plăcuţelor sanguine (trombocitelor), mărirea accentuată a splinei.

Tratament: specific nu există; majoritatea bolnavilor se însănătoşesc de la sine, deşi oboseala şi indispoziţia pot să dureze câteva luni.

Repaosul la pat este esenţial când simptomele sunt acute. Trebuiesc evitate traumatismele minore datorită riscului de hemoragie internă.

Bea apă şi sucuri de fructe din abundenţă pentru a preveni deshidratarea. Gargară cu o jumătate de linguriţă de sare într-un pahar cu apă pentru a scade durerile în

gât. Medicamente împotriva durerii se folosesc pentru a scădea febra sau durerile de cap,

muşchi sau durerile în gât. Corticosteroizi pentru a scade inflamaţia amigdalelor, anemia hemolitică sau scăderea

gravă a trombocitelor.Tratament cu antibiotice când culturile pentru streptococ beta-hemolitic sunt pozitive.

Acyclovirol nu este eficace.

Infecţii bacteriene

Page 53: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

53

Abcesul

Abcesul este o colecţie de puroi cu pereţii subţiri. Puroiul este format din microbi, ţesut necrozat (mort) şi resturi de leucocite (globule albe) mobilizate de sistemul imunitar pentru apărare.

Abcesele pot apare în orice ţesut din corp. Microbii pot intra printr-o leziune a pielii sau sunt transportati prin sânge.

Abcesele pielii, de ex. furunculele, se manifestă prin roşeaţă, căldură, tensiune şi durere. Abcesele profunde pot fi localizate la dinţi, amigdale, creier, sân, plămân, abdomen,

retroperitoneal (în spatele peritoneului), organele genitale ş.a. Ele pot provoca febră, frisoane, durere, transpiraţii nocturne şi stare generală proastă. Necesită investigaţii elaborate pentru diagnostic: scan CT, ecogramă, MRI sau puncţie chirurgicală. Tratamentul optim este chirurgical: deschiderea (incizia) şi drenarea abcesului, asociată cu administrarea de antibiotice.

Gangrena

Gangrena este necroza ţesutului datorită blocării circulaţiei sanghine.

Gangrena uscată: ţesuturile sunt reci, necrozate, dar neinfectate, de ex. în arterioscleroză şi degerături. Ţestul uscat se detaşează, gangrena nu se întinde, dar se poate infecta. Se manifestă la început prin durere; zona este umflată şi roşie, apoi vânătă (cianotică), neagră, rece şi nedureroasă, amorţită.

Gangrena umedă are ţesuturile infectate; se întâlneşte mai frecvent la diabeticii insuficient trataţi. Gangrena infectată apare umflată, roşie, zemuindă, cu puroi pe margini şi urât mirositoare. Bacteriile pot produce un gaz mirositor (gangrena gazoasă).

Prevenirea necesită îngrijirea meticuloasă şi tratamentul prompt al oricărei răni ale picioarelor, în special dacă ai arterioscleroză sau diabet.

Tratamentul pentru gangrena uscată este cel al bolii de bază, de ex. dezobstrucţia sau bypas-ul de urgenţă al arterelor blocate. Gangrena umedă necesită administrarea imediată de antibiotice în perfuzie intravenoasă şi intervenţie chirurgicală de incizie şi drenaj, iar în cazurile grave, chiar amputaţie, pentru a preveni răspândirea infecţiei în organism.

Gangrena gazoasă se instalează de obicei rapid; se manifestă prin durere şi edem pe o rană infectată, scăderea tensiunii arteriale şi creşterea pulsului. Febra nu reflectă gravitatea bolii. Rana este umflată (edemaţiată), cu secreţii maronii, rău mirositoare, apoi acoperită de vezicule pline cu lichid şi gaze, care se pot simţi la palpare prin crepitaţie. Toxinele produse în ţesuturile necrozate provoacă şoc. Bolnavul este într-o stare gravă, inconştient, cu delir şi comă.

Tratamentul constă în antibiotice i.v. şi excizie chirurgicală; rana este lăsată deschisă. În centrele spitaliceşti mari se poate adăoga tratamentul cu oxigen hiperbaric (cameră ermetică cu oxigen sub presiune).

Page 54: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

54

Fig. Pacient sub tratament cu oxigen hiperbar pentru ulcer la picior.

Sursa: georgetownuniversityhospital.org

Bacteriemia

Prezenţa bacteriilor vii în sânge poate fi provocată de infecţii cutanae, urinare, examen cistoscopic, perfuzii i.v., tratament dentar ş.a. Microbii, de ex. stafilococii, pot infecta organe îndepărtate de infecţia primară (furuncul, cateter de perfuzie i.v.).

Infecţia iniţială poate fi uneori minoră sau chiar ascunsă. Microbii pot însă provoca infecţii grave la distanţă, ca endocardita, osteomielita sau infecţii în alte organe profunde.

Se recomandă administrarea profilactică cu antibiotice la cei predispusi. (Vezi prevenirea

endocarditei infecţioase la cap. Boli cardio-vasculare).

Septicemia

Septicemia este o infecţie generalizată, provocată de prezenţa şi înmulţirea microbilor patogeni şi a toxinelor lor în sânge şi ţesuturi.

Sepsis este reacţia inflamatorie generalalizată provocată de infecţii, dar şi de cauze neinfecţioase, ca pancreatite acute, arsuri şi traumatisme grave.

