instalatia de alimentare prin injectie
DESCRIPTION
Instalatia de Alimentare Prin InjectieTRANSCRIPT
EXAMEN DE ATESTAT
2011
1 Autor:
GRUPUL SCOLAR „N. BALCESCU”
OLTENITA
EXAMENUL DE ATESTAT
an scolar 2010-2011
Calificarea profesionala
TEHNICIAN IN TRANSPORTURI
TEMA
A.INSTALATIA DE ALIMENTARE PRIN INJECTIE
DE BENZINA.
INTRETINERE SI REPARARE.
B.NEGOCIEREA INTRE FIRMELE DE TRANSPORT.
Autor:
Clasa a XIII-a
Indrumator atestat,
2011
EXAMEN DE ATESTAT
2011
2 Autor:
CUPRINS Tema atestatului 1
Cuprins 2
Argument 3
A.INSTALATIA DE ALIMENTARE PRIN INJECTIE 5
1.Generalitati 5
2.Constructia instalatiei de alimentare a motorului 5
3.Combustibili pentru motoare 6
4.Carburatia 7
5.Instalatia de alimentare cu injectie de benzina 8
6.Instalatia de alimentare cu GPL 13
7.Rezervorul de combustibil 15
8.Pompa de alimentare 16
9.Filtrele de combustibil si de aer 18
10.Amortizorul de zgomot 19
11.Injectoarele 20
12.Conductele de legatura 22
13.Intretinerea instalatiei de alimentare 22
14.Defecte in exploatare 25
15.Repararea instalatiei de alimentare 28
16.Defecte in exploatare ale instalatiei de alimentare 29
17.Repararea instalatiei de alimentare a motoarelor 31
B.NEGOCIEREA INTRE FIRMELE DE TRANSPORT 37
1.Generalitati 37
2.Tipuri 38
3.Principii fundamentale 41
Planificarea negocierii 45
Derularea negocierii 48
Bibliografie 54
EXAMEN DE ATESTAT
2011
3 Autor:
ARGUMENT Partea A- INSTALATIA DE ALIMENTARE PRIN INJECTIE - a atestatului es-
te structurata pe 17 capitole dupa cum urmeaza:
1.Generalitati
2.Constructia instalatiei de alimentare a motorului
3.Combustibili pentru motoare
4.Carburatia
5.Instalatia de alimentare cu injectie de benzina
6.Instalatia de alimentare cu GPL
7.Rezervorul de combustibil
8.Pompa de alimentare
9.Filtrele de combustibil si de aer
10.Amortizorul de zgomot
11.Injectoarele
12.Conductele de legatura
13.Intretinerea instalatiei de alimentare
14.Defecte in exploatare
15.Repararea instalatiei de alimentare
16.Defecte in exploatare ale instalatiei de alimentare
17.Repararea instalatiei de alimentare a motoarelor
Instalaţia de alimentare are rolul de a alimenta cilindrul cu combustibil şi aer ne-cesar arderii şi de a evacua gazele arse. După modul de formare a amestecului carbu-rant, acesta diferă: la MAS, amestecul se formează în exterior, din benzină şi aer (în carburator) şi
continuă în timpul curselor de admisie şi compresie; la MAC, amestecul se formează în interiorul cilindrului, la sfârşitul cursei de
compresie a aerului, când se injectează motorina. O excepţie este cazul MAS cu injecţie de benzină, la care formarea amestecului de ardere poate să se realizeze atât în exterior, cât şi în interior. Unele motoare pot folosi în locul combustibililor lichizi gaze lichefiate sau combustibili sintetici.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
4 Autor:
In capitolul 2 se prezinta modul de constructiei a componentelor instalatiei de alimentare.Capitolele 3. si 4 prezinta tipurile de combustibili utilizati si procesele fi-zico-chimico-termice in desfasurarea fenomenului de carburatie.
Capitolele 5 si 6 evidentiaza instalatiile de alimentare prin injectie cu benzina si cu GPL.Urmeaza in capitolele7,8,9,10,11 si 12 prezentarea partilor constructive ale instalatiei de alimentare, descrierea modului de functionare pentru fiecare.
In capitolele 13,14,15,16 si 17 se prezinta caracteristici tehnice si solutii tehno-logice de intretinere, identificare a defectelor in exploatare si modalitati de reparare.
Partea B- NEGOCIEREA INTRE FIRMELE DE TRANSPORT - a atestatului este structurata pe urmatoarele capitole dupa cum urmeaza:
1.Generalitati
2.Tipuri
3.Principii fundamentale
Planificarea negocierii
Derularea negocierii
Negocierea este un proces dinamic de ajustare prin care două părţi, fiecare cu obiectivele sale proprii, discută pentru a ajunge la o înţelegere mutual satisfăcătoare pe baza interesului comun.
În cadrul negocierii trebuie să avem în vedere următoarele noţiuni:
•Interesul - manifestarea unor necesităţi sau trebuinţe ale participanţilor;
•Poziţia de negociere - totalitatea intereselor uneia dintre părţi;
•Poziţia reală - obiectivele pe care o parte urmăreşte să le atingă pentru satisfacerea intereselor sale;
•Poziţia declarată iniţial - deoarece fiecare vrea să obţină un avantaj;
•Spaţiul de negociere - se obţine prin exagerarea, într-o anumită măsură, a intereselor declarate.
Negocierea este inseparabilă de comunicarea interumană şi, în mod inevitabil, este bazată pe dialog. A negocia înseamnă a comunica în speranţa de a ajunge la un acord.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
5 Autor:
A.INSTALATIA DE ALIMENTARE
PRIN INJECTIE CU BENZINA
1.GENERALITĂŢI Instalaţia de alimentare are rolul de a alimenta cilindrul cu combusti-
bil şi aer necesar arderii şi de a evacua gazele arse. După modul de for-mare a amestecului carburant, acesta diferă: la MAS, amestecul se formează în exterior, din benzină şi aer (în
carburator) şi continuă în timpul curselor de admisie şi compresie; la MAC, amestecul se formează în interiorul cilindrului, la sfârşitul
cursei de compresie a aerului, când se injectează motorina. O excepţie este cazul MAS cu injecţie de benzină, la care formarea ames-tecului de ardere poate să se realizeze atât în exterior, cât şi în interior. Unele motoare pot folosi în locul combustibililor lichizi gaze lichefiate sau combustibili sintetici.
2.CONSTRUCŢIA INSTALAŢIEI DE ALIMENTARE
A MOTOARELOR CU APRINDERE PRIN SCÂNTEIE Instalaţia de alimentare cuprinde ansamblul organelor necesare
alimentării motorului cu amestec carburant format din benzină şi aer în proporţiile şi cantităţile cerute de regimul de funcţionare. Instalaţia de alimentare (fig. 2.1) se compune din: rezervor de combusti-bil, conducte, pompă de alimentare, filtre decantoare de combustibil, carburator, filtru de aer şi sistem de evacuare a gazelor arse.
Benzina aspirată din rezervorul 1 de către pompa cu membrană 4, prin conducta de legătură 3, fiind trecută şi prin filtrul decantor 2 (dacă instalaţia este dotată), este trimisă cu presiune prin filtrul de benzină la carburatorul 5, unde formează amestecul carburant împreună cu aerul aspirat prin filtrul de aer 6. Amestecul este distribuit prin colectorul de admisie 7 în interiorul cilindrilor prin supapele de admisie, în ordinea de funcţionare specifică fiecărui tip de motor. Gazele arse refulate prin su-
EXAMEN DE ATESTAT
2011
6 Autor:
papele de evacuare sunt expulzate în atmosferă prin colectorul de eva-cuare 8, ţeava 9 şi tobele de eşapament 10 şi 11.
Fig.2.1
3.COMBUSTIBILI PENTRU MOTOARELE CU
APRINDERE PRIN SCÂNTEIE Motoarele cu aprindere prin scânteie, folosesc, în marea lor majori-
tate, drept combustibil, benzina. Condiţiile impuse acesteia, pentru for-marea unui amestec carburant cât mai omogen, sunt: evaporarea uşoară pentru formarea amestecului omogen cu aerul
şi repartizarea lui la anumite momente la cilindrii motorului; pornirea uşoară a motorului, independent de temperatura mediu-
lui ambiant; arderea amestecului să fie cât mai completă, fără depuneri de
calamjnă pe pereţii camerei de ardere (chiulasă, cilindru, piston), şi cu emanare cât mai redusă de gaze toxice.
Benzina se obţine prin distilare fracţionată a ţiţeiului, precum şi prin
cracare. Ea este un amestec de hidrocarburi (combinaţii chimice ale car-bonului cu hidrogenul) şi se caracterizează prin următoarele proprietăţi fizico-chimice: putere calorică, compoziţia fracţionată, cifra octanică etc.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
7 Autor:
Puterea calorică reprezintă cantitatea de căldură degajată prin arderea completă a unui kg de combustibil. Pentru arderea completă a amestecu-lui carburant, este necesar ca la 1 kg de benzină să se asigure 15 kg aer, rezultând o putere calorică de 2 747 kJ/kg sau 656 kcal/kg.
Compoziţia fracţionată indică componentele benzinei în funcţie de tem-peratura de distilare. Fracţiunile uşoare influenţează pornirea uşoară a motorului, cele medii ajută la stabilizarea funcţionării motorului şi trece-rea de la ralanti la mersul în sarcină, în timp ce fracţiunile grele influen-ţează consumul de combustibil şi uzura motorului.
Cifra octanică CO caracterizează rezistenţa la autoaprindere a combus-tibilului, reprezentând sensibilitatea benzinei la detonaţie. îmbunătăţirea cifrei octanice în rafinării se obţine prin amestecarea benzinei cu anumite substanţe, dintre care cel mai folosit este tetraetilul de plumb. La MAS, dotate cu catalizator (dispozitiv antipoluant), nu se utilizează benzine care sunt aditivate cu tetraetil de plumb. La staţiile de desfacere a com-bustibililor se găsesc, pentru MAS, benzine cu diferite CO, precum şi GPL (gaz petrolier lichefiat). Benzinele comercializate au diferite denu-miri date de către producător şi se împart în: benzine cu plumb (etilate cu tetraetil de plumb) şi benzine fără plumb. Cele mai utilizate benzine cu plumb se întâlnesc sub denumirile: Premium, Premium 95, Premium Ecoplus etc. în varianta fără plumb, se întâlnesc benzinele: Premium, Premium 95, Europlus 98, Euro Luk. Super 100 etc. De remarcat că utilizarea benzinei cu CO mică, duce la detonaţii, împre-ună cu alţi factori (raport de comprimare mare, avansul la aprindere, sarcina motorului).
Ca urmare, motorul funcţionează instabil cu zgomote anormale (bătăi) ce duc la arderi incomplete, scăderea puterij, supraîncălzirea, con-sum de combustibil mare (fum negru) şi poate provoca chiar avarii (ru-perea segmenţilor. spargerea pistoanelor, cilindrilor etc.).
Puritatea benzinei este caracterizată prin conţinutul de apă şi impu-rităţi. Limitarea conţinutului de apă şi impurităţi (praf, depuneri ale co-roziunii, acizi, săruri, gome) se impune datorită faptului că ele influen-ţează negativ pornirea şi funcţionarea motorului.
Măsuri de securitatea muncii si prevenirea incendiilor. Se impun mă-suri speciale de manipulare a benzinei, asigurându-se depozitare în re-zervoare speciale, prevăzute cu sisteme de aerisire şi evacuarea fracţiuni-lor uşoare, protecţia împotriva eventualelor pericole de incendii sau ex-
EXAMEN DE ATESTAT
2011
8 Autor:
plozii (distanţa minimă de 100 m de surse de căldură sau de şocuri), pompe de alimentare a automobilelor cu instalaţii subterane (asigurând împământarea elementelor electrice). De asemenea este necesar ca cei ce manevrează tetraetilul de plumb, să o facă în condiţii speciale, cunos-când că acesta este foarte toxic, iar benzinele etilate vor fi transvazate numai în instalaţii destinate în acest scop, pentru a se evita intoxicarea (care uneori poate fi mortală). Transportul benzinelor se va face în cisterne destinate special în acest scop (auto, CFR), iar încărcarea şi descărcarea cu mănuşi adccvate de protecţia personalului de deservire şi de evitarea unor explozii sau in-cendii accidentale (interzicerea fumatului în apropierea cisternelor, împământarea instalaţiei electrice de pompare, evitarea şocurilor prin folosirea sculelor de lovit etc.).
