ileana vulpescu arta comversaeiei

8/14/2019 Ileana Vulpescu Arta Comversaeiei

http://slidepdf.com/reader/full/ileana-vulpescu-arta-comversaeiei 1/468

RAINER MĂRIA RILKE HERBST

Die Blătter fallen, failen wie von weit,als welkten in den Himmeln ferne

Gărten; sie fallen mit verneinenderGebărde.

Und in den Năchten falit die schwereErde aus allen Sternen in dieEinsamkeit.

Wir alle fallen. Diese Hand da fălit. Undsieh dir andre an: es ist in allen.

Und doch ist Einer, welcher dieses Fallenunendlich sanft in seinen Hănden

halt.

Cad frunzele, cad de departe,parcă s-ar veştezi în ceruri grădini

îndepărtate; cu gesturi de negare cadmereu.

Şi cade-n nopţi adînci pămîntulgreu de lîngă stele în singurătate.

Noi toţi cădem. Mîna de colocade. Şi altele, şi toate, rîndpe rînd.

Dar este Unul care ţine-nmînă căderea asta nesfîrşitde blînd.

ALEXANDRU PHILJPPIDE TOAMNĂ



păşindcu sunet

înfundatde labe prudente,scrutînd

orizontulcu ochimicşoraţişireflexivi, prospectîndatentîmprejurimile ca unstrategîncercat.

Cu-o

săptămînă mai-nainte,pe

Transfăgă-răşan,dinverdele-mbătrînitşi dinrugină,din

curcubeul deculori şidetransparenţe,vulpea

— materializare aanotimpului — nuli se-ară-

tase. Leieşise-ncale-uncerb,indiferent

în măreţia lui

împodobită cuamplecoarne



ramuroasepemăsuravastelorogive ale

codrului,şi-un urs — adolescent,

judecinddupeblană,dupăcolţi,



X

-\5

& *»SST

4î!T-'^i">'

£?",• 5

SJ ?1

ILEANA VULPESCUdupă cheful de joacă — născut şicrescut se vede într-o rezervaţie,fiindcă se-arăta prietenos cu oameniişi le căuta societatea. Redat libertăţii,animalul primea danii comestibile şi-n

semn de gratitudine, în timp ce donatoriiimortalizau fotografic momentul de-nfrăţire-ntre specii, el le trăgea cîţe-olabă amicală.

«„Ce vînăt amurg..,". Hm!sună-apoezie... Numai Tudor citează cîndnu te-aştepţi, de parc-ar spune de lael».

în momentul acela, punga de nailon din mînadreaptă a Sînzienei se sparse-n fund şi petrotuar fugiră, care-n-cotro, cele cinci

vinete lunguieţe, «ultimele de anul ăsta»,şi cele două kilograme de mere domneşti,cumpărate mai adineauri din piaţă, de laţărani..

(« Of ! De-o mie de ori am zis să-mi iaunişte plase ca lumea, nu flendurile-astea, încare pui două paie, şi s-au dus dracu' !Bine că nu s-a rupt a cu untdelemn !Nu mă-nvăţ odată minte !».)

în timp ce Sînziana se moraliza —adunîndu-şi de pe jos proviziile şi-ncercînd

să le-nghesuie-n punga validă în care aveadouă «jumătăţi» de untdelemn, şi-n geantamaro, « de moaşă comunală » — o femeie devîrstă mijlocie, căruntă, îmbrăcată-ntr-unimpermeabil verde, îi întinse o pungă denailon şi se-apucă să-i ajute. Totul fuseserecuperat.

— Vă mulţumesc, doamnă, şi nu văsupăraţi, darsă vă dau leul pe pungă, zise, trăgîndu-şi sufletul,Sînziana.

Femeia făcu semn cu mîna că nu eranevoie. — Nu mă mai cunoaşteţi, doamna

doctor ! Ce sămă mai cunoaşteţi... şi femeia făcu ungest demon-UNU 6



ARTA CONVERSAŢIEIstrativ către părul cărunt, către faţa ridată,către corpul ei — piele şi os.

—Filipescu... Filipescu Angela, salonul 10...1970, spuse rar Sînziana. — Da, doamna doctor ! Mă mir că nu m-

aţi uitat. — Cum să vă uit !« Filipescu Angela, 36 de ani, muncitoare

textilistă. Tentativă de sinucidere. Otrăvirecu „Sodil". Hema-toame pe tot corpulprovenite din bătaie ». O noapte-n-treagăluptase s-o scoale din morţi. Apoi plastiade esofag, trei luni în salonul 10, pat 7.

—Ce vă mai fac copiii, bărbatul ?—Mulţumesc, doamna doctor, băiatu-âl

mare-a terminat armata, e parchetar pe şantier, ăl

mic e la liceultehnic. Nenorocitu* ăla, ne-a ajutatDumnezeu de-amurit, a făcut ciroză, am pătimit ce-ampătimit, da'măcar am scăpat. Acum, trăiesc şi eupentru copii,să-şi facă şi ei un rost, şi pe urmă... Căvorba de mi-ospuneaţi dumneavoastră: i-am făcut —trebui' să-i facemşi oameni. Că bărbaţii, dă-i dracu', Doamne

iartă-mă !« Dă-i dracu', dar parcă nu pe toţi», se

gîndi Sî nziana. — Am fost mai săptămînile trecute pe

la spitalc-am o cumătră internată, şi-am aflat căv-aţi mutatla alt servici şi că v-aţi... v-aţi divorţatcu soţul.

Sînziana înclină din cap în semn deaprobare.

— Ce să facem, doamnă Filipescu, aşae viaţa... — Dumneavoastră să fiţi sănătoasă, şifetiţele.(« Va să zică i s-a dat un raport complet.

Fin ? Gina ? Oricare... Că nu le mănîncă penici una discreţia».)

— Foarte bine ziceţi. îşi mai făcură cîte-o urare pentru ele şi

pentru copiii lor, după care, doctoriţaSînziana Hangan şi fosta ei pacientă,Filipescu Angela, îşi spuseră la revedere.



7 UNU



ILEANA VULPESCU

«„Nenorocitu* ăla, ne-a ajutatDumnezeu de-a murit'', parcă aşaspusese Filipescu Angela, salon 10,pat 7. Cum trebuie să se poarte-unom ca să-i consideri moartea o

binefacere... Doamne, Doamne !Cînd îi spusese Alexandru că trebuie

să se despartă, poate că şi ea- idorise moartea. Cît de elevat să fieun om — să nu vrea să te vadă mort,dacă-i dai o măciucă-n cap ? Să nuvrea să i se facă o dreptate maipresus de ce oferă Justiţia ? ».

Sînziana avu un zîmbet ca la opagubă de care te-ai consolat.Scutură apoi din cap, ca şi cînd ar fi

jenat-o o şuviţă de păr. « Să mişcăm

niţel „sediul central" ca să aşezămaltfel gîn-durile. Dacă n-ar fi fostsimpozionul de micro-biologie, cînd aş fivăzut eu Transfăgărăşanul ?

... Ce drum, ce vreme, ce culori,cîtă pace şi cîtă măreţie. Şi noi doi, cala-nceputul lumii. Am făcut drumuldus-întors fără să ne-atingem, fărăexclamaţii de entuziasm, cu umilinţă,ca-n faţa unei minuni de nepătruns. Dece să nu ne trecem în revistă gîndurileşi-amintiriie frumoase, cînd le-avem ?

De cîte ori n-am să mai merg înminte pe Transfăgărăşan ? De cîte orin-au să-mi alunece gîndurile-nprăpastia Barajului ? De cîte ori n-am sa testrig „Mircea, Mircea !" ? De cîte ori nustrigam cu capu-n pernă, în ado-lescenţă, „Daniel, Daniel l", învocîndu-te,nene Dai, iar tu habar n-aveai că teiubesc ? De cîte ori n-am strigat tare„Pavel, Pavel !", încercînd să domin vuietulmării de care e legat numele tău, Pavele ?De cîte ori nu v-am mîngîiat cu sufletul,

domnule doctor Naiculescu, îngînîndUNU

8



ARTA CONVERSAŢIEIca pe-un refren dintr-un cîntec deleagăn „Nini, Nini..." ? Şi cînd eraţi în„lumea cu luminile", cum zicea Maica,şi de cînd v-aţi dus. Iar dumneavoastră,domnule doctor Murgu, dumnea-

voastră sînteţi o permanenţă a vieţiimele sufleteşti. N-am să-ndrăznescniciodată să vă spun... dar vă rostescde multe ori numele într-o incantaţiecare-1 rostogoleşte-n adîncimi fără di-mensiune.

Cînd am început să mă-ndrăgostescde Mircea, m-am simţit vinovată faţăde dumneavoastră, mereu mă trezeamspunînd „iertaţi-mă, domnule doctor,iertaţi-mă, sînt o fiinţă... o biatăfemeie, am încă vîrsta la care dorinţa

atîrnă greu în balanţă, dar orice s-ar întîmpla, în sufletul meu.. .". Nic i nuşt iam că nu mint. Deşi î l iubesc peMircea...Ce patet ică s înt ! Ş i de ce să nufiu ? Şi faţă de tine însuţi, nici în tine

însuţi să nu-n-drăzneşti să spui tot cecrezi, fără să:ţi fie ruşine, fără să tetemi de ridicol, de lipsa de măsură ?Iar doc to rul Kolonte. .. A , cu e l e ceva

încurcat. Parcă m-aş uita-ntr-o oglindăprintr-un tifon. La orice m-aş fi

aşteptat... dar să-mi dea un parfum... ce bine se asorta „Hermes Caleche"-ul cuvînăta din geanta „de moaşăcomunală". Becket, lonescu, nişte dulcicopii ! ».

La acest punct al monologului ei, doctoriţaSînziana Hangan ajunse-n faţaapartamentului în care locuia de şapte ani. îndeschizătura cutiei de scrisori,- cutie marede lemn băiţuit, «sa/e-ul băncii Angliei», cum îizicea Măria, stătea-nfipt un braţ de

crizanteme: bulgări mari de zăpadăimaculată, sfere opulente, sîngerii, cu9 UNU



ILEANA VULPESCUnervuri de aur, cataifuri ruginii, fideluţemov, albe, roz-stins, coniac, champagne, galbenca puiul ieşit din ou, galben de smîntînă — unbraţ de culori şi de forme peste care pluteaun miros dulceag-amărui de miere şi detoamnă.

Sînziana lasă pungile de nailon îndreptul uşii, scoase cu grijă cozile florilordin cutia poştală, una cîte una, le ţinu pebraţul stîng ca pe-un copil, închise ochii şile strînse la piept.

« înseamnă că pleci, dacă n-ai şi plecat,altfel... », îşi spuse ea în timp ce-ncerca sădescuie «yala».

— Stai că-ţi deschid eu, se-auzidinăuntru glasul

Măriei.Şi uşa se dădu la perete. Sînziana stăteanehotărîtă-n

cadrul ei. — Pup, pup ! zise Măria, şi-şi sărută

mama pefrunte, obicei de cînd era mică, şi maică-satrebuia săse-aplece pentru acest ceremonial tandru.Acum, fata-şi întinse doar niţel capul, osărută, apoi, cu o privire complice către flori, îi şopti: - Ei, îm ?

—Vreun fost pacient...Fata închise un ochi. — Şi de unde ştii că nu sînt pentru tine ?o-ntrebă

maică-sa. — Faci mişto de mine ? ! — Iar vorbeşti ca pe maidan ? — Stimată doamnă, folosesc un limbajargotic, atîtatot, adăugă fata cu o dicţie pedantă,şuşotind apoi la

urechea maică-sii: — Avem oaspeţi... pe «dumnealui», de !pe tata.- A l ' — Cînd am venit acasă, la 12, c-a lipsit

diva defizică, le-am găsit «ca pe-o scrisoare lacutie»; şi-iUNU ^ W



ARTA CONVERSA ŢIEIarătă din ochi florile. Nu le-am luat, ca săle vadă mahalaua, şi Măria făcu un gestlarg către uşile de pe palier.

De fapt, Măria nu le luase fiindcăştia că vine taică-său. Chiar dacă-ntrepărinţii ei totul era de mult mort şi-ngropat, nu prindea rău ca « domnul», să vadă ca fosta nevastă nu era delepădat, îşi zicea Măria cu mintea ei deşaisprezece ani.

De cîte ori venea taică-său şi-ntrebaunde e Sînziana, Maria-i răspundeainvariabil: « cu vreun gagic la cinema »,folosind « neologismul » foarte en vogue cuintenţia de-a-şi enerva tatăl.

« Unde-ai învăţat să vorbeşti aşa ? »,o-ntreba acesta.

— în societate, şi dacă nu-ţi place,regret. Ce vrei, sînt un copil semi-orfan.

Sînziana, care-şi cunoştea copiii, ştia de cefata ei cea mare îşi com pusese un asemenea

.;. personaj « sictirizant » — cum ar fi spus cei din J aceeaşi generaţie cu ea — pe care nu

scăpa nicio ocazie să-1 arboreze şi să-1 joace în cele

mai

a mici amănunte în faţa lui taică-său,ca o actriţă

i de mare talent, îndrumată de mînă demaestru.

Aproape după fiecare vizită paternă,Măria

„•;.. răbufnea, blagoslovind-o ca la uşacortului pe

actuala nevastă a lui taică-său şinetrecîndu-1

cu vederea nici pe acesta, cu toate-ncercările

..'" Sînzienei de-a o domoli.i — Ce, vine-aici să-şi verse nervii

pe careşi-i face cu « marea vedetă » ? Vine să ne

şicanezepe noi că aia a dumnealui se culcă cu

altul 1

11 UNU



ILEANA VULPESCU — Măria, te rog să taci, te rog sătaci, cădacă nu, plec pe stradă. — Sigur, să tac cum ai tăcut tu !Ca o...

bleaga. Vine una şi-ţi ia bărbatul şitu zici « ia-1,scumpi, dacă-ţi trebuie». — Tu ce-ai fi făcut în locul meu "î — Ce-aş fi făcut "î \ Mă duceam la« aia »şi-o luam de ciuf şi măturamtrotuarul cu eaşi-i ziceam «pastele şi Dumnezeiimă-tii de...,lasă -mi bărbatu-n pace că, de nu,te pocesc ! ».

Aşa i-aş fi zis, şi-aşa i-aş fi făcut,nu ca tine,dinstinsă doamnă doctor. Şi Măriase roşea şi sezburlea ca şi cînd scena s-ar fipetrecut în realitate.Sînziana Hangan n-avea nici o-

ndoială în ceea ce priveşteeficacitatea reţetei propusă de fiică-sa.Mai întîi, pentru că majoritateaoamenilor se teme de scandal şi «

marea vedetă » ar fi dat poate-ndărăt în faţa unei asemenea vehemente ; înal doilea rînd, pentru că Alexandru s-ar fi simţit flatat de-aceastăvehemenţă şi-ar fi soco-tit-o, vanitoscum era, o dovadă de dragoste dinpartea nevestei sau măcar o dorinţatenace de a-1 păstra. Pe cînd ea...

Şi, dintr-odată, inima fetei se-nmuia şi-o lua-n braţe pe maică-sa, cape-un copil prostănac, şi-o săruta şi-osăruta şi-i sufla la ureche:

— Da-i dracu', noi să fim sănătoase.

Măria îi întinse maică-sii cheia cutiei descrisori, apoi se-aplecă şi ridică cele douăplase cu provizii.

— Vezi că mai e ceva-n cutie, zise ea şifăcu stîn-ga-mprejur, spre bucătărie, fără sămai privească-ndărăt.UNU 12



ARTA CONVERSAŢIEIIn cutie, Sînziana găsi un plic albastru,

pe care scria, cu un scris necunoscut, «Doamneidoctor Sîn-ziana Hangan», şi un pacheţellunguieţ, un etui ca de stilou, învelit într-ohîrtie cu steluţe aurii. Deschise scrisoarea.

« Ţi-am urmat sfatul. Trebuia să plecămsăptămîna viitoare. Totul s-a precipitat.

Aseară, am aflat că plecarea este pentru azila 10. Te-am căutat la Institut, centrala era

stricată. Nu mă certa. Rămîi cu bine, înţe-leaptă mea iubire,

Mircea».Citi scrisoarea de cîteva ori. îşi înăbuşi

un oftat fiindcă auzi paşii Măriei. «înţeleaptă mea iubire... ».

Deschise maşinal ambalajul cu steluţeaurii sub care se afla o cutiuţă cu capac

bombat, într-un culcuş de mătase vişinie,strălucea molcom o brăţară filigranată aurie, împărţită-n casetoane mici, împodobitealternativ cu jad şi cu ochi de tigru. Peinteriorul capacului Sîn-ziana citi « Chinese jewels».

Măria, care venea din bucătărie cu paşimari şi cu gura plina de ce avea să-i maispună, înghiţi în sec.

—Puşică, ce e cu tine ? rosti ea cu glasmatern şi-şimîngîie mama pe cap şi pe obraz.

Se uită apoi în cutiuţa de mătase, apucădelicat brăţara şi o prinse la mîna stingă amaică-sii, deşi în-tîmpină împotrivire.

— Ţi-a dat-o ca s-o porţi, nu ? Hai în casă, îi spuseea rugător, şi-o lua pe după umeri.«Săraca de tine,ce-o fi-n bietul tău sufleţel», se gîndifata. — Bună ziua, îşi salută Sînziana fostulbărbat. — Sărut mîna.

Alexandru o cînţări de sus şi pînă jos. Inlumina roşiatică ce pătrundea prinfereastra sufrageriei, mare cît peretele,Sînziana i se păru frumoasă. «Nu mi se13 UNU



ILEANA VULPESCU pare, chiar este». Verdele stins al scurtei de catifea,pusă peste un pulover gălbui cu guler întors, îi venea bine; se asorta cu părul eicastaniu, cu faţa bronzată, în care ochii cupaiete aurii păreau mai luminoşi şi mai

deschişi decît de obicei; scurta scotea înevidenţă şoldurile, care se curbau domol într-o fustă-n carouri cărămizii, oranj şigalbene, aşezate-n biais. Pantofii montanţi, cuun pic de toc, dădeau eleganţă gleznelor şipicioarelor drepte ca o linie stilizatăcontinuu din care nu se detaşa nici unmuşchi.

«Are o strălucire...», îşi zise Alexandruşi i se aprinse privirea, «strălucirea pecare o capătă orice corp cînd se ştie iubit»,trase el concluzia, uitîndu-se avid la fosta

nevastă, îl apucă un fel de iritare.Sînziana se duse-n camera ei să pună

scrisoareaşi cutia brăţării-n dulap. O clipă o bătugîndul să-şiscoată brăţara de la mînă. «La urma urmei,de ce ?Singura care n-ar fi trebuit să ştie, Măria,ştie. înrest... !». Mai strînse o dată la piept florilepe care leţinuse tot timpul pe braţul stîng şi lepuse-n patul \ei îngust. Cînd reveni-n sufragerie, Alexandru se-apropiede ea, o apucă de ceafă şi vru s-o sărute.Sînzienei îibătu inima repede şi simţi o greaţă şi onelinişte ca laun început de boală.

''

Se uită la el atît de surprinsă, încîtAlexandru renunţă.

Măria veni-n sufragerie cîntînd asortat cu pasul! milităros pe care-1 adoptase ad-hoci «Laoaste cînd am plecat, Lino, Leano... ».

Fata era-mbrăcată acum într-o fustă careabia dacă-idepăşea cu un lat de palmă puloverul gros delină seină,foarte mulat pe bustul din care sinii abia mijeau, îşiridicase părul într-un coculeţ, drept încreştet, şi-nfip-sese-n el două măciulii mari de sidef, foste



acedepală-UNU

H



ARTA CONVERSAŢIEIrie ale răposatei sale bunici, SmarandaHangan. îşi vopsise puternic pleoapele cualbastru, iar pe degete îşi înşirase tot felul de«bijuterii» luate de la «tini-chigerie», pînă-n doişpe lei bucata.

Sînzienei îi veni să rîdă mai ales de boialade pe pleoapele ei — truc nou de ultimăoră, bine-nţeles — căci pînă atunci n-ovăzuse niciodată «travestită» astfel, îi venisa-i spuie «ce te-ai boit ca o paţachină ?»,dar se gîndi că nu trebuia să-i strice feteiefectele faţă de taică-său.

Alexandru, contrariat de tot ce se petrece-n fostalui casă — şi, de ce n-ar fi recunoscut-o,mai ales de braţul de crizanteme din cutiade scrisori, iar acum, de brăţara de la mînaSînzienei — cu un glas care se străduia să

nu-i trădeze enervarea, se adresă fiică-sii pe-un ton ironic:

— Faci reclamă pentru vreun circ saupentru vreofabrică de ciorapi-chilot ? —Ei bine, domnule, nu ! Nici circ, nici izmeno-ciorapi ! îmi fac propria reclamă !«Lume, lume !veniţi de vedeţi: şarpele boa, şaptemetri de la cap lacoadă, zece metri de la coadă la cap !».Sînziana izbucni-n rîs, în timp ce

Alexandru se roşi de indignare: mai mult de rîsulei decît de ireverenţa fiică-sii.

Măria, făcîndu-se că ignoră impresia pecare le-o produsese părinţilor, i se-adresăpe-un ton oficial maică-sii:

— Domană doctor, în ordine cronologică,aţi fostcăutată de H. B.-uri şi de un domn PavelVlas care văva mai căuta în jurul orei 6.

La numele «Pavel Vlas», Sînziana simţinevoia să se-aşeze.

Fata continuă, fără sâ-i fi scăpat reacţiamaică-sii(«O fi ăl cu florile şi cu brăţara ? Că altul cinesă fie ? »):15 c UNU



li

ILEANA VULPESCU — V-am făcut un piure de cartofi,chiftele prăjiteşi salată de varză roşie ca să vă refaceţiforţa fizică şica să vă păstraţi frumuseţea, în baie, veţi

găsi înmuiatăcu «„Far" — produs excepţional, spală,albeşte, înfrumuseţează şi, dacă ştii să te porţi, face şiouă » — veţigăsi înmuiată, precum v-am spus,lenjeria de pat dinterocel imprimat — 18 lei metrul — a doamneidoctor Sînziana Hangan şi-a fiicelor sale,domnişoara MăriaBujor şi Ana Hangan. Acum, să vă pun

o-ntrebare:doriţi să mă duc s-o iau de la grădiniţă pe sora mea,zisă « falfabeta » ? —Cum vrei; cînd am trecut pe-acolo se jucau încurte, aşa că poţi s-o laşi pînă spre 6. — Mă rog, dacă este la alegere... Pînăuna-alta,vă rog respectuos să-mi permiteţi să mădeplasez pînă-npiaţă spre-a cumpăra din sectorulparticular niştecucurbitacee, popular zise tărtăcuţe,pentru decoraţiuniinterioare. —Ai bani ? — Ca la turci, doamnă, ca la turci.Domnule, i seadresă lui taică-său, dacă doriţi să mă-nsoţiţi, plăcereae de partea mea, dacă rămîneţi cudoamna, şi n-amsă vă mai găsesc cînd mă întorc, vă

spun: rămîneţicu bine şi transmiteţi, vă rog, salutărilemele, doamnei,soţia dumneavoastră, şi fiuluidumneavoastră, mon demi-

fr&re. Doamnă, domnule, bună ziua !La ultimele cuvinte, îi salută scurt, dintr-

o-nclinare de bărbie, le-ntoarse spatele şi,cu un mers graţios şi elegant, care-i punea-nvaloare corpul nepîrguit, se-n-dreptă spre uşă.

«Aşa trebui' să fi fost soacră-mea la



ARTA CONVERSAŢIEI — Ţie nu ţi se pare că fata asta exagerează? o-ntrebăAlexandru pe Sînziana. — în ce fel ? îl întrebă Sînziana la rîndulei, fărănici un interes în glas. în momentul acela, sună telefonul.

— Alo ! Da, nene Daniel... A şi trecut unan ? !...Direct la Belu... Da, ştiu, De clte ori mergla Mamaşi la Tata, trec şi pe la el. Bine, la 11. Larevedere.

«Un an de cînd v-aţi dus, domnule doctorNini Naiculescu. Nini, Nini». Tot trecutul dădeanăvală asupra ei. Pavel, Nini, chiar şi NeneaDaniel, chiar şi Alexandru. «Şi tu, Mircea,

eşti şi prezent şi trecut... Trecutul e o-ncăpere din prezent în care intrăm mai rar.N-avem decît să deschidem o uşă, atît, şisîntem în trecut, iar uşa asta se deschidesingură foarte des ».

— Scuză-mă, te rog. Să revenim la cevorbeam.De ce crezi că Măria exagerează, maidegrabă cu ce ? — Bine, dar tu n-o vezi cum umblă-mbrăcată, cumse boieşte ? Cum o laşi ?

— Chiar dac-ar umbla aşa tot timpul şi n-aş aveace să-i reproşez: aşa umblă, să nuexagerez, 80 la sutădin generaţia ei. Şi generaţia asta nu ecu nimic mairea decît altele. Acum, am să-ţi spunceva pe care dinsolidaritate cu ea n-ar trebui să ţi-1spun: umblă aşanumai cînd o vezi tu. De exemplu, fusta cu careera

îmbrăcată n-o mai poartă de cel puţindoi ani. O şiuitasem. Vrea cu orice preţ să tecontrarieze. E un modcopilăros de a-şi manifesta sentimentulde frustrare. —Ce fel de frustrare ? — Nu te face că nu pricepi ! De copilpărăsit de tată. —Bine, dar cred că nu mă poate-nvinuide nimic,



cred că nu-i lipseşte nimic. —Nu-i vorba de ce crezi tu, e vorba de ce credeea. Cred că eşti convins că eu n-oinfluenţez în direcţia

17 UNU



ţS^gS

3*3i

' ^S î

7£d

ILEANA VULPESCUasta; ba, dimpotrivă: mă străduiesc să-idemonstrez că relaţiile dintre un bărbat şi-o femeie n-au legătură cu cele părinte—copil. Că tu nu mai eşti bărbatul meu, darcă eşti tatăl ei. E mare şi judecă singurăşi, mai ales, ca mulţi adolescenţi, treceprintr-o perioadă de negare şi denonconformism. Şi te-a ales pe tine ţapispăşitor.

— Nu-i săptămînă-n care să n-o văd;o iubesc;cred, sper, că nu-i lipseşte nimic.

— în acest «sper» simt o nuanţă dedubiu, însinea ta, cred că te-ndoieşti că nu-ilipseşte nimic. Şi

dă-mi voie să-ţi traduc acest dubiu: îngîndul tău, îţispui, bine-nţeles, că ce-i dai tu ei, împart eucu cealaltă,cu cea din flori. Nu-i aşa ? Vreau să ştiică tot ce prisoseşte din stricta ei întreţinere, a Mărieivreau să zic,depun pe-un cec, pentru ca-nmomentul cînd i-or trebui banii ăştia, să-i aibă. —Ai putea s-o-mbraci mai bine.

— E-mbracată decent, cum trebui' săfie o fatade vîrsta ei. Nu vreau să capete gustulboarfelor, sădevină «borfomană», cum zice ea.Nu-i cu nimicmai prost îmbr ăcată decît mine, iar eusînt adultă,nu mai cresc. Vreau să ştie săcîntărească banul, saaibă mentalitatea unui om care trăieştedintr-o suma

fixă. Eu trăiesc ca toţi oamenii dincategoria mea. Darnu boarfele-i lipsesc ei. — Sînt sigur c-ai să spui ceva care sămă acuze. —Nu-i vorba nici de acuzat, nici de scuzat. Numaică, vezi, copiii de părinţi despărţiţi sîntcu părintele«lipsă» ca nevestele de navetişti:fiecare cu viaţa lui.Eu te-nţeleg. Eu am ajuns la vîrsta cînd



înţelegorice,da

rnu-ipoţipretindenimăn

uisăfiegata-nvăţatdecîndse

naşte.Lacopiiicupărinţide

spărţiţiapare

UNU

18



ARTA CONVERSAŢIEItotdeauna un dezechilibru, mai grav saumai puţin grav, ca-n cazul Măriei: copiiiăştia n-au o idee clară despre ce este o familie. Nici eu, de altfel, dacă stau bine să măgîndesc, n-am avut o idee limpede-n

privinţa asta. Cred totuşi că-n mintea mealucrurile erau mai clare decît intr-a Măriei.Eu ştiam că n-am tată. Ştiam că el murisepe front şi că niciodată n-am să am tată. Şin-am suferit afectiv de lipsa asta, fiindcă eunu 1-am cunoscut pe Tata. Am suferit, cînd mi-am datseama, social, ce dezarmat e un copil cîndn-are un bărbat in spate. Dar afectiv nuputeam suferi după ceva ce nucunoscusem. Mie n-avea cine să-mi tulbureapele. Măria însă — cum spune ea, îng lumă, dar n ici nu-şi dă seama cită

dreptate are — este o semi-orfană. — Am impresia că ai fi preferat să fieorfană de-a-devăratelea, zise el cu-o ironie pe care-odorea benignă. — Eu ? încerc să-ţi explic ce se-ntîmplăcu ea.Pentru ea e mai bine să aibă un tată,scriitor cunoscut,cu un statut social..., decît să aibădoar mamă: oobscură doctoriţă de laborator...

— Cum are cealaltă. — Exact, cum are cealaltă ! Cealaltă are însă unstatut sufletesc cert: ea n-a avut, n-areşi n-o să aibăniciodată un tată. Eu şînt unicul eipărinte, aşa cuma fost Mama pentru mine. Sper să nusimtă lipsa astaniciodată. (« Ce-o fi vrînd Pavel ? ».)Măriei însă tu îilipseşti. Nici nu te-ar iubi... nici nu

te-ar urî...nici indiferent nu i-ai devenit. — Cum ţi-am devenit ţie... — Eu am o putere de-a mă vindeca, oputere caşopîrlele. Le rupi coada, ele trăiesc maideparte. N-amfost în viaţa mea bolnavă în afară debolile copilărieişi de-o gleznă luxată. («Ce fericită m-afăcut glezna



asta. Mi-aş fi scrîntit toate-ncheieturile cumîna mea

19 UNU



ILEANA VULPESCUnumai să... ».) Nici Mama n-a fost. Am sămor probabil ca ea, repede şi fără să sufăr.Cel puţin îmi place să sper.

— Hai să nu mai dramatizăm. — « Hai să nu mai dramatizăm » ! Ce

convenţionalsună vorbele astea ! Şi despre ce săvorbim ? De fapt,afară de ce o priveşte pe Măria... — N-avem ce ne spune, nu-i aşa ? — Chiar aşa ! Ce să ne spunem ? Oameniidespărţiţin-au prezent, nici viitor comun. Ei au numai un biettrecut din care, dacă-1 tot pigulesc şi-1tot vîntură, înloc să-1 lase să-şi doarmă somnul,

fac un veninal prezentului. Şi de venin nu ducenimeni lipsă...Mie mi-e foame, dacă vrei să mănîncidin chifteleleşi din piureul făcut de Măria, poftim, dacănu, aşteapţ-o,fă ce vrei. («Doamne, de ce-o fitelefonat Pavel ?».)Sună din nou telefonul.

— Alo, âa, doamnă. Mi-a spus Măria, daram uitat,

nu vă supăraţi... Da, e unul dintre cei maibuni chirurgi din generaţia mea, aş îndrăzni săspun chiar ceimai bun... îl cunosc, am fost colegi degrupă...Cum să nu... O clipă numai, să scriu în carnet.... O-lim-pi-a Ma-te-es-cu. Bun. Mă ducchiar mîinedimineaţă... Aha... un coleg în trecereprin Bucu

reşti, el le-a pus... Bun... Sărut mîna... —Am lichidat şi cu H. B.-urile.- Cu ce ?

— Cu haş-beu-rile, care nu reprezintăsimbolulvreunui vaccin sau al vreunui ser, ci se traduce prin«hoaşte bătrîne» zise şi «haş-bilici», cumle-a botezatfiica noastră comună pe «tinerele» melevecine, pe



care nu le are la inima. în timp ce dădea aceste explicaţii

filologice, Sîn-ziana îi oferi fostului ei soţ un scaun la masadin bucătă-

UNU

20



ARTA CONVERSAŢIEIrie, iar ea se-aşeză-n faţa farfuriei întinse,pusă peste un şervet imprimat cu fructe.

—Nu vrei o chiftea ? — Aş bea ceva. — « Cico » sau «Pepsi», altceva n-am.

Băuturibeţive nu se beau în casa asta decîtdin an în paşti.Adusese Tudor nişte coniac, dar 1-a băuttot el, pe tot. Numele lui Tudor nu-1 binedispuse defel pe

Alexandru. — Anul ăsta am vrut să vin la 24 iuniepe-aici,dar mi-ai spus că nu eşti acasă. —De 24 iunie ? —Da, de ziua ta. Sînzienele, sînzienii, Sanctus

Joannes. Dar ai spus că nu eşti acasă. — Nici n-am fost. Am mîncat cu fetele-noraş.Mi-a spus Măria că-mi taie mîiniledacă spăl vreofarfurie de ziua mea. Şi dac-aş fi fostacasă crezi cătrebuia chiar să vii ? — Sînziana, ori de cîte ori fac otentativă de-astabili nişte relaţii... umane între noi,o respingi.

Nu sîntem nici primii, nici ultimii oameni caresedespart. La urma-urmei, ne-am despărţitfoarte civilizat. — Ce e drept, nu ne-am azvîrlit cuoalele-n cap....Numai că motive pentru care să nemai vedem...Afara de Măria, «motiv» obligatoriu, cemai avemde-mpărţit ?

— Crezi că le dai un exemplu bun cu

flori, cu... ?Şi, utîndu-se la brăţara Sînzienei,Alexandru atacă

brusc subiectul care-1 rîcîia pe suflet de cînd intrase-ncasă, trecînd peste întrebarea fostei luineveste, căreia i se opri chifteaua-n g ît.Altădată, 1-ar fi poftit pe uşă-afară pentruasemenea indiscreţie, acum însă, într-odispoziţie generoasă din pricina dragosteipentru Mircea, neliniştită de telefonul luiPavel şi copleşită de amin-



21 UNU



ILEANA VULPESCUţirea lui Nini Naiculescu, pe care-a doua zi prietenii aveau să-1 pomenească, îi răspunselui Alexandru cum ar fi răspuns oricui i-arfi pus o astfel de întrebare.

(«,,La-nceput ai să-1 urăşti, ai să-1 scoţi

din rîndul oamenilor, pe urmă, are să-ţidevină indiferent si n-ai să mai cheltuieştinici un sentiment pe el, şi mai pe urmă, aisă te uiţi la el cum de fapt trebuie să neuităm la fiecare semen al nostru cînd începem să-1 considerăm prin prisma unuisingur sentiment: înţelegerea". Măicuţamea dragă, totdeauna ai avut dreptate».)

— Dacă te-ar auzi cineva, ar zice că teporţi caun bărbat gelos. Alexandru păli atît de tarecă, un

moment, Sînziana se gîndi ca i se făcuserău. (« N-ai învăţat nimic de la „marea vedetă", mare, într-adevăr. în viaţa ta n-ai să ştii să ascunzi cesimţi».) Eu însăştiu că nu poate fi vorba de-aşa ceva şide-asta amsă-ţi răspund ca unui părinte îngrijorat deeducaţiacopilului său, educaţie pe care n-are timp s-o supra-

Aagheze. Aşadar: n-ai nici un motiv să fiineliniştitde «exemplul» pe care li-1 dau fetelor mele, din careuna e şi a ta. Nu vad la mine decît o viaţă deom cinstitşi-atît. în casa asta în afară de nenea Daniel,de neneaMatei şi de Tudor, nu calcă decît rar picior debărbat,şi-atunci, en tont bien, tout honneur. Nu mergnicăierifără Măria — vorbesc de cîte-un spectacol

la care mămai duc din an în paşti, că de vizite...Dumnezeucu mila... Iar ea nu face un pas pe care sănu i-1 ştiu.Mulţi părinţi ar vrea să aibă un copil ca ea.Fata asta-nviaţa ei n-a luat o meditaţie şi-a fost şi e ste printre ceimai buni copii din clasă. De cînd cu modameditaţiilor,



bagă părinţii mii, zeci de mii, în fundulcopiilor şi demulte ori degeaba. Cînd am vrut să ia niştelecţii suplimentar la engleză mi-a spus: «Mi-a datstatul cap

să-1 folosesc; într-o lună, îţi promit să fiuprima laUNU 22



ARTA CONVERSAŢIEIengleză». Şi este. M-ajută cit poate, nucere nimic mai mult decît îi dau eu; pentrufiecare leuţ se justifică. E un copil bun, înţelegător şi echilibrat. Şi pe lîngă toateastea care sînt preţioase pentru ea, cevatot ătît de preţios mai ales pentru mine:mă iubeşte.

— Dar te şi respectă ? — Mă respectă, poţi să fii sigur. De altfel,nu iubeşticu-adevărat decîţ pe cine respecţi...Dar nu ţi-amrăspuns la-ntrebare. Să ştii că florile şi...sînt ceva cutotul întîmplător şi chiar dacă n-ar fi...Măria nu mai

este copil. E-n stare să-nţeleagă lucruripe care nu levede şi despre care nu vorbim. Ar fifericită să primescîn fiecare zi flori şi mai ales să ştie că măiubeşte cinevape care 1-aş iubi şi eu. Dacă un omdeştept, frumos,cunoscut, prin nu ştiu ce minune, m-arlua-ntr-o zi denevastă, nu ştiu cît de... fericită aş fieu, ea însă nu

şi-ar mai încăpea-n piele. N-am să uitcum arăta cînd amţinut anul trecut o comunicare lacongresul de microbiologic. Nu trăia, plutea. Toată lumeaa felicitat-o.Pe scările Institutului, mi-a şoptit laureche: « E cea maifrumoasă zi din viaţa mea. N-am fostniciodată atît demîndră ». Şi-a-nceput să plîngă. Am maicoborît cîteva

trepte şi mi-a şoptit iar la ureche, de dataasta cu unglas mic, In care se-adunase toatăpărerea de rău dinlume: «De ce n-a trăit şi Buniţa să tevadă ? ». Şi-am început să plîngem amîndouă, şi-atîtaam plîns că nuştiau colegii ce s-a-ntîmplat cu noi de numai apăreamla C.O.Ş., unde s-a dat o masă cu toţi



participanţii.Sînziana-şi şterse două lacrimi cu

degetele, sperînd să le facă neobservate.(«Cînd am să-nvăţ să vorbesc despre tine,Mamă, fără să plîng ?».) îşi drese glasul,oftă, şi i sc-adresă lui Alexandru pe-un ton deconstatare:

— Pentru un părinte nimic nu este maiimportantdecît să fie iubit de. copilul lui. Dacă nu ştiisă-1 faci23 • UNU



ILEANA VULPESCU

să te iubească — e o cauză pierdută. Eu n-aş vrea de la fetele mele decît să măiubească aşa cum am iubit-o eu pe Mama.Acum, cînd am copii, îmi dau seama cît am iubit-o pe Mama.

« Ce copil n-ar fi iubit o asemeneamamă ? Un om de-o cinsteireproşabilă, de-o tenacitate şi de-orăbdare cum eu, cel puţin, n-ammai văzut: dreaptă, înţeleaptă,blîndă, şi frumoasă, şi-nvăţată. Oţărancă învăţată, învăţată cumnumai ţăranul cu mintea luiproaspătă şi avidă poate-ajunge.Eram gelos că Sînziana o iubea mai

presus de orice. Iar eu aş fi vrut...Eram umilit de ştiinţa ei şi, ca unprost, mă ofensau observaţiile pe caremi le făcea, în loc sa fi deschis ochii şisă fi ciulit urechile să-nvăţ de la ea.Şi Sînziana, crescută de-asemeneamamă, ştia mai mult decît mine...şi asta mă irita. Mă irita că-n sinealor mă judecau... şi că nu măsocoteau la-nălţimea lor. Aş fi vrutca soacră-mea să mă admire, şi măadmira. Dar eu aş fi vrut — fără nici o

rezervă. Aş fi vrut să mă găseascăperfect. Cînd îmi bătea la maşină, îiacceptam toate sugestiile. Cum mi-a devenitsoacră... parcă mă pişcase strechea.Cînd mi-aduc aminte de „pontifusmaximus"... Şi pe lumea cealaltă osă-mi fie ruşine. Parc-o aud, cu voceaei care ştia atît de bine să fie neutrăcînd spunea un lucru neplăcut saugrav: „S-a strecurat o greşeală: estepontifex nu pontifus", iar eu —cocoşul nătărău care se crede mai

presus de toate orătăniile fiindcă sepoate cocoţa pe gard, am găsit oexplicaţie „genială" pentruignoranţa

UNU 24



ARTA CONVERSAŢIEImea. „Nu e o greşeală de tipar; eu îl simtaltfelpe pontifus, mai expresiv mai cuprinzător, aşacă-1 las cum este", „în cazul ăsta şi şuşâtrebuie

să ţi se pară mai cuprinzător decît şosea", azisea, şi-atît a fost. Din ziua-aceea, nu i-am maidat să bată nimic la maşină. Cel mai multdinfirea ei mă supăra lipsa de reproşuri.Niciodată: nici un reproş. Mi-era groaza, pur şisimplu,să-i spun că mă despart de Sînziana, maigroazădecît să-i spun Sînzienei. După ce mi-am

luatinima-n dinţi şi i-am spus, ea, ca şi cîndceauzise era lucrul cel mai obişnuit, mi-arăspuns:„M-aşteptam... de vreo... şase luni. Ţi-aduciaminte ce ţi-am spus cînd mi-ai ceruţ-o peSînziana?... Să-ţi spun eu. Ţi-am spus:'Nuvă potriviţi şi s-ar putea ca mai curînd saumaitîrziu să vă daţi seama de lucrul ăsta. Eu

credca nu faceţi bine... . Şi ţi-am argumentatşide ce î Acum nu mai are nici o importanţă.Important este că Măria are să fie uncopilcu părinţi despărţiţi. Te-ai gîndit bine ?Sigurcă te-ai gîndit, dar, pentru moment, astanu ţise pare mare lucru, îmi fac încă odatorie:

te previn că daca cine ştie cum, vreodată—acum ai să spui un 'nu' categoric — dacăvreodată, că nimeni nu-şi ştie de la-nceputtoatecărările vieţii — dacă vreodată ai vrea să te-m-paci cu Sînziana, aşa ceva nu se poate. Ocunoscatît de bine că aproape ştiu şi ce ţi-ar



răspunde.Dar, mă rog... să lăsăm pronosticurile.Vreausă-ţi mai spun ceva şi cu asta, ce v-o daDumnezeu fiecăruia. Faci o mare greşeală. Dai

mălaiuldin mînă pe vrabia de pe gard. Dragosteavine1 şi trece. Căsătoria e o instituţie, iarlumea e25 . UNU



ILEANA VULPESCUnesfîrşită: posibilităţi de combinări,cîte clipe are viaţa. Sînziana, pe lîngăalte calităţi, are una care astăzi ţi sepoate părea fără importanţă, dar pecare s-ar putea s-o regreţi: are o mare

capacitatea de a tolera defectele. Şi încă o calitate,cea mai mare, cea mai profundă: e unom al datoriei, nu pune niciodatăplăcerea înaintea datoriei: 'Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate sămoară' ", încheiase ea cu un citat, casă atenueze tonul grav al monologuluipe care-1 recitase-n faţa mea. Cîtădreptate a avut... Am dat un om aldatoriei pe-o colecţionară deplăceri... ».

Tăceau de cîteva minute, fiecare cugîndurile lui.

— Să-mi fie de bine, zise Sînziana, ca săcurme

într-un fel tăcerea, în timp ce-şistrîngea farfuria şitacîmul pe care le puse-n chiuvetă şi lăsăapa să curgăun pic peste ele. — Hai să mergem în sufragerie căvreau să-mi

croiesc ceva şi am nevoie de-o masămare. în trecere, luă din dulapul de pe culoar un

pachet ambalat într-o hîrtie a magazinelor «Romarta ». Lăsă pachetul pe servantă, însufragerie, şi se duse-n camera ei, dupăcutia de lucru. Dădu cu ochii decrizantemele care stăteau răsfirate-nmijlocul patului ca un evantai pufos, imens.Luă un vas din vestibul, se duse-n bucătărie,

îl umplu cu apă, se-ntoarse-n cameră şiaşeză florile cu grijă, preocupată să le-

mbine cît mai armonios culorile. (« Dragelemele, iubitele mele, iertaţi-mă că v-amlăsat atîţa vreme fără apă, dar a năvălittrecutul peste mine. Voi nu ştiţi asta....Ce-o fi cu Pavel ? în viaţa mea n-am fostmai neliniştită. . . ».)UNU 26



ARTA CONVERSAŢIEI în sufragerie, îl găsi pe Alexandrin

picioare, uitîn-du-se prin fructiera aşezată-n mijlocul mesei, pe un petec rotund deţesătură aurie — căci se uita prin ea şi nula ea. Acest obiect, o imensă cupă suprapusă

unei cupe mai mici, răsturnată, în chip depicior, îl fascinase totdeauna.

Privită pe dinafară, fructiera părea o lumesubmarină încremenită, în care nimic nu eraformă sau culoare precisă. Valuri verzui,violacee, gălbui, sîngerii, se topeau unele-ntr-altele, pentru a se despărţi apoi într-o pro-fuziune de franjuri, de aripi, de nervuri, de lameleale unor plante sau ale unor animale fabuloase, oriforme ale materiei de dinaintea-mpărţiriipe regnuri. La bază, într-o cută a lumiiaceleia haotice, se rătăcise o semnătură

caligrafiată copilăreşte: Galii.(« Cîtă artă într-o sticlă. Pe care-o faci

ţăndări din-tr-o mişcare neatentă ».)Gratuitatea acestei mari investiţii îltulbura. Sînziana îi întrerupse meditaţia.Cu mîini atente, ca şi cînd ar fi umblat cuo bombă, ea luă vasul şi-1 băgă înservantă, încuindu-1 cu cheia.

Sînziana le explicase fetelor ei căvasul acela era lucrul cel mai preţios

din casa lor , că el costa o « avere », iarele n-aveau voie să-1 atingă, drept careMăria şi Ana îl ocoleau aproape super stiţios. Ocolegă de laborator, cu care lucrase-ntr-o după-amiază la nişte coeficienţi,preţuise galle-ul Iz 15 000 de lei « pe puţin», ceea ce pe Sînziana n-o tulburasedeloc; în schimb, cifra făcuse mareimpresie asupra Măriei.

- A u z i t u , « F a l f a b e t a » ? 1 5 0 0 0 d e l e i !Ştii tu ce-nseamnă asta ?

— Un_număr de casă ? o-ntrebase la rîndul

27 UNU



ILEANA VULPESCUei «Falfâbeta», duios neştiutoare-ntr-

ale cifrelor, în ochii Sînzienei, lucrurile aveauvaloare prin frumuseţe, deşifrumuseţea şi preţul se afla de multeori într-o interdependenţă justificată.

Pe lîngă frumuseţe, vasul avea o valoareafectivă deosebită pentru Sînziana. Elera — împreună cu-o cruciuliţă de aurcu lănţişorul ei, pe care Sînziana le scoteade la gît numai la baie şi la mare, darulpe care i-1 făcuse ei de botez «Naşa-mare», coana Luxiţa Bantaş, bunicaprofesorului Daniel Şerban, «nenea Dai»,străbunica lui Tudor Şerban, naşădin neam în neam a familieiSînzienei dinspre mamă. «Sînziana,tu şi cu Smaranda sînteţi finele mele

cele mai dragi, şi am de unde-alege,că n-or face-un regiment finele mele, dar ocompanie tot fac», zicea « Naşa-mare»,căreia toţi cei apropiaţi îi spuneau —de la treizeci şi cinci de ani, de cînd sefăcuse soacră — Coana-mare. Coana-mare-şi scandalizase familia — mai pre-cis pe fiică-sa, Luţa, pe gineri-său, SicăŞerban, şi pe nepoată-sa, Mărie-Jeanne(«scandalizabilii, mimozele senzitive aleneamului», cum îi lua Coana-mare pestepicior) — cu-asemenea risipă-n nişte

vremuri atît de tulburi , ca anul '40. întimp ce fiică-sa, Luţa Şerban,scotocea toată casa pînă s-aleagălucrul cel mai nefolositor, cel maiprăfuit sau cel mai urît ca să-1 dea-ndar — în împrejurări asemănătoare,Coana-mare cumpăra sau alegea capentru sine: «Ori dai ori nu dai. Adicăsă-i dau altuia ce nu-mi place mie ?Niciodată ! Dac-o fi, Luţo, mamă, săsărăcim, să ştii că nu dintr-asta o să nise tragă», îşi liniştise ea fiica în

legătură cu darul destinatUNU 28



ARTA CONVERSAŢIEIfină-sii Sînziana. « Fără galle tuşesc,ţărancele, că la neamul lor de laCernaţi numai galeuri or fi avut ! », îirăspunsese, ca argument suprem

împotriva unei asemenea r is ipe,

coana Luţa. « Tocmai că n-au avut — săaibă », pusese Coana-mare punctdiscuţiei.

Sînziana şterse masa de sufragerie cu ocîrpă de finet, şi-ntinse pe ea un bucle de-oculoare greu de definit: bătea-n negru,-nmaro,-n verde şi-n... vişiniu totodată.

— Frumoasă ţesătura ! zise Alexandru.Cît costa ?

— 250 metrul. Chinezească; cică e lînă

pură. — Ce vrei să faci din ea ? continuăAlexandrus-o-ntrebe, uitîndu-se cum Sînziana scoteadintr-ocutie de lemn natur, cu o semilună-ntr-un colţ, uncaiet, un metru şi-o cretă de croitorie. —Palton. — Şi de ce ţi-1 faci singură ? Nu ţi-egreu ? — Greu, uşor, scutesc 1 000 de lei,

adică exactce-mi rămîne-n mînă la o chenzină, dela Institut;dacă mai pun şi ce iau de la Policlinicamea cu plată —o treime din ce cîştig într-o lună. ŞiPoliclinica azi e— mîine poate să nu mai fie.Alexandru se gîndi la braitşvanţul şi la

vizonul Danei: 90000 de lei. («Un chilipir,fiindcă i le-am luat cucoanei pe-amîndouădeodată ».)

— Cînd ai învăţat să-ţi coşi ? încercăAlexandru săpună capăt comparaţiilor care-i trezeauun sentimentde culpă şi de revoltă. (« Ca-n romanelegen Dramele Parisului — una bună şi econoamă, altaa dracului,risipitoare etc. etc. », îşi echilibra elstarea de spirit.) — Ştiu să cos de cînd eram mică şi le



făceam rochiipăpuşilor. Pîn-acum doi ani, îmi lucraMama, acum29 UNU



ILEANA VULPESCU însă... E singura posibilitate de-a fi cît decît în pas cu moda, cu mijloace modeste. Mi-aducaminte cum zicea Coana-mare . . .

—Cine ?

— Naşa-mare, bunica lui neneaDaniel.- A, da ! — « Cînd s-a terminat cu boieria mi-am spus :

„Madam Bantaş, dacă nu vrei să umbli capozeledin cimitir, apucă-te şi-nvaţă croitorie" ».Aşa şi eu.Dac-am s-aştept să-mi cos la marile case osă m-apucebătrîneţea.

Sînziana măsura, trăgea semne cucreta, înfigea bolduri, lua seama atentmaterialului şi iar măsura.

UNU « Poţi să-i dai unei femei luna de

pe cer şi tot te-nşeală. Sînziana m-ofi-nşelat ? Parcă n-aş crede. Oricum,n-am simţit. Dac-am fi rămas

împreună, poate că şi ea. .. Darsînt sigur c-ar fi fost altfel... Cu perdea.Socotin-du-se vinovată, nemaiştiind cesă facă şi cum să-mi intre-n voie. Pecînd asta. . . asta se poartă ca românulcînd are amantă: totu-i pute-acasă,

începînd bine-nţeles cu mine. „Arede studiat, are de repetat !" —



motivfoarte bunca sădormim în

camereseparate.Lipse

şte de-acasa cît poate. Cu t ipu'ăsta, ultimul — ultimul, vorba vine— nu se fereşte nici pic. îmi vine s-oomor. Nu mai are nevoie de mine. E lan satăşi ras-lansată. Frate-său a plecat.Maică-sa şi guvernanta văd de casă

şi de copil. Mă-sa are bani căcălău, ocasă pe care dac-ar vinde-o, cu lucruricu tot, nici cu 3000000 n-ar fi pla-

30



ARTA CONVERSAŢIEI' tită. Bijuterii — o caseta, îi lipseaun nume ^ impus, cînd ne-am luat. Chiar m-o fi iubit ? E-atît de mare actriţa că nu eracine ştie ce să-m-brobodească şi pe altulmai... nu numai pe mine. Şi, totuşi,

atunci m-a iubit. Iar acum i-a trecut.Sînt oameni care nu prelungesc olegătură dincolo de iubire. Dar eu o maiiubesc ? Mie mi-a trecut înaintea ei, dar măfascina actriţa: rampa, afişele, pozele,strălucirea. Pe Sînziana cred că n-am încetat nici o clipă s-o iubesc. Altfel dece-aş fi fost şi de ce sînt mereu gelospe ea ? Dacă mă-ntorc la Sînziana, mă-ntorc cu mîinile-n sîn. Ca să iau ceva-napoi de la Dana ar trebui să mă ţin denişte procese, care-ar dura pîn' la moarte. Ce

să-i iau înapoi ? Blănurile, bijute-riile,călătoriile, tablourile ? Fiindcă toţibanii"

t mei pe ele s-au dus. Casă n-am

cumpărat, cărf avea; ceva la munte, la mare — nu,

fiindcă aveau ei vila de la Sinaia.Blănuri, bijuterii,

*f argintărie avea, dar nu-i strica sămai aibă. Cred c-ar răsufla uşurată s-o las. M-ar fi lăsat ea mai demult, darnu vrea să-şi ia răspunderea

"^ despărţirii. Să divorţez eu — asta vrea !Dacă

• divorţez — îi fac jocul, dacă nudivorţez...

Dar cît am să pot s-o duc aşa? într-un halde

nervi, că mă mir ca nu plesnesc ? Pînă cînd? ».

— Acum ne putem apuca de croit, zise Sînziana,şi vîrî foarfecă într-o margine a stofei.

în timp ce ea, numai ochi, tăia peliniile trasatecu cretă şi-nsemna pe dos nişte litere, deteamă să nu-n-curce bucăţile, iar Alexandru-ntorcea petoate feţeleaceleaşi gînduri care-1 întăreau în intenţiade-a se-m-31 UNU



ILEANA VULPESCUpăca aici şi de-a pune cruce dincolo («ce? nu s-a mai văzut ?»), dinspre intrare se-auziră glasuri de copii care strigau dinrăsputeri «dii, căluţule, dii !». Uşasufrageriei se deschise la perete şi

apărură doi «căluţi»: Măria şi doctorul Tudor Şerban, fiecare cu un călăreţ în cîrcă.Măria — cu un băieţel brun cu părul numaiinele. Tudor Şerban cu o fetiţă şaten-deschis, aproape blondă, grăsuţă, cu ochialbaştri-albaştri. «Căluţii» încordară gîturile,scurmară covorul cu copita, scoaseră un«mihoho» la unison şi-şi depu-seră jocheii-ntr-o berjeră.

— Sărut nuna, doamnă doctor, vă salut,domnule. — Servus, spuse Sînziana ridicînd doar o clipă

ochiispre nou-sosiţii. — Hoaţe couture l Să ţi-1 prezint pe fiu-meu,domnul Şerban Şerban, i se adresă Tudor luiAlexandruBujor. între timp, îi întinse Sînzienei o plasă cu

ceva destul de voluminos înuntru. — Asta ce-o mai fi ? întrebă Sînziana cîntărindplasa în mînă.

— Un crap exotic, din Orientul îndepăratat. — înţeleg că mîine trebui' să te invit lamasă... — Vai, doamnă... m cette indignite! Cum măputeţibănui ? — Ce vrei să fac din el ? întrebă maideparteSînziana, în timp ce-şi aprecia operacroitoricească. — Păi, mă gîndeam că burta o frigempentru ăştia

mici, iar noi, adulţii şi adolescenţii — şi cu ungest plinde deferentă o arătă pe Măria — noi trei, unborşic culeuştean şi-o plachiuţă. — Cum vrea clientul ! zise Sînziana, şi-şiadunămetodic bucăţile paltonului, le-mpachetă şile duse-ndulapul de pe culoar. Zăbovi acolo,rînduindu-le.



UNU 32



ARTA CONVERSAŢIEI

De cînd îi ştia, Alexandru simţise oadevărată aversiune faţă de toţi

membrii familiei profesorului Şerban,aversiune pe care, la o analiză rece, îşi dădea seama că aceşti oameni n-omeritau deloc, dar pe care el, firepătimaşă, nu reuşea nici pic să şi-odomolească. Deşi, chiar faţă de el

însuşi, nu-i venea să recunoască acestlucru, ceea ce-1 scosese totdeauna dinsărite în privinţa lor era că nu le puteareproşa altceva decît locul pe care-1ocupau în viaţa şi-n sufletul Sînzienei.Aerul acela de familie pe care-1 avea Sînziana-n

mijlocul lor sau cu fiecare dintre ei în parte.« Sînteţi prietene cu ei din snobism, fiindcăsînt boieri ». « Ei sînt familia noastră.

în viaţa mea nu m-am gîndit că sîntboieri şi că noi sîntem ţărance. Decînd mă ştiu pe lume, cu ei mă ştiu.Mi se pare-atît de ciudat ca cineva săcreadă aşa ceva despre mine şidespre Mama; noi şi snoabe... », îirăspunsese Sînziana foarte mîhnită.

Luptînd pe două fronturi, o dată, cînd pro-fesorul Şerban îi povestise de cînd se

cunoştear el cu Smaranda, mama Sînzienei, şicît de prie-

ten fusese cu doctorul Gheorghe Hangan, aflînd, , „ un prilej atît de bun să-şi descarce

direct resen-'•>, timentele şi-n tabăra «boierească»,

Alexandru îi•

£ j spusese profesorului că-nţelegeaprietenia asta,

,t dat fiind că « ţăranii s-au socotit

totdeauna

t ,.<, onoraţi de, hai să-i zicem, prietenia boierilor ».

« Pe vremea noastră, a părinţilorSînzienei

şi-a mea, se făceau mai puţine separări— ca

33 UNU



ILEANA VULPESCU

să nu le zic discriminări —generalizatoare. Dar dacă e vorba săgeneralizăm, să ştii că te-nşeli asupraţăranilor: nimeni nu e mai selectiv, maiexigent şi mai circumspect în relaţiile cu

oamenii decît ţăranul. Nu dă buzna cuprietenia peste nimeni şi mai alespeste cine nu-i de-o seamă cu el. Peţăran nu-1 onorezi tu cu prietenia, teonorează el pe ţine, după ce te-acîntărit pe balanţă de bijutier. Amcîşţigat cu greu prietenia lui Gheorgheşi-a Smarandei şi dac-am păstrat-o îmiplace să cred c-am meritat-o.Prietenia, dragostea şterg barierele declasă. Nevastă-mea e fată de-nvăţătoride ţară, prietenii mei cei mai buni au fost

Gheorghe Hangan, băiat de ţărani dinMoldova, şi lancu Stein, băiatul unuitinichigiu ovrei (mort în războiul din'16) şi-al unei lenjerese, cu dugheană-n Dudeşti. Noră-mea cea mare,Myriam, e fata lui lancu Stein şi-aMarioarei, iar Marioara e fata lui neaGhiţă Opran, cîrciumar din guraOborului. După cum vezi, şi „boieria" şi„rasele pure" sînt nişte corcituri. Şi-acum, că ţi-am expus „arta meapoetică", să mă mai duc şi-a-casă»,

zisese profesorul Şerban, fără să se-arate ofensat de observaţia luiAlexandru Bujor.

O măciucă fiind însă prea de-ajuns launcar cu oale, din ziua aceea, familia Şerban îşiretrăsese « ambasada », fără proteste şi fărădeclaraţii, de pe teritoriul lui Alexandru Bujor,rămî-nînd mai departe în aceleaşi relaţii de

prieteniecu Smaranda şi cu Sînziana, continuînd săsevadă la Smaranda, şi chiar la Sînzianaacasă,cînd intransigentul şi susceptibilul stăpîneraabsent sau, de cele mai multe ori, la profesor UNU 34



ARTA CONVERSAŢIEI" acasă, unde Alexandru, fără măcar sămai invoce - vreun pretext, nu răspundeanici unei invitaţii. Tudor Şerban nu-i făceade data asta lui Alexandru mai multăplăcere declt i-ar fi făcut altădată. Pe-

atunci, Alexandru ar fi găsit un cuvînt cucare să-i scurteze vizita-n casa lui. Acum,acel cuvînt nu putea decît să scurtezepropria vizită în casa altuia, căci, de ladespărţire, n Sînziana instituise un regim în care nu-ncăpea -r nici o-ndoială că-ităiase lui Alexandru orice drept la ea încasă. La-nceput, pe cînd trăia SmarandaHangan, Sînziana nu se-arăta la nici ovizită a lui Alexandru. După ce maică-samurise, îndată ce problemele «tehnice»,legate strict de creşterea Măriei, erau

epuizate, Sînziana, fără alt preambul, î ispunea fostului ei bărbat «la revedere, amtreabă». Astăzi, Sînziana i se părea luiAlexandru în duşi nesperat de buni înprivinţa lui, ocazie de care trebuia săprofite pentru testările preliminare propu-nerii de reconciliere. Şi-apoi, timpultrecîndr,-parca şi antipatia lui faţă de Tudor, că — de ce n-ar fi recunoscut-o? — el îiera de departe cel mai antipatic dintreŞerbani, se mai tocise. De fapt, antipatianu era decîţ o etichetă sumară a

sentimentelor pe care i le inspira Tudor.Dacă 1-ar fi situat pe Tudor Şerban într-uncontext neutru n-ar fi ştiut ce cusur să-igăsească. Deştept, cu o replicăneaşteptată, cel mai imprevizibil om dincîţi cunoştea — sub acest aspect — fărăifose, deloc ostentativ, unul dintre puţiniii oameni care de dragul de-a nu jigni pecineva înghiţea un cuvînt oficît ar fi fost el despiritual, sobru şi serios, sub aparenţaunei binevoitoare

35 UNU



ILEANA VULPESCU

nepăsări, informat în domenii diverse,

citit şi sensibil, om de cuvînt şi decaracter, Alexandru n-ar fi avut ce să-ireproşeze. Dar Tudor nu-i apăruseniciodată-ntr-un context neutru, ci-n«contextul Sînziana», în care Alexandru sesimţea vioara a doua. Cunoscîndu-sede cînd erau pe lume, colegi de grupăla facultate, medici în acelaşi spital, Tudor şi Sînziana fuseseră, fără săvrea, martorii aceloraşi întîmplări şicunoscuseră aceiaşi oameni; iar ceeace-i apropia mai mult decît toată

această viaţă-n comun erau părerileşi reacţiile lor.Acelaşi stimul le declanşa

amîndorura acelaşi efect. De cîte ori îşi azvîrleau o privire sau făceau o aluziela care mai totdeauna se porneau perîs, le tălmăceau pentru cei din jur,ceea ce nu-i micşora lui Alexandrustarea de iritare, căci codul dintreSînziana şi Tudor, chiar explicat, aveasubtilităţi fără cheie, rămînînd maideparte un cod care pe el îl excludea.

Stării pe care i-o provoca Tudor Şerban îi corespundea de fapt noţiunea deneacceptare, de neacceptare într-unclub închis. Iar viaţa Sînzienei ar fitrebuit să-n-ceapa cu el şi să continuenumai cu el, cu Alexandru. Deşi erasigur că Sînziana şi Tudor nu seiubiseră, pe nimeni nu fusese şi nuera mai gelos Alexandru decît pe Tudor. Acum, se uita la prima luinevastă, la Tudor, la fiică-sa, Măria, şila cei doi copii care-şi şuşoteau ceva

la ureche, aşezaţi unul lîngă altu-nberjeră, ca la nişte personaje literare. înalt şi suplu, cu un mers de o mare

eleganţă, fără să pară studiat — şinici nu era — cu un chip prelung cutrăsături armonioase şi subţiri

UNU 36



ARTA CONVERSAŢIEIde parcă erau tăiate din brici, foarte brun, cu nişte ochi în care pîlpîia tottimpul o ironie blinda, cu o vocebaritonală şi cu o dicţie perfectă, Tudor Şerban era un bărbat în stare

să incite curiozitatea.« Parcă azi îl văd prima dată », îşi

spuse Alexandru. Se gîndi să şischimbe cîteva cuvinte cu dînsuf.

— Numai pe băieţelul ăsta-1 ai ? i seadresă el luiTudor. —Pentru moment... ce-o fi mai tîrziu, om maivedea.

— Pentru asta e nevoie şi de acordulnevestei...ea ce mai face ? — Presupun că bine, îi răspunse Tudor şidîndu-şiseama că răspunsul ăsta sibilin nu-ilămurea lui Alexandru Bujor ce se-ntîmpla cu fostadoamnă Şerban, Tudor continuă. — Acum un an ne-am despărţit, adică eam-a lăsat

în « favoarea » unui chirurg care-a operat-o pe maică-sa,adică pe fosta mea soacră. Un chirurgfoarte bun,43 de ani, casa, maşină « Ford Capri »,covoare, argintărie, mobilă « stil », clasici pe pereţi,plecări multe-nstrăinătate, mă rog, tot ce nu-i puteaoferi un hema-tolog. (La aceste cuvinte, Tudor îşiduse arătătorul

la piept, ca să nu fie nici un dubiu cu privirela identitatea hematologului.) Dragădomnule, ce să-i faci,aşa e-n viaţă: ca-n romane !

De data asta, i se aprinse-n ochi o lumină jucăuşă.

—La urma urmei, de ce să n-o recunoaştem?Chirurgii

sînt vedetele medicinii, dar nu-i nimic, noi să fimsănătoşi.



37 UNU



ILEANA VULPESCU

UNU Cu toate că lui Tudor Şerban niciprin gînd nu-i trecuse să facă vreoaluzie răutăcioasă vorbind de «vedete », fiindcă nici faţă de cine-iera profund antipatic nu-şi schimbacomportamentul discret, rezultat al

unei mari înţelegeri faţă de oamenişi-al unei educaţii desavîrşite, cutoate astea lui Alexandru Bujor ise păru că « piatra » asta nu fuseseazvârlită la-ntîm- plare.

în atitudinea şi-n privirea lui Tudor — acum se uita drept în ochii luiAlexandru — nu se citea nici o intenţiede ofensă. « Cu oamenii cu caretrebuie să mă supraveghez cîndvorbesc, mai bine nu mai vorbesc. Nesalutăm şi ne dăm informaţii



ARTA CONVERSAŢIEIschimburi de păreri cu Sînziana, îşi dădeaseama că greşise măcar tonul dacă nu şiconţinutul enunţurilor lui moralizatoare, înurma unor asemenea schimburi de păreri,Sînziana luase . hotăr i rea nu numai sănu-ş i mai spună nici o părere, dar nici sănu mai ducă în prezenţa lui Alexandru vreoconversaţie oricît de banală. Dacă erauinvitaţi undeva, de cum treceau pragul,Sînziana-şi căuta o ocupaţie care s-oscoată complet din atenţia musafirilor. Seretrăgea lîngă o bibliotecă, se uita la cărţi, lerăsfoia sau o ajuta pe gazdă, schimbînd cuea anodine reţete culinare, păreri despre-ngrijirea copiilor şi oricum nimic care să seridice deasupra acestui nivel. La oricetentativă de prietenie din partea cuiva, earămînea pe poziţie defensivă, nedepăşindfaza «doamnă», «domnule».

Cînd aveau ei invitaţi, ea-şi găsea tottimpul ceva de lucru la bucătărie, saucu Măria, încî t mai mult de «bunăseara» la venire şi la plecare

> nu le spunea. Nu era de mirare căprintre amicii lui Alexandru, sau care sefăceau că-i sînt amici, unii o considerau peSînziana «o fire foarte-n-chisă», iar alţii îipuneau inteligenţa sub un mare semn

de-ntrebare. Cineva mai slobod în păreri şi lagură o apreciase o dată drept «fru-muşică, tinerică şi proastă cît încape».«Mă surprinde», ripostase un profesor de laMedi-

. cină, aflat şi el în acelaşi cerc. «Poate cădum

neavoastră literaţii, artiştii nu daţi preamulte

1 parale pe-un doctor, dar cum poate fiproastă

o fată străluciţă-n meseria ei, o fată care-a

intrat,prima la Medicină, care-a terminatfacultatea

cu 10 ?». «Domnule profesor, o fi eanemai-

39 . UNU



f?

.._ <w

^*aSj>'"

-—".sîfcsrssgE*<«, *- ' " i— >Q„

ILEANA VULPESCUpomenită la doftoreala ei acolo, dar,zău, luată ca om, în particular, ce poţisă crezi de cineva care nu scoate nicio vorbă ? Poţi să crezi că e deştept ?», nu se lăsase literatul. « Mă surprinde

grozav ce-mi spuneţi. Fata astaavea un haz în facultate ! O fi suferit vreuntraumatism ? ! ». Plăcîndu-i săvorbească, să fie-ascultat şi să se-asculte, Alexandru Bujor nici nubăga de seamă lipsa de participare anevesti-sii cînd se aflau în cîte-uncerc de oameni. Nu băga de seamacă nici cu el Sînziana nu mai schimbanici o părere, că avea faţă de elcomportamentul prudent al unui inculpatprezumtiv în faţa anchetatorului. «Nu

vorbi ne'ntrebat, şi-atunci cît mai cueconomie». Cînd, oricît de puţinpreocupat era de nevastă-sa, totuşiparcă vedea ceva schimbat la ea, puneatransformarea asta pe seama vîrstei: areflecţiei şi-a sedimentării pe care ea le-aducea în sufletele oamenilor afectîndu-iuneori şi temperamental.

De unde, la-nceput, Sînziana ar fi schimbattot în garsoniera lui Alexandru ca săfacă mai frumos, de cînd — dîndaceastă garsonieră şi garsoniera dublă

a doamnei Hangan — obţinuseră unapartament cu patru camere, în afaraasigurării unui strict necesar totul îiera indiferent. Văzută şi mai alesauzită singură ai fi refuzat să crezi căSînziana e acelaşi om cu nevasta luiAlexandru Bu jor. Ai fi zis mai degrabă căai de-a face cu un actor careinterpretează două roluri diferite,mergînd pînă la identificarea cufiecare personaj. Plină de umor, firedeschisă dar nu dintre cele care fac

confidenţe, avînd totdeauna o vorbăde duh pe buze, Sîn-UNU 40



ARTA CONVERSAŢIEIziana inspira simpatie. Se număraprintre medicii respectaţi de personalulmediu, şi nu numai de formă. Dupăcum nîci un inspector şcolar — oricîtde competent şi de exigent — nu

poate califica un profesor maicorespunzător decît o fac elevii, tot aşabarometrul profesional pentru un mediceste personalul mediu sanitar. Nici elevul, niciasistenta ori sora de spital nu pot fi păcăliţi.Respectul nu le poate fi impus prinvreo decizie ori de patalamale, ci dece ştii.

Deşi exigentă pînă la pedanterie şinefăcînd o viaţă prea uşoarăpersonalului subaltern, Sîn-ziana Hangantrecea drept un om cumsecade în serviciul

de chirurgie unde lucrase şase ani. Şi,deşi felul amănunţit în care controlaactivitatea asistentelor — şi, cînd erade gardă, şi pe-a colegilor — putea săpară poliţienesc, reuşea să nu superepe nimeni datorită, mai întîi, tactului cucare făcea observaţiile —. stăpînindu-şinervii, supraveghindu-şi vocea, tonul,mimica — apoi tratamentului faţă depersonal şi faţa de pacienţi, în care nu-ncăpea dram de părtinire, şi, mai ales,datorită conştiinciozităţii personale:

venea prima şi pleca ultima dinsecţie, de — vorba unei surori mai învîrsţă — număra şi firele de păr dincapul bolnavilor.

De multe ori, în «anabasele» ei — cum zicea Tudor — prindea cu ocaua mică şisurorile şi asistentele şi colegii sisuperiorii. Celui cu musca pe căciulănu-i cădea bine ca ieşise «lipsă lacîntar », dar nici griji prea mari nu-şifăcea, fiindcă discreţia doctoriţeiHangan era cunoscuta de-n-treaga secţie.

Oricine simţea nevoia de-un umăr pecare să plîngă, ori de-un sfat, la eavenea.

. UNU



' %"

~ % , -sf-r- =««

"• va~^

a

_K3

-*-*«£?- ••"Jf ^-xX

V',$ î SRf J^tf*^^) "

-,">«_|Q1

^â^l

ILEANA VULPESCUCine ardea să bîrfeascâ, în taină şi fărăconsecinţe, vreo mărime, că nu :naiputea ţine-n sine tot ce ştia desprepersoană cu pricina, la ea venea.Astfel, nu-i fusese greu să afle care cu

care se ţ inuse şi se ţ inea, c it deculant sau de cupid era fiecare, cu personalul, cu bolnavii, cu nevasta, cu amanta,din noianul acesta de fapte diverse posibileoricînd şi oriunde, detaşîndu-se-ntîm-plări care deveniseră anecdote: cum odoctoriţă de la ginecologie scrisese-nfişa unei paciente: «uter şi anexenormale», cum pacienta citind fişa o-ntrebase pe doctoriţă: «va să zică n-am nimic ? ?». «Nu vedeţi ? v-amscris şi-n fişă că n-aveţi nimic !»,

răspunsese doctoriţa plictisită. «Cecurios, nu credeam c-au să maicrească... », zisese mai departepacienta ca pentru sine. «Ce sa văcrească, doamnă ? De cîte ori sa văspun ca n-aveţi nimic ? », îi mai spusesedoctoriţa pe punctul de-a-şi ieşi dinpepeni. Dar pacienta nu se lăsa;părea să aibă dubii. « înseamnă cămi-a mai crescut un rînd; că Hn uterşi două anexe mi le-a scos profesorul Buîgaruacum cinci ani, ori mi-o fi scos el altceva ? ».

«Lăsaţi-ma, doamnă,-n pace, nu mă-n-văţaţi dumneavoastră pe mine săexaminez o pacientă !», zisese cu unglas ceva mai moale doctoriţa,«Doamnă doctor, ori eu sînt un cazunic în analele medianei, ori că organeleastea după ce le scoţi cresc înapoi caiarba după tuns. Bună ziua !». Zadarnicalergase doctoriţa şi sora Anastasescudupă cucoană să-i smulgă fişa dinmină că nu se lăsase cucoana înruptul capului pînă nu-i arătase

directorului clinici i fişa care o proclama fenomen. Directorul, pe un ton

UNU

42



ARTA CONVERSAŢIEI' 4 ' ( patern, îi recomandase doamnei doctor — care

era nevasta cuiva din minister, cu greutate — sa i' 1

fie mai atentă cînd avea de-a face cupaciente. • * « de-astea, mai aşa,.. ».

' Sînziana aflase şi că nevasta

doctorului Ale-" xandrescu era prietenă la cataramă cu

amanta" doctorului, pînă-ntr-atît, că-şi

schimbau întreele fuste, pulovere, pantofi, inele, cercei etc.

' etc. Că nevasta domnului Catafâ o sunamăcar

* o dată pe săptămînă pe doctoriţaZadurian,H* iubită de-o viaţă a aceluiaşi domnCatafâ, pentru

a o ţine la curent cu necesităţile«tînărului» menaj Catafâ:« Fanette dragă —

îi spunea doamna Catafâ, graseind -- Fanettedraga, ni s-a terminat zahărul şi cafeaua, orezmai avem foarte puţin, ' ': iar eu aproapecă nu mai am cu ce ma-ncalţa». j O mai

întreţinea cîteva minute-n felul ăsta,apoi ca nu cumva cererea e i săsfîrşeasca pe ton de jelanie, doamna Catafâ îi povestea doctoriţei ce făcea Miţuş, motanul eisiamez, şi Bobită, ' papagalul, imitîndu-i-1la telefon, ceea ce pe doctoriţă o făcea

totdeauna să rîdă. Cînd punea-n '', furcăreceptorul, după fiecare convorbire cu fosta 'ei rivală, de-acum patruzeci de ani,doamna profesor doctor Zadurian zicea invariabil«pauvre > VaUrie», aşa ca sora Lucica,fiindcă ea răspundea ia telefon, recunoscîndvocea solicitantei striga: «doamnă doctor, văcaută doamna „povr Vaîeri" ».

Cînd sora Lucica îi făcea comanda eilunară la «Mercur», adăuga o listăabundentă şi pe -adresa doamnei povr.

Sînziana aflase că marele i î f ' profesor

Pândele (mare-ntr-adevăr), enervîndu-se* (cum se enerva de obicei) pe-o asistentă a

lui,

43 UNU



ml S

ILEANA VULPESCUo doctoriţă tînără, Gabriela Stanciu, îispusese în cursul unei operaţii «ieşiafară, idioato» şi, ca să nu-1contrarieze, «idioata » ieşise val-vîrtej,uitînd sa-i amintească profesorului că

pacientul de pe masă, unchiul ei, avea unsingur rinichi, ceea ce profesorul uitase,desigur, şi considerînd că rinichiul numai era « bun de nimic » îl scosese.Pacientul murise pe loc. Profesorul Pândeledăduse moartea pe seama fatalităţii— «aşa i-a fost norocul» — faţă de ceicare-i fuseseră martori'; iar în foaie trecuse lacauza decesului — -«stop cardiac».

Doctoriţa Stanciu, neputînd să-şiierte că, fără să vrea, contribuise la«norocul» lui un-chiu-său, se lăsase de

urologie chirurgicală şi se-apucase destomatologie. Dar cîte nu poate vedea şiauzi un om într-un spital ! Peste totlumea greşeşte, dar nu peste totgreşelile sînt ireparabile. Sînziana şi-aducea aminte cum ieşind0 dată de la o operaţie şi avîndimpresia ca i-auieşit nişte broboane pe faţă se uitase-ntr-o oglindă,

în oglindă, văzuse o femeie bătrînă, cu-o brazdă

adîncă-ntre sprîncene, cu ochi terni,cu-o gurătrasă-n jos, din care pierise culoarea.«Dumnezeule mare, ce-o fi cu mine ? ».Ieşise apoidin sală doctorul Staicu, mîna întîi,

între 45şi 48 de ani, şi doctoriţa Crîngaşu, ofemeieblondă, exuberantă, care să fi tot avut40 de ani.

