Gheorghe BengaGheorghe Benga (n. 26 ianuarie 1944, Timi ș oara , România) este un medic român, membru al Academiei Române, profesor universitar și șef al Catedrei de Biologie Celulară și Moleculară din cadrul Universității de Medicină și Farmacie "Iuliu Ha ț ieganu " din Cluj Napoca și șef al Laboratorului de Genetică Umană din cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj Napoca.

Descoperirea aquaporinei 1

În 1986, împreună cu Octavian Popescu și Victor I. Popa, Gheorghe Benga demonstrează existența unei proteine-canal pentru apă în membrana celulară a globulelor roșii, pe care reușește să o detecteze cu ajutorul americanului Ross P. Holmes, de la Universitatea Illinois, care furnizează substanța necesară pentru detectarea acesteia. Descoperirea a fost publicată în anul 1986 în reviste internaționale de specialitate (Biochemistry și European Journal of Cell Biology), împreună cu descrierea modului în care această proteină ar putea fi izolată și purificată, dacă s-ar dispune de aparatura necesară.

În anul 1988 profesorul american Peter Agre descoperă aceeași proteină, pe care, dispunând de aparatura necesară, reușește să o izoleze și purifice. În studiul publicat în 1988 de Peter Agre, lucrarea profesorului Gheorghe Benga este menționată în bibliografie. În 1992 Peter Agre publică un alt studiu, referitor la proprietatea aquaporinei de a transporta apa prin membrana celulară, în care profesorul Benga este omis din bibliografie.

În anul 2003 Premiul Nobel pentru Chimie li se acordă americanilor Peter Agre și Roderick MacKinnon, pentru descoperirile din domeniul canalelor membranelor celulare, astfel: jumătate din premiu lui Peter Agre (creditat de juriul Nobel pentru descoperirea canalelor pentru apă), și jumătate din premiu lui Roderick MacKinnon (creditat de juriul Nobel pentru studiile asupra structurii și mecanismelor canalelor ionice).

Premii și distincții Premiul Emil Racoviță al Academiei Române, pentru Ciclul de Lucrări de Biologie

Moleculară a Membranelor (1984) Premiul anual al Uniunii Medicale Balcanice, pentru cercetarile de biologie a membranelor

(1987) Premiul Iuliu Moldovan și Diploma de medalie jubiliară - 75 de ani de învațământ medical

românesc în Transilvania, acordate pentru "rezultate deosebite în activitatea didactică și de cercetare științifică" (1994)

Premiul K. Miras al Asociației Balcanice de Laborator Clinic (2000) Premiul Opera Omnia pentru întreaga activitate de cercetare științifică (2000)

Prof. Dr. Gheorghe Benga: OMIS DE LA PREMIUL NOBEL PENTRU CHIMIE PE2003 ACORDAT LUI PETER AGRE "PENTRUDESCOPERIREA CANALELOR PENTRU APĂ"

Rezumatul PETIŢIEI adresate Comitetului Nobel, Academiei Regale de Ştiinţă a Suediei,Comunităţii ştiinţifice, academice şi mass-mediei din întreaga lume şi Autorităţilor din România