Combustibilii gazoşi sunt folosiţi pe scară redusă la automobilele ac-tuale datorită, în special, pericolului de explozie. Dintre aceştia enume-răm pe cei mai utilizaţi: gazele naturale şi gazele industriale. Instalaţiile de gestionare şi de alimentare necesită măsuri deosebite de securitate împotriva pericolelor de explozii sau incendii. însuşi instalaţia de pe automobil, impune reguli severe dc păstrare în rezervoare şi con-ducerea gazelor spre sistemul de admisie în cilindrii motorului (etanşa-rea perfectă, verificarea frecventă, a regulatoarelor de presiune, funcţio-narea sistemului de formarea amestecului carburant). în plus, gazele au proprietăţi reduse de labrifierc, ceea ce duce la uzura rapidă a motorului. încercarea de a se combina alimentarea motorului cu sistem mixt (com-bustibilii lichizi şi gazoşi), nu reduce prea mult consumul, iar măsurile de securitate complică constructiv instalaţia de alimentare. în prezent se utilizează şi GPL (gaz petrolier lichefiat) care este un ames-tec dc butan şi propan. Acestc gaze sunt obţinute prin rafinarea ţiţeiului, din derivaţi sau gaze naturale. Puterea calorică a GPL este de 11 000 Kcal/kg, iar temperatura de aprindere este de aproximativ 500° C.
4.CARBURAŢIA
Amestecul carburant admis în cilindrii motorului poate să ardă bi-ne numai dacă îndeplineşte condiţiile: este dozat în proporţii determina-te, în stare de vapori şi este perfect omogen.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
9 Autor:
Dozajul amestecului carburant este proporţia dintre cantităţile de benzină şi de aer conţinute. Amestecul carburant teoretic (perfect), pen-tru care arderea se face complet, este de 1 kg benzină pentru 15 kg aer. Cum nu se poate obţine niciodată amestec perfect omogen şi pentru ca arderea să se facă totuşi complet este necesar ca aerul să fie în exces. Randamentul maxim al motorului se realizează la un amestec carburant format din 1 kg benzină la 18 kg de aer, numit amestec sărat sau econo-mic. Dar puterea cea mai mare se obţine la motor la un amestec de 1 kg benzină şi 12,5 kg aer, numit amestec bogat sau de putere maximă. Raportul dintre cantitatea de aer, care ia parte efectiv la ardere şi cantita-tea de aer teoretică se numeşte coeficient de exces de aer (X). După acest co-eficient, amestecul carburant poate fi: teoretic, când X = 1; sărac, când X > l (dacă X = 1,11 se numeşte amestec sărăcit), şi bogat, când X < 1 (pen-tru X = 0,88 este un amestec îmbogăţit). Motorul funcţionează fără a depăşi consumul specific de combustibil şi fără ca puterea să scadă simţitor, când X = 1,11-0,88.
Vaporizarea benzinei este influenţată de: depresiunea din cilindrii motorului, pulverizarea şi temperatura amestecului carburant. Depresi-unea din timpul admisiei se transmite prin colector la carburator şi astfel aerul din atmosferă este aspirat cu o viteză mai mare sau mai mică, în funcţie de turaţia motorului. Pulverizarea benzinei se realizează cu ajutorul unei duze, numită pulve-rizator, amplasată în difuzor. Când amestecul carburant nu este încălzit, vaporii de benzină se vor condensa pe colector, înrăutăţind carburaţia. Preîncălzirea amestecului poate fi făcută cu ajutorul gazelor arse înainte, în timpul sau după for-marea lui, sau utilizând apa caldă din sistemul de răcire.
Omogenizarea amestecului este asigurată numai prin vaporizare şi emul- sionare. Emulsionarea începe în tuburile de emulsie şi continuă în difuzor, datorită curentului de aer care vine în contact cu jetul de benzi-nă, continuă în camera de amestec şi în camera de ardere a motorului.
5.INSTALAŢIA DE ALIMENTARE A MAS CU INJECŢIE DE BENZINĂ
Sistemul înlocuieşte carburatorul şi capătă o răspândire mare la ce-le mai multe motoare de autoturisme moderne. Acesta îmbunătăţeşte
EXAMEN DE ATESTAT
2011
10 Autor:
dozarea amestecului carburant, iar funcţionarea motorului se va face cu amestec mai bogat sau mai sărac, însoţit şi de o sondă Lambda, reduce poluarea atmosferică cu gazele dc eşapament.
Injecţia de benzină realizează dozarea optimă a amestecului carbu-rant în funcţie de o serie de factori (sarcină, turaţie, temperatura lichidu-lui de răcire, avansul la aprindere, conţinutul gazelor de eşapare etc.). Ea poate fi de tip monopunct (injectarea benzinei în colectorul de admi-sie) sau multipunct (la fiecare cilindru al motorului, în poarta supapei de admisie), cu acţiune continuă (pentru cele cu comandă combinată - me-canică şi elcctrică de tipul K şi KE Jetronic) sau cu acţionare discontinuă, comandă electronică de tip L sau LE Jetronic.
In cazul instalaţiei de injecţie monopunct, dozarea amestecului de ardere se face în colectorul de admisie, benzina fiind injectată de injector, plasat deasupra clapetei de acceleraţie în curentul de aer admis în cilin-drii motorului prin depresiune (când supapa de admisie este deschisă). Instalaţia de injecţie manopunct tip Bosch (fig. 5.1, a) funcţionează pe principiul determinării timpului de injecţie de către calculatorul 7 prin informaţiile primite de Ia senzorul de turaţie 21 şi unghiul clapetei de acceleraţie, prin potenţiometrul 9. Valoarea timpului de injecţie este co-rectată în funcţie de variaţia parametrilor cu evoluţie lentă: temperatura lichidului de răcire (prin senzorul 13), temperatura aerului (prin senzo-rul 6), indicaţiile sondei lambda (senzorul de 02) 12 şi tensiunea bateriei de acumulatoare 15.
Fig.5.1
Benzina este absorbită din rezervorul 1, de către pompa electrică 2 şi debitată prin conductă şi filtrul 3, la regulatorul de presiune 4, apoi
EXAMEN DE ATESTAT
2011
11 Autor:
prin injectorul 5 este pulverizată în curentul de aer din corpul clapetei - injector 19, montat pe colectorul de admisie 22. Se formează amestecul carburant, care este admis în cilindrii motorului, prin supapele de admi-sie, în ordinea 1-3-4-2 (datorită depresiunii). Diferitele dozări, în funcţie de sarcina motorului, se asigură de calcula-tor, prin poziţionarea clapetei de acceleraţie, de către şofer, prin potenţi-ometrul 9. Poziţia clapetei pentru ralanti este asigurată automat de către micromo-torul 8 la turaţia de 850 ± 50 rot/min. Aprinderea amestecului carburant se realizează de către bujiile 23 prin modulul de aprindere 14 şi calculator. Presiunea de injecţie este de 0,9-1,1 bar, iar deschiderea injectorului se face electromagnetic prin comanda dată de calculator. Vaporii de benzină din rezervor sunt captaţi şi conduşi prin conductă la canistra cu carbon, condensaţi şi recirculaţi prin corpul clapetă-injector în anumite condiţii de funcţionare a motorului. Recircularea se face la co-manda calculatorului prin electrovalva 10. Firme renumite, constructoare de autoturisme - Mercedes, BMW, Fiat, Toyota, Nissan - folosesc la unele tipuri injecţia de benzină de tip Motronic sau Jetronic multipunct, discontinuă, cu comandă electronică (fig. 5.2, b).
Fig.5.2
In continuare se prezintă funcţionarea instalaţiei de injecţie de ben-zină multipunct.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
12 Autor:
Benzina este aspirată din rezervorul 1 de către o pompă electrică 2 co-mandată de releul 16, filtrată dc filtrul 3, presiunea fiind reglată de regu-latorul 4 şi prin rampa de injecţie Rl, este trimisă la injectoarele 7 în poar-ta supapelor de admisie de la fiecare cilindru al motorului, în cantităţi determinate de regimul de funcţionare, într-o anumită ordine.
Calculatorul 10 este informat de o serie de traductoare pentru: tu-raţie 13 (de la volant); sarcină prin debitmetrul de aer 6; temperatura li-chidului de răcire 12 (pentru pornirea la rece prin injectorul suplimentar i, plasat pe colectorul de admisie); poziţia clapetei de acceleraţie prin po-tenţiometrul 9; funcţionarea la ralanti prin regulatorul 11 recircularea gazelor prin supapa 15 şi acumulatorul 14; avansul de aprindere, precum şi detectarea cantităţii de oxigen rămasă nearsă în gazele de eşapare, prin sonda lambda 17.
Calculatorul, în funcţie ele informaţiile primite, lansează comanda injecţiei intermitente de benzină, prin supapa electromagnetică a fiecărui injector la presiunea de 3 bar, în anumite cantităţi, într-o anumită ordine, precum şi scânteia de aprindere a amestecului carburant de către bujia 18, prin intermediul bobinei de inducţie 5 şi a distribuitorului de înaltă tensiune 8. îmbogăţirea amestecului la pornire sau în sarcină, precum şi sărăcirea lui la decelerări ţine cont de sarcina motorului sau de funcţionarea la ralanti.
Totodată calculatorul asigură autocontrolul şi autotestarea pentru depistarea defecţiunilor. Prin acţiunea sondei lambda şi a catalizatorului (fig. 5.3, b) se asigură depoluarea atmosferică, prin arderea completă a gazelor de evacuare. O serie de automobile, folosesc catalizatorul ceramic cu peliculă interioară alveolară, din substanţe chimice pe bază de platină şi paladium. Catali-zatorul este de tipul cu trei căi, o tobă ce se montează pe ţeava de eşapa-ment şi realizează oxidarea compuşilor nocivi (CO şi HC), obţinându-se COi şi H20 care nu sunt nocivi, precum şi reducerea emisiunilor de NOx. Din figura 6.9, a se remarcă amplasarea catalizatorului 6 pe ţeava de eva-cuare 2, care prin sonda lambda 1, informează calculatorul 3 de conţinu-tul de 02 în gazele de eşapare, pentru reglarea injecţiei de benzină prin injectorul 4, şi totodată avansul la aprindere, pentru un dozaj optim şi o ardere completă, reducând noxele şi deci poluarea atmosferică.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
13 Autor:
De remarcat că aceste catalizatoare se folosesc numai pentru automobile-le care consumă benzina fără plumb (neetilate); s-a dovedit practic că ele ies repede din funcţiune, în cazul benzinelor etilate cu tetraetil de plumb.
Fig.5.3
Injectorul (fig. 5.4) pulverizează benzina în poarta supapei de admisie a cilindrului, astfel încât curentul de aer din colectorul de admisie antrenează picăturile, formând amestecul carbu-rant omogen pentru o ardere cât mai complectă. Benzina intră în injector prin racordul 7, fiind apoi filtrată de filtrul 5. La comanda calculatorului, prin conectorul 4 şi electro- magnetul 3 (cu miezul 2) se deschide supapa 1 prin tija sa, iar benzina este pulverizată. Inchiderea supapei se realizea-ză la comanda calculatorului care dezactivează electromagnetul injecto-rului, când sistemul de aprindere asigură scânteia la bujii pentru aprin-derea amestecului carburant din cilindrul respectiv.
Fig.5.4
EXAMEN DE ATESTAT
2011
14 Autor:
Sistemul Turbo este utilizat pentru a se mări puterea motorului prin supraalimentarea cilindrilor. Astfel, o turbosuflantă de aer (acţionată de gazele, de eşapare prin altă turbină) aspiră aerul din atmosferă a cărei temperatură se reglează de către un dispozitiv şi e trimis sub presiune în carburator, unde împreună cu benzina formează amestecul carburant, care este trimis apoi în cilindrii motorului prin colectorul de admisie. Presiunea gazelor de evacuare ce antrenează turbina se reglează printr-o supapă pentru a asigura un debit variabil, în funcţie de sarcina motoru-lui.
De menţionat că sistemul turbo poate fi utilizat şi la motoarele cu injecţie de benzină, asigurând presiunea acrului pe colectorul de admisie, ce va fi introdus în cilindrii motorului.