Bacteremia este simpla prezenţă a microbilor vii în sânge. Sindromul septic este produs de numeroase infecţii, cu semne generale grave: alterarea

stării mintale, scăderea oxigenului din sânge şi a fluxului urinar. Şocul septic rezultă atunci când infecţia generalizată provoacă scăderea tensiunii arteriale

şi a mijloacelor de apărare ale organismului.

Septicemia este o infecţie gravă, necontrolată de mijloacele de apărare ale organismului, progresivă, asociată cu numeroase complicaţii şi cu risc mare de deces. Numeroşi microbi şi mai rar ciuperci, virusuri sau paraziţi, pot provoca septicemie, mai ales la nou născuţi şi vârstnici.

Factori de risc: rezistenţă scăzută, vârsta, tratament imunitaro-supresor, operaţii recente, endoscopie, diabet, splenectomie,.

Cum se manifestă:

Page 55: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

55

Febră ridicată cu frisoane sau din contră, scăderea temperaturii (hipotermie), respiraţie rapidă şi superficială (hiperventilaţie), puls rapid, piele marmorată, cu purpură sau echimoze, asociate cu confuzie sau agitaţie, chiar comă. Este necesară internarea de urgenţă în spital, la salonul de terapie intensivă. Examinarea include identificarea agentului patogen specific şi locul de pornire a infecţiei. Se

evaluează cu grijă tulburările circulatorii, metabolice şi de coagulare prin monitorizare şi examinări intensive.

Tratamentul Se administrează oxigen, lichide în perfuzie intravenoasă, în care se introduc antibiotice

selectate în funcţie de antibiogramă şi de starea generală. În stările de şoc se administrează în perfuzie medicamente de susţinere a circulaţiei (de ex., dopamina).

Se caută poarta de intrare a infecţiei şi se drenează eventualele zone infectate.

Prevenirea. Vaccinarea împotriva microbilor H. influenzae şi a S. pneumoniae la persoanele cu risc

crescut. . Consultul medical prompt al bolnavului febril.. Orice rană sau infecţie a pielii sau mucoaselor trebuie tratată corect, pentru a preveni

septicemia. Adulţii cu imunitate scăzută trebuie să ceară ajutor medical de la primele semne de

infecţie, să evite stoarcerea colecţiilor purulente şi aplicarea de leacuri naturale (“naturiste”) neverificate, hazardante şi să evite întreruperea prematură a tratamentului medicamentos antiinfecţios.

Bolnavii cu diabet care-şi administrează singuri insulina trebuie să facă injecţia în condiţii aseptice.

Intervenţiile sângerânde, cu risc de răspândire a microbului în sânge (bacteriemie), de ex. cele dentare sau chiuretajul uterin la femeile cu leziuni ale valvei mitrale, necesită administrarea prealabilă de antibiotice.

Şocul septic

Este septicemia agravată cu insuficienţă circulatorie. Toxinele şi microbii eliberează substanţe care produc leziuni celulare ce duc rapid la

insuficienţa multor organe: plămâni, ficat, rinichi, inimă şi creier.

Semnele de septicemie se agraveză, temperatura poate scade, tesiunea arterială coboară, debitul urinar scade, pielea devine marmorată, pacientul este obosit, confuz apoi comatos.

Diagnosticul probabil se face imediat la admitere prin examinare, istoricul bolii şi simptomele principale. Diagnosticul ulterior se bazează pe examinări repetate, izolarea bacteriei patogene prin hemocultură cu determinarea sensibilității la antibiotice (antibiogramă).

Tratament. Bolnavul este internat și tratat în secţia de terapie intensivă.

Page 56: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

56

Se administrează intravenos antibitice cu spectru larg, perfuzii cu lichide, vasopresoare (dopamină, noradrenalină, vasopresină), eventual se intubează pacientul şi se ventilează mecanic cu oxigen.

La tratamentul obişnuit se poate adăoga unul biologic îndreptat împotriva infecţiei (anticorpi monoclonali obţinuţi prin inginerie genetică).

Sindromul toxico-septic (Vezi cap. Inima şi vasele)

Tetanosul

Este o boală infecţioasă acută, evitabilă, uneori mortală, provocată de o neurotoxină produsă de bacteria Clostridium tetani.

Fig. Microbul tetanicSursa: faculty.ccbcmd.edu

Rănile care favorizează apariţia tetanosului sunt înţepăturile adânci, zdrobiri care produc necrozarea ţesuturilor şi cele vizibil contaminate cu pământ sau fecale.

Se întâlneşte la persoanele nevaccinate sau parţial imunitarizate, deseori după o înţepătură adâncă contaminată cu spori de bacili tetanici din pământ.Perioada de incubaţie dureaza între 8-12 zile putându-se prelungi la 15 săptămâni.

Cum se manifestă: primele simptome: furnicături şi durere uşoară la locul rănii, urmată de spasmul muşchilor

locali; dificultatea înghiţirii (chiar a lichidelor); ulterior apar rigiditatea crescândă a muşchilor cefei şi maxilarelor, abdomenului şi ai spatelui; dificultatea de a deschide gura (trismus); acesta este un semn caracteristic; iritabilitate; spasmul muşchilor feţei provoacă o grimasă care imită râsul (zâmbet sardonic); convulsii dureroase sunt declanşate de stimuli mici, ca sunet, lumină sau mişcare; spasmul muşchilor laringelui şi a muşchilor respiratori provoacă acumularea secreţiilor,

pneumonie şi oprirea respiraţiei cu asfixie; pacientul este complet conştient şi lucid; în zilele următoare, tensiunea arterială poate creşte, inima bate mult mai repede şi neregulat,

acestea fiind semne clare de agravare a bolii.

