FORMAREA ŞI ÎNTREGIREA STATELOR NAŢIONALE ÎN 1918

Dupa incheierea Primului Razboi Mondial au disparut de pe harta imperiile multinationale Austro-

Ungar, German, Rus si Otoman. Din aceste blocuri s-au desprins noi state precum : Iugoslavia,

Cehoslovacia, s-au reintregit Polonia si Italia, se formeaza Romania Mare si Republicile Austria si Ungaria

Independenta din fostul imperiu dualist, Finlanda, Letonia, Estonia si Lituania din imperiul tarist si nu in

ultimul rand Arabia, Yemen, Siria, Liban si Turcia in Orientul Mijlociu.

Destramarea Imperiului Austro-Ungar

Incopatibilitatea popoarelor din interiorul Imperiului Austro-Ungar(din cele 51 de milioane de

locuitori aproape 30 de milioane erau romani, italieni, slavi), criza economica si politica, lupta nationala

si sociala si mai ales Marea Revolutie Socialista din octombrie au zdruncinat temeliile uniu imperiu deja

slabit de infrangerile suferite pe front. Astfel, in cele din urma printr-o lupta eroica, si plina de jertfe si

sacrificii, popoarele au rasturnat monarhia habsburgilor.

Inceput in 1915, prin formarea comitetului Iugoslav la Paris procesul de formare a Regatului Sirbilor,

Croatilor si Slovenilor il are in prim-plan pe croatul Ante Trumbic, care impreuna cu o serie de

personalitati ale vremii, conduc lupta de eliberare. S-a format intai, in urma unui consiliu de la

Zagreb(1918), un stat independent al slovenilor, croatilor si sirbilor separat de Serbia si Muntenegru.In

urma unor negocieri se hotaraste unirea statelor iugoslave in Regatul Sirbo-croato-sloven, proclamata la

1 decembrie 1918.

Sprijinita de W.Wilson presedindele S.U.A. si de opinia publica americana miscarea ceha incepe in

octombrie 1918, prin declansarea grevei generale. Lupta pentru independenta cehilor s-a desfasurat sub

conducerea lui Thomas Masaryc si a fost sustinuta si de Regimentele romanesti din Praga. In 30

octombrie Consiliul national slovac adopta o rezolutie prin care cere unirea Slovaciei cu Cehia formandu-

se astfel Choslovacia.

Polonia si-a recastigat independenta dupa 123 de ani de dominatie straina austriaca, germana, si

rusa. Ocupnatii austrieci si germani au format inca din 1916 un stat polonez pretins independent insa,

aliatii au recunoscut Consiliul National Polonez de la Paris format in 1917 de Roman Dmowski

considerand refacerea Poloniei un obiectiv principal al razboiului. Astfel are loc ruperea relatiilor cu

Viena(1918) si formarea pe teritoriile poloneze din Imperiul habsburgic a statului independent Polonia,

la 7 noiembrie 1918, sub conducerea lui Joseph Pilsudski.

In urma infrangerii de la Vittorio Veneto(oct. 1918), sub presiunea crescanda a grupurilor de soldati

si muncitori refugiati in Viena(reuniti in consilii si garzi rosii),a fost convocata Adunarea nationala

provizorie, formata din reprezentanti ai PSA, care a cedat puterea executiva Consiliului de Stat(Staatsrat)

condus de Karl Renner(cancelar). La 11 noiembrie, sub presiunea cerintelor proletariatului imparatul

Carol renunta la putere, a doua zi fiind proclamata Republica Austria.

Consiliul National Maghiar, format in 25 octombrie 1918 si condus de Karolyi Mihaly, sprijinit de

muncitori si ostasi, preia puterea si inlatura vechea Dieta din Ungaria. Manifestatiile din Budapesta se

transforma intr-o adevarata revolutie burghezo-democratica sub indrumarea Sfatului muncitoresc al

Budapestei, care, in cele din urma va iesi invingatoare. Asadar, la 16 noiembrie Ungaria a fost

proclamata republica; separarea de Austria insemnand denuntarea dualismului din 1867.

,,Unirea cu Tara” era o veche dorinta a romanilor din Transilvania, care preocupa in aceeasi masura

si pe fratii lor de peste Carpati. Oportunitatea s-a ivit odata cu victoria Marii Revolutii Socialiste din Rusia

si prabusirea dualismului austro-ungar. Astfel Romaniei i se adauga Basarabia la 27martie/9 aprilie, pe

baza hotaririi Sfatului Tarii in baza dreptului popoarelor la autodeterminare si Bucovina in 15/28

noiembrie prin hotarirea Congresului General al Bucovinei. In urma unor negocieri cu reprezentanti ai

Consiliului National Maghiar, care mentineau teza ,,integritatii statului maghiar”, Consiliul National

Roman a hotarat ca o Mare Adunare Nationala sa se pronunte definitiv cu privire la unirea Transilvaniei

cu ,,Patria Muma”. In acest sens, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia cei peste 100 000 de romani veniti de

pe toate meleagurile Transilvaniei s-au pronuntat intr-un singur glas pentru unirea acesteia cu Romania,

desavarsindu-se astfel Statul National Unitar Roman.