6.INSTALAŢIA DE ALIMENTARE CU GPL (GAZ PETROLIER LICHEFIAT)
O serie de automobile care funcţionează cu benzină (cu carburator
sau injecţie) a adaptat instalaţii GPL, care asigură anumite avantaje. De obicei, pornirea se face alimentând motorul cu benzină şi apoi se comută pe GPL; pe timp călduros se face şi pornirea direct pe GPL. Avantajele funcţionării motorului cu GPL sunt: amestecul carburant este mai omogen, deci arderea este mai com-
pletă, reducându-se poluarea; funcţionarea motorului este mai uniformă, prin lipsa impurităţilor
şi apei din GPL; datorită amestecului carburant uscat, nu se spală lubrifiantul de pe
cilindri, prelungind durata de utilizare a uleiului; nu se depunde calamină pe chiulasă, pistoane, segmenţi, bujii, mă-
rind viaţa motoarelor; preţul de cost al GPL-lui este mai redus.
Dezavantajele utilizării GPL-ului sunt: consumul mai ridicat cu cca. 8%; reducerea puterii motorului cu cca 7,5%.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
15 Autor:
In figura 6.1 se prezintă părţile componente ale instalaţiei de alimen-tare cu GPL. Din rezervorul 1, GPL-ul în stare lichidă trece în multivalva 2 (care are şi rol de încărcare a rezervorului, fiind în legătură cu priza ex-terioară de combustibil) şi prin conducă 3 traversează electrovalva 4, care permite scurgerea acestuia numai când motorul funcţionează, comutato-rul-indicator 6 fiind deschis (poziţia „GPL"). Trece apoi spre reductorul - vaporizator 5, care scade presiunea şi se transformă în stare gazoasă. De aici, printr-o altă conductă, GPL-ul este condus la mixerul gaz-aer 8 şi trimis în colectorul de admisie prin carburator (sau dispozitiv special pentru MAS cu injecţie de benzină) pentru umplerea cilindrilor cu ames-tec carburant, în ordinea de funcţionarea a motorului.
Fig.6.1
Debitul depinde de solicitarea motorului (determinată de depresi-unea generată în coipul mixerului) încât să asigure o combinaţie optimă, funcţie de stilul de conducere. Unele modele de reductoare au un comutator ce asigură pornirea direct cu GPL; un sistem automat de temporizare pentru îmbogăţirea ameste-cului carburant de pornire, permiţând în orice moment selectarea com-bustibilului (GPL sau benzină). Cât timp motorul funcţionează cu GPL, electrovalva 7 întrerupe alimen-tarea cu benzină. Când motorul funcţionează cu benzină, electrovalva 4 închide alimentarea cu GPL. Comanda se face prin comutatorul 6 care
EXAMEN DE ATESTAT
2011
16 Autor:
este în legătură cu instalaţia electrică a automobilului. Nivelul GPL se citeşte la comutatorul indicator 6. Trecerea GPL din stare lichidă în stare gazoasă se realizează în reducto-rul vaporizator 5, care este racordat la circuitul de răcire al motorului. La staţionare, ambele electrovalve (GPL şi benzină) sunt închise. In cazul în care se constată scurgerea de GPL, se va decupla bateria de acumulatoare, iar autovehiculul va fi dirijat într-un loc izolat (chiar în aer liber), departe de orice sursă de foc, căldură intensă sau descărcare elec-trică, până la golirea rezervorului. Reglarea carburaţiei se face de la reductorul-vaporizator cu ajutorul unui tester special (analizor de gaze) la debit maxim şi minim. Conţinutul gazelor de eşapament trebuie să fie la 1000 rot/min: CO = 1,96%; C02 = 12,38%; HC = 380%; 02 = 0,56%; X = 0,950. La o valoare ridicată a CO, amesteeul este bogat, iar la o valoare redusă este sărac.
7.REZERVORUL DE COMBUSTIBIL Rezervorul de combustibil 1 (fig. 7.1) foloseşte la înmagazinarea
unei cantităţi dc combustibil (benzină sau motorină), asigurând un par-curs de 300-600 km. Capacitatea este de 40-60 1 pentru autoturisme şi 150-2001 pentru autocamioane (pentru motorină 500-800 1). Se confecţio-nează din tablă de oţel, având pereţii despărţitori 2 pentru amortizarea şocurilor provocate de combustibil la viraje şi la denivelările drumului. Uneori, în conducta de alimentare 3, se găseşte o sită de filtrare. Conduc-ta este astupată de un buşon special 4 prevăzut cu o supapă (dublă de aer) care pune rezervorul în legătură cu atmosfera împotriva suprapresi-unii. De asemenea, rezervorul este prevăzut cu racordul 6 de legătură cu pompa dc alimentare şi un racord dc retur S al surplusului de combusti-bil. în interior este amplasat traductorul de nivel 5, iar în partea inferioa-ră, un buşon de golire 7.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
17 Autor:
Fig.7.1
Rezervorul 1 poate avea diverse forme geometrice, de obicei paralelipi-pedic, după posibilitatea de amplasare pe automobil - lateral sau sub scaunul conducătorului auto. Kig. 6.14. Pompe dc alimentare cu diafragmă (a - schcmă: b - secţiune)şi clcctrică (c).
8.POMPA DE ALIMENTARE Pompa de alimentare are rolul de a absorbi combustibilul din rezervor şi de a-1 trimite pe conductele de legătură cu carburatorul (MAS) sau la ba-teria de filtre (MAC). Ea poate fi de tip cu diafragmă (Dacia 1310, D 797-05) sau cu piston (D 2156 HMN 8) .
Unele automobile folosesc pompe electrice de tip submersibil, montate în rezervor, sau nesubmersibile, montate pe conducta dintre rezervor şi fil-tru, în special pentru motoarele cu benzină, iar altele, pompe antrenate pneumatic.
Pompa cu diafragmă (membrană) (fig. 8.1, a şi b) este de tip aspiro-respingătoare şi se compune din: corpul 1 cu diafragma 3, arcul de acţio-nare 4, tija 5 şi mecanismul de comandă (pârghia 6, arcul de readucere 7 şi pârghia de amorsare manuală 8) şi capacul 2, care conţine camera de combustibil pentru amorsarea pompei, sita de filtrare şi supapele de as-piraţie 9 şi evacuare 10. Pompa este pusă în funcţiune de excentricul 11 de pe arborele cu came. Funcţionare: când excentricul 11 atacă pârghia 6, tija 5 trage membrana 3 în jos, creând depresiune în camera de combustibil 2 şi deschide supapa
EXAMEN DE ATESTAT
2011
18 Autor:
de aspiraţie, absorbind benzină din rezervor; după ce excentricul s-a ro-tit, arcul 4 readuce membrana şi pârghia 6 în poziţia iniţială, refulând combustibil prin supapa de refulare în circuit prin conducta de legătură la carburator (pentru MAS) sau la filtrele de combustibil (pentru D 797-05). Arcul membranei este tarat la o presiune de refulare de 1,2-,5 bar. Se montează pe blocul motor şi este acţionată de excentricul de pe arbo-rele cu came (Dacia, D 797-05) sau direct la capătul arborelui cu came (OLTCIT, Renault).
Fig.8.1
Pompa cu piston (fig. 8.2) este folosită numai la MAC, pentru ali-mentarea instalaţiei cu motorină. Ea se montează pe pompa de injecţie (şi este acţionată de un excentric de pe arborele cu came al acesteia) sau pe blocul motor. Funcţionare: la acţionarea pistonului 7 de către excentricul de pe arbore-le cu came al pompei de injecţie, prin intermediul tachetului 3 şi tijei 4, au loc două procese:
cursa intermediară : combustibilul (aspirat în cursa anterioa-ră) este refulat în camera de compresie 5 (în spatele pistonu-lui), prin supapa de refulare 12;
cursa de refulare-aspiraţie : la revenirea pistonului, sub acţi-unea arcului tachetului (după treccrea excentricului), com-bustibilul din camera de compresie 5 este refulat spre filtru şi
EXAMEN DE ATESTAT
2011
19 Autor:
supapa 12 se închide; în camera de aspiraţie (în spatele pisto-nului) se aspiră o nouă cantitate de combustibil, prin supapa de admisie 10, ce se deschide datorită depresiunii. Filtrarea se face prin filtrul 9. Presiunea de lucru este de 1,5-2 bar.
Fig.8.2
9.FILTRELE DE COMBUSTIBIL ŞI DE AER
Filtrele de combustibil (fig.9.1) reţin impurităţile din combustibil. Pentru MAS se foloseşte filtrul brut de decantare a benzinei, montat lân-gă rezervor, sau pentru filtrarea fină, un filtra pe conducta dintre pompa de alimentare şi carburator. Filtrul de filtrare fină a benzinei funcţionează astfel: benzina intră
prin racordul 1 în corpul filtrului 2, din material plastic, trece prin orificiile exterioare ale elementului filtrant cu hârtie micronică 3, iese prin tubul perforat central şi este trimisă în carburator prin ra-cordul 4 (impurităţile fiind reţinute în filtru).
EXAMEN DE ATESTAT
2011
20 Autor:
Fig.9.1 Filtrele de aer (fig. 9.2) folosesc la reţinerea particulelor de praf din
aer. Ele pot fi de tip uscat (având elementul filtrant din hârtie micronică, sită metalică, pâslă) umede (cu baie de ulei), prin inerţie sau tip ciclon (separarea particulelor se face prin modificarea bruscă a direcţiei de miş-care a aerului) şi combinate. Filtrul de aer uscat utilizat la Dacia 1310 filtrează aerul admis în
corpul 1, prin elementul filtrant, cu hârtie micronică pliată 2, închis de capacul 3, care apoi e trimis în carburator; la ultimele tipuri, are racord de preîncălzire, carc aspiră aerul din jurul colectorului de evacuare.
Filtrul combinat 2 , folosit la motoarele D 797-05 şi D 2156 HMN 8, face ca aerul ce intră prin racordul 1 să treacă peste uleiul din car-casa inferioară 5, fixată prin clemele 6, unde sunt reţinute particule-le de praf grosiere, apoi prin elementul filtrant cu sita 4, unde sunt reţinute pe lângă restul impurităţilor din aer şi uleiul antrenat din carcasă şi apoi prin racordul de ieşire 5 să fie condus spre colecto-rul de admisie.
fig.9.2
10.AMORTIZORUL DE ZGOMOTE
Amortizorul de zgomote (toba de eşapament) (fig. 10.1) preia ga-zele arse din colector la evacuare (prin ţeava de legătură), amortizând zgomotele, micşorând presiunea şi energia loc cinetică. Amortizorul de zgomote conduce gazele arse, venite din ţeava de eşapament, prin tubu-rile perforate 2, peretele despărţitor perforat 3 şi pereţii despărţitori ne-perforaţi 4, alternând secţiunea mică cu cea mare, reducând zgomotele de evacuare. Unele tobe funcţionează pe principiul filtrelor acustice.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
21 Autor:
La unele automobile, se utilizează două tobe de eşapament legate în seric (Dacia 1310). Ţeava de legătură dintre colectorul de evacuare şi toba de eşapament are diverse forme, adaptate după configuraţia platformei au-tomobilului şi a distanţei dintre ele. Cele două tobe, au roluri diferite: prima de destrindere a gazelor arse şi cealaltă pentru amortizarea zgomotelor .
Fig.10.1
11.INJECTOARELE
Injectorul are rolul de a injecta combustibilul în stare pulverizată, cu picături fine, uniforme în camera de ardere. Motoarele cu injecţie direc-tă necesită o distribuţie mai uniformă a jetului de combustibil, datorită lipsei de turbulenţă a aerului în camera de ardere. Spre deosebire de acestea, la motoarele cu injecţie indirectă, pulverizarea combustibilului se impune a fi sub formă de jet conic, corespunzător formei camerei de ar-dere auxiliare, şi de o fineţe mai redusă a picăturilor, datorită existenţei turbulenţei.
Pulverizarea se realizează cu ajutorul duzei injectorului, care poate avea în acest scop cu unul sau mai multe orificii. Duzele pot avea sau nu vârfuri conice; cele cu vârf conic se utilizează la motoarele cu injecţie in-directă în scopul formării jetului cu unghi conic corespunzător camerei de ardere. Duzele fără vârf conic, montate la injectoarele motoarelor cu injecţie directă, au orificiile mai mici pentru realizarea pulverizării mai fine a combustibilului, dar prezintă dezavantajul că se înfundă mai repe-de. Constructiv, injectoarele pot fi deschise sau închise (cele mai utilizate, printre care şi la motoarele D 797-05 şi D 2156 HMN 8).