Page 57: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

57

Tetanosul localizat: rigiditatea începe la muşchii din apropierea rănii, boala poate fi uneori scurtă şi se poate vindeca spontan, dar cel mai des progresează către tetanos generalizat.

Tetanosul cefalic: poate apare după răni la cap sau inflamaţia urechii mijlocii (otită cronică) şi se manifestă prin contracţii intense ale muşchilor feţei.

Medicul va diferenţia tetanosul de intoxicaţia cu strichină, turbare, scăderea gravă a calciului din sânge, infecţii dentare care provoacă contractura fălcii, reacţii la unele medicamente, de ex. fenotiazine, meningită, histerie şi turbare.

Complicaţii:- obstrucţia căilor respiratorii;- fracturi ale coloanei vertebrale din cauza spasmului muscular;- neputinţa de a înghiţi şi retenţie urinară;- stop respirator şi insuficinţă cardiacă în ultima fază.

Evoluţia sub tratament este favorabilă cu vindecare completă după săptămâni sau luni, când complicaţiile au putut fi evitate. Evoluţia este gravă la cei cu incubaţie scurtă, declanşarea timpurie a convulsiilor şi întârzierea tratamentului.

Ce se poate face:- prezentarea de urgenţă la spital;- tratamentul trebuie să fie rapid, complex şi să prevină complicaţiile;- primele măsuri de tratament urmăresc întreruperea formării şi absorbţiei toxinei tetanice; imunitarizarea pasivă se face prin imunoglobulină umană antitetanică. În lipsa acesteia, se administrează ser antitetanic de la cal, care poate provoca însă reacţii anafilactice grave; de aceea, în multe ţări nu mai este folosit;- simultan adultul poate fi vaccinat pentru a stimula apariţia propriilor anticorpi tetanici;- plaga este curăţată larg, chirurgical, de urgenţă;- antibiotice, sub formă de penicilină G, în perfizii intravenoase, sau tetraciclină oral; unii medici preferă metronidazol;- adultul este internat la terapie intensivă, într-o cameră liniştită, cu stimulare minimă. Pentru controlul spasmelor şi prevenirea perioadelor de asfixie se foloseşte diazepam intravenos;- în cazuri grave, este necesară administrarea de relaxante musculare şi ventilarea mecanică a pacinetului. Tratamentul intensiv a redus enorm mortalitatea în tetanos.

Prevenire:- toate rănile trebuie curăţate cu mare grijă, cu săpun şi apă, iar corpii străini trebuie căutaţi cu grijă şi înlăturaţi;- evitarea contaminării rănilor prin aplicarea greşită de pământ, urină, frunze de pătlagină şi altele;- vaccinarea şi revaccinarea antitetanică; tetanosul poate fi prevenit complet prin vaccinare activă (vezi schema vaccinărilor la adult).

Page 58: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

58

Boli transmise prin căpuşe

Căpuşele sunt insecte care se hrănesc cu sângele cald al animalelor. Ele poartă în sânge diverse micro-organisme –virusuri , bacterii, richeţii sau protozoare. Când se hrănesc, ele transmit micro-organisme la animalul al cărui sânge îl sug.

Căpuşele pot provoca numeroase boli grave (vezi tabelul urmator).

Tabel nr. Boli transmise prin căpuşeBoala Transmiterea Incubaţia Durata Simptome Tratament

Lyme 3-30 zile Luni sau ani Simptome gripale, erupţii cutanate la nivelulînţepăturii, paralizia feţei, meningită, artrită, leziuni ale inimii, pareza extremităţilor

Antibiotice administrate oral sau intravenos, vaccinare

Febra munţilor stâncoşi

3-12 zile 2 săptămâni; posibil sechele prelungite

Febră şi frisoane, cefalee severă, greaţă, lipsa poftei de mâncare, dureri de cap şi muşchi, agitaţie, insomnie, erupţii cutanate la pumni şi glezne, care se pot întinde la mâini şi picioare, apoi la torace. Complicaţii: insuficienţă cardiacă, renală şi respiratorie; confuzie mintală, tulburări de gândire, delir, convulsii, comă.

Antibiotice administrate oral sau intravenos

Febra Colorado

3-6 zile Durata simpt. acute: o săpt., febra poate reveni pt. 2-4 zile

Febră mare cu frisoane, dureri de cap şi de muşchi, greaţă şi vărsături, slăbiciune musculară, stare generală rea. Complicaţii rare: meningită, encefalită virotică, febră hemoragică. Boala în general nu este gravă.

Simptomatic

Tularemia Înţepături de insecte sau căpuşe, apa infectată provoacă simptome gastro-intestinale; jupuirea iepurelui; posibil agent de bioterorism.

2-10 zile Simptomele pot lipsi. Dar în anume cazuri acestea ar fi: febră, dureri de cap, greaţă, stare generală rea, la locul înţepăturii papule cutanate care se ulecerează, ganglioni limfatici regionali măriţi, splină mărită. Complicaţii: meningită, pneumonie, osteomielită, pericardită.

Antibiotice administrate timp de 7-14 zile

Febre hemoragice

Agent infecţios: virusuri f. transmisibili Vectori: : ţânţari, căpuşe, rozătoare, lilieci..

Manifestări gripale sau gastroenteritice: febră, dureri de cap şi muşchi, semne de suferinţă a căilor respiratorii superioare şi gastrointestinale. Ulterior anemie, alterarea stării generale, hemoragii, şoc, mortalitate între 3-30%, poate atinge 50-90% (de ex. febra Ebola).

