Iacob Simona-AlexandraAnul II, Rusă-Engleză

Internetul – prieten sau duşman al omului contemporan?

Schimbarea a fost mereu o constantă a lumii, însă lumea secolelor XX – XXI a adus cu sine, în plus, şi viteza care impune un ritm alert progresului şi ne obligă să ne adaptăm la fel de repede la tot ce este nou. Internetul, principalul mijloc de comunicare actual, a ajuns la aceasta performanţă în mai puţin de 20 de ani, faţă de antecesorul său, televiziunea, cărea i-a luat aproximativ 50 de ani pentru a se bucura de acest statut. În acelaşi timp, rata de penetrare a televiziunii în Statele Unite a ajuns la 70% abia la sfârşitul anilor ’90; în cazul internetului, evoluţia a fost mult mai rapidă: primele conexiuni comerciale la Internet au apărut, tot în SUA, la mijlocul anilor ’90, iar rata de penetrare a atins 70% în doar 16 ani.

Există multe dispute referitoare la efectele internetului asupra minţii umane, specialiştii împărţindu-se în sceptici, entuziaşti, precum şi în cei care încearcă să privească oarecum detaşat problema. Totuşi, în afara speculaţiilor, statisticile trag semnale de alarmă cu privire la utilizarea abuzivă a acestui mijloc de comunicare şi (in)formare şi ne pun în faţa unor probleme, a căror răspunsuri se caută de ceva vreme.

Într-adevăr, răul nu vine de la internet ca mijloc în sine, care este, ca orice instrument, inofensiv, ci ţine de competenţa fiecăruia, de puterea sa de discernământ şi de voinţă felul în care acesta va fi utilizat. Totuşi, faptul că internetul poate fi utilizat şi în mod neproductiv sau chiar periculos nu poate fi infirmat. Nu ne putem lăuda că am fi aprigi susţinători ai productivităţii tuturor acţiunilor pe care le facem. Jocurile pe calculator pot antrena anumite capacităţi cognitive, spun specialiştii, dar mai important decât jocul în sine este: cât timp alocăm acestor mijloace de divertisment şi recreere? Cu privire la modurile abuzive de folosire a internetului, există statistici îngrijorătoare, principalele pericole vizând: hărţuirea şi abuzul pe internet, furtul de date personale, cazurile de fraudă şi/sau spam, pornografia şi şantajul. Dacă în cazul adulţilor, care au caracterul format, funcţiile cognitive dezvoltate şi puterea de discernamânt relativ patrunzătoare aceste pericole pot fi cu succes evitate printr-o informare prealabilă sau depăşite prin cererea la timp de ajutor specializat, în cazul ulilizării internetului de către copii problema e mai delicată.

Învăţământul românesc, adept al modernizării, al progresului şi inovaţiei, nedorind să rămână în urma altor ţări europene, a insistat permanent asupra introducerii „noilor mijloace tehnice de instruire”, atât în şcoli, cât şi în casele elevilor şi ale studenţilor. Astfel, unităţile şcolare şi universitare au fost dotate cu săli de calculatoare, mai mult sau mai puţin performante, pentru orele de I.A.C. (instruire asistată pe calculator). Totodată, în fiecare an, MECTS alocă fonduri programului social „Euro 200”, pentru acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare de către elevii şi studenţii a căror părinţi au venituri reduse.

Într-adevăr, se poate vorbi despre avantajele noilor mijloace tehnice de instruire în cadrul învăţământului şi de complementaritatea lor în raport cu mijloacele de instruire tradiţionale. Utilizarea video-proiectorului sau a programelor de simulare de pe calculator ajută la decodarea mai facilă a informaţiei la anumite discipline precum fizica, chimia sau biologia, faţă de simpla descriere a unui lucru sau fenomen, din varianta tradiţională de predare. Cu menţiunea că trebuie, totuşi, ţinută seama de capacităţile de receptare şi fixare a informaţiilor de către elevi/studenţi. De exemplu, utilizarea unor diapozitive fără explicaţiile necesare sau fără acordarea timpului necesar „rumegării” lor, doar pentru a

1

Iacob Simona-AlexandraAnul II, Rusă-Engleză

trece în registru o anumită cantitate informaţie, nu ajută ci chiar scade productivitatea orei de curs. Factorii care ţin de cantitatea de informaţie trasmisă într-o unitate de timp, de felul în care aceasta este expusă, şi de cantitatea de stimuli (o cantitate prea mare duce la pierderea atenţiei) sunt esenţiali în procesul învăţării. Însă calculatorul şi internetul sunt folosite prea puţin în scop didactic, paleta lor de utilizare fiind cu mult mai largă.