EXAMEN DE ATESTAT
2011
22 Autor:
Injectoarele de tip deschis au spaţiul interior al duzei în legătură per-manentă cu camera de ardere. Acestea se utilizează la motoarele la care timpul de injecţie este foarte scurt şi au o presiune înaltă până la 140 bar, la 2 000 rot/min.
Injectoarele închise (fig. 11.1) au orificiul duzei 13 închis perfect etanş de către arcul pulverizatorului 12. Funcţionare: motorina intră prin racordul cu filtru 2, trece prin canalul 9 şi ridică acul de pe scaunul 14, datorită apăsării cu presiune asupra umă-rului acului din camera 15; în felul acesta, învinge forţa arcului 5 şi moto-rina este pulverizată prin orificiul 13 în camera de ardere din capul pis-tonului.
Fig.11.1
Surplusul de combustibil scăpat printre ac şi ghid trece în corpul injectorului, iar prin racordul 8 este colectat de conducta de retur şi tri-mis în rezervor. Când presiunea motorinei a scăzut, acul 12 închide orifi-ciul duzei sub acţiunea arcului 5. Presiunea de injecţie se reglează prin modificarea tensiunii arcului 5, cu ajutorul piuliţei 6 şi al şaibei de reglaj 7.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
23 Autor:
La motorul D 797-05 se foloseşte injector închis, de tip KBL 76 S2R (fig. 11.1, a), a cărui presiune dc injecţie este de 190 bar, reglabilă cu ajutorul piuliţei 6 şi al şaibei dc reglaj 7. Motorul D 2156 HMN 8 este dotat cu injectoare închise de tip KDL 94 S3R a cărui construcţie este la fel, însă presiunea de reglaj este de 175 bar; reglarea presiunii se face de la o tijă filetată cu contrapiuliţă, montată în piuliţa injectorului, deasupra tijei de apăsare a arcului.
12.CONDUCTELE DE LEGĂTURĂ
Conductele folosesc la conducerea combustibilului între elementele
componente ale instalaţiei de alimentare. Conductele de joasă presiune sunt confecţionate din ţeava de cupru, alamă sau din material plastic, fi-ind prevăzute cu terminaţii de racordare. Intre pompa de injecţie şi injectoare sunt conducte de înaltă presiune din ţeava de oţel cu grosimea pereţilor mare, pentru rezistenţă; lungimea lor este egală.
13.ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIEI
Instalaţia de alimentare a MAS necesită o serie de operaţii de între-ţinere specifice pentru buna funcţionare a motorului.
Rezervorul şi conductele necesită: verificarea elementelor de strânge-re, curăţirea rezervorului de impurităţi la 15 000-20 000 km, eventual prin barbotarea a 8-10 1 de benzină (după demontare), eliminând-o prin buşonul de golire; se exclude orice lovire cu corpuri metalice, pentru evi-tarea exploziei;
verificarea etanşeităţii buşonului de alimentare şi a celui de golire;
controlul stării conductelor (cele deformate se îndreaptă, iar cele îmbătrânite se înlocuiesc);
verificarea etanşeităţii rezervorului şi conductelor, a racordu-rilor de legătură cu elementele componente.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
24 Autor:
Filtrul de aer se suflă cu aer comprimat la fiecare 5 000 km (în condi-ţii de lucru cu mediu de praf, la 2 500 km), iar la 15 000 km, respectiv la 10 000 km, se înlocuieşte elementul filtrant. La filtrele combinate, uleiul se înlocuieşte la aceeaşi periodicitate.
Filtrul de combustibil se curăţă de impurităţi, la fiecare 5 000 km, iar la 15 000 km se înlocuieşte elementul filtrant. Pompa de alimentare necesită:
demontarea filtrului decantor, spălarea în solvent şi suflarea cu aer a tuturor orificiilor;
controlul stării organelor componente (fisuri, deformări), în-locuind pe cele defecte;
verificarea etanşeităţii supapelor, cu ajutorul unui tub trans-parent cu lungimea de 300 mm, montat la racordul de ieşire; se pompează până benzina ajunge la partea superioară, apoi se urmăreşte scăderea nivelului, care nu trebuie să fie mai mare de 1 cm/s pentru supapa de refulare. Supapa de admi-sie se controlează prin introducerea ţevii de intrare într-un vas cu benzină şi se astupă ieşirea; se pompează de 5-6 ori acoperind ieşirea, apoi se deschide după 5-6 s; dacă benzina nu iese cu presiune, supapa nu etanşează;
controlul presiunii de debitare şi al depresiunii cu un mano-metru şi un depresiometru racordate la ieşirea şi, respectiv, la intrarea pompei. Condiţia de calitate este o presiune de 3-5 bar şi o depresiune de 0.5 bar.
Fig.13.1
EXAMEN DE ATESTAT
2011
25 Autor:
Analizorul de gaze (fig. 13.1) permite controlul componentelor gaze-lor de evacuare ale MAS. Cu ajutorul acestui aparat se determină conţi-nutul de monoxid de carbon (CO) dioxid de carbon (C02), hidrocarburi nearse (HC), oxizi de azot (NOx) şi oxigen (02). Aparatul este de tip digital, cu afişare numerică, iar rezultatele se listează pe o fişă, care însoţeşte documentele inspecţiei tehnice periodice (ITP) sau la alte verificări. Autovehicolul este parcat la locul de testare. Se conectează furtunul ana-lizorului în toba de eşapament, cablul de măsurarea turaţiei (n) la fişa unei bujii (sau celălalt capăt cu magnetul său pe blocul motor), cablul cu sond de temperatură pentru lichidul de răcire sau ulei (T°).
Temperatura apei trebuie să fie de minimum 60°C şi a uleiului de 50-60°C. Se trece apoi la turaţia nominală şi din comenzile digitale se determină componentele enumerate mai sus, timp de cel puţin 20 secunde. Acestea trebuie să se încadreze, conform normelor EURO - 2, la următoa-rele valori: • 02 maximum 1,5% (volumetric); • CO - se determină conţinutul de CO şi dacă nu este corespunzător se efectuează reglaje pentru încadrarea în limitele admise, astfel: - maximum 4,5% pentru autovehicule de fabricaţie până în 1985; - maximum 3,5% pentru autovehicule fabricate până în anul 2000.
Pentru autovehiculele cu catalizator şi injecţie de benzină (fabricate după anul 2000), conţinutul de CO trebuie să fie de maximum 0,5% la ralanti şi de maximum 0,3% la turaţia de peste 2000 rot/min. • C02 cuprins între 10-12%; • X (coeficientul excesului de aer) să se încadreze între 1 ± 0,3%.
Analizorul poate fi conectat şi la o telecomandă digitală. în subcapitolul 3.8 este prezentat nivelul emisiilor poluante admise pen-tru MAS şi MAC, conform reglementărilor din Uniunea Europeană.
La instalaţia cu injecţii de benzină, se fac următoarele operaţii: verificarea alimentării cu energie electrică, inclusiv a bateriei
de acumulatoare; verificarea şi reglarea instalaţiei de aprindere şi conexiunile la
calculatorul de comandă electronică;
EXAMEN DE ATESTAT
2011
26 Autor:
controlul etanşeităţii componentelor şi circuitului benzinei; reglarea debitmetrului de aer; reglarea potenţiometrului clapetei de acceleraţie; controlul debitării pompei de alimen- tare electrice; verificarea şi reglarea regulatorului de presiune; controlul sondelor de informarea calculatorului (conectare-
funcţionare); verificarea injectoarelor.
Injectoarele înfundate se demontează şi se deblochează pe o instalaţie
specială cu ultrasunete. Cele defecte se înlocuiesc. Se reglează turaţia de ralanti la 750-850 rot/min. Se verifică punerea la punct a momentului injecţiei şi avansului la aprindere prin senzorul de turaţie. Verificările se pot face pe testere mobile sau cu telecomenzi.
La instalaţia cu GPL se impun următoarele operaţii: verificarea etanşeităţii componentelor; în cazul pierderilor de gaze
acestea se elimină în atmosferă deschisă; la fiecare 10 000 km se verifică conexiunile electrice şi se înlătură
oxizii; la 30 000 km se înlătură depunerile de parafină; la 100 000 km se face revizie generală şi se înlocuiesc piesele reco-
mandate de normativele de reparaţii; se recomandă folosirea unor uleiuri cu viscozitate mai redusă; se vor folosi bujii cu valoare termică mai mică, cu deschiderea din-
tre electrozi < 1 mm. se controlează conţinutul gazelor de eşapament cu ajutorul anali-
zorului de gaze special. Acestea trebuie să se încadreze în limitele: CO = 1,96%; C02 = 12,38%; HC = 380; 02 = 0,56%; X = 0,95 la turaţia de 1 000 rot/min.
14.DEFECTELE ÎN EXPLOATARE ALE MOTOARE-LOR CU APRINDERE PRIN SCÂNTEIE DATORATE
INSTALAŢIEI DE ALIMENTARE In timpul exploatării automobilului, pot surveni o serie de defecţi-
uni, care fac ca motorul să funcţioneze necorespunzător, să provoace uzuri sau chiar oprirea autovehiculului, să aibă urmări negative asupra
EXAMEN DE ATESTAT
2011
27 Autor:
dinamicii şi economicităţii; acestea se înlătură, în general, prin curăţire, reglare şi, la nevoie, se înlocuiesc organele defecte. Cele mai frecvente defecţiuni şi cauzele lor se prezintă în continuare.
Motorul porneşte, dar se opreşte imediat. Cauze: conducte sau filtre înfundate, neetanşe, rezervor cu impurităţi sau
apă; pompa de benzină defectă; clapeta de pornire incorect reglată; nivelul benzinei în camera de nivel constant incorect reglat; mersul la turaţie mică nereglat.
Motorul nu funcţionează bine la turaţie mică. Cauze: reglaj incorect al mersului încet; aspiraţie de aer fals între elementele de legătură dintre carburator
şi colectorul de admisie; nivelul benzinei în camera de nivel constant, incorect reglat; canalele înfundate; scurgeri de benzină pe lângă supapa de refulare a pompei de acce-
leraţie. Motorul funcţionează cu rateuri. Cauze: amestec carburant sărac din lipsă de combustibil (nivel prea
mic în camera de nivel constant, sistemul de alimentare de-fect);
dispozitivul de pornire incorect reglat; mersul încet (în gol) nu este bine reglat; pompa de repriză (de acceleraţie) nu debitează suficient.
Repriza slabă la accelerarea motorului. Cauze: pompa de repriză defectă (supape, piston sau membrană),
cursă insuficientă sau există impurităţi pe canalele de legătu-ră;
nivelul combustibilului în camera de nivel constant incorect reglat;
canalul de vacuum de la ruptor-distribuitor blocat. Motorul are consum exagerat de combustibil. Cauze:
dozajul amestecului pentru mers încet incorect; turaţia de ralanti prea mare; presiune prea înaltă a pompei de benzină; cursa pompei de repriză incorect reglată;
EXAMEN DE ATESTAT
2011
28 Autor:
nivelul benzinei prea mare;
jicloare decalibrate; scurgeri de benzină pe la pompa de repriză; îmbâcsirea filtrului de aer.
Motorul nu dezvoltă puterea nominală. Cauze: nivelul benzinei prea mic; jiclorul principal înfundat; canalul de vacuum de la ruptor-distribuitor blocat.
Motorul porneşte greu la cald. Cauze: - evaporarea excesivă a benzinei din camera de nivel constant (supraîn-călzirea motorului); pornirea se face prin apăsarea pedalei de acceleraţie la jumătatea cursei, fără acţionarea şocului, sau a pompei de repriză (evi-tând înecarea cu benzină).
La instalaţia cu injecţie de benzină Motorul nu porneşte. Cauze: rezervorul are depuneri de impurităţi la racordul de debitare; pompa de alimentare electrică defectă; injectorul (la instalaţia monopunct) sau injectoarele (la tipul
multipunct), dereglate; injectorul de pornire la rece decalibrat; conducte întrerupte; regulatorul de presiune nu asigură secvenţa normală; debitmetrul de aer blocat; potenţiometrul clapetei de acceleraţie nu asigură cursa nece-
sară; sondele de informare ale calculatorului de turaţie şi de sarci-
nă nu funcţionează; calculatorul nu asigură comanda de debitare a benzinei.
