Universitatea Transilvania din Braşov

2014

Hidrokinetoterapia cifozei şi scoliozei

1

1.Introducere

Reprezintă executarea exerciţiilor fizice în apă, fiind o metodă care foloseşte apa simplă, apa

termală sau apă de mare. Se poate aplica în două moduri:

- parţială: imersia doar a unui segment de corp,

- generală: imersia întregului corp.

Hidrokinetoterapia parţială este utilizată pentru creşterea mobilităţii articulare, efectuându-se diferite

tipuri de mişcări (pasive, pasivo-active, active) în apă caldă, aceasta determinând relaxarea musculară

şi diminuarea durerilor. Se aplică în bazine individuale, pentru imersie parţială, în scopul recuperării

extremităţilor (mâini, picioare); se pot efectua băi calde sau alternante (băi reci – 18oC alternate cu

imersia în baie caldă – peste 38oC – cu creşterea vasomotricităţii).

Hidrokinetoterapia generală se realizează prin imersia întregului corp în bazine individuale, bazine

colective sau piscine. Orice mişcare în sensul flotării, adică de jos în sus, va fi executată cu mai multă

uşurinţă, forţa musculară necesară fiind foarte slabă; la mişcările de sus în jos sau laterale apare

rezistenţa opusă de apă, se îngreunează mişcarea, determinând creşterea forţei şi a rezistenţei

musculare. Apa din bazinele de recuperare trebuie menţinută la 35-36oC, temperatură la care se produc

efecte antialgice (scade sensibilitatea periferică, cu modificarea percepţiei dureroase), scăderea

tonusului muscular general şi vasodilataţia periferică cu scăderea tensiunii arteriale. Baia rece sub 26oC

provoacă efecte musculare şi cardiovasculare inverse, fiind tonifiantă.

Durata unei şedinţe de hidrokinetoterapie variază de la 10-15 minute la o oră. Exerciţiile fizice se

execută la fel ca cele din aer, dar se ţine seama de particularităţile oferite de mediul acvatic.

Poziţionarea pacienţilor poate fi dificilă uneori; de aceea, s-au imaginat o serie de „accesorii”:

scaune, mese, manşete înclinate, bare de susţinere, sisteme de elevaţie pentru accesul în bazin al

pacienţilor cu handicap fizic mare, bazinul de mers. În piscinele mari se face kinetoprofilaxie sau înot

terapeutic.

Logofătu, 2008 ,http://saptamana-medicala.blogspot.ro/2008/06/hidrokinetoterapia.html

În timpul hidrokinetoterapiei putem să folosim anumite părţi ale tehnicilor de înot sau tehnică în întregime cu intensitate şi distanta clar definite.În cadrul hidrokinetoterapiei folosim mişcările din înot care reglează tonusul muscular asupra grupelor musculare, întinderea şi antrenarea lor.

Dr.Bender Tamás 

2

Részletek: http://www.webbeteg.hu/cikkek/sport_egeszseg/7779/gyogyuszas-es-gyogytestneveles

2.Recuperarea hidrokinetoteraoeutica a cifoscoliozei

Avantajele rezistenţei hidrodinamice sunt:

- rezistenţa opusă mişcărilor de către apă variază cu viteza de execuţie a acestora prin creşterea

suprafeţelor de contact cu apa pe parcursul efectuării mişcării, creşte şi efortul muscular;

- dacă mişcării i se opune un jet de apă se realizează o contracţie musculară de tip izometric, care nu

necesită deplasare articulara (creşte astfel forţa musculară fără să se deplaseze segmentul imobilizat).

Temperatura mediului ambiant, la care organismul aflat în repaus îşi menţine temperatura centrală, fără

să solicite mecanismele de termoreglare, se numeşte temperatura de indiferenţă. Pentru atmosferă,

temperatura variază în jur de 26°C iar pentru apă, aceasta este de 34-35°C.