Canalele pentru apă sunt proteine care transportă apa cu viteză foarte mare, prezente în membranele celulelor tuturor vieţuitoarelor, de la bacterii, plante, animale până la om. De aceste proteine, numite în prezent aquaporine, depind procesele fundamentale ale vieţii, iar defectele în funcţionarea aquaporinelor duc la boli renale, cardiovasculare, oculare etc. În 1986 Benga şi colaboratorii au demonstrat clar pentru prima dată prezenţa şi localizarea unei proteine canal pentru apă în membrana celulei roşii sanguine (CRS) umane, lucrarea fiind publicată într-o revistă de largă circulaţie din SUA (1). În acelaşi an experienţele au fost confirmate şi extinse (2) şi în următorii 2-3 ani, Benga a descris noutatea descoperirii în cateva treceri în revistă, în publicaţii de mare circulaţie internaţională (3-7), inclusiv într-o carte publicată în editura CRC Press din SUA (6).În 1988 Agre şi colaboratorii au purificat o nouă proteină din membrana CRS (8), denumită CHIP28 şi au sugerat că aceasta ar putea juca un rol în legarea scheletului membranei de stratul dublu lipidic (9). In 1992 Agre şi colaboratorii (10) au descoperit că proteina CHIP28 este însuşi canalul pentru apă şi in 1993 CHIP28 a fost redenumită aquaporina 1.Este evident şi supradocumentat din faptele prezentate mai sus că prima proteină canal pentru apă (Aquaporina 1) a fost pentru prima dată descoperită în 1986 de către Benga şi colaboratorii (1, 2), apoi a fost purificată în 1988 de către Agre şi colaboratorii, care au identificat proprietatea ei de a transporta apa în 1992 (10). În lucrarea din 1992 Agre şi colaboratorii (10) au menţionat: "caracteristicile CHIP28 sunt în concordanţă cu alte trăsături cunoscute ale canalelor pentru apă, de exemplu proteinele CHIP28 în CRS intacte nu sunt afectate prin digestia proteolitică, aşa cum este şi cazul canalelor pentru apă (11)".Cum Agre şi colaboratorii au citat lucrarea noastră din 1983 (11) este foarte surprinzător că ei n-au citat niciodată lucrările noastre de referinţă ("landmark") din 1986 (1, 2); în contrast ei s-au referit numai la lucrările altor autori americani .Privind retrospectiv, punând întrebarea crucială, când a fost descoperită prima proteină canal pentru apă, aquaporina 1, un răspuns foarte clar şi corect ar fi: prima proteină canal pentru apă, numită azi aquaporina 1, a fost identificată sau "văzută" in situ în membrana CRS umane de către Benga şi colaboratorii în 1986. A fost iarăşi "văzută" când a fost purificată din întâmplare de către Agre şi colaboratorii în 1988 şi a fost iarăşi identificată când funcţia ei principală, proprietatea de a transporta apa, a fost găsită de către Agre şi colaboratorii în 1992.Dacă se face o comparaţie cu descoperirea Noii Lumi a Americii, primul om care a "văzut" o parte, într-adevăr foarte mică a Noului Pământ a fost Columb; mai târziu, alţii, inclusiv Amerigo Vespucci (de la care derivă numele), "au văzut" mai bine o parte mai mare a noului Continent şi în anii următori mulţi exploratori au descoperit complexitatea Americilor! Prof.dr.Gh.Benga a prezentat istoria completă a descoperirii proteinelor canal pentru apă într-o trecere în revistă invitată (12) care a fost publicată cu o lună înainte de acordarea Premiului Nobel pentru Chimie lui Peter Agre pentru "descoperirea proteinelor canal pentru apă". Se vede că această contribuţie a echipei din Cluj-Napoca semnalată din 1986 a fost trecută cu vederea în mod grosolan de către Peter Agre şi de asemenea de către Comitetul Nobel. Este un alt exemplu de greşeli în acordarea Premiului Nobel, când un om de ştiinţă care a contribuit cu adevărat cel dintâi la o descoperire este omis pe nedrept. Acesta este cazul profesorului Benga, în legătură cu prima descoperire a primei proteine canal pentru apă din membrana CRS umane.Pentru oricare om de ştiinţă din lume dedicat adevărului şi dreptăţii există o singură concluzie: descoperirea

iniţială a Dr. Benga trebuie să fie creditată în mod adecvat de către Comitetul Premiului Nobel şi de către comunitatea academică şi ştiinţifică din întreaga lume.

Prof. dr. Gheorghe Benga

Medic şi chimist, doctor în medicină (specialitatea chimie biologică), profesor, şef al Catedrei de Biologie Celulară şi Moleculară din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca, membru al Academiei Romane, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, preşedinte al Filialei Cluj a Societăţii Române de Biologie Celulară, vice-preşedinte al Societăţii Române de Genetică Medicală, vicepreş edinte al Asociaţiei Româno-Americane de Medicină de Laborator, Life Member, American Association for the Promotion of Science

   Profesorului Gheorghe Benga de la Universitatea "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca i s-a decernat titlul "Honoris Causa" al UMF "Carol Davila" Bucureşti, conform Hotărârii Senatului Universitar din 15 ianuarie 2004, ca o recunoaştere a cercetărilor care au deschis drumul către elucidarea aquaporinelor.

Această petiţie a fost prezentată la cel de al 8-lea Congres Mondial privind Progresele în Oncologie şi la cel de Al 6-lea Simpozion Internaţional de Medicină Moleculară (Hersonissos, Creta, Greece, October 16-18, 2003). Prin lege, dânsul este obligat să scrie el însuşi petiţia. Orice suport de la oamenii de ştiinţă din întreaga lume va fi recunoscut cu gratitudine.

Medicii romani lupta cu nedreptatile Comitetului Nobel

Val Valcu

          Universitatea de Medicina din Bucuresti i-a acordat ieri prof. Gheorghe Benga titlul de Doctor Honoris Causa, intr-o incercare de a repara injustitia Comitetului de acordare a premiilor Nobel. Prof. Benga, seful catedrei de Biologie Celulara la Universitatea din Cluj, a descoperit, in 1986, existenta canalelor pentru apa din structura membranei celulare. Pana atunci se credea ca apa serveste doar ca vehicul pentru alti compusi chimici, structura membranei celulare nepermitand apei in stare libera sa strabata bariere alcatuite din fosfolipide. Canalele pentru apa sunt proteine care transporta apa cu viteza foarte mare, de acest mecanism depinzand procesele fundamentale ale vietii, la toate organismele vii.