Motorul nu funcţionează corect sau funcţionează cu întreruperi datorită
dereglărilor de la componentele de conducerea sau comanda debitării combusti-bilului, inclusiv a sondelor şi calculatorului.
La instalaţii cu GPL Motorul nu funcţionează nici cu gaz, nici cu benzină. Cauze: - electrovalve defecte;
Motorul funcţionează cu benzină, dar nu şi cu gaz. Cauze: robinet multivalvă defect;
EXAMEN DE ATESTAT
2011
29 Autor:
electrovalvă GPL defectă; conducte întrerupte;
Motorul nu se accelerează. Cauze: traseul gazului întrerupt; carburaţia dereglată; instalaţia de admisie defectă.
15.REPARAREA INSTALAŢIEI DE ALIMENTARE A
MAS Defecţiuni se întâlnesc frecvent la carburator şi pompa de alimen-
tare, dar nu sunt excluse nici la rezervor, conducte şi chiar la suporturile filtrelor de combustibil sau aer.
Rezervorul deformat sau spart se repară cu mare atenţie din cauza pericolului de explozie. Acesta se goleşte, se spală cu jet puternic de apă, apoi se introduce abur sub presiune. Deformaţiile se îndreaptă cu ciocan de lemn sau metal plastic. Fisurile şi crăpăturile se sudează, după ce rezervorul s-a umplut cu apă până la nivelul spărturii; sudarea se execută cu intermitenţă pentru ca vaporii şi gazele ce se formează să se risipească.
Conductele metalice fisurate se sudează, iar cele din cauciuc sau plas-tic se înlocuiesc; racordurile lor se refiletează sau se înlocuiesc, iar ronde-lele de etanşare se înlocuiesc.
Suporturile rupte ale filetelor se sudează. Pompa de benzină defectă se demontează, se spală în solvent şi se su-
flă cu aer comprimat toate orificiile. Se controlează componentele dacă prezintă fisuri sau deformaţii, în care caz se înlocuiesc. De asemenea, se controlează starea locaşurilor pentru supapele pompei, a garniturilor de etanşare.
Defectele pe care le poate prezenta pompa sunt: debit prea mic sau chiar deloc; alimentarea cu o cantitate prea mică sau prea mare de benzi-
nă; acestea se pot datora: spargerii membranei, care se înlo-cuieşte, sau lipsei de etanşare a supapelor, care se şlefuiesc pe scaunul lor cu pastă de rodat, sau se înlocuiesc şi se rodează;
EXAMEN DE ATESTAT
2011
30 Autor:
decalibrarea sau ruperea arcului diafragmei sau arcurilor de la supape, care se înlocuiesc; uzura pârghiei de acţionare; aceasta se încarcă cu sudură şi se prelucrează la forma iniţia-lă.
După ce s-a reparat, pompa de benzină se reasamblează şi se supune controlului de presiune statică şi de debit nul cu un dispozitiv dotat cu manometru. Dacă pompa a fost reparată corespunzător trebuie să aibă o presiune de 1,2-1,5 bar şi să nu coboare sub 1,1 bar. Presiunea în timpul controlului, trebuie să varieze progresiv; dacă variaţia este bruscă sau prea mică, pompa nu corespunde.
16.DEFECTELE ÎN EXPLOATARE ALE INSTALAŢIEI DE ALIMENTARE A MOTOA-
RELOR Rezervorul poate fi fisurat sau perforat datorită îndeosebi coroziunii
şi apei de condens din combustibil. Remedierea până la atelier constă în lipirea cu o pânză impermeabilă (sau carton) cu aracet sau prenadez, iar în lipsa lor cu săpun sau miez de pâine înmuiat. La atelier, se cositoreşte sau se sudează cu mare atenţie ca şi în cazul re-zervorului de benzină. Rezervoarele puternic corodate se vor înlocui.
Conductele pot fi înfundate şi deteriorate. Infundarea se datoreşte scamelor, impurităţilor, sau chiar dopurilor de gheaţă. Remedierea constă în suflarea cu aer comprimat, apoi, la staţia de între-ţinere, se vor curăţa rezervorul şi conductele de impurităţi cu apă. Con-ductele îngheţate se vor încălzi. Aerul de instalaţie trebuie eliminat pen-tru a asigura presiunea necesară de debitare. Se pompează manual la pompa de alimentare, desfăcând capacul conductelor, pe rând, până iese motorina fără bule de aer apoi se desfac, pe rând, câte puţin, racordurile filtrelor, pompei de injecţie şi conductelor de înaltă presiune (la capetele injectoarelor), pompând continuu, până se elimină aerul complet din in-stalaţie. Conductele deteriorate se îndreaptă sau se înlocuiesc, iar în caz de fisu-rare se sudează. După montarea pe motor se scoate aerul din instalaţie.
Filtrele de combustibil pot fi înfundate parţial sau total.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
31 Autor:
Dacă este înfundat elementul de filtrare brut, se depistează când se acţi-onează pompa manual căci nu opune nici o rezistenţă. Motorul nu poate pomi din lipsă de combustibil. Remedierea constă în spălarea filtrului, dacă este textil, sau înlocuirea elementului, dacă este din hârtie.
Pompa de alimentare . dacă este de tip cu membrană, poate avea ace-leaşi defecţiuni ca şi cea de benzină. Dacă este cu piston . defecţiunile cele mai frecvente sunt: gri- parea sau uzura pistonului 7, ruperea arcului pistonului 11, griparea sau uzura ta-chetului cu galet 3, griparea pistonului pompei de amorsare, înfundarea prefil- trului pompei, deteriorarea supapelor de admisie 10 şi de refulare 12 sau a arcurilor lor. Remedierea constă în înlocuirea pieselor defecte sau chiar a pompei. Du-pă remediere se scoate aerul din instalaţie. Dacă nu este posibilă înlocui-rea se va remorca automobilul până la atelier.
Pompa de injecţie, fiind organul cel mai important în caz de defecta-re, nu se remediază pe drum, ceea ce impune remorcarea autovehiculu-lui până la atelier. Defecţiunile cele mai importante sunt: - înţepenirea cu intermitenţă a pistoanelor elementelor pompei de injec-ţie (elementului de pompare a distribuţie la pompa tip CAV) datorită uzurii prin pătrunderea impurităţilor în instalaţie. Motorul funcţionează neregulat, iar pedala de acceleraţie şi, respectiv, cremaliera se deplasează sacadat.
Remedierea se face în atelier, prin înlocuirea clementului defect; - griparea unui element al pompei de injecţie (elementului de pompare la pompa tip CAV), datorită jocurilor prea mici de montaj sau pătrunderii impurităţilor şi deci ancrasării. Motorul se ambalează excesiv, datorită faptului că regulatorul nu mai poate deplasa cremaliera.
Remedierea constă în demontarea, spălarea şi eventual şlefuirea pistonului cu cilindrul; în caz că defecţiunea nu se poate remedia, aceasta se va face la atelierul specializa.
După reparare, pompa de injecţie se centicubează în mod obligato-riu pe ştiind special.
Pompa de injecţie, prevăzută cu electrovalvă de comanda circuitu-lui motorinei, poate prezenta defecţiuni electrice (elcctromagnetul) sau
EXAMEN DE ATESTAT
2011
32 Autor:
mecanice (supapa), la deschiderea sau întreruperea circuitului. Aceste defecţiuni conduc la oprirea motorului. Pompa defectă se înlocuieşte. Pompa de înaltă presiune se verifică pe standuri speciale pentru a asigu-ra cerinţele impuse presiunii de 1 300-1 900 bar.
Injectoarele pot prezenta o serie de defecţiuni, cauzate de condiţiile de lucru (presiune şi temperaturi înalte), care pot fi:
- înţepenirea acului injectorului ; - înfundarea orificiilor ; - neetanşeitatea acului pulverizatorului, urmare a depunerilor de
calamină. înţepenirii acului, uzurii acului şi corpului pulverizatorului sau a scaunului acului.
Motorul funcţionează cu întreruperi, puterea scade, iar după opri-re, motorul nu mai poate fi pornit dacă sunt două injectoare defecte. Se depistează defecţiunea, după cum s-a arătat mai sus şi, la nevoie, se înlocuieşte pulverizatorul;
- uzarea injectorului şi în special a pulverizatorului, care nu mai asigură o pulverizare bună motorinei; motorul nu dezvoltă întreaga pu-tere. Dacă uzura este pronunţată, injectorul se înlocuieşte.
La injectoarele cu comandă electromagnetică se înlocuiesc bobina-jele defecte.
Filtrul ele aer poate să se înfunde din cauza prafului. Motorul por-neşte foarte greu sau nu mai poate fi pornit. In acest caz, se demontează filtrul, se suflă cu aer comprimat elementul filtrant, iar dacă este de tip combinat, se înlocuieşte şi uleiul.
Catalizatorul înfundat poate provoca funcţionarea neregulată a mo-torului, iar emanarea de noxe şi fum negru să fie puternică; se face verifi-carea funcţionării lui cu ajutorul fummetrului şi dacă nu corespunde se înlocuieşte.
La instalaţia turbo neetanşările racordurilor duce la funcţionarea in-corectă a motorului: remedierea constă în înlocuirea racordurilor. Zgomotele provocate de uzura rulmenţilor impun înlocuirea lor. Dacă sunt provocate de turbine, acestea se vor echilibra dinamic, pe stand spe-cial, în atelier. Scăpările de aer la răcitor sau ineficacitatea lui se remediază prin înlătu-rarea impurităţilor sau cositorirea părţilor deteriorate.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
33 Autor:
17.REPARAREA INSTALAŢIEI DE ALIMENTARE
A MOTOARELOR Dintre componente, uzurile cele mai importante sunt cele ale pompei de injecţie şi injectoarelor, uzuri accentuate şi de impurităţile din combusti-bil. La pompa de injecţie, pot fi uzuri ale: arborelui cu came, supapelor de reglare, axelor şi rulmenţilor la regulator, supapei de dozaj, pompei de transfer şi inelului cu came (de la pompa CAV). La injectoare se defectează îndeosebi pulverizatoarele. Remedierea con-stă în înlocuirea tuturor acestor piese componente. Aceste uzuri nu sunt uniforme, datorită condiţiilor de lucru deosebite. Astfel, uzura maximă la pistonul plonjor se manifestă în zona muchiei superioare a canalului elicoidal, iar la cilindrul pistonului, în zona feres-trelor, în timp ce la injector se uzează pulverizatorul pe suprafaţa de ghidare a acului, scaunul acului şi orificiile de pulverizare; la supapa de refulare a pompei de injecţie, se utilizează scaunul şi contrascaunul. Toate aceste uzuri duc la o funcţionare necorespunzătoare a motorului, la scăderea puterii şi la consum exagerat de combustibil. Repararea pompei de injecţie şi injectoarelor se execută în ateliere specia-lizate prin: demontare, spălare, control, sortarea pieselor, repararea sau înlocuirea celor uzate, reasamblarea, reglarea şi încercarea lor. Spălarea se face la exterior cu solvent alcalin la 80...90°C; se clăteşte cu apă şi se usucă.
Piesele se supun apoi controlului cu lupa pentru aspcct exterior, se mă-soară şi se sortează pe grupe de dimensiuni. Orice piesă fisurată, deformată, cu urme de coroziune sau uzură excesivă se rebutează. Piesele de mare precizie (pistonul plonjor cu cilindrul, supapele de refu-lare, acul şi corpul pulverizatorului) se repară prin trei metode: sortare şi reîmpere- chere, în trepte de reparaţie şi prin acoperire (chimică sau elec-trolitică). - Metoda sortării şi reîmperecherii se execută prin reîmperecherea directă a pieselor conjugate sau prin: rectificare pentru refacerea formei geome-trice înlăturând uzura, sortarea pieselor pe grupe dimensionale, reîmpe-
EXAMEN DE ATESTAT
2011
34 Autor:
recherea şi rodarea pieselor asamblate pentru refacerea jocurilor de mon-taj. - Metoda treptelor de reparaţie se face înlocuind una din piesele conjuga-te: la elementul de injecţie se înlocuieşte de obicei cilindrul care poate fi mai uşor rectificat sau executat. - Metoda acoperirii constă în cromarea electrolitică sau în nichelare chi-mică, rectificare, împerechere şi rodare. Piesele conjugate se rodează pe maşini speciale şi se verifică vizual pen-tru a prezenta suprafeţe lucioase, fără rizuri, şi prin probe de etanşare. După reparare, pompa de injecţie şi injectoarele se supun reglării; injec-toarele se verifică şi se reglează pe dispozitivul amintit la paragraful în-treţinerii. Pompele de injecţie se supun verificării şi reglării pe standul special de centicubare (fig. 6.32) urmărind parametri:
începutul injecţiei la toate racordurile de pompare; egalitatea debitelor la toate injectoarele; debit maxim de combustibil (pompa rotativă CAV).