Viorica, asistenta, le scosese la amîndoi mascaşi-n faţa Sînzienei se afla acum opereche de moşnegi cu obrazuricenuşii, cu umerii căzuţi.

« Doamnă doctor, aprinde-mi te rog oţigara »,

1 se-adresase doctorul Staicu. Peste cîteva minuteintra iar în operaţie. Sînziana habar n-avea ,că

UNU ' 44



ARTA CONVERSAŢIEIcineva spusese vreun cuvînt. Nu-ivenea să creadă că cele trei epaveadunate acuma la un loc erau ceicare l a o ra opt i nt raseră -n sală.«Unu, doi, hei, doctor Hangan Sînziana», stri-

gase iar doctorul Staicu. «Prezent»,răspunsese Sînziana, atît decufundată-n gînduri că se crezuse laşcoală. «Ce-i cu dumneata ?», o-n-trebase doctorul dînd de două- trei ori prin

; faţa ochilor cu mîna-nmănuşată. « Ţi-e rău? ». «Adineauri m-am uitat înoglindă, acum mă uit ladumneavoastră şi mi se pare că de azidimineaţă au trecut peste noi treizecide ani». «Fetiţa tatii, asta e chirurgia.

Nu te mai uita-n oglindă că te laşi demeserie», îi spusese doctorul şi,scuipînd ţigara care făcuse naveta întrebuzele lui şi mîna asistentei, se-ntorsese-n sală. «De cîte ori îmi taie cinevadin aripi îmi zice „fetiţa tatei", aşa mi-o fimie dat. „Pontifus maximus"; „Eppur si

muove, cum a spus Galileo pe rug", hibridulăsta obţinut din încrucişarea dintreGalileo şi colegul său întru răzvrătireştiinţifică, Giordano Bruno; „între cîineşi lup", ca echivalent al lui entre chien et loap;

„mutual" însemnînd „aşa, pe muteşte,adică pe şest": fraudele asteaculturale pe care le-ntîlneşti în

; cărţi, în reviste, pe care le-auzi laradio, le-auzi

şi le „vezi", cu „emiţător" cu tot, latelevizor,

n-au de ce să te bucure, desigur, dar dinele

nu moare nimeni, pe cînd neglijenţa noastrăM cea mai mică, pontifus maximus al nostru e

un

-,-. mort sau un om nenorocit pe viaţă. Dingreşelile,•-•" noastre se trece pe lumea cealaltă.

Ce apăsaresă ştii că viaţa altuia atîrnă de tine, de tine

profesional şi uman ! Te-ai certat seara cu nevasta,

45 UNU



J^.?5

^fclll^^,.

IJi&jjijiS^ •3K^SS&tf<-

ILEANA VULPESCUcu un vecin, cu un copil, dormi prost sau delocnoaptea şi-a doua zi-ţi tremurămina, şi mai râu decît atît — îţitremură atenţia, uiţi un amănunt care nuatîrnă nici cît un fir de păr şi care

schimba viaţa-n moarte, sănătatearecuperabilă în boală pe viaţă. Viaţaaltuia în mîna ta. De aceea, uniidoctori se autozeifică, se urcă pe-unsoclu socotind că li se cuvine orice,absolut orice, şi de-aici pacientuldevine obiect, obiectul asupra căruia-şiexercită harul. Li se pare normal capacientul să atîrne trup, şi prinurmare şi suflet, de hachiţele şi deindiferenţa zeului. Zeii însă nu serecrutează, mai bine zis nu se auto-

recrutează, dintre cei mai buni muritori,ci din oamenii care se autosuspecteazăfie de slăbiciuni profesionale — şi, maiales — de slăbiciuni umane. Zeificarea este-simptomul unui complex de inferioritate înadîncul fiinţei zeului; de superioritate— pumnul de ţărînâ aruncat în ochiispectatorului» Cei mai buni dintre medici sîntcei mai fireşti, sînt cei pentru carepacientul este un egal, un egal bolnav; pentruacest egafc îngrijorat uneori, nefericit alteori,disperat, doctorul adevărat găseşte o

vorbă, un gest, o privire de solidaritateumană cu un suflet şi cu un trup înderivă. „Niciodată n-o să ştiţi, doamnădoctor, ce loc ocupă un medic în viaţapacientului, mai ales în cea afectivă, şi-n viaţa familiei acestuia", mi-a spus odată un bolnav care, pe ocolite, voiasă-mi spună... ca-i plac. Dacă i-aşspune cuiva aceste gînduri, s-arputea să i se pară nişte truisme, darce să fac eu dacă viaţa se compunedin adevăruri elementare, cărora, ca

spor de complicaţie, îi se-adaugăsituaţii,UNU 46



ARTA CONVERSAŢIEIstări ambigui, care de fapt sînt variaţiipe teme elementare ? ». « G. Călinescu(şi nenea Daniel pronunţase gî) zice că,

în arta să nu fii Shakes-peare nu egrav, grav e să nici nu vrei să fii» şi,

uitîndu-se la Sînziana, adăugase: «Noi,chirurgii, trebuie să fim Shakespeare,nu-i aşa ? ».

— IZiziana, mi-e foame, zise Şerban Şerban— (« dacăare să-1 cheme „Şerban Şerban" scapăde complicaţii,nu ca mine care sînt cînd „domnul doctor Tudor",

cînd „domnul doctor Şerban", eu şi cudoctorul Kolontecăruia 90 la sută din lume-i spune„doctorul Zsolt" »)— şi părăsind berjera şi pe prietena şicolega lui degrădiniţă, Ana, Şerban Şerban se apropiede « Ziziana »şi-o apucă de picioare cu-amîndouămîinile. — « Ziziana » are treabă, aşa că faceţi bineşi mergeţ1

cu mine la bucătărie să vă alăptez. Un-doi, un-doi,hai, « infantilor », zise Măria şi-i luă pecei doi copiide mină.

1 —Sînziana, «Coboară toamna-ncet dinslavă... Lumina soarele şi-o fringe », spuse

Tudor Şerban cu vocea egală a celui carecomunică lucrurile cele mai banale. Nu vrei săfacem, şi se-nclină şi spre Alexandru Bujor, nuvrei să facem cu toţii o plimbare ? La Şosea,

în Cişmigiu ? — Am o cadă de « hăinuţe de pat », cumzice Ana,de terocel de opşpe, de băgat în maşină,aşa ca...Dar ia tineretul şi duceţi-vă."" Telefonul ţîrîi din nou.* — Da, sigur. . . unde eşti ? Perfect. Urcă." Peste cîteva minute, în timp ce tineretulse. pregăteade plimbare, în sufragerie, apăru



profesorul Daniel47 , UNU



ILEANA VULPESCUŞerban. Salută pe toata lumea, îi întinseMăriei unpacheţel, dădu mina cu Alexandru.

— A, domnul profesor Şerban, zise Tudor care

apărea din culoar cu Ana şi cu Şerbande mînă. Aifost azi la Clinică, tată ? continuă Tudor.Nu ? Atuncinu ştii c-a murit Voicu Marin. —Dumnezeu sâ-1 ier te, că are de ce ! ziseprofesorul Daniel Şerban; şi fără tranziţie i seadresă Sîn-zienei: — Sînziana, ce zici, n-ai găsi tuun loc undesă pui «la Normandie » ? Fiindcă noi n-avem unde săţinem o mobilă cît casa, Tudor n-areunde, Mihain-are, de Matei şi de Mărie-Jeanne — ce sămai vorbesc ! Uite, şi scoase din buzunar unpetec de hîrtie,uite-aici dimensiunile. Mi-ar părea rău sănu-1 mai vădniciodată. La tine, e-n familie. — Am să-1 pun aici, zise Sînziana şiindică loculpe care-avea să-1 ocupe imensul bufetnormand făcutca pentru eternitate. — Iar pe ăsta, şi Tudor arătă cu mînabufetul lungdin lemn natur pe care avea să-1

înlocuiască «la Normandie », unde-1 «madamadamizezi». —Pe culoar, zise Sînziana.«Iar vorbesc cifrat. Dracu-i înţelege

acum», îşi spuse Alexandru, furnicat de

ciudă şi de curiozitate. Explicaţia urmă îndată. I-o dădu Tudor. — Prin '50 mereu auzeai: «Ştii, 1-a

evacuat pe X,ştii, 1-a evacuat pe Y », pînă cînd leevacuase şi pe ele,pe Sînziana şi pe Smaranda Hangan. Din ce

în ce maitulburată de cuvîntul «a evacua», al căruiconţinut îl

înţelegea în sfîrşit pe cînd se aflau deja-n



mansardadin strada Cercului, Sînziana o-ntrebase-ntr-o zi pemaică-sa de unde venea verbul ăsta « aevacua ». înainteca maică-sa să apuce să-i explice ce estevacuum-ul

UNU , 48



ARTA CONVERSAŢIEIde la care se trăgea verbul atît de en vogue învremea aceea, Sînziana, cunoscătoare amitologiei greco-romane şi, la fel de bine, acelei iudeo-creştine, îi făcuse maică-sii unsemn cu mîna să tacă: « Mamă, ştiu de

unde vine: de la Eva, madam Âdam, că şipe ea a dat-o lehova afară din rai ».Acum, înţelegi mata ce-nseamnă să «madamadamizezi », i se-adresă Tudor luiAlexandru Bujor şi, ducînd două degete lachipiul imaginar, zise «salut» şi ieşi urmatde Măria, de Şerban, de Ana şi deprofesorul Daniel Şerban, care-ncheiacortegiul.

« Azi, e „Ziua cadourilor". Parfum „Hermes

Caleche", „Chinese jewels" şi-acum şi-un bufet normand. Moartea lui Voicu Marin,care, ce-i drept, nu m-a tulburat deloc, dar m-aindispus prin atmosfera creată-n jurulei, aluzia doctorului, „profesor doctor"Staicu, mai mult decît transparentă: „Sărutmîna. S-ar putea să operăm în curînd împreună", îi spusese el începînd„reorganizarea" secţiei înainte carăposatul să se răcească bine. Iarconversaţia cu doctorul Kolontecredeam că le pune capac la toate...

şi telefonul lui Pavel, iar mîine la 11... Trec uneori ani şi nu se-ntîmplă-n ei cîtse-ntîmplă-n trei ore. De ce să-mispună Zsolţ — uite că-i spun Zsolt — totce mi-a spus ? „L-am citit amîndoi pe LaRochefoucauld...". Are drep-ţaţe: între noie o tensiune. Cînd sînt cu el pe-unloc, abia aştept să plec de-acolo sausă plece el. Cu dumneavoastră,domnule doctor Murgu, aş sta o viaţăpe-un loc, prezenţa dumneavoastră numă tulbură, deşi vă iubesc. Aş sta la

picioarele dumneavoastră, v-aşmîngîia

UNU



ILEANA VULPESCUhainele, v-aş şterge pantofi i depraf, aş fi un credincios în perpetuăadoraţie faţă de zeul lui. Ce-a fost, ceeste, n -are n ic i o importanţa cînd mă

gîndesc la dumneavoastră, sublimdoctor de bebeluşi. Cu Kolonte numi se poate-nţîmpla, deşi-ipreţuiesc;, deşi e un om demn deadmiraţ ie, nu mi se poate

întîmpla decît ceva... nu ştiu cumsa-i spun..., ceva sălbatic, ca ovijelie-ntr-o pusta . Să mă fereascăDumnezeu ! ».

« Să-i spun direct, cum i-am spus şicînd am plecat. Ce să mă tot sucesc şisă mă-nvîrtesc. Lucrurile trebuie spusedeschis. Are pe cineva, pe Tudor ăsta,cu toate că nu s-ar părea, sau pe altul,ce era să facă: să m-aşţepte pe minepîn' la-nvierea morţilor şi la viaţaveacului ce va să vie ? „Aştept înviereamorţilor şi viaţa veacului ce va să vie".„Nu cunosc o expresie mai laică aoptimismului decît acest cuvînt evanghelic",spunea soacră-mea, doamna Smaranda

Hangan. Pentru ea, toate religiile eraunişte coduri laice. Făcute de oamenipentru oameni, de dragul de-a stabilinorme ale-mpăcării cu aproapele,

împâcarea-aceasta lâsîndu-ţi timp să-ţipotoleşti şi dorul de absolutreprezentant de ideea divinităţii. Nureligii, ci etici. Mi-e atît de dor de eauneori, de doamna Smaranda Hangan,mi-e dor şi-mi lipseşte. Cîte-aş aveaacuma să-i spun ! ».

UNU 50



ARTA CONVERSAŢIEI: — Sînziana !

Sînziana tresări. ' —Vrei să bem o cafea ?

(« In fine, foloseşte 4xn plural in caremă asociază şi pe mine».)

— Aş bea. — Mă duc s-o fac.Alexandru o urmă-nbucătărie.—Sînziana, crezi că Smaranda s-ar

bucura, mă rog,nu ăsta e cuvîntul, ar fi de acord să ne-mpăcăm ? îşiluă, în sfîrşit, Alexandru inima-n dinţi.

Sînziana se uita la el, a doua oară-nziua aceea, cu aerul omului căruia nu-ivine să-şi creadă ochilor şi urechilor.'

— N-am vorbit niciodată cu ea despreasemeneaposibilitate. La-ntrebarea asta nu-ţi potrăspunde.

Sînziana se-apucă să spele farfuria şitacîmul din chiuvetă. Era limpede că n-avea de gînd să-1 ajute cu nimic laconversaţia-sondaj în vederea tratativelor de-mpăcare.

—Atunci ce-ai zice tu dacă m-aş întoarceacasă ? — Acasă ? care «acasă» ? —La tine. — Eu nu sînt o noţiune locativă. La minenu temai poţi întoarce şi nici în «acasă» asta,dacă e vorbasă stabilim spaţial nişte lucruri. — La divorţ puteam obţine şi eu ocameră-n apartamentul ăsta. — Puteai, bine-nţeles, aşa cum şi euputeam sărevendic jumătate din banii tăi de la

C.E.C. Ştiu,erau bani cîştigaţi de tine, pe cărţiletale, şi nici pringînd nu mi-a trecut să-ţi cer un leu, dardacă ne ţineamde litera legii, ea e cu juma'-juma'.Dacă ai nevoie decasă, putem schimba oricîndapartamentul ăsta pe două51 UNU



ILEANA VULPESCUlocuinţe, ca să-mpăcăm şi capra şi varza. Eunu 1-am schimbat, c-am zis s-aştept pînă s-omărita Măria, s-avem atunci ce schimba.Altfel mă spetesc muncind la 120 de metride casa, fără să mai vorbesc de banii care

mă costă.Alexandru se uită la mîinile ei îngrijite,

cu unghii şi cu pieliţe tăiate, frumoase încă, dar îngroşate de muncă. Mîini carespălau, găteau, frecau parchetul, pe care leaspreau detergenţii, îi venea să le mîngîieşi să le sărute. Un val de duioşie-1cuprinse pentru fosta lui nevastă.

— Sînziana, eu la tine vreau să mă-ntorc, nu într-un « spaţiu locativ», îi spuse Alexandru,şi o ţinti cu privirea drept în ochi, întorcînd-o cu faţa spre el.

Sînziana, cu-o farfurie-ntr-o mînă şi cuburetele de spălat în cealaltă, se uită-n ochiialbaştri cu pleoape cătînd în jos ca aimăştii Tragediei, se uită de fapt prin aceştiochi, parcă s-ar fi uitat la o lamă pusă lamicroscop, cu o privire în care se-amestecaabsenţa şi curiozitatea. «Nu puteai să-ţigăseşti altă zi pentru propunerea asta ?»,se gîndi Sînziana apucată de-un fel denăuceală.

Toată viaţa, Smaranda Hangan nuobosise să-i predice fiică-sii nişte principiipe care i le ;> materializa prin purtarea ei,adică lai pr&ckant d'exemple, cum zic franţujii.

Dacă nu şi-ar fi adus aminte ovorbă a mai-că-sii («fata maniei, nulua niciodată oamenii peste picior »),Sînziana, care, desprinzîndu-şi privireadin ochii lui Alexandru, se uita acum lafarfurie şi la bufetele de vase,venindu-i să rîdă, i-ar fi spusfostului ei bărbat una de să

UNU 52



ARTA CONVERSAŢIEInu se mai scoale. «Apele teatrale sînt înscădere ? » sau « S-a stricatşandramaua pasiunii şi domnul vreasă se-ntoarcă la fosta nevastă precumcîinele la borîtura lui ? », dar, în mintea

Sînzienei, Smaranda Hangan eraprezentă, după doi ani de la moarte, poatemai mult decît pe vremea cînd trăia.Absenţa fizică a cuiva important înviaţa noastră ne face să-1abstractizăm în două feluri: să-1estompăm pînă la nimicire — cazulobişnuit — sau să-1 păstrăm, amplifi-

• cîndu-1 unidimensional. Astfel, Smaranda Han-gan ajunsese în inima fiică-sii o voce.Această

. voce rostea cuvinte pe care le rostise şi, la

fel de( bine, rostea cuvinte pe care nu le rostise, dar

pe care le-ar fi putut rosti: « Nu e nimeni pelume de care să nu-ţi poată fi milă.

Fiecare-şiştie sufletul lui. Şi nu e fericire-n nici unul ».

— Dac-aş avea cincizeci de ani, cred că m-aş împăca,vreau să zic, aş accepta să locuiesc iar cutine, Alexandre.Si-atunci numai de dragul Măriei. Dac-aş

putea şi-acumaş face-o de d ragul ei. Dar... — E cineva de care nu poţi, adică de carenu vreisă te desparţi ? o-ntrebă Alexandru cuglas confidenţial şi scăzut, ştiind ce mult îi apropiemărturisirile pe oameni.

— De cîte ori auzea de-o femeie careşi-a lăsatbărbatul pentru altul, Mama-ntreba: «S-a dus dupăăla sau a fugit de ăsta ? ». Problemapentru mine n-arfi să mă despart de cineva. De cînd m-am despărţitde tine, consider bărbaţii posibili în viaţamea ca pe-oexcursie, ca pe-o vacanţă. O excursie, ovacanţă potfi frumoase, de neuitat (« ca tine, Pavele »), dar



nu

53 UNU



ILEANA VULPESCUsînt un stîlp pe care să-ţi sprijini existenţa.Nu e vorba că nu m-aş putea despărţi decineva, e vorba ca nu mai vreau să trăiesccu tine. Nici chiar ca doi colocatari civilizaţi,şi tot nu mai vreau. Nu cunosc nici un bărbat

despre care să pot spune: «uite, pe ăstaaş vrea să-1 iau acasă, ăsta e bărbatul vieţiimele». Probabil că există şi-asemeneabărbaţi, în lumea asta, unde sînt posibile«n» combinaţii... Cunosc un bărbat cucare m-aş duce la Poli pe jos, pentru care-aşface orice din admiraţie («da, domnuledoctor, e-adevărat»), dar mă gîn-desc dac-aş vrea să fie bărbatul meu... Alexandre,între noi socotelile sînt definitiv încheiate.

— Mai înainte, pomeneai de Măria. Nucrezi că

pentru ea ar fi mai bine să trăim din nou împreună ?Măcar aşa s-o luăm.

«Oare toate dialogurile sînt dialoguri de surzi ?Fiecare o ţine pe-a lui ? !», se gîndiSînziana, trase aer în piept, ca şi cînd ar fioftat şi-şi continuă expunerea, pe partea ei,făcînd însă un enchaine cu spusele interlocutorului.

— Tare mi-e teamă că-n privinţa Măriei —ce s-astricat faţă de tine, faţă de noi, luaţi caun cuplu —

ce s-a stricat nu se mai drege. — Nu s-au mai văzut cazuri de soţidespărţiţi şirecăsătoriţi ? Ce-ar putea să i se parăaşa de şocant ? — Şocant nu, dar nu ne-ar mai lua-nserios. «Părinţii ăştia-ai mei, care se joacă aci de-adivorţul, acide-a-nsuratul»; sînt sigură că aşa ne-ar judeca. — Bine, dar nişte oameni pot sincer să

regrete niştelucruri, pot să ierte sincer nişte lucruri, şise pot sincer împăca. La vîrsta ei, crezi că nu-nţelege aşa ceva ? — Ea poate da, eu însă nu. Şi nu evorba că eunu cred că asemenea lucruri nu se pot

întîmpla şi cănu se şi-ntîmplă, dar nu mie. Ca să-ţispun c-aş putea



UNU 54



ARTA CONVERSAŢIEIlua viaţa de la-nceput cu tine ca şi cînd ne-am cunoaşte azi, şi-aş avea iluziile intactedespre tine, te-aş păcăli.

— In general, în viaţă puţine lucruri sepot luade la zero, fiindcă noi pe noi nu ne mai putemluade la zero. Luăm lucrurile şi pe noi aşacum sînt şiaşa cum sîntem. Iţi repugn fizic chiar aşade mult ?

«Ce pleonasm logic ! Ca şi cîndrepulsia ar avea un fel de scarăRichter».

«Nu-mi repugni, dar ori de m-aşculca cu tine ori cu miliţianul din colţ— tot atît... ».

— Nu-ţi comunic nici o noutatespunîndu-ţi căşi fizic lucrurile au originea tot aici, ziseSînziana, şi-şiduse mîna la frunte. Aici se productoate apropierileşi toate depărtările dintre oameni, înprivinţa ta, aicis-a produs un stop.

— Te-am întrebat ceva precis: îţi repugnf izic chiar aşa de mult ? insistă Alexandru, însperanţa de-a aflade la ea lucruri cu implicaţii şi-nteritoriul Danei. — Nu-mi repugni nici mult, nici puţin,răspunseSînziana zîmbind şi ridicînd din umeri,dar nici numă interesezi. — Să ne-nchipuim c-am fi pe-o insulă

pustie. Nucrezi că dezinteresul tău faţă de mine arputea fi depăşit ? — în vacanţa de iarnă din ultima clasăde liceu,am mers cu şcoala-nţr-o excursie-nBucegi. Deşi cabanierul fusese anunţat din vreme desosirea noastră,nu-ncălzise decît camerele-n care aveadeja nişte excursi



onişti. Clasa noastră a fost cazată-nnişte-ncăperi încare s-a făcut focul abia cînd am sosit noi. îţi dai seamace plăcere, după un drum de 15 kilometri,făcut pe-ntu-neric şi cu zăpada pin' la genunchi!Diriginta noastrăs-a-nfuriat şi s-a certat cu cabanierul,spunîndu-i că55 UNU



ILEANA VULPESCUera bătaie 'de joc ce făcuse. Calm,

cabanierul i-a replicat: «închipuiţi-vă căera război !». Am tremurat toată noaptea,dar mi-a fost imposibil sa-mi închipui că erăzboi. Sînt o fiinţă fără imaginaţie!

— Poate că nici eu n-oi avea mai multă,parabolele

însă le-nţeleg ! Şi dac-am sta fiecare-ncamera lui,ca doi colocatari civilizaţi care, din cînd încînd, joacătabinet împreună, ce-ai zice ? —Tot «nu» aş zice. De ce să stau «în

comun»dacă pot sta separat ? De ce să nelegăm la cap fărăsă ne doară ? — Pe tine nu te doare. Pe mine mă doare,nu vezi ? !

îi spuse el cu un zîmbet pişicher în ochiicu pleoapeletrăgînd în jos ca ai măştii Tragediei sauca ai asiaticilor, dar aşezaţi de-a-ndoaselea. — Cînd visez urît, visez ori că mă evacuează

cineva-nmansarda din Cercului, ori că-miforţează uşa vrîndsă-mi ocupe apartamentul, ori că fac dezor mărţişoareşi desenez felicitări ca-n copilărie, ori cămănînc pîineneagr ă şi rece cu marmeladă «la cutie, cu5 lei kilul»şi că beau ceai de tei, ori c-aud ţăcănitde maşină,maşina la care bătea Mama.

— Apropo, ce se-aude ? şi Alexandruarată spretavan de unde venea zgomot ca de cuiebătute-n pereţi. —Noii locatari. La ora asta-ncep amenajările. —Cine sînt ? — Cine să fie ? !... Nu ştiu. N-au dat decîtcinci sutede mii pe apartament. Leafa mea pedouăzeci de ani !Oameni economi ! L-a vrut şi Bogdan



Marin — fiul celmare al răposatului profesor Voicu Marin,Bogdan, însurat cu fata celui mai mare doctor dinPloieşti, cum ziceael cînd a luat-o, fireşte « cel mai mare

doctor» fiind ălcu ăi mai mulţi bani, pediatră fata — avrut şi el să-1cumpere, dar i-o fi displăcutvecinătatea cu mine...

UNU 56



ARTA CONVERSAŢIEIn-o fi avut atîtea parale... Mă rog, treaba lor, pemine primejdia de-a-mi cumpăra casă de-o

juma' de milion nu mă paşte. — Nu-ţi pierzi totuşi prea multă vremecu treburi

extraprofesionale ? — Ba-mi pierd. Circa patruzeci la sută dinviaţă mi-opetrec şi eu ca majoritatea femeilor depe mapamond:la nivelul a patru clase primare, ca săpoţi citi numelestrăzilor nu de alta, că altfel nici de astan-ar fi nevoie,dar ce-aş putea să fac ? Să-mi iau ofemeie care să măcoste o mie de lei pe lună, pe puţin, cînd

eu, în cel maifericit caz, cîştig trei mii ? — Şi cu banii Măriei ? — Am un caiet în care notez tot ce-i daitu Măriei.Una peste alta n-au fost niciodată maimult de-o miecinci sute de lei pe lună, din care măstrăduiesc să-ipun de fiecare dată deoparte două—trei sute şi peurmă-ncepe altă strădanie: să nu m-

ating de ei. — Presupun că şi tatăl celei mici îţi dăceva...

— Tu Vas voulu, Georges Dandin l Dar nu e treaba

mea !

K. — Asta ziceam şi eu ! — Sînziana, eu zic să te mai gîndeşti lace ţi-amspus. Dacă vrei, pot să-ţi explic de ce-am ajuns laconcluzia c-ar fi bine să ne-mpăcăm, şi pe

ce căi, ziseAlexandru, dornic să schimbe tonuldezagreabil al ultimelor replici şi cu speranţa că avea să-iincite Sînzieneicuriozitatea.

— Nici cînd m-ai lăsat nu te-am întrebatde ce mălaşi, nici acum cînd vrei să mă iei înapoinu te-ntrebde ce; aşa sînt eu — fire discretă, zise



Sînziana jumătate-nglumă, jumătate-n serios, ca să-i taielui Alexandruelanul «confidenţial», în care voias-o im plice.

57 . VNU



ILEANA VULPESCU

«Mi-ajung confidenţele Ninei despre jumate din Bucureşti, aşa că a seslăbi... Doar n-o să-mi spui că vrei s-o

laşi .fiindcă se ţine cu unu-n văzullumii ! Eşti prea orgolios. Foarte bineface ! Bravo ei ! începi însă, începi săai dubii asupra fizicului tău privit desexul advers. E distrugător să te-ndoieşti de tine fizic. E distrugător să ştiică te-nşeală nevasta şi nu pentru căsingur ţi-ai dinamitat soclul , cipentru că — aşa ţi-nchipui tu — agăsit un mascul mai grozav decît tineşi nu poate rezista atracţiei fizice aacestui nou super-bărbat. Nici unul

dintre voi nu acceptă că „masculul"nou e numai un biet brînci care dă josşandramaua veche şi şubrezi tă.Cînd ţi-oi fi luat tonul ăla deanchetator, cred că s-a căit amarnic„marea vedetă" că s-a legat la capcu tine. De, băieţaş, toate se plătescpe lumea asta... ».

— Uneori abandonezi o haină, carepoate fi decalitate, pentru că nu-ţi mai vine bine,

alteori fiindcăţi s-a urît de ea şi-ai vrea una nouă,care poate nu ede-aceeaşi calitate însă e nouă, ziseSînziana pe-un tonde constatare, uitîndu-se pe fereastră lasoarele enormcare-nvăpăia un cer violet «la fel ca-ntabloul lui neaMatei, de la mine din cameră ». — Eu cred că tu trebuie să fii vreonepoată de-alui Aisopos ! — Mama spunea că dinainte chiar deperioada clasicădiftongii se monoftongaseră-n greacă.Aşa că sînt ne poata lui Esop, puse la punct Sînziana felul cum se pronunţa numele străvechiului fabulist alantichităţii eline.UNU 58



ARTA CONVERSA ŢIEI(« Iar am nimerit-o ca cu — frumoasăcacofonie — ca cu „pontifus", fir-ar el aldracu* de „pontifex", »), Telefonul pusecapăt discuţiei filologice dintre cei doi foştiparteneri de viaţă<

—La telefon, zise Sînziana cu un glas atît de stins încît trebui să repete răspunsul... Cum aşfi putut ?...La ce oră trebuie să pleci ? Vino cînd vrei.Sigur că da.La 5 minute de-aici trec 33, 86, 94.... ai la alegere.Nu, stăteam de vorbă cu cineva. E osingură intrare.Butonul de lumină e-n stingă uşii.Etajul I, • celdin faţa scării. Scrie pe uşă. Perfect. Larevedere.

Pe chipul Sînzienei apăru o expresie denelinişte. — Acum, m-apuc să spăl rufele, adică

le bag înmaşină, zise ea pe-un ton care, deşifoarte politicos,arăta că vizita s-a terminat. Alexandruera sigur căultimul telefon era cauza acesteidespărţiri bruşte.« Păcat, azi era-n toane bune. . . am maifi putut sta

de vorbă », îşi spuse el şi se-ndreptă sprevestibul, îşiluă trendul, îi sărută mîna Sînzienei şi-omîngîie pebărbie. Simpla intenţie de-a se reînsura cuea parcă-idădea nişte drepturi. Sînziana, fără săprotesteze — că deasta-i ardea ei acum — îi spuse « la revedere »şi, din grabacu care-i deschise, uşa-i scăpă din mînă,trîntindu-se.

«„Pe musafir du-1 pînă-n drum ca să fii'-.'.. sigur că nu se mai întoarce", parc -aşa

zicea neaKrikor Krikorian. O-nţelepciune de-a lor

arme-nească. Tare frumos mirosea la el în

dugheanăa cafea ! Sînziana se poartă foarte

româneşte



cu mine, aproape să-mi dea cu uşa-n cap. Defapt, mă conduce numai cînd n-are cine-

nchide" după mine, altfel. . . La urma-urmei,

ce pretenţiiaş putea să am ? ! Se poartă şi s-a

purtat tot-59 UNU



ARTA CONVERSAŢIEIfie ginere i-1 caracterizase o datăSînzienei ca scriitor: «Un amestec detalent, mare şi adevărat, cu un prostgust „desăvîrşit". Un personajincredibil»; iar cînd Sînziana-i spusese

că voia să se mărite cu el, Smaranda-ncercase s-o oprească, de astă datăfăcîndu-i portretul dincolo de literatură: «E de-o ambiţie nemăsurată. Ambiţiasocială a celui care nu suportă să-i fieciaeva superior, nici măcar egal. Oambiţie care seamănă grozav cuarivismul. Are-n el o sete de putere, pecare niciodată cu nimic n-o s-o poto-lească. E-un personaj ros pe dinuntrude nişte lucruri obscure, pe care nicilui nu-ndrăzneşte să şi le

mărturisească şi poartă-n el nişte ger-meni care se propagă. Să nu zici cănu ţi-am spus». «Mamă, î l cunoştiatît de puţin, de ce eşti atît de sigurăcă e-aşa cum mi-1 descrii mie ? Dacă 1-ai văzut de douăzeci de ori... ». « L-amvăzut puţin, dar i-am citit cărţile,cum n-o să i le citească nimeniniciodată. Eu i le-am bătut la maşină,şi-n timp ce i le băteam, cîntăream

'* fiecare cuvînt, aşa că-1 cunosc foartebine. Eu nu mă opun, Doamne

fereşte, să-1 iei, dar îţi• atrag atenţia pe cine iei. Nu de-un

copil ca tine ar avea el nevoie. Ar avea nevoie decineva autoritar, de cineva care să-iimpună şi care să-i

" satisfacă şi vanitatea, iar vanitateaasta nu se * ••*• poate mulţumi cu-ofetiţă de nouăşpe ani, oricît de frumoasăar fi ea, de deşteaptă, de cuminte, demodestă şi de studentă la medicină. Aravea nevoie de-o femeie voaiantă,cunoscută, vestită, îi plac stridenţele, nu

calmul». «Bine, mamă, dar nevastă-şi iapentru el , pentru sufletul

"'<• lui, nu pentru ca să le ia ochiialtora». «Să6P UNU



ILEANA VULPESCUdea Dumnezeu aşa să fie !», îi urasedoamna Hangan. «Şi n-a fost aşa», îşizicea acum Sîn-ziana, în timp cepunea « hăinuţele de pat» în maşină.«Pe nimeni nu invidiez. N-aş vrea să

fiu în locul nimănui, iar în locul luiAlexandru mai puţin ca-ntr-al oricui.Să fii ros tot timpul de suspiciuni, deinvidii, de ambiţii nu e nici o bucurie,oricît ai fi de cunoscut, de recunoscut, deomologat. Eu, care n-am avut altăambiţie-n viaţa asta decît să-nvăţ casă ştiu, şi tot spun că nu e uşor. Viaţanu-i o sinecură. N-am vrut să iauscaunul nimănui, nu m-am temutpentru scaunul meu modest, la carenu credeam că cineva poate rîvni, şi

cîte copite-am primit... şi cît de-nvăţată cu greul am fost de cînd măştiu... Uneori, îmi vine să cred căSartre, pe care nu-1 ador, aredreptate cînd spune că „povesteaunei vieţi, oricare-ar fi această viaţă,e povestea unui eşec"; .aşa sau camaşa, în orice caz, asta este esenţa.Dacă i-ai spune cuiva că oadolescentă e-ndrăgostită de-unbărbat de-o seamă cu taica-său, căbărbatul ăsta, un om în toată puterea

cuvîntului, nu-şi pune mintea cu ea şică prin fiecare gest încearcă să-itempereze ardoarea, că adolescentei îi trece, se mărită din dragoste cu unbăiat potrivit cu ea, că mai cunoaşteapoi şi alţi bărbaţi, spre care se-ndreaptă, hai să nu zicem neapăratdin dragoste, dar cu trup şi suflet, şitotuşi, după douăzeci de ani, fostanoastră adolescentă simte neîmplinireadragostei aceleia ca pe-o mutilare a dragosteiîn general, ca pe-un eşec irecuperabil,

dac-ai povesti asta cuiva ce-ar zice ? Arzice că bine-a fost c-a fost aşa. Ofata de cinşpe-şaişpe ani şi-un

UNU 62



ARTA CONVERSAŢIEIbărbat de patruşcinci de ani,

Doamne Dumnezeule ! Ce, seprădase lumea de bărbaţi? Cadovadă că fata-şi găsise un bărbat potrivit, se măritase, se lăsase, dar

asta era altă parte a poveştii...Oamenii sînt interşanjâbili, priviţi cautilităţi. Cu condiţia să nu-i iubeşti.Aş fi vrut să mă săruţi, nene Dai, sămă iubeşti o dată, una singură: cutrupul şi cu sufletul tău frumos, ş i peurmă puteam să şi mor. După niciunul dintre ceilalţi n-am simţit că m-am împlinit într-atît încît să pot muri.Dragostea cu nici unul nu e-atît deproaspătă-n minte, ca dragosteanoastră neîmplinită. Fiindc-a fost

neîmplinită? Ce folos ca celelalte... ? Amfi ştiut numai tu şi cu mine. Şi-aşaştiam. Nu erai orb. Lecţia ta, pe care-aş intitula-o „Tăiat nece sar de aripi", nicipe patul morţii n-am s-o uit. M-amaruncat la pieptul tău suspinînd şi te-am cuprins în braţe. Nu mai ştiam nicice se-ntîmplă cu mine, dară cu tine ? ! într-un tîrziu, am simţit o mînă caremă mîngîia pe cap şi-am auzit o vocealbită de emoţie, care se străduia săvorbească liniştit. „Fetiţa tatei, fetiţa

tatei, toate ' trec, toate trec". Aveam oviaţă-nainte care să-mi dovedeascătrecerea, atenuarea, semi-uitarea astacontinuă. Te-ai desprins încet demine, m-ai lăsat cu braţeledesfăcute-n aer după forma ta şi te-aidus. Am stat acolo cu ochii-nchişi pîn-avenit cineva de-afară. Ai făcut cetrebuia să faci, nene Dai. întrebarea e: cuii-a folosit? Aş fi făcut, aş face la fel catine, dar tot m-aş întreba: cui foloseşte? A doua zi după cezariană, cînd am

născut-o pe Măria, a venit doctorulVladimirescu să mă vadă. Era oramesei şi cele

UNU



^

"•p "

~Şăr ţaf\.

ILEANA VULPESCUtrei colege de rezervă se duseseră-nsufragerie. Doctorul m-a-ntrebat cummă simt, cum e temperatura, amdiscutat despre facultate, mi-a povestitcîte ceva de pe vremea studenţiei lui,

totul pe un ton sobru, pe tonul luiobişnuit. S-a uitat la ceas, s-a ridicat şi,de sus, m-a privit drept în ochi. Amsimţit că ceva se topeşte-n mine şi-naceeaşi clipă ceva s-a schimbat înprivirea lui. în pupilele lui vedeam... cevedeam ? Ceva ce n-are nume, n-aredurată, nu se repetă. Am închis ochii-ncercînd să păstrez în ei ce văzusem.Cînd i-am deschis, doctorul stătea-ntr-un genunchi lîngă patul meu şi măprivea. S-a ridicat şi din toata-nălţimea

s-a frînt în două spre mine. Cînd maierau două palme-ntre mine şi el i-am pus o-ntrebare din ochi. „E-atîta rutină pelume şi-atît de puţin adevăr...", a şoptitel cu ochii-n-chişi, mi-a sărutat pernaşi-a plecat. Cu-o zi înaintea ieşirii meledin spital, Alexandru plecase cu-odelegaţie-n Polonia, da, în Polonia.Măria, toată numai panglici şi dantele,era instalată-n portbebeul-valiză. Amrugat-o pe Mama, care venise să ne iacu un taxi, am rugat-o să stea o clipă

cu fetiţa, ca eu să-mi iau rămas-bun dela doctorul Vladimirescu. Am intrat încabinetul lui exact în momentul cînddinuntru ieşea cineva, aşa că n-a fostnevoie să bat la uşă. Se uita la nişteradiografii, cu spatele spre mine. Purtapantaloni gri-nchis, reiaţi, şi-o cămaşălila. M-am uitat în voie la corpul luisuplu, la părul care-n-cepea să-ncărunţească, i-am urmărit mişcările.Uitasem pentru ce mă aflam acolo. Măaflam acolo ca să mi-1 întipăresc în

minte. Mi-a simţit prezenţa şi s-a-ntorscătre mine privindu-mă.

UNU 64



ARTA CONVERSAŢIEIStăteam nemişcată lingă uşă. Nu găseam

nici un cuvînt. Nici nu-1 căutam. Cîtă vremeo fi trecut aşa nu ştiu. Doctorul s-a depărtatde negatoscop şi-a venit pînă-n mij loculcamerei, i i — Ştiu că pleci acasă. Ţi-am

semnat externarea . A i un docto r bunpentru fetiţă ?

—N-am. — Pe dumneata cine te-a văzutcînd eraicopil ?

— Nimeni. Adică, un chirurg, coleg cutata. — Tatăl dumitale e

chirurg ?- — A muri t pe front în '42. — Şi tata a murit pe front în '42.

Era-nvă-ţător la ţară. A scris ceva pe-uncarnet de reţete,apoi a r idicat ochi i spre mine.

— Mama dumitale s-a recăsătorit ?m-a-n-trebat el, întinzîndu-mi hîrtia pe care,scriseordonat şi citeţ, se aflau numele,adresa şi telefonul dumneavoastră, domnuledoctor Murgu.

- ' ; — Nu s-a recăsătorit.M-a privit ca un orfan care se uită laalt orfan.

— Dacă ai nevoie de ceva, Sînz iana,indiferent ce-ar fi şi cînd ar fi, caută-mă.

Nu-mi spusese pîna atunci niciodatăpe nume. Cele opt luni cît mă văzuse,

îmi zicea „domnişoară", „domnişoarădoctor", „stimată doamnă", mi-o mai fizis şi altfel, dar pe nume niciodată. Amtresărit.

— Credeai că nu ştiu cum te cheamă? mi-aghici t e l gîndul . 24 iunie 1940. . . , a rost i t apoidata naşterii mele, spaţiind cuvintele.După o

•*• pauză, a continuat:1 • ' • • " - — Sînziana, peste-o lună, trebuie

să vii lacontrol. Eu cred că am să f iu în concediu; vino

65 UNU



ILEANA VULPESCU

la doamna doctor Cantuniari, mi-aspus el după o clipă de ezitate.

— Vă mulţumesc, domnule doctor,am zis

eu, ne'ndrăznind să mă mişc din loc.

El s -a apropiat de mine ş i m-a-ntrebat cu glas scăzut şi niţel răguşit:

— Dac-ar fi să faci ce-ţi spuneinima ce-aiface-acum ?

Mă uitam la el, iar inima, biata meainimă, se făcuse cit un purice. Nu-miaduc aminte să mă fi simţit nici pîn-atunci, nici de-atunci încolo maitulburată decîţ în clipa aceea. Mă uitamla fruntea lui înaltă şi boltită, la ochiicenuşii, micşoraţi între nişte riduri fine,

la creasta nasului care se subţia sprevîrful niţel acvilin, la gura cu un pic deprognatism, la bărbia cu gropiţă, lafaţa lui tuciurie de parcă toată ziua 1-ar fi bătut vîntul şi nu-mi venea o vorbă,una singură, în minte.

— Vreau să plec, am spus eu însfîrşit, într-oinspiraţie „supremă". — Atunci, pleacă, a zis el şi s-a uitatla minecu indulgenţa cu care te uiţi la un

copil prinscu minciuna. Cu mîna stingă mi-apipăit faţa.Ca un orb. A-nchis ochii şi a lăsatmîna-n jos.

Te rog să vii la doctoriţa Cantuniari. Ne ui tam unul la a l tu l ca la un paradis

pierdut. Am început să plîng, fărăsuspine, fără nici un sunet. Am pornit-o spre uşă. Simţeam o sfîşiere şi-ofericire fără seamăn.

— De ce-o fi viaţa atît de

complicată ? s-a-n-trebat el, de parc-atunci ar fi descoperit asta.

M-a luat pe după umeri şi-a mers alăturide mine. A barat uşa cu spatele şi mi-a dat

dru-

UNU

66



ARTA CONVERSAŢIEImul. Ne despărţea acum o jumătate demetru. „E-atîta rutină pe lume, dar şi-atît adevăr !", mi-a trecut prin minte.Era prima oară cînd mă simţeam totuna cu-o altă fiinţa. Deodată, din mine,

din acea mine pentru care lumea se reducea laomul din faţa mea, pe care-1 sorbeamşi de care eram sorbită, a răsărit unglas de -o frumuseţe şi de-o liniştevecine cu veşnicia, un glas care dăruiatot ce-aveam mai ascuns şi maiadine în mine: „Vă iubesc, domnuledoctor". Eram liberă şi fericită. Luamdin inima mea piatra care mă apăsa şi-o îngropam în inima dumneavoastră,domnule doctor. Mi-a sărutat gura,solul care-i adusese acea bună-

vestire...M-a petrecut pînă la taxi. S-a-

nclinat adînc şi i-a sărutat rnînaMamei. I-a luat coşuleţul, i-a ajutatsă urce, s-a uitat duios la fata mea,i-a pus maniei coşuleţul în braţe şi a-nchis portiera. Mi-a sărutat nuna, s-auitat în ochii mei în speranţa unuiverdict, apoi mi-a spus cu un glas pecare mai mult îl bănuiam:

— Cum ai să vrei tu aşa are să fie.„Domnul doctor Vladimirescu, la direcţie,

domnu* doctor", a răsunat de undeva, de lao' fereastră, o voce care-1 chema la ordinea

rutinei ».

67 « Am pus destul detergent, rufele nu sîntnici prea multe, nici prea puţine,acum, fru-moaso, fă-ţi meseria »,spuse-n gînd Sînziana şi dădu o„tapă" amicală maşinii de spălat.

« „E-atîta rutină pe lume şi-atît depuţin adevăr", dar pentru adevărulăsta puţin şi rar,

UNU



ILEANA VULPESCUpentru acest miracol merită sătrăieşti. De cîte ori mi-a fost greu, de cîte oriîl aveam de-nfrun-tat pe răposatul profesorVoicu Marin şi „curtea" lui, închideamochii peste rutină şi-i deschideam spre

adevăr. N-o să ştiţi niciodată,domnule doctor GheorgheVladimirescu, niciodată, cît preţ arepentru mine adevărul acela unic şinerepetabil de-atunci dintre noi. Zile,săptămîni, luni, n-am trăit: am plutit.Să te ştii iubit şi să iubeşti. Nu maiaveam nici un gînd numai al meu.Gîndurile mele erau ale dumneavoastră,dumneavoastră eraţi singurul meu gînd.Cîtă generozitate nu te-nvaţădragostea ! îl iertam pe Alexandru că

lipsise, el ştie unde, în noaptea cînd amnăscut-o pe Măria, îl iertam, că oricît

îl rugasem să nu fumeze, cît fusesem însărcinată, fumase, îl iertam că nouăluni n-adusese o pîine, un măr, osalată din piaţă, lăsînd totul pe seamaMamei, „sluga fără simbrie" buna-la-toate, şi-a mea. îl iertam de tonul iritatpe care-1 avusese-n ultimele luni, cîndsînt sigură că se-n-curcase cu cineva.Adevărul acela al nostru m-a făcut să-1iert şi peste nouă ani, cînd lăsa o

nevastă şi-un copil şi se ducea după omare iubire, adevărul acela m-a făcutsă-1 iert, dar să-mi şi pun întrebarea „cuia folosit ?". Cui a folosit că m-am lipsitde-acel adevăr ? Cui a folosit c-amlăsat să se usuce atîta dragoste, atîtafoame ? Cui a folosit c-am slăbit în douăluni zece kilograme; „din cauza alăptatului",ziceau toţi, afară de Mama care, ştia-nu ştia, simţea că de dor; afară de eaşi de nenea Dai, care mi-a spus într-o zi:„Ce te roade, ce e cu tine ? Te suge-un

zburător ?", şi m-a privit cu nişte ochi în care citeamUNU 68



ARTA CONVERSAŢIEI înţelegerea paradisurilor pierdute. Măuscam de dor. Douăzeci de minute mădespărţeau de harul tămăduitor. Şi numă duceam spre el fiindcă legea uneicăsătorii e „să nu minţi". „Să nu

minţi" cu ce ? Dragostea pe care-amextirpat-o din mine, pe care-am lăsat-osă moară-n dumneavoastră... Cui afolosit cenuşa acestei incinerări ? „Cuifoloseşte ?", ajung iar la-ntrebarea asta.La J aş face şi azi, la fel şi mîine^domnule doctor Vladimirescu, dar

întrebarea tot mi-aş pune-o. Şi-am sămi-o pun pîn' la Ziua de Apoi».

Sînziana închise ochii istovită. Monoloagele

ei interioare o sleiau mai mult decît douăzile de laborator puse cap la cap şi decîttoată casa dată cu fundu-n sus, lacurăţenia de Paşti, îşi duse mîna la frunteşi ofta.

69 « De ce-o fi atît de complicată viaţa ?

Oare pentru toată lumea ? Ce ştim noidespre „toată lumea", cînd nu ştimnimic nici despre omul cu caretrăim într-o casă, cu care mîncămla o masă, cu care dormim într-unpat ? Fiecare se ştie pe sine. Restul— presupuneri, mai subtile, mai puţinsubtile . Cînd o să renunţăm laaroganţa de-a ne pretinde atotştiutoriasupra semenului nostru ?... Mi -aţilăsat cea mai fru-moaşă amintiredespre dragoste, domnule doctor



Vladimirescu, şiunregret fără

sfîrşit

. Neîm- plinirea dragostei pentru nenea Daităia o mînă unei copile, neîmplinireadragostei cu dum-neavoastră, amputavitalitatea unei femei. M-aţi învăţat cee dorinţa, partea aceea fierbinte, ira-

UNU



ILEANA VULPESCUţională şi-atît de-adevărată â dragostei, li

iubisem pe nenea Dai. Nimic nu putea şterge iubirea

asta. Şi pe el îl dorisem. De ce să mint ?Ca să

fac retrospectiv pe pura cu mine însămi ?Dar

atunci nu ştiam ce doresc. Atunci —bănuiam,

acum — aflasem, îmi ţineam cursuri demorală

de dimineaţa pînă seara: „tentaţii ai să-ntîlneşti

mereu; bărbaţi pe care să-i doreşti, caresă te

neliniştească aşa cum te nelinişteşte,cum te

bîntuie acest domn doctor atît de sobruşi-atît

de pătimaş, ai să găseşti şi azi şi mîine. Trebuie

să-nveţi să te-nfrînezi, să te disciplinezi.Spu-

ne-ţi mereu: sînt femeie măritată, nutrebuie.

Sînt mamă de copil, nu trebuie.Căsătoria şi

copilul sînt permanenţele mele, sîntteritoriul

meu. N-am voie să trec fraudulosfrontiera şi

să ie schimb pe efemer. Barbaţf caresă-mt

strice liniştea, sobri şi pătimaşi, am săgăsesc

şi azi şi mîine"... De şaisprezece ani, n-am

mai găsit. N-am mai găsit focul acelamistuitor.

Am găsit frumuseţea-nălţătoare a adoraţieipentru

dumneavoastră, domnule doctor Murgu,te-am

întîlnit pe tine, Pavele, băiatul meu drag şicurat, coborît din creierul munţilor, te-am

întîlnit pe tine, Emile, singura mea eroare, pe dum

neavoastră, domnule doctor NiniNaiculescu, pe

tine, Mircea, şi vă iubesc pe toţi, şi-misînteţi

dragi, şi mi-e drag să vă răsfoiesc, şi nu



mi-eruşine cu voi şi nici cu mine, v-am întîlnit

pevoi, dar pe el nu l-am mai întîlnit în nici

unuldin voioşi ştiu, simt, că nici n-am să-1 mai

întîl-nesc, în nimeni, niciodată. „Nimeni",

„niciodată"le spunem deseori fiindcă ne-am

dezvăţat săle analizăm conţinutul, fiindcă vorbim la-

ntîm-UNU 70



ARTA CONVERSAŢIEIplare, fiindcă rostim cuvintele fără să leatribuim nici o valoare. „Nimeni",„niciodată" sînt cuvinte definitive, cuun conţinut sacru, inviolabil ca unmormînt. Eu nu spun niciodată cuvinte la-

ntîmplare. Sînt cam patetică. De ce n-aş fi ? Să ne cenzurăm şi-n noi înşine,nici cu noi înşine să nu-ndrăzmm săfim noi? atunci, cînd ? şi faţa decine? faţă de viermii cei neadormiţicare ne află tainele trupurilor ? Dar pe-ale sufletelor ce viermi au să le aflevreodată ? Cuvinte, cuvinte. . . Am unrespect pentru cuvînt ca pentru o fiinţă.Poate pentru că m-a născut şi m-acrescut o mamă adăpată la douăizvoare ale cuvîntului: la cel de la ea din sat, de

la Cer-naîi, şi la cel al culturii clasice, învăţată-n şcoli. „Cu gura face şi-şi faceomul şi cel mai mare bine şi răul celmai mare", aşa zicea Mama. „Umblă,mamă, cu vorbele, cum ai umbla cuun ou moale", mă dojenea ea blîndcînd o mai luam eu razna cu gura.Aşa învăţase ea din pomul veşnicroditor al cunoaşterii. De cînd am început şcoala, în fiecare dimineaţăse uita la mine ca la o icoană şi-mispunea cu un glas rugător şi

pătrunzător, care voia să intre-nfiecare fibră din mine: „ai grijă cevorbeşti, c op il ul m am ei , s în t vorbecare, şti i tu... te roagă mama...".Aflasem şi eu că erau vorbe care teputeau evacua în spaţii mai strimtedecît mansarda noastră din Cercului».

71 : « „Uite, Hangan, ce bine ştie ! Eacum a-n-vSţat şi tu nu ?", m-a dat deexemplu, într-o zi,

UNU



ILEANA VULPESCUprofesoara de franceză, prin '50,cred, cînd Niura, una din gemeneleDulgheru, pe care-o ascultase după mine,se poticnise la „si condi-tionnel".

„Hangan a avut guvernantă", s-agrăbit o colegă să ne-ajute pe-amîndouă. „Guvernantă n-am avut, darmama mea şi-a făcut doctoratul laParis; a-nvăţat acolo franţuzeşte şienglezeşte şi m-a-nvăţat şi pe minede mică". „Parcă-n fişă scrie cămama ta e dactilografă", m-a-ntre-rupt profesoara, care ţinuse-untrimestru locul dirigintei noastre(profesoară de rusă, plecată laspecializare în U. R. S. S.)- „Acum e dactilo-grafă, dar la bază e profesoară de

latină şi de greacă". „La bază". Mi-era greu să stabilesc vreo relaţie între „baza" din această formulare şi„baza" din geometrie. Dar nu ştiam săexprim altfel decît prin sintagmaaceea „tip" situaţia profesională aMamei. „Bunicii tăi ce sînt ?", acontinuat profesoara, dintr-odată plinăde curiozitate în privinţa genealogieimele. „Ţărani". „Şi şi-au trimis fata ladoctorat, la Paris ?", a rostitprofesoara, neîncrezătoare. „A

trimis-o statul cu bursă". „Tatăl tăuce e ?". „A fost doctor; a murit pe front".

Afară de Liliana, singura mea prietenă, ni-meni din clasă nu ştia nimic despre mine.Nu era rău să ştii franţuzeşte, că doar fusesem citată ca personaj pozitiv pentruasta — însă trebuia să ştii de la şcoală, să fi-nvăţat de-a valma cu toţi copiii, înţelegeamcă oameni care ţineau haine de blană la

naftalină umblau cu lodene; înţelegeam căetalarea unor bunuri materiale care nufuseseră şi nu erau la-ndemîna tuturor

72UNU



ARTA CONVERSAŢIEIputea părea aroganţă. Dar niştebunuri spirituale, ca, de pildă, olimbă străină învăţată acasă, unbun spiritual cum putea ofensa pe

L cineva ? Pe cine, de pildă, ar fi

ofensat că eu aş fi ştiut să pictez ?Cum putea fi cineva ofensat căaltcineva ştia ceva ce el, acel cineva,ştia mai puţin sau deloc ? I -am povestitMamei cele-n-tîmplate la şcoală şi i-am expus cum m-am priceput nedumerireamea cu privire la bunurile materiale şi lacele spirituale şi la dezacordul pecare puteau să-1 stîrnească-ntreoameni. Mama mi-a explicat că oricebun spiritual este convertibil în bunurimateriale, iar bunurile materiale în

muncă. Aşa rezum eu astăziexplicaţiile ei de-atunci. „Cinemunceşte cu braţele se gîn-deşte: 'cîtar trebui să muncesc eu ca să-mi

,-_, cumpăr covorul ăsta ?' ".Explicaţia, această primă parte aexplicaţiei

,.-.: o-nţelegeam. Dar nu-nţelegeam de ceomul care

muncea cu braţele s-ar fi supărat pe unulcare

: picta, ca nenea Matei, de pildă. „Fiindcă

segîndeşte: 'cît timp ar trebui să muncesceu ca

pe urmă să pot sta şi sa pictez un tablou?' ".

: „Mamă, şi tu crezi că el are dreptatecînd gîn-

, deşte aşa ?". „Draga mamei, nu ştiudacă are

sau n-are, dar aşa gîndeşte şi aşa e-nvăţat să

gîndească. Mai întîi, trebuie să te pui în

loculr altuia şi după-aceea să-1 judeci. Decînd lucrez

la 'Cauciucul', înţeleg altfel lucrurile decît îna-

inte". Mi-aduc aminte că am fost tristătoată

,-• ziua. în sufletul meu se furişase cevatulbure,

ce nu existase pîn-atunci: îndoiala,bănuiala ».



73 UNU



ILEANA VULPESCU

«De ce spunem, „mamă vitregă",„tată vitreg" şi nu spunem şi „bărbatvitreg" şi „nevastă vitregă"; „bărbatulvitreg" şi „nevasta vitregă" întîlnindu-se mult mai des decît mama şi tatăl ? Dece mi-a venit gîndul ăsta ? Nu ştiu.Pentru că, probabil, demult îlcloceam şi-acum a spart coaja.

Mama, într-o zi cînd aveamdexterităţi, m-a dus la „Cauciucul". Săvăd munca unui schimb. M-a plimbat printoată fabrica. Ţin minte nişte oameninegri ca nişte draci, luptîndu-se cunişte furci negre pe care se opinteausă le-nfigă-n ceva. Căldura, curentul,

negreala... Mama nu mi-a spusniciodată de ce mă dusese-acolo.Am înţeles din vizita aceea un lucrumult mai important decît părea laprima vedere: am înţeles de ce cîtlumea şi pămîntul acei care n-au îivor urî pe-acei care au, şi de ce aceicare muncesc cu mîinile vor avea totdeauna obănuială-n sufletul lor în privinţa celorcare muncesc cu mintea. Nu era vorba numaide efortul fizic, era vorba de certitudinea pecare o dă lucrul ieşit din mina omului şi

de incertitudinea pe care-o simţi înfaţa lucrului ieşit din mintea lui. Ce iesedin mîna omului se măsoară, secîntăreşte. E bun sau nu e bun. Dar ce iese din mintea lui ? Cine este judecătorul — suprem, imparţial — caresă judece lucrul ieşit din mintea omuluişi care să-1 încredinţeze pe cel caremunceşte cu mîinile că lucrul acela alminţii e bun, nu numai fiindcă aşa i se pare judecătorului, ci fiindcă el este bun înmod abso-

UNU 74



ARTA CONVERSAŢIEIlut ? Cine să-1 încredinţeze pe cel care-şi măsoară priceperea cu metrul şi cubalanţa că ceva ce nu se poatemăsura astfel e bun ? Un şurub e bun sau nu e bun. El nu poate stîrni controverse.

Dar cu ce să-1 convingi pe cel care mun-ceşte cu braţele că un lucru venitdin stricta sferă a minţii e bun sau nu,cînd -acel lucru stîr-neşte-atîteacontroverse ? Pe cine sa creadăomul acela: pe cei cu ditirambii saupe cei cu hula ? Şi lui îi spune inimaceva cînd citeşte, cînd vede, cînd aude1

lucrurile ieşite din complicatele tipareale minţii, dar se sfieşte sa strige susşi tare ce crede; se teme să nu-i spunăcareva „ce ştii tu ?" şi-şi spune el

însuşi „ce ştii tu ?". începeam să mă-mpac cu

gîndul că-ntre oameni nu e numai iubire.Antoaneta, prietena mea din clasa-ntîi, An-

toaneta, care nu s-ar mai fi dezlipit de mine, nu-mistrigase: „Hoaţo, mi-ai furatgeografia !" ? Aşa mă cunoştea eape mine ? ! Cum putuse ea să creadăaşa ceva despre mine ? O săptă-mînăam dus-o-ntr-un plîns. „Nu te-amarî,fetiţa mamei. Ai s-auzi atîtea-nlumea asta, atîtea pe nedrept, ăsta-i

doar începutul", mă liniştea Mama.Zadarnic a-ncercat Antoaneta să se-mpace cu mine, zadarnic mă-mbia cupăpuşile ei, cu mingile ei, cu bileleei. îmi ieşise de la inimă, într-atît încît, deşi am fost douăzeci şi unu deani colege, habar nu mai aveam deexistenţa ei şi nu fiindcă aş fi făcut peindiferenta, ci fiindcă, din ziua cînd îmistrigase „hoaţo", pentru mineAntoaneta murise. Nu-i purtam nici opică. Ne salutam, schimbam cîteva

cuvinte neutre ca-ntre oameni care seUNU



•-smsSiSâşâsfeiîjfgfSj

ILEANA VULPESCUvăd zilnic, dar pentru mine din ea nurămăsese nici umbra Antoanetei pe care-oiubisem. Plîn-sesem atunci nu umilirea mea,

nu imposibil itatea mea de-a-midemonstra nevinovăţia — cum sădovedeşti ceva ce n-ai făcut ? —plînsesem moartea unei prietenii, îmidau seama că din acea-ntîmplarede-acum douăzeci şi nouă de anise trage rezerva mea faţă deoameni. Dac-ar fi fost numai acea-ntîmplare poate că s-ar fi estompatşi-ncet-încet aş fi-nceput s-oconsider ca pe ceva ieşit din comun,care, deşi mă zdruncinase, putea fi

dat uitării. Dar mereu se-adăugaaltceva care-mi mărea nedumerireaşi bănuiala, într-o zi, am „zbîrcit-o" la unaspect imper-fectiv la rusă.

într-un glas, Niura şi Şura,gemenele Dul-gheru, au spus corectceea ce eu greşisem. Cum multereacţii sînt „tip", profesoara derusă zisese la fel ca cea de francezăaltă dată: „Ele cum ştiu şi tu nu ştii,Hangan ?", iar eu, imi-tînd-o pecolega mea care intervenise-n folosul

Niurei la ora de franceză, am zis:„Ele-au avut guvernantă".Profesoara s-a schimbat la faţă.Niura s-a roşit şi-a protestat: /,N-amavut guviernantî". în pauză,profesoara de rusă, care ne era şidirigintă, m-a chemat şi m-amoralizat. Mi-au rămas în minte doar„Bastion al păcii... cel mai înaintat dinlume, iar tu...". Cu mine nu mai ştiu ceera. Pe lîngă imperfectivul unui verbpe care 1-oi ţine minte cîte zile-oi

avea, ziua aceea rn-a-nvăţat că erabine să nu răspund decît la lecţii.Nu i-am spus nimic Mamei. De ces-o mai indispun şi pe ea, dacă nuchiar s-o sperii ! Avea şi-aşa destulenecazuri pe cap,

UNU

76



ARTA CONVERSAŢIEImai ales de cînd pe Taica şi pe Maica îidusese în Bărăgan, îşi făcuseră cumputuseră, cu mîi-nile lor, o odaie dinchirpici. Mama toată ziua băteadrumul poştei să le trimită cîte-o

l itră de zahăr, economisită de pecartelele noastre, cîte-un kil demarmeladă de 5. Bătea toată ziua lamaşină — la fabrică şi-acasă. Făceamărţi-şoare, felicitări, flori de mătase,gătea, spăla, spărgea lemne, le cărala noi în mansardă; îi mai ajutau neneaMatei, eu, Tudor, Mihai. Pe nenea Dai şipe Marina nu-i lăsa: „Daniele, unchirurg n-are voie să-şi oboseascămîini le, iar ţie, Marino, ţi-o ajunge cîte-ai de făcut pentru ai tăi, plus spitalul,

plus naveta !". Ce să-i mâi fi spus ei ?într-o zi, ne-a-ntrebat diriginta cum ne petreceam duminica. Mi-aduc aminte ce-arăspuns Georgica Suru, singura fatăde muncitor din clasa noastră. „Mă ducla alde bîtu-n Pantil imon şi săpămgrădina, că ei n-au vrut să se mute cunoi la bloc, în centru", şi mi-aducaminte ce-au răspuns Niura şi cu Şura,Duighe-riţele, fetele tovarăşului NicolaeDulgheru, profesor la Filozofie. „Noi,duminica, răspundiem la gazieta die

pierietie". Noi, cu gurile căscate, cănu-nţelegeam nici pic. Nici diriginta, niciea nu-nţelegea. Părinţii Dulgheruţineau o gazetă de perete în carecriticau copiii, pe cele două gemene şipe fratele lor mai mare, Leonea.Aceştia, la rîndul lor, ţineau şi ei ogazetă de perete în care răspundeau.„Şi ce scrieţi, bre, acolo ?", le-a-ntrebat SuruGeorgica. „Ne facem autocritica şi neriemuşcăm", au răspuns Niura şi cuŞura-ntr-un glas. Toată lumea a rîs,

afară de mine. Nu mă ţinusem să nurîd. Nu-mi

UNU



ILEANA VULPESCUvenise deloc să rîd. Ce devreme

mi-a pierit mie cheful de rîs ! Rîd foarterar. Rîd greu. Nu' sînt un temperament depresiv şi niciposacă nu

sînt. Dar foarte rar îmi vine să rîd. Amplîns mult în viaţă, numai pe ascuns.

Nu sînt o fiinţă ascunsă, dar niciexpansivă. Nu sînt mizan-troapă, darnici nu iubesc oamenii cu frenezie şi

sufletul nu mi-1 pun pe masă-n faţanimănui. Sînt convinsă de necesitatea

comunicării-ntre oameni ca de-o etică

obligatorie, respect oamenii şi mi-e milăde ei şi nu preget sa-i ajut, îi respect, îiajut, dar nu mă pot împiedica să nu-i

judec. Sînt generoasă. E-n firea mea şi-am şi-nvăţat generozitatea de la

Mama. „în lumea asta ai să găseştitotdeauna pe altul mai sărac şi mai

necăjit decît tine. Sâ-i dai totdeauna:să nu spui: 'şi eu sînt sărac şi eu sîntnecăjit'. Dau din ce am şi din ce ştiu.

Două gînduri să nu te părăseascăniciodată: acela de-a-ţi îmbogăţi

mintea şi sufletul şi gîndul că sîntemtrecători în lume. 'Memento mori' nu era unadagiu al tristeţii, nici al resemnării, ci unsemnal de alarmă, care voia să te ţină

într-o permanentă stare de veghe:'bagă de seamă ce faci cu viaţa, că nu

e veşnică' ". Mama zîmbea cîndspunea cu vin-tele^astea. Cu zîmbetul ei de-o-naltă resemnare. Măicuţa mea dragă,

nu te-am văzut niciodată stînd piciorpeste picior sau ţinîndu-ţi mîinile, în

rarele clipe de răgaz, altfel decît

aşezate cuminţi una peste alta, înpoală. Fiindcă aşa stau de veacuriţărancele noastre: într-o atitudine

hieratică, în aşteptarea ungerii pentru împărăţia supremei bune-cuviinţe. „Aş

vrea să se termine totul aici , să numai fie şi-o Lume de Apoi.

UNU 78



ARTA CONVERSAŢIEIDacă, totuşi, este o Lume de Apoi, şieu cred că este, mă tnîngîi cu gîndulcă am să mă mai

, - ; . - - • întîlnesc cu cei care mi-au fostdragi". Aşa

,- spuneai tu, Mamă. Dac-aş vrea o Lumede Apoi, • în care eu nu cred, aş vrea-o casă te-ntîlnesc pe tine, pe Tata pe care nu 1-amcunoscut, pe Dina, pe doamna doctor FloricaVărbănescu, pe Maica şi pe Taica, pemaica Ana, pe Coana-mare, pedumneavoastră, domnule doctor NiniNaiculescu. Cu mulţi v-aţi făcut ! Aproapecă sînteţi mai mulţi, voi, cei de-acolo, decîtcei pe care mi-e drag să-i întîlnesc aici, înlumea cu luminile. „Cînd vine cîte-o zi mare, cînd,vrînd-nevrînd, îţi faci bilanţul, vezi cît de

mulţi au plecat din viaţa ta. Unii s-audus, s-au mutat de la noi, pe alţii i-am datnoi afară din viaţa noastră. La cei dintîi —te gîndeşti cu părere de rău dar şi cu-mpăcare, ca-n faţa inexorabilului; laceilalţi — cu-amărăciune că n-au ştiut să-şipăstreze locul în inima cui îi primise. Serăresc rîndurile prietenilor mei. Multora le ducflori şi le-aprind luminări; în faţa multornume ale celor care trăiesc trebuie să spun'fostul meu prieten'. Parcă şi aerul serarefiază-n jurul meu. încep să m-apropii

de imponderabilitate". Cred c-a fost ultimanoastră conversaţie, domnule doctor NiniNaiculescu. Ştiam că sînteţi bolnav, dar n-am bănuit ca hotărîseţi... Mîine se-mpli-

"• neşte un an de cînd aţi plecat cubună-ştiinţă.i Eraţi singurul om căruia i-am vorbitdespre

Pavel. Pentru prima oari, atunci, pe-o plajă a

:: Mării Negre, am înţeles că oricît depudic ar fi un om, o dată-n viaţă,

măcar o dată, trebuie să-şi descarcesufletul în faţi cuiva. Atunci, 1-am79 UNU



ILEANA VULPESCUnţeles pe nenea Daniel, pe nenea Daial meu, model de pudoare. Am înţelesde ce simte nevoia unui confident şi de

ce, după ce-a murit Mama —confidenta lui de-o viaţă — m-a ales pemine confident. Toate legendele au untîlc. Atunci, la ţărmul mării, 1-amnţeles pe bietul bărbier al regeluiMidas. Ştiam că dumneavoastră sînteţio trestie care n-o să-i şopteascăvîntului taina mea. Domnule doctor



Soneria ţîrîi slab şi scurt. Dac-ar fi auzittrîmbiţa Judecăţii de Apoi, SînzianaHangan n-ar fi sărit mai rău decît lasunetul acela timid şi nehotărît.

Porni din baie, ştergîndu-şi mîinile de-unprosop. Ajunse-n faţa uşii de intrare şi,

contrar obiceiului, deschise fără săprivească prin vizetă. Deschise uşa larg, la perete. «Semn de caracter leal, de om generos şinetemător de nimic», aşa diagnosticadoctorul Daniel Şerban acest fel de-adeschide uşa.

în faţa Sînzienei, stătea un bărbat înalt, şaten, într-un costum maroniu încarouri, cu-o valijoară burduf şi cu untrenci bleumarin într-o mînă, cu un buchetde garoafe învelit în celofan, în cealaltămînă.

Sînziana se uita la el şi, dac-ar fi putut săpună un diagnostic stării ei, ar fi spuscum spunea maică-sa: «Uneori ai momentecînd parcă-ţi ia Dumnezeu minţile ». îi băteainima atît de tare că-i simţea pulsaţiile-ncerul



ILEANA VULPESCUgurii; sau făcuse o sincopă ? îşi trecu omînă prin faţaochilor ca spre-a alunga nălucile.

— Sărut mina, sună în fine glasulbărbatului şaten,aducîndu-i pe-amîndoi la realitate.

—Bună seara, Pavele. Hai, intră.;. — Credeam că... m-ai uitat, zise ^1,

în timp ce-şipunea valiza şi trendul pe lădiţa depantofi a cuieruluidin vestibul. O clipă ezitase asuprapersoanei la caresă folosească verbul.

îi întinse florile. — Cred că trebuia să le scot hîrtia,.nu-i aşa ? o-n-

trebă el, privind-o şi zîmbind. Sîntsubtilităţi de-asteacare mie-mi scapă.

— Vezi-ţi de treabă ! Să mergem încasă. —Nu deranjez pe nimeni ? — Cred că cel puţin o oră de-aici încolo n-o săse-arate nimeni.Pavel Vlas se aşezase-n berjera din

sufragerie, pe care i-o arătase Sînzianacu mîna. Tocmai cînd Sînziana se

pregătea să-şi tragă un scaun şi să se-aşeze şi ea, sună telefonul.

— lartă-mă o clipă.

(«E la fel de frumoasă şi n-a-mbătrînitdeloc, dar ceva i s-a schimbat în privire, s-aadîncit, s-a-ntunecat».)

— Da, Myriam, îi spun, sigur. Trebui'să se-n-toarcă. Nu te superi că nu stau devorbă, dar am ovizită. La revedere.

Sînziana se-aşeză pe scaun,potrivindu-şi grijuliu fusta. Pavel Vlas oprivea, implorînd-o-n gînd să spună uncuvînt, dar Sînziana, neavînd deloc aptitudini mon-dene, nu se pricepea s-azvîrle un cuvîntanodin cu care să pună capăt unuimoment greu de trecut. Cu dinţii-n-DOI

Ş2

l



ARTA CONVERSAŢIEIcleştaţi şi tremurînd ca de friguri, se uita lael şi tăcea.

— Credeam că m-ai uitat, sună în sfîrşitglasul luipavel, stins de parcă venea de cine-ştie-unde. S-ar fi

putut, au trecut cinci ani. în august s-au împlinit

cinci

ani, continuă el, cu-o voce un pic maisigură, închi-zînd ochii.

—S-ar fi putut, Pavele, ce nu se poate pe lumeaasta ? S-ar fi putut, dar nu te-am uitat. Eu nu uitnimic.Cîteodată mi-e frică sa nu mor de-atîtamemorie. Nu

uit nimic şi pe nimeni. Iar cine-a-nsemnatceva în viaţamea, un ceas măcar... nu mai are nici oşansă să-1 uit.Ultimele cuvinte le spuse cu intenţia

de-a-ndulci niţei tonul amar şi patetic cucare rostise restul frazei.

(« Să-i spun dintr-o suflare ce am despus, că doar n-o să stăm de poveşti pînăplec la gară».)

— Sînziana, cred că eşti tare mirata că te-am căutat.Acum cinci ani m-ai rugat să nu te cautniciodată. Ţi-am făgăduit şi m-am ţinut de vorbă şin-aş fi venitniciodată să te tulbur dacă...

— Dacă ? — Dacă n-aş avea o bănuială...Se opri, dar de data asta, Sînziana, care nu mai

avea pic de sînge-n obraz, nu-1 mai ajută. — De ce nu spui nimic ? Ştii bine la ce mă

gîndesc.Fiica ta cea mică, Ana, e copilul meu. Căastă-vară lamare («la marea care mi-a fost atî t de dragăacumcinci ani»), că as' vara, fetiţa, Ana, se juca-n nisipcu băieţii mei, asta ştii. Lumea-i mică,Sînziană...Cînd m-am uitat bine la Măria, la fiică-tacea mare,



mi s-a părut că mai văzusem cîndva fetiţaasta. M-amîntrebat atunci de ce te făceai că nu mă vezi. Peurmă,mi-am dat eu seama.«„Cum te cheamă petine, copilă ?".83 DOI



o luăapoidebărbie şi-ncercă săseuite-nochiiei,darDOI

84



ARTA CONVERSAŢIEISînziana întoarse capul ca să nu-i observeel lacrimile. (« Aşa ne-am cunoscut, aşa nerevedem ».) Pavel scoase din buzunarulde la piept o batistă albă şi-i Şterse ochii.

« Toată viaţa m-am stăpînit şi mi-am înghiţit

lacrimile şi numai Dumnezeu ştie de cîteori... ».

Cuvintele astea îl izbiseră cum îl izbiserălacri-

mile ei, atunci, pe plajă. « Ce-o fi fost viaţafemeii

ăsteia înainte, înaintea verii de-atunci, şipe

• urmă ? Dacă fetiţa e copil din flori,

cum am~ auzit, cîte umilinţe o fi-ndurat în

ăştia cinciani, cîte lacrimi o fi-nghiţit ? Femeie

necăjită, pe care-am iubit-o ca pe nimeni în lumea asta,

pe care-o iubesc şi-am s-oiubesc...».

Cu-o mînă o str îngea la piept, cucealaltă o ; mîngîia pe cap. Sînziana plîngea.

Dac-ar fi-n-trebat-o cineva de ce, n-ar fiştiut să spună. Aşa i se-ntîmpla ori de cîte

ori o apuca plînsul. Nu ştia să spună de ce.Fiindcă ea nu plîngea niciodată pentru unmotiv anume. Trecuse peste multe motive,

peste multe şi grele, şi nu-i picase o lacrimă.Şi, deodată, cînd justificarea imediată, ;

cauza lipsea dintre evenimentele recente, o apuca unplîns de parcă se sfîrşea lumea. Plînsulei " era de fapt, ca pentru mulţi alţii, unprag al acumulării. O stare cantitativă careducea la o altă calitate. Erau momentele cînd,

într-un sinopsis al amărăciunii, îşi vedeaetalată toată viaţa. Nu ura atunci pe

nimeni, nu se compara cu nimeni, nu seconsidera nenorocită, nu acuza soarta,dar simţea nevoia să dea ceva afară dinsufletul ei, ceva ce nu mai încăpea. Era caun fel de-a

85 DOI



ILEANA VULPESCUface ordine şi curăţenie în sinea ei.Nu-şi jura nimic, nu lua nici o hotărîre,nu se-nverşuna-m-potriva nimănui şi-a nimic. Dac-o răzbea-n cursul zilei, se-apuca frenetic de tr eabă, de treburi grele

şi-obositoare. Dacă se-ntîmpla seara,ieşea să se plimbe niţel singură, se-ntorcea acasă şi se băga imediat înpat. Norocul ei că, de cînd sedespărţise de Alexandru, nimeni n-o-ntreba «de ce ?». Alexandru, principalulfurnizor al motivelor ei de plîns, n-o-ntreba niciel prea des. O-ntreba «ce, iar ţi s-au înecat corăbiile ?», doar cîndgrosolănia pe care-o comisese, faţăde ea sau faţă de alţii, nu i se păreaatît de flagrantă, şi deci în stare s-o

indispună.La fel şi-acum. De ce plîngea ? Ce plîngea ?