          Defectele genetice sau dobandite ale aquaporinelor, cum au fost numite mai tarziu aceste canale pentru apa, duc la aparitia unor boli. In 1986, prof. Benga si colaboratorii sai au reusit sa demonstreze prezenta si localizarea unei astfel de proteine, in membrana celulei rosii sanguine. Lucrarea a reusit sa treaca de Cortina de Fier si a fost publicata in revista "Biochemistry", din SUA. "Jurnalul european de biologie celulara" publica articolul semnat de Benga si colaboratorii in acelasi an, alte cateva reviste reluandu-l

pana in 1988. In acest an, Peter Agre, din SUA, purifica proteina descoperita de Benga si abia in 1992 identifica proprietatea ei de a transporta apa. Desi cercetatorii romani au cerut includerea in bibliografiile colectivului american a descoperirii originale, nu s-au ales decat cu promisiuni. Comitetul Nobel a ignorat la randul sau contributia esentiala a cercetatorilor din Cluj, acordand premiul, in 2003, lui Peter Agre. Mai multi membri marcanti ai comunitatii stiintifice internationale s-au aratat surprinsi de decizie, pusa la indoiala inclusiv de George Palade, americanul de origine romana care a beneficiat de premiul Nobel. Solidaritatea dovedita de Universitatea de Medicina din Bucuresti este alta premiera.

Apa si sarurile reprezinta niste actori foarte importanti in chimia vietii. Viata in general, oriunde ar aparea, depinde de acesti doi factori. Iar in 2003 Academia Regala Suedeza a Stiintelor a acordat, in cadrul ceremoniei de decernare a premiilor Nobel, premiul Nobel pentru Chimie pentru descoperirea rolului crucial jucat de canalele ionice si de canalele de apa – aquaporinele – in mentinerea vietii celulelor de orice fel.

Pana in 1986 se credea ca apa serveste doar ca vehicul pentru alti compusi chimici, structura membranei celulare nepermitand apei in stare libera sa strabata bariere alcatuite din fosfolipide. Canalele pentru apa sunt proteine care transporta apa cu viteza foarte mare, de acest mecanism depinzand procesele fundamentale ale vietii, la toate organismele vii. In 1986 prof. Benga a descoperit aceste canale, aquaporinele, si a publicat articole referitoare la descoperirea sa. Lucrarea sa a reusit sa treaca de Cortina de Fier si a fost publicata in revista "Biochemistry", din SUA.

"Jurnalul european de biologie celulara" a publicat articolul semnat de Benga si colaboratorii sai in acelasi an, alte cateva reviste reluandu-l pana in 1988 insa recunoasterea internationala nu a venit. Sau a venit prea tarziu...

Chiar prof. Benga declara privitor la aceasta descoperire : « Dacă se face o comparaţie cu descoperirea Noii Lumi a Americii, primul om care a "văzut" o parte, într-adevăr foarte mică a Noului Pământ a fost Columb; mai târziu, alţii, inclusiv Amerigo Vespucci (de la care derivă numele), "au văzut" mai bine o parte mai mare a noului Continent şi în anii următori mulţi exploratori au descoperit complexitatea Americilor! »

Controversa privind acest premiu a provocat adevarate scandaluri, intre castigatori, Peter Agre si Roderick MacKinnon si romanul Gheorghe Benga, profesor la Universitatea de Medicina si Farmacie “Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca. Desi decizia Academiei in acordarea premiului Nobel a fost probabil gresita, documentele, numeroasele articole scrise inca din 1986 raman ca dovada a impresionantei munci depuse de echipa dr. Benga si a rezultatelor sale.

Cel mai important lucru, in mijlocul dezbaterilor, trebuie sa fie retinerea iluitorului rol al aquaporinelor, descoperire care, indiferent de autorul sau, va influenta viitorul practicii medicale in intreaga lume. Aquaporinele au rolul de a transporta apa din interiorul celulei in exterior si invers, importanta descoperirii profesorului Benga si a echipei sale fiind covarsitoare, ea contribuind efectiv la aflarea mecanismelor cauzelor producerii unor

numeroase boli, la gasirea unor tratamente adecvate in maladii cardiovasculare, renale, diabet, ateroscleroza, afectiuni parazitare si infectioase.

Prof. dr. Gheorghe Benga, nascut pe 26 ianuarie 1944, este in prezent profesor si sef al Catedrei de Biologie Celulara si Moleculara a Facultatii de Medicina, Cluj-Napoca.

 

Momente importante in formarea sa

A urmat cursurile Facultatii de Medicina din Cluj, pe care a absolvit-o in 1967, dar si cursurile Facultatii de Chimie (1972). In 1973 isi definitiveaza deja doctoratul, in domeniul Biochimiei medicale si incepe lucrul la cele mai importante proiecte din cariera sa. Devine medic primar in 1997 in domeniul Geneticii Medicale si a Patologiei Medicale iar in 2001 este ales ca membru cu drepturi depline al Academiei Romane.Printre numeroasele sale distinctii se numara si acordarea titlului Doctor Honoris Causa de catre Universitatea de Medicina si Farmacie « Carol Davila », Bucuresti, in 2004. Este primul roman ce primeste aceasta inalta distinctie, pentru descoperirea, in 1986, a canalelor pentru apa din structura membranei celulare.

Urmeaza mai apoi acordarea aceluiasi titlu, de Doctor Honoris Causa de catre Universitatea de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa” din Iasi si de catre Universitatea de Medicina si Farmacie „Victor Babes” din Timisoara.