Pentru aceasta, pompa se montează pe suportul standului 1 (diferit
pentru pompa rotativă), se cuplează la sistemul de antrenare cu motor electric 2 (care permite variaţia turaţiei, controlată cu turometrul 3), se racordează la conductele de alimentare cu combustibil şi de înaltă presi-une 4 pentru debitarea spre injectoarele standului 5, care vor pulveriza motorina în eprubetele gradate 6. Verificarea începutului injecţiei se face prin antrenarea manuală a pompei, urmărindu-se momentul în care în-cepe debitarea la fiecare element în parte şi citindu-se pe scala gradată unghiul de rotire al arborelui cu came al pompei de injecţie. Valoarea unghiului trebuie să fie de 60° pentru pompele cu şase elemenţi, sau 90° pentru patrii elemenţi, respectiv 45° pentru opt elemenţi.
Dacă combustibilul se injectează mai repede, unghiul corespunză-tor este prea mic şi se micşorează cursa tachetului, iar dacă se injectează prea târziu, unghiul este prea mare şi se măreşte cursa tachetului. - Verificarea egalităţii debitului pentru toate injectoarele se face prin po-ziţionarea cremalierei pompei de injecţie la debit maxim; pentru aceasta se antrenează cu sistemul de transmisie, declanşând mecanismul de în-registrare a turaţiei şi a numărului de pulsaţii (specifice fiecărui tip de pompă), urmărind ca debitul să fie egal în toate eprubetele standului.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
35 Autor:
In cazul existenţei diferenţelor între elemenţi, se golesc eprubetele, se reglează prin tatonare, slăbind colierul şi rotind pisţonaşul de la ele-mentul în cauză. Se repetă proba până ce se obţine debitul indicat. De asemenea, se verifică momentul întreruperii debitării de combustibil şi a debitului minim, la turaţii bine determinate, în funcţie de reglajele şi acţionarea regulatorului de turaţie. - La pompa rotativă, se verifică şi debitul maxim la diverse turaţii, indi-cate de uzina constructoare, precum şi dispozitivul de avans automat şi presiunea pompei de transfer. Unele standuri de centicubare sunt prevăzute cu calculator şi ecran de afişare numerică a parametrilor urmăriţi, prin compararea cu datele memorate, specifice pentru diferitele pompe de injecţie. După centicubare, pompa de injecţie se calează pe motor, respectând un-ghiul de avans la montare.
Calarea pompei de injecţie se face astfel: - se aduce pistonul nr. 1 al motorului aproape de PMI - pe compresie (respectând partea din cursă ce reprezintă avansul la injecţie: dc exemplu unghiul de avans la motorul D 2156 HMN 8 este de 26 ± 1° RAC, ceea ce corespunde dimensiunii de 22 mm din cursa pistonului); - se roteşte arborele pompei de injecţie, până ce începe să debiteze moto-rină elementul nr. 1; - se montează pompa (centicubată pe stand) asamblând şuruburile dc fixare ale flanşei ei pe capacul anterior al motorului, cuplând pinionul de antrenare de la comanda distribuţiei; - se racordează conductele de înaltă presiune şi dc alimentare cu motori-nă; - se porneşte motorul, urmărind dacă funcţionarea este stabilă la diferite turaţii; la nevoie se măreşte avansul (invers sensului de rotaţie) sau se reduce avansul prin slăbirea şuruburilor de fixare şi rotirea parţială a pompei, după care se fixează din nou; de remarcat faptul că dacă acest avans trebuie să fie în limite mai mari, se schimbă poziţia pinionului de antrenare (un dinte reprezintă trei grade avans); - după reglarea ralantiului şi funcţionarea corectă a motorului, se fixează capacul pompei: - urmează o probă de parcurs de 1-2 km, după care, dacă totul corespun-de, automobilul se dă în exploatare. La pompa rotativă, calarea este asemănătoare, ţinând cont de caracteris-ticile şi unghiul de avans recomandate de marca automobilului.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
36 Autor:
Pompele de înaltă presiune, antrenate de curea dinţată, se calează după semnele de pe curea. La pompele injector se ţine cont, la calare, de avansul la injecţie pentru fiecare cilindru în parte.
Normele de tehnică a securităţii muncii cer ca în atelierele de reparare a instalaţiei de alimentare să se asigure o ventilare permanentă a gazelor, iar la reglarea injectoarelor să se evite contactul cu jetul de motorină sub presiune. După lucru, muncitorii se vor spăla bine şi vor folosi vaselină specială de protecţie a epidermei de pe mâini. Nu se vor consuma alimente, decât după o spălare riguroasă. Normele PSI recomandă ca manipularea carburanţilor şi lubrifianţilor să se facă în vase închise, ferite de flacără, asigurându-se o bună etanşare a tuturor instalaţiilor.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
37 Autor:
B.NEGOCIEREA INTRE FIRMELE DE TRANSPORT Negocierea este un proces dinamic de ajustare prin care două părţi, fiecare cu obi-ectivele sale proprii, discută pentru a ajunge la o înţelegere mutual satisfăcătoare pe baza interesului comun. Elementele care compun sistemul negocierii pot fi redate sintetic în schema următoare:
ACTORI STRUCTURA
STRATEGII
PROCES
REZULTATE
Mize
Puteri (raport
de f )
Relaţii (compor-tamente)
Obiecte
(teme, puncte
Con-text/M
Diagnos-tic
Obiective Elemente
Faze Informare
Mecanisme de influenţă
(strategii, h i i
Obiective parţiale Acor
d Satisfacţie
(subiectivă/ obiectivă)
EXAMEN DE ATESTAT
2011
38 Autor:
În cadrul negocierii trebuie să avem în vedere următoarele noţiuni:
•Interesul - manifestarea unor necesităţi sau trebuinţe ale participanţilor;
•Poziţia de negociere - totalitatea intereselor uneia dintre părţi;
•Poziţia reală - obiectivele pe care o parte urmăreşte să le atingă pentru satisfacerea intereselor sale;
•Poziţia declarată iniţial - deoarece fiecare vrea să obţină un avantaj;
•Spaţiul de negociere - se obţine prin exagerarea, într-o anumită măsură, a intereselor declarate.
Negocierea este inseparabilă de comunicarea interumană şi, în mod inevitabil, este bazată pe dialog. A negocia înseamnă a comunica în speranţa de a ajunge la un acord.
Un bun manager nu numai că trebuie să stăpânească arsenalul de strategii, tactici şi tehnici de negociere, dar este necesar să disemineze aceste cunoştinţe şi abilităţi la nivelul întregului personal managerial al firmei.
2. TIPURI
Analiza tipului de negociere în care ne angajăm este importantă pentru cunoaşterea şi anticiparea în linii mari a comportamentului pe care îl va adopta partenerul şi pregătirea unui comportament în întâm-pinare adecvat. Distingem trei tipuri fundamentale de negociere: a) Distributivă (câştigător/pierzător)
Negocierea distributivă este cea care optează doar între victorie şi înfrângere, este un joc cu sumă nulă în care nu este posibil ca una dintre părţi să câştige fără ca cealaltă să piardă. Participanţii la negociere sunt adversari cu interese opuse rezultatul fiind determinat în mod decisiv de raportul de forţe dintre aceştia. Dar, fiind o negociere se opreşte acolo unde începe confruntarea (adică dorinţa obţinerii câştigului total, supu-nerea totală a celuilalt, cu alte cuvinte impunerea unei soluţii de “dictat” sau a unei “victorii” prin ultimatum). Astfel negociatorul distributiv cau-
EXAMEN DE ATESTAT
2011
39 Autor:
tă să nu provoace ruptura (chiar dacă poate recurge la ameninţări), deoa-rece înţelege – înainte de toate – să nu distrugă o relaţie pe care o esti-mează inevitabilă, oportună sau necesară, şi poate chiar utilă şi benefică în anumite circumstanţe.
Descrierea acestei forme dure şi parţial nemiloase de negociere provoacă adesea temperamentelor generoase şi idealiste un sentiment de indispoziţie sau de neîncredere. Şi totuşi, există numeroase negocieri ca-re folosesc modul distributiv. Aceasta pentru că viaţa socială este insepa-rabilă de jocul uneori sălbatic al concurenţei între firme, al rivalităţii între indivizi/grupuri şi de agresivitatea naturală. Negocierea distributivă ţi-ne cont de aceste realităţi sau constrângeri. În primul rând, opoziţia de interese poate fi atât de puternică, încât un compromis nu apare de loc posibil, părând mai preferabilă tranşarea pe baze de negociere în forţă decât apelarea la costurile şi riscurile unui conflict declarat: uneia din părţi i se cere să cedeze în numele realismului. Dar există şi cazul când dezechilibrul dintre forţe este aşa încât partea cea mai slabă se teme să nu fie manipulată şi – în aceste circumstanţe – preferă să adopte o optică distributivă utilizând la masa de negocieri toate atuurile de care dispune şi a căror existenţă îl poate face pe negociatorul advers să “cadă la învo-ială” pentru a evita deschiderea ostilităţilor pe faţă şi în mod declarat. În al treilea rând, există situaţii şi probleme care sunt de natură strict com-petitivă, obligând la o tranşare în termeni de “învingător” şi “învins”.
Dintre tacticile şi tehnicile de negociere utilizate, amintim:
• polemica purtată prin contre permanente şi deviere sistematică de la subiect;
• atacul în forţă şi intimidarea; • manevrele retorice bazate pe disimulare şi culpabilizarea adversaru-
lui; • atacul la persoană, etc.
b) Integrativă (câştigător/câştigător) Negocierea integrativă este aceea care se bazează pe respect reci-proc şi toleranţa diferenţelor de aspiraţii şi opinii, care valorizează crea-tivitatea, căutarea unor opţiuni constructive şi dinamice, mobilizarea ide-ilor şi acţiunilor noi, fiind vorba mai puţin de a demonstra validitatea unei poziţii, cât de a-l convinge pe celălalt de interesul de a acţiona îm-
EXAMEN DE ATESTAT
2011
40 Autor:
preună. Ambele părţi câştigă şi susţin acordul la care s-a ajuns, ceea ce sporeşte şansele de aplicare în bune condiţii a acestuia.
Tacticile utilizate se bazează pe reciprocitatea concesiilor.
c) Raţională
Negocierea raţională este aceea în care părţile nu-şi propun doar să facă sau să obţină concesii ci încearcă să rezolve litigiile de fond de pe o poziţie obiectivă. Pentru aceasta trebuie definite interesele mutuale, cu toată sinceritatea, se formulează problemele, se continuă cu un diagnostic al situaţiei existente, apoi se caută soluţiile şi căile de operaţionalizare a acestora vizând acţiuni asupra cauzelor generatoare de probleme.
Negociatorii caută să înţeleagă miza, sentimentele, motivaţiile şi preocupările partenerilor, iar divergenţele rămase nerezolvate sunt soluţionate prin recursul la criterii obiective cum sunt normele legale, referinţele ştiinţifice, normele morale sau prin apelarea la un arbitru neutru
Negociere integrativă Negociere distributivă Negociere raţională
Obiectivul acord şi relaţie de durată
a câştiga acum a rezolva problema
Participanţii parteneri duşmani parteneri care rezolvă un conflict (problemă)
Ambianţa încredere suspiciune, sfidare neutralitate
Comportamentul concesiv, înţelegător agresiv, dur neutru, raţional
Relaţia presiu-ne/cedare
cedează la presiuni exercită presiuni cedează la principii
Atitudinea faţă de evită confruntarea se bazează pe conflic- independenţă faţă
EXAMEN DE ATESTAT
2011
41 Autor:
voinţă voinţelor tul de voinţe de voinţă
Exigenţa satisface exigenţele minimale
false exigenţe mini-male
exigenţele cele mai înalte
Atitudinea faţă de acord
acceptă pierderi unilaterale pentru a obţine acordul
solicită avantaje uni-laterale în schimbul acordului
se caută soluţii mutual avantajoase
Atitudinea faţă de soluţii
sunt bune dacă conduc la acord
propria poziţie este unica acceptabilă
imaginează soluţii; decizia se ia după evaluarea soluţiilor posibile
Atitudinea faţă de oameni şi conflict
concesii în schimbul relaţiilor
se cer concesii pentru a menţine relaţiile
oamenii şi conflictul sunt probleme dis-tincte
3. PRINCIPII FUNDAMENTALE
a) Avantajul reciproc (câştig/câştig) Fiecare parte aflată în negociere doreste să câştige. Realitatea ne arată că există diverse situaţii într-o negociere: câştig-câştig, câştig-pierdere, pierdere-câştig, pierdere-pierdere. Dintre acestea, ne vom opri asupra primei situaţii, care este cea mai productivă.