Lăzi de marmeladă de 5 lei i se-ngrămădeau ca un munte-n faţa ochilor,bătăi ameninţătoare în uşa din Amzei îirăsunau în urechi, bătăile celor care tot încercau să le dea afară din casa, pe eaşi pe maică-sa, prin '50, grămezi de lemne ise-nfăţişau aşezate-n faţa unei scări-melc,grămezi pe care le cărase cu maică-sa-nmansarda lor din Cercului, maşina de scrisa maică-sii îi ţăcănea-n urechi, se vedea

mereu în pat acope-~" rită cu plapumaşi cu pledul ca sa nu-ngheţe pe zilegeroase cînd auzeau tabla acoperişuluitrosnind de-atîta frig, se simţea asudînd înzilele de vară, soarele încingînd coteţulacela aerian, ca pe-un cuptor metalic şi,deodată, vedea o crenguţă de bradprinsă cu-o aplică-n perete, cu cîtevagloburi în ea, iar ele două ţinîndu-se de mînăşi cîntînd în faţa crenguţei. O, brad frumos... şiO, ce veste minunată..., şi iar marmeladă,ele două cu Taica şi cu Maica adu-

DOI 86



ARTA CONVERSAŢIEInind spice de pe arie, că nu le mai

rămăsese nimic de la cotă, ele douăcălcînd în picioare pămînt amestecatcu pleavă şi cu ceva paie ca să facănişte chirpici din care să-şi ridice ăi

bătrîni o odăiţă şi-o bucătărie, cînd îiduseseră-n Bărăgan, ele două stînd şipăzind-o pe Surica Juster, «tantiSurica », mătuşa profesorului lancuStein, pîndind-o pe biata paraliticăsă moară, ca să rămînă singure-ngarsoniera în care bătrîna, ştiind cămoare, le luase-n spaţiu. Murise bine-cuvîntîndu-le c-o-ngrijiseră pînă-nultima clipă. Sărmana bătrîna. Plosca,iar plosca, plosca sau, dacă nu, sărămînă cine-ştie pînă cînd în man-

sarda din Cercului. Plosca, plosca. Şiiar munţi de lăzi cu marmeladă de 5lei. Şi gura care-i lăsa apă de cîte orivedea un sendvici cu şuncă la şcoală,de cîte ori mergea pe stradă şi simţeamiros de friptură din cîte ocasă. Şi iară ele două-mbrăcate cuce-aveau mai bun — dar ce-aveaumai bun ? — cu porţia de lemne arsăpe-o săptămînă ca să le fie caldmăcar într-o zi de sărbătoare, cîntînd în faţa crenguţei de brad lipită de

perete cu-o aplică, ele două luîndu-sede mină şi cîntînd O, brad frumos... şiO, ce veste minunată... în plînsul ei,crenguţa de brad aducea o răcealăşi-o linişte. Gîndurile i se-adunautoate-n jurul martorului care nu maiera, al martorului căruia nu-i maiputea spune «ţi-aduci aminte-atuncea... ştii... cînd...». Acestmoment de concentrare a gîndurilor era şi celal durerii maxime, în acel lamenta monotonîn care vedea adunate la un loc toate adversi-

tăţile vieţii, ca pe nişte grămezi depietroaie care stăteau să-i cadă-ncap, adversităţi mate-

87 DOI



ILEANA VULPESCUriale, umilitoare dar materiale, apărea aceaspiritualizare a durerii, imaginea mamei ei.Apăreauun zîmbet şi-o privire de-o înaltăresemnare,zîmbetul şi privirea care-o ocrotiseră pînăcudoi ani în urmă. Deodată, munţii de lăzidemarmeladă, grămezile de lemne-n. faţascăfii-melc se prăbuşeau ca un castel din cărţide joc,un castel care se estompa pînă se ştergeacu totul în faţa unei dureri atît de mari, deprofunde,care nu semăna cu nimic, îi venea săcalce-npicioare toate-amintirile fiindcă nici unanumerita să stea alături de durerea aceeaunică.Imaginea maniei ei, în fustă neagra, înbluzade bumbac, toarsă, vopsită, împletită demîna

ei, imaginea aceea pe care-o ţinea de mînă şicu care cînta O, brad frumos... şi O, ce vesteminunată... o făcea să geamă o data înfundatşi-apoi, ca la un sfîrşit de lume, cîndtotul epierdut, cînd sufletul e cuprins de răcealasupremei linişti, Sînziana înceta să plîngă. Sufletuleirăcit şi golit, uşor ca un fulg, era din noueli

berat pentru un timp. Amărăciunile,durerilecare treceau peste maluri serevărsaseră, seduseseră-ntr-o groapă comună a dureriiuniversale, lăsîndu-i în suflet spaţiu pentru noidurerişi pentru noi amărăciuni. Pentru Sînziana,plîn-sul era o terapeutică, lacrimile — o



toxină asufletului care trebuia evacuată.«Sechelele dinsuflet. O hartă cu dureri, cu iubiri, cufrînturide-amintiri şi cu-amintiri frînte. Secheleledemulte ori nu mai sînt o primejdie, ci doar martoriai unor stări trecute. Simple marginalii aleunoripostaze. Uneori, te uiţi prin ele ca prinsticlă.Alteori, consemnează şubrezenii pe care leducemDOI 88



ARTA CONVERSAŢIEIcu noi o viaţă. Am vrea sa le uităm, darele dor. Dragostea mea pentru Pavel —scurtă: un fulger. Ucisă cu premeditare.Nu-1 mai iubesc? L-am iubit tot timpul, îliubesc în clipa asta. Nu-1 mai doresc. Mîngîierile

lui sînt caste, iar eu nu mai tresar la ele, Sîntemun cristal care nu mai vibrează ».

— Sînziană, Sînziană, mare păcat ţi-aifăcut. Cutine, cu mine, cu copila noastră.

(« Cît de frumos sună glasul oamenilorcînd spun ceva adevărat, cînd smulg cevadin ei şi-1 întind altora ca pe-o ofrandă:„ţine, ia, acesta e sufletul meu" »).

Glasul lui Pavel Vlas, scăzut că abia de-1auziseră, cuprindea în inflexiunile lui fără-nălţimi spectaculoase, asemenea munţilor deunde-şi avea el obîrşia, toată amărăciuneape care-o simte un suflet de om în faţaunui dezastru. Nici urmă de-nvinuire-n glasulacela de ţăran, ci numai constatare.

— Ce-ai fi vrut să fac ? îl întrebă Sînziană,cu glasplin de resemnare.

— Să-mi fi spus. Că nu mi-ai spus nimicdespreviaţa ta, nici asta n-a fost bine. Era însă unlucru carete privea. Eu ţi-am întins viaţa mea ca pe-un colac peun ştergar. Tu nu mi-ai spus o vorbădespre tine. Şin-am stăruit să-mi spui că mi-am zis căţi-o fi greusă te iubeşti cu un bărbat şi să spui ca eştifemeie mări

tată. Cum să te fi iscodit ? Dac -aş fi-ntrebat în dreaptaşi-n stingă, aş fi aflat, ca doar « gura lumii». . . Ştii şitu, Sînziană... Dară eu am gîndit că de cesă umblisă aflli despre un om ce nu vrea el să-ţispună ? Că doarăn-om fi poliţie ! Fiecare cu tainele lui. Uncopil însă...

89 DOI



ILEANA VULPESCUacela nu-i numai al unui om. Doi oameni 1-aufăcut,doi oameni trebuie să ştie de el; alamîndorura e...

— Dacă te-aş fi-ntrebat atunci... dacă ţi-

aş fi cerutvoie să fac acest copil, ce-ai fi zis ? — Aş fi zis să-1 faci pentru că viaţa e maipresus denoi. Mi-aş fi zis: copilul ăsta trebuie să senască dacao femeie vrea să-1 nască.Urmă un moment de tăcere. — Spune drept, i se-adresă Pavel

Sînzienei, depăr-tîndu-se un pic în timp ce-o privea, chiarai vrut săai copilul ăsta? sau pentru că-ntîmplareaa făcut...

Orice-ar fi spus ea lucrurile n-aveau cumsă se,mai schimbe, dar fiindcă nu voia şi de-aceea nici nu ştia să mintă, Sînziana segîndi să-i spună adevărul.

— A fost o-ntîmplare, întîmplarea căacest copils-a... lipit de mine. Noi toţi sîntem nişteroade-ale-n-tîmplării. Cu un minimum de precauţie

întîmplareaputea fi evitată. Cu un minimum de efortaceastă-ntîm-plare putea să nu capete nici o finalitate.Vorbim ca-ntremedici, nu ? M-am iubit cu tine, Pavele, în primaseară, ca să fac ceva împotriva morţii,cum bine-aizis tu atunci. Apoi, m-am iubit cu tine, fiindcăte iubeam,

îmi părea rău că am un singur copil. Mi-arfi plăcut

să mai am un copil, dintr-o căsătorie, bine-nţeles, catot omul. Eram divorţată de peste doi anişi nimeninu mă ceruse-n căsătorie şi nici pînăastăzi nu m-acerut nimeni care să-mi fie pe plac. Aş fiputut s-aşteptpîn* la Ziua de Apoi un tată legitim pentruun copilpe care grozav^ aş fi vrut să-1 am. Te-am



întîlnit pe tineşi te-am iubit. Dacă nu faci un copil cu un om pe care-1iubeşti, atunci cu cine să-1 faci ? Şi la cevîrstă să-1faci, ca să mai ai şi timp să-1 creşti ? Nu-mimai făceamşi nici nu-mi fac vreo iluzie cu privire la ceeace numeştelumea «refacerea vieţii». E greu sa fiifemeie singurăDOI 90



ARTA CONVERSAŢIEIşi să creşti doi copii, recunosc ! E chiar

foarte greu. Deşi respiră o data adînc, capentru o lungă expunere, Sînziana se

opri brusc, îi spusese esenţialul. —De ce nu mi-ai spus ? Cum ai putut sa nu-mi

spui ? o-ntrebă el, de data asta pe-un tonde-nvinuire. — Să-ţi fi spus... Era foarte uşor! Greua fost sănu-ţi spun. Erai un copil orfan, ca şimine. Eraţi patrucopii orfani, crescuţi de-o biată femeiesingură. Numaitu ştiai cum facuseşi liceul. Munciseşidoi ani în minăca să repari casa părintească şi ca să laşidoi-trei bănuţi

mamei şi surorilor tale, ca să te poţi ducecu inima uşoarăla Facultate. Garai sticle de laptedimineaţa în timpulFacultăţii tot ca să le trimiţi lor ceva. Maiaveai un anşi terminai, în sfîfşit, Facultatea. Aveai treisurori caretrebuiau să-şi facă un rost în lume. Tuerai capul familiei, nădejdea a patru suflete. Cum aş fiputut să vin eu

şi să le spun ăstor patru suflete:«Poftiţi, v-am adusun plocon: pe mine, pe fata mea dintr-ocăsătorie şiun copil de care fiul dumneavoastră,măicuţă, şi fratelevostru, fetelor, nu ştie nimic, de carenu e bietul omvinovat cu nimic !» ? Cu mîna pe inimăşi judecîndcinstit, puteam eu să fac aşa ceva ? Numă-ntrerupe,

îl opri Sînziana cu un gest pe Pavel,care deschisesegura să spună ceva. Care mamă sebucură să-şi vadăbaiatu-nsurat cu-o femeie despărţită şicu copil dupăea ? Eu nu m-aş bucura să-mi vădcopilul purtînd ohaină cîrpită cînd îşi poate lua o hainănepurtată. Greşeli am făcut destule-n viaţă dar



lucruri murdare,lucruri pe care să mi le reproşez, nu.Mie nu-mi erateamă că tu sau mama ta aveaţi să mărespingeţi, cidimpotrivă. Ştiam însă c-aş fi făcut un

lucru pe carenu trebuia să-1 fac. — Şi crezi că să-i ascunzi unui om că areun copilasta-i ceva de făcut ? Adică eu niciodatăn-aş fi aflat

91 DOI



ILEANA VULPESCU - - '"de copilul ăsta al meu, dacă lumea n-ar fi atîtde mică ?

Tu nu mi-ai fi spus niciodată ? — Niciodată, — Sînziană, nimeni pe lumea asta nu ştiecă Ana ecopilul meu ?

— Ştie cineva. Ştia doar povestea fără niciun nume*Acel c ineva s -a omor î t acum un an . Mî ine , mergla

parastasul lui.

— Şi omul acela, ierte-1 Domnul, ce zicea ?

— Poate n-ai să crezi, dar zicea că am

dreptate.

—Dar mam a ta ?

— Mamei i-am spus doar că vreau să faccopilul pecare 1-am făcut. Ei nu i-am spuspovestea. N-am vrutsă-i încarc sufletul cu pietrele din sufletulmeu. Iar earespecta atît de mult oamenii ca nu puneanimănui nicio-ntrebare, nu făcea nici o aluzie. Mi-aexplicat doarce ştiam şi eu: cît de greu avea sa-mi f ie .

— Sînziană, să nu-ţi închipui c-amvenit să-ţireproşez tăcerea faţă de mine, cel maiinteresat în povestea asta afară de tine. Am venit să-ţicer voie sărecunosc fata.

; - Ce să faci ?

, — Aşa cum ai auzit: să-mi recunosc

fata.

—Cum de eşti aşa de sigur că-i a ta ?

—Sînt s igur . Afara de date , care se potr ivesc cala carte, are sus pe pulpa dreaptă,aproape de vintre,o pată, o stropitură cafenie, ca unstrugure. Aşa cumam eu. Mama e-ncredinţată că semnul

îl am...

— Fiindcă a furat un strugure cînd era-nsarcinatacu tine şi fără să-şi dea seama a pus pecorp mîna cu



care furase, exact acolo tinde ţi-a ieşitţie pata. Ştiude la bună-mea de credinţa asta, spuseSînziană peDOT 92



ARTA CONVERSAŢIEI

tonul cu care-ar fi povestit o poveste cu Făt-Frumos.

— Văd că ştii. Ei, bine... — Pavele, dac-aş spune că Ana nu e-a taaş minţi.Şi nu mă pricep deloc să mint. Ca să tecreadă cinevacînd minţi, şi nu numai cînd minţi,trebuie s-o facicu convingere. Altfel, cum să te creadăomul ? Darca s-o recunoşti... Ce ţost ar avea ? Eu nuţin delocla convenţiile sociale cînd n-au oacoperire solidă. — Să ştii că de convenţii puţin îmi pasă.Dar eunu pot să ştiu că un copil care e-al meutrece dreptal nimănui. Ţi-e ruşine cu mine ? Să ştiică nu mălaud, dar n-ai avea de ce. — Pavele, dac-aş fi ştiut că mor şi n-aşfi făcuun copil cu un om cu care să-mi fieruşine. Ai docopii şi-o nevastă. Nu-ţi strica rostul. Nu-istrica inimanevesti-tii. Cu ce-a păcătuit ca s-ofericeşti cu un copildin flori ? — L-am făcut înainte de-a mă-nsura cuea. — Asta e-o subtilitate aproapeavocăţească. E-ofoarte slabă consolare pentru ea.Pentru ea, copiluldin flori ia ceva de la gura copiilor ei legitimi;lefaci ei şi lor o nedreptate. Să fimoameni rezonabili

şi să nu ne complicăm viaţa, că şi-aşae destul decomplicată, Ce-ar zice cînd i-ai spune, te-aigîndit ? — I-am şi spus. — De ce i-ai spus fără să mă-ntrebi ? — Tu ai făcut un copil cu mine fără să mă-ntrebi... — Dar n-am venit să tulbur viaţa nimănuicu el. —Doar pe-a mea.



—N-am vrut. — Ştiu că n-ai vrut, dar ai reuşit. Ţi-afost teamăsă nu mi-o tulburi atunci, iar acum mi-aitulburat-omult mai rău. Mă-ntreb cum de tu, un om

atît de deştept şi de cinstit, ţi-ai putut închipui căceva tulbure

93 ^ DOI



ILEANA VULPESCU

se poate l impezi de la sine, Fata astaacum e-un boţ de om, dar cînd se făceamare n-avea să te-ntrebe şi ea cu cine-aifăcut-o ?

— Ei am să-i spun cînd o fi-n stare să-

nţeleagă. — Sînziană, eu trebuie să rescunosc fata,orice-aispune tu. — Ce-a zis nevastă-ta cînd i-ai spus ? — A zis să recunosc fata, fiindcă aşae cinstit.

Sînziana se gîndea la lulia Vlas, fataaceea zdravănă şi veselă, care parc-atunci coborîse din munte şi de-abia

apucase să-şi lepede bunda şi opincile casă se-mbrace de oraş. Şase luniumpluse laboratorul cu vorba ei deţărancă şcolită, cu gropiţele ei de copilrumen şi sănătos, cu pofta ei demuncă, cu glumele ei « spuse cu-atîtaştiinţă a situaţiei c-ar fi invidiat-o şiCamera Lorzilor », cum zicea Tudor. lulia Vlasfăcuse un curs de specializare înlaborator la Tudor. Deşi Tudor eraentuziasmat de lul ia şi i-o cita înfiecare zi, Sînziana evitase consecvent

şi dibaci s-o cunoască. Se salutau şi-şizîmbeau : « Bună dimineaţa, doamnădoctor », « Bună dimineaţa, doamnădoctor ». lulia, ca orice ţăran, nufăcuse nici un pas către cineva carestătea pe loc. Ceva i se păruse ciudatluliei în această atitudine, dar nu

încercase deloc să-şi lămureascărezerva doctoriţei Hangan faţă de ea.Din toate laboratoarele, luliei îi plăceau,de-ade-văratelea, doi oameni: doctorul

Tudor Şerban, pe care-1 cunoştea; şi

doctoriţa Sînziana Hangan, pe care n-ocunoştea, dar pe care şi-o « plăs-muise » din spusele altora. Cînd auzise— şi cum

DOI 94



ARTA CONVERSAŢIEIar f i putut să n-audă ! — că SînzianaHangan avea un copil din flori, luliaexclamase admirativ: « Brava, muiere ! ».

Pentru lulia, Tudor Şerban întruchipa ceavea mai bun oraşul: învăţătură şirafinament.Pe lîngă acestea — simplitate şi modestie,calităţi care se găseau rar îmbinate-n aceeaşipersoană şi-ntr-o proporţie-atît de armonioasă.

Toatesituaţiile de pe lume testează caracterele.Cîndpronunţi greşit un cuvînt, comportamentulcelui

care ştie pronunţia corectă a cuvîntului esteco nf or m c u c ar ac ter ul lu i: u nu l n u t e co rectează fiindcă nu-1 interesează să te facămaideştept — expresie restrînsă a uneiindiferenţemult mai largi; al tul, .fiindcă — prudent şiţinîndseama de susceptibilitatea oamenilor — nu vrea' să-şi aprindă paie-n cap; unul — delicat,rosteşte,ca din întîmplare, cuvîntul incriminat; altul te

v corectează cu un sarcasm nedisimulat,făcîn-du-te să vrei să te-nghită pămîntul. TudorŞerbante corecta la fel de firesc cum ţi-ar fi spuscă aio scamă pe haină, îţi indica sursebibliograficesau te informa despre-o noutateprofesională caşi cînd ar fi-mpărţit cu tine-o bucată de

pîine. Tudor Şerban făcea parte dintr-o categoriefoarte restrînsă: dintre oamenii caresocoteaude datoria lor să-mpartă tot ce ştiau cualţiiş i care se bucurau de binele altora. Sebucuraucă cineva a cîştigat la loterie şi că, avîndmaimult, era de presupus că avea să devină



măcarpentru un timp mai bun şi mai

îngăduitor.Un pas ştiinţific îl umplea de admiraţie,oriundeşi de oricine ar fi fost el făcut,considerîndul-95 DOI



ILEANA VULPESCUca pe-o victorienecunoscutului.

a omului asupraadversităţii

Printre-atîţia oameni al căror statutintelectual era stabilit doar de nişte

patalamale, lulia îl întîlnise pe TudorŞerban, pe care-1 investea cavaler alordinului intelectualilor: mintea pe de oparte, sufletul pe de alta. Semnulsub care îl înscria lulia pe TudorŞerban — într-un tablou alcalităţilor umane, stabilit riguros cacel al lui Mendeleev — eragenerozitatea, indispensabilă, gîndeaea, concepţiei intelectuale. Judecatafără patimă, capacitatea lui de-aconsidera oamenii şi faptele de pe-o

poziţie înaltă, dar nu dispreţuitoare îldistingea de mulţi dintre colegii lui şidintre oamenii pe care-i cunoscuselulia.

— Eram sigură că aşa avea să spună.lulia, lulia... — De unde ştii cum o cheamă ? — Şase luni a făcut specializare la noi, laHematologie. Şeful ei de laborator este cel mai

vechi prietenal meu. — Doctorul Şerban ? — Da. Ai să-1 cunoşti astă-seară. Pavele,de cînd amvăzut-o prima dată pe lulia a-nceputsă-mi pară tarerău că nu ţi-am spus la timp şi-am început să presimtc-ai să afli. Nici nu ştii ce dragă mi-elulia şi cum amocolit-o. Ce slalom am făcut ca să nu

ne cunoaştem. — Tu erai doctoriţa misterioasă şifrumoasă care-izîmbea — şi-atît ? Imaginea aceeavăzută ca printr-operdea ? Aşa vorbeşte lulia despre tine. — Şi deodată imaginea văzută printr-operdea sematerializează şi-i dă cu un par în cap. Te rog, te rog

DOI



96



ARTA CONVERSAŢIEIca pe Dumnezeu, spune-i că te-ai înşelat,că era o presupunere...

— Nu pot s-o mint. N-am minţit-o pîn-acumniciodată şi nu vreau s-o mint. Cred că un

bărbat şi-o nevastănu trebuie să se mintă. —Foarte frumos. — Eu nu ştiu ce căsnicie ai avut tu, darnoi. . . — O căsnicie ca multe altele. O căsnicie-adevârată,în care cei doi parteneri se simt indispensabiliunulaltuia şi de neînlocuit, o astfel decăsnicie este la felde rară ca o operă de artă. în rest —

mediocritate,minciună şi dacă nu minciună — tăcere,multă, posomorită, un permanent sentiment de eşec. — Aşa a fost căsnicia ta ? — Aşa a fost. Nu minţeam prin afirmaţii,ci prinomisiuni..— Nu te-ai măritat din dragoste ? — Ba da. Şi din dragoste poţi să greşeşti.Dragostea,cea fierbinte, de la-nceput, nu ţine cît

lumea. Importante cu ce rămîi cînd s-a mai stins văpaia.Dragostea e-ostare excepţională. Iar stărileexcepţionale nu pot ţine.Evoluţia dragostei e comparabilă cuevoluţia unei boli.Şi-ntr-o boală, criza nu poate ţine-o viaţă.Viaţa poateţine de-o criză dar criza nu ţine-o viaţă.Dar ce să maiteoretizăm, că tot nu foloseşte la nimic...

— îmi place-atît de mult să te-ascult. — îţi mulţumesc, Pavele.

*' — De ce să-mi mulţumeşti ? fiindcă-mifaci o bucurie ? într-o seară, atunci, mi-aispus să citesc doi scriitori: pe Tolstoi, marele pontif al continuităţii şi-al cotidianului, şi peMalraux, marele combatan t al stăriiexcepţionale, aşa le-ai zis tu atunci. I-amcitit, i-am recitit şi mi-am dat seama cîtădreptate-aveai. Atît aş fi vrut să stau de vorta cu tine despre monumentele



97 DOI



ILEANA VULPESCUastea două. Nu ştii, Sînziană, de cîte ori aşfi stat cu tine de poveşti, îmi pare atît debine că din ce-a fost atunci a ieşit un copil.Daca m-ai iubit atunci, dă-mi odihnă şi lasă-mă să-mi recunosc fata. Fie-ţi mila de-un suflet

de om !Pavel Vlas se ridică-n picioare. Din spate, un

tablou, reprezentînd un apus de toamnă, încare-acum se răs-frîngeau razele amurguluide-afară, îi proiecta o aură de-un violet sîngeriuîn jurul capului.

Cu hainele-n carouri, cu capul niţel înclinat pe-o parte, cu mîinile-mpreunate, într-oatitudine de penitenţă meditativă, Pavel era unfel de profet modern păşind pe-o mare-nţepenită. în urmă cu cinci ani, îl rugase săn-o conducă la gară. Culcîndu-şi capul pe

umărul lui î i şoptise: « îmi mulţumescpentru fericirea pe care mi-ai dăruit-o. îţimulţumesc pentru sufletul şi pentru trupultău ». Plecase, neîndrăznind să se uite-nurmă. Se uitase de pe faleză, fiindcă de-acolo privirile nu li se mai puteau întîlni.Ochii ei părăseau o stană de piatră înfiptă

în tipsia mării. — Pavele, eşti singurul bărbat cu care-amfost fericită, îi spuse Sînziana cu glasul uimit alcelui căruia i

se dezvăluie pe neaşteptate un adevăr. — Şi tu eşti singura femeie cu care-amfost fericit,

îi răspunse el, atît de sigur de parcă de-oviaţa numaila fericirea aceea îi stătuse gîndul. — Şi cu lulia ?... lartă-mă că te-ntreb. — Cu ea am mulţumire şi-am tihnă.Cînd m-agăsit ea, nu ştiu cum să-ţi spun, darparc-ar fi găsitceva scăpat de la prăpăd. Sînt oameni

structural monogami. Aşa cred că sînt eu. Femeia vieţiimele erai tu.Cînd m-am însurat cu lulia, sufletul meuera văduv.Sînziana tresări. — Poate fiindcă totul a fost atît descurt, zise ea

DOI 98



ARTA CONVERSAŢIEIîntr-un tîrzm, filtrînd printre gene aura violet-cardinaldin jurul lui Pavel.

— Poate, Sînziana, poate. Dar ştii, zice-secă niciprofeţilor nu li se-arată Dumnezeu înfiece clipă. Dacăzici c-ai fost fericită cu mine, ai 'să-nţelegi, ai înţelesde mult, că doi oameni nu pot fi la fel înviaţa cuiva.Fiindcă oamenii seamănă şi mai ales nuseamănă între ei.i-Il y a plus de di fference entre un homme et un

autre

homme qu'entre deux animaux d'espece differente».Ştiide la cine-am aflat vorbele-astea ? —De la mine. în noaptea pe care-am petrecut-ope scara falezei ca să nu scăpăm nici oclipă luna-aceea,cum n-am mai văzut niciodată alta.Figura lui Pavel Vlas, mereu egală cu ea

însăşi, deodată se destinse. Nu se-aşteptaseca memoria Sîn-zienei să fie-atît de fidelăunor relicve de pe care crezuse că numai elştergea cu evlavie praful.

—Te miri ca n-am uitat ? De cinci ani, ori de cîteori mi-e greu şi vine viaţa ca un tăvălug

peste mine,de cîte ori mi-e greu, şi mi-e de multeori, scot dincutia cu amintiri fiecare gest al nostru,fiecare vorbăa noastră de-atunci, îmi derulez mereu înminte povestea,fidel, ca pe-un film, ca pe-o bandă demagnetofon, şimă liniştesc şi mă-nseninez şi-adorm şi-mi spun: « Cefericită sînt că mi-a fost hărăzită o lună

de minune-nviaţă. Eu am o lună de fericire pe carenimic n-o poateschimba, pe care nimeni nu mi-o poate lua.Doamne,cîţi oameni pot spune c-au fost o lunăfericiţi în viaţalor ? ». Şi deodată mă simt bogată, măsimt dăruită cucea mai frumoasă bogăţie-a lumii. Şibogăţia asta este de



două ori extraordinară: este abstractă —urma ramasă-ninima mea; şi materializată — într-uncopil. — Ţi-a părut vreodată rău ca m-ai întîlnit ? — Nu mi-a părut. Şi-acum, cînd văd cănu m-am

99 DOI



ILEANA VULPESCU înşelat asupra ta, cînd văd cît de cinstit eşti,mă socotesc mai bogată decît înainte, îţispun acum ce n-ar trebui să-ţi spun: demulte ori în ăştia cinci ani te-am urît. Uramtocmai buna ta credinţă, te uram că-ţirespectai cuvîntul dat. Omul raţional dinmine zicea « Respectă-1 ! Cîţi oameni se ţinde cuvînt ? ». Iraţionalul din mine se revolta şi-ar fi vrut să aibă un corespondent în sufletultău echilibrat: aş fi vrut să mă cauţi, într-unungher din mine stătea mereu ascunsă,pitită, speranţa că-ntr-o zi aveam să nevedem din nou. Nu-mi închipuiam în nici unfel întîlnirea noastră şi-n nici un loc. Parcă s-arf i petrecut undeva între cer şi pămînt.De cînd am aflat azi că m-ai căutat şi pîn-ai venit n-am mai ştiut cu ce să-mi ocupgîndurile şi mîinile. Orice făceam iar mă-ntrebam: « Ce-o fi vrînd Pavel ? ». Se opri brusc, dar Pavel aproape că nici nu băgă deseamă că tăceau. Cît timp durasemonologul Sîn-zienei, în gînd el dusese un aprigdialog cu ea, atît de aprig, încît nu găsi decuviinţă să-1 traducă-n vorbe în momentulcînd Sînziana tăcu.

DOI « Pe mine nu mă-ntrebi cît te-amurî t în vremea asta ? Eu care n-aşomorî o muscă, te-aş f i călcat înpicioare. Nu-mi era gîndul decît latine. Cu tine se sfîrşiseră femeile de pelume, se prădase lumea de femei. Tusau nimeni. Dac-ai fi murit n-aş fisuferit atît. Să te fi ştiut a nimănui.Ştiam că mă iubeşti , măcar lunaaceea ştiam că mă iubiseşi. Şitotuşi... Mă-n-doiam de dragostea ta.Mă-njoseam pe mine însumi zicînd:



„Amfost oaventură

cum cine ştie cîte-avuseseşi şi cîteaveai să mai ai", în momentele-acelea,cînd ma-njoseam pe mine

100



ARTA CONVERSAŢIEI însumi, îţi spuneam cele mai hidoaselucruri, îţi puneam cele mai indiscreteşi mai indecente-n-trebări şi sfîrşeamcu un fel de scrîşnet, după ce teculcam cu toţi bărbaţii din lumeaasta, sfîrşeam cu un scrîşnet: „Femeieticăloasă, femeie ticăloasă, ce-ai avut cumine, fecior curat care ţi-aş fi dat şisufletul ? Femeie ticăloasă !". Şi-aş fivrut să zbori spre mine, să nu-ţipăstrezi cuvîntul prin care ne legasemsă nu ne căutam <uiul pe altul. Cît te-amurît ! ».

— Tu nu ştii cît poate urî un bărbat,Sînziană.De unde să ştii ? îi spuse Pavel ca pe-ocontinuarefirească a gîndurilor de mai înainte, înbărbaţi, şi maiales într-unii, toate lucrurile sînt mai puternice,nuştiu dacă mai persistente, dar maiputernice. O chestiunelegată desigur de hormoni, pentru carenimeni n-arenici un merit. De-aceea, printre bărbaţise află cei maimulţi eroi, cei mai mulţi inventatori, înafară de condiţialor fizică privilegiată şi de cea morală,privilegiată deasemenea, chiar în condiţia uneiperfecte egalităţi,râmîn foarte deosebiţi de femei. Numă laud c-aşcunoaşte bine sufletul femeii. Nu sînt cineştie ce psiholog.Dar atît cît îl cunosc, să nu te superi,cred ca-n cinciani n-ai suferit mai mult decît mine. M-aşteptam să-mizîmbeşti dispreţuitor sau neîncrezător, darvăd că n-o faci, — Sînt foarte modestă în privinţapresupunerilormele despre oameni, îmi spun mereucă nimeni nuştie ce e-n sufletul altuia.

( « Dacă n-aş şti cît a suferit Tudor cînd 1-a lăsat Irina şi s-a dus după doctorul



lordache... ».) Pavel încuviinţă din cap. — Tu ai avut de-nfruntat opinia publicăşi nu e

101 DOI



ILEANA VULPESCUpuţin lucru. Suferinţa ta era obiectivată şimărită de lupa aceea necruţătoare, şi uneorideformantă, care e op inia publică. Suferinţamea era pur subiectivă şi zăcea-n mine> şimă rodea ca o boală. Te-am urît cum n-amurît pe n imen i, f iincă n -am iubi t penimeni cum te-am iubit pe tine. Asta a fost.

— Pavele, îţi pare rău că m-ai întîlnit ?Pavel se uita lung la ea. Spre deosebire de

mulţi oameni care, contemplînd după ani unfost obiect al iubirii lor, nu mai înţeleg cumse declanşase-n ei focul pentru-acel obiect,întrebîndu-se de multe ori « Cum am putut eu săiubesc aşa ceva ? », spre deosebire de-aceştia, Pavel înţelegea de ce-o iubise peSînziana Hangan şi-n-cepu să se teamă c-ar

fi putut s-o iubească din nou. — Să-mi pară rău ? Să-mi pară râu că-nviaţa asta,făcută-n mare parte din rutină (Sînzianatresări), mi-afost dat să trăiesc ceva adevărat şi-atît def rumos ?Dacă mîine aş lua viaţa de la capăt şi cinevam-ar punes-aleg, înfăţişîndu-mi de la-nceput şi suferinţacu care-aşplăti bucuria, eu tot te-aş alege, Sînziana.

Mulţumesclui Dumnezeu că mi te-a scos în cale, şi-ţimulţumesc,cum îi mulţumesc Lui, c-ai lăsat urma veriiaceleia,c-ai adus-o pe lume. Ea e-un adevăr.Dacă fiecarestare de har s-ar preface-n ceva, lumea artrebui săfie-acoperită numai de trumuseţi. Măcar odată-n viaţăşi tot îl atinge aripa harului pe f iecare din

noi, măcaro dată ne simţim fiecare-n faţa adevărului,simţim cumni se-arată. Mi-e milă de cei care trăiescdoar ca oinsulă în mijlocul unui ocean de rutină.

(«E-atîta rutină pe lume şi-atît de puţinadevăr.».Sînziana închise ochi i ş i i se păru că unbărbat înalt,



î n b lu ză de chi rurg, ţ in înd într-o mînămasca de lasală, se frînge din toată-nălţimea şi-i apasăcorpul cuDOI

102



ARTA CONVERSAŢIEI

obrazul şi-i sărută o pernă imaginară, sfiit şi

cucernic.

(« Domnule doctor Gheorghe Vladimirescu,vă mulţumesc că v-am iubit. Faceţi partedin harul meu».)

— Sînziană, te respect şi te-admir pentrucurajultău. Să ai curaj să faci un copil nelegitimşi să ai curajsă-nfrunţi părerea lumii că 1-ai făcut cuun ticălos, cănumai un ticălos nu-şi recunoaştecopilul...

— Asta mă durea cel mai mult. Că maitoată lumea

presupunea că 1-am făcut cu un ticăloscare, probabil,mă păcălise ca « mă ia» şi pe urmă numă luase. Dar«bună-voinţa» se răsfrîngea şi-asupramea. Nici eunu scăpăm mai ieftin. Făcusem acest copilca să «agăţ»,des igur, pe cineva, pe cineva important,că doar nuera să-1 fac aşa la-nt împlare, de vremece acest copil

era o trambulină pentru mine. Cu cineva însurat, desigur, să-1 despart de-o biată nevastă,femeie cinstită.Lumea-i foarte generoasă cînd e vorba săte-mproaştecu lături, foarte generoasă. Unii se uitaula mine cu omilă prefăcută, ca la un copil tîmpit, alţiicu plăcereape care-o simte omul «cinstit» cînd îlvede înşelat

pe-nşelător. Apoi era atitudineabărbaţilor din jurulmeu, care mai toţi se credeau

îndreptăţiţi, aproapedatori, să-mi propună exerciţiilepreliminare faceriicopiilor. Niciodată ca-n timpul sarcinii cuAna şi ca-nurmătoarele cîteva luni, pînă s-au maipotolit lucrurile,n-am avut pri lejul să văd atîta aramădată pe faţă,



să-mi stric părerea despre-atîţia oameni.Dacă oameniipot gîndi atîta murdărie despre-un om,gîndul ăstaeste un simptom al murdăriei din ei. Dacăle-aş fi spus

adevărul nu m-ar fi crezut; ar fi zis că le-ndrug 6 povestebună de-adormit copiii sau m-ar ficrezut idioată,mazochistă; în orice caz, nu în toateminţile. Am avut

însă şi douâV surprize plăcute. «Surpriză»nu e cuvîntul

103 DOI



ILEANA VULf>ESCUpotrivit. Ci mai degrabă confirmarea unorpăreri despre nişte oameni. Doi oameni,prieteni, absolut prieteni, s-au oferit s-orecunoască pe Ana. E tonic să vezi căexistă o solidaritate umană şi nu numai încauzele rele.

DOI « Cutra aia de domnişoara doctorNeacşu... „Mare curaj pe dumneata,doamnă doctor, să faci al doileacopil, şi-n ce condiţii !" „Chiar, mare

curaj", îi sărise-n ajutor Silvia Capan,biochimista. M-am uitat la ele: unamăruntă

— doctoriţa Neacşu, cu un cap demîţă zburlită(la care te frapau buzele senzuale',dinţii albişi puternici, ochii cu arţagposomorit), cu bustfrumos modelat (drept care avea-ntotdeauna grijă



sănu-şi încheie toţinasturii de

susde labluze),cu bazingeneros pentrustaturaei, placat

înfaţăcu unpîntecebombat cîttrebuie,iar înspatecu un

curişor

gogoneţ pe care-ţi veneamereu să-1 ciupeşti, cu picioarenervoase, cumuşchi proeminenţi, mergînd ca oghiulea ieşităproaspăt din gura tunului, sugerînd

prin toatăalura o ploşniţă intrepidă pornită lasupt sînge.

Vreo şase ani se ţinuse cudoctorul Staicu, pe care-1 iubise şicare-o iubise, într-o zi, Staicu, sătul derăutatea ei, de sforile pe care letrăgea

— de la otgon pînă la mătasea-broaştei — deumbletele insei după măriri şi dupătitluri, o

dăduse dracului şi se-nsurase — sprecinstea lui — cu-o asistentă medicală, fată la loculei, blindaşi bună, care-i spusese de la bun- început că eavrea casă nu amant, fie el şi chirurgvestit, şicare-i făcuse la iuţeală doi băieţi şi-ofată, scu-tindu-1 de ţîfnele, de lacrimile, detocurile dom-

104



ARTA CONVERSAŢIEInişoarei doctor, care sunau ca o toacăde cruciadă pornită-mpotriva-ntregiilumi. Dacă nu murise-atunci de ciudă,de durere-adevărata şi mai ales deorgoliu jignit, domnişoara doctor

avea toate şansele s-apuce suta deani.

Cealaltă, Silvia Capan, biochimista, erao femeie frumoasă, şi mai ales frapantă,care la patruzeci şi opt de ani nu arătanici treizeci şi cinci, îmbina cele treielemente esenţiale ale frumuseţiifeminine: formă, carnaţie, colorit, înaltăde l metru 71, cîntărea 60 de kilogramedistribuite cu atenţie farmaceutică. Dacăsculptorul e artistul care trebuie să ştie cesă elimine dintr-o piatră, natura, în cazul

Silviei Capan, fusese maestrul care ştiusece imperfecţiuni mărunte să lase opereifinite: pe cele menite nu să-i stricearmonia ci s-o facă mai caldă şi s-atragăatenţia asupra ei. Privită-n ansamblu,Silvia părea un lujer încununat cu unboboc roz-alb de trandafir, desfăcutcochet şi dînd imbold spre cercetarea petalelor înrourate în care bănuiai că se-ascund catifelărişi subtile parfumuri. Eu n-am văzut pînă laea, şi nici de-atunci : încoace, o carnecare să aibă strălucirea compusă, tainică şi

mată, amestec de lumini şi de umbre,incomparabila strălucire a perlelor, pecare-o

..n are carnea ei.î în acest ansamblu clasic, susceptibil tot-

odată şi de comparaţii romantic-desuete, natura se jucase niţel de-abarocul. Pe-un chip cu un contur pe care 1-ar fi invidiat antichitatea, pornind de sub ofrunte riguroasă ca un fronton de tem-plu, dintre doi ochi de necrezut cîtde mari şi de albaştri puteau fi,

pornea un nas lătăreţ şi105 DOI



ILEANA VULPESCUscurt, din care dalta sculptorului, pe de-o parte,retezase vîrful, pe de alta, n-avusesetimp să taie prisosul; dedesubtulacestei imperfecţiuni, o altă scăparevoită: gura cu buze frumoase şi

cărnoase, pe care-o făceau şi maiispititoare dinţii desăvîrşiţi, de-un albsclipitor, înfipţi în maxi-

,; lare cu un uşor şi provocatorprognatism, gură din care ieşea ovoce joasă, niţel răguşită, peste careparcă se trecuse cu glaspapir ce-iluase netezimea condimentînd-o, în schimb,cu un grăunte de vulgaritate, plin depromisiuni, ca o prună — de zeamă.

La genunchi, picioarele ei zvelte aveau o curburăabia perceptibilă. Ţi se părea că le ţine niţel

crăcănate ca să facă pe copilul prost. Bra-ţele, f ine ca o aripă de porumbel, seterminau cu două mîini străine de neamulzburătoarelor: late, pătrăţoase, cu degeteboante cărora parcă le trăsese careva unsatîr, mîini care la o privire atentă nu tefrapau atît prin urîţenie cît printr-oindiscutabilă vulgaritate. Ceea ce nu le-mpie-dicase de cînd se ştiau pe lume să fie-acoperite de sărutări. Din adolescenţă şipînă la patruzeci şi opt de ani cîţi avea-înmomentul acela, Silvia r Capan nu-şi

schimbase genul, amestec de clasic•-<:> ; ş i de french cancan, perfect asortat cu

clasicismul şi cu barocul făpturii ei;coafură blondă lăiaţă,

..,•*,..; cu laţe-pe frunte, tard puţin dar'esenţial, subli-, niind albastrimea ochilor şiagresivitatea gurii,

îmbrăcăminte turnată, din ţesături carese mulau

h» ca pielea pe trup, pînză topită, casa,triplu voal, velur — cu cîte-un umăr

căzut şui, croieli clasice la stămburifistichii, croieli fistichii la stofe demare fineţe, cu un mers drept, fărăfîţîieli,

DOI 106



ARTA CONVERSAŢIEIdar nu ştiu cum că parcă lăsa

mereu în urmă •( o fesă, numai bine citsă nu dea pace ochiului }> spectator.i Eu, înainte chiar de-a o cunoaşte, o

clasifi-

,J cam drept „genul parşiv". Tudor, cugura lui

^ spurcată, îi zicea „gen servitoareunguroaică hoaţă

î', care, la trei zile după ce-ai angajat-o,se culcă

f t cu domnu' ".•? Din adolescenţă şi pînă la patruzecişi opt de•' ani, Silvia Capan nu-şi schimbase nicigenul mo-" ral, gen cu miros infailibil la ban —

ban + amor. t Niciodată unul fără altul.Ubi pecunia ibi amor. >' ; în Facultate,

fusese măritată, din dragoste, cu !#; unchirurg, în timp ce colegele ei umblau în sl>

loden, Silvia purta petit-gris, marmotă, boarfe ş

din pachete, se dădea cu parfumurifranţuzeşti K dintre cele mai scumpe. Cînd se

terminase amorul, se terminase şicăsătoria, nu înainte ca Silvia, — care,

altminteri, învăţase foarte bine — nu înainte caea să-şi aleagă un post. Urmase la rînd un

pictor: mare amor mare şi cu acela, în vremeacînd mama avea 600 de lei pe lună,

pictorul Silviei cîştiga 9—10000, tot ,pelună. Aproape-n fiecare seară mergeau la

restaurant, m k fiindcă Silvia, deşigospodină foarte pricepută, » adora să

meargă la restaurant unde totul se ^potrivea cu făptura ei de cover girl sau, în limfe

baj mai belle epoque, de regină de operetă. Dar *cum amorul nu moare ci trece, vorba lui Tudor i

Muşatescu, nici amorul (consfinţit princăsătorie) cu pictorul nu ţinuse mai mult de

patru ani, cam cît amor acordă şi Freudunui cuplu. Urmaseră apoi cîteva legături

nemaritale, dar tot s? amoroase şi totfructuoase, printre care un

407 DOI



ILEANA VULPESCUdoctor, niţel mai tînăr decît ea, care-icumpărase un apartament. Unii, maipesimişti de felul lor, ziceau că-idăduse numai banii de acont, înmomentul cînd se petreceau cele pe care mi

le-aduc acum aminte, Silvia era dejacuplată cu doctorul Predoiu, chirurg-cardiologde mîna-n-tîi, cu vreo zece, dacă nu cudoisprezece, ani mai tînăr decît ea. Pechipul Silviei vedeai totdeaunamulţumirea şi echilibrul pe care le dăomului inteligent viaţa trăită dupăpofta inimii. „De cînd mă ştiu, am fosto femeie semi-ntreţinută", zice ea despresine, fără sfieli ipocrite. „Semi-ntreţinută— dar numai de cine mi-a plăcut", înviaţa ei n-a făcut rău cuiva, dar bine

numai atî t cî t să nu se deranjezeprea mult, binele care-i stătea strictla-ndemînă, căci instinctul deconservare este trăsătura cea maipronunţată a caracterului Silviei.

M-am uitat la ele, la Silvia şi ladoctoriţa Neacşu. în primul moment,mi-a venit să le spun: „Ia mai duceţi-vă dracu' şi nu-mi purtaţi mie degrijă", apoi mi-am adus aminte sfatulmamei: „Nu-ţi bate joc de nimeniniciodată, iar răului răspunde-i cu

bine". „Doamnele mele", m-am treziteu spunîndu-le, „cred că eu am făcutcopiii ăştia, şi pe primul şi pe-al doilea,fiindcă nu sînt atît de optimistă şi-atîtde echilibrată ca dumneavoastră. Nu-mi ajungea o greutate într-o mînă, mi-atrebuit şi-a doua, ca sa mă echilibrez

în mersul acrobatic pe frînghia vieţii.Omul trebui' să fie pregătit caoricînd să poată trăi singur. Eupresupun că n-aş fi-n stare. Undeva-nsubconştientul meu cred că era şi

teama de singurătate a bătrîneţ ii. S-ar

DOI 108



ARTA, CONVERSAŢIEIputea să nici n-o apuc". „Dacă facicopii cu gîndul la bătrîneţe s-ar puteasă te păcăleşti", a zis doctoriţa Neacşucu un aer înţepat, ca de obicei. („Astaparcă tot timpul are-un ardei în cur",

vorba lui Tudor). „Ce au părinţii noştri dela noi ?...", a zis şi Silvia cu un aer denostalgică părere de râu. „Ce să aibă,doamnă ?", am zis eu. „Dumneata cecrezi că ai să ai de la copii, doamnădoctor ?", m-a luat iar în şfichiul biciuluidomnişoara doctor Neacşu. „Tot o săam ceva, domnişoară doctor. La vîrstacînd dumneavoastră, cele fără copii, osă creşteţi cîini şi pisici şt-n-o să maiştiţi ce mărci de pro-gesteron să-nghiţiţi ca să mai amînaţi cinci-şase

luni menopauza — solul ăsta care nevesteşte că ne-a cam trecut făina printraistă — atunci eu am să am nepoţi. Eiau să-mi aducă aminte că sînt o femeiecoaptă bine şi că e cazul să-mi bagtoate minţile-n cap şi că-n loc de ^a-mi restaura toată ziua frumuseţea-noglindă, mai bine să-i şterg pe ei lafund".

în momentul acela, m-a chematdoctorul Staicu la sală. Mi-a părut şi-mi pare râu şi azi că le-am spus un

adevăr atît de dur şi cu vorbe tot atîtde dure. Dar nu mă adresasemnumai lor: mă adresam unor stiluri deviaţă. Eu nu-mi manifestamdezaprobarea faţă de stilul de viaţă alnimănui. De ce era nevoie ca atîta lumesă-mi atragă atenţia că-1 dezaproba pe-al meu, care nu incomoda pe nimeni cunimic ? Le-am spus „la revedere" pe unton cordial şi le-am îmbrăţişat cu-oprivire de soră. Nişte biete femei şi ele! Mi-a venit să rîd fiindcă mi-am adus

aminte o vorbă de-a lui Tudor despreele: „Şi Hitler

109 DOI



ILEANA VULPESGUle-ar fi selecţionat pentru prăsilă: peSilvia — de frumoasă şi de oscior decurvă, iar pe Nec-şoaia— pentrubazinul ei care-ar fi ţinut de minunegemeni şi i-ar fi slobozit ca pe cireşe".Mi-aduc mereu aminte de-aceste femeişi nu pentru că doctoriţa Neacşu arăsuflat uşurată cînd m-a văzutdebarcată de la chirurgie şi nicipentru că Silvia a-ncercat să-1 înduioşeze pe Voicu Marin în favoareamea, ci pentru valoarea lor teoretică-n viaţamea, ca exponente a două concepţiide viaţă ducînd la acelaşi rezultat».

Uşa dinspre vestibul se deschise şi-nsufragerie apărură Măria şi Tudor Şerban,cu Ana şi cu Şerban în braţe.

— Bună seara, ziseră-ntr-un glas Măriaşi Tudor,rămînînd pe loc, iar cei doi copii, carestăteau agăţaţide gîtul lui Tudor ca de-o creangă,mormăiră şiei ceva. — Domnul doctor Tudor Şerban, domnuldoctorPavel Vlas, domnul Şerban Şerban, iar cu

domnişoarelete cunoşti, făcu Sînziana prezentările. — Dumneavoastră eraţi ? l zise Mar*care-1 recunoscuse din primul moment. Ce facbăieţeii ? — Sărut dina, cel mare, în sfîrşit lagrădiniţă,cel mic — la creşă. — Domnule doctor, sînteţi cumva dinCluj ? i seadresă Tudor.Pavel încuviinţă din cap, cu ochii la Ana.— Soţia dumneavoastră ehematolog ?Pavel încuviinţă din nou. — Vă rog să-i spuneţi că mi-e dor de

ea. Ţineţiminte numele meu ? Tudor Şerban. Aşa măcheamă.DOI 110



ARTA CONVERSAŢIEI — îl ştiu, domnule doctor. Mereu văpomeneştelulia mea. întruna vorbeşte de doctorul Tudor Şerban. — Şi noi vorbim mereu despre ea-nlaborator şi-ocităm. Mi-e tare dor de ea! Dacă nu eramăritată săştiţi că vă eram concurent. — M-aş fi simţit foarte onorat de-asemenea concurenţa, îi răspunse Pavel, mulţumindu-iprintr-o-nclinarea capului.Sînziana îi cuprinse pe-amîndoi dintr-o

privire şi-şi dădu seama că se plac. « SlavăDomnului, că s-ar putea să se mai vadă şi

de-acum înainte, fiindcă pînă nu s-o-nsura Tudor din nou ca să mi-1 ia careva de pe cap,dragul meu, şi parcă văd c-o să-mi pară rău— vine-aici zi şi noapte, ca un pui lăsat demamă ».

Soneria sună scurt şi apăsat. Măria se-ndreptă spre vestibul, dar Sînziana îi făcusemn să stea.

De data asta, Sînziana se uita prin vizetă.Prin s paţiul cît un clişeu microradiografie, dedupă nişte lentile dreptunghiulare înrămate în negru, o privea o pereche de ochi

albaştri. Sînziana lăsă pleoapele pentru a-şistăpîni emoţia pe care i-o trezea dintr-o zianume privirea albastră în faţa căreialentilele, i se părea ei, erau mai mult opavăză decît un mijloc de corectare a uneivederi deficiente.

Deschise ochii şi, odată cu ochii,deschise uşa. —Domnule doctor... — Sărut mîna, zise doctorul Mufgu, întimp ce-i întindea un buchet de trandafiri vişinii,

ţinînd în aceeaşinună hîrtia din care-i scosese. — Va mulţumesc, ce frumoşi sînt ! ziseSînzianaluînd cu 'o mînă trandafirii, cu cealaltăhîrtia. Vă rogsă intraţi. —Stau numai cinci minute. Sînt cu un taxi. Maiam de văzut trei copii în seara asta. Amcrezut că plouă,

111 DOI



ILEANA VULPESCU îi spuse el în timp ce-şi scoase «balonseidele », « fîsul»,şi-1 atîrnă-n cuier.

Sînziana îl privi în faţă. — S-a-ntîmplat ceva ? o-ntrebă doctorul

Murgu. — Nu... de ce? («Psihiatru ar fitrebuit să văfaceţi».) —Mi se pare ceva-ncordat în privirea dumneavoastră. De obicei, sînteţi calmă, relaxată.S-ar putea sămă-nşel. — Vreau sa pun trandafirii-n apă. — Nu-i puneţi aici ? o-ntrebă el,arătîndu-i cumîna oala ţărănească de sarmale, cu

două mănuşi,improvizată-n vas de flori, plină decrizanteme, aşeza-tă-n-tr-un colţ al vestibulului. — Nu. Mai întîi, pentru că florile ţinmai multcînd nu le-amesteci între ele... — Asta «mai întîi», şi pe urmă ?Deşi foarte distrat, uneori absent cu

desăvîrşire la ceea ce se petrecea-n jurullui — ca mulţi oameni care se concentreazăasupra gîndurilor proprii — doctorul Murgu

te urmărea însă cu logica pînă-n pînzelealbe, cînd subiectul îl interesa. Cum ştia căSînziana n-avea ticuri verbale, o trăgeaacum la răspundere, vorba vine, pentru acel»mai întîi».

«Oricît te-ai supraveghea, uneori niştegînduri ies la iveală prin cîte-o vorbă care-oia razna», se gîndi ea.

Tăceau amîndoi. Doctorul îşi dădu seamacă-ntre-barea-i scăpase şi că făcea partedintre acele-ntrebări pe care nu le pui,deoarece răspunsul lor este obligatoriu

indiscret. Uitîndu-se la Sînziana, tocmai sepregătea să-i abată atenţia spre cevaanodin, cînd glasul ei, niţel răguşit, îl făcusă tresară.

— Mai întîi, fiindcă durează mai multdacă nu le-amesteci şi-apoi fiindcă n-amestecniciodată florile deDOI 112



ARTA CONVERSAŢIEIla dumneavoastră cu alte flori. « Adevărul ecea mai bună minciună. Are să-nţeleagă ce-are să vrea şi dacă are să-nţeleagăadevărul, cu-atît mai bine. Oare ? ».Sinziana deschise uşa dormitorului, luă un

vas de flori de pe-un dulap şi se-ndreptăspre baie. Doctorul Murgu o urmă fără niciun cuvînt. Nu se-aşteptase deloc la acelrăspuns. El nu corespundea codului dupăcare se orientau relaţiile dintre ei. în baie, seuită la maldărul de rufe puse la clătit încadă.

— Cine le-a spălat ? —Eu, în colaborare cu ea, sau ea-n colaborare cumine, zise repede Sînziana, arătîndu-imaşina de spălat.

în sfîrşit, aveau un subiect de conversaţie fărăspini Răzimat de usciorul băii, doctorulMurgu se uită la Sînziana cum, aplecatăpeste cadă, umple vasul cu apă. Se gîndi larufele care-aşteptau să fie-ntinse, strînse,călcate. « Cîtă vreme irosită ». Privirea luiurca din maldărul de ţesături colorate spretalia subţire, poate prea subţire pentruşoldurile destul de pronunţate, sugerînd oamforă, continuate lin de coapse, pe carele bănuiai dolofane sub fusta-n carouri. Cumintea legănată de-un amestec de tristeţe

şi de voluptate, doctorul Murgu uită să maivorbească.

Sînziana ar fi vrut ca vorbele ei de mai-nainte să n-aibă nici o importanţă pentru

doc-torul Murgu. Gîndurile lor, ale unuia despre

• , celălalt, trebuia să urmeze un traseurectiliniu,

" stabilit printr-o convenţie nerostită,respectată

în cei cîţiva ani de cînd se cunoşteau, cumsînt

respectate numai convenţiile nedeclarateşi ne-

declarative, pe care nici o patalama nu se face113 , DOI



ILEANA VULPESCU

că le-ar consfinţi. «Cea mai bunădisciplină sufletească tot dreptul„coutumier", rămîne», se gîndiSînziana. în cadrul acestui sistem, eahotă-rîse mai demult că pentru a-şipăstra un om, în imaginaţie,neschimbat ca un mit, condiţiaesenţială era să nu-1 orizontalizeze nicicu fapta, nici cu gîndul. Omul trebuiascos din sfera erotică. Trebuia scutit,apărat de sfera aceasta careaplatizează, care te faceasemănător cu alţii. «Poate că n-amdreptate, dar ţin la părerea asta. O partedin gîndurile noastre este corespondentulcondiţiei noastre „nearticulate", iar

cealaltă parte este corespondentulcondiţiei noastre „articulate", alcondiţiei noastre verticale, Gîndurilenoastre vorbesc aceste două limbaje, în acelaşi timp. Un limbaj rudimentar,cu un singular dar cu mai multepluraluri, şi un limbaj abstract, cel care1-a dat pe Shakespeare şi peBeethoven, divinităţile mele. La această înălţime vreau să vă păstrez, domnuledoctor». Sînziana avu o privire jenatăcînd dădu cu ochii de doctorul Murgu.

Era obişnuită să i se-adreseze, în gînd,zilnic, chiar atunci cînd nu-1 vedea şinu-1 auzea cu lunile. Aşa cum uitase acumde prezenţa lui, de multe ori uita deabsenţa lui şi se trezea şoptind, dreptrăspuns la o-ntrebare mută: «da,domnule doctor, e-adevărat». Treceauamîndoi peste-acest răspuns indiscretşi-şi continuau conversaţia-n gînd, îngîndul ei. «Nimeni n-ar vrea să creadăcă o femeie cu doi copii, care de-abia-

şi trage sufletul de ocupată ce-i, cu omeserie ca a mea, un om activ, prezent, cuun spirit supărător de critic, trăieşteatît de mult

DOI 114



ARTA CONVERSAŢIEI;: -' în imaginaţie. Copiii au^ parteneri imaginari

de joacă. Eu îl aveam pe Ghiţă Vizon,motanul Ioanei, „personaj" real, darabsent din viaţa ' ă mea. Măria îşi creaseun personaj care se chema cînd Dana,cînd Pia. Ana o avea şi ea vreun ;

partener, dar cum este ea tăcută nu ni-1spune. 1 Cînd m-am vindecat — nu ştiu defapt nici cum, nici cînd — în sfîrşit, cînd m-am trezit vindecată de nenea Daniel,nu-mi venea să cred că mi • s-ar maiputea-ntîmpla acelaşi lucru la mai multdecît dublul vîrstei de-atunci. Cînd fac pepsiha-nalista şi mă iau ca subiect pe mine însămi, diagnostichez trăirile-acestea peplanul imaginaţiei şi neconvertirea lor în

realităţi drept un rest , de copilărie,expresie de fapt a nevoii de ideal. Măbucur că mi-a rămas această sete,această foame de intangibil, că earespiră odată cu mine, că-n noianul devorbe, de gesturi, de acţiuni zilnicegăsesc nişte momente-n care să fiusigură că trăiesc: copilăria nealterată dinmine, setea de ideal vă scot la lumină,domnule doctor, trăgînd o perdea pesterutina zilnică. Zeitate familiară agîndurilor mele, apăreţi firesc. Şi vorbim.Vorbiţi ce este mai bun în mine. O dată mi s-a părut că intuiţi copilăria din mine. întîmplător să-mi fi scris, într-un caiet, cuscrisul dumneavoastră ordonat şi drept,cuvîntul lui Brâncuşi: „quand nous ne sommes

plus en-fants nous sommes deja morfs"? Nu cred. Dum-

neavoastră nu vă lăsaţi dominat de întîmplător ».

115 DOI



ILEANA VULPESCUSînziana se-ndreptă, cu vasul de flori în mînă. —Ce fac fetele ? o-ntrebâ doctorul Murgu. —Mulţumesc, o să le vedeţinumaidecît, răs

punse Sînziana, în timp ce lua cîte-un trandafir dinchiuvetă şi-1 aşeza-n vas.Zgomotul apei, gîndurile ei despre doctorul Murgu,

o făcuseră să-i uite, dar să-i uite cu totul pecei din sufragerie.

— Să mergem, îl invită Sînziana pedoctor.Acesta se lipi de tocul uşii, lăsîndu-i locsă treacă,

în sufragerie, Şerban şi Ana se jucau.«Eu helicop-

tam şi tu erai un pasager », îi propuneaŞerban fetiţei. Pavel Vlas, cu vorba luimolcomă, îi descria lui Tudor Şerban un drumprin Munţii Apuseni, necunoscut de turişti,drumul care ducea-n satul bunilor lui din-spre tată.

Maria-1 asculta şi-1 măsuranestingherită, în-trebîndu-se ce cauta-n

casa lor omul asta pe care era limpede căSînziana îl cunoştea, dar despre carenu pomenise niciodată.

înalt, vînjos, cu o tunsoareintermediară, între cea nemţească şi cea cuperciuni, a momentului — tunsoare care-ncerca sa nu contravină i ; prea multmodei — cu parul din faţă dat cam trei'sferturi ţ t stînga, fără să facă însă cărare,

îmbrăcat corect, dar dînd impresia că totul,fiind prea nou şi nedat cu corpul, îl ţinea pela-ncheie-turi, Pavel Vlas avea un aer greoi

sau, mai degrabă, stîngaci. Cum îi lua seama,ascultîndu-i atent povestirea, Măria dădu cuochii de mîinile lui

DOI? 116



117

ARTA CONVERSAŢIEImari ca nişte lopeţi de lemnnoduros, mîini care stăteau ţepenepe lîngă trup şi doar din cînd în cînd,ca pentru a-şi confirma existenţa, îşi îndoiau reflex degetele.

«Toată stîngăcia de la mîini i setrage», observă Măria şi gîndul ăstao-nduioşă.

« Ăsta e-un om cumsecade, om allui Dumnezeu, cum ar fi zis Maica.Ardelean de la ţară. Numai ţăranulcînd nu munceşte nu ştie ce să facăcu mîinile, de-aceea bărbaţii le ţinca pe nişte prăjini atîrnate fărărost pe lîngă trup, iar femeile şi le-aşaza-n poală ca pe nişte vite

ostenite, la iesle, cum zicea Buniţa.Cît de firesc îşi mişcă Tudor mîinile,iar tu, săracul de tine, parcă le aibătute-n cuie. Un negru şi-un japo-nez nu s-ar deosebi mai mult caăştia doi. Tudor orice-ar pune pe elparcă aşa 1-a făcut mă-sa, Totu-ivine bine », se gîndi Măria.

« Şi mama, ce frumoasă e l Arenişte picioare superbe. E superbătoată. Nu-nţeleg cum nu s-or îndrăgosti de ea toţi ăia de la ea de

la Institut l Şi bou* ăla de tata s-olase pentru-o... Dar doct orulMurgu. . , i -o f i doar mi lă i de ea ?».

Gîndul că i-ar putea fi milă cuivade mama ei o engrvă. «N-are-albeaţă-n ochi, n-are un picior maiscurt şi-o mînă mai lungă, aşa căs-o slăbească toţi cu mila lor», îşicontinuă Măria gîndul şi —moştenire de la Sînziana — ca să-1alunge, se ridicâ-n picioare, gatasă-şi afle o ocupaţie. Dînd cu ochii dedoctorul Murgu, îi veni să rîdă că ogăsise paraponul în legătură cupresupusa lui milă pentru Sînzianaşi-i ceru

DOI



ILEANA VULPESCUiertar e-n gînd. « Ce mi-o fi venit ?Auzi ! să cada năpasta tocmai petine, dragul mamei, tu care eşti unbun şi-un iubit ». Tuturorpersoanelor dragi, Măria le spunea

în gînd « dragul mamei » şi « tu »,unindu-i într-o confrer ie pe care-o botezase O. D. M., ceea ce voia să-nsemne « obiecte dragi Măriei ».

Şerban şi Ana strigară-ntr-un glas « neneadoctoru' » şi-1 apucară pe doctor cu braţelede picioare. Astfel sechestrat, doctorulMurgu îi sărută Măriei mîna ca uneipersoane mari, dădu mîna cu Tudor şi cuPavel Vlas. îi sărută pe creştet pe protejaţiilui cei mici şi le-ntinse cîte un «Donald»din plastic, iar Măriei un pix cu mai multeculori.

— Cine credeţi, domnule doctor, căvine-n loculrăposatului ? Staicu sau Gancea ? îl întrebă Tudor pedoctorul Murgu. —După cît părea de « animat » azi-dimineaţă, şidupă cîtă pietate optimistă arăta în

organizarea funeraliilor răposatului, cred că Staicu vine. Sepurta ca unsuccesor de drept. — Şi eu cred că el vine, zise Sînziana,amintindu-şitonul cu care Staicu-i spusese dedimineaţă: «Poateo să lucrăm din nou împreună ».Elenjentul dubitativ« poate » fiind doar retoric. Sînt curioasăcît de prieten

o să mai rămînă cu Gancea. Am văzutce s-a ales dinprietenia lui Sabău cu Deleanu cînds-au împărţitşefiile la noi. lartă-ne, Pavele, că vorbimdespre niştelucruri străine ţie.( Sînziana ezită înainte de-a-1 tutui pe

Pavel de faţă cu alţii, dar îşi învinsenehotărîrea gîndindu-seDOI 118



ARTA CONVERSAŢIEIcă aşa era cinstit faţa de Pavel şifaţă de ea însăşi).

—Oamenii-s peste tot la fel. Numele doar îs altele,zise Pavel, mişcîndu-şi pentru prima oară omînă, cucare parcă voia să niveleze nişte lut.

Doctorul Murgu îşi lua rămas-bun fără nicio explicaţie, lucru ce-1 miră pe Pavel Vlas,fiindqă i se păru cu totul neaşteptat dinpartea cuiva care nu părea pus pe fugă, cimai degrabă dispus să se-aştearnă lataifas.

Deşi Pavel Vlas nu-şi manifestă-n nici unfel această nedumerire, Tudor se simţi datorsă-i explice comportamentul insolit al doctoruluiMurgu.

— Doctorul Murgu duce o luptăpermanentă anti-cronometru. Trăieşte pe dapucate. Nuştiu cînd doarmeşi cînd mănîncă. Este fugărit de timpulcare e preastrimt pentru generozitatea lui, pentru risipa luidesine. Se-ntoarce zdrobit acasă, la unsprezecenoaptea, săzicem, şi tu-1 chemi la un copil bolnav la1. Şi el vine.

—Are familie ? — Nu sînteţi primul care pune-ntrebarea asta.Are. Nevastă, trei copii, mamă, tată. Ofamile, o adevărata familie pe care-o iubeşte, care-1 iubeşte şi-i înţelege felul de viaţă, în meserie, nuştie ce e graba.Stă cu ceasurile şi observă un copil. Cîndpleacă toată

lumea din clinică, el vede din nou toţipacienţii. Vă-n-chipuiţi cîtă vreme i se duce: cînd însăvine şi el, catot omul într-o casă de oameni, poate stacinci minuteşi tot aşa de bine trei ceasuri. Vizitelelui şi duratalor sînt la fel de imprevizibile. Este pentru sinecîndavar, cînd risipitor cu timpul. Pare unom ciudat şi



de fapt este. Eu cel puţin nu cunosc pecineva maidistrat şi-n acelaşi timp cu-o minte mairiguros orga-119 DOI



ILEANA VULPESCU

nizată decît a lui, pe cineva mai timid şi-nacelaşi timpde-un curaj să te lase mut.

— De pildă ? întrebă Vlas care, evident,

se refereala ultima parte a afirmaţiei. — De pildă, pe vremea cînd proaspătrăposatulVoicu Marin era cine era, şi-n aceastăcalitate tăia şispînzura, pe vremea-aceea, doctorulMurgu, şef desecţie la nou-născuţi, a citat-o «pe ordineade zi», cerîn-du-i mutarea din secţie pentru

incompetenţă, nici mă*mult nici mai puţin decît pe doctoriţaEvelina Marin,nora lui Voicu Marin, nenea cu satirul.Voicu Marin, bun la suflet şi drept cum era,

1-a mutat pe Murgu de la nou-născuţi, iar penoră-sa, pe care doi bani nu dădea-nparticular, a făcut-o bine-nţeles şefă la nou-născuţi. Povestea e lungă. V-am spus oparte din ea ca s-aveţi idee cine e omul.

în timp ce Tudor făcea această schiţă de

portret, Sînziana îl conducea pe doctorulMurgu spre ieşire, în uşă, doctorul îi întinsemîna, dar Sînziana îi spuse « merg pînă jos ».Pe scară nu schimbară nici un cuvînt. Deşi nuera prima oară cînd îl conducea pînă-nstradă, doctorul Murgu fu sigur că cevaneobişnuit se petrecea cu Sînziana şi căprima lui impresie nu-1 înşelase, îl cuprinse ostare de nelinişte. «Parcă sînt o pasăre carepresimte ploaia. Extraordinar cum mă-ncarceu cu electricitatea celor din jurul meu, mai ales

cînd... ». — Domnule doctor, doctorul Pavel Vlas

este tatălAnei, îi spuse Sînziana fără să-şi mişteprivirea de laochii lui albaştri, de parc-ar fi vrut să-ifacă aceastăcomunicare pe calea tuturor simţurilor,

îi întoarsespatele şi dădu să intre-n bloc. Din mers,



doctorulDOI 120



ARTA CONVERSAŢIEIMurgu îi apucă o mînă pe care-şi apăsăbuzele fără s-o sărute, închise ochii şistătu aşa o vreme pe care n-ar fi ştut s-o măsoare în timp convenţional.

«Timpul fericirii, timp fără durată», gîndi

el, simţind o căldură-n tot trupul.« Cît de frumoşi sîntem cînd spunem

adevărul. Azi am înţeles ce-nseamnă să fiicuprins de-o stare de graţie ».

— Du-mă, du-mă-n Şerban-Vodă, îi spusedoctorul Murgu şoferului de taxi, şi oftă. Du-mă-n Şerban-Vodă...



Sînziana urcă scările-ntr-un suflet. Sesimţea gata să plutească, descătuşată detoate legăturile, demiurg fericit să secontemple-n propriul adevăr. Se mai simţiseastfel în ziua cînd îi spusese doctoruluiGheorghe Vladimirescu: «Vă iubesc, domnuledoctor», zi memorabilă cînd pleca dintr-omaternitate ţinînd în braţe trecerea ei înnemurire prin îndeplinirea datoriei faţă despecie, şi cînd, pentru prima oară, starea eide graţie se tradusese în vorbe. Nici pîn-atunci şi nici de-atunci încolo nu mai simţisenevoia irepresibilâ de-a spune lucrul celmai profund şi mai grav, după părerea ei,pe care i-1 poţi spune cuiva. Urcînd acumtreptele, amintirea clipelor acelea de supremăsinceritate o izbi viu în plex. Cuvintele de-acumtraduceau un amalgam de stări trecute prindiverse intensităţi, decantate într-o starenestinsă niciodată, în sinea ei, Sînzianadefinea starea aceasta drept «claritateambiguă » sau «ambiguitate clară ». Deşiambele definiţii puteau părea un



ARTA CONVERSAŢIEIcalambur.. . , termenii lor excluzînd-se reciproc, Sîn-

ziana ştia ca nu-şi fura singură căciula şi că-şispune . adevărul. Nu era prima oară că unadevăr părea absurd. Absurdul contrazice doarlogica nu şi adevărul, categorie

atotcuprinzătoare şi indiferentă faţă decuprinsul ei.

Sînziana se opr i -n uşa sufrager iei ş ipri vi scena ce i se-nfăţişa: doi copii jucîndu-se, o adolescentă cro-şetînd, doi domni stîndamical de vorbă, luminaţi de-un amurg violet-

opalin.

Părea un studiu de lumină, în care penelulartistului reuşise să redea bunăstareainterioară a personajelor. Acel tableau. de genre,

cu aerul lui desuet, avu darul să tragă o pînzăde linişte peste pîcla agitaţiei prin care trecuse-

n ziua-aceea Sînziana. — Ziziana, i se adresă Tudor ca-n copilărie,fuseşisă-1 vezi pe defunct şi să prezinţicondoleanţe orfanilor ?

—Nu fnsei şi nici nu mă duc. Eu nu sîntdintr-ăiapentru care moartea-nfrumuseţează, aşacum astupăzăpada murdăria.

— Parcă-1 aud pe tata. — Şi ce, n-aveam dreptate ? N-am jucat eucomediaipocriziei cînd aş fi avut un folos de tras, darmi-te-acum.Iar mondenă cum nu sînt, nu simt delocnevoia să măduc « fiindcă-aşa e frumos !».

—Cred că frăulein doctor şi «curtea» o săcadă cala paradontoză.

— Bine-nţeles. De cînd îi pîndeşte elStaicu la

cotitură. Din partea mea, poate să-i ia şidracu.

— Eu zic să mîncăm, propuse Sînziana,fără altătranziţie.Măria se ridică numaidecît şi scoase dintr-un

sertar al bufetului o faţă de masă, pe care odesfăcu şi-o întinse.

123 TREI



ILEANA VULPESCU — Eu am să plec, zise Tudor. Hai,Şerbane. — Mai stăm puţin, protestă băieţelul. — Lasă-1 aici că mîine dimineaţă-i duceMăria lacinema cît sînt eu la parastasul lui Nini. — Să trec sa te iau ? — Mulţumesc, dar am mai multe lucruride făcut. — Cum doriţi, doamnă. Tudor îşi luă rămas-bun de la Pavel

Vlas, duse mina la un chipiu imaginar şiplecă.

Masa era pusă cu toate bucatele pe ea.Pe-un fund de lemn, pîinea «Dîmboviţa»stătea-ntreagă.

— S-o tai ? o-ntrebă Pavel pe Măria. — Va rog, zise fata, şi-i întinse-un cuţitlung cuZimţi.Pavel Vlas întoarse pîinea cu partea de

vatră-n sus şi cu vîrful cuţitului făcu într-uncolţ al ei semnul crucii, apoi se-apuca s-o taiefelii groase.

Măriei îi veni să plîngă. Numai străbunicaei, Simina Dorobanţu, făcea peste pîineacest semn de respect şi de mulţumirepentru hrana de fiecare zi.

Masa trecu într-o tăcere deplină. Doar dincînd în cînd — un zgomot de furculiţă lovităde farfurie, şi-a-cela înăbuşit de-un gestcontrolat ce restabilea o linişte nefirească.

« Se vede că nu sîntem oameni de lume,că nu ştim să umplem o tăcere », se gîndeaSînziana.

Mulţumită ca masa, în sfîrşit, seterminase, Măria se grăbi să strîngăfarfuriile, paharele şi tacîmurile şi să leducă la bucătărie.

Sufrageria-şi recăpătase aspectul obişnuit,

fructiera apăruse din nou în mijlocul mesei,pe pătratul ei de ţesătură aurie., — Ce lucru frumos, rosti Pavel în şoaptăaplecîndu-se peste fructieră şi uitîndu-se-n ea ca-ntr-ofîntînă.TREI

124



ARTA CONVERSAŢIEI — E cadoul mamei de la botez, cadou de lanaşa ei.E un Galle, îi explică Măria, impresionatăde sensibilitatea lui Pavel la frumos.

— Parcă ar fi un fund de mare, zise Paveluitîndti-setot mai atent şi mai fermecat prinpereţii vasului.

— Eu mă duc să-i culc pe ăştia mici şi peurmăam să mă culc şi eu. La revedere,domnule doctor, şimai veniţi pe la noi, îi spuse Măria,

întinzîndu-i mîna. — Sper, domnişoară, zise Pavel, îi sărutămîna, apoise-aplecă şi sărută creştetele copiilor.Rămaşi singuri, Pavel şi Sînziana, deşi

stingheriţi, parcă tot se simţeau mai la largullor decît sub privirile iscoditoare ale Mărieicare, dacă n-ar fi bănuit că maică-sa şi cu Pavelaveau ceva important de vorbit între patru ochi,nu s-ar fi «retras», fi ind foarte amatoaresă stea de vorbă cu oameni mult mai învîrstă decît ea.

(«Deşteaptă fată am. Are-un nas de

copoi. Ăsteia n-ai cum să-i ascunzi ceva.Iar tu, săracul de tine, cum ţi -o fi fost cu -atîţa lume străină " între tine şi copilultău ? Să joci comedia asta a indiferenţei.Cum mi-ar fi mie să ştiu, admiţînd prinabsurd, să ştiu că am undeva un copil ?• Cînd nu ştii — stai liniştit, dar cîndafli, dacă- eşti om de omenie, cum să te faci că nuştii ? ».)

— Pavele, vrei să te odihneşti pînă la ora

de plecatla gară ? — Mă gîndeam să nu te supăr şi să plec,că poateoi fi şi tu obosită.

— La cinci ani o dată, mi-o treceoboseala.

— Atunci, decît să stau întins într-un pat, cuochii-ntavan, mai bine-om sta de poveşti. Sînziana,

în vremea



asta, de cînd sînt eu aici,te-aigînditcesăfacemcuAna?

125 TREI



ILEANA VULPESCUUitasem să-ţi mulţumesc că i-ai pusnumele mamei.

— Pavele, m-am gîndit, bine-nţeles.Acum, că ştii,vino s-o vezi cînd vrei.

—Nu la asta mă gîndeam eu. Măgîndeam s-orecunosc, ştii foarte bine. — La asta încă nu ştiu ce să-ţi răspund,trebuie sămă mai gîndesc. — Vrei să te sfătuieşti cu cineva ? — Mai întîi să mă mai sfătuiesc cu mine însămi. — Să ştii că formalităţile sînt foartesimple: o declaraţie din partea mea la notariatul din

sectorul tău şi-atîtatot. M-am interesat. — De ce-ţi trebuie actul ăsta ? — Vreau să mă laşi s-o iau în vacanţă laCluj, s-ovadă şi mama, să se joace cu băieţii. Săştie toată lumeacă-i a noastră. Iar pîn-atunci, te rog... sănu te superi,dar trebuie să-ţi dau pensie pentru ea.

—Asta nu !- Ba da !

— Niciodată ! — Te dau banii-afar* din casă ? lartă-mă căte-ntreb ! — Mă dau-nu mă dau, nu primesc.Pavel se gîndi să mai spună ceva, dar se

lasă păgubaş, îi veni în minte că-n vară, peplajă, Maria-i spusese data de naştere a Anei.Prin urmare, putea să facă un carnet C. E. C.pe numele fetiţei, trecînd-o la condiţii deretragere pe Sînziana, a cărei zi de naştereo,ştia de asemenea.

— Ia loc, îl invită Sînziana, aratîndu-i

berjera, şiiartă-mă dar vreau să mă schimb, amobosit de-azidimineaţă-n pantofi, şi-mbrăcată de oraş.

Se-ntoarse peste vreo cinci minute, înnişte papucicu faţa de caifea neagră, matlasată, şi-ntr-unchimonoude diftină lavand, cu nişte pătrăţele verzui şigalbene,TREI



126



ARTA CONVERSAŢIEIlung cam pînă la jumătatea genunchiului.Dintr-un sertar al bufetului, scoase nişteandrele circulare pe care era o-mpletiturădin lînă groasă, vişinie, se-aşeză pe-un scaunşi, uitîndu-se la Pavel, în timp ce tricota, îl

întrebă: —Ce fac surorile ta le ? — Bine. Bine. Cea mare e-n ultimul an laMedicinăşi se mărită de Anul Nou cu un coleg de-almeu, mijlociae-n anul III la Electrotehnică, iar a mică econtabilă-nsat la noi, la cooperativă, s-a măritat cu uninginer agronom, băiat tot de la noi, are doi gemeni,de doi ani,

de-o seamă cu Guşti al meu, şi stau încasa părintească,stau cu mama. 'S bine toate.

— Bravo lor ! Cred că şi tu le-ai ajutat. — Cît am putut şi cît pot. Dar şi ele-audat dinmîini. Şi-au văzut de carte şi-s şi cuminţi.N-am avutcu ele nici o supărare. A mare, Livia, care-o să fie doctoriţă, mi-a tras anul trecut o spaimă cunişte ganglioni.Că azi, cum vezi un ganglion inflamat —la Hodgkinte gîndeşti.