 

Activitati stiintifice

Prof. Benga isi definitiveaza formarea profesionala prin stagii in strainatate, in calitate de cercetator, in Marea Britanie, Olanda, Australia, Franta si Japonia.

Intreprinde studii importante in domeniul structurii membranelor celulare, a bazelor moleculare, semnificatiei fiziologice si implicatiilor patologice ale permeabilitatii pentru apa a hematiilor, obtinand granturi internatinale pentru a-si putea continua munca.

Prof. Acad. Nicolae Cajal (presedintele Sectiunii de Medicina a Academiei Romane) declara in 1991 despre prof. Benga si munca sa: „Sunt impresionat de realizarile colegului nostru dr. Benga, de entuziasmul lui, de organizarea laboratoarelor si il felicit cu sincera admiratie si ii doresc multe succese de care sunt sigur ca sunt binemeritate”.

Pe langa distinctiile primite de-a lungul anilor, prof. Benga este si presendintele Filialei Cluj a Societatii Romane de Biologie Celulara, vicepresedinte al Societatii Romano-Americane de Medicina de Laborator si Life Member a American Association for the Promotion of Science, profesor asociat la mai multe universitati din America, Marea Britanie si Japonia, precum si membru al unor organizatii stiintifice internationale.

Lista colaborarilor sale cu cercetatori internationali e impresionanta, dr. Benga fiind autorul a peste 20 de carti, monografii si ghiduri de laborator si peste 450 de articole aparute in jurnale cu acreditare internationala – Biochemistry, Journal of Biological Chemistry, Cell Biology International numarandu-se in lunga lista a acestor jurnale.

George Emil Palade, intr-o prezentare de la conferinta internationala „Romania si Romanii in Stiinta Contemporana”, din 1994, amintea ca „indiferent de realizarile diasporei, cercetatorii care au venit sau au ramas in Romania si au lucrat cu sau fara ajutorul Guvernului Romaniei, cum e cazul dr. Gheorghe Benga si al altora, merita o apreciere deosebita. Ei au mentinut viu spiritul cercetarii biomedicale in Romania”.

Cuprinzand toate activitatile, meritele si succesele prof. Benga, putem spune doar ca acest stralucit profesor isi merita cu prisosinta locul printre personalitatile medicale de varf din Romania si probabil din lume si asteptam rezultatul altor studii, poate de data aceasta recunoscute si apreciate la adevarata lor valoare.

NOBEL RATAT

11 Noiembrie 2003

de Laura LAURENTIU

Un clujean a descoperit primul proteina pentru care s-a dat Nobelul în acest an.

În 2 octombrie, Academia Regală Suedeză de Ştiinţă a anunţat că Premiul Nobel pentru Chimie pe 2003 li se acordă americanilor Peter Agre şi Roderick MacKinnon.

Primul dintre ei a fost anunţat ca descoperitorul aquaporinei - proteina care transportă apa în organismul uman. MacKinnon a fost distins pentru studiile privind canalul ionic al sărurilor.

Toate bune şi frumoase, atâta doar că primul cercetător care a observat aquaporina, în membrana celulei roşii sanguine, şi

Profesorul clujean Gheorghe Benga doreşte recunoaşterea Academiei

Regale Suedeze de Ştiinţă.

FOTO: Vakarcs Lorand

a descris procedeul de purificare a ei n-a fost Peter Agre, ci profesorul clujean Gheorghe Benga, şeful Catedrei de Biologie Celulară şi Moleculară a Universităţii de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu".

DESCOPERIRE ROMÂNEASCĂ

Povestea începe în 1986, când Gheorghe Benga, împreună cu Octavian Popescu şi Victor I. Popa, demonstrau pentru prima oară prezenţa unei proteine canal pentru apă în membrana celulei roşii sanguine.

Alături de ei a fost şi americanul Ross P. Holmes, de la Universitatea Illinois, care a adus substanţa necesară pentru detectarea proteinei.

La vremea respectivă, izolarea unei asemenea proteine, în scopul caracterizării sale, era un procedeu imposibil de realizat în România.

Astfel, echipei de cercetători nu i-a rămas de făcut decât să-şi publice descoperirea în câteva reviste internaţionale de specialitate, cum ar fi "Biochemistry" sau "European Journal of Cell Biology" (Jurnalul european de biologie celulară).

Studiile au indicat şi modul în care aquaporina ar putea fi purificată, dacă s-ar dispune de aparatura necesară.

PREMIANT AMERICAN

Doi ani mai târziu, în 1988, Peter Agre, profesor la Şcoala de Medicină Baltimore din cadrul Universităţii "John Hopkins", a descoperit întâmplător aceeaşi proteină şi a purificat-o.

Iar, după alţi patru ani, la sugestia unor prieteni, a identificat proprietatea aquaporinei de a transporta apa.

În 1988, când şi-a publicat studiul de specialitate, Agre l-a menţionat în bibliografie pe profesorul Benga, dar a uitat de el în 1992.

Descoperirea aquaporinei 1, cum a fost numită proteina în 1993, a făcut posibile numeroase cercetări de biochimie, fiziologie şi genetică asupra canalelor pentru apă în organismele bacteriilor, plantelor şi mamiferelor.