Negocierea tip câştig/câştig este, pur şi simplu, un mod de a face "o afacere bună". Dacă părţile care au încheiat un acord sunt satisfăcute de rezultat, ele se străduiesc să ajungă la o înţelegere, să evite un eşec. De asemenea, părţile sunt dispuse să colaboreze şi în viitor. Poate vă întrebaţi: "Cum pot să câştig într-o negociere, dacă permit şi celeilalte părţi să-şi atingă obiectivele?". Răspunsul la această întrebare rezidă în faptul că fiecare persoană (sau grup) are propriile sale nevoi, diferite de ale celorlalţi. În cadrul negocierilor fiecare dintre părţi îşi ajustează pretenţiile astfel încât să se construiască un “compromis satisfăcător” care să le permită să câştige fiecare câte ceva. Principiul avantajului
EXAMEN DE ATESTAT
2011
42 Autor:
reciproc nu exclude însă posibilitatea ca avantajele obţinute de una dintre părţi să fie mai mari sau mai mici decât ale celeilalte.
b) “Dau dacă dai” (oferă/primeşte)
În psihologia comunicării se vorbeşte despre teoria schimbului în relaţiile interpersonale, conform căreia dacă cineva dă sau ia ceva, parte-nerul va resimţi automat dorinţa de a lua sau da ceva în schimb. Chiar dacă nu dăm ceva în schimb rămânem cu sentimentul că suntem datori. Ca urmare, orice negociere este guvernată de principiul acţiunilor com-pensatorii. Fără a face concesii partenerului nu se pot obţine concesii din partea acestuia. c) Etică şi legalitate
Pentru a construi relaţii durabile cu partenerii şi o reputaţie exem-plară (extrem de necesară în afaceri ca şi în relaţiile interpersonale priva-te) este necesar să cunoaştem şi să respectăm în calitate de negociatori reglementările juridice aplicabile situaţiei dar şi pe cele etice, de deonto-logie. Etica nu se referă doar la principii morale generale ci şi la etica comunicării interumane. Aceasta înseamnă că nu este suficient să negociem doar în limitele a ceea ce este legal şi moral sub aspectul obiectului şi condiţiilor negocierii, ci trebuie să neabţinem şi de la folosirea abuzivă a acelor proceduri de manipulare şi comunicare (uneori subliminală) care scapă complet sau parţial controlului conştient al partenerului (hipnoză, analiză tranzacţională, programare neuro-lingvistică, mesaje subliminale, narco-analiză, droguri şi alte substanţe toxice).
Principiile fundamentale ale negocierii Negociatorul trebuie:
să separe persoanele de litigiu: să respecte persoanele, să atace obiec-tul litigiului, să fie ferm asupra chestiunii dezbătute şi conciliant cu persoanele;
să se concentreze asupra intereselor în joc şi nu asupra poziţiilor: să înţeleagă şi să ia în calcul interesele celuilalt care explică de ce acesta adoptă o anumită poziţie;
să nu cedeze niciodată presiunilor ci să raţioneze şi să fie deschis la raţionamentul celuilalt;
EXAMEN DE ATESTAT
2011
43 Autor:
să imagineze soluţii care aduc un beneficiu mutual; să pretindă ca rezultatul să se bazeze pe criterii obiective: criteriul
obiectiv este independent de voinţa părţilor.
Reguli comportamentale pentru a reuşi în negocieri
1. Dacă trebuie să negociaţi singur cu mai multe persoane, faceţi astfel încât dezavantajul dumneavoastră numeric să se “întoarcă” împotriva respectivului grup. Nu evitaţi să exploataţi la maximum contradicţiile şi/sau dezacordurile care nu vor întârzia să apară în cadrul grupului;
2. Nu faceţi propuneri ferme şi definitive înainte de a calcula cu precizie formularea acestora şi consecinţele pe care le implică;
3. Nu vă lansaţi într-o negociere înainte de a stabili lista tuturor puncte-lor care urmează să fie discutate. Asupra fiecărui punct fixaţi-vă un minim acceptabil, un optim şi un punct de pornire în negociere;
4. Nu pierdeţi niciodată din vedere esenţialul şi fiţi deosebit de atent la piedicile ridicate de detalii;
5. Înainte de negociere studiaţi cu atenţie maximă tranzacţiile nefinaliza-te de adversar. Veţi avea astfel un bun prilej de a vă forma o imagine asupra modului său de a gândi şi a privi lucrurile;
6. Textele vag formulate în cadrul contractului servesc, de regulă, uneia din părţi şi sunt în detrimentul celeilalte. Stabiliţi dinainte dacă vă avantajează un acord vag sau un contract-“beton”;
7. Când negocierea este realizată de către echipe de negociatori arătaţi-vă de partea echipei adverse în cadrul unor probleme şi litigii minore. Adversarii vor deduce că sunteţi “de-al lor” şi, prin urmare, se vor arăta mai dispuşi să vă asculte sugestiile pentru a rezolva punctele esenţiale ale dezacordurilor;
8. Începeţi prin a negocia punctele minore; 9. Întotdeauna este mai uşor să “joci” pe teren propriu. De aceea, faceţi
astfel încât primele şedinţe ale negocierilor să se deruleze pe “terenul” adversarului. Acestuia i se va părea legitim ca ultimele întrevederi (cele decisive) să aibă loc la dumneavoastră;
10. O negociere înseamnă: 70% pregătire; 10% punere în scenă; 20% exe-cuţie;
11. Porniţi de la principiul că adversarul nu trebuie să vă cunoască slăbi-ciunile. Ceea ce nu înseamnă că dumneavoastră nu trebuie să vi le cu-noaşteţi foarte bine;
EXAMEN DE ATESTAT
2011
44 Autor:
12. Într-o negociere, rezultatele sunt invers proporţionale cu gradul de intimidare căruia îi sunteţi victimă.
13. Într-o negociere, este bine să aveţi obiective înalte pentru a ajunge la rezultate bune; să faceţi concesii mai mici decât oponenţii şi să fiţi im-previzibili cu privire la mărimea concesiilor pe care le faceţi.
Principii şi reguli ale strategiilor militare aplicabile în negocieri şi afa-ceri 1. Personalitatea liderului este decisivă pentru comportamentul subor-
donaţilor. 2. Au câştig de cauză cei care dovedesc curaj în acţiuni pe care alţii nu
au avut ideea şi/sau îndrăzneala de a le iniţia. 3. Pregătirea unei ofensive trebuie meticulos elaborată, în funcţie de re-
sursele disponibile. 4. Dacă nu dispuneţi de forţă pentru a “învinge” adversarul, apelaţi la
imaginaţie şi/sau şiretlicuri!… Rezultatul va fi acelaşi! 5. Nu supraestimaţi importanţa factorului cantitativ! Un mic grup de
oameni valoroşi este preferabil unei armate dezorganizate!… 6. Studiaţi cu maximă atenţie, atât moralul cât şi motivaţia oamenilor de
care dispuneţi, dar şi pe cele ale adversarului. Stimulaţi-vă colabora-torii şi intimidaţi-vă adversarii!…Dacă şi atunci când adversarul vă opune rezistenţă, aveţi deja un (mare) avantaj asupra acestuia!
7. Efectele-surpriză vă sunt favorabile pentru că întotdeauna oamenii se tem de ceea ce nu văd şi/sau nu înţeleg!
8. Optaţi pentru simplitatea planurilor dumneavoastră! Tacticile compli-cate pot crea o mare confuzie, în timp ce un plan simplu este uşor de urmărit…
9. Orice luptă are la bază următoarele opt principii esenţiale: - obiective clare, uşor de urmărit; - concentrarea masivă a forţelor într-un punct decisiv; - desfăşurarea, permanent, a unor acţiuni ofensive; - mobilitate şi adaptabilitate la mediu; - surpriză, prin recurs la acţiuni imprevizibile; - securitate; - economie de forţe; - cooperare în acţiunile întreprinse.
10. O dată angajat în luptă, mergeţi până la capăt!
EXAMEN DE ATESTAT
2011
45 Autor:
I - PLANIFICAREA NEGOCIERII
Înaintea unei negocieri:
1. DEFINIŢI-VĂ ŢELURILE ŞI OBIECTIVELE
- Ce doresc, cu exactitate, de la această negociere?
- Ce trebuie să obţin pentru a-mi satisface cerinţele?
- La ce sunt dispus să renunţ pentru a obţine ce doresc?
- Care sunt, în această negociere, cerinţele economice şi cele legate de timp?
2. CLARIFICAŢI-VĂ PROBLEMELE
- Care sunt problemele, aşa cum le văd eu?
- Care este cadrul care îmi susţine poziţia?
- Cum anume îl voi prezenta celeilalte părţi?
- Cum vede problemele cealaltă parte?
- Cum îşi va susţine aceasta poziţia?
- Care par a fi diferenţele semnificative între modurile în care părţile percep problemele?
3. CULEGEŢI INFORMAŢII
EXAMEN DE ATESTAT
2011
46 Autor:
- Cu cine voi negocia şi ce ştiu despre parteneri? Care este modul lor de abordare a negocierii? Care sunt nevoile lor?
- Când şi unde se va desfăşura negocierea? Care sunt avantajele şi dezavantajele fiecărei opţiuni, pentru mine şi... pentru cealaltă parte?
- Care sunt implicaţiile economice, politice şi personale ale problemelor?
- Care este puterea personală pe care o posed, posibil a fi utilizată în mod constructiv în negociere?
4. UMANIZAŢI ŞI STABILIŢI CLIMATUL DE LUCRU
- Cum pot stabili cele mai bune raporturi cu partenerul?
- Cum pot crea o atmosferă de tip câştig/câştig?
5. PREGĂTIŢI-VĂ ŞI PENTRU CONFLICT
- Care vor fi punctele majore de conflict?
- Cum voi determina care sunt nevoile celorlalţi parteneri, în comparaţie cu dorinţele acestora?
6. ANTICIPAŢI COMPROMISURILE ŞI SOLUŢIILE PROBLEMELOR
- Cum voi încerca să rezolv conflictul? Cum voi reacţiona la încercarea celeilalte părţi de a aplana conflictul?
- Care sunt concesiile pe care sunt gata să le fac? În ce împrejurări?
- Ce aştept în schimbul concesiilor mele?
7. PROIECTAŢI MODUL DE REALIZARE A ACORDULUI
- Cât de formal trebuie să fie acordul?
- Ce proces de aprobare va fi necesar? Cât va dura?
EXAMEN DE ATESTAT
2011
47 Autor:
- Care sunt paşii necesari implementării acestuia?
Ghid de pregătire a negocierii
STUDIEREA SITUAŢIEI
DOSAR cu informaţii
CONTEXT actual, antecedente, evoluţii previzibile (oportunităţi şi pericole)
ACŢIUNI de realizat înaintea, în timpul şi după negociere (în special strategia de “căutare a aliaţilor”)
PRECIZAREA ŞI ÎMPINGEREA LIMITELOR NEGOCIERII
OBIECT – aspectele nenegociabile, opţiunile posibile, aspectele care pot fi cedate în contrapartidă pentru anumite concesii obţinute
MANDAT – obiective fundamentale şi instrumentale (plaja de negociere) pentru sine şi pentru partenerul de negociere
TIMP – calendar, termene, date limită,...pentru sine şi pentru partenerul de negociere
CUNOAŞTEREA ŞI MODIFICAREA RELAŢIEI
STABILIREA UNEI ORIENTĂRI STRATEGICE
ORIENTARE (integrativă, distributivă, mixtă, inovatoare)
OPŢIUNI MAJORE (selectiv/extensiv, ofensiv/defensiv, direct/indirect)
TEHNICI MAJORE (disjuncţie, articulare, etc.)