Unele virusuri răspund la tratamentul precoce cu ribavirin, altele (febra galbenă) necesită vaccinare. Vaccinuri noi sunt în cercetare. Este necesară izolarea pacientului.

Encefalite virotice

Prin căpuşe, consum de lapte nefiert.

7-14 zile după înţepătura de căpuşă sau 3-4 zile după lapte

Majoritatea sunt simptome de gripă uşoară, dureri de cap febrile, semne de meningită aseptică şi mai rar de encefalită şi dureri mari ale extremităţilor. Complicaţii: paralizii parţiale (pareze) . După encefalită pot persista dureri de cap, tulburări de echilibru, de deglutiţie, de auz, de concentrare şi oboseală cronică.

Prevenirea prin vaccinare. Tratamentul este simptomatic şi antiinflamator.

Febra Q (tifosul pulmonar)

Inhalare de praf si reziduuri, lapte de vacă şi capră insuficient fiert de la animale bolnave. Măcelarii, veterinarii, agricultorii şi laboranţii sunt

1-3 săptămâni

Boală febrilă acută sau cronică cu dureri de cap puternice, tuse uscată, stare generală rea, dureri abdominale. Complicaţiile sunt rare: pneumonie masivă, hepatită, endocardită, leziuni ale sistemului nervos central (encefalopatie) şi sindrom de oboseală cronică.

Prevenire: detectarea infecţiei la animalele domestice, reducerea contactului cu animalele infectate sau praful din jurul lor, fierberea corectă a laptelui. Există un vaccin pentru protecţia persoanelor cu risc mare de expunere. Tratament: antibiotice (doxycyclină). Tratament de durată cel puţin 2 ani pentru

Page 59: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

59

mai expuşi.Rezervor de căpuşe: vite mari, câini, pisici, şoareci şi şobolani. Agentul infecţios este o richeţie.

endocardită.

Prevenirea înţepăturilor de căpuşă

În zonele expuse poartă îmbrăcăminte cu mâneci lungi, încălţăminte care acoperă degetele şi ciorapi traşi peste pantaloni. Mergi pe cât posibil pe potecă, evitând tufişurile.

Foloseşte spray contra insectelor aplicat doar pe haine. După activitatea în aer liber, schimbă-ţi îmbrăcămintea şi inspectează-ţi corpul dacă ai căpuşe pe piele, folosind o oglindă. Dacă vezi o căpuşă lipită de piele, scoate-o folosind o tehnică specială.

Scoaterea căpuşei din pieleCăpuşa trebuie scoasă în întregime, deoarece rămânerea unei porţiuni din căpuşă în piele

poate transmite infecţia. Spală zona cu apă şi săpun fără a o freca. Prinde strâns capul căpuşei- nu corpul- cu

penseta, nu cu mâna, cât mai aproape de piele. Trage-o în sus uşor şi repetat. Prin scoatere, o parte mică de piele rămâne ataşată de căpuşă. Aplică alcool peste rană. Pune căpuşa într-o sticluţă cu alcool pentru o eventuală identificare. Dacă ciocul cu care suge nu a fost scos, consultă imediat medicul.

Fig. Scoaterea căpuşei Sursa: blog.ecosmart.com

Virozele intestinale

Virozele intestinale reprezintă un grup numeros de boli, produse de enterovirusuri ca virusul poliomielitei, coxsackie şi echo. Din acest grup face parte şi virusul hepatitei A.

Sunt răspândite de la o persoană la alta, pe cale digestivă (apă şi alimente contaminate), prin mâini murdare, prin intermediul insectelor şi pe cale respiratorie (praf ce transportă virusuri), în special în familiile aglomerate, cu igienă deficitară. Sunt mai frecvente vara.

Page 60: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

60

Incubaţia durează 3-6 zile. Virusul se poate localiza la inimă, plămân, ficat, creier, măduva spinării şi piele. Fiecare grup de asemenea virusuri are predilecţie pentru anumite organe. Virusurile

coxsackie atacă faringele producând herpangina, pielea (boală mâna-picior-gură), inima (miocardita), creierul (meningoencefalita) şi, mai rar, ficatul, pancreasul, plămânii şi glandele suprarenale.

Cele mai multe forme de infecţie sunt uşoare, unele neobservate. Tratament: nu există încă nici un tratament cauzal împotriva acestor virusuri. Prevenire: - igienă, curăţenie, spălarea mâinilor; par banale dar au o importanţă fundamentală; - copiii bolnavi trebuie izolaţi la domiciliu sau în spital, iar cei cu care au intrat în contact vor fi supravegheaţi şi izolaţi la primele semne ale bolii; - o grijă specială trebuie acordată personalului de îngrijire din spital, care poate avea infecţii virale nemanifeste sau uşoare, pe care le pot transmite mai ales la copiii slăbiţi.

Tabel Principalele toxiintecții alimentare

Aliment Micro-organisme sau toxine

Incubaţia Durată Simptome Tratament

Carne de vită, de porc, lapte praf, orez şi fructe uscate

Toxine de stafilococ aureus, B. cereus şi clostridium perfringens

1-16 ore între 8-24 ore

Vărsături, diaree, crampe abdominale, rareori febră

Lichide pe gură, fără antibiotice.

Apă contaminată, raci, scoici, melci- alimente insuficient gătite

Salmonella, vibrio cholerae, calicivirus

2 - 48 ore 5-10 zile Greaţă, febră, dureri musculare, diaree apoasă, crampe abdominale

Hidratare, la nevoie i.v. slăbiţi cefotaxin, cloramfenicol (tetraciclină ?)