Avantajele hidrokinetoterapiei sub aspectul factorului termic sunt:

- termoconductibilitatea crescută a apei, ceea ce duce la accelerarea schimburilor termice între corpul

imersat şi apa din bazin;

- hidrokinetoterapia efectuată în apa caldă conduce la vasodilataţie periferică, cu scăderea tensiunii

arteriale (utilă la hipertensivi), tahicardie şi creşterea muncii inimii;

- apa caldă conduce şi la scăderea tonusului muscular cu miorelaxare şi sedare;

- tot temperatura scăzută a apei din bazin asigura scăderea sensibilităţii periferice cu modularea

percepţiei la durere;

- apă rece prezintă efecte inverse, ceea ce conduce la instalarea efectului tonifiant.

Tache http://www.tonica.ro/sanatate/terapii-alternative/611-hidrokinetoterapia-o-terapie-la-moda.html

Indicaţiile hidrokinetoterapiei sunt diverse:

· Bolile neurologice centrale şi periferice, urmate de paralizii sau pareze;

· Bolile reumatismale degenerative (artroze) sau inflamatorii cronice, în afara puseului algic, urmate de scăderea gradului de mobilitate articulara;

· Sechelele posttraumatice urmate de scăderea forţei musculare şi a mobilităţii articulare, precum şi a coordonării mişcărilor;

· Suferinţele discale, discovertebrale, precum discopatia vertebrală cervicala, dorsala sau lombara, în afara indicaţiei chirurgicale;

3

· Afecţiunile cardio-respiratorii, în vederea reantrenarii fizice la efort (postinfarct miocardic, astm bronşic), cele circulatorii periferice, inclusiv insuficienta circulatorie venolimfatica de la nivelul membrelor inferioare;

· Sarcina şi recuperarea după naştere;

· Tulburările de statică vertebrală la copii şi adolescenţi, precum scoliozele şi cifozele.

Tache, http://www.farmaciata.ro/recuperare-medicala/item/1002-hidrokinetoterapia-creste-mobilitatea-articulara

Contraindicata celor cu afecţiuni cardiace sau leziuni ale pielii

Contraindicaţiile absolute ale kinetoterapiei sunt reprezentate de leziunile tegumentare, stările febrile, afecţiunile acute sau intercurente care ar putea duce la decompensare cardio-respiratorie. Contraindicaţiile relative sunt cele aflate în legătura cu vârsta avansată, hipotensiunea arterială accentuată, anumite afecţiuni cardiovasculare cu potenţial de decompensare.

http://www.tonica.ro/sanatate/terapii-alternative/611-hidrokinetoterapia-o-terapie-la-moda.html

2.1 Hidrokinetoterapia cifozei

“Cifoza reprezintă o incurbare anterioară (plan sagital) a coloanei vertebrale, traducându-se clinic într-

o proeminentă dorsală situate în continuitatea proceselor spinoase.Incurbarea coloanei din cifoza

trebuie deosebită de gibusul scoliotic, care este o proeminenţă dorsală situată în afară proceselor

spinoase şi se datorează proeminentelor arcurilor posterioare ale coastelor şi proceselor transversale

vertebrale rezultate prin rotaţia vertebrelor.”[Tomoaia ,2005,Pag.177.]

După Dobobusset există 3 tipuri de defecte de formare:

„1.Defect de formare parţial cu canal medular aliniat.Dacă interesează corpul vertebral , simetric, va rezulta o cifoză unghiulară , cu un arc posterior intact , şi cu un potenţial de agravare de 5-7grade pe an prin scăderea potenţialului de creştere la nivelul corpului , malformat cu păstrarea celui al arcului posterior.Dacă defecţiunea de formare este antero-lateral , rezultă o cifoscolioză , cu un arc posterior mai mult sau mai puţin intact, şi cu o îndoire a canalului medular într-un singur nivel .