—Erau tebece ?

— Nici măcar. Nişte sechele de la o gripă,dar săştii c-au ţinut aşa vreo două luni.

— Din cîte-am înţeles de la Tudor, dinspuseleluliei, tu faci chirurgie.

— Şi din cîte-am înţeles eu de la lulia, tu

nu maifaci chirurgie. Acum cinci ani, ştiu căfăceai chirurgie. Te-ai răzgîndit ? — Eu nu m-aş fi răzgîndit niciodată saucel puţinaşa cred. Dar m-a răzgîndit răposatul-chiar-azi, răposatul «profesor doctor docent» Voicu Marin,

Dum

nezeu să-1 ierte că are de ce, vorba lui



nenea Daniel,profesorul Daniel Şerban vreau să zic. E-o

poveste

127 TREI



ILEANA VULPESCUnici lungă, nici scurtă. Dac-aş şti că nu te

plictisesc...— Sînziană, mă crezi sau nu mă crezi, dar

să ştiică orice lucru cît de mic, dacă e legat de

viaţa ta...

Cu patru ani şi-aproape jumătate în urmă,pe cînd Sînziana era-nsărcinata cu Ana şisarcina-ncepea să se vadă, şi-odată cu-această evidenţă începeau şi presu-punerile-asupra paternităţii viitorului copil, schimbîn-du-1 pe «candidat» de la o zi la alta — încît de la celmai neînsemnat doctor din clinică şi pînă laprofesorul Voicu Marin nimeni nu fusese trecut cu

vederea — pe-atunci, într-o bună zi, pe la 4după-amiază, fusese • adusă cu «Salvarea »,la camera de gardă a Clinicii, o avocată, învîrstă de treizeci şi doi de ani, cu diagno-sticul «peritonită», stabilit de doctoriţa de la«Salvare».

în urma unor intervenţii ale familiei,bolnava fusese mutată chiar de-a doua zi,din salonul doctorului Bo-cioagă, unde-ointernase medicul de gardă, punînd-oimediat pe-o doză masivă de antibiotice, însecţia profesorului Titus Verzeu, un mane în

chirurgie. Profesorul Verzeu, deşi bolnavaprezenta abdomen acut şi-avea 39°, nu se-alarmase deloc, dimpotrivă, îi redusese dozade antibiotice, lăsîndu-i doar o doză de-ntreţinere. El infirmase diagnosticul«Salvării», scriind în foaia de observaţie abolnavei: «nimic chirurgical ».

Boala însă, ca multe alte boli, deşicatalogată de-o somitate într-uncompartiment care nu-i dădea voie să semanifeste precum se manifesta, nu voia săaibă habar de drepturile ei «legale» şi-şi vedea

mai departe şi-n voie de treabă.Bolnava, pe nume Liliana Fodor, se

simţea din ce în ce mai rău, cum era şi de-aşteptat pentru doctoriţaTREI „. 128



ARTA CONVERSAŢIEIHangan şi pentru şeful ei direct, doctorulHaralambie Staicu, doctori care, după ceexaminaseră bolnava, gîndiseră amîndoi «peritonita ».

— Trebuie deschisă imediat, zisese foarte

hotărîtdoctoriţa Hangan, dar doctorul Staicu,spre surprinderea ei, se făcuse că n-o aude. — Domnule doctor, insistase atunci Sînziana, trebuie deschisă.Destul de iritat de-ncăpăţînarea acestei

doctoriţe tinere, care-şi spunea atît deinoportun părerea de faţă cu-o liotă desurori şi de studenţi, doctorul Staicu îispusese pe-un ton rece:

— Doamnă doctor, doamna e pacienta

domnului profesor. —Foarte bine, s-o opereze domnul profesor. — Domnul profesor nu e de-aceeaşipărere, i-otăiase doctorul Staicu şi, întorcîndu-ispatele, trecusela alt pat. întîlnindu-se după aceea singuri în

camera medicilor, Staicu nu-i spusese nici uncuvînt.

O dată cineva-i spusese Sînzienei: « Ai

făcut o gafa».»O gafă este ceva neintenţionat. Eu gafenu fac».Dîndu-şi seama că Verzeu «o» greşise —

că cine nu greşeşte ! — Sînziana se făcusecă «face o gafă» pentru a pune indirect pepacientă-n gardă, pacientă care desigur ştiace sînt erorile judiciare, erori ce nu reprezintă«unicate», ci au pe lume, în toate domeniile,surori făcute parcă de-o mamă şi de-untată.

Dar cum o eroare judiciară, dacă nu se

referă la pedeapsa capitală, poate fireparată, era bine ca pacienta să nuasimileze total erorile din profesia ei cucele din profesia lor.

— Domnule doctor, sînt sigură că vă daţiseamacă domnul profesor nu are dreptate şi cădoctoriţa de129 TREI



ILEANA VULPESCU

la «Salvare» a pus exact diagnosticul care trebuia. — Doamnă doctor, nu e treaba noastră. — Deci, o lăsăm sa moară, fiindcă asta nue treabanoastră.

Staicu nu răspunsese acestei«provocări». — O lăsăm să moară ?...Staicu nu era prea hotărît asupra soartei

dedesubtul căreia avea să-şi pună iscălitura,soarta avocatei Liliana Fodor, de-un lucru însăera sigur: că-i venea s-o omoare pedoctoriţa Hangan.

Femeia asta, în loc să-şi vadă dracului detreburile ei, se-apuca să-şi aprindă paie-ncap cu Verzeu care, cînd era vorba de vreunorgoliu de-al lui, îşi pierdea complet umorul acărui doză nu era nici aşa excesivă. La oricecontrariere, cît de măruntă, Titus Verzeucădea-ntr-o muţenie posacă, în care simţeaică se petrec furtuni de adîncime, dintr-aceleacare declanşează valuri în stare să măturetotul în drumul lor.

în sinea ei (respectîndu-1 pentru-nvâţătura lui şipentru a fi fost — deşi lipsit de fantezie — şiuman şi profesional, un bun profesor), Sînziana îl califica drept

un mediocru doct, disciplinat, stăruitor, care, în unei totale detaşări faţă de ce se-ntîmpla-n

jur, să-şi aranjeze perfect treburile, trăgînd sfori —ce-i drept,nu odgoane vizibile de la şapte poşte, ci oţesătură desfericele care, adunate la un loc, făceau cîto parîtnă— la limita între integritate şi oportunism, unoportu

nism bine deghizat sub haina duioasă a unorafecţiunidin tinereţe; ca, de pildă, prietenia lui cuVoicu Marin,cu care nici un fost coleg, om de bine, nu-şidădea maimult de «bună ziua». Dacă aceastăprietenie n-ar fifost simulată, Sînziana ar fi şters oportunismuldintrenoţiuni le cu care şi-1 definise pe Titus



Verzeu. Bănăţean, dintr-o familie de intelectuali, la a şaseageneraţie,TREI "

130



ARTA CONVERSAŢIEIcu-o educaţie şi cu un comportament deceas elveţian «de limbă germană»,măsurat, politicos şi distant, făcînd doarceea ce trebuia sau dacă nu ceea ce trebuia/

totdeauna însă aşa cum cereau uzanţele,

sobru, uscat pe dinafară şi pe dinăuntru,scump la vorbă, incapabil de vreo efuziune,rîzînd foarte rar şi numai din buze, fărăurmă de sunet, discret, şters de la natură şidin bună-ştiinţă, Titus Verzeu nu putea fiprieten cu «marele » Voicu Marin (tip demahalagiu brutal şi gălăgios, violent, care-şibătea nevasta şi copiii, dînd în ei ca lafasole, care-şi aducea dame-n casă, încamera lipită de-a nevestei, nevastă care,după douăzeci şi doi de ani de-asemeneatratament, se spînzurase, lăsînd locul unei

actriţe frumoase, mediocre şi peltice,actriţă care, la rîndu-i, în dor de-un numecu care să lase tot teatru-n coadă, denişte roluri care s-o scoată din anonimat, şide nişte parale care să-i amelioreze stareafinanciară modestă pe care actoraşii cucare se ţinuse nu i -o spor iseră cu nimic , îl luase de bărbat pe «marele om».)

Duşman al oricărei forme de violenţă,structuralincompatibil cu Voicu Marin, Titus Verzeu nu puteadecît să simuleze prietenia pentru el. La

rîndul lui,Voicu Marin, incapabil de vreo prietenie cidoar de cîr-dăşie, îl păstrase pe Titus Verzeu pentru a-şidemonstralargheţea, după ce-i decapitase pe Şerbanet comp.,Titus Verzeu neavînd stofa unui adevăratconcurent.Continuîndu-i portretul, Sînziana socoteacă TitusVerzeu era îmbinarea perfectă între

umoarea unuiulceros şi-a unei fete bătrîne. Cînd dădeafrîu liberfanteziei şi-i proiecta pe cei «doi prieteni» în epocitrecute, şi-1 închipuia pe Voicu Marin —un ucigaşcu simbrie, ucigaş cu şişul, iar pe TitusVerzeu, subaerul recules al unui benedictin — undoct otră-



131 . TREI



ILEANA VULPESCU

vitor, pritocind cu gesturi dulci, pioase, moartea-ntr-oretortă.

—O lăsăm să moară ? îşi înnoi Sînzianasupără-toarea-ntrebare, pe-un ton persuasiv şiblînd caredoctorului Haralambie Staicu-i sună catrîmbiţa Judecăţii de Apoi.

«A dracului muiere... ». — Sînziană, de ce vrei sa-ţi aprinzi

paie-n cap,fata tatii ? Şi eu ştiu şi dumneata ştii căcucoana astaar trebui deschisă, dar nu e treabanoastră. Familiaa adus-o la Verzeu, ca umblă toţi după

titluri, să sespele cu el pe cap ! Dumneata-1 cunoştipe Verzeude cinci ani, eu îl cunosc de douăj'şi.Domn, aşa cumvi se pare vouă ăstora tineri, ca voicredeţi că tot cezboară se mănîncă, ăsta-ţi poartă sîmbeteleşi pentru-oprivire, şi pentr-un zîmbet, ăsta e ca omuiere la menopauză şi ne..., nemaipunînd la socoteală

că e prietenla toartă cu tartoru-ăl mare. Cînd i-a belitVoicu Marinpe Şerban şi pe ăilalţi, Voicu tăia şi ăsta-iascuţea cuţitele. E mai periculos decît Voicu. Voicumăcar ia bîz-doaca-n mînă şi-ţi da-n cap prin faţă, asta însă-ţi dă latîmplă dintr-o parte, că nu ştii de unde ţi-avenit. Miede mult îmi întorcea mironosiţa de Verzeu

pielea pedos dacă n-aveam originea de-o am.Amîndoi — douăcurve: numai că Voicu Marin — curvă demahala, iarVerzeu — curvă-salon. Cum ieşi deasupraşi poţi săle fii concurent sau îi contrazici, te-au belit.Mediocriamîndoi, n-au nevoie decît de calfe-ascultătoare.



Cu limbajul lui plastic şi «nemachiat»,trăgîndu-şi comparaţiile din domeniulmăcelăriei, de unde-şi trăgea şi obîrşia, tipvital, coleric, deschis, cu un ascuţit spirit deobservaţie, doctorul Haralambie Staicu nufăcuse altceva decît sa-ngroaşe, cu-o

pensulă viguroasă şi brutala, trăsăturileimaginii pe care-o avea SînzianaTREI 132



ARTA CONVERSAŢIEIdespre cele două personaje asupra căroranu-şi făcea nici umbră de iluzie.

—Domnule doct o r, nu-mi spuneţi nici onoutate,

îmi dau seama de ce mă paşte pentru

simplul faptde-a fi contrazis, de faţă cu-atîta lume,diagnosticul«profesorului». Se găseşte totdeauna unsuflet bun şi«fidel» care să-i spună. Ce vă-ntreb eueste: o lăsămsă moară ? Conflictul deschis sau «astupat» cu Verzeu,riscul de-a ne vedea puşi la dispoziţiaMinisterului şiazvîrliţi la Spirocheţii din Deal ori la

Treponemiţa dinVale, cum ziceţi dumneavoastră, teamade-acest risctrebuie să ne facă să semnăm cu bună-ştiinţă un certificat de deces ?

— Orice chirurg semnează certificate dedeces încariera lui, zise Staicu pe-un ton depărere de rău.

— Dar nu voluntar, domnule doctor. Noi însă, de

data asta, cu bună-ştiinţă condamnămun om lamoarte.

— Mă, Sînziano, vezi-ţi, fată, de copilul tău,vezi-ţide burta asta care-a-nceput să se vadă, şilasă-i dracu'pe toţi ăilalţi în plata Domnului, îi replicăStaicu-nciu-dat pe ea că avea dreptate şi că-istricase cheful şiliniştea, şi-aşa stricate de falsul diagnostic al

lui Verzeu. îţi promit că-i măresc doza deantibiotice, fără săştie... bine-nţeles.

— Domnule doctor, eu am să-i spun azi«profesorului », ca pe-o informaţie, ca şi cîndasta s-ar fiivit după vizita lui, că pacienta se simtefoarte răuşi că eu, eu — nici nu pomenesc despre



dumneavoastră— eu cred c-ar trebui deschisă.

— Rău faci ! Să nu zici vreodată că nu ţi-am spus,zisese, cu un glas de profeţieameninţătoare, Staicu.Precum îi promisese lui Staicu, pe tonul cel mai

deferent cu putinţă, Sînziana îi comunicăprofesorului

133 TREI



ILEANA VULPESCU

Verzeu, ca pe ceva nou, starea bolnavei Liliana Fodor,inclusiv părerea ei, a doctoriţei Hangan,despre acest CAZ .

— Părerea dumneavoastră mi-a fostcomunicată. Ca

şi pe Cezar, faima vă precede, doamnă doctorHangan.Vă mulţumesc pentru bunăvoinţa pe caremi-o arătaţicorectîndu-mi diagnosticele.

După ultimul cuvînt, rostit ca toatecelelalte, pe-un ton care-o făcuse peSînziana Hangan să se gîndească la uniceberg pornit în mişcare, profesorul Verzeu,ca o prăjină perfect uscată, din care-a pieritorice semn c-ar fi fost vreodată creangăverde, se ridicase-n picioare, în semn că-

ntrevederea se terminase. Tonul « refrigerent» şi alura lugubră a

profesorului Verzeu echivalaseră-n minteaSînzienei cu certificatul de deces al carierei sale dechirurg.

Lucidă, în ciuda febrei, Liliana Fodorreţinuse convorbirea de dimineaţă dintredoctorii Staicu şi Hangan, pe care i-orelatase bărbatului ei, foarte-ngrijorat destarea din ce în ce mai rea a nevesti-sii. InginerulFodor îi ţinuse calea lui Staicu, dupăcontravizită.

—Domnule doctor, sînt foarte-ngrijorat de stareasoţiei mele. E de şapte zile internată şistarea ei seagravează. — De unde ştiţi ? îi replică Staicu. —Domnule doctor, nu sînt doctor, dar cu minteamea de inginer şi cu un bun-simţelementar cred căpot şi eu să apreciez că nu e cu nimicmai bine decît lainternare. Şi, după cîte mi-a spus soţiamea, există

şi ceva controversat asupradiagnosticului: doctoriţade salon, doamna doctor Hangan, este dealtă păreredecît profesorul, şi Liei, soţiei mele, is-a părut cădumneavoastră sînteţi de părereadoamnei doctor Hangan, dar că domnul profesor Verzeufiindu-vă şef...Domnule doctor, vă-nţeleg perfect



atitudinea, că doarTREI 134



ARTA CONVERSAŢIEIam şi eu şefi şi ştiu ce-nseamnă să-icontrazici, dar, credeţi-ma, e vorba de viaţaunei femei de treizeci şi doi de ani, mamă adoi copii.

Bietul inginer Fodor aproape că plîngea. — Domnule inginer, se ţinuse tare Staicu,doamnaFodor e pacienta domnului profesor Verzeu.Aţi scos-o«cu mari sacrificii» de la doctorul Bocioagăşi-aţi adus-ocu mina dumneavoastră la profesorulVerzeu. Vorbiţi,vă rog, cu profesorul Verzeu. Copii am şieu, domnuleinginer, şi încă trei. Este şi-o eticăprofesională care

ne opreşte să ne-amestecăm în cazurilealtor medici.

— Dar o «etică» pur şi simplu nu există,domnuledoctor ? Am luat-o « cu mîna» mea aţi zis,de la doctorul Bocioagă şi-am adus-o la profesorulVerzeu. Am

înţeles foarte bine ce-aţi vrut să spuneţi.Domnule doctor, mîine dacă cineva dintredumneavoastră de-aici

se-mbolnăveşte, dumneavoastră ştiţi la cinesă vă duceţi,fiindcă ştiţi cîte parale face fiecaredintre dumneavoastră ; eu — un biet om de pe stradă —la cine vreţisă mă duc: la cine are cel mai mare renume, la

cineva

cu « firmă » ! De unde să ştiu eu cîtpreţuiesc « firmele »chiar în toate domeniile ?

— Vorbiţi, vă rog, cu domnul profesor,

insistaţi,vă rog, şi Staicu-i strînsese-n grabă mînaşi-o ştersese.Din conversaţia cu doctorul Staicu, inginerul

Fodor îşi dăduse bine seama că bătea pasulpe loc. Pe Verzeu îl văzuse de două ori însăptămîna de cînd îşi internase nevasta, şiVerzeu îi spusese invariabil: «Staţi liniştit, nu

e nimic grav !».

Disperat, inginerul Fodor, o pîndise şi pedoctoriţa Sînziana Hangan, agăţîndu-se ca-



necatul de firul de pai. îi relatase, cuvînt cucuvînt, conversaţiile cu «profesorul » şi pe ceacu doctorul Staicu. Aruncînd o privire plină desperanţă asupra pîntecului ei care-ncepea

135 TREI



ILEANA VULPESCU

să se bombeze, inginerul Fodor apăsase pecalitatea de mama a doi copii, pe care-oavea bolnava, soţia lui . Şi fără privireaaceea — pe care numai într-o epuizare aresurselor de convingere o putea folosi un om bine-

crescut cum era inginerul Fodor — Sînziana, pentrucare calitatea de om a fiecărui pacient n-aveanevoie de nici un adaos, i-ar fi spus ingineruluiFodor aceleaşi lucruri, îi spusese deci căera de mirare, pentru ea ca medic, cumde pacienta mai trăia.

— Doamnă doctor, dumneavoastră n-oputeţi opera ?

— Şi cine sa fie mîna a doua ? — Un medic ca şi dumneavoastră. — Domnule inginer, nici anestezist nu s-ar găsi,

îi spusese Sînziana, explicîndu-i cu oprivire-ntristată,ca un lamenta pentru curajul mort al colegilor ei,

ceeace.nu-i explica prin vorbe.

— Ce mă sfătuiţi să fac ?Sînziana dăduse din umeri, dar nu de

gesturi de spălat pe mîini avea omul acelanevoie.

— Aţi avea de făcut un lucru: să vorbiţiastăzi cuun chirurg din alt spital s-o primească,

iar r-Jine săveniţi, şi-nvingîndu-vă politeţea să văcertaţi furcă aicişi s-o luaţi cu tam-tam şi s-o duceţidincolo. S-ar puteaca-n faţa unui scandal, «profesorul» să-şiia inima-ndinţi şi s-o. opereze.

— Doamnă doctor, credeţi că dacă cinevaar vorbicu profesorul Voicu Marin, iar dînsul ar interveni

pe

lîngă profesorul Verzeu..., propuseseinginerul Fodoro soluţie delicată, conformă firii sale.Sînziana făcuse un semn din cap cu

care anula 'eficienţa unei asemeneaintervenţii.

— Dar dacă profesorul Mitrăchel arinterveni... — El da, pentru că profesorul Verzeu îi esteobligat.Domnule inginer, nu uitaţi sa-i explicaţi



profesoruluiTREI 136



ARTA CONVERSAŢIEIMitrăchel cît de gravă e situaţia. Aţi fost preadelicat pîn-acum şi e un vers celebru: c'est par delicatesse que j'ai perdu mă vie. E dreptulnostru să facem ce vrem cu viaţa noastră,dar cu viaţa altuia, cînd acel altul mai areşi doi copii..., i se păru necesar Sînzieneisă-i atragă atenţia inginerului Fodor care,după părerea ei, se-arătase inadmisibil decredul faţă de diagnosticul profesorului Verzeucu-ale cărui explicaţii succinte — «Oxfordlike» -^ « fiţi liniştit, nu e nimic grav», semulţumise ca un prost, în sinea ei,Sînziana judeca foarte aspru oamenii şifaptul că nu le-o spunea-n faţă era doar rezultatul educaţiei şi, mai mult decît atlt, alperfectei stăpîniri de sine.

Cu un an în urmă, doamna Verzeu,bolnavă de-un cancer genital, devenisepacienta profesorului Mitrăchel. în serviciulprofesorului Mitrăchel, la loc de cinste se aflaun anatomopatolog, cumnat cu inginerul Fodor,anatomopatolog care-i sugerase inginerului Fodor să-şimute nevasta din serviciul doctoruluiBocioagă, despre care el, anatomopatologul, n-auzise, în timp ce de profesorul Titus Verzeuauzise o lume-ntreagă.

Pe de-o parte, inginerului Fodor nu-i venea săcreadă că o somitate se putea-nşela

asupra unui diagnostic; pe de altă parte,felul evaziv al doctorului Staicu, despre care, într-o săptămînă, aflase ce medic decalitate era, şi felul hotărît al doctoriţeiHangan de-a-i trage toate clopotele dealarmă, supărîndu-1 fără doar şi poate peVerzeu, îl duceau pe inginerul Fodor cu gîndulspre un diagnostic pe care nici în mintenu-ndrăznea să şi-1 spună, diagnostic pecare-1 pusese, probabil, Verzeu, socotindde-aceea inutilă orice invervenţie.

Ca mai toată lumea din vremea lui,

inginerul Fodor considera agenţi ai morţiidoar cancerul şi infarctul, celelalte maladiipărîndu-i-se benigne cochetării între137 TREI



ILEANA VULPESCU

boală şi sănătate. Pe linia acestei fixaţii,care-ncepea să-i obsedeze şi pe medici nunumai pe profani, inginerul Fodor plecase dinclinica în care-i era internată nevasta, cugîndul la peritonită ca la o adevărată

speranţă. Invocînd dibaci un presupus diagnosticoncologic de care se temea familia bolnavei, profesorulMitrăchel intervenise la Verzeu în favoarea LilianeiFodor, oferin-du-se să transfere bolnava înclinica lui sau, la rugăminţileanatomopatologului, subalternul său — «

înţelege-1 şi pe el, dragă Titus », se scuzaseMitrăchel — să asiste cînd bolnava avea să fiedeschisă.

Verzeu, cu tonul, lui egal şi liniştitor, îlasigurase pe Mitrăchel că nu era nimic

grav, nimic chirurgical, ci o pancreatită care

nu ceda încă, dar nici nu se agrava.Mitrăchel nu era nici el născut de ieri de-

alaltăieri şi nici novice-n chirurgie. Cine ştiece relaţii profesionale directe cu Verzeu n-

avusese pîn-atunci, ca să-i poată verificadiagnosticele. Ştia însă, ca toată lumea, căoricine poate greşi. Ca şi Sînzienei Hangan, îi erau cunoscute greşeli de pomină făcutede specialişti de mîna-ntîi. Nu raclase el

Bebică Vernescu o măduvă crezînd că încăraclează abcesul rece pe care-1 şi raclase,lăsînd paraplegică o femeie de treizeci de

ani ? Pândele nu scosese un rinichi unuipacient, uitînd că pacientul avea doar un

rinichi ? înaintea acestor cazuri nefericite, şi după ele,specialiştii în cauză făcuseră operaţii reuşite,

unele chiar surprinzătoare prin modulabordării, prin introducerea unei tehnici noi,

prin observaţii cu valoare de generalitate,operaţii trecute-n cursuri şi-n tratate,

pentru care meritau reputaţia de care sebucurau în chirurgie. Viaţa intimă a

oamenilor, ca şi cea profesională, e plină degreşeli, mai mari, mai mici. Un scriitor scrie

azi o carte foarte bună, iar mîine scrie ocarte mediocră. Un actor interpretează azi

magistral un rol,TREI 138



ARTA CONVERSAŢIEIcreînd un personaj de neuitat, adevărat

punct de referinţă pentru interpretările generaţiilorviitoare, mîine— un personaj care nu i se mai potri veştechiar ca

pielea pe trup. Spectatorul şi cititorul sîntneiertători,nu trec niciodată cu vederea ce-a fost prost,şi-n aceastăneîndurare uită şi ce-ai făcut bun. Sita carecerne fărăpărtinire este posteritatea. Ce posteritate are însă actorulde teatru, care moare definitiv în fiecar e seară, cufiecare spectacol, el, artistul irepetabilului ? Ce posteri

tate are un medic ? El moare definitiv cu fiecare diag

nostic, cu fiecare succes, cu fiecare eşec. NiciSînzianaHangan, nici profesorul Mitrăchel nu-1desfiinţau peTitus Verzeu pentru o greşeală. De la distanţă,Mitrăchel îl suspecta pe Verzeu doar de eroare de diagnostic.

De aproape, doctoriţa Hangan îl suspecta peprofesorulVerzeu de ceva mult mai grav: de persistar ea într-o

eroare pe care-n sinea lui o-ndreptase, punînd diagnosticul corect, dar pe care, de dragul de-anu se contrazice şi de-a nu-şi ştirbi autoritatea, n-orecunoştea.Şi uman şi profesional, Sînziana Hanganaccepta gre-şelile-n care buna-credinţa a celui caregreşea nu puteafi pusă la-ndoială. Amorul-propriu şi rănilelui, pentrudînsa nu erau o scuză nici în cauze mai mici

decît viaţaunui om. Pentru respectul profesional pe carei-1 purtalui Verzeu — deşi era sigură că Verzeu aveasă se descotorosească de ea la prima ocazie, ocazie pecare-aveasă i-o pregătească răbdător, cu priceperealui iezuită, încet şi-atît de tîrziu ca nimeni să n-o maipună-n legă



tură cu ireverenţa de-a-1 fi contrazis — şipentru respectul faţă de breaslă, Sînziana ar fi preferatca Verzeusă fi greşit de-adevăratelea de la-nceput pîn'la sfîrşit.

«Toată Facultatea s-a supărat pe mine şi numi-aiertat niciodată c-am avut îndrăzneala sămă vindecfără să-mi fac rezecţie de humerus, cum îmispuneau139 TREI



ILEANA VULPESCUtoţi. Profesorul Tomescu era atît de jignit cănu-1 ascultasem şi mai ales ca mă şivindecasem, încît nu numai că nu mă maisaluta, dar nici nu-mi mai răspundea lasalut», vorba doamnei doctor FloricaVarbănescu. Unii medici exagerează tipicul în maladii, alţii atipicul. Unii nu-i dau voiebolii să se prezinte altfel decît cum scrie lacarte, alţii nu-i dau voie să meargă pedrumul drept, ci-şi poartă mintea şicunoştinţele printr-un labirint alcomplicaţiei, împotrivindu-se evidenţei, pecare-o consideră faţadă-nşelătoare. Să ficăzut oare Verzeu în boala atipicului ?

De la intervenţia lui Mitrăchel, boalaLilianei Fodor părea să se-nrăutăţească.

Jenat, dar de data asta convins că Verzeugreşea, • Mitrăchel, intervenise din nou.«Dacă familia ţine-aşa de mult, o deschidmîine», declarase concesiv Verzeu, nelăsînd nici oclipă să se ghicească uşurarea pe care-osimţea văzîndu-se servit într-o intenţie pecare de unul singur nu-i mai venea s-omaterializeze. Un cui în pantof tot îirămînea: echipa de-a doua zi era fixată:doctorul Haralambie Staicu şi doctoriţaHangan. Staicu, chirurg de mîna-ntîi,secretar B. O. B., deşi afurisit de isteţ şi

cu-o limbă pe care nu-i torsese nimeni, respectaregula jocului. El nu se pronunţase-n nici un fel,nu instigase pe nimeni. Avea simţulierarhiilor, pregătindu-şi propria ierarhie.Doctoriţa-aceea iconoclastă, bîntuita depasiunea adevărului — deşi talentată şi tobăde carte, prea tînâră pentru a reprezenta unconcurent — îi stătea lui Verzau ca o scamă-n ochi cu mult înaintea picăturii cu carevărsase-acum, în urmă, paharul, picăturăcare din scamă o schimbase-n spin. Eatotdeauna avea «păreri personale », şi cînd

nu contrazicea pe nimeni, cerea sau dădealămuriri, intervenea cu precizări, cuamănunte, hăr-ţuindu-te şi sîcîindu-te pe-un ton deferent, măsurat,TREI 140



ARTA CONVERSAŢIEIdetaşat, vorbind puţin şi cu miez, luată-n

serios, vreainu vreai, de tot spitalul, cu un ochi

neiertător, cu-olimbă cu care ştia să-ţi zică una de să nu te

mai scoli,«suflet de chirurg» cum o caracteriza pentru sine Ver-

zeu, care se socotea un duios şi-un sensibilpentru faptul

că-i venea sa lăcrimeze la dramoleteinsipide, cinema

tografice sau teatrale, pentru că-1 apuca ostare de pre-

leşin cînd îi curgea o picătură de sînge,pentru că la

cea mai măruntă durere, orgolios cumera, î n loc sa

consulte un internist, citea la tratate demedicină gene

rală pîn-ameţea, pipăindu-se din creştetpînă-n tălpi,

bolnav pe rînd de fiecare boală-n parte, şi demai multe

deodată, înfrăţite-ntr-o hidră monstruoasă,cu tenta

cule aderente, cleioase, insinuante şiinsidioase, care

evoluau de la epidermă spre creier,

fulgerîndu-1 cuspaimă. Familiarizat cu moartea altora, caorice chirurg

la vîrsta şi cu experienţa lui, gîndul lapropria moarte,

gînd trezit de cel mai vag junghi, de cel maineînsem

nat deranjament de burtă, îl aducea-ntr-o stare de

panică şi-1 făcea să se simtă nu numai celmai neno

rocit om din lume dar mai ales

nedreptăţit. De cîndera el pe lume, Titus Verzeu, chiar dacă nuse considera

totdeauna superior altora, egalul lor nu se consideraseniciodată. Amintirile, indiferent de la ce

vîrsta, îl situau în afara egalităţii. Nici de supt, după cum

îi spusesemaică-sa, nu supsese ca alţi copii, ci cu-

ntreruperi,cu un fel de lungi «meditaţii» între o-



nghiţitură şialta. Această «amintire» de familie îl făcea

să creadăcă laptele matern îi furnizase maxima

plăcere. Altminteri, memoria lui nu reţinuse nici o

plăcere intensă,nici o emoţie intensă, nici de partea

bucuriei nici de-adurerii. O memorie nu poate-nregistra decît stări

reale,iar realitatea lui Titus Verzeu, copil,

adolescent, adult,bătrîn aproape, era o zeamă călduţă. Puţin

imaginativ,141 TREI



ILEANA VULPESCU

lipsit de generozitate şi deci, nimic demirare, şi de dorinţa de-a idealiza ceva sau pecineva, Titus Verzeu nu iubise niciodată penimeni. Avea casa plină de lucruri devaloare şi de-o mare frumuseţe, alese cu

grijă de cinci generaţii din neamul lui,oameni purtaţi pe la-nalte şcoli la Viena şi laBerlin, alese de multe generaţii de marinegustori, unguri şi ovrei, din neamulnevesti-sii, oameni umblaţi prin lume,pricepuţi la fineţuri şi la scumpeturi, alesede el şi de Judith, ne-vastă-sa, aşezate cupriceperea pe care-o aduce-adesea o bună-stare stabil şi de multă vreme instalată,subţiind partea din om corespunzătoaregustului.

La tinereţe, preocupat de meserie şi de-

a-şi face un nume-n meserie, interesat delecturi, de muzică, de tot ce-1 putea rafinaşi pune în valoare, ataşat prin interese şichiar din convingere de Judith, cu care se-n-ţelegea perfect, dar nedepăşind raţionalul înaceastă legătură, nici la-nceput, Titus Verzeunu simţise nevoia să se perpetueze-n vreofiinţă. Mondenă, sportivă, preocupată desuccesul lui Titus, fire lipsită de elanuriafective ce s-ar fi cerut revărsatepermanent asupra cuiva, adepta a uneitemperaturi interioare care să nu depăşească

temperatura normală a corpului, neiubindu-1pe Titus dar luptînd împotriva oricui i-ar fiputut ştirbi liniştea, Judith Verzeu, fostăHorvâth, fostă Eskinazy, nu-şi complicaseviaţa şi nu-şi stricase linia impecabilă cumaternitatea. De pe urma primei eicăsătorii, cu doctorul Eskinazy, desfăcutădupă cinci ani, şi-a celor cîteva legături dintrecele două căsătorii, legături cărora ea lepusese capăt, nesocotindu-le suficient deavanta joase, Judith Verzeu îşi desăvîrşiseştiinţa de-a cuceri un bărbat şi pe cea, mult

mai subtilă, de-a-1 păstra. Pentru Judith,căsătoria era o profesie în cadrul căreiaconsidera de datoria ei să nu se-arateniciodată obosită

TREI 142



ARTA CONVERSAŢIEIsau plictisită. Admiraţia discretă şi grija cafaţă de-un ou moale erau suficiente pentrumulţumirea vanităţii «de interior» a lui Titus. Frumuseţea, distincţia, educaţia,fidelitatea, comportamentul perfect,

eforturile ei de-a-i face viaţa agreabilă îimulţumeau vanitatea «de exterior». Cumceva pornit pe baze reci n-avea cum să serăcească, de-a lungul timpului nimic încuplul Verzeu nu se-alterase. Refrigerenta luiconservatoare păruse-ameninţată o singurădată: cînd Titus se lăsase tentat, mai mult dinvanitate decît din pornire-adevă-rată, deuna din cele două surori Veniamin, douăfrumuseţi a căror carieră de femei întreţinute se desfăşu-rase din punct devedere topografic, în două apartamente

somptuoase ale celui mai vestit hotelbucureştean al anilor '40, ani cereprezentau apogeul acelei cariere, lasusţinerea căreia mai tot ce era om cubani în ţară îşi dădea obolul. De neam, darpornite fără sfanţ din oraşul Băniei, celedouă domnişoare, în afara studiilor în litereşi-n drept, se dedaseră cu pasiune, însoţităde mari aptitudini, studiului aprofundat al comedieiumane. La un punct al drumului ce-avea saducă la desă-vîrşirea lor psihologică,apăruse Titus Verzeu, tînăr chirurg de viitor.

Cum în cariera lor, majoritatea contribuabililorerau bărbaţi cu trecut şi cu prezent dardespre-al căror viitor nu se putea prezicenimic, o tînără speranţă ca Titus Verzeu lepica de minune pentru varietatea peisajului.Surorile Veniamin — despre care nu se vorbea decît la plural, iar cînd se-ntîmpla ca cineva s-opomenească pe una singură zicea « Jeanine» sau « Fraga, una din surorile Veniamin » — eraucitate ca o întreprindere în co-proprietate.

Ca o adevărată societate pe acţiuni,surorile Veniamin «funcţionau» perfect,

aşa încît, cel mai exigent «acţionar» şi n-ar fi avut de ce să' se plîngă. Una —143 TREI



ILEANA VULPESCU

blondă, cu ochi căprui şi umezi de căprioarătemătoare; alta — brună, focoasă, cu părulbătînd în albastru şi cu nişte ochi verzi caveninul, de te băgau în boale. Erauamîndouă de-o rara frumuseţe, iar privite-

mpreună — două frumuseţi complementare. Cu vocifrumoase, cudicţii perfecte, citite şi informate, pline detact, ştiausă se poarte-n orice situaţie. Impecabil

îmbrăcate, le-aifi luat drept fiice sau neveste de bancheri. Cîte o micăexcentricitate era menită să atragă atenţiacelui interesatşi să-1 ducă cu gîndul către breşele dinvirtutea şi din

starea lor socială. Vara, una purta obrăţară, mereuschimbată, la glezna piciorului stîng, iarcealaltă, obrăţară pe braţul drept, gol, foarte aproapede umăr.Deşi de-aceeaşi statură, de păreau datecu talerul,.surorile nu-şi treceau una alteia toaletelesau blănurile şi nici măcar bijuteriile. Căutafiecare să-şi sporească patrimoniul, mai ales laultimul capitol. Ceea ce-şi pasau adesea una

alteia erau «acţionarii». Era bine ca ei sătreacă de la o «secţie » la alta, schimbîndobiectul investiţiei, dar neînstrăinîndcapitalul, atîta vreme cît acesta exista dinplin şi era oferit fără vreo reticenţă ori vreorestricţie. Totdeauna de-o dispoziţie egală

— şi anume, bună — ştiind sa-nveseleascăşi să dezgheţe, oferindu-i din plin omului pentrubanii lui,surorile Veniamin aveau stofă de-adevăratecurtezane.

Orele petrecute alături de tinereledomnişoare erau cao croazieră fastuoasă în care totul se-ntrecea în a-i dasatisfacţie călătorului, în această atmosferăde vacanţa,se trezise-ntr-o bună zi şi Titus Verzeu,

îmbarcat pepachebotul de plăcere al surorilorVeniamin. Fraga,cea bruna, care tocmai o rupsese cu un fabricant, om



între două vîrste — mai mult spre cea de-adoua —găsise că atît cît se afla-n «refacere » îşiputea-ngăduio fantezie cu chirurgul tinerel de la care cine-ştie-ce

TREI 144



ARTA CONVERSAŢIEInu putea aştepta sub aspect pecuniar. Titus

Verzeu nu dădea nici un semn de mareapri ndere . Inci tată de morga tînăruluimedic, de manierele lui desăvîrşite, Fraga se-aprinsese ea, îndrăgostindu-se de-a

binelea. întrebată de soră-sa ce găsise la Titus Verzeu, Fraga răspunsese: « Cred caăsta e genul meu: genul „piept de pasăre" ».« Piept-de-pasăre », neobişnuit cu efuziunilesentimentale, un timp se lăsase pîrjolit.Necontaminat însă, începînd să oboseascădestul de curînd de-atîta jăratic, se-ntorsese total, cu trupul şi cu sufletul lui decarne alba, spre căminul unde, răbdătoareşi odihnitoare — făcîndu-se, şi-n timpulaventurii lui şi după, că nu ştie nimic — îlaştepta Judith cu braţe deschise din care

nu ieşeau scîntei. Pe zi ce trecea, TitusVerzeu devenea mai mizantrop. Suporta oamenii atîtcît îi cereau profesia şi-ndatoririle mondene.Bucuriile lor îi erau indiferente şi nicinecazurile lor nu-1 afectau mai mult. Oricecontrariere din partea lor îl scotea însă dinfire. Dar cum nu lăsa niciodată să se vadăacest lucru, se macină în siner lui, dîndproporţii exagerate oricărui incident şi ţesîndo pînză de animozitate tot mai strînsă în

jurul individului care-1 supărase. Răbdarea şimăiestria lui Titus Verzeu erau demne de-un

păianjen. După ce fusese «supărat», ovreme tăcea. Tăcea şi-şi filtra veninul. Dacărăzbunarea e-o mîncare ce se mănîncă rece,răzbunarea lui Titus Verzeu era o mîncare cese mînca îngheţată. Cînd socotea căalimentul ofensei a atins punctul decongelare, Titus Verzeu îşi l ua un aersuferind. Acela era şi momentul cînd «prietenul»lui de-o viaţă, Voicu Marin, îl

întreba: « Ce ai bă, Tituţ ? că parcă nu ţi-ar fiboii acasă». Pro-fitînd de solicitudinea

întrebării, cu morga lui obişnuită, «Tituţ»

azvîrlea o vorbă care n-avea niciodatăcaracter de reclamaţie ci de confidenţă «ca-ntre prieteni». La

145 TREI



ILEANA VULPESCUmomentul oportun, moment pe care profesorul VoicuMarin — mare specialist al «experimentului provo-cat » — îl prilejuia neapărat, profesorul

Titus Verzeu era descotorosit de elementul care-itulburase boii.

— Cu « tehnica » asta de-nalta clasă, «haute cou-ture » cum zice Tudor Şerban, îţi daiseama că numi-a fost deloc greu s-ajung la dispoziţiaMinisterului,unde Voicu Marin era ce era. Orimergeam la Giurgiu,unde se găsea un post de internist la o

policlinică ori. . .Prin mijloace proprii am intrat laInstitut. Aşa m-amtrezit microbiolog. — Şi bolnava-aceea, Liliana Fodor ? întrebă Vlas. — A fost operată de Titus Verzeu, cuStaicu şi cumine. Peritonită. Tot abdomenul îi era plin de puroi.Operaţia — în afară de « pensă », «tampon », « pensă »,

« catgut » — s-a desfăşurat într-otăcere de moarte.

« — Sînziana, de ce nu vrei tu să teiubeşti cu mine ? îi spusese-ncet şipersuasiv Staicu în timp ce-şi scoteaumănuşile, după ce bolnava LilianaFodor fusese trimisă, cu doctoriţa Giu-garu, anestezista, la reanimare.

Sînzienei vocea lui Staicu îi sunase de dataasta ca venită de pe altă lume, după

atîta concentrare. —De data asta, din ce v-a mai venit domnule doctor, o dăduse Sînziana pegluma, revenind la realitatea exterioară meseide operaţie. —Din ce-mi vine mereu: cînd stau mai multpe lîngă tine m-apuc-o poftă nebunăsa ne iubim.

TREI 146



ARTA CONVERSAŢIEIşş _ Cu o femeie-nsărcinată, domnule

doctor ? vai ! se poate ? continuaseSînziana tot in glumă.

— Cit eşti acum de-nsărcinatăeşti numaii ' bună ! glumise şi Staicu.

— Mulţi perverşi pe lumea asta,zisese Sînziana şi izbucniseră amîndoi în rîs.

Ea crezuse recidiva de propunere încheiată. Staicu o apucase debărbie ca pe-un copil ?

— De ce nu vrei tu să te iubeşti cumine ?spune-mi !

„Mărioara de la Gorj i, ţ ine-orublă şi doi ' ' zloţi şi nu te iubi cu

toţi", îi trecuse prin gînd ' Sînzienei.De data asta, doctorul Staicu o privea duios

1 şi rugător.' v — Ca sa mă iubesc cu

dumneavoastră ar trebui mai întîi săvă iubesc, răspunsese ea, privindu-1mîngîietor.

'* ?î — Şi de ce n-ai putea să mă iubeşti? Fiindcă ' • nu sînt frumos 7

—Nuuu.' Sînziana spusese cu atîta convingere „nu",'•' încît Staicu nu se-ndoise că nu-1

minţea.lţ — Domnule doctor, vă admirprofesional atît * de mult... că pînă laurmă cred c-aş fi făcut'ca majoritatea femeilor: m-aş n-

ndrăgostit de ' { şeful meu direct. — Şi-atunci ? în glasul lui Staicu era

o' nerăbdare plină de speranţă. Şi-atunci,de ce nu ?•t — Fiindcă vă e prea draga puterea.

1 ?' Urmase un moment de stupoare pentru

Staicu. — Şi ce e râu în asta ? Nu e mai

bine săaibă frîu-n mînă unul bun, decît unul prost

H7 . TREI



ILEANA VULPFSCUsau mediocru ? Im ? ce zici ? îşirevenise el.

— Ba da . Da r c î n d a i pus mî n a pe pu t e r ecel mai greu lucru e să fii drept. Iardumnea

voastră nu ştiu cît vă puteţi ridicadeasupraantipatii lor personale, umane.

— Recunoşti că ele sînt dublate şi de„binemeritate" antipatii profesionale ?

— Recunosc. Dar cînd ele n-au să maiaibă

justificare profesională ? Sînteţipătimaş, coleric,ziua asta are să vină or icum.Erau trişti amîndoi.

— Cui i-ai da tu dreptul sa-i fie dragăputerea ?Vocea lui Staicu sunase metalic,decisiv, deşi

aproape şoptită. — Oamenilor politici. Celor adevăraţi,celorde anvergură, care pentru-oconvingere-şi riscă

pielea. — Un bărbat vrea să se iubească şiel cu-o

femeie şi uite unde-ajunge... De cesă complicăm lucrurile ? De ce să depăşimsfera stricterotică ? îm ?Staicu o privea niţel iritat pe

cucoana asta care prea despărţea firu-npatru, ş i alt f ir decît cel înt ins de el .Ni ţe l i r itat ca f iecare dintre n o i c î nda ude a l t c e va de c ît c e e a c e - ar v r e a s-audă.Altfel recunoştea că „muierea asta adracului de deşteaptă" pusese degetul

pe rană. — „Un bărbat vrea să se iubească

şi el cu, o femeie", reluase Sînziana. Bărbatul şifemeiaasta înainte de-a f i at î t de bine del imitaţi

pe

it sexe sînt oameni şi asta complică mult

sfera lorerotică, sfera asta nu poate fi pură decît la

dobi-



; toace, şi mă-ntreb dacă şi la ele n-o fi şialtceva

ma i s ub t i l . Eu a m un t r up c i uda t , domnul e

TREI

148



ARTA CONVERSAŢIEIdoctor, nu vibrează decît la impulsuri venitede-aici — şi-şi dusese mîna la cap —impulsuri care nu suportă bruiajul niciunei reticenţe; deci, >; am un trup ciudat,care trebuie făcut să vibreze, fiindcă la

fîlfîiri strict endocrine este imun.Se-ntorsese cu toată faţa spre

Staicu. Staicu o privea grav. Dîndu-se unpas îndărăt, ca să mărească distanţadintre ei, îi spusese cu un glas de-oduioşie pe care nu i-ai fi bănuit-o.

— Aşa cum mă vezi — şi-şi trecuseprin aer mîna, exagerînd contururiletrupului său mare şi vînjos, şiimpulsurile mele vin tot de din sus de brîu.Ca să te iubeşti cu mine ţi-ar trebuisă mă iubeşti. Te-nţeleg foarte bine

fiindcă eu te iubesc.La asta, Sînziana nu se-aştepta. Ca tot

omul era pregătită împotriva agresiunilor,a propunerilor pe care ea nu le considera niciruşinoase, nici dezonorante, ci doar preabruşte; altfel socotea că numai femeileproaste sau ipocrite, sau — cel mai des —şi una şi alta se-arata ofensate de„omagiul" strict fizic al unui bărbat. ; Omal datoriei, exigentă mai ales cu ea însăşi — pentru a răspunde acestui„omagiu", ea avea nevoie să ştie că actul

fizic este girat de dragoste, sau măcar deiluzia dragostei, pentru partener.

Se uitase la doctorul Staicu plinăde părere de rău. „Puiule, i se-adresase-n gînd, daca erai pe faţă departea mea în cazul lui madam' Fodorte iubeam şi ne iubeam. Dar de...".Omul acela investea în ea unsentiment căruia ea ştia că n-avea să-i răspundă niciodată. Iubirea fără ecoua cuiva pentru ea îi dădea o stare de jenă şi de apăsare, aproape un

sentiment de vină.149 TREI



ILEANA VULPESCU

în adolescenţă, iubirea lui Mihai Şerbanajunsese s-o roadă ca o remuşcare.Simpla iubire a lui Mihai sau împletirea eicu sentimentul unei duble vine ? Nu ştiacum să numească altfel starea ei de-

atunci — şi nici pe cea de-acum — vinade-a nu-1 fi iubit pe Mihai şi cea de-a-1fi iubit pe nenea Daniel ! „Să teiubească un băiat, iar tu să-1 iubeştipe tatăl lui ? ! Cui i-ar fi uşoară oasemenea situaţie ? Doamne, cîteparanteze mai sînt şi-n mine ! Noroccă amintirile, ca şi visele, n-au duratăreală, altfel ar însemna că tac de celpuţin o oră. De cîtă vreme oi tăcea,oare ? S-o fi luat de gînduri Pavel..." ».

« Cîte şi ce lucruri or ascunde oare tăcerileastea ? », se luase Pavel nu de gînduri , ci cugîndul.

— Dacă n-aş fi avut dreptate, poate-aşmai fi avut o şansă la-ndurarea lui Verzeu,dar fiindcă-avusesem dreptate îmisemnasem singură sentinţa, reluă Sîn-ziana, ca şi cum nu s-ar fi întrerupt nici oclipă. Cînd am ieşit de la blocul operator,după patru ore jumătate, inginerul Fodor

stătea, săracul, mai mult mort decît viu,răzimat de-un perete. « Aţi avut mare noroc !», i-a spus Verzeu, pe tonul lui ponderat şisigur de sine, de parcă nici usturoi numîncase, nici gura nu-i putea. Staicu, omdeschis şi coleric, s-a-ntors spre mine şimi-a şoptit: «Să nu-1 bagi în... ? ». Ştiuc-am zis şi eu: «Ba să-1 bagi... ! ».

După plicul pe care mi 1-a oferit mieinginerul Fodor, plic pe care eu nu 1-amprimit, mi-nchipui că nu era tocmai lui Verzeu, «salvatorului », să nu-i ofere un plic burduşit cu «

elementele » recunoştinţei. Cu douăTREI 150



ARTA CONVERSAŢIEIluni înainte de naşterea Anei, am fosttransferată.

— Şi n-ai mai avut ocazia să lucrezi dinnou închirurgie ? — Nici n-am mai căutat-o. Nu ştiu încădacă e-undefect sau o calitate-a mea interesul' pe care-1 am pentrutoate ramurile meseriei noastre. Nuştiu dacă poţisa-nţelegi, Pavele, dar de-o profesie-ţipoate trece caşi de-un om. Depărţirea mea dechirurgie, dacă măgîndesc bine, a fost doar desăvîrşită deactele oficiale.Ea a-nceput cînd am ieşit de la operaţiaLilianei Fodor.Mergeam în urma lui Titus Verzeu, fărănici o satisfacţie că pusesem un diagnostic exact,fără nici o spaimăcă pentru acest diagnostic şi pentruviaţa de om carese afla-n spatele lui îmi riscam cariera, chiar pîinea.Simţeam... amărăciune ? deznădejde ?Poate. Eramsigura că ceva s-a rupt definitiv întremine şi profesiade chirurg. In mine... şi că nu mai putea fireparat.Chirurgia nu era de mine. Degeaba ştiamcarte, degeabaaveam ochi, minte şi mînă sigură.Altceva-mi lipsea.Mergînd pe urmele lui Verzeu, mi-amdat seama căeu n-aş fi avut calmul lui în faţa uneimorţi de care-aşfi fost vinovată. Mi-am adus aminte,tot atunci, dedoctorul Bebică Vernescu şi de pacientape care-o lăsaseparaplegică şi care de şapte ani zăcea,blîndă şi resemnată, într-un salon dintr-una din clinicilenoastre. Dela această operaţie, Bebică Vernescuziua opera-n disperare, iar seara bea ca să poată dormi,



Cînd m-am dussă-1 văd, după primul infarct, la 47 deani, mi-a şoptit:«Şi cît am sperat în infarctul ăsta... », şis-a uitat,lungla mine. La al doilea, la patruzeci şi nouă

de ani, speranţai s-a-mplinit. Bietul Bebică ! Puţini doctoriam cunoscutatît de buni profesional şi-atît dedevotaţi bolnavilor.Mergeam în urma lui Verzeu şi simţeamcă ceva s-arupt în mine, o singură dată maisimţisem la fel cînd...

151 TREI



ILEANA VULPESCU(Sînziana se opri. Fiindcă-şi dădu seama

că cealaltă amintire nu făcea parte din «programul Verzeu ».)

—Cînd ? se auzi-ntr-un tîrziu vocea lui Pavel. — Odată cu mine, ca să nu pară totul

prea cusutcu aţă albă, Voicu Marin i-a mazilit pe încădoi chirurgidin secţia lui. Am căpătat un transfer lamicrobiologic,tot în cadrul clinicii, dar trebuia s-aşteptsă se pensioneze o doctoriţă care-şi ceruse

pensionarea. Cînd avăzut ca i-a şi sosit « schimbul », a maiezitat, timp încare, două luni am ţinut locul unui medic

de la un căminde bătrîni, iar două luni pe cel alsecretarei directorului de la microbiologie, operată lacolecist. înainteaacestor « aventuri » s-a născut Ana.Eram atît de mulţumită, era aşa de grasă şi de frumoasă,că m-a ajutatsă trec mult mai uşor peste perioada meade femeiela toate, decît dacă 'n-aş fi avut-o. în ziua

cînd am plecatdin clinica de chirurgie, ca persoanăbine-crescută,m-am dus să-mi iau ramas-bun de laVerzeu. în locsă-1 găsesc doar pe Verzeu, cum era deaşteptat, amdat şi peste Voicu Marin. Era mai mult decît învisulmeu. Verzeu zîmbea din vîrful buzelorlui subţiri,iar Voicu Marin rîdea cu gura pîn' la

urechi, proaspăt însurăţel, la şase luni după ce ise spînzuraseprima nevastă, frînghia fiind prefăcută,pentru uzulpublic, în stop cardiac, iar soţuldrapat într-o durere profundă în faire-part-ul din„România liberă".I-am salutat pe cei doi mari tenori

reuniţi şi m-am gîndit pe cine mai « lucrau



», graţie paşnicei lor cîrdăşii.

.T, « Cîtă imaginaţie..., cîtă imaginaţie-n vorbire

are femeia asta. Oamenii, mai toţi, darmai ales orăşenii, vorbesc ca ziarele.Standard vorbesc.

TREI 152



ARTA CONVERSAŢIEISînziana şi lulia vorbesc altfel.Individualizat. O asemănare între ele», îşi zise Pavel.

— Bună ziua, am zis eu.Au d at amînd oi di n cap î n chi p de

răspuns, cu aerul omului deranjat din ceva foarte

important.

Nu mi-a spus nici unul nici un cuvînt . Atunci ,

mi-am luat eu inima-n dinţi şi-am zis: —Domnule profesor Verzeu, astăzi plec dinserviciul dumneavoastră şi-am venit să-mi iauramas-bun.

— Da, pleci ? m-a-ntrebat Voicu Marin, deparcă

atunci afla această noutate pe care mi-ococea de şapte luni.M-am uitat la el cu silă. Bun observator,

Titus Verzeu a remarcat privirea, care dealtfel ise-adresa şi lui.

— începeţi o activitate care vă va oferimai multtimp în care să reflectaţi, s-a-ndurat într-untîrziu sămi se-adreseze Verzeu, însoţind fiecarevorbă cu unzîmbet subţire si de-o persiflare abia

perbeptibilă, şis-a uitat la Voicu Marin, în care săreflectaţi maimult la profesia dumneavoastră, la faptele,la vorbeledumneavoastră, a continuat el, ascuţindu-şizîmbetuldin ce în ce, vrînd desigur să-mi dea a-nţelege, dacănu pricepusem pîn-atunci, că mazilirea — dinlimbămi se trăgea.

M-am uitat la unul, m-am uitat la celălalt.Cît rău făcuseră şi cît aveau să mai facă !Ce gol trebuie să fie-n sufletul oamenilorăstora doi daca la şaizeci de ani împliniţi segîndeau numai cum să le pună altora pieleape băţ !

M-am uitat la ei cu-o milă care venea dedeparte, de la generaţii şi generaţii de ţăranidin neamul meu, oameni care scormoniserădin noapte pînă-n noapte pămîntul, găsindmereu timp să gîndească, răzimaţi



153 TREI



ILEANA VULPESCU

de coarnele plugului ori în coada sapei, în felul lor simplu şi esenţial, la fiecare gest al lor,repetat de veacuri şi menit să se-nscrie-nciclurile armoniei universale căreia nuştiau să-i dea nici un nume.

Şi, deodată, uitînd timpul şi locul, uitîndcu desă-vîrşire că oamenii aceaia doiputeau să-mi facă încă mult rău, privindu-icînd pe unul, cînd pe celălalt, cu un glasde profet care nu făcea altceva decît savestească ceea ce i se-arată, m-am trezitca le spun:

— La vorbele şi la faptele noastre vom aflacu toţii vreme să ne gîndim: la o boală greasau pe patul de moarte. Mai ales pe patul demoarte.

Le-a pierit zîmbetul. Am salutat scurtdin cap şi ca şi cînd misiunea mea pe lîngăei fusese aceea de mesager al destinului, am plecat înnorată de presimţirea că leprevestisem adevărul.

Cum mergeam pe culoar, mă asaltau totfelul de gînduri. Vecinele mele de palier m-au scîrbit de totdeauna cu egoismul şi cuzgîrcenia lor. Mamei îi era grozav de milăde ele.

« Două biete bătrîne», a zis ea într-o zi.«Mai dă-le dracu'. Sînt putrede de bani şide lucruri şi zgîrcite că şi-ar mînca de subunghie», am zis eu. «E foarte curios cîtămilă inspiră defectele fizice şi cît dispreţcele psihice. Toată lumea zice „săracu' de el— e şchiop, e chior" şi nimeni nu zice„săracu' de el — e zgîrcit, e ipocrit, eturnător, e intrigant", cînd astea sînt infir-mităţi de pe urma cărora suferi la fel demult ca şi de pe urma infirmităţilor fizice. Undefect fizic îţi dezechilibrează corpul şidezechilibrul ăsta se rasfrînge asupra sufletului.Efectele lui sînt deci împărţite. Gîndeşte-tecă defectele psihice zac numai în suflet, îţidai seama ce infern trebuie să fie într-unsuflet şchiop sau chior, sau amîndouă la unloc, sau cîte cît vrei ? Toate defec-TREI 154



ARTA CONVERSAŢIEItele psihice au la origine un complex de inferioritate.

Cine e sigur pe sine nu e nici invidios, niciintrigant, nici arivist. „La om totul trebuie săfie frumos, de la haine pînă la suflet" ». »Cehov a spus asta ? ». « Cehov. O umanitate fără

complexe. Un echilibru dat de frumuseţeaexterioară şi de cea interioară. Mi-au plăcuttotdeauna oamenii frumoşi pentru că măcarsub aspect fizic ai garanţia că sînt scutiţi decomplexe».

Pe culoar, mi-am adus aminte vorbeleMamei şi-am început să ma-ntreb ce complexe i-

or f i rozînd de-o viaţă pe Verzeu şi pe VoicuMarin. «Dacă vrei, cît de cît, să fii drept cualtul, pune-te-n locul lui», mă sfătuia Mama.Cum n-am economisit niciodată efortul, m-ampus întîi în locul lui Voicu Marin. Băiat de

grădinari din marginea Bucureştiului, tatăromân, mamă bulgă-roaică. Fizic, totul parcaprea mare. Ca la un televizor defect caredublează contururile. Nici urît, nici frumos.Mătăhălos. Ca maniere: nu se sfia să-şisugă dinţ i i, sa se scobească în nas ori îndinţi , ori sa se scarpine de faţa cu alţ ii .Lipsa de educaţie poate fi invocată pînă la20, hai 25 de ani. După aceea, nici dacăsingura locuinţă şi mamă ţi-au fost maidanul,nu mai poţi invoca lipsa de educaţie. Vine-ovreme cînd mintea proprie îţi este-un

educator suficient. Voicu ştia desigur că ase-menea lucruri nu se fac. Se purta însă cum îivenea, din totală desconsiderare faţă de alţii.Dacă nu ştiai cine e, dacă nu-1 auzeai vorbindşi te-ai fi gîndit să-1 plasezi undeva, 1-ai fi plasat

fie-ntr-o munca necalificată, la cărăuşie, de pildă,fie-ndărătul unei tejghele. Cînd deschidea guraşi folosea un ton neutru, în vocea luibaritonală, frumoasă şi bine stăpîni tă,apăreau vorbe care nu te supărau atît prinortoepia deficitară cît prin vulgari tatea cu careerau rosti te. Simţeai în acelaşi timp o

ameninţare în vorbele-acelea stîlcite, fiindcă îndărătul

155 TREI



ILEANA VULPESCUlor bănuiai o stîlceală mult mai adîncă,depăşind sfera vocabularului. Cînd vorbeaoficial, tonul lui căpăta «importanţă» şianume «importanţa» anilor '50—'60, '64,cînd mai ales vorbitorii din ideologie se

găseau datori să pună accentele-n frasăaltfel decît le cerea logica limbii române.Chiar şi unii care folosiseră curent acest modnefiresc de frazare, după '64 încercaseră — că-ncercarea moarte n-are — şi unii chiarreuşiseră să se debaraseze de mimareaasta ajunsă reflex. El încercase, nu-ncercase, nu ştiu. Ştiu doar că modul luide frazare, deşi mare ştab la Minister, laFacultate, la Clinică, te făcea să-1 consideriun personaj desuet, pe cale de dispariţie. Elvorbea mai departe la fel şi purta mai

departe, ostentativ sau nu, nici asta n-aş putea spune, pantaloni cu cracul larg ca pentru treipicioare barosane. Voia, cred, sădemonstreze că-şi este fidel sie însuşi, întinereţe, cînd nu era nimeni, o ceruse denevastă pe fata care crezuse că n-avea să-1refuze şi nicidecum pe cine-ar fi vrut.

—Pe cine-ar fi vrut ? — Pe viitoarea nevastă a profesoruluiDaniel Şerban, pe mama lui Tudor, pe care 1-ai cunoscut în searaasta.

Şi mergînd aşa pe «urmele »trupulu: ..-ale sufletului luiVoicu Marin dădeam şi de profesie,cîmpul multorambiţii, cîmp unde lucrurile se puteau îmbunătăţi sau înrăutăţi. Era chirurg ? — era. Drumul dela grădinăriela chirurgie era lung, dar odată ajunsaci nimeni nuse mai întreba cît de lung fusesedrumul lui şi cît de

scurt al altora. Era chirurg. Printre-atîţia alţii. Uniiştiu ca sînt în profesie nişte utilităţi, şiacceptă aceastăsituaţie. Conştienţi că nu li se cuvinemai mult, îşifac cinstit datoria, şi-şi văd numai detreburile lor.Ca utilitate, nimeni n-ar fi avut ce să-ireproşeze luiVoicu Marin. Dar vezi că el voia să se ia



de piept cuTREI 156



ARTA CONVERSAŢIEIcei mai mari chirurgi şi cum profesional n-avea şanse, ca Făt-Frumos cu Zmeul, să-i

îngroape pîn' la brîu, îi îngropa cu totul — pecriterii extraprofesionale. Unul avusese moşie (el,nevastă-sa); altul avusese aur, nu-1 declarase, în

schimb îl ascunsese-n masa de la sala de operaţie;cumnatul ăstuia se pare că ştiuse şi nu-1denunţase şi amîndoi trecuseră niţel pe la «pension »; şi uite-aşa numărul culpabililorfaţă de legi îi lărgea locul; alţii nu făcuserănimic din punct de vedere juridico-admi-nistrativ, dar ca şi primii păcătuiau grav înochii lui, păcătuiau «medical»: erau chirurgide mîna-ntîi. Buni şi ăştia de dat la « abdomen »fiindcă la « torace » — mai mare şi mai mareera el.Mă puneam în locul lui Voicu Marin şi, fără

să-1aprob, îi înţelegeam mecanismul sufletesc, îndefinitiv,omul ăsta n-avusese niciodată ce-şi dorise.Profesional,deşi se declarase şi era luat oficial drept «ălmai mare»,el ştia că nu e. Nevastă-sa, un om blînd şi bundar şters,nu era cine-şi dorise el; băieţii, doctoriamîndoi, nu-şidepăşeau profesional tatăl. Nevastă-sa se

omorîse. Sătulăde vorbe grosolane, de palme arse între patruochi şichiar între mai mulţi. A doua — actriţă,frumoasă, foartefrumoasă, şi sîsîitâ. în actorie — ce era el închirurgie:o utilitate, umplută de roluri de cînd semăritase cu el,că fiecare avea sau putea să aibă o mamă, osoacra, ocuscră bolnavă, nevoie de-un medicament

străin. Altminteri, femeie cumsecade actriţa. Pe cîndmai lucram

încă la chirurgie, deşi ea era « madamdirector», a venit, să mă roage sa-i dau un bilet de intrarepermanentăla o bolnavă din salonul meu, motivîndu-şicerereaprin faptul că programul ei de actriţă era-ncontratimp



cu orele de vizitare a bolnavilor. Gestul ăstam-a făcutsă nu-i prevăd un viitor prea fericit alături deVoicuMarin. Intrasem într-o perioadă declarviziune, se

157 TREI



ILEANA VULPESCUautoironiza Sînziana. O femeie cît de cît cumsecade,oricîte vanităţi ar fi avut, pîn'Ja urmă aveasă se dea bătută faţă de Voicu Marin. CîtVoicu era maaaare, « Mercedesul» îi mai astupasedin defecte, cînd se mai micşorase, deşi făcuse

un copil cu el, actriţa a hotărît să nu-i maisuporte pe el şi pe cele două odrasle dinprima lui căsătorie. Victime-ale eredităţiipaterne, pe unde-o prindeau pe « mama lorvitregă » tinerii îi ardeau la scatoalce,-nsoţite, bine-nţeles, de vorbe corespun-zătoare.

Sînziana făcu o pauză. —Continuînd efortul meu de identificare cu altepersonaje, am ajuns şi la Titus Verzeu, alcărui nume,pretindeau cei din generaţia lui, ar fi

trebuit pronunţatVărzău, cum se şi scrisese înainte caşcoala latinistăsă fi introdus scrierea etimologizantă.El avusese totce-şi dorise, atît cît se poate judeca dinafară un om.Şi, totuşi... Cu-nvăţătura şi cu mintealui ternă darcorectă nu se putea să nu-şi dea seamacă este doar unbun profesor şi nu un maestru în chirurgie.

Sub aspectulcunoştinţelor generale, Verzeu era un tipenciclopedic. —Era ? Nu mai este ? — Deşi este conştient în cea mai mareparte atimpului, de patru ani stă-ntr-un fotoliu.Nu-şi maipoate mişca membrele inferioare, areafazii şi pierdere-aproape totală a graiului. — Scleroză ?

*

— După nişte autori americani se pare căun viruscare dă fenomenele astea botezate generic «scleroză ».

îmi părea atît de rău că un om ca el — unmediocru,hai să-i zicem, dar un mediocru cu atîtaştiinţă decarte, cu o cultură umanistă atît de vastă —era atît de



vanitos, de meschin şi se preta în primul rîndla cîrdăşiacu Voicu Marin, apoi la maşinaţii cu care-şi

îndepărtaTREI , 158



ARTA CONVERSAŢIEIcei mai buni colaboratori. De Staicu nu se-atingeafiindcă-i era frică. Pe vremea legionarilor,cînd un doctor gardist voise să-1mătrăşească pe Verzeu, din cauza nevesti-sii, doctorul Daniel Şerban spusese de faţă

cu toata lumea că pleacă din spital dacăcineva-n-drăzneşte să-1 mute pe Verzeu.Cînd Voicu Marin îl mutase pe Şerban,invocîndu-i originea, Verzeu nici măcar nudeschisese gura. Ba, dimpotrivă, îi strecuraazi o vorbă, mîine o vorbă lui Voicu Marin,cu abilitatea şi cu perseverenţa care-1caracterizau, vorbe prin care-i dădea de-nţeles că Şerban ar unelti-mpotriva lui, alui Voicu şi, mai râu, că nu i-ar recunoaşteautoritatea medicală, indiscutabilă pentrutoată lumea. «Pe cine nu laşi să moară nu

te lasă să trăieşti». într-un elan debinefacere, Voicu Marin o trimisese la ţarăşi pe fosta lui iubire, nemărturisită, peMarina Şerban, nevasta «concurenţei»,căreia profesional şi uman n-ar fi avut ce să-i reproşeze, decît eventual că nu-i bănuise latimp iubirea. Verzeu, ca şi Voicu, nu suportaconcurenţa. Tot un complex deinferioritate. Prin urmare, nici el n-avusesece-şi dorise, aşa stînd lucrurile.

— Sînziană, să nu te superi că te-ntrerup, tu ai avut pîn-acum în viaţă ce

ţi-ai dorit ?Sînziană se gîndi. Răspunsul la această

întrebare şi-1 dăduse demult. Se gîndeaacum dacă era bine să-i răspundă lui Pavelaşa cum şi-ar fi răspuns ei însăşi. « Cunimeni nu e bine să fii sincer cum eşti cutine însuţi. Un moralist zice să-ţi trateziprietenul de azi ca şi cînd mîine ţi-ardeveni duşman şi duşmanul de azi ca şicînd mîine ţi-ar deveni prieten, ceea ce nu esteconform cu principiile moralei ci-ale unei bune politici.O fi bine, dar nu e conform fiirii mele.

Decît să spun ce nu cred mai bine tac. Uittotdeauna că există, în mare, trei feluri de-a minţi: minciuna-minciună, adică159 TREI



ILEANA VULPESCU

falsificarea adevărului; omisiunea unei părţia adevărului; şi statistica, vorba lui Kolontecînd se uită prin statisticile unora de la noi dinlaborator ».

— Unele lucruri majore, că despre

cele majoremerită să vorbim, sînt aşa cum mi le-amdorit. Amvrut să fiu doctoriţă şi sînt doctoriţă. Şicred că amnimerit chiar într-o specialitate care mise potriveşte.Chirurgia-mi plăcea. E partea cea maispectaculoasă,cea mai palpitantă a medicinei. Dartributul emoţionalşi cel actoricesc erau prea mari pentru mine.

Prefer microbiologia fiindcă-n ea nu risc săomor pe nimenişi nici n-am de-a face cu « publicul ».

în chirurgie, în fiecare zi ai « premieră ». Mai întîi,cum ţi-a reuşitoperaţia şi nu numai ea. Grijacomplicaţiilor post-ope-ratorn. Ce să-ţi mai spun, că ştii. Apoi,partea «mondenă » : ce zic superiorii, ce zic

colegii, personalulmediu, pacienţii ? Să fii impecabil cutoţi. Microbii şiviruşii sînt mai comozi, că nu-ţi comunicăsentimentele.Deci, ca să mă-ntorc de unde-am plecat,fac o meseriepe care mi-am ales-o şi care-mi place.Am vrut să amcopii şi-i am. — Dar îi ai cu cine-ai fi vrut să-i ai ?După ce rosti întrebarea, pe faţa lui Pavel

apăru o expresie de regret, regretul ca-ndrăznise prea mult; şi teama că i s-ar fiputut da un răspuns care să-1 doară.



TREI Sînziana fu izbită de-ntrebare: « îmi dau seama că niciodată nimeni numi-a pus o-ntre-bare atît deimportantă, ţinînd de ceva atît deintim din fiinţa mea şi-n acelaşi timpcu valoare de generalitate: „Ai copii, dar îi

ai cu cine-ai fi dorit cel mai mult să-i aisau i-ai avut cu cine s-a putut sau chiar s-a nimerit ?". E o-ntrebare

160



ARTA CONVERSAŢIEIcare-ar putea să figureze-n oricechestionar adresat părinţilor. Cîtelucruri s-ar explica din răspunsulsincer la aceastâ-ntrebare... ».

— La-ntrebare asta-ţi pot răspunde, îţipot răspun-de-n două feluri, esenţa fiind aceeaşi. Ani doicopii cu doibărbaţi care mi-au fost dragi cînd am făcutcopiii cu ei.Deci, nu-mi pot reproşa c-am făcut doi copiila-ntîm-plare. Am dorit să-i am şi e cea mai maremulţumireşi mîndrie a mea că am copiii ăştia,

întrebarea taaşteaptă însă un alt răspuns. Daca nu ţi-aş da şi-aldoilea răspuns ar însemna să mint prinomiterea uneipărţi a adevărului.

(îşi aminti iară de Kolonte, de mustăţilelui ţepoase, de ochii negri cu pleoape oblicecare-i trăgeau în sus, de privirea lorenigmatică, plecată parcă sa măsoarepustietăţi misterioase de care-1 legau nostalgiiancestrale.)

Se scutură de-această amintire şicontinuă:

— Cei cu care-aş fi vrut cel mai mult saam copii...cu-aceia n-am avut şi n-am să amcopii. — De ce ? se-auzi glasul lui Pavel, înecat în părerede rău.Sînziana ridică din umeri a neputinţă. — între paisprezece şi optsprezece —chiar nouă

sprezece — ani, iubeam atît de mult pe cinevaîncîtcea mai mare fericire ar fi fost să am uncopil cu el.Dar era o diferenţă de vîrstă foartemare-ntre noi, elera-nsurat, avea copii... —El te-a iubit ? — Nu ştiu, jur că nuştiu.• , — Şi n-ai vrea să af li



? — Pavele, mă-ntreb dacă e bine şi dacănu-i facemtrecutului o nedreptate încercînd să-1clarificăm. Bine-n-

161 TREI



li:

ILEANA VULPESCUţeles, cînd e vorba de nebuloasa unor lucrurifrumoase. Dacă bănuieşti că cineva te-a«turnat», ţi-a făcut un rău, cred că eştiobl igat să clarif ici acest trecut; este oobligaţie, cum să-i zic, civică. Dar trecutul pur

sentimental... Mi-e teamă că umblînd cu elpoţi păţi cum păţeşti cu florile presate cînd

încerci să le muţi de pe-o foaie pe alta. Credcă dac-aş fi scriitoare aş încerca sa clarificacest trecut din curiozitate psihologică, dinobligaţie profesională deci, fiindcă eu considerpsihologia profesia de bază a scriitorului. Şi-apoi, mă mai gîndesc la ceva. Să nu-ţi

închipui că n-am fost de multe ori ispitită să« dezvălui» acest trecut al imaginaţiei mele.

Trecutul imaginaţiei e tot atît de-al nostruca şi trecutul faptelor. Trăim cu imaginaţiacel puţin tot atît de mult cît trăim real — realînsemnînd ceea ce poate fi controlat si confirmat si dealtul sau de alţii, în afara ta. Altminteri, cu ce, pentru individ în sine, e mai puţin autentic, maipuţin viaţă, ceea ce se-ntîmplă numai în sine

însuşi decît ce i se-ntîmplă cu ştirea altora ?Cu ce ? Cu ce este mai puţin intensădragostea unui om dac."; er. este neştiuta ? Badimpotrivă. Este mult mai nroaindă, maiconcentrată, faţă de-o iubire împărtăşii, sii:nu, dar materializată, adusă în planulreali-;5;;: .- .; .-i •ri.-noruiui. Fiindcă din ea, din

iubirea neştiută A-- c^,-:i:\\\.. uu se risipeşte niciun strop în gesturi, în aşteptări, in vorbe care nureuşesc totdeauna s-o exprime. După ani şiani de la o iubire, auzi oameni care spun: " L-am iubit (sau am iubit-o) dar el (sau ea) habar n-avea,nici nu mă ştia •>, situînd această iubire laperiferia iubirii, fiindcă ea nu era ştiută.Oamenii ăştia, după părerea mea, sînt ocategorie — o categorie foarte întinsă —care nu-şi dă seama că oricît ai trăi cu alţii,există în tine fonduri personale inalienabile,adevăruri pe care nu le ştie nimeni şi care

sînt cele mai adevărate.TREI 162



ARTA CONVERSAŢIEIŞtiu că e un pleonasm să spui «adevăruladevărat» —după cîte-mi mai aduc şi eu aminte de laliceu — daraşa e. Nu te supăra că te-ntrerup mereu,

oftă Pavel,de parcă ar fi scăpat de-o piatră grea depe suf let.

— Nu sîntem la tribunal, Pavele, ca să ceremvoiepărţii adverse cînd vrem să-i întrerupempledoaria.Cîtă dreptate ai! Oamenii au tendinţa de-adevalorizaimaginaţia care, de fapt, este motorul nunumai alsentimentelor dar al tuturor lucrurilor. Şi o

clădireapare mai întîi în imaginaţia constructorului,apoi pehîrtie, apoi în realitatea palpabilă, cea amartorului.După ce oamenii au depăşit o stare, î iflutură amintirea ca pe-o vechitură, ca pe-o cîrpă de praf.

îţi povestesc s ituaţii, îţi reproduc conversaţi ipetrecute întrepatru ochi, îţi citează nume cu nepăsare, cu

mult maimultă nepăsare şi lipsă de pudoare decîtdacă ţi-arpovesti un lucru exterior lor, exterior oricui,de parcăţi-ar povesti o carte, o piesă, un film. Mi separe, miemf se pare, ciudată şi inexplicabilă tendinţamajorităţii de a-şi devaloriza trecutul, de-a vorbidespre el— în cel mai fericit caz, cu ironie — ca şi cînd

o fazădepăşită n-ar mai face parte din viaţa lor, dinviaţă-ngeneral, ca şi cînd ar fi o piesă detaşabilă pecare-o azvîrli,şi gata. Şi mai este ceva tot atît de ciudat înoameni:surprinderea pe care le-o provoacăinfidelitatea, deorice natură ar fi ea. Cît de puţin se cunoscoamenii !



îşi dispreţuiesc, îşi minimalizează trecutul, seleapădăfără nici o jena — faţă de ei înşişi, în primulrînd —de bucăţi din ei, din ceea ce-a-nsemnat trupulşi sufletul

lor la un moment dat, şi-n schimb le cer altorasă rămînăca o stîncă, neschimbaţi, neschimbători caun mit.Cîtă superficialitate e-n om ! Ce mult te-ai

maturizat,Pavele, spuse Sînziana, fără tranziţie. Poate şicînd te-amcunoscut erai la fel, dar n-am avut eu timpsă observ.163 TREI



ILEANA VULPESCUAtunci, eram «ocupată» să te iubesc,nu să teanalizez.

— Minimalizăm trecutul ? întrebă Pavel, cu-o uşoară

nuanţă de reproş. — Nu, dar eu vorbesc în dodii, cum ziceo colegăde laborator, o bio-chimistă. Nu-miplace să vorbesctern, ca-ntr-un raport. Totdeauna amestec glumacuseriosul. Sa ştii că nu-mi bat jocniciodată de nimicşi de nimeni, în viaţa mea nu mi-am bătut

joc de nimenişi de nimic. Pentru mine, limba este ca o

fiinţă cu careglumesc, mă joc, din care vreau să scottot ce pot. N-olas să lenevească şi să dospească. Otrag de-o ureche,

îi dau un bobîrnac şi-n acelaşi timp amun mare şineclintit respect pentru ea ! Nu uit că esingurul sistemde semnalizare cu-adevărat uman. — Cred c-ai fi făcut carieră şi-ntr-omeserie-n care

«materia primă» e cuvîntul. Scriitoare,ziaristă, avocată... — Dac-ar fi fost să urmez chiar ce mi-aşfi doritcel mai mult, aş fi urmat Filologia. — Deci şi-n meserie ai luat tot cevaplasat pelocul doi.Glasul lui Pavel sună a pagubă. — Hazardul are un rol incontestabil în

viaţa omului.