Iar importanţa ei a fost recunoscută abia anul acesta, când Agre a primit Nobelul.

TESTAMENTUL LUI NOBEL

Dar de ce a fost "uitat" Gheorghe Benga de Academia Regală Suedeză de Ştiinţă? Răspunsul trebuie căutat în statutul Fundaţiei Nobel şi în modul în care aceasta decide

premianţii.

Fundaţia Nobel este o instituţie particulară, înfiinţată în urma testamentului lui Alfred Nobel. El şi-a lăsat o bună parte din avere, peste 9 milioane de dolari, pentru decernarea unor premii care să-i poarte numele.

Fondul anual aferent acestor premii trebuia împărţit unui număr de cinci savanţi care au adus mari servicii omenirii în fizică, chimie, fiziologie sau medicină, literatură şi pace.

Dorinţa expresă a lui Nobel a fost să nu se ţină cont de naţionalitate, iar premiul să-i fie acordat celui care-l merită cel mai mult.

NOMINALIZAT SAU NU?

Statutul Fundaţiei Nobel a fost promulgat în iunie 1900.

Conform Statutului, o persoană nu se poate auto-propune. De asemenea, nominalizările sunt confidenţiale, ca şi discuţiile dintre membrii comisiilor care acordă premiile.

Numele celor propuşi trebuie să rămână secrete timp de 50 de ani, iar premii postume nu se acordă.

Profesorul Benga nu ştie dacă a fost sau nu propus pentru Premiul Nobel. Lipsa unei nominalizări ar putea fi cel mai simplu motiv pentru care Academia Regală Suedeză de Ştiinţă nu i-a luat în considerare descoperirea.

PETIŢIA

În urma numeroaselor mesaje primite de la cercetători străini care regretă decizia din acest an a Academiei Suedeze, clujeanul s-a hotărât să ia atitudine.

A redactat o petiţie curprinzând etapele cercetării sale şi intenţionează să o trimită în Suedia, spre sfârşitul lunii.

Petiţia are deja sute de semnături ale unor savanţi români şi străini care susţin recunoaşterea lui Gheorghe Benga ca unul dintre descoperitorii aquaporinei.

Comitetul Nobel, însă, nu acceptă contestaţii şi nici nu revine asupra deciziilor. Corect sau nu, acesta este modul în care funcţionează lucrurile şi pe care românii ar fi trebuit să-l ştie.

"Eu nu contest valoarea ştiinţifică a cercetării lui Agre, dar consider că descoperirea mea trebuie să fie creditată în mod adecvat de către Comitetul Premiului Nobel"

Profesor Gheorghe Benga

Social

Prof. dr. Gheorghe Benga, clujeanul care a pierdut premiul Nobel, organizeaza primul Congres Mondial de Medicina la Cluj

Gheorghe Benga, clujeanul care nu a primit premiul Nobel cu toate ca a descoperit prima proteina canal pentru apa, numita ulterior aquaporina 1, organizeaza la Cluj primul Congres Mondial de Medicina.

Chimistrul Gheorghe Benga ar fi trebuit sa primeasca in 2003 premiul Nobel pentru chimie, dupa ce grupul condus de el a descoperit prima proteina canal pentru apa. "Recunoasterea prioritatii noastre in aceasta descoperire si omiterea mea de la Premiul Nobel a fost recunoscuta de o mare parte a comunitatii stiintifice, de mass media  din Romania si din lume. Pentru a marca 25 de ani de la descoperire, am decis organizarea primului Congres Mondial pe aceasta tema, care de fapt este si primul Congres Mondial din Cluj-Napoca indiferent de domeniu, in 27-29 octombrie 2011, organizator principal fiind Fundatia 'Gheorghe Benga'", a declarat profesorul.

Gheorghe Benga este membru al Academiei Romane, al Academiei de Stiinte Medicale, Presedinte al Fundatiei "Gheorghe Benga" si al Fundatiei OUTNOBEL.

 

"In 1986, impreuna cu Octavian Popescu si Victor I. Pop, Gheorghe Benga demonstreaza existen?a unei proteine-canal pentru apa in membrana celulara a globulelor rosii, pe care reuseste sa o detecteze cu ajutorul americanului Ross P. Holmes, de la Universitatea Illinois, care furnizeaza substanta necesara pentru detectarea acesteia. Descoperirea a fost publicata in anul 1986 in reviste internationale de specialitate (Biochemistry si European Journal of Cell Biology), impreuna cu descrierea modului in care aceasta proteina ar putea fi izolata si purificata, daca s-ar dispune de aparatura necesara.

in anul 1988 profesorul american Peter Agre descopera aceeasi proteina, pe care, dispunând de aparatura necesara, reuseste sa o izoleze si purifice. In studiul publicat in 1988 de Peter Agre, lucrarea profesorului Gheorghe Benga este mentionata in bibliografie. in 1992 Peter Agre publica un alt studiu, referitor la proprietatea aquaporinei de a transporta apa prin membrana celulara, in care profesorul Benga este omis din bibliografie.

in anul 2003 Premiul Nobel pentru Chimie li se acorda americanilor Peter Agre si Roderick MacKinnon, pentru descoperirile din domeniul canalelor membranelor celulare, astfel: jumatate din premiu lui Peter Agre (creditat de juriul Nobel pentru descoperirea canalelor pentru apa), si jumatate din premiu lui Roderick MacKinnon (creditat de juriul Nobel pentru studiile asupra structurii si mecanismelor canalelor ionice)", potrivit Wikipedia.