2.Defect de formare parţial.cu canal medular dislocat.Împreună cu defectul de formare anterior, există o dislocare a canalului medular şi totdeauna un defect al arcului posterior care determină o instabilitate vertebrală potenţială, care nu poate fi evidenţiată pe radiografiile dinamice.Clinic semnele neurologice pot fi absenţe , dar riscul este foarte mare , şi deficitul poate apărea brusc după traumatisme minore.

3.Defect de formare total al corpilor vertebrali, cu agenezia unuia, a doi , trei sau mai multor corpi vertebrali , cu sau fără agenezia arcurilor lor posterioare .Leziunea apare mai frecvent la nivelul

4

coloanei lombare şi se însoţeşte de o paraplegie congenitală flască sau spastica şi de o mobilitate anormală la nivelul malformaţiei osoase.Şoldurile sunt frecvent luxate şi fixate în extensie.”

[Antonescu,2010,Pag.48.]

2.2“Tratamentul hidrokinetoterapeutic

Ø Corectarea posturii şi aliniamentului corpului şi a segmentelor sale;

Ø Obţinerea relaxării generale şi locale a decontracturării musculare;

Ø Obţinerea şi menţinerea tonusului muscular adecvat;

Ø Menţinerea şi creşterea progresivă a forţei şi rezistenţei musculare;

Ø Recâştigarea şi mărirea amplitudinii mişcării articulare până la unghiul maxim ;

Ø Obţinerea şi creşterea flexibilităţii , elasticităţii şi supleţei ;

Ø Educarea şi reeducarea îndemânării , coordinării, controlului , echilibrului şi egalităţii;

Ø Prevenirea posturii şi atitudinilor incorecte, corectarea acestora;

Ø Educarea, reeducarea sensibilităţii;

Ø Educarea şi reeducarea mersului independent;

Ø Prevenirea instalării atrofiei musculare şi osteoporozei;

Durata unei şedinţe de hidro kinetoterapie este de 40-45 minute, dintre care primele 5 minute încălzirea

, 30-35 minute programul în sine, şi 5 minute încheierea.

Exerciţiile fizice sunt combinate cu exerciţii respiratorii.”

Cioroiu, Pag.35. 2012

2.3Programul de hidrokinetoterapie

Încălzirea la marginea bazinului

Ø Coloana cervicală – flexii, extensii, rotaţii;

5

Ø Membre superioare - flexii, extensii, abducţii, aducţii, circumducţii, învăţarea pacientului

mişcările pe care le va executa în apă;

Ø Trunchiul – răsucire, mişcări laterale, flexii, extensii;

Membre inferioare – fandări laterale, înainte , ridicaţi pe vârfuri pe călcâie genoflexiuni.

2.4 Scolioza

Scolioza este o boală evolutivă, care afectează coloana vertebrală şi se caracterizează prin una sau mai multe curburi laterale, vizibile în plan frontal.Curburile sunt însoţite de rotaţia corpilor vertebrali , cu tendinţa la compensare superioară şi inferioară, dar fără tendinţa de reducere complete prin suspendare, înclinare laterală sau decubit.Modificările coloanei vertebrale au repercusiuni asupra morfologiei trunchiului.

[Tomoaia, 2005, Pag.180]

Termenul de scolioza îl datorăm lui Galen.El defineşte o deviaţie a coloanei vertebrale în plan frontal. Analiza deviaţiilor coloanei în plan frontal – a scoliozelor – es uşurată de faptul că în mod general nu există o curbură frontal fiziologică(spre deosebire de curburile fiziologice din planul sagital).Totuşi , un grad uşor de asimetrie vertebrală este frecvent prezent, ceea ce a făcut pe majoritatea autorilor să accepte o toleranţă în jur de 10 grade.Stagnarea atrage atenţia că prezenţa acestor curburi minime nu dispensează clinicanul de a controla evoluţia lor.

[Antonescu, 2010, Pag.164.]

Încercam să definim scolioza că o boală evolutivă, caracterizată printr-una sau mai multe curburi laterale ale coloanei vertebrale, vizibile în plan frontal, însoţite de rotaţia vertebrelor , cu tendinţa la compensare superioară şi inferioară a curburilor , dara fără tendinţa la reducerea complete a acestora prinţ suspendare sau decubit şi cu răsunet asupra morfologiei trunchiului.