N-avem posibilitatea să ne combinăm cutoţi oameniidin lume: ca-n matematică « elementul m luatde n ori».De unde să ştim unde se află omul celmai potrivitnouă ? Atunci, luăm ce ne scoate-ntîmplarea-n cale.Dacă nepotrivirile nu sînt « strigătoare la cer», ne-mpe-rechem bărbaţi cu femei — fără să



aşteptăm să apară« el », « unicul» — « alegem » prieteni, şi-ncadrul aceleiaşi legi, ne alegem o profesie; de dorit— una cucare să nu fim flagrant nepotriviţi. Cît te

potriveşticu-o profesie poţi spune abia după unnumăr de aniTREI 164



ARTA CONVER SAŢIEIde «convieţuire» cu ea. între un om şi

profesia luisînt aproape relaţiile dintr-o căsnicie. Poateexista armo-,nie, pot apărea.dezechilibre;«convieţuirea», ca şi înmulte căsnicii, poate continua din rutină:«Unde să mămai duc acum ? E prea tîr ziu. O să meargă şi de-acum

încolo, tîrîş-grăpiş, cum a mers şi pîn-acum ».Şi timpultrece şi rezolvă această relaţie precară: înprofesie —vine pensia; în căsătorie — vine moartea şiia unul din

parteneri. Timpul este factotum-ul lucrurilor lăsatelavoia-ntîmplării. Şi-acum, după atîtea«consideraţiunigenerale», să-ţi spun de ce m-am făcut eudoctoriţă,

în liceu, învăţăm bine la toate materiile, darmai multşi mai mult mă interesa ce era legat despiritualitatealumii. Mă interesa, de exemplu, limbajul cafenomen,

toate avatarurile prin care trecuse, toatesubtilităţilelui, mă interesa civilizaţia. Mi-ar fi plăcut săştiu semnificaţia celui mai mărunt lucru din lungasuccesiunea civilizaţiilor. Mi-ar fi plăcut să trăiesctoata viaţaîntr-o vastă bibliotecă, unde să aflu şi iar săaflu. Mamaera licenţiată-n litere: greaca şi latină. Fată

de ţărani,obţinuse o bursă-n Franţa, unde şi-a luatdoctoratul,

întcarsă-n ţară, a căpătat un post înBucureşti, la unliceu de fete. L-a cunoscut pe tata, s-au căsătorit.

Tataera doctor; şi doctor foarte bun, după cîtespun foşti colegide-ai lui. A murit pe front, în '42. Doi fraţiai mamei



au murit şi ei pe front. Bunicul, « Taica»,tatăl Mamei,s-a-ntors de pe front cu un picior ţeapăn.Bunicii meidinspre tată muriseră înainte ca eu să mănasc. Demică-am auzit mereu cuvintele « parastas », «pomelnic »,« colaci», « colivă » şi le vedeammaterializate, în cursulanului, mergeam de cîteva ori la biserică, laBucureşti,şi la Cernaţi, în satul Mamei, şi cu mîna meade copil,printre mîinile celor bătrîni, săltăm şicoboram încet165 TREI



ILEANA VULPESCUo tavă cu colivă, în timp ce preotul cînta

«Veşnicapomenire». Mişcarea aceea de-nălţare şide coborîre,a cărei semnificaţie n-o ştiu nici astăzi, înmintea measemăna cu legănatul unui copil, iar « Veşnicapomenire »cu care preotul însoţea gestul nostru, uncîntec de-ador-mit morţii. Deşi Mama-mi explicase ca dupămoartene prefacem în iarba, în flori, că iarputrezim şi iar

înviem în ceva şi că-n felul acesta nu nepierdem ci

luam doar altă-nfăţişare, eu îmi închipuiammorţii cape locuitorii unei alte aşezări, unde trăiauei înde eişi nu voiau sau nu puteau să se-amestece cuviii. Mamavorbea despre Tata-n fiecare zi. « Cum zicea Gheorghe »sau << aşa ar fi zis Gheorghe», vorbe pecare le-auzeammereu, mă-ntâreau în credinţa acelei lumiexistente-n altă parte. Din spusele mamei, dintr-ale celor care-1 cunos

cuseră, Tata mi-era foarte drag. Era pentrumine unpunct de onoare sâ-i semăn şi să facproiesia lui. Darinima mă trăgea spre Filologie, spreIstorie. Mama,care nu mi-a impus niciodată părerile saudorinţeleei, văzînd că nu mă hotărâm, m-a sfătuit safac Medicina. Nevrînd să mă-nduioşeze şi deci să

mă influenţeze, nici n-a pomenit de Tata,- mi s-a dat însă pe eaca exemplu. După Reforma-nvăţămîntului,latina şigreaca, nu se mai predau în şcoli: catedraei se desfiinţase, în învăţămînt, i se oferise, la 90 dekilometride Bucureşti, echivalentul unei catedre, carese com



punea din muzică, educaţie fizică, desen şigeografie.Dac-ar fi fost singură poate s-ar fi dus acoloca să ră-mînă-n învâţărnînr; dar mă avea pe mine.

începea să-iaibă şi pe bunici care, declaraţi chiaburi,nvc.iu şi einevoie de ajutor, deşi n-o spuneau. Şi-aşas-a făcutea dactilografă. « E bine să faci o meseriedin care sănu poţi ajunge dactilografă sau vînzătoare.

începe epocaTREI 166



ARTA CONVERSAŢIEI

profesiilor tehnice. Maşini, fizică, chimie,calcule, calc ul at oa re . D ar dacă spre oasemenea profesie nu te t r age in ima de loc . . .O am en i bo l nav i au f o s t , s î n t , şi-au să fie însătotdeauna. Deci, poţi face-o profesie veche

de cînd lumea şi care-o să ţ ină cît lumea, în locul tău, între Filologie şi Medicină o clipăn-aş ezita. Cînd erai mică şi te mai lăsai petînjeală îţi spuneam „învaţă, că alta avere şialtă protecţie nu ai". Tot aşa îşi spun şi-acum:fă o meserie de pe urma căreia să poţi trăi,fără sa-ţ i bată in ima că s-ar putea să f i inevoită s-o schimbi, că altă avere n-ai să ai.Mulţi profesori , mulţ i avocaţi fac azi altemeserii decît pe-a lor, dar nic i un doctor , n ic iun inginer , n ic i un chimis t n-a fost nevoit să-şis ch imbe p rofes ia». Aşa m-am făcut eu

doctoriţă. — Important e că nu-ţi pare rău. Şi eu,dac-ar fifost după inimă, etnolog m-aş fi făcut. Atîtce-mi placefiecare strai, fiecare ciob, fiecare obicei de pe lanoişi de pe unde umblu, şi să ştiu despre elpînă la Adam.Mama, draga de ea, femeie de la ţară, n-a ştiut să măsfătuiască ştiinţific, aşa ca mama ta, mi-a

spus numai sămă dau şi eu după v reme, şi să-mi fiepîinea mai aibă.M-am gîndit şi eu tot la stabilitate într-o profesie,

îmi dădeam şi eu seama că-ncepeepoca meseriilorlegate de practică... Aşa m-am făcut şieu doctor. — Şi nu-ţi pare rău, nu ? — Acum, mi se pare că niciodată n-am doritaltceva,

în viaţa, sînt multe-asemanări întrelucruri. Te-nsori,să zicem, cu-o fată, fiindca-ţi place,fiindcă aşa cumziceai tu « ne-mperechem» cu oameni de care nunedespart deosebiri « strigătoare la cer ». — Văd ca mă citezi. — Te citez, Sînziană, fiindcă-mă place taremult,cum vorbeşti. Puţină lume ştie vorbi,



cu adevărat.167 TREI



ILEANA VULPESCU

«„Ştie vorbi...". Doar în Transilvaniaşi-n Banat se mai foloseşte un modpersonal plus infinit ivul , ca-n latină »,

observă Sînziana pentru sine.

— Şi, cum spuneam, te-nsori cu-o fatăcare nu e« unica » sau aşa cum te gîndeai c -ar fi sauchiar a fost« unica ». Şi trec anii şi te obişnuieşt iatît de mult cuprezenţa femeii de lingă tine, încît uiţică ai visat pealtcineva, la altcineva.

— Cu o condiţie, Pavele: să nu fie-odeosebireflagrantă între ce visa visul şi ce ţi -adat realitatea.Pavel o privi cu bănuiala că v isul şi

realitatea ei nu se potriviseră cine-stie-ce şi-1mîhni gîndul că şi el făcuse parte din aceastărealitate.

—Dezacordul cel mai grav nu este cel dintre idealşi real, dintre « unicul » visat si ce-ţi oferărealitatea, cidintre real şi imaginea pe care ţi-ai făcut-o

despre acestreal. Cunoşti un om si-ţi dai seama de laprima vederecă n-are nimic de-a face cu visul tău. Dar

îţi faci oimagine despre-acel om — o imagine care de cele maimulte ori îl înfrumuseţează, îl « flatează »,fiindcă-nsufletul fiecăruia dintre noi rămîne toată viaţao aspiraţiespre bine, spre frumos, si speranţa, chiarnemărturisită,

în fericire — iar omul păcătuieşte şi faţăde această

imagine. Mama zicea că dacă vrei să păstreziindiferentce relaţie cu un om, trebuie să-1 consideri cape-o rudăapropiată şi să-i ierţi, să-i tot ierţi, cum le ierţicopiilor,părinţilor, fraţilor tăi. Dacă ai orgolii, nici orelaţienu e posibilă. Convinsă că Mama avea



dreptate, am încercat să aplic acest principiu faţă defostul meubărbat, îl înţelegeam, cum îi înţelegeam şipe şefiiTREI 168



ARTA CONVERSAŢIEImei, pe Voicu Marin şi pe Titus Verzeu, îl şiiertam, dar peste fiecare-nţelegere, pestef iecare iertare se-aşternea o crustă de-amărăciune care-ncetul cu-ncetui se trans-forma-n răceală, în acest proces de stratificare,

simţeam căldura din mine pipernicindu-se,ajungînd un fel de fosilă-ncremenită subgheţurile unei geologii neiertătoare. Cînd amdivorţat, c înd a divorţat bărbatu-meu demine vreau să zic, sufleteşte eram demultdespărţită de el. Ţi-am spus mai adineaurică-n ziua cînd a fost operată Liliana Fodor —care nici cu gîndul nu gîndeşte ce rolimportant a jucat în viaţa mea — în ziua aceea,c um merge am î n u rma l ui Ve rz eu , a msimţit că ceva s-a rupt în mine şi ţi-am spuscă mai simţisem încă o dată acelaşi lucru.

Vez i, n -am ui tat c -am lăsat acolo n iş tepuncte de suspensie. Pavele, după niştepuncte de suspensie, ai să mai suporţi şi-oparanteză. Mie nu-mi place să povestesc unom cît sînt în vreun fel de relaţi i cu el, iardupă ce nu mai sînt , nici atît . Nici cînd cinevamă provoacă nu-i răspund. Nu reproducn ic iodată convorbi ri pe care le am cuoamenii , chiar cînd oameni i în cauza nureprezintă nimic pentru mine sau, cînd, şimai rău, nu dau pe ei nici d ouă parale. Dacăcineva are o clipă încredere-n mine, mă

socotesc obligata să-i îndreptăţesc încrederea. Foarte multe femei povestesccum şi cine le-a făcut lor curte, mai ales cîndn-au acceptat-o, considerînd că oamenii aceiacare s-au dezvăluit în faţa lor n-au dreptulla nici o discreţie. Dacă am să-ţi vorbescdespre căsnicia mea n-o fac pentru a-mi bîrfifostul bărbat. Dar nu-ţi pot vorbi despre"-operioadă din viaţa mea fără să-ţi pomenesc de el.

Sînziana îi zîmbi de parcă i-ar fi cerutiertare.— Pavele, să nu ţi se pară că sînt un bas bleu

— cum le zic francezii cucoanelor gen «ştie-tot» şi care la tot

169 TREI



ILEANA VULPESCU

pasul îi dau zor cu cîte-un citat. Dar dacăcineva a făcut înaintea mea o observaţie, aformulat-o mai bine decît aş putea s-oformulez eu, cred că e prefera bil să-1 citezpe-acel cineva, mai ales cînd pe el îl ştie toată

lumea ! Cehov zice că un om bine-crescutnu face niciodată confidenţe fără să i seceară.

— Dacă n-ai fi fost atît de bine-crescută, astăzi viaţa noastră ar fi alta.

Vocea lui Pavel Vlas sunase atît de trist,parcă de dincolo de neîmplinire, încît ştergeareproşul din cuvinte.



«Ne-ntoarcem mereu de unde-am plecat. Elare dreptate. Un copil nu-i o ~cochie pe careţi-ai cumpărat-o şi-o treci sub tăcerefaţă de-un bărbat. Ciudat mi se parecă pînă azi n-am avut delocremuşcări că nu-i spusesem lui Pavelde Ana. Cît de repede se schimbăraporturile-n om. Cum zice neneaDaniel: „Sîntem imprevizibili, atît cîtsîntem, fiindcă datele existenţeinoastre nu apar toate deodată: asteasînt, ăsta ne e comportamentul faţă de

ele, şi gata. O vorbă, o privire, un gestschimbă uneori cursul unei existenţe.De unde să ştii ca ele-au să-ţi apară ?Cum să-ţi compui comportamentepreventive, cum să te vaccinezi împotriva imprevizibilului ? De-aceea mise par puerili, îngîmfaţi, apsiho-logitoţi cei care spun: 'aşa ceva n-aşface sa ştiu că mor !'. Şi-i vezi cum înfaţa unor mize departe de moarte cacerul de pămînt fac tot



ILEANA VULPESCUce juraseră că n-ar face nici morţi. Nuexistă 'material didactic' mai elocvent pentruexemplificarea dialecticii decît sufletulomului". Cît de important eşti în viaţamea, nene Dai, aproape că nu e

situaţie-n care să nu-mi aduc aminteun cuvînt de-al tău ! ».

« Cîtă vreme mi-ar trebui ca s-ajungdin urmă toate citatele-astea aleSînzienei... ? Mă simt intimidatintelectual în faţa ei, acum mai multchiar decît atunci, mă simt ca un şcolar

în faţa-n-văţatoarei lui. Şi am impresiacă se scuză tot timpul că e mai

învăţată decît mine. Cu doctorul Şerbann-ar face-o, fiindcă nu e nevoie. Cumar fi fost căsătoria noastră, dac-ar fifost ? ».

—Pavele, ai dreptate. Tresăriră amîndoi ca şi cînd unul ar fi

putut vedea gîndurile celuilalt. — Ai dreptate. Cred că bine-ar fi ca

oamenii să

vorbească, să nu ţina-n ei vorbele care se-acumuleaza-nsuflete ca apa-ntr-o adîncitură. Iar apa asta,

în cel maibun caz, seacă, dar de multe ori riscă sa setransforme-nmocirlă şi să mai facă şi mătasea-broaştei. Săvorbească,şi anume ca şi cînd de fiecare dată ar vorbipentru ultimadată, ca-n faţa Judecăţii de Apoi. Deşi-mispun mereu

acest lucru, nu reuşesc să-nfrîng bariereledin mine.De fapi, dacă mă gîndesc bine, o singurădată am datbarierele-n lături şi-am vorbit ca la Judecatade Apoi.(« Da, domniile doctor Vladimirescu, sînteţisingurulom faţă de care, faţă de care, în sfîrşit...».) îmi dau

PATRU 172



ARTA CONVERSAŢIEIseama că-n momentul cînd vorbeşti despretine este imposibil siă te^desparţi, să te «filtrezi » de alţii, într-atît viaţa noastră este-mpletită cu-a altora, dependentă de ea.Viaţa fiecăruia dintre noi este, faţă de

oamenii care-o determină, ca un rîu înraport cu bolovanii pe care-i duce cu el lavale. Cît aş vrea eu să-ţi vorbesc numai despremine tot nu izbutesc s-aleg apa de pietre. Orice-am facene-ntoarcem la una dintre legile dialecticii: conexiuneafenomenelor. Vorbind despre fenomenul care sînt eu,nu ştiu de unde să-ncepu..

— De unde vrei. Pîn' la urmă pun eucap la capbucăţelele, ca la jocurile alea cu cuburi,au un numestrăin...

— Puzzle. — Aşa. Pîn' la urmă te-aleg eu, te cerneu dintrealţii. — Atunci, întinde sita. O fată denouăsprezece ani,crescută de-o mamă văduvă, cunoaşte,din întîmplare,un tînăr cu zece ani mai mare decît ea.Daca-ncepaşa, e bine ? — Tu ştii.

tlSînziana se gîndea cum să-i

povestească viaţat ei lui Pavel. Care să f ie raportul dintre-adevăr

şi minciuna prin omisiune. N-avea degînd să-1 / , m intă , î nsă cum ar f i putut ,c e ea c e e st e c u ,«f. neputinţă, să-i

înfăţişeze tot adevărul, cum să-n-frîngă pudoarea ? Cum să-i spunăcă nopţi

întregi, în adolescenţă, nu dormise dedorul lui ,v Daniel Şerban, omul la umbracăruia crescuse,

pe care-1 asemuia unui copac cu-oimensă coroană

f t: ocrotitoare ? Şi ce cuvinte

să folosească ? Toată ,? v iaţa nu facemaltceva decît să interpretăm

$73 PATRU



ILEANA VULPESCUcuvinte. Noi — pe-ale altora, alţii — pe-ale noastre. Şi cum să nu te gîndeştila ele, cum să-ţi fie indiferente, cîndurmele lor sînt de neşters ?«,,O faptă rea se-ndreaptă printr-ofaptă bună, o vorbă rea nu se-ndreaptă prin nimic", spune-un moralist de-almeu».

Pentru Sînziana, Pavel Vlas căpătaacum o altă valoare. El nu mai erabăiatul cu care se iubise-o lună devară la mare şi cu care-avusese, din întîmplare, un copil, băiat pe care-1exclu-sese din viaţa ei, situîndu-1 într-un album cu amintiri. De-acum înainte,Pavel Vlas — dacă-1 lăsa ori nu s-o

recunoască pe Ana — devenea oprezenţă, independentă de voinţa ei.N-avea de gînd să se-nfrumuseţezecu nimic în ochii lui. îi era însă foartegreu să-şi aleagă tonul povestirii.

— Pavele, am să-ncep mai de departe, într-un satdin Muntenia, acum vreo sutăpatruzeci de ani, unnegustor grec, pe nume Costi Mavros,

cumpărase omoşie de vreo două sute de pogoane şi-o pădure marede tot de la nişte boieri. Nevasta adoua a grecului,rămasă văduvă, se măritase cu un boiercu vreo douăzeci de ani mai tînăr decît ea, un boiercare-şi tocaseaverea pe la Paris. Boierul ăsta,lenache Kreţulescu,rămas văduv la rîndul lui, se-nsurase

cu-o cucoană,tînără şi frumoasă^cu care-avusese-o fată,Luxiţa. . . — Ce nume e ăsta, de la ce vine ? — De la Ruxandra, Ruxiţa. Dar fata-şispunea, cîndera mică, Luxiţa, şi-aşa-i rămăsesenumele ! LuxiţaKreţulescu se măritase cu un domnBantaş şi-avuseseo fată, Luţa, măritată Şerban. Luţa şi



Sică Şerban,PATRU

174



ARTA CONVERSAŢIEImagis trat , avuseseră t re i cop ii : Dan ie l,Măr ie -J eanne şi Matei. Dan iel — doctor,profesorul Daniel Şerban; Mărie- Jeanne —licenţiată-n drept, profesase doi-trei ani, pînăse mări tase cu doctorul Dinu Seraf iott i,

profesorul Serafiotti; Matei — doctor, care, de dragul picturii, nu practicase niciodată medicina.

* — Pictorul Matei Şerban ?t — Exact.

f i ' — «Apusul» asta nu-i de el ? întrebă Vlas,arătînd c il m îna spre tab lou l de p eperete le d in fa ţa lu i . • • f — Ba da.

—A. fost în «re trospect iva » de anul t recut ? — Da. Grecul, Costi Mavros, şigrecoaica lui,Melina Mavros, avuseseră două slugi,doi fraţi, un

băiat şi-o fată, dintr-o casă cu douăzeci decopii: Goreşi Fira — Grigore şi Glafira. Cu vreo doiani înain tede-a muri, grecoaica le dădusefiecăruia, cu acte-nregulă, cîte şaişpe pogoane de pămînt bun,şi le făcusecîte-o casă-n apropierea conacului. Gorese-nsurase,flăcău tomnatic, şi-avusese două fete.Una din fete e

străbunica mea, Sulfina. Stră-străbuniculmeu, Gore,moştenise şi averea soră-sii, Fira, care nuse măritaseniciodată. Străbunica-mea, Sulfina, omoştenise pesora-sa, care n-avusese parte de copii. Aşase făcea căstrăbunicii mei dinspre mamă, Sulfina şiIlie Pribeagu,se văzuseră stăpîni pe două case şi petreizeci şi două

de pogoane de pămînt. Stră-străbunicu-meu, Gore, şisoră-sa, Fira, muriseră slujindu-i cucredinţă pe boierullenache Kreţulescu şi pe fiică-sa, coanaLuxiţa Bantaş,oameni de omenie care mîncau dintr-o oală cuslugileşi nu se bucurau să ia sufletul din om.Coana Luxiţa,femeie chibzuită, energică şi inimoasă,



pietruise toateuliţele din Cernaţi, pe cheltuiala ei,adusese doctor însat, mărise şcoala, renovase biserica,făcea pomeni de

175 PATRU



ILEANA VULPESCUsufletul maică-sii, care-o lăsase orfană ladoi ani, şide-al grecoaicei, la care chema şi omeneatot satul.

în fiecare toamnă, mergea-n pădure cu

oamenii şi le dădea lemne de foc şi deridicat case. Le zidise cuptor de cărămida şicuptor de pîine. Le scria şi le ducea plîngeripe la autorităţi, crezîndu-le ţăranilor — că-ivedea zi de zi, fiindcă ea nu ţinea niciadministrator, nici vătafi. Le credea că-iţinuse loc de mamă o ţărancă: Fira. Le ştiatoate păsurile, le ştia şi nu se făcea că nule ştie.

Nu-ntîmplător, la 1907, conacul şihambarele ei rămăseseră neatinse.

Străbunică-mea, Sulfina, şi soră-sa,

Fanida, crescuseră pe lîngă domnişoara,adică pe lîngă coana Luxiţa. Le cununase pe-amîndouă, le botezase copiii şi-i plîn-sese cuele cînd muriseră mititei, cum mureau pevremuri copiii.

Străbunică-mii, din opt copii îi trăise doaro fată, Simina, bunică-mea, pe care-odăduseră dup-un băiat zdravăn şi harnic, carele mai adusese şi el zece pogoane de pămînt.Bunicii mei, Vasile şi Simina Dorobanţu, auavut trei copii: pe Dumitru, pe Ion si pe Smaranda. Toţitrei se-arătau isteţi şi buni la carte,

învăţătorul îi spusese naşei, coanei Luxiţa, c-ar fi fost păcat de copiii ăştia să nu meargămai departe cu-nvăţătura. Coana Luxiţatăbărîse cu gura pe bunicul:

— Mă, Vasile, nu vrei să vezi copiii ăştiadomni ? — Şi cu pămîntul ce să fac, naşă ?Cine să-1muncească ? — De-asta ţi-e ? Pămînt să fie, că s-o găsicine să-1muncească.

— De ce să nu rămînem noi, ţăranii, cuţarina şidumneavoastră, boierii, cu cartea ? — Mă, Vasile, dacă vezi că seacă un ogorce-i faci ?

PATRU 176



ARTA CONVERSAŢIEIw — Păi, ce să-i fac ?: • î • — Păi, nu-i pui gunoi proaspăt şi-1

îngraşi ? •-.,'!} — Ba-i pun.. " • —Aşa ş i cu mintea. A boier i lor a camsecat . E nevoie de minte proaspătă. Şi zeama

de varză o vînturi ca să nu se-mpută. Lumeanu stă pe loc, Vasile. Dă copiii la carte.

— E greu, naşă. Trebui' să ai bani şi sămai şicunoşti lumea pe ia oraş. Eu ce să maiştiu ? că pecîmp mi se luminează, pe cîmp mi se-nnoptează. — Oi mai pune şi eu umărul, că nu m-oiprăpădiaşa curînd. — Ba să păzească bunul Dumnezeu să teprăpădeşti,naşă !Şi naşa nu se lăsase pînă ce nu-i văzuse

pe-ăi doi băieţi ai Bunicului, unul — la Şcoalanormală, altul — la Seminarul teologic; fiindcă,mai intelectuali de-aşa Bunicul nu se-ndurase să-i facă,-n ruptul capului.

Venise şi rîndul mamei. Domnu-nvăţător olău-da-ntruna.

— Bade Vasile, îi spunea el Bunicului, de cînd sînteu învăţător copil ca fata dumitale n-amvăzut ! Ceţi-ai fi făcut păcat cu băieţii de nu i-ai fi datla carte,dar ce păcat ţi-ai face să n-o dai peSmaranda.

De-aşa ceva Bunicul nici nu voia s-audă.Fată de ţărani, frumoasă şi cu zestre, şi să-nveţe carte ! C ît trebuia ca să citeascăsărbătorile-n călindar, să-nsemne ouăle depus sub cloşcă şi de numărat şirele pe arieştia. Fetei însă-i intrase-n cap să-nveţe. Citeadin scoar-ţă-n scoarţă manualele fraţilor eimai mari şi pe-ale nepoţilor coanei Luxiţa. înclasa a patra, ştia pe dinafară toatedeclinările şi toate conjugările latineşti şimanualul de franceză pentru clasa-ntîi deliceu. Dar Bunicului puţin îi păsa delatinească şi de franţuzească.

177 PATRU



ILEANA VULPESCUAvea s-o mai lase cinci-şase ani, să se-nalţe, să joace şi ea de două-trei ori în horă,să-nveţe să ţeasă-n război velinţe şi pînzâ şis-aşeze-o oală la foc şi pe urmă punea elochii pe-un flăcău de nădejde care să duca

la greu. într-o zi, fata luase trei ouă debibilică — de cîţă, cum se spune pe la noi— şi cu ele-ntr-o batistă se dusese lacurte, la naşa.

«„Pe la noi"... Omul nu-şi rupeniciodată toate rădăcinile din suflet.Sînziana e născută, crescută laBucureşti, dar pentru ea „la noi" esatul bunicilor şi-al străbunicilor ei.De-aş trăi o mie de ani la Cluj, la

Bucureşti, oriunde, „la noi" tot Vuioara ar fi», gîndi Pavel Vlas care, pe măsură cese desfăşura povestea Sînzi-enei,simţea cum îl învăluie o ceaţă detristeţe

— Ce e Smarandă cu tine ? o-ntrebasecoana Luxiţa.Drept răspuns, fata-i întinsese batistacu ouăle.

Coana Luxiţa-şi învinsese un zîmbet şi

pusese cu grijă şi cu seriozitate ouşoarelepestriţe-ntr-o fructieră, — Dacă mi-ai adus ouăle-astea aşa de

frumoase,am să-ţi dau şi eu ceva. Hai cu mine.

Purtînd fetiţa prin toată casa, coanaLuxiţa o dusese la cămară. De pe-un raft,luase un borcan cu dulceaţă de chitră şi i-1dăduse.

— Ţine de la mine, şi-ţi mulţumesc. Şi-acum, spunetu naşei care ţi-e oful.

— Naşicâ, vorbeşte matale cu taica sămă dea şipe mine la carte. El vrea să mă mărite şieu nu vreau.Coana Luxiţa de data asta nu se mai

putuse ţine: izbucnise-n rîs. Rîdea cu-atîtapoftă că, pîn' la urmă,PATRU 178



ARTA CONVERSAŢIEIse pusese şi fetiţa pe chicotit. Şi ţin'te rîsamîndouă l

— Nu4 las eu si te mărite. Pîn' latoamnă-1 îm-blînzesc eu şi te dă la şcoală.

Pe urmă, coana Luxiţa o pusese să-iconjuge verbul « aller », verbul «avoir » şiverbul « etre », o pieptănase frumos şi-i

împletise două panglici roşii în părul negru, îidăduse o carte de basme şi-o petrecuse pînăla poartă, în care timp o-ntr ebase de toţi ai eişi de vecini.

— Năşică, nu mă uita. Că matale eşticucoană mareşi te-ascultă.

— Cum să te uit ? Vorba-i vorbă lDe Sîn Pietru, coana Luxiţa se-nfunţase la

şcoală, la serbare, unde se-adunase tot satul.Adusese o trăsură de cofeturi şi de covrigi

pentru copii. Mama recitase Trei, Doamne, şi toţitrei atît de frumos că plînsese toată lumea.

Toţi îşi amintiseră de cei căzuţi pe front, cupatru ani mai înainte. Ce-ţi spun eu sepetrecea-n 1922. Coana Luxiţa brusc îşiadusese-aminte că-n urmă cu doi ani sestrînseseră nişte bani pentru un monumental eroilor din comună.

— Lisandre, i se adresase ea ca arsăprimarului, cese-aude cu monumentul eroilor?

— Care monument, coană Luxiţa? — Cum care? al pentru care-am dat banicu toţii.

— Păi, să vezi, coană Luxiţa .,.'— Lisandre, băiete, eu ştiam că să iei şi

de pe viu şi de pe mort e-al popilor. Fă bineşi pînă-ntr-o lună, ca să nu zici că sîntemoameni răi, să fii cu banii pe masă; eu amlistele acasă cu ce-a dat fiecare. Să nu zici cănu ţi-am spus l Apoi, fără nici o tranziţie,Bunicului:

— Ce zici, Vasile, de Smaranda ? O faciprofesoară?Halal copil !

— N-o stătea dracu-acasă, şoptise Lixandruprimarulşi oftase-a-nfrăţire, odată cu Bunicul, căciamîndorura

179 PATRU



ILEANA VULPESCUle stricase cheful coana Luxiţa, care nu ierta penimeni. La vreo două săptămîni de laserbare, Mama păzea vitele pe izlaz. Luasecu ea şi-un manual de latină al lui frate-său, Mitru. Răsucind mereu în căpşorul de

unsprezece ani « silva-silvce» nu băgase deseamă că o pereche de boi intrase-ntr-oporumbişte din coasta izlazului. Cum şedeaea pe burtă şi cu ochii-n carte, deodată sevăzuse acoperită de-o umbră ameninţă-toare. Sărise-n sus.

— Fi-ţi-ar cărţile-ale dracu' !, ziseseBunicul, căci alui era umbra, şi-o croise peste picioare cubiciuşca.Bine e-acu' c-ai Iu' Hodorogea mi-au dus boiila gloabă ?

Bine e ? şi-o croise din nou cu sete pestepicioare.Dumnezeii lor de hîrţoage !

Şi ridicase opinca-nspre carte, în clipaaceea, Mama s-a azvîrlit cu burta peste foile eideschise şi de-acolo a strigat cu deznădejde:

—. Omoară-mă, taică, dar cartea numi-o strica.Bunicul a dat drumul biciuştii în iarbă.

—Ce carte e aia ? — A Iu' neică Mitru, de latină. —Asta ce mai e ?

— E mama limbii noastre, a mai căpătatfata inimă. —Mama limbii noastre ! Ia te uită, silimbile aumamă ? ! Dar tată cine-i e ? întrebaseBunicul dupăun moment de gîndire. — Nu ştiu, ca nu scrie. Zice numai demamă. — îhî ! Dacă pe ta-său nu l-o şti... — Păi ce, pe-al Floarii Iu' Vasile îl ştiecareva, şi

ea e de la noi din sat... — Aşa e ! Şi-n limba asta de ziseşi sîntvorbe multe ?Mama dăduse afirmativ din cap. —Multe... — îi zice si la « bou» în vreun fel ? ori n-avură.

PATR U

180



ILEANA VULPESCUrănii şi toţi care merg pe front crezi că ei aufăcut războiul ? Crezi că-i întreabă cineva dacă vorsă meargă pe front ? Ce-o fi cu toată ţara românească o

fi şi cunoi», ziceau ei. «Mie-mi pasă de voi nu de„ce-o ficu toată ţara românească"», nu se lăsaconvinsă coanaLuţa. «Ba să-ţi pese, mamă, că pîna la urmăorice-arface-un om, soarta lui e legată de soartaţării lui». Şis-au dus pe front. Tata şi nenea Daniel aufost repartizaţi la aceeaşi unitate, în dimineaţa zilei

cînd a murit, Tata i-a spus lui nenea Daniel: «Dănuţule,dacă mor,te rog să ai grija de fetele mele. Dacă n-aifi-nsurat,ţi-aş zice s-o iei pe Smaranda de nevastă...», adăugase el ca să mai îndulcească vorbele dela-nceput,care sunau a prevestire. «Hai, măiGheorghe, nu maicobi, că e destul de „vesel" şi-aşa», zisese

nenea Daniel. Toată ziua fusese un iad: atac, contra-atac,atac, contraatac. La apus, lucrurile se liniştiseră. Tata şi cuneneaDaniel se duseseră să se-ncredinţeze căprintre ce<declaraţi morţi de brancardieri nu mai eranimeni viu.Se-aplecau, iar se ridicau. Era linişte. Doardin cînd în cînd orăcăia cîte-o broască pe malul unei

bălti dinapropiere. «De ce-or mai fi oamenii fiinţeraţionaledacă raţiunea nu-i1 ajută să se-nţeleagă şise poartăunii cu alţii mai rău decît brontozaurii-ntre ei? », se-n-trebase Tata cu glas tare. «Fiindcăinteresul este oformă „evoluată" a animalităţii, iarmanifestările cine



tice, printre care şi omorul, folosite în loculexpresieiraţionale, le-au rămas de pe vremea cînd nudescoperiseră limbajul articulat, pe care şi astăzi îlfolosesc cu

multă economie! Ridică mai repede paruldecît sadeschidă gura. Domnii din guverne — cu parul,iar noi, „cetăţenii", oile raţionale — trimişi laabatoare cudevize-nălţătoare în cap de coloană. Parulhotărăşte,nu raţiunea, îmi spunea lancu Stein că la ei,la muncăPATRU 182



ARTA CONVERSAŢIEIforţată, a ieşit o glumă. Un plutonier îi dălui Iţic un pat de puşcă-n coaste. Iar Iţic zice:„De ce dai, domnu' plotoner, nu poţi să-njuri ?"». « Ce primăvară frumoasă », a z is Tata şi s-auitat, s-a uitat pe cer la un cîrd de cocori.«Primăvara mai mult ca oricînd... ». Un glonţrătăcit 1-a doborît. «Primăvara mai mult caoricînd» au fost uftimele lui cuvinte.

Profesorul Bartolomeu obţinuse laBucureşti, printr-o intervenţie la Ică Antonescu— Mihai Antonescu... Ştii cine era IcăAntonescu ? i se-adresă Sînziana lui Pavel.

— Am învăţat la istorie. ,,.,,, — Cum îţi spuneam, profesorulBartolomeu obţinuse aducerea de pe front şimobilizarea pe loc a trei doctori «de o

excepţională valoare», cum îi declarase el:Gheorghe Hangan, Daniel Şerban şi loanWagner. Ordinul sosise pe fr ont la două săptămînidupă moartea Tatei . Mama i-a făcut uncenotaf, un mormînt gol, la Belu, un cimitirde-aici din Bucureşti , « în amintireadoctorului Gheorghe Hangan, căzut pe front1907—1942», aşa scrie pe cruce...

Taica, bunicu-meu dinspre mamă, se-ntorsese cu un picior ţeapăn, îi muriseră pefront feciorii şi ginerele. .. Vitele —rechiziţionate pentru front. Bunica ara cum

putea cu vacile, ca toate femeile din sat, muncea şifăcea pomeni de sufletul morţilor. Le făcuserăşi ei feciorilor morminte-n cimitir la Cernaţi, încare-ngro-paseră sicrie cu cîte un rînd dehaine şi cu cîte-o fotografie a morţilor.

A venit Reforma-nvăţămîntului; Mama, dinprofesoară, s-a văzut dactilografă la «Cauciucul».Plecadimineaţa la cinci jumătate ca să poatăajunge la ora

şapte la fabrică,-n afara oraşului. Eu plecamla şcoalăcu cheia la gît şi cînd mă-ntorceam nu-ndrăzneam să183 PATRU



ILEANA VULPESCUdescui decît după ce ma-ncredinţam că num-a urmărit nimeni. Spaima asta mi setrăgea dintr-o zi cînd o familie compusă dintată, mamă, trei copii de mină şi unul înburtă, încercaseră să ne forţeze uşa ca să

ne ia casa, o garsonieră dublă în blocul1 vecinăstuia-n care stau acum. Sunaseră la uşă.Mama se uitase pe vizetă.

— Pe cine căutaţi ? — Pe dumneavoastră. —Pentru ce ? întrebase mama. — Am vrea să vă spunem ceva. — Spuneţi. — N-aţi vrea să deschideţi niţel ? Cum săvorbimaşa prin uşă ? !

Mama deschisese fără să tragă lanţul desiguranţă.Eu stăteam lipită de ea. Bărbatul şi-a-nfiptpiciorul

în vestibul şi-a dat s-o-mpingă pe Mama la oparte cuumărul. Nevasta lăsase copiii lipiţi de zidulpalieruluişi stătea şi ea-n poziţie de atac. Mama i-atras bărbatuluiun pumn drept între ochi şi-a-mpins cuputere uşa,strivindu-i piciorul. De pe palier, bărbatulo-njura printre dinţi pe Mama de toţi Dumnezeii, iarfemeiao blestema: «Alege-s-ar praful de voi, bestii burghezo-moşiereşti ce sînteţi! Voi staţi în palate, şi noi

în magazii». în vremea asta, bieţii copii — celmai maresă fi tot avut cinci ani — plîngeau toţi trei.Eu, lipită

de Mama, tremuram atît de tare că nu ştiucum num-am îmbolnăvit de inimă, în toatăhărmălaia aceea,am auzit glasul grav al Mamei, ca venit dinaltă lume:«Oameni buni, n-am avut nici moşii, nicifabrici, nicicase. Stau cu chirie în casa asta, dinainte derăzboi,din '37. Bărbatu-meu era doctor şi-a muritpe front.



Sînt femeie văduvă cu un copil orfan. Mă scoldimineaţala patru şi mă-ntorc seara la cinci acasă. Batla maşinăPATRU 184



ARTA CONVERSAŢIEI într-o fabrică. Eu ştiu că nevoia v-a adus în stareaasta. Dumneavoastră, într-o z i o să primiţi ocasă, eu dac- o p ie rd p e- as ta .. . Fem ei edragă, at î t c î t a i un bărbat l îngă dumneata,a i un s pr ij in , g îndeşte- te c ă eu nu-1 mai

am». A urmat un moment de l inişte care miemi s-a părut o veşnicie. «Hai, mă, sămer gem, f ir- ar a d racu ' d e viaţă » , a zi sfemeia, ş i -a luat cop i ii pe l îngă ea ş i s -aud us . M am a a -n ce pu t s ă p lî ng ă. N -o m aivăzusem niciodată plîngînd. Nici la mormîntul Tatei, nici la al fraţilor ei, niciodată. Spaima-mitrecuse. Copil aşa cum eram, începeam săpricep cînd ceva se fr înge-n om. Pricepu semcă oameni i de-afară nu erau t î lhar i , c i niştebiete fiinţe amărîte, ajunse la capătul puterilorşi-al răbdării. Glasul Mamei, drept şi curat, ca

al omului care spune adevărul, cuvintele puţineîn care le povestise drama unei vieţi îi făcuseră peoamenii-aceia şi mai nefericiţi. Eram sigură căle venea g reu să se u ite unu l la a ltul , deruşine. Iar Mama, f iinţa aceea-nţeleaptă ş iblîndă, care trebuise să lovească un semen alei ! Cită spaimă trebuie să f i fost în suf letule i. Ce p răbuşi re dacă p lîngea, ea care nu

plîngea şi nu se plîngea niciodată. S-a aşezat pe-un scaun, cu mîin ile -n poa lă, ş i s tă tea camoartă. Vi i în ea rămăseseră doar lacr imilecare nu se mai opreau. S -a r id icat deodată

şi s-a dus în baie. Abia respir înd, mi-am l ip iturechea de uşa băii. Auzeam un plîns înecat în suspine şi-n sughiţuri. Deodată, n-am maiauzit nimic. Apoi, ritmic şi monoton au începutsa-mi toarne-n urechi nişte cuvinte: « Doamne,de ce ne-ai mai făcut.,. Doamne, de ce ne-aimai făcut... Doamne, de ce ne-ai mai făcut...Doamne, de ce ne-ai mai făcut. .. ». Rostitefără n ici o -nv inuire , l ipsi te chiar ş i de toninterogativ, ca pornite dintr-o maşinărie stri-cată care se-nvîrteşte-n neştire. M-am culcatpe podea-n f aţa uşii. Era pentru prima oară-n

viaţă cînd aş f i vrut185 PATRU



ARTA CONVERSAŢIEI pe pagina din stînga sau pe cea din dreapta. O memorieatît de fidelă are însă păcatul că nuoperează diferenţiat. Păstrează tot. Mă facesă simt prea acut trecutul. Trec pe străzi.Mi-aduc aminte stările şi gîndurile pe care

le-am avut pe fiecare palmă a lor. Memoria mă-nţeapă tot timpul de parc-aş sta pe un recif de corali. Prezentul pentru mine e mereu

însoţit, dublat, bruiat de imagini din trecut.Din ţepile-acestui recif se-nalţă cîteva lametăioase şi nesfîrşit de-nalte. Amintirea pecare ţi-am povestit-o face parte dintre ele.Prima dată cînd am simţit dorinţa să mor.

— Şi de-atunci încoace ? — Uneori, m-aş întinde jos să mor,cum ziceaMaica, bunică-mea. Sînt momente cînd mă

simt sătulăde viaţă; cînd sînt prea obosită şi cînd,scăzîndu-mitonusul, îmi scade şi rezistenţa morală.Mai mult caorice mă oboseşte incorectitudineaoamenilor, provenitădin versatilitate, din incapacitate, din leneşi din inerţie.

Tot ce este inestetic în comportamentuloamenilor măderanjează. Dar mă scutur de dorinţa de-

a muri şi-mispun: «Vino-ţi în fire: ai doi copii decrescut, pe careliberă şi nesilită de nimeni i-ai adus pelume î N-aidreptul la tristeţi metafizice». Şi mă-nalţde la podea

înainte de-a număra pînă la zece. Totule să nu fiifăcut knock out de dorinţa de-a muri.Altminteri, credcă toţi am dori din cînd î n cînd să

murim. Tu nu ? —Eu oare n-oi face parte din «toţi» ?

(Sînziana se uită-n ochii lui Pavel, apoilăsă pri-virea-n jos şi o plimbă pesteplăcuţele parchetului şi printre lujer ele stilizate

ale covorului.)

— Aveam, cred, şase ani, îşi reluă ea firulamintir i lor fără să r idice privirea de jos,cînd am văzut o



187 PATRU



ILEANA VULPESCU

pisică fătînd. Mă uitam fascinată, desuferinţa ei şi de fiinţele nătînge şioarbe care ieşeau din trupul ei ca niştelarve. Mă uitam cu ochi dilataţi decuriozitate şi de uimire. M-am uitat

pînă s-a sfîrşit. Dup-aceea am vărsat şisufletul din mine şi n-am spus nimănuice văzusem. Şi să-ţi povestesc şi cea maifrumoasă amintire a mea. Cam tot înaintea primului an de şcoală, eramvara la bunici. O căţea de-a lor, Molda,fătase sub un patul. Nimeni nu-i văzusecăţeii, într-o zi, m-am vîrît de-a buşileapînă la culcuşul lor. Era-ntu-neric subpatul, aşa că mai mult pe pipăite amadunat cinci mogîldeţe, le-am vîrît întraista pe care-o adusesem cu mine şi-

apoi am tîrît-o cu băgare de seamă încurte, în bătaia soarelui. Mi-am scosfusta şi-am aşternut-o pe jos, pe urmă,uşor de parc-aş fi umblat cu nişte ouămoi, am răsturnat traista. Cincirostogoale, pufoase, două albe şi treinegre, stăteau amestecate-n faţa mea,unul peste altul, cum căzuseră dintraistă. Nu-ncercau deloc să se-aşeze-naltă «formaţie». Le era bine oricum. M-am culcat pe burtă şi-am început sămă uit la ei. Nu văzusem niciodată

ceva mai frumos. Erau pe cît de lungipe-atît de laţi. Atît de graşi că n-aveaugît. Şedeau ca la rugby: trei cu capul spremine, doi cu coada. M-am uitat în ochiicelor trei cu care mă aflam acum bot în bot: şase mărgele de-un cenuşiulăptos care nu ştiai dacă te văd sau nu.Cu ochii lor fără privire, cu capetele carefăceau una cu trupul, bul-zurile-aceleapăreau nişte zeităţi ale bunei-stări şi-alemulţumirii de sine. Am căpătat curaj şi-am luat unul în mîini şi 1-am întors cu

labele-n sus. Nişte labe ca niştepîinişoare dospite. Vedeam cum îi curgesîngele prin nişte fire-albastre carebrăzdau «peisajul» fraged, alb-rozaliu, alburţii umflate de lapte. L-am lipit cuburta pe pieptul meu şi 1-am ţinut aşa,ca-ntr-un extaz.PATRU

188



ARTA CONVERSAŢIEIM-a apucat apoi un fel de frenezie. M-amculcat cu faţa-n sus şi i-am luat pe toţi şi i-am aşezat pe mine, mi-i puneam pe faţă, mi-ilipeam de urechi, şi-i sărutam, îi sărutam înneştire. Din cînd în cînd, printre rostogoa-lele

pufoase, vedeam petece albastre dintr-uncer fără pată. Eram zdrobită de fericire. Mi sepărea că pîn-atunci fusesem oarbă. Şi,deodată, mi-era dat să fiu martora unuilucru de-o frumuseţe nebănuită. Pentruprima oară, fără să ştiu să formulez cesimţeam, înţelegeam adîncimea şi măreţiavieţii. Vietăţile-acelea mărunte şi fericiteerau o parte din scînteia vieţii. Amadormit lîngă ei. M-a trezit o atingerecaldă şi umedă. Am crezut la-nceput căplouă. Molda, în picioare, cu puii atîrnaţi de

ţîţe, într-un elan matern mă lingea peobraz.

(« Eu n-am izbutit să-ţ i dăruiescfericirea pe care ţi-au dăruit-ovieţuitoarele-acelea. Tu însă mi-aidăruit-o, acolo, la ţărmul mării. Măcarde-ar f i fos t sau de-ar f i careva vrednic . . . ». )

— Niciodată n-am mai fost eu fericită caatunci.

— Poate ai să mai fii, Sînzianâ. — Nu cred. în viaţă, repetabilă e numaidurerea,numai ea are « ediţii » mereu adăugite şi-mbunătăţite.

— Replicile importante le-mbraci într-un învelişironic sau glumeţ. Dar dincolo de « rochiţa» asta, ca să

vorbesc şi eu ca tine, mi se pare că vădun sîmburede pesimism.

— Toate fructele au sîmburii amari. N-aibăgat deseamă ? Nu sînt pesimistă, Pavele, dar numai am ilu-

189 PATRU



ILEANA VULPESCUzii. Sînt optimistă, dacă accepţi căobiectivitatea şi luciditatea sînt formeevoluate ale optimismului. Viaţa este alcătuitădin şesuri, din văi, din piscuri, altfel spus —din platitudine şi din rutină, din deprimare şi

din bucurie; şi dintr-un element permanentşi obligatoriu: munca. în toate adversităţileşi-mpotriva tuturor adversităţilor, omului îirămîne acest suport moral: munca. Te rogsă mă crezi că nu-ţi debitez lozinci, lozinci defemeie care trăieşte cu sentimentul eşecului,cum s-ar putea interpreta. Aşa cred şi aşaaş fi crezut, oricare-ar fi fost viaţa mea.Viaţa se compune din ţevi sparte, dinrobinete care curg, din tencuieli coşcovite,din plase pe care le cari din piaţă, din rufe pecare le speli, din coate-n tramvai, dar şi

din Bach şi din Beethoven, dinShakespeare şi din Tolstoi, din Eminescu şidin Blaga, din Michelangelo şi din

Ţuculescu.. . Totul e viaţă. Noi trăimdureri şi bucurii, dar mai presus de eletrăim viaţa. Ceva sacru a cărui raţiunefinală n-o cunoaştem sau încă n-ocunoaştem.

— Dacă te-ar întreba cineva cum aiconcepe o existenţă fericită, ce i-ai spune ?

Pavel aştepta răspunsul Sînzienei cuemoţia cu care aştepţi o comunicare foarteimportantă.

— N-aş şti ce să-i spun. Să nu crezi căm-ai luatpe nepregătite. Mi-am pus şi eu de mult

întrebareaasta şi-mi mai pun o întrebare:« Ce-aş face eudacă-ntr-ozi m-aş vedea „preşedinta" — ca nu găsescalt titlu —„preşedinta" pămîntului ?». Hegel spunea

că să defineşti înseamnă să negi, cel puţin parţial. Casă definesco existenţă fericită, în a cărei existenţă eunu cred —dar de ce să nu teoretizăm ? — aş începeprin cîtevanegaţii: «O existenţă fericită este aceea

în carenu

exista boli cronice, nu există sănătate şubredă,nu există



PATRU 190



ARTA CONVERSAŢIEIprobleme de conştiinţa insolubile, în care nuexistă remuşcări, în care omului nu-i esteurîtă meseria pe care-o face, în care omul nu-şiduce viaţa cu semeni incompatibili lui, deci încare echilibrul existenţial nu este stricat de

cauze fizice sau psihice». Dar, după cumvezi, cu definiţia asta n-am făcut altcevadecît să dăm capra afar' din casă, ca-nbanc. Negaţiile astea îţi arată ce nu este oexistenţă nefericită şi nicidecum ce este oexistenţă fericită. Ţi-am spus că nu cred înexistenţa existenţei fericite. Ferkirea este ostare excepţională, cu totul deosebită demulţumire, de linişte, de orice. Apariţia eimeteorică şi dispariţia ei n-au un caracterprogramatic. Un om nu-şi poate planificafericirea. El îşi poate concepe o existenţă

echilibrată. Poate lupta şi trebuie să luptepentru acest echilibru. Multe dezechilibrepornesc din nemulţumirea oamenilor de-atrăi fără fericire. Majoritatea acestor oameniconcepe fericirea ca pe-un element exterior lor. Eiaşteaptă fericirea ca pe-un dar din parteacuiva. O greşeală fundamentală. Fericirea,multă-puţină cîtă este, e-n noi şi nu ne-opoate da cineva. Cineva nu poate decît săne-o ia. Asta poate oricine şi cu maresucces. Tu cum concepi o existenţă, hai să-izicem tot «fericită » ?

— Cam ca şi tine, doar că eu nu mă ştiuexprimaatît de... «teoretic». Oricum, ocomponentă a fericiriie mintea sănătoasă în trup sănătos. Edrept că nu se poate pune semnul «egal» înt re lipsanenor ocirii şifericire. Totuşi, eu zic că un bilanţ încare nu aparnenorociri, în care echilibrul, cum ziceai tu, nueste

stricat, şi-n care, ici-colo, mai lumineazăşi cîte-o scîn-teie de fericire poate fi considerat bilanţulunei existenţefericite. —Teoretic aşa pare. Dar important estedacă aşa

191 PATRU



ILEANA VULPESCUsimte cel care-şi face bilanţul. Tu eştifericit ? iartă-măcă te-ntreb.

—Conform teoriei mele, da. — Dar «conform » cu ceea ce simţi ?

Lui Pavel glasul Sînzienei îi suna cum presupuneacă suna glasul unui judecător de instrucţiecînd incul patul e prins cu fofîrlica.

(«Femeia asta, cu mintea rece cagheaţa şi limpede ca sticla, sa mă fiiubit ea pe mine ? sau măcar să i se fipărut că mă iubeşte ? Sau poate cîndsufletul se-ncălzeşte-n oamenii ăştiaraţionali, mintea o lasă mai domol ? Săfaci un copil din flori, cu un om carenici nu ştie, pare, şi poate chiar este,

faptă de om exaltat. Cîtei căi sînt însufletul omului, cîte suflete într-unsingur trup... ».)

—Fericirea mea a fost luna aceea. Oameniimăpot să-şi şi dea fericire nu numai s-o ia. Cîndam întîl-nit-o pe lulia, eram şi eu şi ea sufleteconvalescente.Eu te pierdusem pe tine, ea-şi pierduseiubitul. Murise

într-o prăpastie-n Bucegi. Astăzi, nu mi-aşmai închipuiviaţa fără lulia şi cred că nici ea nu şi-ar mai

închipui-ofără mine. Dar cînd ne-am cunoscut,fiecare aveamimpresia că ne cîrpim viaţa.

(«Niciodată nu putem şti ceproporţii iau faptele noastre-n viaţaceluilalt. Răul pe care i 1-am făcutrămîne bun-făcut».)

Sînziana se-ntristă. Pînâ în ziua aceean-avusese remuşcări acute.

— N-am vrut să te-ntristez, Sînziană, dardacă nu

PATRU 192



ARTA CONVERSAŢIEIţi-aş fi spus ţie oful ăsta, cui să-1 fi spus ?Nu-ţi aduc nici o vina. Ai făcut şi tu cum aicrezut ca e mai bine. Dar să ne-ntoarcem lafericire, zise el, zîmbind, după o pauză. Tueşti fericită ?

— Nici fericită, nici nefericită. Duc o viaţăechilibrată. Sînt şi-am fost totdeauna sănătoasă. E-o marebogăţie. Fac o meserie care-mi place, am doicopiinor mali, sănătoşi şi chiar frumoşi. Echilibrulmeu e-asi-gurat. Neavînd altfel de familie decît copiii , nu sîntobligata să suport pe nimeni care mi-arputea călca

pe nervi. E-adevărat că un adult simte nevoiede afecţiunea unui adult de sex opus. La ult im elecuvin te— spuse, jumătate-n serios, jumătate-nzeflemea — dădudin cap ca şi cînd ar fi făcut o concesie că lerostise.Uneori, de multe ori, singurătatea asta afectivăşi chiarfizică dă o stare de insatisfacţie, ca să nu zicde deznă

dejde. Bipedul uman e făcut să trăiască-ncuplu, îndatăce-mi vin asemenea idei, fac o trecere-n revistăa unorcupluri pe care le cunosc şi văd cît de şubredăle e arhitectura. N-ar rezista nici la o bătaie de vînt. N-ar rezista,

însă ţin. Şi parcă ţin cu-atît mai mult cu cît sîntmaişubrede, într-o căsnicie adevărată, reuşită,

oamenii sedespart mult mai uşor: cînd nu mai mergebine seobservă numaidecît, pe cînd într-una proastădin croială ce să observi ? Căsnicia mea, ca să nuvorbim

în abstract, era o căsnicie nepotrivită. Mie însănu mi-arfi trecut niciodată prin minte să mă despart:din cauza



Măriei, recunosc. Pînă la urmă, unul din noi aavut cura

jul şi-a rupt-o: bărbatu-meu. Pretextul: o mareiubirepentru o femeie remarcabilă. Era un pretext.Cauzaadevărată era nepotrivirea dintre noi. înmomentulcînd mi-a spus « Trebuie să ne despărţim» nicinu 1-am

întrebat de ce. I-am spus doar: « Te rog, fă-ţibagajele193 PATRU



ILEANA VULPESCUşi pleacă acum, dar chiar acum». Cred caAlexandru nu se-aştepta la o asemeneareacţie din partea mea. A pus-o, bineînţeles,pe seama orgoliului jignit. Mai întîi, m-amgîndit la Măria. Vedeam un copil cu sufletulfăcut bucăţi de-ndoieli şi de nedumeriri, copilde părinţi divorţaţi. La gîndul ăsta, m-am

întristat dar m-a apucat şi furia, îmi veneasă-1 bat, să-1 zgîrii, să-1 scuip şi să-1ocărăsc, ca la uşa cortului, pe Alexandru !Dar pînă la treizeci de ani învăţasem să măstăpînesc, din convingere, de nevoie,

învăţasem şi nu m-amdezvăţat nici pînăastăzi. Măria — primul gînd. Dar mai eram şieu. Eu ce pierdeam ? Situaţia socială ? Nu-mi păsa. O căsnicie proastă e bine să fie

desfăcută. Alexandru lua o măsură salubrăpentru noi amîndoi. Trebuia să nu-i dau nicipic de timp să se răzgîndească. Pavele,crede-mă, dar crede-mă, nu mi-a părutniciodată rău că m-a lăsat. Cred că ofemeie, dacă-şi dă osteneala, poate păstraun bărbat; cu o condiţie: să-1 iubească. Numai dragostea poate inventa mijloace de convingere.Dragostea sau şantajul. Eu nu-1 maiiubeam, iar de şantaj — ce să mai vorbim. Mise pare nedemn din partea cuiva să spună«Dacă mă laşi, mă omor». Mi se parenedemn sa speculezi slăbiciuneaomenească. Nu mi-am dat niciodatăosteneala nici să cuceresc, nici să păstrezun bărbat.

« Mie-mi spui ? », îi scăpă lui Pavelreplica-n gînd.

— M-am hotărît să nici nu mă mai gîndescla măritat.Dealtfel, drept să-ţi spun, cu doi copii,

nu mă paştenici o primejdie ! — Sînziană, chiar dacă ai întîlni un omcare să-ţi

PATRU 194



ARTA CONVERSAŢIEIplacă, dar să-ţi placă de-adevăratelea, totnu te-ai mai mărita ?

— Omul ăsta ar trebui nu numai să-miplacă el mie,dar să-i plac şi eu lui, iar lui să-i placă şifetele mele.E cam greu să le găsesc pe-astea trei laun loc. — De cînd te-ai despărţit de domnulBujor chiarnu ţi-a plăcut nimeni ? Ca să-ncepem cuprima condiţie pe care-o pui tu... — Mi-ai plăcut tu, şi mi-au mai plăcutvreo doibărbaţi, dar au nevasta, copii, ca mai toţi

oamenii potriviţi ca vîrstă cu mine. M-au cerut denevastă doi bărbaţi.Un doctor din provincie, văduv, cu stare,o vedetă înregiunea lui, potrivit ca vîrstă, dar nu-mi plăcea. Odeşteptăciune de şmecher, plin de sine,unul dintr-ăiacare ştiu să dea din coate, să dea la oparte, să se-nvîr-tească, şi să le meargă din plin. Tipul

perfect al arivistului. După cum vezi, n-aş fi rupt inimatîrgului. îmiplac bărbaţii care dau din mîini, nu dincoate. Eu — dacă,să zicem, m-aş mai mărita — m-aş măritacu un om, nucu o situaţie. Aş vrea un bărbat căruia sănu trebuiascăsă-i fac «bruiaj» moral fiindcă m-aş jenade faptele lui,

sau acustic fiindcă ar fi prost orimitocan. O legăturăcu un bărbat, pentru mine, nu este nic iconcubinajulcu un post şi nici terapeuticăhormonală. lartă-mă căvorbesc atît de brutal. Este-o legătură cuun om şi mai

întîi şi obligatoriu — sufletească. N-am degînd să facnici un rabat de calitate, chiar de-ar fi să



stau singurăcuc pîn' la Ziua de Apoi. Acum doi ani, la uncongres,m-a mai cerut un microbiolog francez. Om

cumsecade,simpatic, deştept, cineva profesional, darnu mă atrăgeadeloc fizic. Bine că nu 1-am iubit, că tot num-aş fi măritatcu el. Eu n-aş pleca niciodată din ţară.Eu sînt abia adoua generaţie-ncălţată, cum să plec euaşa departe !195 PATRU



ILEANA VULPESCUDacă n-ar fi venit războiul, aş mai fi avut poateşi astăzi bunici la ţară, un unchi preot şi-altul

învăţător, tot la ţară, un neam întreg la ţară.Pavele, tu, care eşti copil de ţărani, ai să-nţelegi ce-ţi spun eu acum. O durere-a vieţii

mele, ceva ce simt şi nu spun nimănui, e cănu mai am pe nimeni în satele de unde-mitrag obîrşia. Nişte morminte-n cimitir, lacare-abia de-ajung, o dată pe an, s-aprind oluminare. Sînt sigură că fetele mele n-au s-omai aprindă nici pe asta. Şi mă duc doar lacimitir la Cernaţi, la neamul Mamei; la bieţiimei bunici din Moldova n-am a juns niciodată,nici măcar nu ştiu unde e satul lor. Nici Mama nu

i-a cunoscut, dar ea cu Tata mergeau în fiecare an la

mormintele lor. Eu n-am fost niciodată şi poatecă n-am s-ajung niciodată la mormintele lor.

— Pentru ei n-are nici o importanţă... — Pentru mine are importanţă; pentru mine,nu

pentru ei. Mormintele sînt punteaspirituală dintrecei vii şi trecut. Sînt rădăcinilecontinuităţii noastrespirituale. Cinstindu-i pe morţi, pe tinete cinsteşti,ideea perpetuării acestei cinstiri. «Cinsteşte pe tatăl tăuşi pe mama ta» şi, adaug eu, te vor

cinsti fiii tăi. Latoate sărbătorile, cimitirele noastre sîntpline. O palăde vînt a eternităţii bate-atunci însufletul nostru.

« Cînd aşezări întregi erau arse,pustiite, omului nu-i mai rămînca decîtsă-şi plîngă amărăciunea în faţa unuimormînt şi tot acolo s-azvîrle sămînţâ

unei flori, sămînţa speranţei că şi pemormîntul lui avea cineva să verse-olacrimă şi să răsădească o floare, î irămînea speranţa că nu e totulzadarnic. O brumă de speranţă.

PATRU 196



ILEANA VULPESCU

— Unor oameni le e sortit să plîngă-nviaţă mai mult decît altora. Şi unor popoare lee sortit să plîngă mai mult decît altora. Am

fost şi eu o dată-n Occident, cu bărbatu-meu. Ceva m-a frapat acolo, de la-nceput:că oamenii nu intră-n vorbă unul cu altul nicipe stradă, nici în metrou, nici în tren, nici înautobus, nicăieri. Aproape-n fiecare zi, la noi, înautobus, mai ales cînd stau lîngă cineva maibătrîn, aud o biografie completă sau, în oricecaz, fragmente esenţiale dintr-o biografie,aflu pînă şi reţete de mîncare, de prăjituri.M-am gîn-dit la-nceput că deosebirea asta

între noi şi alţii se datoreazătemperamentului, după cum tipul fizic se

datorează climatului, şi nu i-am dat maimultă importanţă decît faptului că noi avem,mai toţi, ochii căprui, iar nemţii — albaştri.Pe urmă, am început să mă uit mai atent laochii oamenilor. La ochii şi nu în ochii lor, fiindcănu te poţi uita în ochi care nu te văd. înnici unii nu se vedea participare, ca-n ochiinoştri. Ochii noştri mereu întreabă, ghicesc,

încurajează, dispreţuiesc. Am început sămă gîndesc că ceva mai adînc decîttemperamentul şi climatul ne deosebea.Nevoia noastră de-a vorbi unii cu alţii,

privirea noastră care-o caută pe-a celui delîngă noi, faţă de reţinerea, de discreţiaindiferentă a oamenilor acelora, veneau dindouă mii de ani de istorie diferită. Oameniinoştri, bătuţi de ploi, uscaţi de ârşiţi, cuaşezările făcute scrum, bieţi supravieţuitoricărora nu le mai rămînea decît sufletul,căutau alt suflet de om în ochii căruia să sepoată uita, căruia să-i spună amărăciunile, cucare să-şi îngîne bocetul, care să le-ntindă uncauc de apă, o bucată de mămăligă. Sufletede om în căutarea altor suflete. Bunăstarea

scuteşte de bunăvoinţa altuia; necazul îi înfră-PATRU 198



ARTA CONVERSAŢIEIţeste pe oameni, în timp ce alte naţii, carenu ştiau atîta ce-i nevoia, îşi făceau casecu zid în preajmă şi cu porţi ca de cetate, casă nu se ştie ce-i îndărătul lor, expresie abunăstării şi-a-ncrederii-n sine, noi abia de-

ncurcam două-trei nuiele, cu care sădespărţim o gospodărie de alta. Sărăcia n-avea taine de păzit. Dormea omul cu coasaalături. A doua zi, ori mergea la cîmp ori lavrăjrnaş. Şi vrăjmaşul îi tăia, îi ardea, îirăstignea. Iar cine scăpa, rămînea-nfipt acolomai departe, cu mormintele lui, cu bocetele lui,cu florile lui...



Tăceau amîndoi. Sînziana rămăsesecu ochii-n gol, cum rămînea uneori laInstitut după ce privea atent o lamă lamicroscop şi se gîndea că, întremicro-organismele pe care le vedeaea, dincolo de relaţiile învăţate din

cărţi şi confir-mate-n practică, existaupoate legături ascunse, care scăpaupercepţiei noastre pentru că depăşeaunivelul înţelegerii noastre. Şi tocmaiacelea s-ar fi putut să fie cele maiimportante.

Pavel se uita la Sînziana de parc-ar fi vrutsă-i vadă gîndurile. Privirea eipierdută-n scrutarea cine-ştie-căroramintiri, aerul resemnat şi sever,atitudinea de ţărancă la fotograf, cutrunchiul înţepenit de spătarul

scaunului, cu mîinile una peste alta-npoală, cu picioarele strîns lipite şitrase niţel îndărăt, îi aminti de mama,de bunica lui , de femeile vîrstnice dinVuioara, uitîndu-se cu ochi absenţi,duminica



ARTA CONVERSAŢIEIla horă, de pe scaunele pe care staualiniate-ntr-o latură, ca niştebătrîni soldaţi osteniţi.

—în 1951, am fost evacuate din blocul în carelocuiam. Evacuar ea a fost precedată de-atîtea « vizite »ale Spaţiului locativ încît a ajuns să nise pară camoartea după o boală incurabilă: omîntuire... Atîtane bătea inima de cîte ori suna cinevala uşa noastră,că am înţeles dorinţa nu mai-ştiu-cui, alui Churchill,dacă nu mă-nşel, ca la uşă să nu-i batăaltcineva decîtpoştaşul. Mereu veneau, cu aeremisterioase şi conspirative care ne băgau în sperieţi. însfîrşit, într-o zi,s-au hotărît. Cum ar fi azi, ne-au anunţatcă a doua zine evacuează şi ne-au evacuat, cucamioane şi cu soldaţi. Cineva a-ntrebat, în toată zarvaaceea, pentruce ne evacuau. — Se ia pentru un « Sovrom », a catadixitsă răspundăcareva dintre cei autorizaţi.Ulterior, am aflat de la doctorul Rosenthal, singurul

care nu fusese evacuat din blocul nostru, amaflat că « Sovromul » renunţase şi ca bloculfusese dat la populaţie. în garsonieranoastră stătea un acordeonist. Am înţelescă « Sovromul » nu fusese decît cuvîntulmagic care să-ngheţe orice-ntrebare. Eravorba de-o pritocire a populaţiei.

— Noi plecăm ultimele, i-a şoptit Mamei ofuncţionară de la Spaţiu.

Am fost duse-n două cămăruţemansardate care totalizau 13 metri 60, pe-o străduţă centrala, frumoasă şi liniştită,strada Cercului.

Cînd ne-am văzut sus, uitîndu-se-ntrebător la Mama dacă putea vorbi faţă demine, funcţionara ne-a şoptit:201 CINCI



ILEANA VULPESCU — V-am dat aici că era cel mai bine. Pe

cei maimulţi îi duce la pămînt pe jos. Am văzut căeşti şi dumneata văduvă de război ca şi mine, cu copil,

ca şi mine.Funcţionarea m-a sărutat pe creştet, iar

Mamei i-a strîns în fugă mîna. — Să vă dea Dumnezeu numai bine,

doamnă, i-aspus Mama, şi-am condus-o amîndouăpînă jos.

«Camerele» noastre dădeau într-un hol încare era-ntuneric beznă fiindcă geamurileuşii, singurele pe unde-ar fi putut pătrundelumina, erau văpsite violet de pe vremeacamuflajului. Din hol, la dreapta, se făcea o

cameră, singura din apartament care putea finumită cameră, nemansardată, cam dedouăzeci de metri, în ea locuia o familie Fekete,tată, mamă şi-un băiat de optsprezece ani,aduşi dintr-un loc luat de un «Sov-rom»,dar acela chiar luat de-adevăratelea. Dinhol, drept înainte, ajungeai într-un culoar. Din culoar,la dreapta, era o cămăruţă de şase metricu-o bucătărie cam tot pe-atîta, improvizate dinfosta baie a apartamentului ca să-ncapă cît maimulte suflete. Cada fusese « amplasată » înpod. în cămăruţa aceea locuia o doamnă

Gavrilovici, văduvă de general, cu o fată dedouăzeci de ani, Marilena, care doi ani larînd dăduse examen la Medicină şi reuşisefără loc. Văzînd că la Facultate nu-ncape, încercase să-şi găsească o slujbă, dar niciacolo n-avusese mai mult spor: fiică degeneral mort pe frontul de Răsărit. Eu eramcolega de şcoala cu o fată, Creţan Emilia,orfană de război ca şi mine. Tată-său, fostcoleg de an şi de spital cu Tata. Pensia eiera mai mare decît a mea: Tata căzuse înest, tatăl Emiliei — în vest. larta-mă,

Pavele, ca sar aşa de la una la alta. — înţeleg. — Multe ne-a mai fost nouă dat să-nţelegem...Marilena era tipul de femeie care labătrîneţe n-arată

CINCI 202



ARTA CONVERSAŢIEIcu mult altfel decît arăta la tinereţe. Ca

o mîncare scăzută, cum zice o biochimistăde la noi. Ce mi-e azi, ce mi -e mî ine, totuna. înaltă, cu umeri laţi, osoasă, cu carne puţină, cu un mers drept şi apăsat, cu

gestur i repezi şi hotărîte, cu o voce joasă şiniţel gîjîită, îmbrăcată mai tot timpul într-untrening, Marilena părea un băiat care, înglumă> şi-ar fi vîrît două ghemotoace-n sîn şis-ar fi jucat de-a fata. Parul, creţ natural,care-i cădea-ntr-un fel de tirbuşoane, peceafă, şi-n zulufi mărunţi la tîmple şi pelîngă urechi, era singurul element care-i

îndulcea fizionomia aspră şi baieţoasă.Faţa — prelungă, cu frunte-naltă, cu ochinegri, tiviţi cu gene dese şi drepte, cusprîncene foarte coborîte şi parcă trase cu

linia, cu gură mare cu buzele teşite, cea desus cu un contur ca un «M» mare de tipar, cu naslung cu şaua niţel lăţită spre vîrful în vînt,cu două cute adînci de la nări pînă-n bărbie— era o faţă nici frumoasă, nici urîtă, nici defemeie, nici de bărbat, era o faţă de om.Privirea trează în care nu citeai niciodatămirarea şi brazdele-acelea care surpau toatăcutezanţa chipului erau semnele uneicopilării şi-ale unei adolescente fără zîmbet,semnele pe care le lasă poveri prea grele,căzute pe umeri prea tineri; semnele unei

coaceri forţate. Rămasa orfană de ladoisprezece ani, cu-o mamă bicisnică latrup şi la suflet, sătulă s-audă numai of-urişi ah-uri şi să vadă lacrimi d in orişice,Marilena se hotărîse să ia-n piept toategreutăţile şi să se considere orfană de-amîndoi părinţii şi cu un frate mai mic încîrcă: maică-sa, Cînd terminase Marilenaliceul, li se tăiase pensia de pe urma lui taică-sau. La Facultate — n-o primeau, slujbă nugăsea. Maică-sa — madame la generale, cum îizicea Marilena — altă sursă de trai decît

vînzarea lucrurilor nu vedea. Crescută la«Notre-Dame», madame la generale ştiafranţuzeşte, ştia nem-

203 CINCI



ILEANA VULPESCUţeste, ştia să cînte la pian şi să brodeze,altceva nimic. N-avusese niciodată nici omeserie şi nici nu-şi închipuia cum o femeiear fi putut să-şi cîştige singură existenţa. «Cînd n-om mai avea ce vinde, ce-o să facem ?

», o-ntrebase Marilena la cîteva luni după celi se tăiase pensia şi după ce făcuse băşici întălpi de mers la Talcioc. «Pîn-atunci te măriţitu sau se schimbă lucrurile». «Şi dacă mămărit, crezi că ăla de m-o lua o să ţină douamuieri cu mîinile-n sîn ? Şi dacă nu mămărit ? că de lucruri îţi dau în scris că nuse schimbă.! Ce facem ? punem mîinile pepiept, pişăm pe ochi şi aşteptăm samurim ?». La gîndul ultimei părţi a acesteiperspective, biata madame la generale plîngea de-ar fi-nduioşat şi pietrele. Dar nu pe

Marilena. Drept care, Marilena o angajase pe madame la generale sezonieră la triatzarzavaturi în Obor, ceea ce-i asigura cam200 de lei venit lunar, cînd era de lucru,cartelă de alimente, de-mbrăcăminte şidrept de vot. Marilena, după pro priile spuse,«optase pentru artele liberale.», ceea ce-n limbaj«Marilena.» se traducea printr-un carton,agăţat cu sîrmă la poartă, pe care scrisesecu litere albastre ronde. De cîte ori mi-aducaminte, îmi vine să rîd! — scrisese «Carăbutelii de Aragaz, face injecţii, masaje,

coafură, pedichiură, manichiură, croitorie,tricotaje etc. Marilena, scara B, etajul 2 —sunaţi l dată ».

— Marilena, eu cred că etcaetera-ul ăla aiputea să-1scoţi că şi-aşa e-o enciclopedie ce-ai scris, îi spuseseMama rîzînd.

— Lasă-1, doamnă Hangan, lăsaţi-1 căaşa e mai sexy. Să vedeţi ce clientelă de boşorogi osă-mi pice. — Şi ce te faci dacă-şi fac idei... — Le trag o labă de nu se mai scoală.Avusese dreptate Marilena să lase

etccetera-ul pecarton, că-ntre timp învăţase de la Mamasa bata şiCINCI

204



ARTA CONVERSAŢIEIla maşină, iar, pe cont propriu, să repareinstalaţii sanitare, să repare instalaţii şi aparateelectrice, ajunsese pe drept cuvînt homo universalis, cum îi zicea Mama.

în timp ce Mama avea 320 de lei salariulunar şibătea particular pe 40 de bani pagina, în 3exemplare,Marilena cîştiga cel puţin 600 de lei pe lunăcu «arteleliberale»; noi, cu pensia de la Tata, abia dereuşeams-o ajungem din urmă. Pavele, atît de prostammîncat între 1951 şi 1955—56, încît, astăzi, cînd potsă mănîncpe săturate, cred că dac-aş şti că mă fac de200 de kileşi tot nu m-aş opri de la mîncare. Munţi demarmeladă am mîncat în anii aceia. Ani în şir n-amştiut ce-n-seamnă să fii sătul. Macaroane, gris; gris,macaroane;cartofi, ştevie; ştevie, cartofi; mămăligă culapte; laptecu mămăligă, iar cînd vedeam o bucăţică de

carneo-nghiţeam şi pe-aceea cu noduri, fiindcăMama mi-odădea mie pe toată. Pînă-n 1951, buniciine dădeauo jumătate de porc din care-ntindeam cîtputeam.Aveam şi noi de Crăciun pe masa oală cusarmale,piftii, caltaboşi, tobă — ca tot creştinul. Peurmă, nerămînea carne prăjită la oală, slănină,

untură, o maiduceam, în '51, pe bunici i-a dus peBărăgan, că erauchiaburi. Trebuia să le trimitem noi lor,noi, adicăMama. Zahărul de pe cartelele noastre-ajungea,vorbavine, pentru aşa-zisul meu ceai dedimineaţă, o amestecătură de tei cu mentă, cu muşeţel şi cunu mai ştiu



ce buruiană. Prin '52, cred că reapăruseceaiul — ceai.Din porţia mea de zahăr, în fiecare zipuneam măcaro fărîmiţă deoparte pentru bunici. Cînd lefăceampachet cu ce dădea Dumnezeu, le trimiteamşi eu economiile mele de zahăr, cam 100-^150 degrame. Catot omul care mănmcă prost, simţeamnevoia să mănîncmult. Aş fi băut la ceai de-ăla o bute. Darn-aveamzahăr şi-atunci îl îndulceam cu niştebomboane porto-205 CINCI



ILEANA VULPESCUcălii umplute cu marmeladă — că doar cuce altceva! — care lăsau pe fundul ceştiiun fel de mîzgă de-o culoare cum nu s-amai văzut şi-n cerul gurii un gust chimic —ceva între eugenat şi bariu.

— Trebuie să fi fost o minune, zise Pavel şistrîmbădin buze. — După ce sorbeam minunea asta, cîndmă ridicamin picioare şi-ncepeam sa umblu, auzeamcum îmi făceaapa-n burtă «gîl-gîl, gîl-gîl». «Mamă, înseamnă că nusînt plînă ochi că auzi ce valuri fac înburtă.», ziceam

eu şi-ncepeam amîndouă să rîdem. «Artrebui să-ţipui în burtă şi-o geamandură», ziceamama. Făceamtot timpul haz, haz de necaz cum facem totneamulnostru de cînd ne ştim. Altfel, am fipierit demult.

(Sînziana se uita iar fără ţintă. Dedata asta, colţurile gurii i se lăsaseră-n jos şi privirea i se-ntunecase, ca atunci

cînd citea pe-o lamă la microscopsemne de boală.)

— Cred că-n '50, vara, eram cu mama laţară, labunici — la Bunica, fiindcă Bunicul, Taica,era la puşcărie din '49, ca nu putuse da cota. îiluaseră tot depe arie, dar cota era cu mult peste cevoia pămîntulsă producă. O asesoare ceruse la proces

să-1 condamnepe Taica la 18 ani, dar judecătorul, judecător de profesie, se sculase, cu-o faţă de ombolnav, bolnav dece-i era dat s-auda, şi ceruse capedeapsa să fie proporţională cu vina. Cum îţi spuneam,eram pe arie cuMaica, bunică-mea adică, şi cu Mama.Un tovarăşde la raion şi Nae-al lui Coderie,



colectorul din sat,asistau la-ncărcatul camioanelor. —Mă, Nae, lasă-ne şi nouă barem de-ocolivă !zisese Maica; şi repetase, cu glasulscăzut — de colivă.