Social

Prof. dr. Gheorghe Benga, clujeanul omis de la premiul Nobel, descrie importanta proteinei canal pentru apa VIDEO

Profesorul Gheorghe Benga, clujeanul care nu a primit premiul Nobel cu toate ca a descoperit prima proteina canal pentru apa, a vorbit inaintea Congresului Mondial de Medicina de la Cluj despre cercetarile facute de el.

Chimistrul Gheorghe Benga ar fi trebuit sa primeasca in 2003 premiul Nobel pentru chimie, dupa ce grupul condus de el a descoperit prima proteina canal pentru apa. "Recunoasterea prioritatii noastre in aceasta descoperire si omiterea mea de la Premiul Nobel a fost recunoscuta de o mare parte a comunitatii stiintifice, de mass media  din Romania si din lume. Pentru a marca 25 de ani de la descoperire, am decis organizarea primului Congres Mondial pe aceasta tema, care de fapt este si primul Congres Mondial din Cluj-Napoca indiferent de domeniu, in 27-29 octombrie 2011, organizator principal fiind Fundatia 'Gheorghe Benga'", a declarat profesorul.

Gheorghe Benga este membru al Academiei Romane, al Academiei de Stiinte Medicale, Presedinte al Fundatiei "Gheorghe Benga" si al Fundatiei OUTNOBEL.

 

Profesorul Gheorghe Benga impreuna cu Octavian Popescu si Victor I. Pop, Gheorghe Benga au demonstrat in 1986 existenta unei proteine-canal pentru apa in membrana celulara a globulelor rosii. Proteina a fost detectata cu ajutorul cercetatorului american Ross P. Holmes, de la Universitatea Illinois. Descoperirea a aparut in acelasi an in Biochemistry si European Journal of Cell Biology.

Doi ani mai tarziu, profesorul american Peter Agre a descoperit aceeasi proteina, pe care a putut-o purifica cu ajutorul aparaturii de specialitate, de care profesorul Benga nu dispus. In 1992, Peter Agre a publicat al doilea studiu in care a explicat proprietatea aquaporinei de a transporta apa prin membrana celulara, dar profesorul Benga nu a mai fost mentionat.

Profesorii americani Peter Agre si Roderick MacKinnon au primit premiul Nobel in 2003.

 CLUJ. Gheorghe Benga a descoperit, în anul 1986, o proteină care transportă apaClujeanul care a pierdut Nobelul16 Noiembrie 2011

Gheorghe Benga este recunoscut drept unul dintre cei mai valoroși savanți români E-MAIL       PRINT       RSS       SHARE         MĂRIME TEXT

de LARISA NEAGOE

5459 VIZUALIZARI | COMENTARII   24 Descoperirea profesorului Gheorghe Benga a fost recompensată cu Premiul Nobel. Distincţia a fost, însă, primită de alţi doi savanţi.

 

Profesorul Gheorghe Benga şi colaboratorii săi au descoperit, la Cluj-Napoca, în 1986, aquaporina, o proteină care are rolul de a transporta apa şi care se găseşte în toate organismele vii. În 2003, o echipă de cercetători americani condusă de Peter Agre a primit premiul Nobel pentru chimie pentru aceeaşi descoperire, pe care au făcut-o însă, după echipa clujeană. Profesorul Benga explică, într-un interviu pentru RL, cum a realizat descoperirea vieţii sale.

 

Reporter: Cum aţi ajuns să descoperiţi această proteină care se numeşte aqvaporina?

Gheorghe Benga: Am ajuns la descoperirea ei după aproape zece ani de cercetări privind transportul apei prin membrana eritrocitului uman. Proteina respectivă se numeşte proteină canal pentru apă şi pentru că a fost prima descoperită este acum numita aquaporina 1. Această proteină, de exemplu în rinichi, este implicată în concentrarea urinei. Toată lumea ştie că organismul uman se detoxifică prin filtrarea plasmei la nivelul rinichiului şi asta înseamnă cam 180 de litri de apă care trec prin rinichi zilnic. Urina se concentrează cam de o sută de ori, până la nivelul de aproximativ un litru şi jumătate. Deci, primul rol este acolo foarte clar în rinichi. Pe urmă aceasta proteina mai are alte roluri: în creier, în producţia de lichidul cefalo-rahidian, în secretia salivei, a lacrimilor, a sudorii si multe altele.

Reporter: De ce nu se putea purifica şi izola în '86 aquaporina în România?