Aşadar, calculatorul poate fi folosit în instruire în mod practic, eficient şi chiar plăcut. Internetul este văzut ca o sursă inepuizabilă de informaţii (căci ne aflăm în era exploziei informaţionale) de care atât adulţii, cât şi adolescenţii şi copiii se pot bucura nestingheriţi. Faţă de „era televizorului, în care au trăit părinţii noştri”, în care comunicarea de date se realiza unidirecţional şi subiectiv, acum interactivitatea este cea care dictează. Se vorbeşte despre Generaţia Net, cea educată în spiritul noilor tehnologii, de unii lăudată, de alţii blamată. Don Tapscott, în cartea sa Crescuţi digital, încearcă să arate câteva din valorile noii generaţii celor care nu o înţeleg şi o critică prin afirmaţii gen: "sînt mai înceţi la minte decît eram noi la vîrsta lor ", "sînt dependenţi de net, îşi pierd abilităţile sociale şi nu mai au timp pentru sporturi şi activităţi sănătoase.", "sînt lipsiţi de ruşine", "pentru că părinţii i-au răsfăţat, se simt dezorientaţi în lumea reală şi le e teamă să aleagă o cale", "îşi agresează prietenii online", "sînt violenţi", "nu posedă nici un fel de etică a muncii şi vor fi angajaţi slabi", "aceasta e cea mai narcisistă şi mai egocentristă generaţie" etc. El susţine că, dimpotrivă, „creşterea într-un mediu digital i-a echipat pe cei din Generatia Net cu abilităţi mentale, precum scanarea şi trecerea rapidă de la o operaţie mentală la alta.” şi enumeră cele 8 valori ale acesteia:1.) Vor libertate în tot ce fac 2.) Adoră să individualizeze şi să personalizeze3.) Ei sunt noii examinatori4.) Ei iau în calcul aspectul integrităţii şi deschiderii corporatiste când se decid ce să cumpere şi unde să lucreze5.) Cei din Generaţia Net vor ca distracţia şi joaca să fie părţi componente ale muncii, şcolii şi vieţii lor sociale6.) Ei sunt generaţia cooperării şi a relaţionării7.) Generaţia Net are nevoie de viteză8.) Ei sunt inovatorii

Desigur, toate acestea sună bine şi pare că generaţia actuală a întrecut-o pe cea a părinţilor lor, e mai deschisă la minte, şi-a antrenat mai bine funcţiile cognitive şi, fiind mereu sceptică, nu mai acceptă totul de-a gata, ci îşi revendică dreptul la opinie şi opţiune. O privire mai atentă înlătură, totuşi, această iluzie cum că totul ar fi în regulă cu copiii şi adolescenţii de astăzi, că aceştia nu suferă de nimic, noile tehnologii doar dezvoltându-le o personalitate puternică şi apitudini pentru a lupta cu viitorul. La polul opus, Nicholas Carr, cu cartea sa Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman, demonstrează felul în care internetul le-a modificat oamenilor percepţia asupra realităţii şi modul de a interacţiona cu alte persoane şi cu evenimentele. Acesta neagă existenţa opoziţiei dintre utilizator pasiv de TV şi utilizator activ, de internet, pe care o utilizase Tapscott, reintroducând în ecuaţie cititorul – utilizator profund şi reflexiv, pe care autorul mai devreme menţionat l-a trecut cu vederea, cu bună ştiinţă sau nu. Totodată, Carr pune în evidenţă felul în care nu numai informaţia cât şi suportul prin care aceasta a fost transmisă a influenţat etapele de dezvoltare ale omului de-a lungul istoriei

2

Iacob Simona-AlexandraAnul II, Rusă-Engleză

şi felul în care aceste suporturi şi-au lăsat amprenta asupra creşterii sau atrofierii anumitor abilităţi cognitive.