CINCI 206



ARTA CONVERSAŢIEI — Ce să fac eu, dadă Simină, dacă nici

cota n-ai împlinit-o ? răspunsese Nae, şi se uitaseprincipial spretovarăşul de la raion, apoi, cu-o privire

jenata, cătrenoi trei, care stăteam într-o latură acamionului.

Camionul plecase, tovarăşul de la raion se-ndrep-tase-nspre altă parte-a ariei, iar Nae-al lui Coderie îi scria Maicăi chitanţa.

— Ce să fac eu, dacă aşa sînt dispoziţiile? ziseseel şi-i întinsese Maicăi chitanţa.

în timp ce Maica lega chitanţa-ntr-obatistă şi-o vîra în sîn, Nae se uita la Mamaşi la mine.

— Ce mai faci, Smarandă ? o-ntrebase elpe Mama,fosta lui colegă de bancă de la primară. — Trăiesc.

: — Nu te-ai mai măritat? , - Nu.

— Şi nu ţi-e greu fără om ? Cumnată-ta,Didina,preoteasa, îl luă pe miliţianu' ăla şi-oduce mai bine. —Face fiecare cum poate.Mama răspundea conştiincios şi fără

participare la-n-trebările colectorului, iar eanu-1 întreba nimic, nici măcar « Ce mai fac ăibătrîni, copiii, nevasta ? », întrebări de-asteade circumstanţă. JNu^l întreba nimic.

— Smarandă, crezi că mie'-mi vinebine să-i iauomului şi zoana de pe arie ?

Mama^ tăcea. Maica-şi petrecusetestemelul negru, parte peste parte, pe subbărbie, şi-J asculta cu palma la gură, cumascultă ţăranul cînd are dubii asupra celorce-i e dat s-audă.

— Nu-mi vine bine, dar dacă m-au pus... şidac-aşasînt dispoziţiile ? — De la cine ? întrebase Mama fără preamultăcuriozitate-n glas.Mai întîi, Nae-al lui Coderie se uitasebănuitor

207 CINCI



de mînă, privindu-1.CINCI 208



ARTA CONVERSAŢIEI — Ramîi cu bine, Nae; sănătate dadei

Lisandrei,şi lui nea Doe, si Florinei.

— Mergi sănătoasă, îi urase Nae, cuochii mai mult

în pămînt. — Hai, Maică, acasă, a zis Mama. Le-om face colivăşi din arpacaş. O fi aflat elDumnezeu ca grîu nu maiavem.

Am luat-o spre casa bunicilor prin cîmp, pe-o potecă. Era aproape noapte. Cîntau

greierii. Maica mergea-n frunte, eu — ultima.Păream cortegiul umil al unui mortsărac şi uitat de lume. în viaţa mea num-am simţit mai bătută de Dumnezeu.«Sînt copil orfan, sînt copil orfan», îmispuneam mereu, de parcă atuncidescoperisem acest adevăr. Nu-1descoperisem atunci, dar atunci începea sămă apese.

Acasă, Maica a pus, pe masa joasă dela vatră, mămăliga rece de la prins, nişteceapă, nişte ouă fierte, s-a-n-chinat şi-a-

nceput sa mănînce. Eu n-am putut sa-nghit nimic. «Mănîncă, mamă,mănîncă.. . Ce-o să mai vezi în viaţata», mi-a spus Maica şi s-a uitat la minecu milă. M-am dus în curte şi m-am

întins pe pămînt cu faţa-n sus. Plîngeamfără suspine ! Simţeam lacrimile trecîndu-mi pe după urechi, pe ceafă, scurgîndu-se-n ţarină. Mi-am adus aminte că-nurma cu ani, acolo fusesem fericită cîndmă jucasem cu căţeii Moldei. în loc să-mi aducă alinare, amintirea clipei aceleia

de ferici re m-a făcut să pl îng de sezgudia pămîntul sub mine. Atunci, înbătaia soarelui, mă bucurasem; acum, lalumina albastră a stelelor, eram tristă demoarte. Cum mă uitam, printre lacrimi, mise părea că lumile-acelea depărtate şistinse îmi vesteau un drum fără-n-toarcere. Dacă m-ar fi-ntrebat cinevaatunci de ce plîn-geam, n-aş fi ştiut săspun. N-aş şti nici acum să spun. Măsimţeam bătută de Dumnezeu şi cu

sufletulzdreanţă.209

CINCI



\



ILEANA VULPESCUDe cînd eram mică, îmi rămîneau înminte frînturi de cîntece, frînturi deversuri care mă impresionau mai mult,chiar dacă nu prea le-nţelegeam eu sensul.Cum stăteam acolo, una cu pămîntul, mi-au

venit în minte nişte vorbe dintr-un cîntec:«Amărît ca mine nu-i / Dedt puiul cucului». Vasă zică mai era cineva amărît ca mine.Bietul pui ! « Decît puiul cucului / Cînd îl lasămama /uz». Pe mine, Mama nu mă lăsase.Prin urmare, erau alţii şi mai amărîţi decîtmine. Ideea că făceam parte dintr-o întinsăfrăţie a durerii mi-a adus oarecare linişte.Mi-am adus minte şi doua cîntece-n-văţate laşcoală, Cucuie, pasăre sură şi S-a dus cucul de

pe-aici.

« S-a dus cucul de pe-aici,Tra la la la la la la Sişi-a lăsat puii mici, Trala la la la la la I-alăsat lîng-o tulpină,Tra la la la la la la Să-icrească mamăstrăină, Tra la la la lala /a»,

chită încet Sînziana.Ce sa fi fost cu bietul cuc, cu cuculeasa

adică, să-şi lase puii la mila altuia ? îmi

ziceam eu. Şi la păsări erau oameninenorociţi care-si dădeau puii la azil ?Viaţa cucului începea să mă preocupeatît de mult că aproape uitasem deamărăciunile noastre comune. A doua zi,trebuia s-o rog neapărat pe Mama să-mifacă biografia cucului, în ce cîntece maiauzisem eu de cuc ? Dar în cîte n-auzisem ? întoate cîntecele pe care le scornise lumea, decînd dădea colţul ierbii şi pîn' la Sîmpietru.Taci, cuce, nu mai anta..., Auzii cucu' cîntînd / Şimierlită şuierînd... Cîntecul

CINCI 210



ARTA CONVERSAŢIEIăsta-1 cînteasem eu la serbarea de sfîrşit dean şi făcusem şi partea de solo în cor lacîntecul Lut Stalin, slavă să-i înălţăm.(Sînziana cînta din nou foarte-ncet primul vers alcîntecului). Ştiam Lui Stalin, slavă...

dinainte chiar de-a-1 învăţa la cor. îl ştiamde la radio. Primele lui masuri erau semnalulde pauză la postul de radio Bucureşti. (Dedata asta, Sînziana fredona sacadatprimele măsuri ale cîntecului.) Pînă-n pri-măvara lui '53.

— Vrei să mai spui o dată ! zise PavelVlas, dupăce o vreme o privi neîncrezător. — Pavele, tu chiar nu-ţi mai aduciaminte ? ! O,Doamne, uit mereu că eşti mult mai

tînăr decît mine. Tu n-ascultai la radio nimic ? —Noi n-aveam radio, nici difuzor. Satul nost' s-aelectrificat mai încoace.

— în '44, după Armistiţiu, toată lumeafuseseobligată să predea aparatele de radio.Predase şi mama«Philips »-ul nostru, pe care-1cumpărase cu Tata,în '37. în '45, toamna cred, s-au dat înapoi radio-urile.Deşi pe bonul de predare erau scrise toate

datele, puţinălume şi-a mai primit propriul aparat. Radiodăduseşi,radio-ţi dădeau, ce-atîta vorbă. Mama, omcu fricalui Dumnezeu, dacă nu-şi mai găsiseaparatul, vrusesesă plece. Aşa-i era ei norocul: să piardă tot.« Cum săpleci, doamnă, fără aparat ? Ia-1 pe ăstacă-i ăl maibun, cîntă de scoală şi morţii», îi spusese

funcţionarulcare elibera aparatele, şi-i pusese cu de-asila-n braţeun « Zerdik» cît toate zilele, care-ocupa jumătate din«aparamentul» nostru din Cercului.Pavele, deşi nusînt nici zece ani diferenţă-ntre noi..., îşi reluăSînziana şirul povestirii.

—Şase ani, cinci luni şi şapte zile, iar în



anii bisecţişi opt zile, o-ntrerupse Pavel, cu autoritateafidelităţii.211 CINCI



mamă, să umblaţi în curu' gol»). Nu pot să-ţi spun, îniarna lui '53, oiarnă cu nămeţii cît casa, ce eveniment afost c-a apărutpe piaţă margarina. Fetele mele n-ar mînca nici

moarteCINCI 212



ARTA CONVERSAŢIEImargarina. Eu, « speriată de bombe», cumzice Măria, mai mănînc şi astăzi, şi chiar cuplăcere. S-a schimbat atît de mult lumea, îndouăzeci şi ceva de ani, dar ce zic eu îndouăzeci şi ceva... din '65 încoace au trecut

1000 — una mie — de ani. Prin '50, marea, supremaeleganţă erau pantofii cu crep. La-nceput sedădeau numai fruntaşilor în producţie, pecartelă. Cînd a apărut Mama în Cercului cupantofi cu crep, daţi de-o muncitoare de laea din fabrică, fiindcă-i făceau băşici, mi-aduc aminte cum a exclamat Marilena:«Doamnă Hangan, călcaţi pe scîndurăputredă, suspectă chestie, că altfel de unde-atîta eleganţă ? ! ». Cînd mergea Mari' lena la

teatru, mama-i împrumuta pantofii cu crep. «Ei ? »,zicea Mama cînd se-ntorcea Marilena de la spectacol.

« Pîrtie-am făcut ! Am zdrobit pe puţin zeceinimi !». Am pornit de la seara mea de substele şi uite unde-am ajuns ! Dacă nu-miaduceam aminte acum de Marilena uitamunde-am rămas cu povestirea.

—Sub stele.

—Mi-am adus aminte, cîntînd Lui Stalin,slavă...,scrisoarea pe care i-o scrisesemtovarăşului Stalin de-oaniversare, a şapteş'doua, cred...« Tovarăşe Stalin, iubit şi drag, Eu sînt o

fetiţă din România. Tatăl meu a murit pe front în războiul nedrept împotriva Uniunii Sovietice.Mama mea munceşte într-o uzină ca să măcrească. Eu am note bune. Sînt premiantă.Vreau să ajung utemistă (= consomolistăîn U.R. S. S.). Eu aştept să zdrobiţi hidraimperialismului.

în dumneavoastră îmi pun toată nădejdea.Dumneavoastră sînteţi părintele copiilor dinlumea întreagă.

Sărut mina,

Hangan Sînziana, clasa a IV-a B, şcoalarar... ».Pe chipul şi-n vocea Sînzienei se citeau

naivitatea şi buna-credinţă a fetiţei care,cu aproape treizeci de

213 CINCI



ILEANA VULPESCUani în urmă, scrisese această scrisoare. LuiPavel îiveni să plîngă.

—Cînd am terminat-o de scris am sarutat-o. Orugasem pe Naşa-mare să-mi dea un

plic de hîrtie demătase, de pe vremuri, scrisesemfrumos pe plic, culitere cirilice adresa: « Tovarăşului Stalin,Corifeu al clasei muncitoare, Kremlin, Moscova». Măinteresasemla poştă şi cît costau timbrele. I-amcitit-o Mamei.(Pavel o privi întrebător.) S-a uitat lamine cum teuiţi tu acum.

— Şi eu cum mă uit ? — Te uiţi ca omul care nu poatepricepe niştelucruri, fiindcă ele depăşesc înţelegerealui, depăşesctiparele după care e-nvăţată mintea luisă gîndească.Fiecare trăim istoria după minteanoastră, deci o percepem diferit. Mama şi cu mine erammartorii aceloraşifapte. Vîrsta ne făcea să le interpretăm

diferit. Să mă-n-torc la scrisoare. Mama o ascultase atent cumascultaorice. Nu spunea nimic, se uita doar la mine cu ocuriozitate atît de avidă de parc-ar fi vrut sămă desfacă-nfelii subţiri şi să mă-ntindă ca pe-unfrotiu de pusla microscop. Oare nu-i plăceascrisoarea ? «Mamă,tu ce zici, Lui o să-i placă ? Eu am scris-o

din toatainima mea». «Cred că e cea mai sincerăscrisoare pecare i-a scris-o cineva vreodată», mi-aspus Mamaşi m-a sărutat în creştet ca să dea şi maimare greutatespuselor ei, credeam eu. Mulţumită demine, am sărutatde cîteva ori scrisoarea şi-am pus-o-nplic la vedere.



M-am dus apoi prin hol fiindcă auzisemgura Marilenei.De pe unde mergea să ducă «luminaartelor liberale»,cum zicea ea, Marilena, dacă o omeneacineva cu ceva,

o bucăţică măcar şi tot mi-aducea şi mie.De data asta.mi-adusese un sendvici cu telemea. Amrămas în holsă mănînc darul din dar, iar Marilena aintrat la noi

CINCI

214



l

ARTA CONVERSAŢIEIsă-i dea Mamei raportul despre succesele ei profesionale de peste zi. Uşa camerei noastre era-

ntredes-chisă. Au vorbit ele ce-au vorbit,apoi, Mama, fără nici un cuvînt, i-a-ntinsscrisoarea mea. Mă uitam la Marilena şi nicisă răsuflu nu-mi venea, cu atîta emo-ţie-iaşteptam verdictul. Vedeam cum pe măsurăce citea, i se lungeşte mutra, cum i se lasăcolţurile gurii-n jos, aproape să dea dincolode falcă, şi cum i se-ncre-ţeşte fruntea, atîtholbase ochii şi ridicase din sprîn-cene. Acitit-o o dată, de două, de zece ori, cred.Părea uimită şi fascinată, într-un tîrziu, apus scrisoarea-n plic, încet, grijuliu, ca pe-

un document de preţ, apoi cu un aer meditativ, plin de seriozitate, cu vocea ei joasă, a spus pe unton grav:«E tragic, doamnă Hangan, etragic». Mama i-a făcut un semn din ochispre uşa deschisă, şi-un semn spre gură,echivalent cu o pecete a tăcerii. Marilena,trecînd spre «apartamentul» ei, m-a-ntrebatcum mi-a plăcut sendiviciul şi m-a sărutat pefrunte. Mi s-a părut ciudat că şi Mama şi ea,fără doar să se vorbească, avuseseră aceeaşireacţie citin-du-mi scrisoarea. VorbeleMarilenei îmi trecuseră un fier roşu prin

inimă. Ceva obscur se petrecea-n jurul meu,a cărui ţesătură mintea mea n-o puteapătrunde. Zile-ntregi nu m-am dezlipit de radio: seciteau scrisorile trimise de copii tovarăşului Stalinde ziua lui, de-a şaptezeci şi doua aniversare.A mea nu s-a citit, deci nu i-a fost trimisă. Amfost de multe ori dezamăgită-n viaţa mea,dţt nimic nu se compară cu dezamăgireamea de-atunci. Ascultasem scrisoare cu scrisoare: oricîtde expresiv le citeau crainicii şi crainicelenoastre, scrisorile semănau izbitor între ele, şiizbitor cu ce-auzeam noi la şcoală-n fiecare

zi. Scrisoarea mea, bucată ruptă din sufletulmeu, nu semăna cu nici una dintre celecitite la radio. Ce socoteam eu mai bun în mine nu

215 CINCI



ILEANA VULPESCUfăcea-n ochii altora nici două parale. Numai în ochii lor sau pentru că nu făcea de-adevăratelea, pe bune ? Asta era o-ntrebarecare nu-mi dădea pace şi pe care nu-ndrăzneam s-o discut cu nimeni. Am plîns

mult atunci, am plîns mult cînd a muritStalin, dar şi mai mult am plîns în aprilie 1956,cînd am citit raportul lui Hruşciov la CongresulXX. în mintea mea, scrisoarea aceea m-aducea-ntr-o competiţie de dimensiuni «cosmice».Eşecul meu mă punea-n contradicţie cutoată omenirea. De cînd sînt eu pe lume, celmai important lucru mi s-a părut adevărul.Nu mă interesa ca eu să am neapăratdreptate şi să ies deasupra. Mi-aş fi dat însă viaţa să aflu adevărul: să-1 văd undevape-o balanţă şi să nu mă mai pot îndoi.

Acelaşi lucru 1-am simţit în cazul LilianeiFodor. Voiam s-o văd pe masa de operaţie,cu abdomenul deschis pentru adevăr, nu pentru dreptatea mea. Luna aprilie a anului 1956 a-nsemnat pentru mine sfîrşitul copilăriei.Cine-ncepe să-nţeleagă mecanismelesociale nu mai e copil.

(«Eu oare cînd am început să-midau seama cum umblă rotiţelemecanismelor astea, care-i mişculaţia ?

Devreme, devreme. Un sat e-unmicrocosm unde îţi este mai uşor s-arunci o privire. Vezi toate trepteledeodată. Ieşi într-o duminică — doar într-una — la muzică şi vezi tot cummişcă-n lume. La oraş, copiii ăştia maimult şed între patru păreţi decît înlume».)

— Cît de ciudat este fluxul memoriei... Simulta-neitatea amintirilor îngreunează mult

selecţia lor. Te simţi ca-ntr-o junglă-n carecu greu îţi croieşti un drum,CINCI 216



ARTA CONVERSAŢIEIfiindcă nu ştii ce liană sa tai mai întîi.Pornisem dinseara cînd plîngeam la lumina stelelor.Parcă ţi-aşpovesti un vis în vis. într-un tîrziu, istovită de-atîtaamărăciune, de-atîtea gînduri contradictorii,şi de-atîtaresemnare, am adormit. Ca prin vis, amsimţit că măridică cineva de jos şi porneşte undeva cumine. Laun moment dat, am deschis ochii. Eram

întinsă-npat, în odaia bună. Pe peretele din faţa mea,ardea ocandelă, în stingă ei erau trei fotografii desoldaţi:

Tata şi unchii mei, în ajun de-a pleca pefront. Mamas-a aplecat şi m-a învelit cu-o velinţă. S-aridicat, s-auitat la fotografii, a zis în şoaptă «ferice devoi», s-a-n-chinat şi-a ieşit din odaie. De-atîtea ori îmis pusesecă viaţa e un dar sublim de care trebuie săne bucurăm

în fiecare clipă ca şi cînd am fi martorii unuimiracol, încît nu-mi venea să cred că moartea i seputea păreao fericire, între vis şi viaţă, am început dinnou săplîng. într-o clipă mi se dezvăluia toatăamărăciuneape care cu-atîta grijă Mama o-năbuşea-nsufletul ei.N-am auzit-o o dată plîngîndu-se. O datăn-am

auzit-o spunînd « nu am». Singura concesie pe care-ofăcea lipsei era să-i recunoască existenţala optativ:«ne-ar trebui». Mai mult de-atît nu şi-a plecatniciodată capul, în viaţa atît de modestă pe care-o duceam,de nimic n-avea Mama grijă mai mare decîtde spirit:abia aveam după ce bea apă, dar picup ne-am cumpărat



din Talcioc, şi discuri: Bach, Partitele, Beethoven,Concertul d e vioară şi Imperialul şi Vivaldi, Anotimpurile.

De-atîtea ori le-am ascultat că nu ştiu cum denu s-augăurit. Le ştiu pe dinafară. Ştiu intrarea

fiecărui instrument. Nu e săptămînă să nu intru la«Muzica». Decîte ori pot, că nu mă dau banii-afar' dincasă, îmicumpăr cîte-un disc; de cîte ori pot, îmicumpăr unalbum de artă, o carte. Cînd gătesc, cînd cos,cînd spăl,217 CINCI



ILEANA VULPESCUcînd fac lucruri casnice, ascult sau un disc sau o emi-siune la radio.

— îmbini utilul cu plăcutul, zise Pavel şise uităpatern la Sînziana, îndemnînd-o din ochi

să continue. — De cîte ori mă vedea posomorită,Mama-mipunea mîna pe frunte şi-mi spunea douăversuri populare: «Si de supărare multă,jMi-a căzut lumea urîtă!»,şi numaidecît dădea drumul picupului,şi-nclinîndu-semă-ntreba: «Ce doreşte domnişoarapentru refacereamoralului: Bach, Beethoven, Vivaldi ? Cînd ni se-

n-tunecă sufletul trebuie să-i aprindem olumină. Milioane de ani, miliarde s-a zbătut naturapînă să izbuteascăsa ne dea lumini: Bach, Beethoven,Michelangelo,Eminescu, Luchian. Natura a scos dinbeznă acestestele de mărimea-ntîi pentru-a reabilitaoricînd ideeade om. Şi Atila şi Hitler — şi'alţii ca ei — au

aparţinut şiaparţin speciei umane, zonei de umbră aspeciei. Cîndte simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie —mai ales atunci— să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară aspeciei: săasculţi muzică, să reciteşti o poezie, săte uiţi la untablou. Dintr-o dată, simţi cum, de lanivelul rîmei,fiinţa ta se ridică pe verticala piscului».

Aşa spuneaMama. Mi-aduc aminte fiecare vorba a ei. Vorbeaatîtde frumos şi de clar, se exprima ca unmoralist: «O*parte din om se conjugă cu verbul „aavea", cealaltăparte se conjugă cu verbul „a fi";important este ca partea lui „a fi" să fie măcar egală cu cea alui „a avea".



Cei pentru care „a fi" atîrnă mai multdecît „a avea"sînt cei care trăiesc pentru a şti, pentru aafla, ceilalţisînt robii obiectelor, robi strict ai materiei.Orizontul

lor este mărginit de obiecte ca de-unparapet. Ei suferăde-o incurabilă orbie spirituală ». — Cîtă dreptate avea i Te uiţi la uniioameni şinu-ţi vine să crezi cum trec prin viaţă !Cu ochelari

CINCI 218



ARTA CONVERSAŢIEIde cal. Numai drumu-nainte — atîta văd:nimic la dreapta, nimic la stingă. Cum să aibăşi cum s-ajungă: atît şi nimic altceva. Şi-untablou dacă-1 cumpără nu-1 iau pentrubucuria de-a-1 privi, îl iau pentru că repre-

zintă o investiţie.— Totuşi, între unul care investeşte într-

un tablou şi unul care investeşte-ntr-un kilde aur, eu îl prefer pe^ăHsTtăbloul. Ăsta maiare-o şansă: din cînd în cînd, tot o maiarunca şi el o privire, oricît de distrată, spretablou, tot s-o mai strecura şi-n mintea luio rază de lumină, în principiu însă, aidreptate. Nevasta directorului nostru — ţi-ofi spus şi lulia — bate zi de zi «Consignaţia » după tablouri: după nume,bine-nţeles. N-ar intra într-o expoziţie,

Doamne fereşte ! Deci, n-o intereseazăarta, o interesează investiţia. N-aresuflet de colecţionar, are suflet deprecupeaţă. Puţin îi pasă că bărbatu-săue-un adevărat om de ştiinţă; dacă baniişi renumele lui — că-ţi dai seama că e-ovanitoasă — i-ar avea de la indiferent cine,pentru ea ar fi acelaşi lucru. S-a măritat cuel dintr-o bine calculată întîmplare: el, omtrecut de cincizeci de ani, fără copii,apucat de amokul paternităţii, ca mulţibărbaţi la vîrsta asta, fericit că o fîţă de

douăşapte-douăşopt de ani îl face tata, aluat-o val-vîrtej de nevastă. Ea, fericită că,din secretară la un notariat, se vedea«doamna profesor», cu maşină la scară,purtată prin străinătăţi, invitată pe lacongrese, pe la cocktailuri, pe la ambasadeşi mai ales cu timp la dispoziţie să batăprăvăliile, s-a lăsat făcută mamă fără preamare cheltuială de convingere din partea lui.Singurul aspect pozitiv al acestei căsătorii e copilul— un băieţel de toată frumuseţea şi foc dedeştept, încolo, cît de bine merge-această

afacere, o simte tot Institutul pe pielea lui. Are zileProfesorul, cînd dac-ai zice că e scăpat de laospiciu ar fi prea puţin.219 ' CINCI



ILEANA VULPESCUE de o umoare neagră, « negru-nchis », cumzice Tudor Şerban. Totu-i pute, totul estrîmb, şi lucrurile de pe birou le ia şi le-aşează cu mîna lui şi nu pentru că n-ar fipuse cum trebuie, dar pentru că vrea să

ne-arate cît e de nemulţumit de noi, ca decine altcineva ? Trîn-teşte, pufneşte, repede,

jigneşte, se poartă oribil. Ţipă la-nceput cuglasul lui obişnuit de bariton, apoi glasu-n-cepe să-i tremure, să-i fîlfîie şi să i se subţiezede. parcă-1 castrează cineva acolo, pe loc.Asta e-o fază. Faza exploziva. Pe urma, vinefaza unei muţenii de zici că e călugăr dinordinul ăla care-şi impune canonul tăcerii.Cred că-n faza asta se ruşinează de felulridicol în care se poartă. Apoi, trece printr-ofază normală: este iară omul dinaintea

«fericitei şi fertilei căsătorii», semn că Lili şibăiatul nu sînt în Bucureşti. Cu Kolonte,şeful meu de secţie, numai de mamă nu s-a-njurat. Se ceartă de zăngănesc geamurile,că nici ungurul nu-i vreun blînd şi vreunrăbdător. Tudor Şerban — cînd îl vede cu«toată flota-necată» închide uşa şi pleacă.L-am nimerit şi eu într-o dispoziţie de-astea, că nu e greu. A zbierat şi la mine cît îlţineau bojocii: «Acolo, la dumneavoastră lastreptococ, e-o porcărie fără seamăn nusemnez nimic, lăsaţi-mă-n pace !», şi tot

aşa. în loc să plec, m-am răzimat de toculuşii şi-1 ascultam atent ca la cursuri. Şi-adescărcat tot sacul şi-apoi — credeam eu cănumai femeile spun de zece ori acelaşi lucru,una după alta — a luat-o de la capăt şi-aproapecu-aceleaşi cuvinte. La un moment dat,epuizat, a tăcut. S-a uitat la mine atît deuimit de parcă pîn-atunci nici n-aş fi fostacolo. Am simţit că mi se rupe sufletul demila lui. Ce. viaţă infernală trebui' să ducăomu ăsta ca s-ajungă-n asemenea hal. Numi-era frică de el şi nici nu-1 dispreţuiam.

Mă gîndeam că probabil aşa aş fi ajuns eudacă Alexandru nu m-ar fi lăsat la

CINCI

220



ARTA CONVERSAŢIEIvreme, la limita rezistenţei mele nervoase.Mă uitam ce putuse face-o căsătorienepotrivită, chiar încheiată de dragul unei mizecapitale cum e un copil, ce putuse face dintr-un omde-o indiscutabilă calitate profesională şi

chiar umană, în v iaţa lui , omul ăsta nufăcuse un rău cuiva. Ce păcat de el ! Uneori,foarte rar, mi se-ntîmplă să gîndesc atît deintens nişte lucruri că nu fac nici un efort sănu le traduc în vorbe. Eram atît de frapată-n momentul acela de nefericirea omului ăsta,că nu-mi păsa nici pic că-mi era director:era un biet om amărît, care nu se mai puteacontrola nervos. « Domnule profesor — i-am spuseu cu un glas de om care vorbeşte unui alt om,dincolo de clase, de posturi — domnuleprofesor, îmi pare-atît de rău că sînteţi nefe-

ricit şi vă-nţeleg atît de bine. Ce păcat... ».M-am uitat la el şi 1-am văzut cum îşi punepalmele-n faţa ochilor. Fără să mai zic nimic,mi-am luat buletinele de pe biroul lui şi-amplecat în v îr ful p ic ioare lor. A doua z i, atrimis secretara să-mi ceară buletinele lasemnat. Evită, de-atunc i î ncoace, sistemat ic,să mă vadă, însă face tot ce poate să măpromoveze şi se interesează tot timpul desoarta mea, încît s imt unele suspicuni lacolegii mei faţă de-această bunăvoinţăteleghidată. Eşti s ingurul om căruia i -am

povestit episodul ăsta. — N-am să-1 spun nimănui, zise Pavel închizîndochii. —Iar m-am încurcat în «lianele junglei», dar cumţi-am mai spus — mă ierţi că mă repet —viaţa noastrăeste-atît de mult alcătuită din vieţilealtora, că face cuele un amalgam din care e greu, eimposibil, să maisepari substanţele iniţiale, în stare pură.

Cît priveştememoria şi declanşarea amintirilor, credcă numai înliteratură se poate vorbi de-o memorieordonată, caresă urmeze nişte jaloane logice,explicabile; în realitate,

221 CINCI



ILEANA VULPESCUeste foarte greu să faci corelarea cauză—efect,

în cazul declanşării amintirilor, în orice caz,memoria mi se pare unul dintre cele mai pasionantedomenii de studiu pentru psiholog, pentrupsihiatru şi pentru neurolog. Dacă viaţa

noastră n-ar fi atît de scurtă, m-aş apuca săstudiez asiduu şi profesional memoria. Dacă m-ai

întreba acum de ce-ţi povestesc ce-am să-ţi povestesc n-aş putea să-ţi arăt cu degetulmobilul care mi-a declanşat amintirea asta.Cred, totuşi, că nu greşesc dacă-ţi spun cămi-a declanşat-o o filiaţie sufletească, unelement comun între Mama şi părinţii ei. Deşiţărani, legaţi de pămînt, robi ai capriciilorvremii, şi ei puneau sufletul înaintea materiei,

în timpul războiului, li se rechiziţionaserăpentru front trei perechi de cai şi două

perechi de boi. După armistiţiu, l i sedăduse un cal. îşi mai cumpăraseră ei altul.Calul dat de la primărie se-ntorsese de pefront bolnav de epilepsie. De spaimă. Dacăauzea un zgomot neaşteptat îl apuca imediatcriza. Se zbătea, sărmanul, pe urma zăceao vreme ca mort, se ridica şi trăgea maideparte la ham, la plug. I-au adus veterinarul, 1-auafumat cu ierburi, i-au descîntat de sperietură1,degeaba. Crizele-astea-1 apucau cam la douăsăptămîni o dată, chiar dacă nu se speria,

în rest, muncea mai dihai decît unul

sănătos. Cu nădejdea că s-o vindeca, bunicii1-au ţinut aşa, vreo patru luni. Cînd aupierdut nădejdea, 1-au rugat pe jandarmuldin sat să-mpuşte calul. Zadarnic au vrutnişte vecini de-ai lor să-1 cumpere, « Ocăciulă de aur să-mi dai pe el, mă, Lache,nu-1 vînd. Decît să-1 ştiu că se păti-meşte-aşa — c-o fi la mine, c-o fi la altul — maibine ar eu în plug. E suflet şi el, de ce săpătimească ? », i-a spus Taica vecinului.Cînd am început să judec, calul ăsta mi s-apărut cea mai tristă urmă lăsată de război.

Pe bunici i-au dus în Bărăgan. Au plecat dinCINCI 222



ARTA CONVERSAŢIEI

casa lor cu ce-au putut duce-n spinare.Erau mulţi, din multe sate, şi trebuiau să-ncapă-n cîteva camioane. Cînd am luat euvacanţa-mare, ne-am dus pe la ei să le-ajutăm să-şi facă două odăiţe de chirpici,

că stăteau într-un fel de magazie părăsită.«Sărut mina, Taică », am zis şi eu şi Mamacînd 1-am văzut pe Bunicul şi ne-am repezitamîndouă să-i sărutăm mina. «Cum o maiduceţi ? ». « Bogdaproste, bine », ne-arăspuns el. N-am să uit cît oi trăi răspunsullui. Poate 1-aş fi uitat, dar în toamnă m-amdus cu Mama la teatru, la Năpasta. Cînd se-ntoarce Ion de la ocnă, îl întreabă cineva «Cum fuse, Ioane, la ocnă ? ». «Bogdaproste,bine !», zice el. Am început să plîng lareplica asta. Mama nu m-a-n-trebat nimic,

fiindcă pricepuse rapelul din memoria mea,dar Mărio Sidalgo, cu care mersesem lateatru, că el ne invitase, m-a sărutat, mi-acumpărat sirop şi nugd, în pauză, şi nu maiştia cum să mă consoleze. Acum, că tot neaflam în jungla amintirilor, să-ţi spun cine eraMărio Sidalgo. Totdeauna vorbim la trecutdespre oamenii care nu mai fac parte dinviaţa noastră, chiar dacă ei trăiesc. Cînd aavut Taica proces de sabotaj — sabotaj însemnînd că nu putea-ndeplini cotelestabilite, nici după ce i se lua şi pleava din

patul — Mama a-nceput să-i caute-unavocat. S-a dus mai întîi la unul cunoscut deea, cu nume de avocat bun, fiul cîrciumarului dinCernaţi, cu care se ştia de-o viaţă. «Smarandă, tata, frate-meu să fie şi nu 1-aşsusţine ! N-ai să găseşti avocat care să sebage la sabotaje. Cum stau eu în barou, să numai vorbim, cu inima cît un purice! Procese desabotaj mi-ar mai trebui!». « Gicule, mi-am închipuit că pentru un avocat o cauzăeste ca o teoremă pentru un matematician:o problemă abstractă, care-1 implică doar

convenţional şi nu real. Să acuzi un avocatcă apără un asasin e ca şi cînd ai acuza unactor223 CINCI



ARTA CONVERSAŢIEIAman, Grigorescu, Luchian, Andreescu, Tonitza, MateiŞerban, ce-mi mai aduc eu aminte. Mamase uita la cărţi. S-a deschis o uşă. Ne-am

întors amîndouă brusc. Am văzut atuncipentru prima şi poate pentru ultima oară-n

viaţă ce-nseamnă acel «coup de foudre», cumzic francezii, sau «1-a pălit dragostea », cumzicem noi, românii. Domnul Mărio Sidalgo stătearăzimat de uşă — i se tăiase răsuflarea — cunişte ochi negri nici pironiţi, nici ţintiţi, ci

plecaţi spre Mama ca spre-un drum fără întoarcere. M-a străbătut un fior. Nu maivăzusem niciodată o fiinţă privind astfel o altăfiinţă, nu văzusem niciodată ceva trecîndastfel prin aer dintr-o fiinţă către o altă fiinţă.Am închis o clipă ochii simţind că n-aveamvoie să privesc lucrul acela fiindcă nu era

voie să fie privit. Nu-ndrăzneam nici să respir.Printre gene, m-am uitat din nou la domnulSidalgo: stătea nemişcat ca sub putereaunui e lement cosmic. M-am uitat ş i laMama: albă la faţă, de parcă fugise toata viaţadintr-însa, primea în ochii ei albaştri dilataţiprivirea aceea cotro pitoare, de smoala topită.

— Bună ziua, am auzit într-un tîrziu,cam pesteo mie de ani, vocea Mamei, pierită şisubţire, ca unfir de aţă.

Mărio Sidalgo a răspuns fără sunet,lăsînd privi-rea-n jos. Din clipa aceea, mi-a fostdrag, fiindcă din clipa-aceea am ştiut c-oiubeşte pe Mama.

— Fetiţa mea, a zis Mama, arătîndspre mine.Mărio Sidalgo a tresărit. Mi-am dat seamacă pînă

atunci nu mă văzuse. — Am şi eu două fete, a zis el, învăluindu-

mă-ntr-oprivire paternă în care mi s-a părut, totuşi

— ca şi-nvocea lui în care vibra sunetul grav alvioloncelului şitotdeodată se unduia relieful catifelat alflautului — cădesluşesc ceva din contrarierea pe care-osimte omul

225 CINCI



ILEANA VULPESCUcînd descoperă în cale un obstacolneprevăzut, înalt, suplu, mişcîndu-se degajat,fără stridenţe, armonizîn-du-se prin fiecaregest cu ambianţa de lux şi de rafinamentdin jur, Mărio Sidalgo te făcea să spui de

la cea dinţii privire «ce om frumos !». în timp ce stătea de vorbă cu Mama, am început să-i privesc amănunţit chipul. Mi-1amintesc atît de bine de parcă acum 1-aş avea în faţa ochilor. Chipul primei impresii, care pentrumine nu poate fi anihilat de-o mie de ani de impresiisuccesive, coroborate. Cred neclintit în acestimpact între fiinţe, cum numesc eu primaimpresie. E ca şi cînd ai privi un tablou.Nici o judecată a posteriori nu poate ştergeadevărul pe care ţi-1 dezvăluie un tabloucînd te-ntîlneşti cu el prima dată, adevăr

incomplet, poate, dar esenţial. Părul luiMărio Sidalgo, creţ mărunt, ca piperul, er aun fel de rocă negru-albăstrie, «turnată»odată cu craniul, într-atîta păreau deinseparabile unul de altul. Fruntea — cuprotuberante line, foarte-naltă; nasul — lalimita între acvilin şi drept; gura — cutăietură statuară, aspră; bărbia — pătrata şiniţel repe-zită-nainte dădeau o îndrăznealătrufaşă chipului destinat parcă să muştedin toate fructele vieţii şi, mai ales, s-azvîrle-ntregii lumi mănuşa: «care pe

care», chip tenace, de Rastignac, strigînd Parisului,de sus de pe colina Pere Lachaise: «A nous deux,main-tenant ». l Impresia asta ţi-o dădea maiales cînd ţinea privirea plecată, cînd chipul îiera orb, ca al statuilor. Cînd te privea n-ai fiştiut să spui dacă ochii-i luminau sau îi întunecau chipul. Erau atît de negri căirisul nu se deosebea de pupilă, în faţamăslinie, în a cărei ascendenţă bănuiai sutede generaţii trăite sub un soare torid,singurele pete de culoare erau albulalbăstrui al ochilor şi gura de-un roşu

neaşteptat, de lut ars. înCINCI 226



ARTACONVERSAŢIEIstrălucirea crespusculară a ochilor acelora

defila condiţia umană, de la geneză la sfîrşit.Erau momente cînd ochii lui Mărio Sidalgo —cu privirea desprinsă de spaţiu şi de timp,pierdută, parcă, în contemplarea unui vis

cu vechimi şi cu-nţelesuri criptice — îlsituau într-un teritoriu intangibil, abolindu-i nu numaitrufia chipului, abolindu-i întreaga fiinţă,reducîndu-1 la privirea care, întoarsă spre ea

însăşi, îl restituia integral unei dogme, în ochiilui, o mobilitate de expresie pe care n-o întîl-neştinici măcar la un mim, alterna cunemişcarea pietrelor, în ciuda faptului căera un om comunicativ şi apropiat, ochii-aceia-n care ţi se părea că vezi caravanepăşind tăcut în căutarea PămîntuluiFăgăduinţei, cu gîndul însoţit doar de

melopeea deşertului; în care ţi se părea căvezi mîini întinse către cer şi guri plecate-nţărînă gemînd funebru la Zidul Plîngerii; încare ţi se părea că auzi vaierul străbunilorlui arşi în Spania, în autodafe-uri exemplare,ţipătul unor fiinţe de-acelaşi sînge cu el arse-ncuptoarele Auschwitz-ului şi-n alte locuri de-njosire-a omului; în care, peste toate, sunaumonocord şi glorios trîmbiţele caredoborîseră zidurile Ierihonului; în ciudaatîtor stări şi idei pe care ţi le sugerau,ochii lui Mărio Sidalgo trăgeau peste fiinţalui o perdea impenetrabilă. Fiecare privire-alui părea că-ţi dezvăluie doar stratul dedeasupra al unei roci, strat ce-ascunde de faptistoria a milioane de ani. Pîna la Mărio Sidalgo,pentru mine şi chiar şi pentru Mama, ovreiera nenea lancu Stein, coleg ş i prieten cu Tataşi cu nenea Daniel Şerban, nenea lancu, înochii căruia bunătatea şi-ngăduinţa-nvăţatăde la viaţă pluteau într-o priv ire din care nuse ştersese tristeţea şi umi linţa ovreiuluimărunt, crescut în Dudeşti de-o mamăvăduvă, lenjereasă de mahala, în privirea lui,

care te-ndemna să i te adresezi ca unui frate,răzbătea lamento-ul unei

227 CINCI



ILEANA VULPESCU întregi rase plîngînd pe ruinele vechiuluiIerusalim,pîlpîia o-nţelepciune de mii de anivechime, înţelepciunea constatării, care parcă-ţi şoptea:

«Aşa a fostaşa este, aşa va fi»; în privirea aceastafoarte expresivăşi foarte complicata nu ţîşniseră însăniciodată fulgereleameninţătoare din ochii profeţilor. Nenealancu, pentrunoi era ca o rudă. Nu făceam nici odeosebire întrepuţinele rude pe care mi le mai lăsaserăzboiul şi nenealancu. îi ziceam «săru' mîna» şi-1 pupam

ori de cîteori ne-ntîlneam. Lui lancu Stein, proaspătieşit de pebăncile Facultăţii de Medicină, undefusese bursier,i se păruse o mare cinste, în '36, cîndGhiţă Opran,cîrciumar din gura Oborului, i-o dădusede nevastăpe Marioara, unul dintre cei opt copii ai lui.lancu şiMarioara se cununaseră la biserica Sfîntul

loan Moşi,avînd ca naş pe Marin Pastramagiu, naşde baştinăal neamului Opran. Fusese o nuntă de pomină: cutoatănegustorimea românească, armenească şiovreiască, în-cepînd din gura Colentinei şi pînă-n Sfîntu'Gheorghe,plus ovreimea din Dudeşti. Ca mama luilancu Steinsa nu fie mîhnită că i s-a depărtat copilul

de la lege,Ghiţă Opran pusese toată negustorimeaovreiască-npicioare să intervină la Comunitate şi larabin, ca s-ocunune pe fiică-sa, creştină, în templul maredin SfîntaVineri. Trebui' să-ţi spun că popa-al nostrunu-i făcusenici o dificultate lui lancu Stein să-1 cununecreştineşte.



Nici prin gînd nu-i trecuse sa-i ceară săse boteze.De unde, la-nceput, rabinul se-arătase foarteintransigent,cerînd neapărat ca «mireasă» să treacă lamozaism,

aflînd că popa-al nostru considera fiu alDomnului peoricine, iar Ghiţă Opran fiind la fel degeneros faţă derabin ca şi faţă de preotul creştin, tineriifuseseră cununaţi şi mozaic, avînd ca naş pe Marcel Juster,văr bun almirelui, «cuscra» Matilda ieşind astfel cufaţa curatăCINCI 228



ARTA CONVERSAŢIEIîn car tie r. Lui lancu Stein, nepracticantreligios, puţin îi păsa şi de unii şi de alţii.Vrînd însă ca toată lumea să fie mulţumităşi plăcîndu-i să respecte tradiţiile, mai alesde dragul bătrînilor, adică de-al maică-sii

şi de-al Opranilor, în casa lui, de cînd s-a-nsurat el cu Marioara, se sărbătoresc şipraznicele creştineşti şi cele evreieşti. Chiarşi-acum, cînd batrînii au murit. Myriam, fatalor , este botezată mozaic, Gheorghe,băiatul, e botezat creştineşte. Tot ca să nu sesupere nimeni. Menajul Stein este unul dintre celemai trainice pe care le-am văzut şi nu pentrucă durează în timp, ci pentru că oamenii ăştiasînt ca două vase comunicante; totul însunetul lor este la acelaşi nivel, la nivelul

înţelegerii-adevărate. Cînd s-a simţit în aer că

legionari i pregătesc ceea ce s-a numit«rebel iune», Tata şi nenea Daniel s-au sfătuitsă-i ascundă pe nenea lancu şi pe Verzeu pînăse limpezesc lucrurile. Cei doi simpatizanţilegionari de la ei din spital nu se mulţumeausă le facă tot felul de apropouri grosolane— că nu ş tiu cum să le z ic a lt fe l — luilancu Stein ş i lui Titus Verzeu, a căruinevastă era evreică, ci se-agăţau mereu de

Tata şi de nenea Daniel: «Ce fel de creştinisînteţi voi, frate, de ţineţi cu jidanii ?», îiluase peste picior într-o zi doctorul Caius Pop, pe

care 1-am avut eu profesor la radiologie-nFacultate.«Ţinem cu oamenii, at îta tot», a zis

Tata care era un om tare blînd, după cîtespun toţi. «Sîntem creştini de-ai lui IsusCristos — a zis nenea Daniel — iar Isus Cristos, careera ovrei, cum sper că şti ţi, zicea că toţ ioamenii sînt egali între ei, deşi Legea ziceacă iudeii sînt neamul ales. Deci, noi sîntemcreştini de-ai lui Isus Cristos, mai există şialtfel de creştini ?». «Lasă ironiile, doctore! Nu vă daţi seama că ovreii voştri sînt un pericol mondial ?», nu s-a lăsat doctorul Pop.

«Dumneata citi ani ai, dom-229 CINCI



ILEANA VULPESCU

nule doctor ?», 1-a-ntrebat Tata pe Pop. « Treizeci şi cinci. De ce ?». « Treizeci şi cinci,

zici. Ai trăit treizeci şi cinci de ani şi n-aibăgat de seama că ovreii sînt un pericol

mondial, şi-aşa, deodată, ţi s-o arătat Sfîn-

tul Duh şi te-o luminat ?», a zis Tata cuvorba lui domoala moldovenească.

«Domnule doctor — 1-a luat şi nenea Daniella refec pe Caius Pop — ce populaţie are

globul ?». «Cam două miliarde, chiar ceva maimult. Dar de ce ?», a răspuns Pop. « Attends

que te t'explique! Deci, două miliarde, douămiliarde şi ceva. Şi la miliardele astea, cîţi

ovrei să fie ?». «Vreo zece-unsprezecemilioane, cred», a răspuns Caius Pop, destulde nedumerit, fiindcă nu vedea unde voias-ajungă nenea Daniel. « Domnule doctor

Pop, dacă nouă, arienilor, care sîntemmăcar 500000000 a ajuns să ne fie frică de

ovrei, înseamnă că ceva cu noi nu e-nregulă, nu cu ovreii. E cazul să ne cătăm,cum zice rumânul», a continuat nenea Daniel.

«Sînt zece milioane, dar reprezintă o forţămondială, ţin în mînă finanţele lumii», i-a

replicat Pop. «Domnule doctor, cînd au plecat,acum, hăt, două mii de ani din ţara lor,

presupun că-ţi închipui că-n traista pe care-o purtau pe băţ n-aveau milionul de lire

sterline, de franci ori de dolari. I-au cîştigat

după asta». « Prin înşelătorii». «Perfect,prin înşelătorii. Şi ceilalţi financiari, arieni,de exemplu, cum i-au cîştigat ? Rugîndu-se

la Dumnezeu, şi făcînd biserici ? Să fimserioşi, domnule doctor ! De ce să fim aşade supăraţi pe Rotschild de pildă, şi n-am fişi pe Krupp, şi pe Schneider, care e alsacian,

pe Creusot ? ca să-ţi înşir numai cîţiva pecare-i ştiu şi eu. în evul mediu, Carol Quintul —

împărat, nu ? — se-mprumuta de bani laFuggeri, bancheri creştini. Şi pe urmă, lasînd

la o parte consideraţiile astea cu

caracter abstract, hai să-i luăm pe jidaniinoştri, pe ăştia cu care lucrăm

CINCI 230



ARTA CONVERSAŢIEIcot la cot. De fapt, printre noi e numai unul, lancuStein. Că Verzeu e român de-al nostru, deşidumneavoastră ăştia cu „Garda, Căpitanul şiArhanghelul din

cer" îl trataţi drept jidan „prin adopţiune",datoritănevesti-sii. Să-1 luăm pe lancu Stein: orfande războidin 1916, un biet ovrei sărac, ajuns doctor, şidoctorbun, fiindc-a muncit pe brînci. Crezi că arevreo legătură cu finanţa mondială ? Că reprezintă vreunpericol ? ».«Un ovrei nu reprezintă singur un pericol,toţi ovreii

la un loc reprezintă însă, dar voi, filosemiţii,refuzaţisă-nţelegeţi lucrul ăsta». «Domnule doctor— i s-aadresat Tata lui Pop — ce-ai zice să vină-ntr-o zi onaţie, ovreii de exemplu, şi să zică: „Cine,românii ?păi ăştia sînt un pericol, ia să-i desfiinţăm !"». «Aşaceva nu se poate ! Noi s întem un popor, avem oţară,

ce, ne comparăm cu ăştia, care-s — azi aici,mîine-n Focşani ? Aşa ceva nu se poate !». « Ba se poate,domnuldoctor. Arbitrarul n-are nici o limită, fiindcăn-arenici o lege, afară de legea bunului-plac şi-acelui maitare — veche de cînd lumea. Mă miră cădumneata,ardelean, care-oi fi aflat din părinţi ce-i aceeaasuprire

naţională, să te dai de partea legionarilor, arrromânilorăstora sadea, pe care pe deasupra-i maicheamă şi„inski" l ». «Avem o menire sfîntă, indiferentde cegîndesc ovreii şi uneltele lor», le-a răspunsPop cu unglas de Arhanghel al răzbunării şi le-a-ntorsspatele Tatei şi lui nenea Daniel, în timp ce el se-



ndreptacu pas marţial spre cauzele mari care-1chemau, neneaDaniel «şi-a permis» să-i strige: «Domnuledoctor Caius Pop, „Cine scoate sabia, de sabie va pieri !",

spune sfîntul apostol Petru. Vedeţi să nu vă-mpuşteAntonescu... ». După ce i-a-mpuşcatAntonescu pelegionari, doctorul Pop venea mereu lanenea Danielşi-i spunea: «Doctore, dumneata ştiaiceva». «Ştiam,231 CINCI



ILEANA VULPESCUsigur că ştiam... Ştiam că, de cînd e lumea şipămîntul, dacă-ntinzi prea mult coarda serupe. Unde-ai mai auzit dumneata,domnule doctor, de două puteri para-lele-ntr-un stat ? Cum şi-nchipuiau legionarii

dumitale că ăsta, ofiţer de carieră, crescut lacazarmă, o să-i lase să facă ce-i taie capul ?— şi ce i-a tăiat am văzut cu toţii».«Nimeni nu şi-nchipuit... ». « Ce nu şi-a-n-chipuit ? Cînd umblaţi cu pistoalele la brîu v-aţi închipuit probabil că o să faceţi „focuribengale" ? Zi bogdaproste, domnule doctor,că profesorul v-a sechestrat în spital şi pedumneata şi pe Carabogdan şi c-aţi rămasdoar „teoreticieni" ai Legiunii. Şi să ziceţide-o mie de ori bogdaproste că noi nusîntem „atît de puri" ca dumneavoastră,

legionarii, şi că nu vă denunţăm». Te plictisesc, Pavele ?

— Dimpotrivă. Eu despre legionari nuştiu decîtdin cărţi. La noi în sat, de-aşa ceva nus-a auzit. —Iar ce-auzi acum e tot din auzite. De la minecare-abia de mă născusem pe vremea-aceea ! îţi maispun cîteva fraze-n legătură cu asta şimă-ntorc laMărio Sidalgo. Profesorul Bartolomeu,

directorul spitalului, era un om mînă-de-fier la propriuşi la figurat.Cînd dădea un pumn bine simţit,adormea «pacientul» pe trei zile. «Domnule profesor, decît să maiumblămcu eter, mai bine-i trageţidumneavoastră o directăde dreapta», îi zicea Tata, cînd aveau cîte-un cazcareadormea greu. Lui Bartolomeu, care-n

viaţa lui nufăcuse politică, îi erau dragi legionarii casarea-n ochi,drept care nu-i slăbea o clipă dincolimator. Cu-o zi înaintea rebelinuii, a pus pe masă douărevolvere « Colt»,cu cîte şase gloanţe, şi-a consemnat înspital toţi doctoriiromâni, cu excepţia lui Verzeu. NeneaDaniel Şerban



îi ascunsese pe nenea lancu şi pe tantiMarioara carezisese că ea de bărbatu-său nu sedesparte («ce i-o fi

CINCI 232



ARTA CONVERSAŢIEIlui mi-o fi şi mie»), îi ascunsese zic, labunică-sa, la coana Luxiţa Bantaş, care-ipăzea cu arma pe masă şi trebuie să-ţi spuncă lua frunza din zbor coana Luxiţa, aşaochea. Verzeu, căruia nu i-a plăcut niciodată

să se se simtă obligat faţă de cineva, nu s-alăsat ascuns nici de Tata, nici de neneaDaniel. Bartolomeu le-a ţinut tuturor un scurt

discurs: «Domnilor, aici în spital eu am nevoie dedoctori nu de politicieni. Cine pleacă acumdin spital fără voia mea, aici nu mai calcă.Iar dumneavoastră, „camarazi", dacă faceţio mişcare sau dacă mă trezesc cu„arhanghelii" dumneavoastră pe cap, ieşiţide-aici cu picioarele-nainte; să nu ziceţi cănu v-am spus». « Cu ce drept luaţi acestemăsuri ? », se răstise Carabogdan, căruia îi

sărea uşor muştarul. « Cu-acelaşi drept cucare băgaţi voi lumea-n sperieţi». «Noi avemsă instaurăm o etică nouă». «Perfect !Dac-o instauraţi n-aveţi ce pierde că staţidouă-trei zile interni în spital. Ne puteţi

împuşca şi după. Dacă nu vă iese pasienţa osă-mi aprindeţi luminări la amîndoi arhangheliişi pe la alţi sfinţi că nu v-am dat drumul cuhaita». După rebeliune, Carabogdan şi cuPop se jurau pe toţi sfinţii — a lţii decît ceidoi arhangheli — că ei habar n-avuseseră de-aşa ceva şi că ei n-ar fi tras în suf let de om o

mie de pistoale să fi avut în mînă. Poate căaşa era. «Acum, după ce-a murit ţiganulputeţi spune şi că era alb », zisese profesorul

Bartolomeu şi se purtase cu ei ca şi cînd nimicnu s-ar-fi-ntîmplat. Cînd a-nceput războiul, şiCarabogdan şi Pop, ca [majoritatealegionarilor, au fost trimişi disciplinar pefront, în linia-ntîi. Carabogdan a murit, iarPop, cu ideologia total «renovată», s-a-ntorscu diviz iile «Tudor Vladi-mirescu». De cîte oricineva-1 zgîndărea pe nenea lancu să facăceva-mpotriva «ticălosului de legionar», el

răspundea invariabil: «Ce să am cu el ?A omorît233 CINCI



ILEANA VULPESCUpe cineva ? N-a omorît ! Să-i fac procespentru delict de opinie în trecut ? Ce-i mai bine:un fost legionar în minus dar şi-un doctor înminus ? Nu-i mai bine s-avem un doctor înplus ? ». «Uiţi că legionarii ţi-au omorît vărul

?»; că legionarii-1 omorîseră pe bietulMarcel Juster, la care nenea lancu ţinea cala un frate. «Cum să uit ? Dar dacă nuiertăm, atunci n-o mai terminăm niciodată».

Cînd am fost cu Alexandru la Paris, printre altelocuri, am văzut, în spatele catedralei Notre-Dame, monumentul închinat francezilor ucişi denazism, Memorialul martirilor deportării. Tuai fost la Paris ?

— Am fost — acum un an, trei zile — atîtcît să

las un pacient, un turist francez cares-a-mbolnăvitîn trecere prin Cluj. — Deci, nu-ţi spun lucruri ştiute.Presupun că n-aivăzut acest cenotaf. Este ca un cavou,subteran, înnişte urne se află cenuşă adusă dintoate lagărele deconcentrare naziste. E şi-un mormtnt, al«deportatuluinecunoscut», la pragul unei galerii lungi

şi-nguste, înai cărei pereţi sînt încrustate 200 000 depietricele sim-bolizînd numărul victimelor. La intrarescrie: « Par-

donne, mais n'oublie pas!».

Pavel Vlas avu expresia omului careprimeşte o lovitură la plex.

— De cîte ori mi-aduc aminte, mă trecfiori. Amvăzut multe monumente, multe frumuseţi,dar nimic

nu m-a izbit aşa cum m-a izbit măreţiasimplă, izvorîtădintr-o mare durere, a acestui«memorial», măreţialui şi morala inscripţiei de la intrare. Moralalui nenealancu — morala unei înalte-nţelepciuni, caree peste totaceeaşi. A lui nenea lancu, evreu român, afrancezilorfrancezi, a lui bunicu-meu, Taica, ţăran



român. «Eutot am avut noroc — spunea Taica despre timpul

CINCI

234



ARTA CONVERSAŢIEIpetrecut în puşcărie ca sabotor — c-am fosttrecut la drepţi-comuni şi mă scoteau lamuncă. Dacă n-ar fi fost doi gardieni, negri lasuflet, care izbeau în tine cu bocancul cînd tevedeau că-ţi tragi niţel sufletul, am fi dus-o

cum am fi dus-o ». «Taică, dacă ţi-ar sta-nputere să le faci vreodată ceva ăstora doi, ce le-at face ?». « Eu ? nimic. Să le facă Dumnezeu!Orice le-aş face eu, bocancii pe care mi i-aucărat în burtă nu-i pot lua-na-poi». Mamaspunea că dragostea de oameni e ca sănă-tatea — starea firească a omului, iar ura eca boala — o stare sufletească de care moridacă n-o vindeci. După mine, nu există cevamai odios în lume decît să-mprăştii ura. Uraşi focul trebuie înăbuşite din primul moment,altfel, în urma lor rămîne cenuşa. Eu am trăit

totdeauna printre oameni blînzi şi cu iubirede oameni. Altfel cred că nici unul n-am fiscăpat cu viaţă din locuinţa noastră «stilBieder-coşciug-meier» din Cercului, cumzicea Marilena. De-asta n-am putut să măadaptez în căsnicia cu Alexandru. Cînd uraAlexandru pe cineva, de zece ori dacă 1-ar fivăzut mort şi nu i-ar fi fost de-a-juns. Puţiniioameni ca^-nsemnaseră ceva-n viaţa mea,pînă la el, erau ca Mama, ca nenea Daniel,ca nenea lancu. Am ajuns să-ţi vorbescdespre nenea lancu, pornind de la Mărio

Sidalgo. Pînă la Mărio Sidalgo, pentru mine,ovrei era nenea lancu, pe care-1 consideram şi-1consider ca pe-o rudă. Deşi-mpovărat de-ofamilie grea: doi copii, nevastă fără slujbă,trei părinţi, maică-sa şi Opranii, tanti Surica,sora maică-sii, mama lui Marcel Juster, celomorît de legionari — tanti Surica deşi aveagarsoniera ei, la ei îşi făcea veacul — ăştia«permanenţi », şi de toată liota de neamuriale Marioarei, care deblocaţi, carecomprimaţi, care naţionalizaţi, cum era pe-atunci, că la masă la nenea lancu, nu-ţi

exagerez, dar mîncau pe puţin zece-douăsprezece suflete pe zi,235 CINCI



J



ARTA1 CONVERSAŢIEIne aflăm au trecut o mie, ana mie ani să ştii că numint. Mi-am mai adus aminte ceva. Prin '54, cred, i s-a propus lui nenea lancu să ia locul lu iCornel Lăceanu, ca şef de secţie. Cel mai

înfocat susţinător al lui nenea lancu era un

subaltern al lui Lăceanu, un doctor Stoian,care tot trăgea sforile pe la Minister îndefavoarea lui Lăceanu . «De ce să-i iau eulocul lui Lăceanu ?». « E fiu de marinegustori ». « Şi ce-i cu asta ? ». « Tocmaidumneavoastră, care-aţi suferit atît de peurma fostului regim, de pe urma legionarilorşi-a lui Anto-nescu care vă punea să măturaţistrăzile, tocmai dumneavoastră să nu vreţisă-nlocuiţi pe cineva cu-o asemenea origine ?». « Domnule doctor Stoian, mata eşti ovrei ? ».«Nu, dar de ce ? ». « Atunci de ce lupţi atît

să schimbi un român cu un ovrei ? îm ? Nute mai înduioşa atîta de soarta nWa. Crezi cătrei ani pe front, cîţi a stat doctorul Lăceanu,au fost mai buni decît maturatul străzii ? Şipe el 1-a trimis pe front tot Antonescu, iarpe mine mai bine că m-a trimis la măturatdecît la Auschwitz. Eu nu-i iau locul luiLăceanu. E un doctor cum ar f i bine s-avem mai mulţ i . Dacă tot vreţ i un şef ovrei, mai sînt doi doctori ovrei în secţie, larevedere ».

Deci, pentru mine, ovrei era nenea

lancu, ovreică era fosta colegă de şcoală amamei, Ruth Isacsohn, care-şi schimbasenumele-n Muşat, profesoară de germană.Mărunţică, plinuţă, cu-o frunte frumoasă,cu ochi melancolici, verzui, foarte fr umoşi, cu ogură ca de ştiucă. Vorbea cu un « r », pe careun milion să-mi dai că nu 1-as puteapronunţa. Fusese cooptată într-o comisie decenzurare a autorilor şi-a cărţilor, într-o zi , pe cînd nu ajunsesem în Cercului, ne trezim cu eala noi. Fată de farmacist, plină de bijuteriişi de blănuri, umbla-n loden.

«De ce umbli-n zdreanţă asta de loden,Ruth ? —

237 .;,,- CINCI



ILEANA VULPESCUa-ntrebat-o Mama — ce, ţi s-au ruptblănurile ? ». « Tu de ce umbli ?». «Euumblu că n-am altceva». «Şi dac-ai avea ce-ai face ?». «Le-aş purta, că doar nu le-aşlasa-n dulap să le mănînce moliile — i-arăspuns Mama — dar eu te-ntreb pe tine, care le ai,de ce nu le porţi ?». «Cum să le port ? Toată lumea umblă aşa modest îmbrăcată şi eu sa umblu-n blănuri ?».«Lumea aia care umblă nu are». «Ştii,Smarandă, acum „moda" e să nu ai, de cese se vadă că eu am ? nu vreau să ofensezpe nimeni». « Ei, dacă-i aşa, dacă-i ochestiune psihologică la mijloc, lucrurile seschimbă... », o luase Mama în glumă. «Darsă lăsăm lodenul şi să vorbim lucruriserioase. Tu ştii că eu ţin la tine şi ştii cîtde rău mi-a părut cînd n-ai mai fost în învă-ţămînt. Acum vreau să-ţi fac un bine : tesfătuiesc să scoţi din bibliotecă nişte cărţicare nu sînt aşa cum trebuie. Ti-am adus aicio listă ».«Ruth, tu vorbeşti serios ? E vreodispoziţie ca oamenii, în biblioteca lor, de-acasă, de la ei, să facă epurări ?», a-ntrebat-o Mama, albă la faţă. «Aşa odispoziţie nu e, dar e mai bine, crede-ma ».«Şi ce să fac cu cărţile-astea?». «Să lepui pe foc». «Să le pun pe foc... ? !». Şi

Mama citea-n gînd lista «epuraţilor», iardin cînd în cînd era atît de uimită încîtstriga cîte-un nume ca şi cînd nu i-ar fi venitsă-şi creadă ochilor: «Eminescu, oriceediţie dinainte de'44. ...Goga...........Kant... Rebreanu... ». îţicitezdoar cîteva dintre «exclamaţiile» Mamei,că lista o păstrez şi-acum în bibliotecă, aşacă dacă te interesează. .. «Să ştii că-nmarile biblioteci publice s-a şi scos ce n-afost bun».«Şi unde sînt cărţile astea acum ? »,

a-ntrebat-o Mama, cu un ton de parc-ar fi-ntrebatunde se află depus corpul unui defunct.«Majoritatea, în pivniţă la cinematograful„Mătăsari", iar altele la fosta „Mociorniţa",se face focul la cazane cu ele,CINCI 238



ARTA CONVERSAŢIEIasta ce ştiu eu». «Focul la cazane... Cîţiinchizitori s-or răsuci-n mormînt de plăcere-acum, iar duhul lui Savonarola cred cămustăceşte de fericire... ». «Sma-randă, numai vorbi aşa», a zis Ruth în şoaptă şi s-auitat prudent împrejur. «De ce, Ruth ? Mie nu mi-efrică de tine şi nici de fata mea. Nici ţie nutrebuie să-ţi fie frică de noi. Altcineva nu e lanoi în casă. înţeleg gestul tău şi-ţimulţumesc că te-ai gîndit la mine, dar eucărţi pe foc, nesilită de nimeni, nu pun ».«Sa nu-ţi pară rău». «Sper să n-am ocazia.Mai bine spune-mi ce mai fac părinţii tăi, ceface Adolf, ce-ţi face băiatul... ». A doua zi, întorcîndu-se de la slujbă, Mama a trecutprin faţa pe la « Dîmboviţa», fosta «Mocior-niţă». încă mai erau cărţi în curte. Unmuncitor se-n-vîrtea pe-acolo cu diverse treburi.Mama i-a cerut voie să ia cîteva cărţi «pentruaprins focul». «Ia, cucoană, că pentru focsînt, şi-avem peste-un vagon l». Şi-aşa seface că-n biblioteca noastră se află Kantnnediţie originală, Istoria Românilor supt MihaiVodă Viteazul, de Bălcescu, o antologie depoezie franceză, apărută pînă-n Revoluţie,cea din '789, ceva rarisim, Creangă, înediţia Kirileanu, mă rog tot ce-a putut«ciuguli» Mama de pe marginile unui morman cît casa,

pe care nu te puteai urca. Deci, bunăvoinţaarătată de Ruth ne-a-mbogăţit biblioteca ! Decîte ori venea pe la noi, Ruth îmi aducea cîteceva: ciocolată, cacao, venite în cîte unpachet de pe la nişte neamuri de-ale ei,plecate din ţară în '45.« Cînd ştiu că vin de lacapitalişti nu-mi vine să le mănînc», ziceaRuth. « Dă-le-ncoace — zicea Mama — uranoastră faţă de capitalişti nu merge chiarpîn-acolo încît să nu le mîncăm ciocolata ! ».La un moment dat, Ruth i-a spus Mameică ea nu mai poate duce viaţa dinainte:

trăiam o epocă revoluţionară, ea nu maiaccepta atmosfera stătută de pînă239 CINCI



ILEANA VULPESCUatunci. « Şi ce vrei, Ruth, să faci? ». « Să-

mi schimbfelul de-a trai, potrivit cu vederile mele ». «

Bun, astaam înţeles. Dar practic ce vrei să faci ? ». «

Mai întîi,trebuie să-ţi spun că eu nu mai pot trăi cu

Adolf >>.«De ce, dragă ? ». « Este un intelectual fără

orizont !».« Da' ce face bietul om de i-a pierit aşa,

deodată, „orizontul" ?». «Nu-nţelege că o femeie

trebuie să fieindependentă, să lupte pentru o viaţă liberă,

să se afirme

profesional, politic, social, în sfîrşit! ». «Şi elce face,te-mpiedică să-ţi realizezi idealul ? ». «Doar

ce-1 auzi:„Iar şedinţă ? Ai să-ţi turteşti curu' de-atîtea

şedinţe !Ce, tu nu mai ai casă, nu mai ai masă,

nu mai aicopil ?" >>. «Pîn-acum, zău, că sînt de-acord cu

el ! ».« Tu poţi să fii, eu nu mai pot! E-un bărbat

fără orizont !». « Ruth, spune tu drept, tu ţi-ai găsit

pe cineva !».«Asta aşa-i ! Dar să ştii că dacă Adolf nu

era aşa unşobolan, care să ducă aşa o viaţă stupidă,

asta nu se-n-tîrapla. N-are pic de orizont, dacă-ţi spun !

». «Ruth,chestiile astea cu bărbaţii şi cu femeile s-au

întîmplatde cînd lumea şi pămîntul, şi-nainte de

„orizont".Cînd, într-o căsnicie, unul din soţi îşi găseştepe cineva,

ăl de-acasă sau a de-acasă, dintr-odatăse umple de

toate defectele, ca de bube-dulci. Totul e săai răbdare

şi lucrurile se reechilibrează: vezi că şi„zeul" nou are

defecte, vezi şi că „vechitura" de-acasă arecalităţi şi,



una peste alta, ajungi de multe ori la concluzia ca „vechitura" e mai bună ,decît „prospătura" ».

«Ce ştii tu,Smarandă ! ? Să nu-ţi închipui că e ceva

senzual».«Vai, cum sa-mi închipui ? ! ». «Este ceva ideologic*

Vreau să mă rup complet de clasa mea. Amgăsit un

om care mă-nţelege, un om care luptă de-oviaţă, care

vrea să mă schimb, să lupt alături de elpentru o viaţă

nouă. Este ceva mai profund decît crezi». « Elce este ? ».

CINCI 240



ARTA CONVERSAŢIEI« Este strungar, dar acum e antrenat mai mult în muncapolitică ». « Şi ce vîrstă are ? ». « Patruzeci şiunu de ani ». «Şi el nu e-nsurat, n-are copii ?». « Are doua fete măritate, iar nevasta e cinevacare nu-i corespunde absolut, dar absolut deloc ». « Nu-imai corespunde, aşa cum nici. ţie nu-ţi maicorespunde Adolf». « Smarandă, văd că tumă iei peste picior». «Ruth, pe el, cum zicică-1 cheamă ? >>. «Vasile Volintiru». «O ! ! De la Capitală ? Aha! Eu pe e l îl

înţeleg mai bine. S-a văzut brusc undevaunde o biată nevastă muncită, uzată, nu ise mai potriveşte, sau, cum se spune-acum, „nu-imai corespunde", cum nu se potriveşte ohaină veche într-o locuinţă nouă. Cum să-i mai corespundă lui o femeie simplă,gospodină si mamă de copii, cînd o

intelectuală ca tine, îmbrăcată-n lodendar cu len jerie de mătase naturală şiparfumată cu parfumuri franţuzeşti, cînd ocucoană ca tine cade lată-n faţa lui ? Numă mir de el. Mă mir de tine. O vreme, cîto să vă iubiţi, tu ai să uiţi că el a foststrungar şi el are să uite că tu eştiintelectuală. Pe orizontala, se uită multelucruri. Dar oamenii mai stau şi vertical.Şi n-are să treacă multă vreme, şi-n timpce tovarăşul Vasile Volintiru are să uiteprobabil, mai departe că tu eşti

intelectuală, tu ai să-ţi aduci aminte totma i des ca el nu este intelectual». « în timp ce elare să mă ridice la nivelul lui ideologic, eu amsă-1 ridic la nivelul meu intelectual ».«Vorbeşti de-aceste două nivele de parc-aivorbi de două cărămizi atîrnate de frînghiaunui scripete. Simplifici prea mult lucrurile,Ruth. Şi cu morala proletară cum rămîne ? ».« Ne-am gîndit, n-avea grijă». «Eu n-am... ».«Vom expune foarte cinstit cazul nostru.Să ştii că nu e primul. S-a-ntîmplat cu încănişte tovarăşi cu munci foarte importante ».

« Nu mă-ndoiesc. Juridic, social, totul serezolvă pîna la

241, CINCI



ILEANA VULPESCUurmă şi-ntotdeauna de partea celui maitare; uman, strict uman e mai complicat însă... ». «Tu ce-ai face-n locul meu,Smarandă ? ». « Daniel Şerban are-o vorbă:„amorul şi gripa se tratează cu patul"».Pavel Vlas începu să rîdă.

— Mai spune-o data, Sînziană. — «Amorul şi gripa se tratează cupatul». Lareplica asta, Ruth sărise-n sus. «Numaiasta vezi tu-ndragoste, cum se poate un om atît de elevat catine,Smarandă ? !». «Uşurel, uşurel. Nufăceam altcevadecît să-ţi transmit din observaţia „peviu" a cuivacare, crede-mă, ştie ce spune, înconcluzie, Ruth,fiindcă ziceai că „numai asta" văd eu îndragoste, nunumai asta dar şi asta, şi orice om normal vedela fel.Deci, tratează-te de-acest amor ca lagripă». «Noi nuputem face aşa ceva. Şi eu şi Sili —aşa-i spun eu —sîntem nişte oameni cinstiţi». « Cine zice

că nu sînteţicinstiţi ? Să ştii, Ruth, că dac-ai să-mispui că nu te-aiculcat cu tovarăşul Vasile Volintiru — cu„Sili", cum îi spui tu — n-am să te cred.».« Nici n-amspus aşa ceva »,şi Ruth s-a-nroşit pînă-n albul ochilor.«Şi dacă totaţi făcut-o, de ce n-aţi mai face-o pînă vămai răcoriţi ? ».« Dar nu e cinstit; ne iubim şi nu vrem

s-o facem pesub ascuns». « Dar aţi mai făcut-o, evorba de cantitate nu de calitate. Şi crezi că e maicinstit să laşi onevastă după douăzeci şi ceva de anide căsătorie —presupun, fiindcă muncitorii şi ţăranii se-nsoară de tineride tot — şi tu să laşi un bărbat cu uncopil, decît să



te iubeşti un timp clandestin cu cinevacu care te-aimai iubit ? ». «Smarandă, între noi nu-i vorba de-oaventură, e vorba de marea dragoste avieţii noastrepentru amîndoi, nu putem trăi unulfără altul». «Baputeţi, Ruth, dar nu vreţi să puteţi».<< înseamnă cătu nu ştii ce-i aceea o pasiune». « N-oişti... Ti-am

CINCI 242



ARTA CONVERSAŢIEIspus şi eu o părere. Mă gîndesc la nevastalui şi la copilul tău».

învăţată de toată viaţa să aibă tot ce-şidorea, bine-n-ţeles că Ruth s-a arătat imunăla lecţia de morală pragmatică a Mamei şi,

de vreme ce dorinţa ei, motivată de-un elanideologic atît de pur, îl cerea-n momentul acela petovarăşul Vasile Volintiru, care pe lîngăfaptul că era «corespunzător » tuturor idealurilor ei, mai era şi-ntr-o ascensiunevertiginoasă, lucrurile au luat calea legalităţiişi-a legalizării relaţiilor dintre ei: după ceşi-au expus «cazul» la forurile superioare, s-au adresat justiţiei să-i despartă pe fiecare de« necorespunzătorul » său, vreme în care Ruthse mutase cu locuinţa la tovarăşul Volintiru,iar cu slujba la o editură, pe post de şef de

secţie. în vremea asta, consecventă în păreri,

urmărindriguros lista autorilor epuraţi, la alcătuireacăreia participase, golea substanţial biblioteca farmaciştilorIsac-sohn, părinţii ei, care, considerînd că cevaera-ntr-ogravă neregulă cu unicul lor copil, o lăsausă facă ce

vrea, ei depunînd o cerere de plecaredefinitivă dinţară; băga groaza-n editura unde lucra; îliubea cu totatîta pasiune pe tovarăşul Vasile Volintiru,căruia-igăsea pe zi ce trecea tot mai multe virtuţi;dădea pe lanoi şi ne informa de mersul divorţurilor lor,aducîndu-netotodată mostre din ura ei împotriva

capitalismului:ciocolată, cacao, cîte-un săpun fin şi, cînd uraera maiacerbă, cîte-un ciorap nylon, cîte-un chiloţel,plîngîn-du-se de «burghezii» ei de părinţi şi de«porcul» deAdolf care, pe lîngă una şi-alta, mai şifăcuse cererede plecare pentru el şi pentru copil. « Nu-1credeam aşa



de putr ed. Face-aşa o porcărie numai ca să măsabotezepe mine, fiindcă e gelos că eu mă realizez, iarel rămîne-un243 CINCI



ILEANA VULPESCUfarmacist şi-atîta tot». « Rămîne ce era şi ce-osa fie-n-totdeauna ». « Eu ştiu că tu-1simpatizezi». « Totdeauna mi-a plăcut Adolf:cult, deştept, fin, educat, un bărbat cum şi-ar dori orice femeie». «Un mototol... ». E

drept că nu suferea comparaţie cu tovarăşulVolintiru, care scotea f lăcări pe nări:negru-maslina, cu nişte ochi de te băgau înboala, înalt şi spătos, « bun de pră-silă »,cum zicea Mama, şi care mai era şi-nfipt denu-i stătea nimeni împotrivă. Şi, deodată,Ruth a dispărut, n-a mai venit pe la noi vreoşase luni, cred. Am aflat, cu totul

întîmplător, că bărbatul, copilul şi părinţii eiplecaseră. Şi-a făcut din nou apariţia. Ruthera veselă şi nu-i mai tăcea gura de-ncîntare:fusese cu tovarăşul Volintiru, «soţul meu»,

într-o misiune-n străinătate, unde-şi lăsaseprobabil lodenul în schimbul unei superbehaine de antilopă moarată şi moale ca unfund de copil mic. Ne adusese şi nouă nişte«chiloţei» ca spuma, un « parfumel» şinişte batoane de ciocolată, braziliană cuarahide, ca-mi lasă gura apă şi-acum, cîndmi-aduc aminte. «Este-o jale să vezi pe de-o parte o bogăţie de sa-ţi taie răsuflareaşi pe de-altă parte să ştii că e-o mizerie... »,ne spunea Ruth, în concluzie, despre vizita ei înOccident.

Eu, care nu văzusem niciodată bogăţiede să-ţi taie răsuflarea, o ascultam cu guracăscată şi-nţelegeam perfect ura ei

înverşunată faţă de capitalism, căruia-ifăcuse mărunta concesie să-i poarte ohaină şi chiar să-i mănînce ciocolata, adusăce-i drept, de ea şi de tovarăşul Volintiru, şinu trimisă de neamuri. Ruth era din ce înce mai ocupată la editura unde-avea unprogram mult mai încărcat decît în

învăţămînt. Se mai repezea doar din cînd în cînd pela noi. Copil cum eram, am remarcat totuşi că-

n relatările ei, Rudy, fiu-său, Adolf, care,aflîndu-se departe, încetase sa mai fie

CINCI 244



ARTA CONVERSAŢIEI«aşa un şobolan lipsit de orizont», şi

părinţii ei, fa r maciştii Isacsohn, care-ncetaseră şi dînşii să mai fie «burghezii-mpuţiţi şi mărginiţi» din care nu-i maiscotea la-nceput şi la care Mama o repezeatotdeauna, redeveniseră « mami» şi «taţi», «oameni aşezaţi şi cumpătaţi », cum dealtfelfuseseră totdeauna; deci Rudy, Adolf, mamişi taţi îşi recăpătau tot mai mult drepturile înrelatările ei, în detrimentul tovarăşului VasileVolin-tiru. «Abia avem timp să ne maivedem, atît sîntem de ocupaţi amîndoi»,spunea Ruth, rezumîndu-ne viaţa eiconjugală. Vrînd să ne vină-n ajutor, oprezentase pe Mama la ea la editură.Mama dăduse probe de traducere dingreaca, din latină, din franceză şi din engleză şio probă de dactilografi e. Toate fuseserăconsiderate excelente, însă de tradus nu preaaveau ce să-i dea «pentru moment», în schimbaveau nevoie permanent de-o dactilografă«externă», mai ales de calitatea ei. Aşa aajuns Mama în « circuitul» editorial şiscriitoricesc, putînd să se retragă dinpostul de dactilografă de la «Cauciucul» şisă economisească trei ore pe care lepetrecea zilnic în tramvaie, de-acasa lafabrică şi de la fabrică acasă. «Ruth, sa-ţi

dea Dumnezeu sănătate, că mare bine mi-aifăcut ! », i-a spus Mama, într-o zi. Ruth, înloc să protesteze şi să-i spună«retrogradă», fiindcă folosea asemeneaexpresii «înapoiate», citind un persona j atîtde desuet ca Dumnezeu, i-a răspuns, spresurprinderea noastră: «Să-mi dea, căam nevoie !... », şi s-a uitat la Mama cuochii ei frumoşi aproape plini de lacrimi.