Gheorghe Benga: Noi am văzut proteina respectivă prima dată în membrană, prin identificarea ei cu izotop radioactiv. Apoi a venit grupul american care a purificat-o, din întâmplare în 1988, şi abia în 1992 a găsit că este proteină canal pentru apă. Noi nu puteam face purificarea pentru că nu aveam o ultracentrifugă pe vremea aceea şi fără ultracentrifugă nu se putea pune problema purificării. Era scumpă şi erau restricţii la valută, iar fondul de valută-vest, cum se numea pe vremea aceea, nici nu permitea să ne gândim la aşa ceva.

Susţinere modestă

Reporter: Aţi avut susţinere în pentru cercetările dumneavostră?

Gheorghe Benga: Ca să fiu sincer, cât s-a putut, am avut susţinere. Rectorul din acea vreme, profesorul Ion Baciu, care era fiziolog, a apreciat lucrările noastre şi într-un an ne-a dat toată valuta-vest a universităţii, care era 500 de dolari, ca să cumpărăm o anexă la un aparat al nostru. Deci a avut deschidere şi înţelegere, la fel ca şi prorectorii Ion Simiti şi Elena Curea, decanul Viorel Ghiran, şeful catedrei, Antipa Ivanof. Apoi, am publicat rezultatele în reviste cu largă circulaţie

internaţională: „Biochemistry" (SUA) si „European Journal of Cell Biology". Am publicat şi o carte, în SUA, în 1989. Aşa că Agre nu cred că nu ştia de lucrările noastre, dar, pur şi simplu, nu le-a citat.

Laureaţii cu Nobel recunosc contribuţia lui Benga

Reporter: Aţi încercat vreodată să luaţi legătura cu dânsul, atunci, îna-inte de acordarea premiului Nobel?

Gheorghe Benga: Da, ne-am întâlnit în 1993 (la un an după publicarea lucrării lui), la un congres internaţional şi când m-am prezentat a spus că ştie de mine şi de cercetările noastre şi chiar m-a consultat dacă termenul de aquaporina mi se pare bun. Atunci se pregătea să publice acest termen. Denumirea proteinei era alta iniţial. Şi am spus că da, sigur că da. Mama mea fiind profesoară de latină, imediat m-a dus mintea la „aqua" şi „porus" şi normal că numele era bun. Agre mi-a şi propus ca să organizez o conferinţă internaţională, prima conferinţă internaţională din lume pe aceasta tema. Să organizez eu. Deci ştia de mine foarte bine. În 1993, ştiţi ce climat era în România şi era imposibil de organizat aşa ceva. Mi-am luat „revanşa" în acest an, când am organizat „Primul Congres Mondial consacrat proteinelor canal pentru apă celebrând aniversarea a 25 de ani de la descoperirea primei proteine canal, numita ulterior aquaporina 1".

Reporter: Credeţi că dacă aţi fi continuat această colaborare aţi fi fost în echipa câştigătoare a premiului Nobel?

Gheorghe Benga: Nu mai era vorba de colaborare din moment ce proteina era purificată. Studiul ulterior al acestei proteine nu s-a făcut de către el, ci s-a făcut în lume de laboratoare specializate în precizarea structurii spaţiale a proteinei. Deci în cercetările acelea nu aveam cum să iau parte. Însă înainte cu un an de decernarea Nobelului, în 2002, am fost invitat la Detroit, în SUA, de un profesor care aflase despre cercetările noastre. El a venit la mine şi a spus: „Păi, aţi descoperit înaintea lui Agre proteina asta şi lumea nu ştie. Păi", am zis, „eu ce să fac, că am publicat lucrările în străinătate, am scris reviews-uri". Şi mi-a pro-pus să facem o strategie ca să aduc la zi să cunoască întreaga comunitate ştiinţifică prioritatea noastră. În cadrul strategiei urma să organizez un simpozion cu laureaţi Nobel la Cluj, ceea ce am făcut, în mai 2003, şi să public o trecere în revistă, la zi, publicată în septembrie 2003.

25 de ani de la descoperirea Aquaporinei 1! “Românul care a făcut aici, la Cluj-

Napoca, o descoperire epocală” – prof. dr. Gheorghe Benga28 octombrie 2011,1:28 am | Articol scris in CULTURA,EVENIMENT

27 – 29 octombrie, sala ‘Studio’, Academia de Muzică “Dima”

Joi, 27 octombrie, au debutat lucrările primului Congres Mondial dedicat descoperirii primei proteine canal pentru apă – numită ulterior Aquaporina 1 – prioritate clujeană în primul rînd, prioritate naţională datorată prof. dr. Gheorghe Benga. Cel care şi-a început cercetările în acest domeniu, la începutul anilor ’70, pentru ca în 1986 să-şi publice primele lucrări în publicaţii de specialitate din Europa şi Statele Unite. Lucrările congresului – organizator principal Fundaţia ‘Gheorghe Benga’; parteneri Academia de Muzică ‘Dima’, USAMV Cluj-Napoca, UMF Tîrgu Mureş, Universitatea de Vest ‘Vasile Goldiş’ Arad – marchează 25 de ani de la promovarea descoperirii, prioritate românească. Păcat doar că acest lucru nu a fost recunoscut şi de Comitetul Nobel al Academiei Regale Suedeze, comitet care a decis în 2003, acordarea Nobelului pentru chimie cercetătorilor americani Peter Agre, respectiv Roderick MacKinnon. Cazul prof. dr. Gheorghe Benga nu este din păcate singular în istoria ştiinţei. Descoperirea insulinei este o altă prioritate românească, iar Paulescu un alt mare neîndreptăţit.