Apă contaminată,carne de pasăre,ouă şi lapte crud, fructe şi zarzavaturi nefierte

Salmonella, shigella, Campylobacter Jejuni

6 ore-5 zile 7 zile-1 lună Diaree, uneori cu sânge, dureri abdominale, febră

Bactrim (florochinolone), eritromicină

Alimente conservate, peşte fermentat, alimente păstate la cald timp îndelungat

Clostridium botulinic; se dezvoltă în mediu acid anaerob.

12-72 ore Câteva zile-săptămâni

Vedere dublă (diplopie?), tulburări de înghiţire, de vorbire şi de respiraţie; diaree, febră.

Menţinerea libertăţii căilor respiratorii şi a respiraţiei; antitoxină intravenos.

Apă şi alimente contaminate cu fecale

E-coli enterotoxic, rotavirusuri JHopkF 869 etc

1-3 zile 3-7 zile Diaree apoasă, crampe abdominale şi vărsături

Florochinolone ? scurtează durata bolii.

. Carne de vită insuficient gătită, lapte nefiert, sucuri, fructe şi zarzavaturi crude

Escherichia colienterohemoragică

1-8 zile 5-10 zile Începe brusc cu diaree, deseori cu sânge şi dureri abdominale.

Tratamentul cu antibiotice poate creşte riscul de sindrom hemolitic şi uremic ????

Apă contaminată, măruntaie de porc, lapte nefiert, tofu

Y. enterocolitica 4-6 zile 1-3 săpt. Diaree, febră, dureri articulare şi abdominale puternice, pseudoapendicită

Cefotaxin, tetraciclină, bactrim, cloramfenicol,

Asociere de tratament cu antibiotice (de ex. clindamycin, cefalosporine)

Toxină de Clostridium difficile

7-10 zile de antibiotice; posibil

chiar după o singură doză

Diaree bruscă, posibil cu sânge, febră

Metronidazol

Ciuperci Toxine de ciuperci 2-24 ore Greaţă, vărsături, dureri abdominale,

Hidratarea, susţinere

Page 61: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

61

paralizii, insuficienţă hepato-renală

cardiovasculară şi hepatică

*(după S.J.McPhee 2008, R.A. Jackobs-2008)

Cauze Bacteriile din alimente eliberează toxine, care produc inflamaţia mucoasei intestinale.

Intoxicaţiile alimentare nebacteriene pot fi produse prin consumarea unor chimicale, plante, sau insecticide. Cum se manifestă: Manifestările intoxicaţiei alimentare sunt ca cele ale: diaree, vărsături, febră; apare Simptome: asemănătoaare celor ale gastroenteritei acute virale: dureri şi crampe abdominale, febră, dureri de cap, vărsături, diaree ce poate conţine mucus, sânge sau puroi, oboseală musculară, frisoane, lipsa poftei de mâncare. Simptomele apar la 3-72 de ore după după masă şi pot fi afectate mai multe persoane care au consumat acel aliment.

EvoluțieBoala se poate vindeca spontan după 1-5 zile deşi simptome grave şi persistente pot

necesita tratament şi uneori internare în spital. Toxiinfecţiile alimentare cu incubaţie scurtă sunt produse de toxine şi rămân limitate la

intestine. Formele cu incubaţie prelungită (peste 16 ore) sunt provocate de microbi ce produc toxine şi pot produce leziuni în afara tubului digestiv.

Tratament general: - cele mai multe toxiinfecţii se vindecă de la sine şi nu necesită tratament medicamentos

- bea lichide multe pentru a preveni deshidratarea produsă de diaree- nu lua medicamente anti-diareice fără avizul medicului, deoarece diareea poate ajuta

organismul să elimine bacteriile şi toxinele- poate fi nevoie să bei apă cu sare şi zahăr pentru a înlocui mineralele pierdute prin diaree

puternică- în cazuri severe medicul poate prescrie antiemetice (pentru a preveni vărsăturile) sau perfuzii

intravenoase pentru a trata deshidratarea gravă prin internare în spital sau la camera de gardă- unele forme infecţioase pot necesita antibiotice.

Prevenirea toxiinfecţiilor alimentare Depinde de felul în care depozitează, prepară şi servesc alimentele, de măsurile de

sănătate publică şi de responsabilitatea industriei alimentare. Orice neglijenţă în circuitul alimentelor poate provoca boala. Prepararea corectă a alimentelor previne toxiinfecţiile alimentare. Sugestii: - alege fructe şi zarzavaturi proaspete, care nu sunt lovite sau decojite - verifică dacă produsul de carne este etichetat şi marcat cu data de fabricaţie şi cu data de valabilitate. - controlează carcasele de pasăre dacă au o culoare uniformă, fără porţiuni vinete în zona aripilor şi copanelor. Pielea de pasăre nu trebuie să se lipească de degete la pipăit. - nu cumpăra carne de pasăre cu resturi de fulgi sau de intestine care au o încărcătură microbiană foarte mare - nu cumpăra gustări acoperite de praf sau de muşte şi servite de mâini nespălate