[Zaharia,1980, Pag.10].

2.5Exerciţiile speciale de corectare a posturii nu a numai rol de corectare ci şi de antrenare a muşchilor scheletici.Cu diferite echipamente ajutătoare (din hungarocel, pvc ) putem să accentuăm efectul exerciţiilor.Exerciţiile de recuperare mereu trebuie să executăm în apa care ajunge până la umărul pacientului.

Székely, 2011

6

http://www.gyogytorna-gyogytestneveles.hu/2011/06/19/a-gyogyuszas-tipusai-veleszuletett-vagy-

szerzett-gerincbetegsegek-eseten/

Înotul – trebuie să fie simetric (bras, spate, future) şi exersat ani întregi, fiind un mijloc activ de autocontrol , de echilibrare a coloanei şi de dezvoltare simetrică a toracelui.

În cazul scoliozei după locul curburii convexităţii, concavităţii alegem poziţia de corectare şi exerciţiile de refacere, după criteriile menţinute alegem poziţia corpului în apă şi a braţelor.

Pentru efectuarea exerciţiilor de corectare a scoliozei putem să folosim diferite echipamente ajutătoare(pluta, gantere plutitoare etc.) sau putem să executăm exerciţiile şi fără echipamente ajutătoare

.La exerciţiile de înot este foarte important corectarea tehnicii personale la fiecare individ , respective ca pacientul să execute exerciţiile specifice deficientei sale fizice.Comparaţia între exerciţiile simetrice şi asimetrice depinde de gravitatea scoliozei.

3.Concluzii

Scopul propus de această lucrare a fost de a aduce la cunoştinţa hidrokinetoterapia şi metoda de refacere a cifoscoliozei prin metoda hidrokinetoterapiei.

De asemeni sper că prin lucrarea data persoana fizică să obţină o idee şi informaţie mai largă privind deficientele fizice şi anume cifoza şi scolioza .

Pe parcursul lucrării am încercat să accentuez şi să definesc gravitatea deficientei fizice prin diferite definitiv de la autori diferiţi.Astfel metoda de recuperare hidrokinetoterapeutica separată atât la scolioza cât şi la cifoza descrisă după informaţiile dobândite.

Astfel sper că prin acesta lucrare am reuşit să prezint tema lucrării “Hidrokinetoterpia cifozei şi scoliozei” real şi uşor de înţeles de către toată lumea, iar cel mai important să fie diagnosticat din timp problema şi tratat în concordanţă cu cunoştinţele dobândite.

Székely ,2011. http://www.gyogytorna-gyogytestneveles.hu/2011/06/19/a-gyogyuszas-tipusai-veleszuletett-vagy-szerzett-gerincbetegsegek-eseten/

7

Bibliografie

Ø C.LOGOFATU 2008 ,http://saptamana-medicala.blogspot.ro/2008/06/hidrokinetoterapia.html

Ø T.BENDER ,2008,http://www.webbeteg.hu/cikkek/sport_egeszseg/7779/gyogyuszas-es-

gyogytestneveles

Ø G.O. TACHE http://www.tonica.ro/sanatate/terapii-alternative/611-hidrokinetoterapia-o-

terapie-la-moda.html

Ø TOMOAIA G.– Curs de Ortopedie – Editura Medicală Universitatea “Iuliu Hatugeanu”, Cluj-

Napoca 2005,

Ø DINU.M.ANTONESCU– Patologia Aparatului Locomotor - Vol 2. Editura Medicală

Bucureşti.2010.

Ø S.G.Cioroiu, Hidrokinetoterapia deficientelor fizice – Editura Universităţii Transilvania Braşov.

2012

Ø G.O.TACHE, http://www.farmaciata.ro/recuperare-medicala/item/1002-hidrokinetoterapia-creste-mobilitatea-articulara

Ø

8