Iată câteva caracteristici unice ale internetul şi efectele lor:- pierderea noţiunii timpului: multitudinea de informaţii, accesul de la o pagină la

alta prin înlănţuire (link-uri), te pot face sa pierzi mult mai mult timp pe internet decât ai apreciat la început; bineînţeles, se poate acţiona şi invers: să stai pe internet pentru „a pierde vremea”, când crezi că „nu ai altceva mai bun de făcut”;

- accesul uşor: faţă de alte metode de căutare a informaţiilor (în cărţi –fizice- sau în discuţii), pe internet găseşti ceea ce cauţi la doar un click distanţă; totuşi, din cauza organizării haotice a internetului şi a abundenţei de informaţii irelevante, s-ar putea să petreci mai mult timp decât apreciai căutând sau să te pierzi în lucruri inultile, exceptând cazurile în care ştii exact unde să cauţi;

- anonimatul: conturile, profilurile, blogurile etc. pot fi anonime, nu sunt verificate(în cele mai multe cazuri); acest fapt poate prezenta un avantaj, dar în acelaşi timp permite multor oameni răuvoitori sau chiar infractorilor să îşi agreseze victimele, în diferite moduri, menţionate la începutul eseului;

- (supra)stimularea: marea varietate de informaţii, combinate cu imagini, sunete, simboluri etc. de multe ori îngreuiază receptarea şi reţinerea datelor; cu cat stimulii sunt mai puţini, cu atât creierul se poate concentra mai uşor asupra esenţialului; totodata, pe internet pot apărea de multe ori imagini sau sunete care să agreseze (imagini pornografice, viruşi etc.);

După cum s-a precizat şi la începutul expunerii, toate aceste inconveniente pot fi evitate. Internetul poate fi un instrument util, daca este utilizat în mod conştient, controlabil şi practic. Problemele adulţilor raportate la internetul nu sunt atât de mari ca cele ale copiilor sau adolescenţilor. Aceştia din urmă nu au încă un caracter şi o educaţie bine definită şi absorb foarte uşor ceea ce primesc, fiind în acelaşi timp foarte influenţabili. Din cauza crizei de timp care caracterizează societatea contemporană, părinţii nu mai petrec suficientă vreme alături de copiii lor pentru a le acorda o educaţie sănătoasă, nu mai sunt atenţi la nevoile lor, specifice vârstei şi, din această cauză, practic ajung să nu ştie ce fac copiii lor, atât în lumea reală cât şi în cea virtuală. În acelaşi timp, orele petrecute la şcoală sunt, în marea lor parte, ore de (in)formare şi nu de consiliere. Orele de dirigenţie sau discuţiile cu psihologul au o pondere, dacă nu nesemnificativă, atunci cel puţin insuficientă. Copiii îşi fac, astfel, educaţia, pe de o parte cu prietenii, în afara şcolii, iar pe de altă parte în faţa calculatorului. Statisticile care susţin că copiii şi adolescenţii petrec, în medie, trei ore în faţa calculatorului, par întrucâtva naive, având în vedere faptul că, în afara timpului de recreere, aceştia folosesc mai degrabă sursele din mediul virtual pentru teme decât biblioteca, iar, pe principiul comodităţii, mulţi preferă să copie referate/compuneri/teme de pe internet decât să le întocmească singuri. În acelaşi timp, pe baza aceluiaşi principiu, aceştia preferă să îşi vorbească, să se „vadă”, să se expună pe chat sau pe reţetele de socializare, mai degrabă decât în viaţa reală, mai ales având în vedere faptul că aici, ei pot să îşi creeze o imagine ideală în faţa celorlalţi, să îşi ascundă defectele, fără a le rezolva, totuşi, şi fără a băga de seamă că acest fapt îi însingurează şi le adânceşte problemele, de altfel, fireşti, dar cu care ar trebui să lupte.

Rezolvarea stă, cred, în aceeaşi iubire, atenţie, încredere, comunicare, dar şi ceva mai multă perspicacitate şi control din partea părinţilor, dând la o parte indiferenţa, dar fără a-i agasa pe copii. Un ochi care să privegheze de la distanţă, cu înţelepciune şi dragoste.

3