Page 62: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

62

- după ce ai stocat carnea, nu amâna pregătirea ei, deoarece microbii pătrund mai uşor în ea şi în interval de 24 de ore se înmulţesc de peste 450 de ori - carnea din salam, cârnaţi, tobe ş.a nu este proaspătă dacă membrana este lipicioasă. Aceste produse se alterează uşor şi trebuie păstrate în spaţii frigorifice la o temperatură de +50C, fără a fi îngheţate. De altfel, aceste produse nu sunt echilibrate nutritiv şi nu sunt recomandate în alimentaţie. - spală-ţi mâinile cu apă caldă şi săpun înainte şi după mânuirea oricărui aliment - curăţă bine, cu apă rece, de la robinet, toate fructele şi zarzavaturile, înainte de a le consuma, chiar cele pe care le cureţi de coajă - freacă cu peria produsele cu coaja subţire, de ex. castraveţi - spală des cuţitele, cârpele şi bureţii de bucătărie - păstrează bureţii de bucătărie uscaţi peste noapte - foloseşte o scândură separată pentru a tăia carnea și spal-o după folosire - găteşte suficient alimentul, aşa încât fiecare parte a lui să fie expusă la temperatură ridicată; - dacă alimentul trebuie răcit, pentru a fi consumat mai târziu, acoperă-l și păstrează-l la rece - refuză mititeii care au fost păstraţi la cald - dacă alimentul trebuie reîncălzit, e bine ca acesta să fie fiert din nou, pentru ca bacteriile care au scăpat la gătit sau au intrat după aceea, să fie distruse - nu păstra alimente care trebuie mâncate negătite, la temperatura camerei - nu cumpăra alimente gătite, din vitrine nerefrigerate - evită să guşti alimente pentru a încerca dacă sunt contaminate - bacteriile din alimentele negătite, muştele, mâinile nespălate şi infecţiile pielii, pot contamina alimentele gata de consum - nu pune carnea de pasăre crudă în contact cu alte alimente, deoarece conţine bacterii periculoase care dispar doar prin gătire; spală-ţi bine mâinile - nu cumpăra carne preparată, dacă se vinde la acelaşi stand cu carnea crudă - nu mânca ciuperci culese de tine - nu cumpăra sau folosi alimente din cutii ruginite, bombate, lovite sau crăpate - nu consuma produse lactate nefierte; cumpără alimente doar din magazinele curate, fără muşte şi cu frigider - aruncă resturile de mâncare nesigure - încearcă să evaluezi condiţiile igienice ale restaurantului din care consumi.

Diareea călătorului

Când o persoană călăroreşte într-o altă ţară cu diferenţe mari de climat, condiţii sociale şi sanitare, poate face diaree într-un interval de 2 până la 10 zile.

Simptome: diareea apărută brusc (10 sau mai multe scaune moi pe zi), greaţă, vărsături, lipsa poftei de mâncare, oboseală, rareori febră, crampe şi gaze abdominale. Scaunele apoase, neasociate cu febră, sunt asociate frecvent cu toxina bacteriei E-coli. Bacteriile care invadează mucoasa intestinală (shigella, salmonela) pot provoca scaune cu sânge şi febră. La examenul de laborator se observă celule albe în scaun care sugerează infecţia bacteriană şi mai rar semne de paraziţi şi ameobe. Boala durează de obicei 1-5 zile, deşi rareori simptomele persistă mai mult de o lună.

Page 63: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

63

Diareea călătorului este de obicei o infecţie bacteriană provocată de mânuirea neigenică a alimentelor. Cei care mânuiesc alimentele nu-şi spală corect mâinile după ce au folosit toaleta. În mojoritatea cazurilor este produs de bacteria E-coli, apoi de virusuri, mai ales pe vapoare de coazieră. Dacă diareea pesistă sau devine cronică se suspectează paraziţi ca giardia sau ameoba.

Prevenirea începe încă de la sosirea în ţara de destinaţie şi se continuă 1-2 zile după ce ai părăsit-o.

Apa. Evită apa de la robinet, gheaţa, sucurile de fructe zarzavaturile, salatele, alimentele

vândute pe stradă. O singură abatere de la aceste precauţii poate declanşa boala. Bea apă fiartă timp de un minut sau îmbuteliată şi foloseşte-o şi pentru a te spăla pe dinţi. Foloseşte tablete de iod (plus vit. C pentru a-i elimina gustul) sau un filtru portativ. Filterle moderne folosesc lumina ultravioletă şi pot distruge bacteriile, virusurile si protozoarele ca giardia. Nu înota în ape ce pot fi contaminate.

Alimentele. Consumă doar fructe pe care le poţi curăţa de coajă ca portocalele sau bananele. Ca turist

în zonele cu condiţii neigienice spune-ţi: fierbe-l, găteşte-l, decojeşte-l sau evită-l. Alege restaurantul după criterii igienice şi evită alimentele crude. .

TratamentSe recomandă doar la cei cu boli asociate ca sindrom de intestin iritabil sau sub tratament

imunosupresor (pentru cancer).Lactobacili (probiotice) în capsule pot fi folosite pt prevenire şi tratament. Iaurtul pregătit

în ţări exotice poate să nu fie însă sigur. Antibiotice profilactic nu sunt recamandate, afară de cei boli digestive cronice, diabet,

boli de rinichi sau HIV care pot lua o tabletă pe gură de norfloxacin, ciprofloxacin sau rifaximin.

Lichide de înlocuire. Prevenirea deshidratării este cea mai importantă măsură. O soluţie preparată conţine un pahar de 240 mt apă purificată, ½ liguriţă de miere şi un praf de sare, alternând cu un altul ce conţine ¼ linguriţă sodă de bucătărie (bicarbonat de sodiu). Copiii mici sunt foarte sensibili la deshidratare manifestată prin agitaţie şi puls slab. Soluţii cu săruri pentru rehidratare pe gură pentru copii se pot găsi la farmacii. Continuă să bei lichide multe, inclusiv apă de orez şi ceai. Dacă nu le tolerezi, ai nevoie de perfuzie intravenoasă cu lichide şi săruri minerale.