Ruth era un tip fizic pe care tristeţea-1 înfrumuseţa, spre deosebire de majoritatea oamenilor.Ochii ei, de-o culoare greu de definit, un

amestec de-albastru, de verde şi de cenuşiu,cum erau străbătuţi de-o undă de-amără-ciunecum căpătau o strălucire de cristal şlefuit şidădeau

245 CINCI



ILEANA VULPESCU

atîta frumuseţe chipului că-i uitai gura deştiucă plinăde dinţi albi şi strălucitori dar lungi ca decal. în mo-mentele-acelea îi înţelegeai pe bărbaţii carese-ndră-gosteau de ea. Toată făptura ei căpătaceva pufos,duios şi-ademenitor. «Ruth, ce e cu tine ?», a-ntre-bat-o Mama, cu vocea ei blîndă şimaternă. «Ei, cesă fie ? Ai să zici că nu ştiu ce vreau şi căsînt nestatornică, dar nu sînt deloc fericită !». «Ruth,nu-1 maiiubeşti pe soţul tău ?». « îl iubesc, dar nu-ice m-amaşteptat». Ne-am dat seama că-i părearău că-i «scăpaseră » ultimele cuvinte. « Te roade dorulde copil»,i-a spus Mama, ca şi cînd nici n-ar fi auzitultima partea frazei care-1 privea pe Volintiru. «Mai ales...», şiRuth s-a uitat pierdut, cu ochi duioşi deparcă mîngîia

o siluetă depărtată. «Smarandă, tu ce-aiface-n loculmeu ?». «Locul unei mame este alăturide copilulei», i-a răspuns Mama pe-un tongeneralizator. «Şicum să fac ?», a-ntrebat-o Ruth, cusufletul la gură,ca şi cînd Mama, din gura căreia auzise ceeace, evident,voia s-audă, ca şi cînd Mama i-ar fi pututoferi pe loc

rezolvarea unei situaţii care nu era delocsimplă. «Astanu mai ştiu». « Smarandă, tu eşti singurulom sincer cu mine, singurul om care nu se fereşte demine, singurul om care se uită la mine ca pevremea cînd nueram altceva decît Ruth, fata farmaciştilorIsacsohn.Ce-ai face tu în locul meu ?». «Nu este vorba numai



despre ce-aş face eu în locul tău, estevorba mai alesdespre ce se poate face. în aşa fel canimeni să nu iasăprea boţit. Mai întîi, trebuie să discuţi cusoţul tăuşi să-i pui lui întrebarea pe care mi-aipus-o mie».«Exclus !». «Cred că te-nşeli asupra lui».«N-ar fiprima dată că mă-nşel în viaţă», a răspunsRuth, cu unaer enigmatic. « Anumite lucruri cu el nu pot fi discutate, fiindcă nu le poate-nţelege», «Un omcare-a trecutCINCI 246



ARTA CONVERSAŢIEIprin cîte-a trecut el, cred că poate-nţelegecă o mamă nu poate trăi fără copilul ei».«Din moment ce-am ales între copil şi el...,el consideră capitolul încheiat ». « Cît trăimnu putem şti de la-nceput ce e-ncheiat şi ce

nu. Crezi că Adolf, cu care n-ai să-mi spuică nu poţi discuta orice, crezi că Adolf n-ar accepta sa-ţi trimită copilul ?».«Niciodată. Mai bine mi-ar da viaţa decîtcopilul». «Mai fă un copil». «Ei !». «Cîndo femeie iubeşte un bărbat simte nevoiasă facă un copil cu el, cum de tu nu simţinevoia asta ? ».

«Tu oare ai simţit pentru mine vreoclipă nevoia asta», o-ntrebă Pavel în gîndpe Sînziana şi-nchise ochii, îi deschiseiară spre-a urmări mai bine pe chipulSînzienei, «filmul» fetei farmaciştilorIsacsohn, Ruth Muşat-Kahn-Volintiru,

« La treizeci şi opt de ani ?». «Şi la cinzeci,Ruth, ştii ce cred eu ? Cred că pasiunea tapentru tovarăşul Vasile Volintiru a trecut şi,odată cu ea, şi pasiunea ta pentru „o viaţănouă", încet-încet, începi să tînjeşti după

Ruth, fata farmaciştilor Isacsohn, si dupăce-ar fi putut ea să fie dacă rămînea neabătut fata lor». «Deşteaptă eşti tu, Smarandă !», aexclamat Ruth, cu admi-raţie-n glas şi -n ochi iei frumoşi. «Dacă-i aşa, Ruth, sînt sigură,absolut sigură, că ai să găseşti soluţia», şiMama s-a uitat fix în ochii ei, iar Ruth şi-aplecat privirea a-ncuviinţare. Şi Ruth a găsit

într-adevar singură soluţia. . — Ce-a făcut ? —Tu ce crezi ? — Ce să cred ? Nu ştiu, că nu mă ducemintea

247 CINCI



ILEANA VULPESCUaşa departe. Eu, cum să-ţi spun, nu sîntfata farmaciştilor Isacsohn .'

— Asta, ce-i drept ! Deşi Mama o vedeamăcar o dată pe săptămînă cînd trecea săducă şi să ia material de la editură, Ruth nu

i-a spus că avea sa fie trimisă-n străinătatepentru nişte achiziţii, pentru nişte contracte,cam aşa ceva. Ulterior, am aflat că-şi

îndeplinise scrupulos misiunea, ca restituisetelegrafic Ministerului nişte bani pe care nu-icheltuise, trimiţînd în acelaşi timp o listăfoarte conştiincioasă a tuturor cheltuielilorfăcute, precum şi contractele încheiate,

împreună, totodată, cu o scrisoare în careexplica de ce nu se mai întorcea în ţară. Trimiseseo asemenea scrisoare forurilor de caredepindea tovarăşul Volintiru, arătînd că el erastrăin de-aceasta hotarîre a ei şi, bine-nţeles,o scrisoare lui, personal. Deşi era evident cîtde străin fusese el de-a-ceastă hotarîre,ponoase trăsese destule. O vreme nu s-amai auzit nimic despre el. După-aceea,revenind la nivelul dinainte, găsise repede osuccesoare pentru Ruth, în persoana uneifarmaciste cu care — deşi de origineţărănească farmacista — n-avusese mai multnoroc, căci, la trei ani de la căsătorie, fărăsă scrie nici

0scrisoare de justificare nicăieri, a rămas şi ea« niţel», în Elveţia. Dar, mă rog, asta-i altă poveste.La editură,

în momentul cînd s-a ştiut că Ruth — căreiapîn-atunci1se spunea cu un ton de-naltă deferentă,«tovarăşaVolintiru » şi nu se uita să se adauge cătrepersoanelecare n-o cunoşteau, « ştiţi, soţia tovarăşuluiVolintiru»,

făcîndu-se şi semn în sus cu mîna şi cucapul, sprea se mima « poziţia» tovarăşului Volintiru —cînd s-aştiut că nu se mai întoarce, dintr-odaţă, Rutha devenit,printre dinţi şi-ntre patru pîn' la şase ochi,«jidoafcă-m-puţită», căreia i se aplicau cristoşii,dumnezeii şi gri

janiile ţinute cu-atîta grijă-n guşă pîn-atunci;



si fiindcăCINCI 248



ARTA CONVERSAŢIEI pe vremea aceea se căutau ţapi ispăşitori în rîndul relaţiilor celui fugit — de la mic lamare şi, mii ales, la mic — brusc, Mama, « protejata transfugei», nu mai primise nimic de lucrude la editură. Noroc că Mama-şi făcuse o

clientelă de prozatori, care scriau lungi romanedespre industrializare şi despre socializareaagriculturii, ceea ce, împreună cumărţişoarele, cu florile de mătase şi cufelicitările « confecţionate-n cadrul artelorliberale » ne ajutau să supravieţuim.

Mama a cerut totuşi să fie primită dedirectorul editurii, tovarăşul Truţă, fără săspere nimic de la această-ntrevedere. Mamaavea un principiu, pe care mi 1-a transmis şimie, şi anume că adevărul e cea mai bunăminciună; în consecinţă, să vorbeşti deschis

cu oamenii, să nu-ncerci să prosteşti penimeni. Conform acestui principiu şi al celuide-a nu abuza de timpul altuia, Mama i-aţinut tovarăşului director Truţă cam următoruldiscurs: «Tovarăşe director, vă rog să-miacordaţi cinci minute. Mă numesc SmarandaHangan. Sînt fiică de ţărani declaraţichiaburi. Acestor ţărani ie-au murit doifeciori pe front. Afară de mine, nu mai au penimeni în lumea asta. Bărbatul meu,doctorul Gheorghe Hangan, a murit pe frontulde răsărit, lasîn-du-mă văduvă, cu un copil.

Sînt doctor în litere şi-n filosofie. Am fostprofesoară de latină şi de greacă. La Reforma

învăţămîntului, catedra mea s-a desfiinţatprin scoaterea latinei din şcoli. Am fostrepartizată la nouăzeci de kilometri deBucureşti, ca profesoară de dexterităţi,

încercările mele de-a-mi găsi în Bucureşti oslujbă în domeniul intelectual au eşuat dincauza originii mele sociale — fiică dechiaburi, origine agravată de faptul cabărbatul meu a murit pe frontul de Răsărit.Acestea fiind datele, am profitat de faptul că

ştiam să bat la maşină şi mi-am găsit unpost de dacti-249 CINCI



ILEANA VULPESCUlografă la uzina „Cauciucul", unde-amlucrat pînăacum un an. Drumul casă — uzina, uzină —casă îmi luaminimum trei ore pe zi. Ruth Volintiru, ajunsă

şef deredacţie în editura dumneavoastră, s-a gîndit lamine,colega ei de banca din liceu şi colega ei deFacultate..S-a gîndit să-mi uşureze viaţa dîndu-mi să batla maşină,ca dactilografă externă, pentru edituradumneavoastră,după ce mai întîi am dat probe nu numai dedactilo-grafie ci şi de traducere din greacă, din latină,

din engleză şidin franceză. Aceste probe au fost considerateexcelente.Cum, „pentru moment" nu era nimic de tradus pentrumine, mi s-a dat să bat la maşină. După treiluni de colaborare cu editura dumneavoastră, amrenunţat la postulmeu de la uzina „Cauciucul", fiindcă nu maiputeamface faţă şi-acolo şi la editură. Vreau sa văspun că

probele date, scuzaţi-mi lipsa de modestie,erau într-a-devăr excelente şi nu declarate astfel doar dedragultovarăşei Volintiru». «Fostei tovarăşe... »,zisese directorul zîmbind. « Fostei tovarăşe », reluase Mama.« îmidau perfect seama că dacă nu m-aş fibucurat de spri jinul ei, oricît de bune-ar fi fost probele mele, edituradumneavoastră nu mi-ar fi dat de lucru, în

tot acestan, de cînd lucrez pentru edituradumneavoastră, am primit mereu elogii pentru munca mea. Ruth Volintirupleacă-n străinătate, iar tovarăşa Zamfir,succesoarea ei,întrerupe colaborarea cu mine brusc, în chip de represalii în contumacie faţă de Ruth Volintiru. Obunăvorbă românească ar zice „unde dai şiunde crapă".



Mi s-a dat a-nţelege că această-ntrerupere sedatoreşteunui ordin „de sus". Am venit ladumneavoastră ca savăd cît de importantă sînt eu şi cît de „desus" vine

mazilirea mea. în zilele noastre, tînd se spune „de sus",se spune cu un ton care te face sa-nţelegică ai de-aface cu-o imanenţă, cu-o forţă implacabilă şiobscurăCINCI 250



ARTA CONVERSAŢIEIcu care tu, biet muritor, nu poţi comunica.

Am venit la dumneavoastră ca sa aflu dacăfaceţi parte din această imanenţă». «De fapt,ce vreţi dumneavoastră de la mine ?», o-ntrebase directorul, pe-un ton bănuitor, în

timp ce se ridica-n picioare, înţelegînd că-ntrevederea s-a sfîrşit, uitîndu-se la ceas,Mama i-a spus: «Cele cinci minute abia acum sesfîrşesc, tovarăşe director. Ce vreau'eu de ladumneavoastră? Bucata de pîine căpătată cuajutorul „fostei tovarăşe" Volintiru şi pierdutăcu ajutorul actualei tovarăşe Zamfir: dacăputeţ i şi mai ales dacă vreţi, va rog sa-mi daţi

înapoi această bucată de pîine ». «Ştiţi, noi nuputem da pîine la toată lumea, şi s înt şi-atîteaconsiderente... e greu să dai pîine la toatălumea », a zis directorul. « Tovarăşe director,

un evreu n-ar f i spus asta niciodată altuievreu. Vă mulţumesc, bună ziua ! ». Şi Mama a plecat brusc, spre a nu depăşi cele cinci minuterăpite din timpul unui director . Care nu ne-a fostmirarea cînd, peste0 lună de la aceasta-ntrevedere, tovarăşaZamfir achemat-.o pe Mama să-i dea din nou de lucru,tratînd-oca pe-un ou moale, scuzîndu-se pentru că eafuseseexecutantul « greşelii» care se făcuse «căci,

ştiţi, se maifac şi greşeli». Mama şi-a dat seama ca de ladirector1 se trăgea tot binele, dar nu-nţelegeaatitudinea spăsită,«remuşcată», a tovarăşei Zamfir şi tonul ei de-o deferentă unsuroasă. O redactoare i-a suflat cădirectoruldăduse a-nţelege că Mama avea pe cineva «sus». Mamaizbucnise-n rîs: «Doctor în litere şi-n filosofic„magnacum laude" şi trebuie să am pe cineva „sus" casă potbate la maşină... ? ! », dar redactoarea nu fuseseconvinsă de absenţa cuiva «sus » în viaţa Mameişi crezusecă Mama juca doar teatru, spre derutate. Fărăsă se maianunţe prin secretară, Mama a bătut la uşadirectorului



şi i-a spus « Vă mulţumesc ! ». « Eu vămulţumesc»,

251 CINCI



ARTA CONVERSAŢIEIgura prietenă ca tine la care să-mi descarcsufletu l. Ş i l a o prie tenă, ai ci tot cuinvitaţie te duci, nu ca la noi. Noroc că-i ocomunitate românească destul de mare laMontreal. De cînd am îmbătrînit şi nu mai

am ce face cu timpul, mă duc în fiecareduminică la biserica românească, mai schimbşi eu o vorbă. Cînd mă gîndesc la viaţamea, una peste alta mi se pare totul opăcăleală».

Cînd am condus-o ultima oară pe Ruth laaeroport, sărutîndu-se, la despărţire, şi ea siMama, au izbucnit în p l îns. «Măcar de ne-am mai vedea, Smarandă», şi nu s-au maivăzut. Scrisoarea prin care eu o anunţam peRuth de moartea Mamei cred c-a făcut crucepe drum cu cea prin care-mi anunţa Rudy

moartea maică-sii, Ruth. Au murit la douăzile una de alta. «Mamă, ce preţuieşti tu laRuth, că mie mi se pare foarte superficială ?». «Preţuiesc ceea ce trebuie să preţuieştila un om: ce are bun. Mai întîi nu esuperficială: este o fire exaltată, lucru rar laovrei, care sînt oameni foarte cumpătaţi.Multă lume a suspectat-o de ipocrizie, iar tu osuspectezi de superficialitate. E numaiexaltată, victimă a propriei firi». «Şiexaltarea asta cum o tolerezi, tu, un monumentde echilibru ? ». « O tolerez, f iindcă e

compensată de-o iubire adevărată, pe careRuth o a re pent ru m ine de cînd ne ştim. Dedata asta, Ruth este fiica rasei sale: arevocaţia prieteniei».

— Pavele, de cinci ani n-am mai vorbit amîndoi,iar acum mi-e şi ruşine de cit am sporovăit,

îţi spun atîtea lucruri care n-au de ce să teintereseze. Cînd îţi povesteşti viaţa nu faci

însă o selecţie artistică, selecţia253 CINCI



ILEANA VULPESCUpersonajelor şi-a momentelor-cheie, cumface, sau cum trebuie să facă, un romanciercînd povesteşte o existenţă. Nu disciplinezievocarea, îţi spui şi tu viaţa...

— Nu trebuie să disciplinezi nimic; toate-

ntîmplărileşi toate personajele pe care memoria lescoate la suprafaţă cînd ne povestim viaţa, toate au untîlc. Prin faţamea, de cînd te-ascult, au trecut fapteşi oameni carela vremea lor au însemnat ceva pentru tine, atrecutdeci o parte din tine, partea din noi pe care ne-ofacalţii. A trecut prin faţa mea o epocă pe

care eram preamic ca s-o-nţeleg. — Nici eu nu sînt ceea ce se cheamă un«maremartor » al acelei epoci. Sînt un martorminor şi nunumai din cauza vîrstei pe care-o aveam, cipentru căn-aveam acces decît la evenimentele omului derînd.Sînt deci un martor minor al uneiepoci majore şi

grave. — Uneori un amănunt dezvăluit de-un martorminor" luminează un proces mai multdecît toţi « martorii »la un loc. Aveai acces doar la evenimenteleomuluide rînd. Cred că-ntr-un proces istoric —cel mai important este omul de rînd. El suportă istoria.Lui i se reproşează că n-o înţelege — cînd ea este de

neînţeles; şiot lui i se explică apoi că avea dreptatesă n-o înţeleagă« atunci» — cînd ea se petrecea. Este ciudat cumfiecaremoment istoric se crede absolut şiinfailibil, cum credecă trebuie să anihileze tot ce-a fost

înainte şi cum credecă viitorul nu poate fi altceva decîttransformarea sa,



a momentului dat, într-un perpetuam mobile.

— Pentru că de multe ori cei care au accesla eveniment, de pe altă poziţie decît a omului derînd, se auto-absolutizează: nu pot concepe realitatea

în afara propriei concepţii, şi-n loc să se adaptezeei la realitate,«adaptează» realitatea după ei. Şiomul de rînd are

CINCI 254



ARTA CONVERSAŢIEItendinţa să absolutizeze momentul istoric.Imaginaţia lui, de fapt, nu poate concepe viitorul.Pentru omul care-n '50—'53 umbla-n loden, lodenul

era haina pe care imaginaţia lui n-o mai puteadezbrăca. Imaginaţia lui nu concepea că

peste douăzeci-douazeci şi ceva de aniaveau s-apară «buticile», că lumea aveasă aibă de mîncare atît încît sa-şi permită săţină cîini cu pedigree, că avea să-şi poatăpermite lucruri care să depăşească necesarul,că-n locul guvernantei « abolite », avea săapară profesorul de limbi străine,meditatorul. Eu una trebuie să-ţi spun că nu-mi puteam imagina aceste lucruri. Imaginaţiaomului — deşi fără limite, psihologic vorbind— este limitată istor ic. Omul se lasăcopleşit de moment. Foarte explicabil: într-o

viaţă limitată în timp, gîndul la limite estepermanent. Privim deci acea faţă pe careviaţa ne-o prezintă la un moment dat.

— Iar tu-mi prezinţi feţele pe care ţi le-aarătatviaţa la anumite momente, cu acelefiinţe care făceauparte din ele. Să ştii că nu 1-am uitat peMărio Sidalgo.«Pentru mine, pînă la Mărio Sidalgo,ovrei era...».Cine mai era ?

— Ovrei erau şi Berta, Sandu şi MarcelHaimovici,de la etajul I, din casa noastră dinCercului. Sandu

făcuse liceul comercial şi-apoi preluaseprăvălia luitaică-sau, «şepci, pălării, umbrele şiuniforme şcolare »,de pe Şelari. Berta învăţase la Notre-Dame, apoi se-a-pucase de meseria maică-sii: pălării,bascuri, «paruri»,corsete, într-o prăvă lioară cochetă, uşă-nuşă cu prăvălia lui Sandu. Bătrînii Haimovici, părinţiilui Sandu,se-aveau bine cu toţi vecinii de prăvălie,dar mai alescu Herşcovicii, părinţii Bertei, cu careerau în vizită,cu care petreceau sărbătorile, cu caremergeau la iarbăverde, Haimovicii simţindu-se foarte



onoraţi de prie-255 CINCI



ILEANA VULPESCUtenia familiei Herşcovici, fiindcă madamHerşcovici era ovreică spaniolă, dintr-unneam nobil, silită de lipsa de zestre să semezalieze cu Herşcovici, evreu galiţian.Degeaba te uiţi tu aşa, Pavele; habar n-ai ce-

nseamnă asta. Asta ar veni cum pe vremurio fată de grof, o grofiţa, ar fi luat unmoroşan de-al vostru. Amîndouă familiilenutreau în secret speranţa că, ajunşi mari,copiii, Sandu şi Berta, pe numele eiadevărat Adal-berta, să se placă, ceea ce,

întîmplîndu-se, Sandu şi Berta secăsătoriseră foarte tineri, şi-1 aduseseră pelume pe Marcel. Sandu şi Berta alcătuiaucuplul tip al evreilor de mijloc. El, blonduţ,grăsuliu, cu turu' cam în vine, simpatic şibinevoitor, « cu geanta plină de bancuri», cum

zicea Mama, cu talent de-a face bani din piatră-seacă, devotat familiei, ca orice adevăratsoţ evreu.

— Există şi alţii, care nu sînt « adevăraţi»? — Cum să nu ! Eu nu credeam — pînă laCora Breck,colega mea de laborator, pe care-obătea bărbatul,iar cînd s-au despărţit i-a oprit nu numaitoate lucrurilede zestre de la părinţii ei, dar şi

"rochiile şi pantofiişi ciorapii; şi ca să plătească pensiaalimentară a copilului, de trei ori a trebuit să-1 dea-n

judecată. — Bun băiat ! — Grija lui Sandu era s-o ştie pe Bertamulţumită.«Mamă, ce-ai mai vrea tu ?», era-ntrebarea pe carenu obosea să i-o pună de cîteva ori pe zi.« Mamă, cred

c-ar fi cazul să mergi din nou la coafor.Lasă ca spăleu vasele ca să nu-ţi strici unghiile... Sa neinteresămde-o broşa, că pe-asta prea ai purtat-o ».Să nu-ţi închipuică broşa pe care «prea» o purtase eravreuna de la«tinichigerie», cum zice fie-mea a mare,era măcar cucîteva brienţele. Berta era aproape cu un



cap mai înaltădecît Sandu, avea nas cîrn şi destul deborcănat, buze

CINCI 256



ARTA CONVERSAŢIEIcărnoase şi răsfrînte şi-un fel de gîrbiţă subbărbie, ceea ce-o făcea sa pară fără gît —moştenire din ramura galiţiană a familiei —obligînd-o să poarte decolteur i en cceur, încît ise vedea tot timpul cîte-o dantelă fină de lafurou sau de la sutienul eare-adăpostea doisîni generoşi. Avea talia subţire şi soldurileprea sus şi prea proeminente, picioarefrumoase, cu-o linie tihnită, încălţate în ceimai frumoşi ciorapi şi-n cei mai frumoşipantofi pe care i-am văzut eu vreodată. Bertaumbla totdeauna ca scoasă din cutie.Coafată, manichiurată, masată, fardată,

îmbrăcată impecabil, purtîndu-şi haina deastrahan şi haina de petit-gris în timp ce Ruthumbla-n loden şi-şi ţinea blănurile la naftalină.«Nu le-am furat de la nimeni, am muncit pe ele »,spunea Berta, mergînd ţanţoş şi mîngîindu-şihainele cu degetele ei frumoase şi pline deinele.

în casă, Haimovicii aveau mobile moderne,solide,covoare persane, argintărie, o .«natură moartă»

însufragerie, un nud în dormitor "— care nuera picturăde gang — o bibliotecă de cel puţin trei mii decărţi,

majoritatea romane. O parte a bibliotecii,poeţii şi biografiile de mari muzicieni, reprezentau gustul luiMarcel. Argintăria, un covor de rugăciune deKechan,precum şi un superb sfeşnic ritual, de argint,cu şaptebraţe, reprezentau elementele spaniole adusede puţinaZestre a doamnei Herşcovici. Singurul elementspaniolmoştenit de Berta în propria făptură erau

ochii a proapenegri, plini de visarea unui întreg orient feminin alcărui singur element de exprimare, mii deani, fusesedoar privirea, în schimb, Marcel părea ieşitdoar dinramura spaniolă a familiei. Semăna leit cubunică-sa,doamna Herşcovici, înalt, subţire, cu o figurăprelungă,distinsă şi distantă, un portret ieşit din



penelul luiEl Greco. De mic îi plăcuse să cînte la pian. Lasugestia257 CINCI



ILEANA VULPESCU bunicii spaniole, de la-nceput Marcel avusese, pe etape,cei mai buni profesori de pian din Bucureşti. Eramomentul ca din neamuri şi neamuri denegustori să răsară un inte lectual şianume un mare artist.

—Marcel Haimovici, pianistul american, el e ? — Chiar el ! Aşa cum în faţa lui Sandunimic nuera prea bun şi prea frumos pentruBerta şi-aşa cumBerta nu făcea decît ce ştia că-i placelui Sandu, aşanu ştiau amîndoi ce sa facă pentrucopil, « ca să aibăfericire, linişte şi ca să poată studia».

în timpul citexersa Marcel la pian, nimeni nu sufla-n

casa. «Ştiţicum e la noi, fetelor ! », ne spunea-ntr-o ziBerta —fetele fiind Marilena, Mama şi cu mine.«Ştiţi cum ela noi ? O familie are, să zicem, cu mic-cumare, douăzeci de inşi. Ăştia muncesc din zori şipînă-n noapte,care cu un mic gheşeft, care cu-omică negustorie,care cu-o mică slujba, păcălesc, sînt

păcăliţi, umblăprost îmbrăcaţi, îşi iau de la gură, şipentru ce ? Pentru ca unul dintre ei, ce-a dat mai bun neamullor,să poată să gîndească fără griji şi sa sefacă rabin».Sandu şi Berta n-aveau nevoie să-şi ia de

la gură pentru ca Marcel s-ajungă pianist, darpentru asta muir-ceau din zori şi pînă-nnoapte şi dac-ar fi fost nevoie ar fi muncitşi noaptea, şi-ar fi luat de la gură, ar fi

mers în zdrenţe, ei care puneau atîta preţpe haine, ca pe-un element social esenţial,numai ca băiatul lor s-ajungă ce credeau cămerita s-ajungă şi mai ales ce-şi puseserăei în gînd să-1 facă s-ajungă. Evlavia lor — mici negustori din neam în neam, oameni atît delegaţi de sfera materială — evlavia lor faţă detalent, acest element de sublimare spirituală,era impresionantă. Desăvîrşirea intelectualăa lui Marcel era scopul vieţii lor: Mama-idădea lecţii de engleză, de franceză, de



latină şi de greacă, ultimele două pentrucă MamaCINCI 258



ARTA CONVERSAŢIEIle spusese că un învăţămînt cu adevărat

umanist, cel puţin de tip european, nu puteaignora sursele culturii europene. La cîtevazile după ce ne mutasem în Cercului, Mamas-a oprit din bătut la maşină ca s-audă mai

bine sunetele unei « poloneze » de Chopin, care-ajun-geau în surdină de undeva de pe-aproape.«Ce frumos cînta». A doua zi, întorcîndu-sede la slujbă, Mama s-a-ntîlnit pe scară cuBerta şi cu Sandu. « Buna ziua», a zis Mama.«Doamnă, la dumneavoastră-n casă secîntă la pian ?», i s-a adresat ea Bertei. «V-aderanjat cumva ? », a-ntrebat Berta

îngrijorată. «O, nu ! V-aş ruga un singurlucru: cît mai e cald, cînd cîntă cine cîntă,să lase fereastra deschisă s-auzim şi noi,eu şi cu fetiţa mea». Chipul soţilor

Haimovici s-a luminat şi noi am fost«adoptate » din clipa aceea. Cineva care preţuia cefăcea Marcel nu putea fi decît om sensibilşi cu educaţie. Ceea ce-i impresionase de-asemenea profund în favoarea noastră peSandu şi pe Berta, cuplu care ca-ntreagalor rasă, minoritară şi-mprăş-tiată-n toatecolţurile lumii, punea preţ pe celula iniţială asolidarităţii — familia — era faptul, consideratpe drept o mare nefericire, că Mama eravăduvă cu un copil. «Mamă, de ce crezi tu căne simpatizează pe noi atît de mult Berta

şi cu Sandu ?». «Pentru că sînt rasă vechecare se pricepe la calitate. Din cîteva vorbe ştiu săcîntăreasca omul şi sa-ţi spună cîte paraleface. Ei ştiu să preţuiască plăcerile materialeşi comodităţile vieţii la fel de bine ca şiplăcerile spirituale. Apreciază o masă bunăoferită de cineva, dar şi mai mult conversaţiaunui om, înţelegînd prin asta ceea ce vorbareuşeşte să redea din mintea şi din sufletulunui om. La paritate de condiţie social-materială, evreul trăieşte, ştie să trăiascămai bine decît românul, în casa unui negustor

român n-ai să vezi bibliotecă, dar Sandu şi259 CINCI



ILEANA VULPESCUBerta au bibliotecă, iar Berta se uită măcaro dată pezi-n Larousse ca să afle tot ce nu ştie ».

Mama era consultantul «ştiinţific»permanent al Bertei. Nimic nu făcea, nimic

nu cumpăra Berta fără s-o-ntrebe pe Mama.Aşa a ajuns casa Bertei plină de cele maifrumoase mobile stil, de « cele mai» orientale covoare,caseta ei de bijuterii plină de piese de valoareistorică, pereţii plini de Matei Şerban şi dealţii ca el, care, consideraţi decadenţi în aniiaceia, vindeau pe nimic ca să-şi ţină zilele.La toate sărbătorile, ne invitau la masă,mîndrindu-se cu Mama, « prietena noastră »,care făcea o profundă impresie asupracomunităţii; pînă şi-asupra doamneiHerşcovici: ea ne făcea pe Mama, şi, scuză-

mă că mă laud, şi pe mine «frumoase şi dis-tinse ca nişte spaniole». în ajunul cîte unuiexamen, cînd Marcel făcea ultima repetiţie,Mama cu mine — şi, uneori, şi cu Marilena —

îl ascultam stînd în fotolii, emoţionate,alături de Berta, de Sandu şi de bunica luispaniolă. Berta şi cu Sandu erau de două oriemoţionaţi: mai întîi, fiindcă Marcel cînta, în aldoilea rînd, pentru că aşteptau verdictulMamei, care pentru ei era mai important decîtce-ar fi spus tot Conservatorul la un loc. Cînd ne-ac întat o dată Marcel Imperialul, ultimul acord

se stinsese demult, iar Mama rămăsesenemişcată în fotoliu. Marcel s-a uitat

întrebător la ea, iar Berta a-ntrebat-onel inişti tă: «Ce z ic i?». «Cînd ai să fiicelebru, Marcele, am să mă pot lăuda c-amavut privilegiul să fiu auditorul tău privat: „Eu1-am auzit la el acasă pe marele MarcelHaimovici, cîrid era doar Haimovici Marcel,student la Conservator, şi-am ştiut de-atuncică este un mare artist". Mă simt astăzi cumcred că se simţea Ludovic al I I- lea alBavariei cînd se cînta Wagner doar pentru el,

într-o Operă goală, îţi mulţumesc din sufletpentru înălţarea estetică pe

CINCI 260



ILEANA VULPESCU

un convoi de umbre obosite de-atîta umblet prin lumeşi prin timp.

— Am ajuns la Mărio Sidalgo. De fapt,ne-am întors la el. Mărio Sidalgo, după cumai înţeles, s-a-n-drăgostit de Mama de laprima vedere. Venea-n fiecare zi-n vastulnostru apartament de treişpe metri mansar-daţi, distribuiţi în doua-ncăperi, «stil Bieder-sicriu-meier», sau «cosciug», vorba Marilenei. Atîteaflori cîte-a văzut într-uri an casa din Cerculuicred că nu văzuse de cînd era ea pe lume, iareu atîtea bunătăţi — sigur niciodată.« Nu potsă primesc atîtea daruri, Mărio », îi spuneaMama. «Pentru mine, cea mai mare bucurie este să-ţi

fac daruri, mă simt ca şi cînd aş aduceofrande unui zeu de neînduplecat».Subiectul lor preferat de discuţie era cultura:literatură, plastică, muzică. Vorbeaunestingheriţi în faţa mea, a Marilenei, a luinenea Daniel, care venea destul de des pe lanoi şi care se retrăgea repede cînd îl găseape Mărio, gîndindu-se să nu fie inoportun, înconversaţiile lor, se făceau aluzii la trecutulmai depărtat, mai apropiat, şi la prezent.Fără ca Mărio Sidalgo să ne fi povestit viaţalui şi-a familiei lui cum ţi-o povestesc eu ţie

pe-a mea, am înţeles că se căsătorise cunevastă-sa, Rachela, o fiinţă plină de calităţi,nu numai din plăcere, ci fiindcă aceastăcăsătorie reprezentase alianţa între douăfamilii evreieşti de vază, înt re f amil iaSida lgo , vech i neam de bancheri spanioli,cu-ncrengături în toată lumea, şi familiaBernstein, familie galiţiană de veche tra-diţie intelectuală, care dăduse rabini,matematicieni, fizicieni, medici de renume, neam lafel de vestit în ramura galiţiană, ca neamulSidalgo în cea spaniolă.

CINCI 262



ARTA CONVERSAŢIEI

Căsătoriile între ritul sefard şi celaskenazit erauconsiderate de spanioli o mezalianţă maimare chiardecît căsătoriile cu creştinii. Anul căsătoriei

lui Mărioşi-a Rachelei fusese un an de răscrucepentru întreagalor rasă şi pentru omenire: anul 1939.Comunitatea,pentru exterior şi mai ales pentru ea însăşi,trebuia săse-arate unită. Unitatea aceasta avea nevoienu de vorbe,ci de exemple, prin faptă. Căsătoriatînărului Sidalgocu tînara Bernstein făcea parte dintre

aceste exempleprogramatice. Sidalgo-tatăl, don Enrique — cum îispuneafamilia şi tot high-life-ul — bancher, om cusimţul situaţiei, se lăsase uşor convins de rabinul sefardde necesitatea acestei căsătorii. Cel mai greu deconvins eradona ClaVa, soţia lui don Enrique, vestită pentrufrumuseţea ei care, spuneau gurile-rele, fusese

înaintea căsătoriei cu don Enrique, omagiată de doi regi.După ceascultase pledoaria soţului ei, în favoareaacelei mezalianţe, îşi pusese evantaiul pe masă şirostise, pe-unton de amară constatare: « în ce hal a ajunsomenirea,dacă trebuie să coborîm în mahala să neluăm partenerii de viaţă, de dragul unităţii !». Pînă la

urmă, acceptase această căsătorie, neîncetînd însănici o clipăsă se poarte ca o regină în exil, deci denu-i puteaiajunge nici cu prăjina la nas. Rachela, fiicadoctoruluişi-a doctoriţei Bernstein, doctoriţă ea însăşi,energicăşi-ntreprinzătoare, luase cu nădejde-n mînăfrîul casei



şi, ca orice soţie evreică, începuse prin a-şi îndeplini/datoria faţa de specie şi faţă de neam:făcuse la iuţealădouă fete, amîndouă frumoase, una de-unbrun diavo

lesc, părînd străină de orice participare afamiliei Bernstein, alta avînd trăsăturile distante, statuare, alefamilieiSidalgo, dar coloritul Bernsteinilor: pielealbă, ochialbaştri, păr blond, care-i îndulcea aspectulstatuar,ducîndu-te cu gîndul mai mult spre picturaimpresio-263 CINCI



ILEANAVULPESCU

nistă. Cele două frumuseţi de nepoate înmuiaseră inima dofiei Clara, consolînd-o demezalianţa făcută de unicul ei fiu, darlâsînd-o la fel de-mpietrită în privinţainstrumentului mezalianţei, noră-sa, Rachela,

care, ce-i drept, nu-şi dădea nici o ostenealăsă-i fie soacrei pe plac şi nici chiar propriuluibărbat. Rachela avea cîteva jaloane-nviaţa: copiii, profesia şi, mai presus deorice, plăcerea. Sîmbăta şi duminica nuaccepta să şi-o petreacă altfel decît lamunte sau la vreun tăm-bălău cu dans, întimp ce Mărio ar fi-nţeles ca, după hărţuialaunei săptămîni, momentele de răgaz să lepetreacă-n sinul familiei. După ce noutateaamorului conjugal se mai ofilise, Rachelanu se dădea-n lături de la aventuri erotice,considerind amorul tinereţe şi înnoire asufletului şi-a trupului şi nefacînd cine-ştie-ceeforturi de discreţie pentru acoperireaefectelor acestei etici. Mărio se-arătasefoarte indulgent faţă de firea ei, ţinîndseamă că, deşi se plăcuseră şi nu secăsători-seră-mpotriva voinţei lor, nici unulnu-1 alesese pe celălalt. Toata lumea ştia cănu are cui să reproşeze această căsătorieimpusă de-o conjunctură istorica. «Numailui Hitler i-o pot reproşa, este hijo de pută »,

zisese-ntr-o zi dona Clara, excedată de purtărilenoră-sii. Deşi nu-i făcea nici o plăcere să se-amestece-n vreun fel în menajul lui fiu-său,

într-o zi, totuşi, nu putuse răbda să nu-iatragă atenţia, foarte politicos, noră-sii, căse cam întrecea cu gluma.

«Dumneta vorbeşti, dona Clara ? Ai uitatde ăiadoi regi ? S-au schimbat vremurile: de undesă găsesceu regi ? Acum, dacă m-am măritat şi v-ammezaliat,

să-mi pun cenuşă-n cap, sau să trec lacreştinism şisă mă călugăresc ?». Şi făcîndu-i golăneştesemn derămas-bun cu mîna, Rachela-şi luase defapt adio dela soacră-sa care, îndată ce-şi revenise dinşoc, luaseCINCI

264



ARTA CONVERSAŢIEI

hotărîrea să nu-şi mai vadă nora-n veci deveci, spre lipsa totală de regret a acesteia.

Tocmai cînd Mărio o anunţase că vrea sădivorţeze, considerînd că se umpluse paharul,se naţionalizaseră şi laboratoarele medicale,

deci şi cel al doctorilor Bernstein, loviturămult mai grea pentru Rachela decîtameninţarea cu divorţul. Primise vesteadată de Mărio ca pe cea mai banală ştire. «Crezi că mult îmi pasă de-un căcat dedivorţ ? Praf m-ai făcut, ce să spun ! Mie-mipasă că ne-au luat ăştia laboratorul. Să ştiică eu plec. Eu cu un salariu chior nu pottrăi». Mărio se mutase la părinţii lui, iarRachela, împreună cu părinţii ei, depuseseactele de plecare, spunîndu-i lui Mărio cadaca nu-i dădea fetele nu admiteasă'divorţeze şi pe deasupra avea să-i facănişte zile de-avea s-o roage să ia fetele şisă se ducă şi la mama-dracului numai săscape de ea. Ştiind-o-n stare să se ţină decuvînt, şi-n bine şi-n rău, Mario-i dăduseconsimţămîntul să ia fetele.

« îţi lăsăm moştenire şi partea noastră deconstruire a socialismului», îi spuseseRachela lui Mărio la despărţire, la aeroport.Cînd 1-am cunoscut noi pe Mărio, nevasta şifetele-i erau plecate de-un an. Mărio voia săse-nsoare cu Mama şi să plecăm din ţară.

Considerînd că eram destul de mare ca să-nţeleg o discuţie de principiu şi neavîndsecrete faţă de mine, Mama nu s-a sfiit săvorbească deschis cu Mărio despre-acestproiect pe care ea de la-nceput îl respinsese. « Ce pierzi, Sma-randa ? Maşina de scris ? Ţi-eteamă că dincolo n-ai să poţi avea o situaţieatît de strălucită ca aici: doctor în litere şi-nfilosofic n-ai să reuşeşti performanţa de-agăsi un post de dactilografă ? Sau poate n-ai să mai găseşti un apartament 'atît deconfortabil ca ăsta din Cercului, stil „Bieder-

sicriur meier" ? Părinţii... ? ! Părinţii,sărmanii, firesc e să moara înainteacopiilor.

265 CINCI



ARTACONVERSAŢIEId şi tot neamul lui cel adormit, nu s-a uitatdecît pe cer şi-n pămînt. Cine n-a dat cusapa-n brazda nu poate-nţelege. Dac-airămîne aici, m-aş mărita cu tine, deşipărinţii tai ar considera că faci o

mezalianţă mai grava chiar decît prima.Uiţi cum ţi-a spus mama ta cînd puseseşiochii, mai demult, pe-o prinţesă Brânco-veanu: «Cînd Dumnezeu te-abinecuvîntat să faci parte din neamul ales n-ai voie să nesocoteşti darul Sau nepreţuitşi să te-amesteci». La noi, un proverb zicesă-ţi iei petic din gunoiul tău. Părinţii mei,ţărani, care-abia ştiu să scrie şi săcitească, s-ar bucura să mă mărit cucineva de prin «partea locului nostru, cuom cunoscut, însă n-ar avea nimic împotrivă

să mă mărit cu tine. Ei n-au idei nici de rasă,nici de clasă, deşi sînt declaraţi elementeprimejdioase şi ţinuţi în rezervaţie.Consideră că tot ce se-ntîmplă face partedin soarta lor. Mi-aduc aminte o convorbire a luiMalraux cu doi deţinuţi dintr-un lagăr deconcentrare — ei fiind printre cei cîţivasupravieţuitori din lagărul acela. Unul erapreot. Malraux îl întreabă ce concluziitrage despre om, el care-a vegheat atîţiaoameni pe patul morţii, care-a ascultat atîteaspovedanii: „// n'y a pas de grands hommes",

răspunde preotul. O frază scurtă şi simplăcare-nfăţişează omul la adevăratele luidimensiuni, frază care exprimă starea întregii umanităţi: imperfecţiunea. Pe-aldoilea, Malraux îl întreabă care-a fostsecretul lor, al celor cîţiva supravieţuitori,de-a scapă cu viaţă din lagărul acela, maicrîncen decît toate celelalte. „Secretul ?Secretul de-a fi considerat lagărul parte adestinului nostru. Cine-avea permanent sentimentulrevoltei faţă de nedreptatea care ni se făceaşi nu accepta această nedreptate ca

făcînd parte din destinul său individual amurit" ».«Bine, dar ăsta e defetism curat! », a zisMărio. «Aşa crezi ? Nu e defetism, epsihologia2<57 CINCI



ILEANA VULPESCUomului care, neavînd de-ales, se-ncăpăţînează, totuşi, să trăiască ». «Smaranda, pe măsură ce stau de vorbă cutine, îmi dau seama de implicaţiile ancestraledin Mioriţa, acest rezumat al psihologiei românului.

Resemnarea în faţa destinului. Cînd am cititprima oară Mioriţa, m-a cuprins unsentiment de revoltă: deşi avertizat decomplotul celor doi baci, baciul moldoveanaşteaptă cu mîinile-ncrucişate sa fie omorît şinu găseşte altceva mai bun decît să-şi facăun testament de-o mare frumuseţe, cosmic,dar expresie a neputinţei, a abuliei pe planlogic». «Pe plan logic.. . ! Cei doi baci criminali sîntmaterializarea destinului. Baciul acela „abulic" îşi dăseama că are de-a face cu-o forţă multdeasupra puterilor lui, forţă pe care-o

priveşte cu totală detaşare şi cu melancolicăresemnare. El este descendentul unui lungşir de stoici. Marcus Aurelius ar fi făcut la felca baciul nostru. Baciul ucis este descendentulacelor daci care, înfrînţi de romani —destinul — renunţă la viaţă; au orgoliul de-asfida destinul, un orgoliu care oricînd poate ficonsiderat defetism. Azi, cînd cel mai bine e să fiicopil găsit şi chiar popor găsit, sîntemprezentaţi în manualele de istorie ca un fel de hibridieşit din tot felul de siluiri succesive. Acestepisod esenţial din istoria noastră — impactul

daci-romani — e repede, expediat». « Trăimsub semnul internaţionalismului proletar ! ». «Pecare originea popoarelor n-are de ce să-1destrame. O viaţă am fost siliţi de-mprejurărisă probăm cu documente cine sîntem, deunde ne tragem şi că nu eram de pripas înaceastă ţară. Latiniştii şi-au închinat ştiinţaşi existenţa acestei demonstraţii. Azi, ea numai are nici o importanţă sau, mai bine zis,nu i se mai dă nici o importanţă. S-ar puteasă vină o vreme cînd să n-avem destule mîinicu care să fim siliţi să dezgropăm iară un

trecut demonstrator al originiiCINCI

268



ARTA CONVERSAŢIEI

noastre». «Viitorul este imprevizibil, aşa că totulsepoate». «A-nceput ş i t recutul sa f ieimprevizibil !».« Totuşi, prezentul este un reper care nu

poate fi ignorat, în numele acestui reper vreau să plecăm».«Mărio,cunosc perfect acest reper. Dac-aş pleca,pe bunădreptate s-ar putea spune că nu pierdnimic: maşinade scris, emblemă a unei cariere curmate,o casă încare nu se poate spune că trăim ci că numurim, un trai,mult spus, modest. Prietena mea Berta Haimovici avea

o vorbă. „La noi — zicea Berta — o familie dedouăzecide inşi roboteşte care cu un mic gheşeft, carecu-o micănegustorie, care cu-o mică slujbă, douăzecide inşirobotesc pentru ca anul din neam să poată gîndi,fărăgriji, şi să se facă rabin". Ai să te-ntrebi celegăturăare rabinul cu mine. Eu sînt „rabinul" unui neam...de ţărani care de două mii de ani au tras la

plug ca eusă gîndesc. Nu mai sînt profesoară, sîntdactilografă,am fost dată afară din casă şi mutată-ntr-un sicriuaerian, părinţilor numai sufletul li s-a mailăsat, darîn ciuda tuturor acestor avataruri eu gîndesc. Ştiu căpentru-o glumă pe care-o spui sau pecare-o asculţişi omiţi s-o relatezi unde trebuie poţi înfundaani mulţi

puşcăria, ştiu că-n puşcării sînt oameni denouăzecide ani, fiindcă au fost, acum cincizeci de ani,miniştri,criteriul fiind „monitoarele" oficiale 4espuiate alfabetic peultimii cincizeci de ani, ştiu că cea maiprivilegiată starea momentului e să f ii mort — şi mortdemult, ca sănu mai poţi f i dezgropat — şt iu ş i cemănînc, şi ce



beau, şi ce vorbesc, şi ce tac, dar gîndesc. Neamulmeu, prin mine, a ajuns să gîndească. Aici a ajuns săgîn-dească, aici trebuie să gîndească. Cu ce ştiuşi cu ce pot, ştiu că-n altă parte aş putea fi din nouprofesoară.Ştiu, de asemenea, că viaţa mea e prea scurtăşi prea-m-povărata ca eu să mai apuc să-mi cîştigpîinea altfel269 CINCI



ILEANA VULPESCUdecît bătînd la maşină. Ai să mă-ntrebice-aştept şi ce sper ? Eu nici n-aştept, nicinu sper să vină americanii. Sper doar să nevindecăm de bolile copilăriei. Şi-n vremeaasta am să gîndesc. Din neamul de clăcaşi

ai Iu' Dorobanţu ajunseseră trei inşi săgîndească: fraţii mei şi cu mine. Ei numai sînt, am rămas doar eu, rod a douămii de ani de tras cu plugul... „... Ca săschimbăm, acum, întîia oară, Sapa-n condeişi brazda-n călimară, Bătrînii-au adunat,printre plăvani, Sudoarea muncii sutelor deani", cum zice un poet pus la index astăzi,pentru citirea căruia au fost daţi afarăstudenţi din Facultate. „Poezia putrefacţiei şiputrefacţia poeziei". Orice epocă de maritransformări aduce la-nceput cu sine

fenomenul negării. Dar nimic nu e veşnic pelume. Iar mai schimbător decît sufletulomului, decît concepţiile sale şi decît vremeanu e nimic». «Decît vremurile ! Mi se pare atît deciudat că un om respinge cu-atîta tenacitatebunăstarea şi siguranţa materială şi chiarspirituală. Perseverenţa ta mă nedumereşteatît de mult: să refuzi să-ntinzi doar mîna casă-ţi schimbi în bine existenţa...». «Eu sîntbaciul care se pleacă-n faţa soartei. Aceastăschimbare — nu avantajoasă, ci strălucit deavanta joasă — m-ar rupe de spiritualitatea

din mine, de drumul lung şi-anevoios adouă mii de ani. Oricine ar putea spune:„Cucoană, abia ai după ce bea apă şi despiritualitate-ţi arde ? !". 99 999 deoameni la suta de mii ar gîndi aşa. Dar unula suta de mii sînt sigură că gîndeşte camine, că pune ideea mai presus dematerie, în ce situaţie disperată trebuie săfie un om ca să hotărască să-şipărăsească ţara! în situaţia în care-ajungeomul care-şi pune capăt zilelor. Cîtă tristeţesă vrei să-ţi ucizi sufletul sau şi sufletul şi

CINCI ' 270



ARTA CONVERSAŢIEI

trupul deodată ! Atîta vreme cît nu vreau săplec dinţara mea înseamnă că nu mi-a intratdisperarea-n oase,

înseamnă că vigoarea ţărănească nu m-a

părăsit, căumbra baciului moldovean se mai plimbămeditativprin gîndurile mele. Te rog să mă ierţi, Mărio,pentruaceastă incursiune în sufletul meu; eştisingurul om înfaţa căruia o fac, fiindcă ştiu că poţi înţelegece spun».Ştiu că Mama s-a uitat cu-o privirepătrunzătoare lamine şi la Mărio. Mărio i-a sărutat mîna şi şi-

a lipit oclipă obrazul de ea. «Nici dacă părinţii tai n-ar existan-ai merge cu mine ?». «Nici ! Dar tu, dacăn-ai aveaacolo fetele, tot ai pleca ?». «Tot. Aici, totul duce spcenivelare, iar mie mi-e foarte greu s-o suport. Ce-i

poate oferi unui avocat un regim al egalizăriiclaselor ?Furturi din avutul obştesc; divorţuri în carese-mparteun dormitor, o sufragerie, un covor, trei

carpete; procese pentru o pensie alimentară ! Şi-apoi,mi-e un dornebun să călătoresc. Pentru asta am nevoie de

bani:

şi de bani mulţi. Sînt învăţat cu un nivel deviaţă pecare 1-ai văzut, cu-o ambianţă la care nu vreausă renunţ.Avem o singură viaţă, Smaranda, una singură\». Cînda spus aceste cuvinte z luat-o pe Mama de

umeri şi,imobilizînd-o, i-a străpuns ochii cu privirea luineagră,şi tăioasă ca o sentinţă. «Străbunii tăi aurezumat atitu-dinea mea într-o maximă: „ubi bene, ibi patria" ».«Erau

un neam de invadatori şi trebuia să le justificelegionarilor pe care-i cantonau la mii de leghe de ţaralor,



de ce-i implantau acolo: pentru că şi acoloera bine.

Acolo era bine şi, de vreme ce oriundeputeai înfige/!insemnele Romei — S. P. Q. R. — oriunde erai peteritoriu roman. Ubi bene, ibi patria, care-1 scotea 'din

sărite pe Cicero, era o maximă de mareutilitate poli- ?

tică, o maximă necesară unei armate înpermanent!

marş cotropitor. Pe plan strict psihologic,ea repre-271 CINCI"



ILEANA VULPESCUzintă ridicarea hedonismului la nivel deideologie şieste la fel de bine maxima peregrinului». «Mădispre-ţuieşti pentru a-mi n luat drept călăuză-nviaţă aceastămaximă ? ». «Două mari dureri am avut înviaţa: războiul mi-a luat bărbatul şi doi fraţi, paceami-a azvîrlitpărinţii din locul unde neam de neamul lor s-au născut,au trăit şi s-au îngropat, mi i-a azvîrlit ca pe-oburuianărăufăcătoare, la sute de kilometri de vatralor. Dacă

te-aş dispreţui, Mărio, pe tine, pe care teiubesc, arfi şi asta o mare durere». «Nu mi-ai spusniciodatăpînă acum că mă iubeşti !», a rostit Mărio,uitînd cudesăvîrşire de prezenţa mea. « Nu ţi-amspus, fiindcăştiai». «Şi dacă mă iubeşti, cum poţi să numergi cumine ? ! ». «Pentru ca, după părerea mea,concepţiade viaţă a unui om se situează mai presusde iubire.Ideea unui om despre ţara lui — „conceptulde ţară"cum se spune-acum — face parte, pentru unii oameni,nu dintr-o vorbărie sterila şi umflată carete saltă înnişte posturi de unde ţi-e foarte uşor să-ţialegi altăţară sau dacă-i faci ăsteia unde te-ai născut„onoarea"

să mai rămîi în ea, este fiindcă nu poţi avea-naltă parteosul suculent pe care ţi-1 oferă „proştii" de-aici; ideeaasta face parte — pentru o categorie din ce în ce mairărită, pentru un fel de ornitorinci — dintr-oconcepţiede viaţă care nu se expune de la tribună şinu e-nsoţitade bătăi cu pumnu-n piept, nici de onorurişi nici de



salarii personale, care ţine de profunzimeafiinţei lor,face parte, dacă vrei, ,din incapacitatea lorde-a uitaistoria şi de-a se lepăda de ea. Ţara asta î mieste datoarecarnea cu care, de mii de ani, îi îngraşăbrazda neamulmeu. Iar eu sînt datoare tuturor oaselor din neamulmeu îngropate-n pămîntul ţării ăsteia. Nuvreau sămerg undeva unde, pe bună dreptate, n-asavea de ceCINCI : . ' • • • > 272



ARTA CONVERSAŢIEIsă cîrtesc, n-aş avea în numele cărei vechimisă cervreun drept: decît dreptul la milă. Mărio,nu vreausă fiu străină şi minoritară. Dacă tu nu poţisă-nţelegiasta, nimeni nu poate să-nţeleagă ! Te rog sămă ierţică-ncep să devin patetică, eu care am oroarede vorbemari, dar dacă nu-ţi spun acum tot ce am să-ţi spun,pentru ca între noi să nu rămînă zone deumbră, n-amsă-ţi mai spun niciodată. Te rog să mă ierţi şipentru

ca-ţi spun lucruri pe care le ştii, dar cred cănu ştimniciodată de-ajuns nişte lucruri pentru ca săfie de-prisos sa le repetăm. Te-ai gîndit că te-aşputea dispre-ţui fiindcă avem păreri deosebite despreviaţă, înţelegerea semenului este condiţia omuluievoluat. Avemdreptul să fim intoleranţi doar faţă deoamenii şi de

ideile care seamănă vrajba şi germenii crimei.Cu cedrept aş judeca şi aş condamna concepţia tade viaţă ?Cui îi face ea vreun rău ? Romanii — fiindcă de-acolo-n-cepe, oricît ar părea de bizar, povesteanoastră — penoi ne-au învins, ne-au învins de vreme ce vorbim

o limbă care se trage din latină: între noi —printre noi

înţelegîndu-i pe daci — şi legiunile romane s-aproduso fuziune. Cine-a refuzat să se-amestece cu eis-a sinucis,o parte au fost duşi la Roma să defileze-ncortegiultriumf al şi să fie, mai departe, sclavi, iar ceimulţi aurămas pe loc, i-au asimilat pe romani şi s-auasimilatlor. Momentul impactului între străbunii noştri



învinşişi cei învingători a fost imortalizat pe columnaridicatăde Traian de drag că mai cucerise un popor. Şi1-a cucerit

într-adevăr de vreme ce noi vorbim un derivatal latinei.Cu voi, lucrurile n-au mers la fel. Titus adărîmat Ierusalimul. Ceea ce n-au reuşit romanii sădărîme în voia fost dorinţa de-a nu vă amesteca. Romaniin-au reuşitsă vă asimileze, fiindcă n-aţi vrut să vaasimilaţi. Se spune273 CINCI



as

ILEANA VULPESCUcă-nvingîndu-i pe greci, de fapt, învingătorii, romanii,au fost învinşi. Toată lumea „bună"vorbea greceşte laRoma. Cînd este ucis, Cezar i seadresează greceşte luiBrutus: „kai si teknon î" „Şi tu, fiulmeu ? !". Cel puţinaşa pretinde Suetoniu. Grecii i-au înfrînt pe romaniprin rafinament, arta romană fiind epigonulcelei greceşti,Atena imprimînd moda claselor de sus de laRoma.Dar aceasta era doar o „cochetărie" întreforţă şi spirit,

înfrîngerea definitivă a Romei avea săvină însă dinaltă parte: dintr-o provincie — cît un vîrf de ac — dinAsia Minor, în ziua cînd Pontius Pilat —din ipocriziainvadatorului de-a da, din cînd în cînd, celuiinvadatiluzia libertăţii, în lucruri cu totulmărunte — lasă săfie trimis la moarte, în locul unui tîlhar, un omcare

n-avea altă vină decît delictul de opiniefaţă de proprialege, Pontius Pilat, spălîndu-se inutil pemîini, semnacapitularea Romei. Imperiul capitula înfaţa unui nevinovat ucis pentru delict de opinie faţă delegea neamuluisău, nevinovat ce devenea martirulspre-a cărui cruceavea să-şi îndrepte privirea întregul

imperiu, la ale căruipicioare, bătute-n cuie, avea să seprosterne secole de-arîndul o lume-ntreagă, în numele căruia,deşi profetal dreptăţii şi-al iubirii, succesiuneaRomei avea săucidă şi să-mpileze. Refuzînd să se-asimileze romanilor,ludeea era desfiinţată, poporul ei —condamnat la



peregrinare.ludeeaera-nfrîntăteritorial.Ea însă începeadinacelmom

entsăscrieunnoutestament,ereticfaţădedogmă,testamentullumiinon-iudaice.LaRoma,

care o-nfrînseseteritorial, celmaimaremonumentalnoii

legi avea să proclame patron al romanităţii un pescar iudeu, ucenic al Profetului ucis:apostolulPetru, în ziua cînd creştinismul esterecunoscut religiede stat a Imperiului, Roma estedefinitiv înfrîntă deCINCI

274



ARTA CONVERSAŢIEImărunta provincie din Asia Minor. Bazilica

SfîntuluiPetru se-nălţa, în numele noii legi, ca un imensgestde penitenţă faţă de vechea lege, al căreitemplu dinIerusalim fusese făcut scrum de Titus. înnumelenoului profet, pe care ludeea îl născuse, decîte oriera nevoie de-o diversiune, începea oprigoană-mpo-triva peregrinilor conservatori, a celor de vechea lege.Iar peregrinilor le rămînea să urmeze legeamilenarăa celui strîns cu uşa de-mprejurări: să-şi

schimbelocul; să strîngă, să strîngă şi iar să strîngăbunuri caresă-ncapă într-o traistă, ba chiar într-o batistăşi care săcircule oriunde şi oricînd. Un trai bun darlipsit deopulenţă, de-acele elemente exterioare care-atrag atenţiaşi stîrnesc invidia, şi săculeţul neştiut denimeni; deaici, disimularea faţă de oricine nu era familie,

o viaţă pentru ochiul atent al vecinului, alta văzută doardepereţii casei — şi cu prudenţă şi faţă de-aceia, că şi eiau ochi şi urechi. Un neam dispersat, hotărîtcu încă-paţînare să supravieţuiască dincolo de eşeculteritorial,trebuia să respecte cu sfinţenie nişte legi:unitatea în

ciuda dispersării; puterea bănească; şipuritatea rasei.Majestăţile lor Catolice, regii Spaniei, cîndvoiau să-idespoaie pe eretici, îi ardeau pe rug; ţarii audescoperitpogromurile. S-a inventat şi ghettoul. Oarealtă rasă,care-ar fi fost la fel de prigonită, care-ar fi trăitmereucu spaima-n suflet, n-ar fi devenit la fel de



disimulată,la fel de bănuitoare ? Bine-nţeles. Noi toţi,de oricerasă am fi, sîntem un sinopsis al istorieineamului nostru.Cît trebuie să fi suferit neamul vostru dac-aţidevenitatît de suspicioşi încît cînd cineva atacă unsingurindivid din neam, fără nici o implicaţierasială, vi separe că acel cineva este duşmanul întreguluineam ? !Cît trebuie să fi suferit! Mărio, multă lume

învaţă2?5 CINCI



ILEANA VULPESCU

istorie, puţină lume o-nţelege ! Fiecareneam îşi ştie— şi, mai ales, ar trebui să-şi ştie — istoria.

Te să nu te superi că am făcut incursiunea asta

în neamului tău, aşa cum înţeleg eu aceastăistorie: poatecă felul în care o-nţeleg ţi se pare simplist,dar, oricum,el porneşte de pe poziţia omului care face şiel partedintr-un neam pe care nu 1-a prearăsfăţat istoria».« Ce spune un neam despre sine este foarte important,dar ce spune un străin despre-acelaşi neam

aduce olumină nouă şi-i îmbogăţeşte cunoaşterea. Aidreptatecînd spui că fiecare dintre noi sîntem unsinopsis alistoriei neamului nostru, în sufletele npastrese vădcicatricele şi diformităţile lăsate de istorie,căci „bietulom e sub vremi şi nu vremile sub om", cumzice cronicarul. Mă surprinde însă cît te-a preocupat

problemaevreiască, fiindcă cine-ajunge s-o-nţeleagaaşa cum o-n-ţelegi tu, n-a ajuns întîmplător ». « Mărio,poporul române-un popor bun şi primitor. Cine-a venit la noin-a maiplecat. Eu, ca fiica de ţărani munteni, n-aveam nicihabar să fac vreo deosebire între noi,românii, şi vreun

neam trăitor pe pămîntul românesc. Lanoi, în sat,erau doi grădinari bulgari şi-un grădinarsîrb. Părinţiimei ni-i dădeau mereu de exemplu pe neaIvanco,pe nea Petco şi pe nea Ivo, ca pe nişteoameni pricepuţişi cinstiţi. Fiind vecini cu noi, părinţii mei îipofteaula masă la toate sărbătorile, la toate



cumetriile, Mamale ducea totdeauna pomană, iar pe noi, copiii,ne distrasă-nvăţăm cîteva cuvinte bulgăreşti şisîrbeşti, pe carele tot intercalam între cele româneşti cînd seaflau defaţă copii care nu erau atît de „învăţaţi" canoi. La liceu,am stat în bancă tot timpul cu RuthIsacsohn, desprecare ţi-am vorbit. Aproape-n toateduminicile, măinvita la ei la masă. De cîte ori veneam dinvacanţă,CINCI 276



ARTA CONVERSAŢIEI

printre proviziile de şcoala, Maica pregătea uncoş cu-opasăre grasă tăiată, cu ouă, cu brînză, cu untşi cu-opîine-n ţăst pentru doamna şi pentru domnulfarmacist,părinţii lui Ruth, şi Taica trecea totdeaunasă-i saluteşi sa le mulţumească pentru bunăvoinţa pecare mi-oarătau. Trebuie să-ţi spun că habar n-aveamde vreoproblemă naţională. Mi se părea că eramtoţi absolutla fel de bine-ncadraţi în peisaj şi că-ntre noinu e nici

o deosebire, cum nici nu era. Şi-n calmul ăsta, încareoamenii se considerau cu toţii făpturi egale-nfaţa luiDumnezeu, a apărut nazismul cu derivatelelui. Eranevoie de-o diversiune de mare amploare care trebuia„fundamentată" teoretic, a cărei aplicaretrebuia făcutămetodic, la scară mare, cu „acurateţe". Aşaau apărutlagărele de concentrare. Aşa, în România,

care nu eranici pe departe atît de „metodică", dar niciatît de crudăca modelul ei, pentru evrei a fost creată oformă deumilire: munca forţată. Era prima oară cîndnoi, ceidin Regat, aveam şocul problemei naţionale,un şoc provocat, impus. Nici eu, nici Gheorghe, nici prieteniinoştri, Daniel şi Matei Şerban, nu ne-am

lepădat delancu Stein, prietenul nostru: iar eu, de Ruth, colegamea, nu m-am lepădat niciodată şi n-amfăcut nici otaină din faptul ăsta, nici măcar pe vremealegionarilor.Momentul acela, al creării unei falseprobleme naţionale, a fost momentul cînd am început sămă gîndescla problema evreiască, în ţara asta, erau



atîţia oamenide alte naţii decît românii ; voi , pentrumine, eraţi

însă minoritatea cea mai demnă de interes, cucel maicomplicat trecut, cu cea mai complexă şi maitulburătoare psihologie: plini de complexe de superioritateşi de inferioritate-n acelaşi timp, avizi de-a văasimila,avizi de-a vă amesteca sîngele cu naţii mainoi, mai277

:CINCI



ILEANA VULPESCU

brutale şi mai viguroase fizic; şi-n acelaşitimp, conservatori, închişi în propria castă şi temători deamestec;dornici să prindeţi rădăcini într-un loc şi-nacelaşitimp cu un nestins dor de ducă; voi eraţi ceimai tulburători, fiindcă nu eraţi o minoritate doarprintre noi, eraţio minoritate a lumii-ntregi, fiecare ţarăavea evreii pe care-i merita — cum spunea Nathan der Weise — fiindcă oricît de-nchişi în voi şi-ntre voi aţi fitrăit,primeaţi şi pecetea neamului în sînul

căruia trăiaţi. în 1916, toţi cetăţenii români apţi de armatămerseserăpe front, fără nici o discriminare. Tatăl luilancu Steina murit în 1916: ostaş român, căzut pefront. Dacă onaţie vrea să asimileze minorităţile naţionaleexistente-nsînul ei trebuie să nu facă nici o deosebire între ţenii ei. Venirea lui Hitler la putere era

primul maremoment de discriminare în sînul popoarelor.Războiula trecut, nazismul şi derivatele lui au f ostînfrînte.Ceva s-a schimbat însă în psihologiaoamenilor. Depildă, eu, Daniel şi Marina Şerban, caresîntem prietenica fraţii cu lancu Stein, simţim cum ceva,mărunt în

aparenţă, s-a schimbat în comportamentulnostru faţăde lancu». «Ce anume ?», întrebase Mărio cuaviditate. « înainte de '39, între noi — prin noi înţelegîndu-ipe lancu şi pe Marioara, nevastă-sa, peDaniel şi peMarina, pe Gheorghe şi pe mine — era oadevărată-n-trecere: cine spunea cea mai bună



anecdotă, banc cumse spune acum, cu ovrei. Astăzi, fără să ne fivorbitîntre noi, nici eu, nici Daniel, nici Marina nu mai spunemnici un banc cu ovrei în faţa lui lănci,aşteptăm să nespună el nouă şi el ne spune mereu». «Dece ? Aveţiimpresia ca s-ar supăra ? Din cîîe mi 1-aidescris, pareun tip spiritual, în stare să treacă peste-asemenea lucruri ».« Nu e vorba de el, e vorba de noi. Deşi nenumă-CINCI 278



ARTACONVERSAŢIEIram printre cei care-au luat atitudine de partea evreilor in vremea prigoanei, avem un sentiment ciudat al culpei ». «Culpă ? De ce ?». «Mărio, dacăpoporul tăuîntr-o zi ar face o nedreptate altui popor, tu, care n-ai

avea nici o vină, totuşi nu te-ai simţi deloc,dar delocvinovat, într-o zonă obscură a spiritului, lalimita întrelogică şi sentimente ?». «Cred că da. înţeleg acestsentiment al vostru, de oameni cinstiţi.După '44,majoritatea dintre noi s-au repezit înideologie şi-n posturi. Să ştii ca şi eu simţeam o jenă — „lalimita dintre

logică şi sentimente", cum spui tu — pentruacest faptiar jena mea a crescut proporţional cunumărul celorcare pleacă. Poate-ai să mă-ntrebi: „Atuncide ce plecişi tu ?"». «Mărio, spui că v-aţi repezit înideologieşi-n posturi. Un om care-a trecut printr-omare spaimă,o vreme are un comportament destul de ciudat, dacăn-ai ţine seama de spaima prin care-a

trecut. Mie numi se pare nefiresc ca nişte oameni care-aufost atîţiaani înspăimîntaţi şi umiliţi, pe lîngă spaimeleşi umilinţele a două mii de ani de peregrinări, înclipa cînd îşipot reveni din spaimă şi din umilire să fiecuprinşi de-unelan, de-o dorinţă, de-o exuberanţă, de-unfel de beţiede-a vrea să arate cine sînt şi ce pot. Mintea

voastrămobilă şi ascuţită, în stare să creeze sistemefilozofice,să asimileze şi sa explice sisteme filozofice,se avînta într-o ideologie faţă de care românii searătau reticenţi.Această ideologie era echivalentă pentru voicu trîm-biţele care dărîmaseră zidurile Ierihonului,ea vă mîn-



tuise de nazim. Posturile nu le-aţi luatsinguri: elev-au fost date; vi le dădeam noi, din acelsentimentde culpă despre care ţi-am vorbit. Atîţia anide spaimă

Şi de umilire trebuiau plătiţi într-un fel».«Dacă toatălumea ar gîndi ca tine... ». «Mărio, nimic pelume nue mai simplu şi mai simplist decît să fiianti-ceva ca279 - CINCI



ILEANA VULPESCU

lăutarii după ureche, fără un fundamentlogic, „logica supremă" fiind de tipul: „Nuvorbesc cu tine, oftico-sule !". Multă lumeciteşte istorie, toată lumea trăieşte istoria,puţină o-nţelege. Un om nu poate fi

considerat doar la un moment dat al existenţeilui. Nici un popor nu poate fi judecat suspendat într-un singur punct al istoriei lui. Despre noi,românii, cîţi nu spun că sîntem ca trestia ?fără să se gîndească ce s-ar fi-ntîmplatdac-am fi fost rigizi ca stejarul. Dacă popoareca voi şi ca noi mai sînt în viaţă — sînt pentrucă sînt aşa cum sînt. Sîntem preaintransigenţi cînd îi judecăm pe alţii şi preaconcesivi cînd ne judecăm pe noi înşine. Euam înţeles istoria poporului nostru, am înţeles-o totdeauna, iar ce-nseamnă să ţi se lipească o

etichetă înţeleg din ce în ce mai bine, înţeleg din ce în ce mai bine ce-nseamnă săfii minoritar, iar la mine e şi mai trist: să fiiconsiderat minoritar în propria naţie —„chiabur-duşman de clasă" ». « Lucrurile nustau pe loc, Smaranda. în cîţiva ani, n-o să mai fie-aşa ». « „Leş revolutions qui viennent tont venger /

Font un bien eternei dans leur mal passager", zicepoetul. Numai că; vezi, cum pe bunădreptate spuneai tu, avem doar o viaţă şi demulte ori ea nu-i atît de lungă încît s-apucămsă vedem toată desfăşurarea unui proces

istoric. Mi-e teamă că pînă să se revinăasupra unor exagerări — cum vor fi numitecele ce se-ntîmplă acum — părinţii mei au sămoară, departe de casa lor printre străini.Degeaba-i mai dai cuiva „după moarte calde ginere", cum spune-o vorbă... ». «Smaranda, vrei să rămîn ? ». « Aş fi vrut sărămîi dacă n-ai fi avut niciodată gîndul săpleci. Cum aş putea să-mi iau răspundereade-a te face să alegi ceva numai pentru căacel ceva este ceea ce-am ales eu ? Nimenin-are dreptul să aleagă pentru altul, oricît 1-

ar iubi». «Şi-n sinea ta nu-mi dai dreptate ? ».CINCI 280



ARTA CONVERSAŢIEI«Odată, la un rabin, vestit pentru-nţelepciunea cu care judeca pricinile şi cucare-mpărţea dreptatea, se duce şi Iţic săasiste la o judecată, îl ascultă rabinul pe-ntîiul'împricinat, se gîndeşte şi zice: „Ai

dreptate !"; îl ascultă şi pe-al doilea-mpricinat, se gîndeşte şi zice: „Şi tu aidreptate !". „Rabi — zice-atuncea Iţic alnostru — dar nu se poate să aibă şi unul şialtul dreptate !". „Şi tu ai dreptate !", îispune rabi lui Iţic».

k

î -

'J



ÎTO

—Pavele,n-aiador mit ? —Cums-ador m ? — Ţi-amspuspovesteaastafiindc-amsimţitnevoiasă-1evocpeMăriocuiv



a.E,cred,singurul

bărbatpecare 1-aiubitMama,singurul

înafarăde Tata. Lacîtevalunidupăce

Mărio aplecat,neneaDaniel i-aspusîntr-o zi

Mamei:«Amcrezut, launmomentdat,că



aisătemăriţicu

MărioSidalgo. Decev-aţidespărţit ?». «

Dinmotiveideologice». «Decîndfacitupoli

tică? ».«Dedouămiideani,pepuţin,

totneamulmeucelviuşiceladormit



facepoliticăşieu

lafelcaei:stămaici», i-arăspuns

Mama,şi-afăcutsemncumînaspre

pămînt.Cîndm-acerutpeminede

nevastăfrancezuldesprecareţi-am



vorbit,am întrebat-o

peMama:«Ce-aizice,Mamă,sămămăr

itcufranţuzelul?»,casavădceziceşi

maialescasăaflucesepetrece-nsufletul

ei înlegăturăcuMărio.«Tufacicu



mcrezi,dardacă

mă-ntrebicecredeu...



ARTA CONVERSAŢIEI

Eu cred că nu e bine să te măriţi cu un omnecunoscut, mai ales cînd e şi străin, pentrucă tu nu faci parte dintre femeile-acelea care nu

se mărita cu un bărbat, ci cu un paşaport şicu-o ţară; tu eşti un om cinstit, nu o tînără de

virtute „categoria pană", din acel lot care se-auto-exporta, spre fericirea unor bărbaţinaivi de prin alte părţi. Şi-nainte de războipleca lumea din ţa ră să-şi încerce norocul

în altă parte, dar nu se rupeau punţile caacum. Acum, o asemenea plecare e-un drumfără-n-toarcere, e-o hotărîre prea gravă ca săfie luată la repezeală. De fapt, şt iu că n-ainici un gînd să te măriţi cu franţuzelul; vreidoar să mă-ncerci. N-am plecat noi de-aiciacum douăzeci şi ceva de ani ! Cum ai săpleci tu, acum ? ! Bat la maşină de peste-

un sfert de veac, pentru ca fata mea să fieintelectuală: a doua generaţie deintelectual i din neamul nostru. Tu ştii ce-nseamnă asta: crezi că ei, acolo, ar înţelege ?Pentru ideea asta, eu n-am plecat de-aici cu un om pe

care-1 iubeam; mi-ar fi atît de greu să ştiu că fatamea pleacă de-aici cu un om pe care nicimăcar nu-1 iubeşte. Tot ce-am făcut în aniiăştia mi s-ar părea inutil dacă tu n-ai fi-nţeles esenţa acestui efort, ca să nu-1numesc sacrificiu». M-a sărutat pe frunteşi-a adăugat, zîm- bind: « Tradu-i cum te

pricepi mai bine, vorba noastră: „la-ţi peticdin gunoiul tău !", şi-o să-nţeleagă ». Mărio aplecat, viaţa noastră s-a redus din nou la miculfalanster din care plecaseră şi Haimovicii.Mama — cu maşina ei de scris, eu — cuşcoala, doamna Gavrilovici — cu zarzavaturile-n Obor, Marilena — cu « artele liberale »,familia Fekete, tată, mama, copil, cei mari —cu slujba, iar băiatul — cu Facultatea,aproape că nu-i vedeam. Seara, Marilenavenea la noi, la « lecţia de cultură generală »,cum zicea ea, ora cînd Mama mă-nvăţa

greaca, latină şi engleză, urmată de«colocvii libere», cînd283 ŞASE



ILEANA VULPESCUMarilena şi cu mine o-ntrebam şi ea nerăspundea, orecînd ne vorbea despre muzica pe care-o ascultam la

radio , ore cînd puneam la picup discurilecumpărate

din Talcioc, cînd Mama ne-nvăţa că, pe lîngăbucuriilemateriale-ale vieţi i — care nu erau dedispreţuit, darcare nu fuseseră, nu erau şi poate multăvreme n-aveausă fie la-ndemîna tuturor — erau bucurii pecare niştefiinţe alese le dăruiseră lumii-ntregi. Mi-1

închipuiampe Johann Sebastian Bach cîntînd singur într-ocatedralăpustie şi transcriind pe portativ fructelegeniului săupentru a le trimite în aer peste veacuri pînăla mansarda noastră; mi-1 închipuiam peBeethoven, chinuit

de surzenie, chinuit de geniul care nu-idădea pacepînă ce nu se vedea transpus într-un fluviude sunetecare să se reverse peste omenire, şi-mi trecea

prin mintecă un gînd al lui măcar, o notă ne erauadresate nouă,trimise către-o mansardă. Atunci, în Cercului,am înţelescă, în jocurile ei incalculabile, natura organizala fel deriguros materia şi spiritul. Zbuciumul princare trecusemateria pînă să ajungă la formele definite-alespeciilor

poate fi egalat numai de cel prin care trecuse pentru ca,

în lumea raţională, să creeze geniul. S-aunăruit şi sevor nărui civilizaţii, cultura însă e ceea cesupravieţuieşte civilizaţiilor materiale, iar ea va fi etern

însemnatăde pecetea geniului. Pavele, aş fi vrut să am oculturăumanistă profundă, metodică. Am şi eu dincît am trascu urechea la Mama; ce-am reţinut din



conversaţie. Tu ştii ce grea e Facultatea noastră şi cegrea ni-imeseria. Şi-apoi, cînd ajungi să-ţi cîştigisingur existenţa. .. Şi s-o mai cîştigi şi pe-a altora — e

mai greus-o mai iei metodic, ca la şcoală, sau cumar trebuisă fie la şcoală, şi să-nveţi ce n-ai învăţat cîndar fi fostvremea de-nvăţat. De cîte ori citesc o carte cumai multetrimiteri, cu mai multe aluzii — la cultură,evident —ŞASE

284



ARTA CONVERSAŢIEI

simt At de precară este instrucţia mea, darnu mă las pînă nu-nţeleg tot: mă uit prinenciclopedii, îl mai întreb pe nenea Daniel, îl maiîntreb pe nenea Matei, pe nenea lancu. Deci,

despre-o cultură temeinică, metodică, nupoate fi vorba, în ceea ce mă priveşte. Sîntun medic oarecare şi nicidecum un om decultură. Un lucru însă a reuşit să facăMama d in mine şi să fac şi eu din mine: unom care are-o mentalitate de om de cultură:respect pe cel care-o creează, respect pe celcare-o răspîndeşte, respect pe cel care-orespectă. De cînd e lumea şi pămîntul, existăo categorie sufletească de oameni puşi pecăpătuială, pen tru care banu l e maipresus de orice, e singura valoare-n care

cred şi căreia i se-nchină, pentru că — ce edrept nu-i păcat ! —banul e cel mai bun prieten, cel mai bun protector,el n-are miros şi deschide toate uşile. Şicum omul — spre deosebire de-animale, mănîncă maimult decîtpentru a-şi astîmpăra foamea, bea mai multdecît pentru a-şi astîmpăra setea, face amor nunumai pentrua-şi reproduce specia, ucide cu premeditare

fără să-şimănînce victima — acumulează mai multdecît ar aveanevoie chiar pentru un trai îmbelşugat, erapace pentrucă acumularea îi dă senzaţia de siguranţă şide superioritate asupra altuia. Asta dovedeşte cît depuţin evolueazămentalitatea oamenilor. Printre-aceşticumularzi debunuri materiale sînt unii care-au trecut

prin război,prin bombardamente, prin cutremure, prinrevoluţie,prin tot ceea ce-ţi demonstrează că poţipierde totul

într-o clipă, şi n-au învăţat nimic. Mereusînt plineZiarele de milionari care nici măcar n-auce face cumilioanele, fiindcă-ntr-un regim socialistinvestiţiile par



ticularilor sînt limitate. Şi cîţi milionari or fi pecare nu-iştim, pe care nu-i publică ziarele ! Unmilion ! — nicimăcar n-am calculat de cîte ori încapesalariul meu în-285ŞASE



ILEANA VULPESCUtr-un milion. Ştiu doar că salariul meu estede două ori cît al unei femei de serviciu si-n cel maifericit caz cît bacşişul lunar al uneimanichiuriste !