 Se impune un scurt istoric. Povestea în sine are un punct de mare impact în anul 1985, în cadrul Catedrei de biologie celulară a UMF “Iuliu Haţieganu”, cînd prof. dr. Benga şi colaboratorii săi au sintetizat cercetările începute în anul 1970. Benga şi colaboratorii său au descoperit proteina prin metode de marcare. Agre, dacă e să-l amintim, a avut de partea sa avantajul tehnologiei şi al dotărilor, el purificînd proteina mult mai tîrziu, în anul 1992, an în care Agre îşi face cunoscută descoperirea, omiţînd să-l amintească pe prof. dr. Benga !?! Peter Agre nu-şi merită deloc Nobel-ul !!!

Tot istoria reţine următorul aspect, la fel de important. Subsemnatul a fost primul care a semnalat prioritatea descoperirii prof. dr. Gheorghe Benga, în articolul “Prin prof. Gheorghe Benga, România (şi Clujul) a mai pierdut un Premiu Nolbel” (Adevărul

de Cluj, 27 octombrie 2003), articol care a fost urmat de altele, de creşterea interesului pentru aflarea şi îndreptarea adevărului, ajungîndu-se astăzi la o opinie comună a oamenilor de ştiinţă din întreaga lume, potrivit căreia, “omisiunea prof. dr. Benga este regretabilă”. Subscriem în totalitate. De ce sala ‘Studio’ este o altă întrebare legitimă. Deoarece este sala în care prof. dr. Benga şi-a făcut publică descoperirea. Iată cît de firesc se leagă lucrurile, ce dezvoltări au în timp.

Revin la lucrările primului Congres Mondial dedicat aquaporinelor. Am scris de mai multe ori prof. dr. benga şi colaboratorii săi. Este momentul să-i cunoaştem : Octavian Popescu, Victor Pop, Ana Mureşan, Viorica Borza, Mocsay Ildiko, Ross Holmes (Statele Unite), Vasile Morariu, Ileana Benga. Cît priveşte borad-ul ştiinţific al congresului, el cuprinde nume de referinţă ale ştiinţei medicale : Jorge Fischbarg (Buenos Aires, New York), Ross Holmes (Winston Salem, Statele Unite), Vincent Huber (Niigata, Japonia), Norikazu Maeda (Osaka), Tsutomu Nakada (Niigata), Soren Nielsen (Aarhus, Danemarca), Masato Yasui (Tokyo), Andreea Yool (Adelaide, Australia), Philip Kuchel (Singapore, Sydney), Christophe Maurel (Montpellier). Dacă e să amintim board-ul ştiinţific naţional, atunci trebuie amintiţi acad. Vasile Cândea, acad. Mihai Coculescu, prof. dr. Marius Bojiţă, prof. dr. Mircea Grigorescu, prof. dr. Mircea Bârsan, prof. dr. Doru Pamfil, prof. dr. Angela Borda, prof. dr. Mihai Cruce, prof. dr. Mircea Diudea, prof. dr. Cornel Tarba, prof. dr. Oliviu Pascu, prof. dr. Pompiliu Manea, prof. dr. Eugen Gurzău,…Lucrările abordează nu numai istoricul descoperirii în sine, importanţa ei teoretică şi practică (“Descoperirea aquaporinei a avut un rol major deoarece s-a înţeles pentru prima oară, rolul major al acestor proteine în teoxifierea organismului, în tratarea afecţiunilor oculare, ale creierului şi rinichilor, a deschis calea unor studii importante de biochimie, fiziologie şi genetică”, am citat din prof. dr. Gheorghe Benga), ci şi dezvoltările şi aplicaţiile la care s-a ajuns în cei 25 de ani scurşi de la descoperirea aquaporinelor. Abordările sînt din cele mai diverse, de la proteinele canal pentru apă în mitocondrii la impactul metabolic al proteinelor canal pentru apă, schimbul de apă în celulele roşii, boala hemolitică la nou născuţi, rolul aquaporinelor – 4 în bolile creierului, rolul aquaporinelor – 9, sinteza aquaporinelor – 2, permeabilitatea celulelor roşii la persoanele de vîrsta a III-a, evaluarea calităţii apei folosind metode citologice, referindu-mă astfel la şapte sesiuni ştiinţifice distincte. Alesele prezenţe la acest prim Congres Mondial dedicat descoperirii aquaporinelor este recunoaşterea acordată citez din cele declarate de acad. Vasile Cândea, “românului care a făcut aici, la Cluj-Napoca, o descoperire epocală !”, este recunoaşterea cercetărilor efectuate la Cluj-Napoca în timp, este recunoşaterea acordată şcolii medicale clujene.

Demostene ŞOFRON