Alimente ce pot scădea diareea: orez, mere, banane. MedicamenteSalicilat de bismut (Pepto-bismut) câte 2 tablete la ½ oră până la 8 doze in 24 de ore,

repetat eventual a doua zi. Efecte secundare: ţiuit în urechi şi limbă şi scaune negre. Contraindicat la cei alergici la aspirină, cu ulcer peptic, tulburări de sângerare, gută şi gravide.

Medicamente de scădere a motilităţii intestinale ţi se pot prescrie dacă diareea este fără sânge şi nu ai febră; de ex. difenoxilat, loperamid sau rareori opiacee. Aceste medicamente trebuiesc întrerupte dacă simptomele persistă peste 48 de ore. Ele nu se folosesc pentru prevenirea diareei.

Antibioticele sunt eficace în special pentru diareea călătorului apărută în primele 8 ore, cu trei sau mai multe scaune, în special asociate cu greaţă, vărsături, crampe abdominale, febră sau sânge în scaun. Antibioticele nu sunt de regulă eficace pentru diareea în ţările subdezvoltate, deoarece asemenea cazuri sunt de obicei provocate de virusuri. Se pot folosi:

Page 64: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

64

- azithromicin 500 mg odata pe zi timp de 3 zile- norfloxacin 400 mg de două ori pe zi timp de 1-3 zile- ofloxacin 300 mg de două ori pe zi, 1-3 zile- ciprofloxacin (Cipro) sau levofloxacin 500 mg, 1-3 zile

Dacă ai infecţie cu paraziţi vei avea nevoie de medicaţie parazitară: Bactrium (trimethprim- sulfamethazol), metronidazole (Flagil) pentru giardia, eritromicină şi nitazoxamida.

Infecţiile produse de ciuperci

Dintre micozele mai frecvente la adult, se descrie candidiaza.

Candidiaza este infecţia cu ciuperca microscopică numită Candida albicans, care poate afecta gura, tractul gasto-intestinal, vaginul, alte mucoase din corp, pielea şi unghiile. Infecţia se răspândeşte de la organe genitale sau gură la alte regiuni umede din corp.

Fig. Fotografie mnicroscopică a ciupercii Candida albicans.Sursa: CDC/Dr. Gordon Roberstad.

În mod normal un număr mic de candida se găseşte în organism împreună cu bacterii nedăunătoare (nepatogene). Candida se înmulţeşte în organism şi produce simptome atunci când proporţia acestor bacterii scade, datorită imunităţii slăbite sau tratamentului prelungit cu antibiotice ş.a.

Simptomele diferă după regiunea afectată:Candidioza superficială:- gură: erupţie albicioasă pe limbă şi mucoasă, sezaţie de arsură sau dureri în gât;- esofag: durere la înghiţit (disfagie) şi în spatele sternului, regurgitaţie;- vagin: mâncărimi şi escoriaţii, discomfort, roşeaţă, secreţie albicioasă sau bălbuie,

nemirositoare, dureri la urinat şi la contact sexual; - piele: erupţie roşiatică, papulară, acoperită uneori de secreţii, cu mâncărimi. Apare sub

sâni, între degete, la axile, regiunea inghinală. La bărbat inflamaţia capului penisului (balanită). - unghii: înrişite, umflate;Infecţia generalizată produce febră, hipotensiune, alterarea stării generale, uneori erupţie

şi simptome în fucţie de localizare:- plămâni: febră, tuse, hemoptizie;- rinichi: febră, dureri de şale, durere la urinat, cu sânge (hematurie) şi puroi (piurie);

Page 65: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

65

- creier: dureri de cap, rigiditatea cefii, tulburări neurologice de focar;- inimă (endocrd): murmur la inimă, febră;- ochi: tulburări de vedere, scotoame, inflamaţia ochiului.

Complicaţii: rare, infecţie generalizată cu febră, frisoane, stare generală rea şi leziuni la rinichi, inimă sau creier.

(Vezi descrierea la capitolele respective).

Infecţiile produse de paraziţi

Giardiaza este o infecţie (infestaţie) a intestinului subţire produsa de Giardia lamblia, un protozor parazit (organism cu o singură celulă) care contamineaza frecvent apele de suprafaţă.

Fig. Giardia pe mucoasa intestinului subţire.Sursa: Wikipedia

Infecţia este răspândită prin apă contaminată sau mâini nespălate (cale fecalo-orală). Este mai frecventă la copiii de creşă si grădiniţă, membrii familiei cu giardiază şi bărbaţii homosexuali.

Simptome: dureri intestinale, crampe, diaree, greaţă, gaze, vărsături, diaree cronică, febră scăzută, pierdere în greutate.

Simptomele pot fi continui sau periodice, timp de săptămâni. Aproape un sfert din cei infesaţi nu au simptome.

În forma acută simptomele apar după 7-14 zile după expunere şi durează 2-4 săptămâni. Forma cronică poate dura mai mulţi ani şi se manifestă prin scaune moi, gaze, râgâială cu

miros neplacut, scădere în greutate.

Prevenire: bea apă fiartă sau purificată.

Diagnosticul include examen de fecale pentru test de antigen, chisturi sau paraziţi de giardia sau mai rar aspirat de lichid duodenal.

Complicaţii: deshidratare, malabsorbţie (absorbţia insuficientă din intestin a unor substanţe nutritive), scădere în greutate.