EXAMEN DE ATESTAT
2011
48 Autor:
SCENARII (privind derularea evenimentelor) care presupun un anumit plan de concesii
PREGĂTIREA TACTICĂ
ORGANIZARE: loc, timp, status, roluri, proceduri, neprevăzut
ARGUMENTARE: ce îmi foloseşte, ce mă incomodează, efectul surpriză, expunere prealabilă, întrebări
PREGĂTIRE PSIHOLOGICĂ: nivel ridicat de aspiraţie, vizualizarea mentală a situaţiilor şi succesului, imaginaţie deschisă, fără teamă de agresiune, credibilitate...
II - DERULAREA NEGOCIERII
FAZA 1 - CUNOAŞTEREA RECIPROCĂ (faza de contact)
Negocierea seamănă cu orice altă situaţie socială care are ca scop realizarea unei afaceri. Ea se derulează mult mai uşor atunci când părţile dedică puţin timp şi pentru cunoaşterea reciprocă. Este foarte util ca, îna-inte de a începe negocierea, să-i evaluăm pe toţi cei implicaţi.
DECI: îmi fac planul să cunosc partenerul cu care voi negocia. Obi-ectivul meu este să desfăşor contactul iniţial într-o atmosferă prietenoa-să, relaxată şi profesională. Comunicarea non-verbală are un rol deosebit în acestă fază.
FAZA 2 - DECLARAREA SCOPURILOR ŞI A OBIECTIVELOR (faza de consultare generală)
După începerea negocierii, urmează prezentarea scopurilor şi obi-ectivelor fiecărei părţi implicate. În acest punct nu vor fi menţionate pro-blemele specifice, deoarece părţile abia au început să-şi exploreze una alteia nevoile. Această fază permite actorilor să situeze contextul negoci-erii, să detecteze oportunităţile şi constrângerile şi să-şi fundamenteze argumentaţia.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
49 Autor:
În cursul acestei faze, negociatorul este recomandabil să:
• susţină dialogul: să nu rămână prea mult timp în postura de receptor pentru a evita riscurile de blocaj;
• exploreze situaţia în profunzime: mizele negocierii, adevăratele moti-vaţii ale interlocutorului şi oportunităţile sunt cel mai adesea ascunse;
• utilizeze cu abilitate reformularea: în general este mai bine să refor-mulezi pentru a verifica o oportunitate decât un handicap şi astfel să pregăteşti argumentaţia următoare;
• îşi lase mai mult timp pentru a asculta evitând, de exemplu, să “sară” pe prima oportunitate apărută şi să înceapă prematur argumentarea.
DECI: îi împărtăşesc celuilalt obiectivele şi scopurile. În acelaşi timp, încerc să anticipez ce anume va urma, înţelegând scopurile şi obi-ectivele celeilalte părţi. Este posibil ca, pe parcursul acestui pas, să fie o atmosferă de cooperare şi încredere reciprocă. Se pot aplica tehnici cum sunt analiza tranzacţională.
FAZA 3 - ÎNCEPEREA PROCESULUI (faza de consultare specifică)
Anumite negocieri sunt complexe şi ridică multe probleme. Altele nu presupun decât rezolvarea unui număr redus de aspecte. De aseme-nea, problemele individuale pot diferi foarte mult din punctul de vedere al complexităţii. Nimeni nu poate prevedea direcţia înspre care se va în-drepta negocierea, înainte ca fiecare parte să-şi fi prezentat problemele. Pot exista şi nevoi ascunse, pe care nici o parte nu le-a prezentat, dar acestea vor ieşi la suprafaţă pe măsură ce lucrurile vor evolua.
DECI: pentru a se iniţia procesul, trebuie ridicate problemele specifice. Studiez toate temele negocierii, înainte de lansarea discuţiei, pentru a determina modul în care este mai avantajos să le prezint: grupate sau separate. Odată ce acest lucru s-a realizat, chestiunile pot fi apoi abordate una câte una.
FAZA 4 - EXPRIMAREA DEZACORDULUI ŞI A CONFLICTULUI (faza de confruntare)
EXAMEN DE ATESTAT
2011
50 Autor:
După ce au fost definite problemele, apar adesea conflicte şi dezacorduri - lucru firesc, la care trebuie să ne aşteptăm. Un bun negociator nu încearcă niciodată să evite această fază, deoarece îşi dă seama că tranzacţiile pot fi încheiate cu succes tocmai în timpul acestui joc al cererii şi al ofertei.
Dezacordurile şi conflictele rezolvate corespunzător apropie, în cele din urmă, cele două părţi. Dar dacă nu sunt abordate corect, ele sporesc divergenţele. Conflictul are capacitatea de a scoate la suprafaţă deosebirile dintre punctele de vedere şi de a cristaliza adevăratele dorinţe şi cerinţe ale negociatorilor.
În timpul confruntării negociatorul va avea grijă să:
• arate hotărâre şi vivacitate, precizie, calm şi incredere; • să-şi coordoneze vocea, gesturile şi expresia feţei; • să pună în evidenţă mai degrabă avantajele pentru interlocutor decât
caracteristicile pozitiei sale; să argumenteze în mod just aducând probe în sprijinul avantajelor prezentate (metoda cauzală “Vă propun această soluţie pentru două motive ...” sau a metodei deductive - silogismul);
• să refuză obiecţiile interlocutorului fără a-i arăta vreodată acestuia că se înşeală;
• să dejoace tentativele de a fi dominat. DECI: după ce problemele au fost definite, este absolut esenţial să
se evidenţieze domeniile în care apar dezacorduri sau conflicte. Numai după ce s-a realizat acest lucru este posibilă rezolvarea conflictelor într-o manieră acceptabilă pentru ambele părţi.
FAZA 5 - REEVALUAREA ŞI COMPROMISUL (faza de construire)
Într-un anumit punct al negocierii, una din părţi merge mai departe şi propune un compromis. Formulările care reflectă acest lucru încep adesea prin cuvintele: "haideţi să presupunem că...", "Dar dacă...?", "Ce aţi spune dacă...?". Atunci când lansează asemenea declaraţii, celălalt negociator trebuie să asculte cu mare atenţie, pentru a-şi da seama dacă se încearcă un compromis. Răspunsul trebuie să fie formulat cu mare grijă. O încercare prea bruscă de a accepta oferta poate face ca partenerul
EXAMEN DE ATESTAT
2011
51 Autor:
să se retragă, deoarece se ajunge la un climat care nu este de natură să determine un joc al cererii şi al ofertei.
DECI: cheia succesului oricărei negocieri apare atunci când ambele părţi îşi reevaluează poziţiile şi determină care este nivelul acceptabil al compromisului. În timpul acestui pas, îmi voi aminti de principiul oferă/primeşte. Trebuie evitate poziţiile extreme: prea inflexibil (risc de ruptură, de întrerupere a negocierilor) sau prea supus (risc de a ajunge la un acord dezavantajos).
FAZA 6 - ÎNŢELEGEREA SAU ACORDUL DE PRINCIPIU (faza de finalizare)
Când se ajunge la un acord, este necesar ca respectiva înţelegere să fie şi declarată. O decizie cu privire la modalitatea efectivă de realizare a tranzacţiei este necesară, în special în cazul în care este nevoie de o apro-bare suplimentară. Acest lucru presupune, în mod normal, transpunerea termenilor acordului în scris. Dacă este posibil, redactarea acordului tre-buie făcută în timp ce părţile se află împreună, astfel încât acestea să poată conveni asupra formulărilor.
Deoarece acordul este obiectivul final al oricărei negocieri, este fo-arte important să determinaţi, încă de la început, nivelul de autoritate al părţii cu care negociaţi.
Nu uitaţi să vă felicitaţi interlocutorul şi să îi mulţumiţi pentru efortul depus, asigurându-l cu privire la punerea în aplicare a acordului.
DECI: pasul final este făcut atunci când ambele părţi confirmă toa-te acordurile la care s-a ajuns. Ne asigurăm că nu poate apărea nici o neînţelegere mai târziu, transpunând toate acordurile în scris (dacă este posibil) şi discutându-le şi cu cealaltă parte. Acordul reciproc este scopul final al oricărei negocieri.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
52 Autor:
FORMĂ FUNCŢIE ŞI CONŢI-
NUT INSTRUMENT DURATĂ
ATRIBUTE ASO-CIATE
NEGOCIATO-RULUI
RITUALIZARE
Eventual acord asupra proce-durilor
Luare de contact Structurarea climatu-lui
Reducerea anxietăţii
Modalităţi de în-tâmpinare
Variabilă în funcţie de cultură: foar-te lungă (şi importantă), dar poate fi şi scurtă
Simţul contactului şi al comunicării
Abilitate
Sensibilitate culturală
Bună stăpânire a procedurilor
INFORMARE/ EXPLORARE
Reducerea incertitudinii Explicare (eventual progresivă) a obiectului şi componentelor sale Constatarea poziţiei globale a celor două părţi Apariţia (progresivă) a mizelor respective Primele manifestări ale raportului de forţe.
Explicitarea documentaţiei pregătite ori remise
Întrebări
Ascultare
Reformulări
Reperare şi decodare a mesajului nerostit
Observare a gesticii
Teste
Eventuale “baloane de încercare”
Variabilă, în general des-tul de lungă, în general insuficient utilizată de majoritatea negociatorilor
Abilitate şi tehnică (competenţă) în materie de comunicare (ascultare, întrebări, reformulări etc. )
Stăpânire bună a strategiei (expresie a unui scenariu) şi a tacticii
DEZVOLTAREA MECANISME-LOR DE INFLU-ENŢĂ
Prezentarea “poziţiilor afişate” şi justificarea refuzurilor, pretenţiilor, reticenţelor Argumentaţii pozitive / negative (obiecţii) Primele aluzii la ajustări eventuale ulterioare (rar şi strict controlat: primele concesii şi/sau modificări ale scenariu-lui)
Argumentaţie (convingere/ persuasiune)
Presiuni (eventual iniţiative externe)
Aplicarea tehnicilor majore (de exemplu, exigenţe
Foarte variabilă
Mai degrabă lungă (de multe ori mai lungă decât precedentele)
Există
Capacitatea de convingere
Carismă
Aptitudini psihologice
Dozaj al flexibilităţii
EXAMEN DE ATESTAT
2011
53 Autor:
FORMĂ FUNCŢIE ŞI CONŢI-
NUT INSTRUMENT DURATĂ
ATRIBUTE ASO-CIATE
NEGOCIATO-RULUI
punct cu punct, tehnica lui “Şi dacă…”
Numeroase tactici de influenţă sau de presiune (există o mulţime)
posibilitatea întoarcerii (la faza II)
Uneori se derulează sub forma unei “pâlnii”, dar adesea combină comprimarea şi lărgirea punctelor discutate
Capacitatea de a orienta mediul în avantajul său ori pentru binele comun
Rezistenţă la stress
APROPIERE/ AJUSTĂRI
Joc încrucişat al propu-nerilor/ contrapropune-rilor Concesii şi/sau iniţiati-ve, alternative (com-pensaţii, supleţe, modi-ficări de obiect, etc.) Apariţia progresivă a formulelor de acord posibile
Tehnici majore (mai ales schimbări de priorităţi, opţiuni creative etc. )
Mânuirea concesiilor
Relativ sacadată şi scurtă
Reveniri şi surprize posibile
Simţ strategic
Oportunitate
Realism
Creativitate
Soliditate şi stăpânire de sine.
FORMAREA ACORDULUI
Iniţiative de reducere a ultimelor puncte de divergenţă Anunţarea ultimelor propuneri “Mici exigenţe” de ultim minut Clarificarea rezultatelor obţinute şi punerea lor într-o anumită formă Primele pregătiri ale unor contacte ulterioare.
Stăpânirea timpului
Tactici de încheiere
Eventuala izolare a punctelor de non-acord
Redactarea de pro-tocoale etc.
În general relativ scurtă (în cazul problemelor în suspensie se reia faza a III-a).
Autoritate
Abilitate
Rezistenţă la stress
Luciditate şi judecată
Suficiente cunoştin-ţe juridice.
EXAMEN DE ATESTAT
2011
54 Autor:
BIBLIOGRAFIE
1.AUTOMOBILE-Cunoastere,intretinere si reparare Gh.Fratila s.a.
Editura Didactica si Pedagogica-Bucuresti 2005
2.Serviciul Internet
3.Site-uri:
http://www.didactic.ro
http://www.regielive.ro