— Din păcate, milionari sînt si printre medici

! — Pavele, jur că n-am primit, cît am lucrat în spital,un leu de la nimeni. Primeam flori, amprimit de douăori cîte o cutie de bomboane şi, o singurădata, o sticlăde şampanie de la fratele unei colegede grupă, caremi-a spus că dacă n-o primesc dă cu eade pămînt înfaţa mea. Din bomboane, am tratat pe

toată lumea,iar şampania am băut-o seara, la garda,cu asistentele. — Cred că pentru asta colegii nu teiubeau cu pasiune. — Ţi-nchipui l Cînd iubiţii mei şefi,Verzeu şiVoicu Marin, m-au mătrăşit de lachirurgie, nenealancu Stein m-a luat pe după umăr şimi-a spus:

«Ce-ţi trebuie ţie chirurgie ? Ca să-ţibată mereuinima pentru fiecare om pe care-1operezi ? Peste tote concurenţă, dar la chirurgie — mai mareca oriunde.Măcar dac-ai lua bani ! Dar dacă tot aifăcut legămîntde sărăcie, ca mine şi ca nean-tăuDaniel, măcar alegeşi tu ceva mai odihnitor. Nu vezi cumse uită toţi la

Daniel şi la mine, ca la nişte debilimintal: profesori,oameni bătrîni, fără casă, fără maşină,fără vilă, spuneşi tu, doi idioţi bătrîni ! De ce să stricitu socotelilela atîta lume care-i pusa pe treabă:care-pe-care sicît-pe-cît ? !». Mă gîndeam cîtă vremeam să rezistlegămîntului de sărăcie, cît aveam să



rezist is pitei de-aprimi plicul care mi se-ntindea. Măgîndeam şi mătemeam că, într-o zi, înainte dechenzină, cu pungadebilă şi cu moralul scăzut nu numai din

cauza pungiianemiate ci dintr-o mie de alte cauze, mi-erateamacâ-ntr-o zi de asta de « avitaminoză »pecuniară şi spirituală să nu iau plicul care mi se-ntindea,fiindcă primul

ŞASE 286



ARTA CONVERSAŢIEIplic conta, restul aveau să vină de la sine.Excomunicarea mea din parohia lui Verzeu îmirezolva o problemă de conştiinţă, grava caorice problemă de conştiinţă pentru cel careare conştiinţă: mă scutea de tentaţie.

Doctorul Staicu şi cu mine eram singurii carenu primeam bani şi nici echivalentele lor. I-am spus o dată lu i Staicu : «Domnuledoctor, cum de nu luaţi bani, nu vătentează ? ». « Ba mă tentează-al dracu', darvreau să nu mi se poată reproşa nimic. Peomul curat nu-1 ai cu nimic la mînă ». «Deci, această atitudine face parte din planuldumneavoastră de mărire ? ». «Dacă vrei...Uiţi că sînt secretar de partid?». «Spitalulăsta a mai avut secretari de partid şi luau,mulţumesc lui Dumnezeu, cu-amîndouămîinile ». « Era momentul sa vină unul caresă nu mai ia. Dar tu de ce nu iei ? Din cauzamea ? De mine să nu te sfieşti: ia — dacă-aşa-ţi cere metabolismul». « Eu nu iau dinprincipiu. Un om e destul de nefericit că ebolnav. Să-i mai iei şi banii... ». «Printre„nefericiţii" ăştia ai tăi sînt unii de le-aş lua şimăselele. Le-aş lua cincizeci de mii pentru-oapendicită, pastile mamii lor de tîlhari ! Dintr-ăştia, unu' măcar nu operez l î i trimit laGeorgescu, la Avramescu, la Oprişan.,. ». «Care le

iau două-trei-patru mii — ca la toată lumea !». Cînd te gîndeşti cîte plocoane primesc unii«tovarăşi», oploşiţi prin posturi, cît cîştigă,prin muncă «cinstită », nişte responsabili,zău că le-ai lua cinzeci de mii de-oapendicită, tu, chirurg care n-ai nici treimii pe lună !

— Eu, ca unul mai mărunt ce stă şi seuită, am început să-mpart breasla noastră-nspecii... — Şi-n încrengături. — Rara avis in terrts: mai întîi, cei care nu iau,sise Pavel îndoind degetul mare de lamîna stingă.287 ŞASE



ILEANA VULPESCU — Noi, pe-aici pe la Bucureşti, le spunem«ornito-rinci», deci, « fosile vii — monumente-alenaturii», — Apoi, destul de rari şi-aceia, avis semi-

rara, ceicare te-ngrijesc la fel de bine şi dacă le dai şidacă nule dai. Din această specie, se detaşeazăo-ncrengăturăspecială: a celor care iau de la cei careau şi dau celorcare nu au, care merg să vadă pacienţiun' ş-a luatdracu' noapte bună, fără un creiţar,ducînd de multeori şi medicamente, pe care le plătesc

din banii celorcare au. Apoi, genul comun, avis vulgaris, care nicinuse uită la tine dacă nu dai. — Pavele, eu fac parte acum din«încrengătura»celor care şi dac-ar vrea tot n-ar avea deunde lua, deci,pot să judec ca şi cînd aş fi completafară din cauză.Dealtfel, să ştii că sînt destui practicieni,nu dintre cei

mai buni, care se uită la laborator şi lacercetare ca lanişte deşeuri ale medicinei, ca la uniicare sînt acolofiindcă n-ar fi fost buni în altă parte, eineavînd învedere ca, pe lîngă unii care sîntmediocri şi-azvîrliţiacolo de soartă, în laborator sîntoameni care cautăcu pasiune, unii — cu disperare, aceipuţini şi aleşi,

de la care ţîşneşte rar şi avar lumina, ca-n absolut toatedomeniile de-activitate umană. Eu, deci,pot judecafără părtinire, ca unul din afară. Dacămîine aş aveanevoie de-un doctor, de-un chirurg mai ales, numi-ar face mie, pacient, nici o plăcere să ştiu cădoctorul vinela spital după ce-a aşteptat o jumătate



de oră un mijlocde locomoţie-n comun, într-un picior pescara vehiculului, ţinîndu-se ca vai-de-lume cu-omînă de-o barăde care te-agăţi în urma unei selecţii

naturale nemiloase,— fiindcă dacă nu dai, «tare şi cu forţă»,din coate, şinu-i dai la o parte pe cei slabi, n-ai nici o şansă— călcatpe picioare, cu mîinile-nţepenite, cu odispoziţie să numai vorbim ! Eu, pacient, vreau un doctorcare sa vină

ŞASE

288



ARTA CONVERSAŢIEIla slujba lui cu maşina, vreau să vină odihnit şibine-dispus şi nu făcut Dunăre pe lume şipe viaţă, încît, cînd dă cu ochii de tine să-şi zică: «Şi dacă moare, parcă ce pierde ? »,avînd încă-n urechi replici de felul:« Unde tna-

ta te-mpingi, boule, ce, eşti chior ? !»sau«Dacă nu-ţi place, de ce nu-ţi iei maşinămică ? », replici care nu s poresc buna-dispoziţie-a nimănui, dar care nu trebuie săscadă moralul unui om al cărui obiect demuncă e viaţa oamenilor. Doresc un mediccare să fie-abonat la cît mai multe publicaţiide specialitate, pe care să le poată citi liniştitacasă, în pijama şi-n papuci, şi nu pe-apucate, de la biblioteca spitalului, dacă-nmod fericit biblioteca este abonată la aşaceva; doresc un medic care să-şi permită să-

şi cumpere un tablou peste care să-i fiedrag să-şi plimbe ochii dimineaţa cînd sescoală, cu cîteva obiecte frumoase-n casă, cuun spaţiu al lui şi numai al lui, în care să nudea buzna aci copiii, aci soacra, aci nevasta;doresc, pe scurt, un medic care să-şi poatăpermite, daca-mi dai voie, ceva mai mult decît

îi oferă un salariu pînă-n trei mii, cînd a jungela pri-mariat ! Asta nu-nseamnă că-i scuz pecei care se tocmesc ca la piaţă, la tarabă, şicare zic că dacă n-ai bani de ce dracu' maivrei să trăieşti !

— Sînziană, şi crezi că dacă idealul tăupecuniar,

în ceea ce priveşte meseria'noastră, ar fiatins, lăcomiaar fi stăvilită ? Crezi ? — Stăvilită — nu, limitată — da. Ar fi maimulţi ceicu procese de conştiinţă. — Nu crezi ca eşti prea optimistă ? — S-ar putea. Un lucru ştiu: nu-i poţi cereomuluidacă nu-i dai ceva-n schimb. Vorbim înabstract, lamodul supoziţiei, în orice caz, dacă printremedici orexista milionari, să ştii că-mi sîntoricum mai dragi289 ŞASE



ILEANA VULPESCUdecît responsabilii-milionari. în milionuldoctorului, văd cadavrele pe care le-adisecat, nopţile pe care nu le-a dormit,suf letul care i-a stat la gură ca atîţiapacienţi să nu şi-1 dea pe-al lor, un efort

ne'ncetat de-a-nvăţa, de-a aplica, o muncă în care se macină trupul şi sufletul şi care-acoperă pe drept o parte din mil ionulacela, în milionul responsabilului şi-al altora,vad numai un animal viclean care stă la pîndacu guşa-nfoiată şi cu ceafa-ncordată, cu ochiimicşoraţi şi cu urechea ciulită după pleaşcă,după tras pe sfoară, după pus călcîiul pegrumazul altuia şi lipsa totală de respectpentru cel care nu are — asta văd. Medicul e-ofiinţă necesară şi utilă. Chiar dacă e lacomfiindcă aşa-i e specia, fără el viaţa nu e-n

siguranţă. Responsabilul şi insul oploşit înposturi, ca găina-n grămadă, este-oexcrescenţă, un neg, un lipom. La modestelemele pretenţii, dac-aş avea doua mii pe lunamai mult, cred că mi-aş lungi viaţa. N-armai trebui să fac slalomul pecuniar pecare-1 fac, mai ales înaintea chenzinei. Săştii că aşa cum trăiesc n-aş schimba însăviaţa mea pe-a nimănui. Trec prin viaţă cugîndul la nişte valori autentice şi nu lanişte « strasuri » sociale. Mă gîndesc lameseria mea, la copiii mei, cum să fac nişte

oameni din ei şi nu nişte pipiţe, mă gîndescla tainele şi la rosturile-adînci ale vieţi i şi-ale lumii, trăiesc pentru a şti şi nupentru a avea. « Unii oameni se conjugă cuverbul „a fi", alţii cu „a avea" », zicea Mama. Eu amales definitiv pe a fi. Cînd Mama se uitacîteodată pe fereastră, o-ntrebam: « La cete uiţi, Mamă ? ». « La vreme — cum trece; îimasor pasul »; şi cînd spunea cuvinteleastea, pe chipul ei apărea o expresie de-olinişte, de o-nţelegere şi de o-nţelepciuneatemporală, vedeai întipărită pe chipul ei

înţelegerea vieţii. Cel mai minunat dar pecare ni 1-a dat natura e gîndirea. Păcat căacordăm atît de puţinŞASE 290



ARTA CONVERSAŢIEI

timp acestei esenţe a fiinţei noastre. Cînd înţelegi viaţa,rosturile ei adînci, parcă te-ai afla pe-o stîncăde-o

înălţime incomensurabila, de unde priveşti nucu superioritate, ci cu linişte, acea linişte-n care toatevanităţile s-au stins. Mama a fost omul cel mai senin, celma iprofund pe care 1-am cunoscut, şi să ştii căviaţa mi-afăcut parte ca-n apropierea mea, a sufletuluimeu, săfie oameni adevăraţi, care n-aveau, deci,nimic de-a

face cu superficialitatea. Mi-aduc aminte deBunică-mea.«Maică — am întrebat-o eu într-o zi, după cemuriseBun icul — Mai că , spune cînd ţ i-a fostdumitale celmai greu în via ţă ? afară de moarteafeciorilor şi-a

Taicăi». « Cînd ne-au luat boii». «Bine, dar vi-iluaseş i-n t impul războiu lu i. ..». «Ni -i l uase ,maica , da '

atunci era altceva. Cînd ne-au luat boii, amsimţit cămi se rupe ceva aici (şi Bunica arăta cu mîna-ncapulpieptului), atunci am ştiut că s-a schimbatlumea şică vremea noastră s-a dus, a Iu' bîtu-tău şi-amea. Netrecuse rîndul »; şi cînd spunea cuvintele-astea, pechipulMaicăi se citea expresia unei resemnări

pornite din înţelegere. Pentru ea, boii erau elementulesenţial carelega sufletul ei de glie, simbolul întregii eipăreri desprelume. La doi ani după ce-i dusese-n Bărăgan,Bunicula mur it. S-a-ntors de la fermă, unde lucraucu ziua,s-a spălat în mare graba, s-a-mbrăcat cuţoalele de



moarte şi-a strigat:o pe Bunica: « Simina, aprinde-mi

lumînarea că mor». Şi a murit. Mama n-areuşit săobţină autorizaţia de-a-1 transporta-n satul lor;aveaudomici l iu obligatoriu, v i i sau morţ i. L-au

îngropatm cimitirul din satul vecin cu mărunta aşezarede chirpici încropită de cei cu domiciliu obligatoriu, încurteaBunicii s-a str îns nu numai lumea dinmărunta loraşezare, venit fiecare cu scăunelul cu t re i

picioare, cu291 ŞASE



ILEANA VULPESCUstrachina, cu lingura şi cu bocceaua lui cumerindede-acasa, dar şi lume multă din satulvecin,, fiecarecu cîte o boccea sau cu cîte o traistă-n mînă,afară dece-adusese fiecare cînd venise cu luminare la mort.De la oraş, venise nenea Daniel cu toţi ai lui şicu Naşa-mare, cu bunică-sa, nenea lancu Stein cunevasta şicu copiii. Eram cu toţii aşezaţi la mese joaseori improvizate din scînduri. Era o zi frumoasă deseptembrie.Preotul terminase de binecuvîntat bucatele şi se-aşe-zase şi el în capul unei mese improvizate, înmomentulde linişte care se-aşternuse, cînd nimeni nu-ndrăznea

încă nici să vobrească, nici să mănînce, amauzit deodatăglasul Bunicii, care stătea-n picioare-n spatelepreotului,un glas trist, dar limpede şi hotărît: «Vămulţumesc,oameni buni, c-aţi venit. Să vă fie primit tot

ce i-aţiadus de 1-am îngropat şi pe el creştineşte,nu ca pe-uncîine de pripas. Să vă fie primit! ». Apoi, fărănici otranziţie, a luat o sticlă de rachiu şi-a-nceputsă toarnemesenilor. Zadarnic am rugat-o pe Bunicasă vinăla noi, la oraş. Cînd ne-am despărţit, ne-aprivit cutristeţea ei înalta şi senină şi ne-a spus ca să

ne mîn-gîie: « S-a dus la locul lui. Acum i-a fostrîndul». Dupămoartea Bunicului, « reconsiderîndu-se »situaţia chiaburilor, li s-a dat voie se se-ntoarcă pe la caselelor. Bunicane-a spus că pînă nu-mplineşte Buniculşapte ani eanu pleacă din Bărăgan, pînă ce nu-i puteadezgropa



oasele şi nu i le putea duce la Cernaţi. Şapteani a mairămas Bunica-n Bărăgan. Muncea la fermă dedimineaţapînă seara şi nu mînca decît buruieni; seara,se culcaodată cu găinile ca să nu ardă lampa.Creştea cîtevagăini, un porc — şi vindea tot, dar absolut tot,ea trăindca o schimnică. Vindea şi ce-i trimiteam noi:marmeladă, biscuiţi, zahăr, ulei — ca şi noi de undeera sa-itrimitem ? ! «Maică, ai să mori de foame »,i-a spusŞASE 292



ARTA CONVERSAŢIEIMama,-ntr-o zi, îngrijorată. «Am să mor cîndmi-o veni rîndul, maică. Zilele omului de laDumnezeu sînt lăsate».

După şapte ani, am înţeles de ce sepedepsea Bunica astfel: după şapte ani, şi-acumpărat car cu boi, a dezgropat oaseleBunicului, le-a pus într-un sicriu, le-a urcat în car,şi-a pus într-o lădiţă puţinul ei avut — treisaci de făină pe care şi-o luase ani de zilede la gură şi-un sac de colaci alături cusicriul — şi a pornit-o, într-o zi deseptembrie, din inima Bărăganului spreCernaţi. Pe unde trecea, bărbaţii sedescopereau, femei-le-şi făceau cruce, iar eadesfăcea sacul cu colaci mereu împrospătaţi şizicea: « Luaţi, oameni buni. Să fie de sunetulrobului lui Dumnezeu — Vasile >>. Se oprea-n

cîte-unsat, păştea boii şi ruga cîte-un gospodar s-o lase şi pe ea să frămînte şi să coacă uncuptor de colaci de sunetul celui pe care-1 duceadin străini la locul l u i d in neam de neam. Ochemau oamenii la masa lor şi pe lîngă colaciifăcuţi de Bunica dădea fiecare cîte ceva desufletul morţilor lui şi toţi se uitau la Bunica şiziceau: «Brava dumitale, dadă, ca duci omulsă hodinească la locul lui ». « Mi-o fi destul cădoi feciori şi-un ginere sînt îngropaţi în ţarăstrăină că, dac-aş fi ştiut unde să mă duc,

mă duceam şi după oase le lor de le-aduceam. Ce să facem, dac-aşa au fosttimpurile... ».

Şapte zile au bătut drumurile oaseleBunicului pînăs-ajungă-n satul lor. Mama şi cu mine îiaşteptam peBunicul şi pe Bunica, aşa cum ne spusese ea,

într-oduminică, la biser ică. Noi venisem desîmbătă şi cu

doi fini săpasem groapa la cimitir. Cînd s-asfîrşit slujbaşi-am ieşit cu toţii din biserică, Bunicaşedea-n tindă,iar carul cu boii-njugaţi, traşi la umbra,-nmarginea293

ŞASE



ILEANA VULPESCUdrumului. «Bine te-am găsit, părinte», i-a zisMaicapreotului şi i-a sărutat mîna. « Bine-ai venit,Simină »,a răspuns el şi-a dat cu tristeţe din cap.

Mama şi cumine i-am sărutat mîna Bunicii şi ne-am datdeoparte,fiindcă toată lumea din biserică sestrînsese-n jurul ei.« Simină, Simină ! », ziceau femeile maibătrîne, o sărutau şi-apoi plîngeau, fără nici un sunet, cumîna la gură.« Săru' mîna, naşă », « săru' mîna, dadă »,ziceau altelemai t inere, şi- i sărutau mîna. «PărinteVasile, să-ifacem acuma slujba şi să-1 ducem la loc », azis Bunica.Şase bărbaţi au adus sicriul în tindă, Mamaşi cu mineam împărţit batiste şi luminări. Am urcatdin nou

sicriul în car şi-am pornit-o spre cimitir.Bunica şi noidouă mergeam în spatele carului, plîngîndtăcut tre

cutul, iar pe Bunicul doar ca pe o parte din trecut.La groapă, dintr-odată, la ultimele cuvinteale preotului, toate femeile au început să se jelească. Toate jelaniile, dar absolut toate, povesteau viaţaBunicului şi-aneamului său, apoi fiecare-şi povestea'propria viaţă,rugîndu-1 pe Bunicul să ducă veste celor duşidin neamde cele pe care le-ndurau cei de pe pămînt.

Mi-a atrasatenţia un bocet domol, abia şoptit: «Vasile,Vasile, spu-ne-i Iu' Dumitru că ne-a luat şi locu' din deal,spune-ic-alde Ion şi-alde Gelu s-au dus, maică, laoraş, lafabr ica, dup-o p îine ş i e i, ş i mie mi-acăzut gardu'şi n-are cin' să mi-1 mai ridice şi mi-a maimurit şi



porcu', vai şi-amar de sufletu' meu. Aşa ecînd nu maie om la casa. Spune-i, Vasile, că nu mai amnici dinţiîn gură. La ce-oi mai trăi pe pămîntu' ăsta ?». Şi la

aceste ultime cuvinte, s-a uitat blînd şi senin în mei, cu nişte ochi albaştri, curaţi, cu-oprivire nedumerită şi umilă. «Maică, maică — mi s-aadresat eamie — multe mai are omul de pătimit pepămîntu'ăsta! De ce-o fi avînd omul atîtea depătimit ?»...ŞASE 294



ARTA CONVERSAŢIEISi iar s-a uitat în ochii mei, bătrîna aia din sat, pe care n-o ştiam, s-a uitat cu privirea-aceeaalbastră, orfană şi nedumerită.

Noi am rămas pînă ce s-a azvîrlit ultimalopată depamînt peste Bunicul. Bunica s-a uitat înpămîntulcare pecetluia trecerea prin lume a Bunicului. « Te-amadus acasă, omule, acuma pot să-nchidochii». Maicaa rămas în satul lor pînă la moarte, în casa lorse făcusegrădiniţa. I s-a dat si ei o odăiţă, fostabucătărie de varăşi grajdul, fiindcă la boi nu voia să renunţe.Erau mîn-dria ei. « Nouă ani am muncit pe boii ăştia.Am plecatdin sat cu camionul dar ne-am întors cu carul, canişteoameni aşezaţi, aşa, maică... », îmi explicaea mie şidădea din cap. în mişcarea aceea, pe care-o face atîtde des ţăranul, mi se părea că văd înşirîndu-se-ntr-unlung cortegiu cel puţin două mii de ani deistorie scrisă

şi, mai ales, nescrisă. Mişcarea aceea princare ţăranulexprimă constatarea n-a fost înregistrată denici uncronicar, de nici o carte de istorie, iar ea estemişcarea-cheie care, printr-o cinetică esenţială, de-oclipă, rezumămii, milioane de file de istorie. Bunicamuncea la gospodărie, la colectiv, « cu atelajul », cum sespune, şi, cît

o mai lăsau puterile, pe la plivit şi pe lîngacasă, deşiavea vîrsta de pensie şi-ar fi putut primi cei osută cincizeci de lei pe lună. Muncea atît cît sa aibă cemînca.

îndată ce-şi termina treburile, stătea pebanca, la poartă,cu trunchiul drept, cu picioarele strîns lipite, cu mîi-nile-n poală, ca ţăranul la fotograf. După ceMaica



se-ntorsese-n sat, ne mutaserăm şi noi,Mama şi cumine, într-o garsonieră dublă, în blocul de-alături.

Tanti Surica Juster, mătuşa lui nenealancu Stein,ne luase-n spaţiul ei — asta, prima mişcare;apoi, trecusecontractul pe numele Mamei — a douamişcare. Trebui' să-ţi spun că pentru «mişcările»astea, atît de295

ŞASE



ILEANA VULPESCUpuţine la număr, Mama şi nenea lancufăcuseră băşici în tălpi. Surica , sărmana,avea o boală de circulaţie. Şase luni a fostparalizată de ambele picioare. Nenea lancuti angajase o infirmieră care nu făcea mai

nimic, aşa că Mama-i dăduse papucii, şi noidouă vedeam de Surica. Şase luni astea cît atrăit aşa, sărmana, mi s-au părut şase mii deani. Ştiam că avea să moară-n curînd şi-am f ivrut să facem orice ca viaţa să i se parămai uşoară. Suporta cu-atîta răbdare, cu-atîta-nţelepciune şi cu-atîta resemnare boalacă ţi se rupea şi mai rău sufletul de ea. Odată nu se plîngea. De cîte ori însă aveanevoie de ploscă, o podideau lacrimile. « Dece să mai trăiască un om dac-a ajuns în halulăsta ? Şi de ce să-1 laşi să se chinuie fără nici

o speranţă ? Nu mai bine să-i faci o injecţie ş isă nu mai sufere nici el, nici cei din jur ?Mă gîndesc la voi şi la biata Marioara, săfiţi sănătoase, ce are şi ea cu bietul taică-său, dar el cel puţin îi e tată, dar voi,săracele, de ce să pătimiţi cu mine ? Pentruo nenorocită de cameră ? ! în fiecareseară, mă rog să mă strîngă Dumnezeumai repede, iar vouă să vă dea o viaţăuşoară şi cînd o sa muriţi, asta peste osută de ani, să muriţi sănătoase, nu camine !». «Tanti Surica, zilele omului de la Dumnezeu

sînt lăsate, şi bolile, şi necazurile şi bucuriile », îi spunea Mama, cu vocea ei liniştitoare, şi-omîngîia pe frunte. Biata batrînă mişca dincap, semn că pricepea această raţiune maipresus de puterile omului, căreia de-i zici

Dumnezeu, de-i zici soartă ori de-i zici naturătot atîta e. în ultimele două saptămîni deviaţă, perfect conştientă, tanti Surica arefuzat sa mai mănînce. Mama i-a spus luinenea lancu, propunîndu-i să-i facă nişteperfuzii. «S-o lăsăm în pace. De ce să faci cude-a sila un om să trăiască dacă lui i s-a urît,

pe bună dreptate, să mai trăiască ? Eu credcă-i mare păcat să prelun-ŞASE 296



ARTA CONVERSAŢIEIgeşti viaţa unui cadavru », a zis nenea lancu.Surica s-a stins încet , cu pîlpîir i domoale. «Dumnezeu să aibă gri ja de voi şi să vărăsplătească pentru cît bine mi-aţi făcut». Astea i-au fost ultimele cuvinte.

:. — Sărmana !— Din ziua cînd îl omorîseră legionarii pe

Marcel,viaţa ei nu mai avusese nici un rost. Ca viaţaoricăreimame care n-are decît un singur copil şi carenu trăieşte decît pentru-acel copil şi prin el. Şi,totuşi, caatîţia oameni simpli, care consideră viaţa unprincipiusacru, Surica trăise mai departe fără săcîrtească împotriva vieţii, fără să se lamenteze., plîngînd doar pe-ascuns,iar de faţă cu lumea, purtîndu-se ca toţioamenii. Mergea zilnic la cimitir, la mormîntul lui Marcel, lucra-nprăvălioara ei din Dudeşti, vorbea cu oamenii,se inte

resa de mersul lumii, deşi pentru ea totulera egal,umbla curata, îmbrăcată cuviincios, iar din cecîştigadădea la nevoiaşi. Dădea bani, haine şi maiales mîn-care. Pînă ce-mbătrînise şi-şi făcea veaculmai mult pela nenea lancu şi pe la soră-sa, Matilda, laea-n bucătărie nu se terminau oalele de pe plită. « Decînd nu

mai e Marcel », mi-a spus ea, într-o zi, « amtrăit pentrucă trebuie şi m-am gîndit să fac bine, cît pot, casă treacăvremea mai uşor şi ca să am şi eu un rostpe lume ».Să a i un rost pe lume. . . Să-ţi mot iveziexistenţa faţăde alţ i i , dar mai ales faţă de t ine însuţi .Unui copilorfan gîndul ăsta-i încolţeşte-n minte mai



devremedecît copilului cu-amîndoi părinţii. Deşi noi,MamaŞi cu mine, e ram devotate Sur icai ş i n -arătam prinnici o vorbă, prin nici un gest ori măcar prin

vreo privir e c ît e ram de-mpovărate de b ia ta e iviaţă, şi nici297

ŞASE



ILEANA VULPESCUmăcar între noi nu făceam vreo aluzie,moartea Suricăimi s-a părut o dublă mîntuire: pentru ea şipentru noi.Dispariţia ei ne-aducea o dilatare a spaţiului

şi-a timpului din jurul nostru şi din noi. Cînd vezi cît deadaptabileste omul, cît de cameleonic la bine şi larău, oscilezi

între două atitudini: să rămîi mut deadmiraţie sau mutde groază în faţa acestei lipse de limite.Relativitateami se pare un lucru tulburător: să nu poţistabili uncriteriu absolut de judecată, independent

de ce estela dreapta, la stînga, în faţă,-n spate, însus, în jos,un criteriu care să se poată dispensa de-unreper. Nimicnu este absolut bun sau absolut rău. DupămoarteaSuricăi, viaţa noastră părea un paradis dacăo raportaila purgatoriul prin care trecusem. Paradisulăsta îmilăsa timp de gîndit. Oricît de devotate-i

fusesem noiSuricăi, eram sigură ca şi-ar fi dorit ca ultimastrîngerede mînă înainte de-a trece dincolo să fi fosta copiluluiei sau măcar a cuiva apropiat, a unei ludede sînge.Gîndul la viaţa ei mă tulbura, îmi dădea ospaimă asingurătăţii. Singurătatea mi se părea ovietate posacăşi vicleană care te pîndeşte şi te-nhaţă cu

mii de tentacule, înglobîndu-te, sugîndu-te într-o imensămasăvîscoasă, din care, apoi, nici viu nici mort, teproiectează pe-o pînză,, vîscoasă şi-aceea, dincare nu maiai putere să te smulgi, rămînînd acolo,muscă imensăşi goală, etalata pe pînza unui păianjennecruţător.



Cred că şi-n sufletul Mamei bîntuia, din cînd încînd,spaima singurătăţii: aşa se-ntîmplatotdeauna cîndpleacă unul dintre noi, lăsînd spaţiu şi timp

în urma lui.

în seara cînd s-au dat rezultatele de la admitere— admiterea la Facultate — stăteam la masă-n bucătărie,faţă-n faţa, Mama şi cu mine. «Dac-am sătrăiesc să-ţicresc şi copiii... », a zis Mama, şi-n privireaei mi s-apărut că se răsuceau două fire: al temerii şi-al speranţei.ŞASE 298



ARTA CONVERSAŢIEILa o săptamînă după examen, fetele dinclasa noastră, cele care luaseră examenulde admitere, au hotărît să dea opetrecere, la Alina Gherghişan, care stătea-ntr-o vilă, cu o curte splendidă. Fiecare fată

trebuia s-aducă un băiat şi s-aducă cevade mîncare. Eu am dus cred cel mai mult demîncare: trei zile am copt la saleuri şi lacornuleţe. în schimb, m-am dus fără niciun băiat. Eu n-aveam nici un «flirt», n-aveam fraţi, iar singurii mei prieteni, Tudorşi Mihai Şerban, singurii pe care i-aş fiputut ruga să facă o seară pe cavaleriiservanţi, nu-şi puteau supăra prietenele.Deşi nu pot spune c-aş fi rezemat zidurilela petrecere şi că n-aş fi dansat, m-amsimţit totuşi singură-cuc. De fapt, cel mai

mult am dansat cu « fraţii», căci dinpenurie de «flirt» — ca şi mine — douăfete şi-adusesera fraţii. La patrudimineaţa, cînd s-a spart petrecerea, amfost condusă de-un frate şi de-o soră.Pe drum, îmi venea să rîd. «Parcă sînt dinOastea Domnului», îmi ziceam în gînd,uitîndu-mă la Virginia Aznavurian şi lafrate-său, negri-tăciune, cu un păr rebelşi creţ, cu guri mari, buzaţi, coroiaţi şi cuochelari, două ciori vigilente care păzeaubenevol o pasăre alburie, de care n-avea nici

dracu' nevoie: aia eram eu.

« Cum a putut fi vreodată o vremecînd să nu fi avut nimeni nevoie de tine? Azi, atîţia avem nevoie de tine, şidoctorul Şerban şi doctorul Murgu... »,se gîndi Pavel şi se uită la Sînziana, pefaţa căreia se vedea ceva dinzîmbetul pe jumătate pişicher, pe jumătate melancolic al tinereidomnişoare Hangan care, deşi

demorali-zată din «penurie de flirt»,avea destul umor ca să-şi analizezesituaţia şi starea de spirit.

ŞASE



zisă icoană, o poză de-alea-n culori de-ţistrepezeaudinţii, înrămată-n auriu, înfăţişînd Sfînta Familie:unbărbat între două vîrste, mai mult către a doua,cu barbăcăruntă, îmbrăcat în ceva intermediar întrefustă şianteriu, cu aureolă portocalie, uitîndu-se cu-opriviremiloagă la Sfînta Fecioară, dolofană, cîrnă,cu bustŞASE 300



ARTA CONVERSAŢIEIopulent — pus în valoare de-un decolteu rotund — tricotînd (aşa cum auzi !), calm, cu douăandrele, ceva vişin iu , ţin înd ordonatghemele de lîniţă sau de alt produs într-uncoşuleţ de nuiele, urmărind cu o privire

ovină un başibuzuc ca de trei ani, umflat cuţeava, tot numai cute, numai guşi, demn demama lui, cu părţile ruşinoase acoperitepudic de-un scutec în triunghi, aşezat ca-nmanualele de puericultura şi-nnodat cufundiţă-n faţă. Mă aflam, deci, în decorultipic al odăii bune tip-litoral. Mama urma săvină peste zece zile, după ce termina defăcut curăţenie mare în noua noastrălocuinţă. Printre puţinele lucruri pe care mile-am luat cu mine la Costineşti se afla şi-ocopie bătută la maşină, împreună cu

manuscr isul unui roman al lui AlexandruBujor, Amiază. Alexandru Bujor stătea laEforie, la hotel, şi urma să mă caute înprimele zile, ca sa-şi ia romanul pe care i-1bătuse Mama la maşină, în ultima clasă deliceu , prin tre lecturile obligatorii laliteratură română avusesem şi romanul

Arşiţă, de Alexandru Bujor. —Primul lui roman, nu ? — Exact. Mama-i bătuse la maşină tot cescrisese,

îi citisem cărţile, îl admiram, dar nu-1

văzusem niciodată, nici măcar în poză. Trecuseră patruzile de cîndmă aflam la Costineşti şi Alexandru Bujornu se-arăta.Cînd plecam la plajă lăsam scris coaneiLeana în cepunct puteam fi găsită: în dreaptachioşcului de răcoritoare, privind dinspre şosea.« Tot nu m-acăutat domnu-acela, coană Leană ? ».« Tot nu te-a

căutat !». Simţeamcum m-apucau un fel de draci. Parcă eram laarest:afară de două-trei ore de plajă, nu-ndrăzneam să mămişc de sub dudul din curtea coaneiLeana. Două fetedin curtea vecină, studente la franceză, cucare mergeamla plajă şi cărora le povestisem de cestăteam ca un cîine



301 „. ,ŞASE



ILEANA VULPESCUde paza, nemişcată sub dud, mă-ntrebau

dimineaţa,cînd ne vedeam, şi seara, cînd ele se-ntorceau de laplimbare: «Ei, tot n-a venit Godot ? ». A şaptea

zi, măhotărîsem să-1 dau dracu' pe Godot şi să măduc dupăamiază cu Anca şi cu Andreea, împreună cuun grup,la Mangalia, începînd «acţiunea» mea deemancipareanti-Godot, am stat la plaja în ziua-aceea,pînă la unu.Giizel, căţeaua coanei Leana, care dormea

într-o pineaţă sub gardul de merişor, a sărit în sus

şi-mi făceatot felul de manifestaţii de amor, de caretrebuia să-miapăr toaleta, una dintre cele trei pe care le-aveam cutotul şi cu totul. Parcă mă văd: fustă anti-jeg,că anti-

jegul era ultima moda, şi o bluza foartedecoltată, genmaiou, din pepit roşu cu alb, închisă-n faţăcu şiret,făcute de Mama şi de mine cu trei zile-nainte

de plecarea mea la mare. Luptîndu-mă cu Guzel,

într-olumină care-ţi lua şi ochii şi minţile, atîta erade albă şide fierbinte, mi s-a părut că zăresc niştepicioare încontinuarea celor două şezlonguri aşezate subdud, cufaţa spre casă. Am încetinit pasul. Giizel,domolindu-şielanul, mergea alături de mine, lingîndu-mi

din cînd în cînd mîna. Eram la doi paşi în spateleşezlongurilor.« Ce n-aş da eu să mai pot avea o iluzie cîtde firavădespre cineva sau despre ceva... ».Cuvintele parcăse prelingeau dintr-unul din şezlonguri, fărăpatetism,pline doar de părere de rău, rostite cu-odicţie perfecta



de-o voce joasă, de femeie. Eram acum latrei-patrumetri distanţă de şezlonguri. Din lumina

orbitoare sub

care mă aflam, în umbra deasă a dudului,vedeam tre

murat două forme alburii aşezate-nşezlonguri şi, laoarecare distanţă de ele, o masă pusă.«Bună ziua »,am zis eu şi m-am îndreptat spre casă cuGiizel alături.«Sînteţi cumva domnişoara Hangan ?», m-aoprit ovoce bărbătească. M-am întors cu faţa şi-amrăspunsŞASE 302



ARTA CONVERSAŢIEI«da». Dintr-un şezlong, s-a ridicat o formăalburiesi s-a-ndreptat spre mine. « Eu sînt Alexandru Bujor ».

în faţa mea se afla un bărbat înalt, suplu, îmbrăcat

în nişte pantaloni decoloraţi, albaştriprobabil la vremea lor, cu o cămaşa galbenă, cu vreo treinasturi desfăcuţi, care lăsau să se vadă un piept păros.Mi-a-ntinsmîna dreaptă, în timp ce cu stînga şi-a dusla gură oţigară din care-a mai sorbit un fum înainte de-a-idadrumul în ţărînă. Eu 1-am lăsat o clipă cumîna-n-tinsă-n gol, pînă să-mi trec sacoşa-n care-aveam cearşaful de plajă, un prosop şi costumul de baie,pînă s-otrec din dreapta-n stînga, nemulţumind-ope Giizelcare dintr-odată s-a apucat să mîrîie. învreme asta,cu ochii micşoraţi de parcă s-ar fi uitatprintr-o lentilăde bijutier, Alexandru Bujor mă cîntărea cu-o

privirerapida în care mi s-a părut că zăresc olicărire pe carenu ştiam cum s-o iau: î i plăceam sau îlamuzam custîngăcia mea, în special în tandem cu Giizel. «SînzianaHangan », am zis eu, cu un glas care mi-asunat şcolarreşte şi care, nu ştiu de ce, m-a indispusatît de râude-mi venea să-mi trag palme. «Am venit

după manuscris ». în timp ce-mi vor bea şi mă privea în ochi,cuochii lui micşoraţi, de-un albastru-nchis, cupleopeletrase-n jos, ca ai măştii tragediei,Alexandru Bujorscotea ceva dintr-un buzunar: un plic albastru pe caremi 1-a-ntins. « Ce-i datoram doamnei Hangan». « Măaşteptaţi de mult ? ». «De vreo oră». « îmi



pare rău.Mama spusese că veniţi acum o săptămînă, v-am aşteptat în fiecare zi». «Am fost în Deltă. Aimîncat ? ».« Nu, mănînc aici la coana Leana ». « Te rog

să mănîncicu noi». M-am uitat întrebător. « Cu mine şicu-o prietenă pe care-o duc cu maşina la VamaVeche. Ne-am

înţe les ct i coana Leana, cît ai lipsitdumneata, să nefacă un pui cu mujdei, o mămăligă, şi să nedea şi-o303

ŞASE



ILEANA VULPESCU

sticlă de vin de la pivniţă. E bun vinul ? ». «Nu ştiu. Noi nu bem v in». « De ce ?». « Nu ne dămîna».

Vorbisem pe-un ton cît se poate de

neutru. Totuşi, am văzut din privirea lui că-ipărea .rău pentru-ntre-barea căreia nu-ibănuise-asemenea răspuns.

« Mănînci cu noi, da ? ». « Mulţumesc.Doar să lastraista asta-n cameră ». Cînd m-am întors dincasă,Alexandru Bujor nu se mai afla sub dud. Dinşezlongulei mă privea zîmbitor o cucoană cam detreizeci deani — mi s-a părut mie — îmbrăcată în niştepantalonipescăreşti de-un albastru strălucitor, şi-ntr-o bluzăde-o culoare stinsă, ceva între roz-veşted şinisipiu.Părul tuns scurt,. decolorat de soare, din carese detaşaucîteva şuviţe, mai deschise, îi venea bine latenul bronzat, lucios şi fără nici un retuş defrumuseţe, învăţată

cu Mama, care nu se fardase şi nu se coafaseniciodată, îmi plăceau — şi-mi plac şi azi — femeilenefardate şicare poartă pieptănături cît mai simple, înainte ca eus-apuc sa spun vreun cuvînt, cucoana se ridicase-n

picioare, făcuse un pas spre mine cu-o mînăcordial întinsă. «Ileana Sachelarie ». « SînzianaHangan ». «Ştiu,fata doamnei Smaranda Hangan. Doamna Hangan era

cea mai frumoasă profesoară din liceulnostru». «Aţimai apucat-o pe Mama profesoară ? Dedoisprezeceani nu mai este-n învăţămînt: de la„Reformă". Dumneavoastră sînteţi a tît d e tîn ara. .. ». «Am

patruzeci

şi unu de ani». «Aş vrea s-arat şi eu aşa lapatruzecide ani », am zis eu, pe-un ton plin de



admiraţie. «Am încercat şi eu pe cît s-a putut să nu pun lainimă », a răspuns doamna Sachelarie, făcîndu-mi semn săne-aşezăm în şezlonguri. « N-o mai văzusem pe

doamna Hangande cînd terminasem liceul. Ne-am mai întîlnit de-a-

tunci... o dată-n '42, la Comisariatul militar,cînd amfost anunţate şi dînsa şi eu ca ne muriserăbărbaţii peŞASE 304



ARTA CONVERSAŢIEIf ront , ş i a ltă dată. .. p rin '50—'51 , laeditură, cîndne dădea domnişoara Isacsohn de lucru şidoamneiHangan şi mie. Pe doamna Hangan n-am

avut-o profesoară, dar pe domnişoara Isacsohn — eu

îi spun totca la şcoală — am avut-o profesoară degermană >>.« Ruth ? ».« Da, Ruth ».« Dumneavoastră lucraţiundeva,doamna Sachelarie ? ». « Nu sînt angajatănicăieri. Traduc, scriu, bat la maşină, o duc şi eu... ».«Şi v-a-

junge ?». întotdeauna am pus întrebăriesenţiale —cum pune orice om pentru care aspectul material al

existenţei are o foarte mare greutate — deşibunelemaniere spun că asemenea întrebăridovedesc lipsă deeducaţie. « Cînd nu-mi ajunge, mai vîndcîte ceva ».« Bine că aveţi ce ! », am zis eu cu părerea derău a celuicare n-avusese niciodată ce vinde. «Am fost

o fatăsăracă. Tata era încasator la „Salubritate".Mama amurit cînd eu aveam şaisprezece ani. Cuchiu-cu vai,am terminat liceul. A doua nevastă a tateiabia aşteptasă mă vadă urnită din casă. îi părea rău şidupă aerul

pe care-1 respiram. Cînd am terminat liceul, n-aveam

nici o speranţă să merg la Facultate şi niciFăt-Frutnos

nu se-arăta; se punea deci foarte acutproblema pîinii.Cum eram subţirică, frumuşică, am ajuns la„Cărăbuş" ».« Ce făceaţi acolo ? ». « Dădeam şi eu din fundca toatecelelalte, cîntam cîte un cupleţel, îmiterminam „programul", îmi scoteam sulimanurile de pe faţăşi-o zbugheam spre mansarda de pe Schitu



Măgureanu (unde-a- junsesem de cînd plecasem din TeîTde latata), ca săscap atenţiei colegelor carexnîîncau (măcar

din cînd

în cînd — unele, altele ---mereu) la „Capsa", şi

care măsocoteau o tîmpită că trăgeam mîţa de coadăcu bănuţiic îştigaţi pe „artă", în loc să răspundbileţelelor pe carele primeam din sală şi sa-mi găsesc şi eu un„elefant",că dacă-mi era să fac „pe sfînta, de cedracu' nu mă305

ŞASE



ILEANA VULPESCUfăcusem croitoreasă, funcţionară,dactilografă ?", cura mă moraliza Lili, decanade vîrstă şi de morală a fetelor din balet. Latoate invitaţiile pe care, cu-atîta spiritcolegial şi creştinesc, mi le lansau fetele, mă

eschivam cum puteam, într-o zi însă, Lilisărbătorindu-şi aniversarea la „Trocadero",cu mare fast, a trebuit să mă duc. Pevremea-aceea, Lili era-ntreţinută de-un mareavocat, aşa că nu era de mirare că (ea dîndtonul în trupă) mai multe fete se„orientaseră" spre „justiţie", acceptînd„omagiile" unor avocaţi mai mari sau maimărunţi. „Fetelor, v-aduc tot baroul de Ilfov! Acu' e-acu' ! Vezi, sfîntă Filoftio — asta erameu — să vii îmbrăcată ca o mumie, nucumva, dacă s-o uita vreunul la tine, să

ghicească de ce sex eşti !". Fiindcă hainelemele de-acasă erau tot dintr-alea din care nuse ghicea de ce sex sînt, am fost îmbrăcatăde trupă într-o toaletă din garderobateatrului, cea mai puţin „ca la revistă", cucare la o adică s-ar fi. putut îmbrăca şi-ocucoană mai excentrică. Lili m-a-nvîrtit petoate părţile, de parcă voia să mă cumpere,şi-a dat din cap aprobator. „Toa-te-ar fi bunedacă n-ai avea aeru-ăsta de pui căzut dincuib, privirea asta... amărîtă, miloagă. Staidreaptă, scoate ţîţele-nainte şi spune-ţi

mereu: 'Sînt frumoasă, sînt deşteaptă, unulnu merită nici să-mi încheie catarama lasanda', şi-ai să mături în jurul tău, auzi ?".„Dar dacă eu nu vreau să mătur ?" .„Atunci, pune mîna pe careva, dar nu pevreunul de-ăia 'trei la franc', mărită-te şi fă-tecucoană, că stofă ai... dar, pînă una-alta,mă gîndeam că nu ţi-ar strica şi ţie să te mai

înţoleşti, să mai haleşti ca lumea, să ai şi tu opietricică-două, pentru zile-negre; că dac-o fisă-i cazi unuia cu tronc, nu se .uită el laamănunte de-astea; aşa, tu..." ».

ŞASE 306



un doctor Şerban cu-o nevastă doctoriţă şiea, foartedrăguţi şi simpatici, un alt doctor,Serafiotti, cu-onevastă cît se poate de snoabă şi de cunasul pe sus,şi-un văr de-al doctorului Serafiotti, un avocatGeorgesSachelarie; veniseră invitaţi de-unprocuror, să vadă307

ŞASE



ILEANA VULPESCUşi ei cum petrece demi-mondul. Deşi stăteam

în ccel mai ferit, probabil ca aerul meu de pui căzutdincuib — atît de neasortat cu atmosfera de

veselie şi decarnaval din jur — i-a făcut pe domnii din„lumeabună" să mă remarce. Pe scurt, peste doualuni, mămăritam cu avocatul Georges Sachelarie, învîrstă detreizeci şi cinci de ani, eu avînd douăzeci,căruia nu-iputeam reproşa altceva decît îşi „reproşa"— vorba-vine — şi el, dealtfel: numele mic franţuzit.Aşa eramoda pe cînd se născuse el şi încă multdupă aceea:pînă prin al doilea război mondial, de fapt.DomnulGeorges Sachelarie m-a dat la Facultate, m-a plimbatprin lume, şi, mai mult ca orice, m-a făcutfericită.A venit războiul şi s-a dus fericirea, a noastră,a tuturor.

La douăzeci şi şase de ani, am rămasvăduvă ». « Dece nu v-aţi mai recăsătorit ? ». «DoamnaHangan dece nu s-a mai recăsătorit ? ». « O plăcea uninginerde la uzina „Cauciucul" — pe vremea cînd era dactilografă acolo — dar s-a gîndit omul să nu-şistrice dosarul, că bunicii, părinţii Mamei, erau trecuţi lachiaburi;şi cred că, pe lîngă stricatul dosarului,

mai eram şieu». «Alt cui în „dosar" ! ». «Pe urmă, acerut-o unavocat evreu, care mă iubea foarte multşi pe mineşi pe care şi eu îl iubeam, dar el a plecatdin ţara şiMama n-a vrut să plecăm. Ea zice căatitudinea faţăde ţara ta face parte din concepţia generalăa omului,



din ati tudinea lui faţă de viaţă». «Şidumneata cecrezi ? ». «Vă spun drept că eu încă nu ştiuce sa zic.Dac-ar n fost după mine... eu eram cin'zecila sutăpentru plecat, cin'zeci — pentru rămas.Doamnă Sachelarie, atîtea lipsuri am îndurat, atîtea şi-atîtea, că mise părea că dacă le poţi da cu piciorul...Dar cumeu am o-ncredere desăvîrşită-n Mama, credcă, totuşi,ea a avut dreptate ». « Să fii convinsă. Eştiprea tînărăŞASE 308



ARTA CONVERSAŢIEIacum. Cînd ai sa mai îmbătrîneşti, ai să-ţidai mul t mai b ine seama ce-nseamnăpeisajul spiritual pentru un om. O viaţa fărămartorii ei este o viaţa goală... Nu m-ammai măritat fiindcă n-am mai găsit pe nimeni

care să merite, din punctul meu de vedere,bine-nţeles, să-1 iau de bărbat. Nici unul carem-ar fi luat nu stătea alături de barbatu-meu.Să şt ii că nu-1 idealizez cum facem deobicei cu morţii . Era un domn». «L-aţiiubit... ». « L-am iubit». « Şi n-aţi mai iubitpe nimeni ? ». «Ba da. Am mai iubit doibărbaţi, dar mi-am dat seama că m-am

înşelat». « Nu vă potriveaţi ? ». « între doioameni care alcătuiesc — sau vor să alcă-tuiască — un cuplu trebuie să sepotrivească multe lucruri. Dacă la unele

dintre potrivelile-astea se mai poate lua deici şi pune colo, una este însă indispensabilăşi fără tocmeală: concepţia despre lume. Aici nu m-am potrivit eu cu „pretendenţii"».

La ultimele cuvinte, dăduse din -cap şi dinumeri, mimînd regretul pentru acest eşec.

în momentul acela, ca la teatru, dinbucătăria de vară, care, de fapt, era unşopron în fundul curţi i, au apărut coanaLeana, ducînd victorioasă o tavă pe care selăfăia un pui rumen, şi Alexandru Bujor care-

ntr-o mînă ducea un cast ronaş iar încealaltă un fund de lemn pe care aburea omămăligă bună să saturi din ea o gloată. Defundul în formă de purcel, opera plastică alui nea Cliţă, bărbatul coanei Leana, atîrnasfoara cu care să tăiem mămăliga.

« Ei, doamnelor, v-aţi cunoscut — nu ? Aţiavut timp să puneţi şi ţara la cale ». « Am şipus-o », a zis Ileana Sachelarie, uitîndu-se complicela mine, în timp ce se ridica să aşeze lucrurile pemasă.

«Lăsaţi, doamnă, vai de mine, ce, nu sînt

eu acilea.. . ? Dumneavoastră doar săserviţi. Sînziană, ia

309

ŞASE



ILEANA VULPESCUdu-te tu, mamă, şi adu sticla de vin dingîrlici». în timp ce mă-ndreptam spre gîrlici,o auzeam pe coana Leana, dînd cele maiavantajoase referinţe despre mine: « E-aşade cuminte.. . cum nu să ezistă. Nu

vorbeşte cu nimeni. Fete ca ea,-n ziua de azi, una laun milion... — Poftă bună », ne-a urat coanaLeana, retrăgîndu-se cu un aer mulţumit,ceea ce dovedea că chestiunea financiară

între ea şi domnul Bujor fusese reglată maimult decît satisfăcător.

« Dumitale ce-ţi place ? », m-a-ntrebatBujor înfi-gînd o furculiţă-n pieptul puiului. «Mai întîi, să vedem ce vrea doamna ». « Gusturiledoamnei sînt deja testate. Cu dumneata vreau sămă lămuresc, mai ales că eşti şi invitată».« Dac-aşa stau lucrurile... mie mai mult şi

mai mult îmi place tîrtiţa ». Ileana Sachelariea izbucnit în rîs: « Să ne luam de mină ! ». «

Trageţi a sărăcie, cucoanelor ! ». « în ceea cemă priveşte, nu trebuie să fac eforturisuplimentare», am zis eu uitîndu-mă-nochii lui.

Am fost sigură că-i plăcuse replica mea.«Pe lîngă „croupion", care-nseamnă

tîrtiţă-tîrtiţă, francezii îi mai zic la tîrtiţa şi „soţl'y laisse" ». Ultimele cuvinte — metafora cu carenumesc francezii partea asta a păsării — lerostisem într-un glas cu Ileana Sachelarie,

care bătea măsura cu palma dreaptă, de-ai fizis că sîntem nişte eleve care-şi repetălecţia-n cor. « Aşa că, vedeţi, îi mai avem şipe alţii de partea noastră», am adăugat eu.«Am să mă interesez dacă tîrtiţa eraapreciată şi la babilonieni, vă promit», a zisAlexandru Bujor şi s-a uitat cînd la mine, cîndla doamna Sachelarie, cu-o privire amuzat-ir onică.«Sînt unele femei făcute parcă de-o mamă şide-un tată în privinţa gusturilor », acontinuat el, împărţind puiul. « Iar bărbaţii,cînd e vorba să se prostească, parcă sînt toţi

făcuţiŞASE 310



ARTA CONVERSAŢIEIde-o mamă şi de-un tata», a zis doamnaSacheJarie, jumătate-n glumă, jumătate-nserios. «N-o asculta, domnişoară, că dac-oasculţi mai mult, nu te mai măriţi niciodată». «Pînă să mă mărit, oi avea timp să-mi

fac şi singură o părere». « Vrei să te măriţiaşa de tîr-ziu ? », m-a-ntrebat Alexandru Bujor,fără să mă privească. «Oricum, nu înaintede-a-mi termina Facultatea ». « CeFacultate ? ». « Medicina ». « Ăhăhă, paştimurgule iarbă verde ! Peste-atîţia ani de-aici încolo ! Te faci babă ! ». « Liceul 1-aiterminat ? », m-a-ntrebat Ileana Sachelarie.«Anul ăsta. Şi-am intrat la Medicină ».«Bravo ! înseamnă c-ai învăţat bine».«Deci n-ai de aşteptat decît şase ani, n-aisă fii chiar aşa de babă», a zis Alexandru

Bujor pe-un ton concesiv. « Mărita-te pe lasfîrşitul Facultăţii, ca pe urma se micşoreazăposibilităţile de alegere. Mai mulţi băieţidecît în Facultate n-au să mai fie niciodată-n jurul dumi-tale. Şi, pe urmă, cu cît trecevremea, cu-atît te hotărăşti mai greu. Latinereţe, închizi ochii şi te-azvîrli cu capu-nainte». «Multe lucruri se fac cu ochii-n-chişi».

La aceste vorbe, Alexandru Bujor s-a uitat fix laIleana Sachelarie, care i-a răspuns cu-oprivire mustrătoare.

« Cît mai stai pe-aici, domnişoară ? », m-

a-ntrebat el, întorcîndu-şi evaziv privirea dela doamna Sache-larie. « Vreo lună ». «Şi-acum, doamnelor, masa e servită, samîncăm, să bem, să ne veselim şi pe urmăom mai vedea ». « Parc-aţi fi citat din Viaţa-n roz ».

M-au privit amîndoi cu surprindere.«Va să zică, m-ai citit şi tăceai mîlc, dintr-

ăştia-mieşti...». «V-am citit şi nuvelele, doamnă.Nu v-amspus nimic, fiindcă nu ştiu dacă unui artist,

cînd îl cunoştidoar ca persoană particulară, îi place săvorbească şi311

ŞASE



ILEANA VULPESCUsă-i vorbeşti despre arta lui». «Mulţi artişticunoşti matale de-ai tras concluzia asta ? », m-a-ntrebat Bujor cu-o ironie blajină. «De fapt, înparticular, cunosc bine unul singur ». « Pe cine ?». « Pe pictorul Matei Şerban ». « „Decadentul,

putrefactui" », a zis pe-un ton important, pecare 1-ai fi luat de bun de n-ar fi fostcontrabalansat de ironia din ochii-aceia albaştri,atît de expresivi, cu pleoapele cătînd în

jos...

(«Ca ale măştii tragediei», rosti încet Pavel.)

« Nenea Matei zice că-n materie de„putrefacţie" şi de „decadenţă" se află-ntr-osocietate foarte-aleasă: Brâncuşi, Arghezi,

Barbu, Ţuculescu... ». «Da' văd că-i ştii !De la doamna Hangan, că la şcoală... Haisă mîncăm puiul că se răceşte», acontinuat Bujor fără tranziţie.

Am mîncat în tăcere. Din pui, rămăsesedoar o movilită de oase. Giizel venise tiptil,se-aşezase respectuos la distanţă,urmarindu-ne-atent fiecare mişcare cu ochiumili şi rugători.

« Uite-o şi pe Zeluţa ».Descoperind-o, Alexandru Bujor îi azvîrlea « Zelu-

ţei» os după os, iar Zeluţa le prindea dinzbor, de-ai f i z is că d in c ine ş tie ceneam de acrobaţi se trăgea.

« De unde poate veni „Zeluţa" ? », se-ntrebaseIleanaSachelarie. « Nu 1-am mai auzit în viaţa mea». « De laGiizel, care-nseamnă „frumos", pe turceşte.E-o societate cît se poate de cosmopolită în ogradaasta. Numai

noi şi coana Leana ce mai sîntem autohtone, încoloGiizel, pui din căţeaua hogii din Mangalia,nea Cliţă... ».« Cum ? ». « Cliţă. C-1-i-ţ-â ». «Asta deunde-o maiŞASE 312



ARTA CONVERSAŢIEIveni ? ! »• «Eee ! Staţi slab cu onomastica,doamna. Dacă n-aţi auzit-o pe coana Leanafăcînd arborele genealogic al Zeluţei — carepîn' la urmă reiese ca „vine de se trage dinneamul lui Ali-bey, de pe cînd stăpînea

turcu' ", şi pe-al lui nea Cliţă, care, şi el, „depe mamă — se trage din han-tătaru', iar depe tată — din neam de greci procopsiţi, căde-aia-1 cheamă Temiştocle !". E ! ». « Aha ! »,zisese Alexandru Bujor, uitîndu-se la mine prinpaharul plin cu vin rubiniu. « Ce-nseamnăsa aibă un copil o mamă deşteaptă şicultă ! Mă uit la dumneata, Sînziana. E-adevărat că eşti deşteaptă. Dar în fiecarevorba pe care-o spui se vede-nvăţătura, sevede copilul educat de cineva care ştie săeduce. Cît de fericită trebuie să fie doamna

Hangan că te are », murmurase IleanaSachelarie. Un amestec de regret şi deevlavie îi îngreuia privirea şi glasul, ca oaluviune.

Abia mai uitasem de panica singurătăţiiprin care trecusem, şi venea IleanaSachelarie să-mi tragă un nou semnal dealarmă, cu glasul şi cu privirea ei carepentru mine se traduceau prin « grabeşte-te, hotărăş-te-te de la-nceput ce vrei şi-apucă-te să-nfăptuieşti, că viaţa nu stă să te-aştepte ! ».

I-am zîmbit, cu un zîmbet îmbătrînit de-nţelegere.Alexandru Bujor s-a uitat pe rînd la noi.

Şi-a pus paharul pe masa şi, printrepleoapele-acelea pe care le micşora atît deex presiv, i-a azvîrlit Ilenei Sachelarie o privire caretăia ca un brici, iar mie — o privire de zaraf care vrea sa cîntărească ceva din ochi.

« Domnişoară, văd că pe doamnaSachelarie ai citit-o. Din mine ai citit ceva ? ».« Tot ce v-a bătut Mama la maşină». «Deci,tot ce-am scris pîn-acum. Şi cum ţi se

pare ? ».M-am uitat intimidată la el, apoi, la ea.

în ochii ei, am văzut curiozitate şi îndemn,şi-am prins curaj.313 ŞASE



ILEANA VULPESCU« Cînd vă citeam îmi venea să scrîşnesc

din dinţi. Toate personajele dumneavoastrăaleargă după ceva, cu sufletul la gură. Cîndciteam, mă surprindeam respirînd sacadat».«Bravo mie ! Ia spune-mi, ce personaj ţi-a

plăcut cel mai mult ? ». «Panţîru-ăl bătrîn.Artistic vorbind... Uman — nu mi-a plăcutnici un personaj al dumneavoastră ». « De ce? », m-a-ntrebat Alexandru Bujor, privindu-măca un profesor care-ţi pune o-ntrebare-ncuietoare.

Ileana Sachelarie mă asculta cu gîtul încordat, atît era de atentă.

«Fii ndcă n ic i unu l nu e frumos pedinăuntru». «Şi crezi că viaţa pe care-audus-o i-ar fi-ndreptăţit să fie altfel, chiarviaţa-n general ? ». Eu am dat din umeri.« La

urma urmei, ce ştii dumneata despre viaţă ? ».« Ce să ştiu ? Cît poate şti un copil orfan detata, crescut cu cheia de gît, aşteptîndu-şimama cu sufletul la gura, tremurînd la fiecarepas de pe palier, la fiecare ţîrîit de sonerie,la fiecare zgomot, şi „educat" cu foartemultă marmeladă. Cred că şi-n plasmă ammarmeladă. Cam atît».

M-am uitat mai întîi în ochii IleneiSachelarie şi mi-am dat seama că-i veneasă plîngă. M-am uitat şi-n ochii lui Bujor,Nu mai erau micşoraţi şi nu se mai vedea

nici urmă de ironie-n ei.Am început să mă simt vinovată că-i

întristasem. Mama, care nu se plîngeaniciodată, mă-nvăţase că nu-i frumos să-ţiarăţi rănile în faţa nimănui, ci să ţi le-oblo- jeşti cînd eşti singur şi chiar cicatricele săle-ascunzi de ochii lumii.

« Cînd aţi început să scrieţi Pămînt,aveaţi doardouăzeci şi unu de ani, cu doi ani mai multdecît ameu acum. Deci, nici experienţadumneavoastră de viaţă,cantitativ măcar, nu putea fi mult mai maredecît a meaŞASE 314



ARTA CONVERSAŢIEIde-acum », am zis eu la repezeală, cu gîndul sărisipesc atmosfera pe care-o creasem povestindu-mifoarte pe scurt viaţa.

«Bună observaţia dumitale cu experienţa

cantitativă. Ai fost prudentă cînd ai făcut-o,fiindcă ai lăsat deschisa portiţa spre calitate». « Cred că mai importantă poate chiar şidecît experienţa, la un artist, este structura:forma-n care, vrînd-nevrînd, se exprimă pesine, în care, vrînd-nevrînd, îşi scoate lasuprafaţă sufletul». Ileana Sachelarievorbise cu un aer absent. Părea că-şicomunică ei însăşi această observaţie.

« Nu crezi ca artistul poate sa-şidepăşească eul, că arta i-1 poate şterge înoperă, că artistul dintr-un artist poate fi atît de puternic încît să şteargă omul din artist ?». « îl poate atenua, dar să-1 reducă la zero,asta niciodată ! ». « Să-ţi dau exemple demari artişti — oameni mici ?», i se-adresaseAlexandru Bujor Ilenei Sachelarie, privind-o ţintăprintre pleoapele micşorate. « Să-ţi dauexemple de micimi, de lipsuri de gust artisticla aceşti mari artişti-oameni mici, derăbufniri în opera ale imperfecţiunii lor deoameni, răbufniri ca ale unor guri de canaluitate fără capac într-un răţor de trandafiri ?

».De data asta, vocea Ilenei Sachelarie, în

calmulcăreia, pîn-atunci, picurase egalmelancolie, resemnare, autoironizare, căpătase ceva metalic,lucios, de-orăceala care. pe mine mă surprindea. Privireaei domoalăşi plină de-nţelegere — care părea otraducere a vorbei

lui Montaigne, atît de plină de-nţelepciuneaconstatării«în lumea asta unde am văzut totul şicontrariul acestuitot», «dans ce monde ou j'ai tout vu et le contraire de

tont » — privirea asta domoală se ştersese dinochii ei.315

ŞASE



\

ILEANA VULPESCU

îi luase locul o privire tăioasă care parcăstătea să-şi ia zborul din ochi şi să dea cusabia, ca un arhanghel al răzbunării.

Deşi Ileana Sachelarie şi AlexandruBujor duceauo discuţie de principii — discuţie în care, deobicei,omul îşi păstrează calmul, impunîndu-şi oanumitădetaşare, deoarece corăbiile care se-neacăsînt ale tuturorşi-ale nimănui — mie mi s-a părut că ei doiaveau ceva

de-mpărţit şi dincolo de principii.Participarea atît devehementă a Ilenei Sachelarie îmi trezisebănuialaasta. Alexandru Bujor era permanentparticipant, fiindcăironia este o formă intensă de participarela viaţă —ea traduce sau o permanentă revoltă, sauneînţelegereaa ceea ce se-ntîmplă-n jurul tău, sau unamestec între

astea două, plus un sentiment de frustrare ş imultealtele-ncîlcite-ntre ele ca-ntr-un ghem care nu maipoate fi descurcat. Asta zic eu acuma, căm-am făcut«mare » şi deşteaptă ! Atunci, am avutimpresia — oimpresie subterană, ca orice avertismentvenit dinstraturi prelogice — că Alexandru Bujor eraunul din

cei doi bărbaţi pe care-i iubise. IleanaSachelarie şi-acăror concepţie despre lume nu fusese ce s-ar fi aşteptatea să fie. Unul din cei doi cu care n-o brodise,

în timp, din privirea ei lucidă şi tăioasă, caremătura oriceurmă de li rism, înţelegeam că I leanaSachelarie nuera un om care să poată fi prostit, îţi crea,



cu bună-ştiinţă, iluzia că putea fi prostită, uneoripoate că-şicrea chiar ei iluzia asta — fiindcă, la unmoment dat,lipsa oricărei iluzii începe să te oboseascădar, de fapt,pe un fond de bunătate adevărată, logica,acest duşmande moarte al euforiei, ţîsnea din fiinţa ei: unrecif într-omare liniştită şi netedă ca o farfurie de supă.Netezimeablîndeţii ei melancolice ca şi ascuţimealucioasă a răceliiŞASE 316



ARTA CONVERSAŢIEIei, haina asta cu două feţe — pe care-oschimba de pe-o parte pe alta cu-o iuţealăde prestidigitator, faţă de calmul jucat al luiAlexandru Bujor — mă făcea să bănuiesc căea pusese punct legăturii lor, încetînd sa-1

mai iubească sau impunîndu-şi să nu-1 maiiubească, în timp ce lui, poate şi din orgoliu,nu-i trecuse. El o mai iubea. O iubea cuciudă.

«Nu te contrazic acum fiindcă ar duraprea mult şi trebuie să mai şi plecăm, plu^că speriem fata asta », zisese Alexandru Bujor pe-un ton neaşteptat de concesiv, uitîndu-se lamine de jos în sus, cu privirea filtrată printrepleoapele-nchise pe jumătate.

I-am condus pînă-n capătul uliţei unde-şi lăsaseră « Pobeda » — « Pobeda » lui AlexandruBujor, cum aveam sa aflu mai tîrziu. Pînă-nseară, Ileana Sachelarie trebuia s-ajungă laVama Veche, la o veche gazdă a ei, iarAlexandru Bujor — la Eforie, la hotel, unde-avea de gînd să stea toată vacanţa.

Trebuie să-ţi spun că, pe vremea-aceea,Eforia era cea mai elegantă staţiune de pelitoral, iar «Pobeda» — cea mai elegantă,dacă nu chiar unica, marcă de maşini dinţară.

Cînd ne-am despărţit, Ileana Sachelarie

mi-a ţinut lung mîna-n mîna ei. Mi-a luatapoi capul între mîini, s-a uitat la mine cuprivirea plină de nostalgie şi decompătimire cu care ne uităm uneori laoameni mult mai tineri decît noi, şi m-asărutat pe frunte.

ji4, — Nostalgie şi compătimire ! ciudat aliaj,zise Pavel.

«• — Nostalgie pentru tinereţea rămasă-nurmă, acel

timp fericit, animat de speranţe şi deidealuri. Com-

317 ŞASE



ILEANA VULPESCUpătimire pentru tot ce se poate-aşterne-nfaţa unui om tînăr: erori, amărăciuni,dezamăgiri, dureri, adversităţi, eşecuri, înprivirea, în zîmbetul ei, chiar şi-n sărutareaei maternă — mi s-a părut că citesc oprevestire pentru viitorul meu. M-am simţitbrusc foarte tristă şi, ca un gest de salvare, am

strîns-o pe Ileana Sachelarie-n braţe, în timp ce-mi pătrundea-n nări mirosul ei frumos, deparfum bun pe-un corp proaspăt spălat, amsimţit imperios nevoia să-i pun o -ntrebare.

(Pavel se uită la Sînziana cu ochi plini decuriozitate.)

«Aţi vrea să mai aveţi vîrsta mea ? », i-am şoptit eu la ureche, ca pe-o maretaină.

M-a apucat cu mîinile de umeri, a pus oarecare dis-tanţă-ntre noi, s -a u itat la mine cu-oadmiraţie de parcă cine ştie ce minune-aşfi spus, si cu-o voce la fel de tainică, pe cîtfusese-a mea, vocea cu care spui ceva ce nutrebuie să afle nici vîntul, mi-a şoptit laureche: « Nu ! Abia aştept sa treacă şi cemi-a mai rămas ». îmi spusese vorbele-asteadintr-o suflare. După o scurtă pauză, în caremie nici să clipesc nu-mi mai venea, i-amauzit din nou şoapta: « îţi urez din suflet cala anii pe care-i am eu acum să gîndeşti altfeldecît gîndesc eu ».

«Ei, v-aţi transmis formula bombei ? Aţihotărît şi unde s-o puneţi ? », ne-a-ntrebatAlexandru Bujor, cu-o ironie blajină de parcăvoia să spună: «Săracele, ce să le faci ? Zi-le femei, şi pace ».

Ileana Sachelarie s-a urcat în maşină.Alexandru Bujor s-a uitat la mine cu-o privirefoarte serioasă, în timp ce-mi lua mîna şi mi-o ridica pînă la gură, abia atingîndu-mi vîrfuldegetelor — de parcă s-ar fi temutŞASE

318



ILEANA VULPESCUbuie să ştii să citeşti printre rînduri, dară-noameni...

—în oameni ? — Să citeşti printre vorbele lor şi chiardincolo

de ele. Uneori, un oftat povesteşte maimult decît unroman-fluviu, o privire — mai mult decîto bibliotecă. — în mine ce citeşti dincolo de vorbe ? — De, Sînziană, ce sa zic... ? Viaţa tade pîn-acuma parcă n-ar fi fost tocmai oparadă a norocului.Dar să ne-ntoarcem la autorii din bibliografia obligatorie...

— Ţi-am descris amănunţit întîlnirea meacu Ileana Sachelarie, mai întîi, pentru căIleana Sachelarie — atît cît am cunoscut-oatunci, fără să mai vorbesc de valoarea ei descriitor — mi-a făcut o impresie foarte puternică.Am discutat multe lucruri cu mulţi oameni,şi cu memoria asta de elefant pe care-o am,

îmi aduc aminte tot, dar, din punct de vedereafectiv, ca-nvelit într-un strat de vată:

amintiri desonorizate, asurzite, sclerozate devreme. Acele două fraze ale Ilenei Sachelarie— răspuns la-ntrebarea mea — răsună-n mine,de-aproape douăzeci de ani, la fel de acut şila fel de neliniştitor ca şi-atunci, în clipacînd mi-au fost şoptite la ureche.

De-atunci şi pînă săptămîna trecută, n-am mai întîlnit-o niciodată pe IleanaSachelarie. Săptămîna trecută, m-a strigatpe stradă şi, ca şi cînd ne-am fi văzut cucîteva zile mai înainte, m-a sărutat pefrunte si m-a invitat pe la ea: «Vino pe la

mine cînd poţi. Vreau să mai stăm de vorbăşi, drept să-ţi spun, vreau să-ţi şi dau niştelucruri, fiindcă m-am hotărît să nu maipăstrez decît strictul necesar. La bătrîneţe,e bine

ŞASE 320



ARTA CONVERSAŢIEIsă dai altora mai tineri». «Dumneavoastrăvorbiţi de bătrîneţe ? Arătaţi mai tînără decîtmine ». « Oi fi ară-tînd eu, dar acuş-acuşbat şaizeci de ani. Şi cum nu sînt genul carecreşte şi lansează „peşti", îmi face plăcere să

dau din viaţă cui mi-e drag. Să şti i că te-aştept. Ţine telefonul meu ».

Miercuri, mă duc pe la ea. Nu pentru căvreau sa-mi dea ceva. Mă duc fiindcă abiaaştept să stau de vorbă cu ea. Cred că nicinu-şi închipuie cît de puternică impresie mi-afăcut atunci şi cît de des i-am evocatimaginea tot timpul cît am fost măritată cuAlexandru. Mereu îmi spuneam: «Nu degeaba. 1-alăsat o femeie ca I leana Sachelarie», ş ideodată gîndul meu o-nvă-luia-n afecţiuneca pe-o soră de nenoroc.

Deşi n-am încă patruzeci ş i unu de ani ,nu şti u cîte lucruri aş refuza dacă mi-ar fi cuputinţă să aleg: unul singur ştiu însă că î-aşrespinge cu mîini le, cu picioarele , cubolovani, cu cărbuni aprinşi : să mai iauviaţa de la-nceput.

Aici sînt într-un acord total cu şoaptaIlenei Sachelarie. Mă bucur că pînă acum n-am ajuns să spun cum mi-a spus e a atunci :«Ab ia aştept să t reacă ş i ce mi-a mairămas ».

Aşa cum ţi-am spus, aş minţi să zic că nu

sînt momente cînd m-aş întinde jos şi-aş muri; darmomente,cum cred că, dacă e sincer, fiecare om trebuiesa şi lerecunoască; şi deşi, cum de asemenea ţi-amspus, nucontez pe nimic spectaculos în viaţa caremi-a mairămas de trăit, c i doar pe microbei i meidrăguţi, pefetele mele şi pe nişte nepoţi, la-ncheiereaoricărei socotelicu viaţa — pe care-o presupune fraza IleneiSachelarie«Ab ia aştept să t reacă ş i ce mi-a mairămas» — laasta n-am ajuns şi spe r să nu ajungniciodată. Fraza321



ŞASE



ILEANA VULPESCUasta, vreau să spun ceea ce exprimă ea,exclude orice curiozitate pentru ziua demîine. Poate că singurul meu adevăratnoroc în viaţa este această curiozitate: ce

se poate-ntîmpla mîine.

— Aici cred că e vorba de resursele interioareale

omului, de calitatea lor, şi-n cele dinurmă de calitateagenerală a omului.

— Tulburător mi se pare că la o asemeneaconcluzie— căci asta nu e-o părere care să mailase o portiţă cîtde mică spre altceva — tulburător mi separe că ajungla ea unii oameni de-o calitateindiscutabilă. Tu n-ocunoşti pe Ileana Sachelarie, dar cred c-ai citit cevade ea.

— Viaţa-n raz, Laicii infailibili,împărăţii fărăchei, Rudele sărace ale gloriei. Cum să n-o citesc ? Osocotesc o mare prozatoare. Cînd măgîndesc, acum,mai bine, după felul cum scrie, după

personajele pecare le creează, nişte oameni care tragşi cu dinţii deviaţă, n-ai zice, Doamne fereşte, căabia aşteaptă sătreacă şi ce i-a mai rămas, în scris, sedetaşează de

propria persoană, creează o lume din carese excludepe sine. Cred că la originea păreriiăsteia a ei cu «sătreacă mai repede şi ce-a mai rămas»

este singură-tatea-n care trăieşte, lipsa unei familii, aunei afecţiunipermanente, a unor bolovani legaţi depicioare — cum

este uneori o familie — bolovani însăcare-ţi asigurăo verticalitate permanentă.

— Permanentă şi relativă: de multe ori,din cauzabolovanilor, trebuie să-ndoi spinarea, dar,



ce e drept,ei nu-ţi lasă timp de melancolizări metafiziceprelungiteşi, vorba lui Bernard Shaw, prima condiţiepentru a

nu fi nefericit este să n-ai timp să tegîndeşti la nefericire. Singurătatea, ziceai tu, şi zic şi eu,s-ar puteaŞASE 322

ileana vulpescu arta comversaeiei

Documents