Page 66: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

66

Prevenire: folosirea apei fiete, filtrate sau purificate cu tablete de iod când călătoreşti în regiuni subdezvoltate, faci excursii în natură şi eşti nevoit să bei ape de suprafaţă. Igienă riguroasă în familie şi colectivităţi de copii, sex protejat, în special cel anal.

Tratament: nitazoxanide, metronidazol, paromomycin. Dacă tratamentul repetat nu reuşeşte, trebuiesc supuşi testului şi ceilalţi membri ai familiei şi eventual trataţi.

Viermi intestinali (vezi vol. 2, Copilul nostru)

Boli prionice

Boala vacii nebune este o boală neurologică produsă de particule infecţioase proteice sau prioni.

Fig. PrioniSursa: cescoli.blogspot

Prionii transformă o proteină normală din creier într-o formă anormală. Acumularea proteinelor anormale provoacă un aspect spongiform şi plăci amiloide în creier. O serie de boli prezintă acest aspect la animale de ex. oi, capre şi căprioare.

Bolile produse de prioni care apar la om sunt Kuru, boala Creutzfeldt-Jakob şi encefalopatia spongiformă bovină (boala vacii nebune).

Perioada de incubaţie durează decade, iar boala instalată se manifestă printr-un declin neurologic progresiv inevitabil.

Kuru a existat in Noua Guinee dar acum este rar, odată cu abandonarea canibalismului.

Boala Creutzfeldt-Jakob (C-J) este foarte rară, cu incidenţă de 1 la 1 milion, deşi măcelarii şi personalul sanitar au un risc profesional crescut.

Se manifestă după 50 de ani, cu demenţă progresivă instalată lent şi asociată cu fasciculaţii musculare, tulburări de mers şi somnolenţă.

Cazuri provocate prin tratament medical sunt extrem de rare după transplant de cornee sau meninge sau prin injecţii cu hormoni de creştere de la cadavru, cu o perioadă de incubaţie între 23-36 de ani.

Page 67: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

67

Boala vacii nebune (encefalopatie spongiformă bovină), este o formă recent descrisă de boală prionică, care apare la persoane mai tinere.

Durata bolii este mai prelungită şi prezintă manifestări psihiatrice senzoriale şi de echilibru.

Boala rezultă probabil din consumul de carne de vită contaminată cu ţesut nervos (creier şi măduva spinării) de la vite infectate cu boala vacii nebune care s-au contaminat de la alte animale (oi, capre, căprioare, bovine).

Autorităţile iau in prezent măsuri restrictive pentru a preveni folosirea cărnii de vită potenţial infectată.

Infecţii căpătate în spital

Se consideră infecţii asociate cu spitalizarea acelea absente sau în perioada de incubaţie în momentul internării în spital şi care se dezvoltă la 2-3 zile după internare.

Factori de risc: vârsta peste 60 de ani, boli pulmonare cronice, folosirea prelungită de catetere urinare sau intravenoase, malnutriţie, stare post-operatorie, internarea în terapie intensivă, intubaţia traheală pentru respiraţie artificială, spitalizare prelungită şi tratament repetat de antibiotice cu spectru larg.

Moduri de transmitere: flora rezistentă de micro-organisme ale bolnavului căpătată în timpul spitalizării; mâinile nespălate ale personalului; lezarea mecanismelor de apărare prin perfuzii intravenoase, catetere, incizii chirurgicale şi echipament medical; lipsa precauţiilor preventive, a identificării şi izolării rapide a pacienţilor cu boli transmisibile; alimente şi obiecte personale (prosoape, piaptăn) contaminate.

Fig. Suprafețe ce pot contaminate într-o cameră de spital modern.Sursa: Wikipedia

Manifestări clinice: semne locale de infecţie cu roşeaţă, puroi, durere, care pot lipsi uneori. Febra, când există, arată generalizarea infecţiei sau cheaguri infectate de sânge în vene (tromboflebită septică).

Page 68: V4. Imunitatea şi Alergiile. Bolile infectioase

68

Cauze: - infecţia tractului urinar; prevenirea se face prin tehnică meticuloasă;

- infecţii chirurgicale. Prevenire: tehnică chirurgicală şi de schimbare a pansamentelor sterile meticuloase, îngrijirea atentă a pielii şi schimbarea frecventă a poziţiei pacientului pentru a prevenii ulceraţia pielii (escară), spălarea frecventă a mâinilor;

- pneumonie; prevenire: spălarea frecventă a mâinilor şi tehnică meticuloasă sterilă;- bacteriemie. Infecţia poate fi produsă de bacterii, ciuperci sau virusuri.

Tratament:- precauţii universale pentru toţi pacienţii din terapia intensivă;- folosirea de mănuşi şi ochelari protectori;- izolarea agresivă a bolnavilor pentru a limita răspândirea micro-organismelor rezistente;- consult cu expertul de boli infecţioase;- spălarea mâinilor între contactele cu toţi pacienţii este metoda cea mai importantă

pentru scăderea infecţiei spitaliceşti. Se foloseşte săpun obişnuit cu spumă şi apă curgătoare călduţă timp de cel puţin 15 secunde. Se acordă atenţie locului dintre degete şi partea mai murdară a mâinii dominante (dreapta sau stânga);

Fig. Spălarea mâinilor între contacte cu pacienţii.Sursa: www.facebook.com

- folosirea largă în spital a soluţiilor alcoolice-glicerinate pentru igiena mâinii, prezintă numeroase avantaje: nu usucă mâinile, este rapidă, nu necesită chiuvetă sau uscarea mâinilor şi scade frecvenţă infecţiilor intraspitaliceşti.

&&&