Dupa cum se stie Italia a intrat in razboi de partea Antantei, avand ca obiectiv principal eliberarea

ultimelor teritorii italiene aflate sub stapanire austro-ungara. Participand la impartirea terotoriilor

otomane din 1916, Italia obtine protectoratul asupra Albaniei independente. In 1917 ajunge la putere

cabinetul lui Vittorio E. Orlando sub influenta decisiva a lui Sonnino. Italia viza, in incercarea de

reintregire, mai ales statele cu populatie italiana de pe coasta Adriaticii si anume Istria, Dalmatia si

Albania. Adevaratul mar al discordiei intre sarbi si italieni era Istria(o peninsula in marea Adriatica)

pentru care s-au purtat tratative indelungate, Iugoslavia beneficiind de sprijinul marilor puteri S.U.A,

Franta si Anglia. In 1919 prin tratatul de la Saint-Germain Italia obtine doar Tirolul de sud, Istria si

Triestul, aceasta realizare fiind considerata o rusine de catre opinia publica italiana. Prin tratatul de la

Sevres Italia primeste o mica consolare prin anexarea Dodecanezului(Grup de insule din marea Egee). In

fine in 1920 este ratificat tratatul de la Rappalo, care punea capat litigiului italo-iugoslav, primit cu

satisfactie la Roma(Italia fiind intregita) si cu resemnare la Belgrad, Zagreb si Ljublijana.

Imperiul Rus

In conditiile Marii Revolutii Socialiste si mai apoi a contrarevolutiei si razboiului civil unele teritorii

doreau sa-si proclame independenta profitand de oportunitatea ivita.

Finlanda facea parte din imperiul rus inca din 1809, dar in timpul primului Razboi Mondial

burghezia isi manifesta intentiile de eliberare a tarii de sub dominatie straina pe de o parte prin

intermediul Puterilor Centrale(o parte a burgheziei era germanofila) si pe de alta parte cu ajutorul

S.U.A., Frantei si Angliei(printr-o interventie a acestora pe langa Rusia). Insa dupa izbucnirea revolutiei

in Rusia situatia s-a simplificat pentru Finlanda, Adunarea Nationala (Seimul) proclamand independenta

la 15 noiembrie 1917, independeta recunoscuta de guvernul sovietic la 31 decembrie.

In Estonia, Letonia si Lituania procesul de obtinere a independentei este oarecum asemanator,

toate cele trei state aflate sub stapanire rusa la inceputul razboiului, fiind ocupate de trupele germane in

anul 1915. Ca si in cazul Finlandei evenimentul care a declasat miscarea de eliberare in Tarile Baltice a

fost Marea Revolutie Socialista. In toate cele trei state Partidul comunist detine initiativa eliberarii.

Sustinute de Germania in lupta impotriva sovieticilor Tarile Baltice isi obtin pe rand independenta,

Estonia fiind proclamata republica independenta in 15 iunie 1919, Letonia este proclamata republica

prin constitutia din 1 mai 1922, iar Lituania prin constitutia adoptata la 1 august 1922.

Odata cu victoria revolutiei sovietelor, marile puteri au incercat interventii antisovietice in Rusia

insa fara succes. In conditiile victoriei Marii Revolutii Socialiste, guvernele statelor captaliste s-au vazut

nevoite sa renunte la politica izolationista fata de rusi si sa caute colaburarea cu U.R.S.S. . In anul 1924,

12 state au recunoscut Uniunea Sovietica, prima fiind Marea Britanie la 1 Februarie 1924. Aceste state

au fost manate de de interesul cercurilor de afaceri capitaliste si posibilitatea dezvoltarii relatiilor

economice cu statul sovietic, fapt ce s-a si realizat ducand treptat la afirmarea prestigiului si puterii

economice a U.R.S.S. pe plan international. De asemenea o buna parte a opiniei publice mondiale si-a

manifestat simpatia si solidaritatea fata de prima tara a socialismului. Dintre marile puteri capitaliste

S.U.A. au continuat sa practice o politica de discriminare fata de Uniunea Sovietica.

Caderea Imperiului Otoman

Imperiul otoman aflat in continua decadere inca din 1683, se destrama odata cu incheierea Primului

Razboi Mondial. ,,Omul bolnav al Europei”, cum era supranumit din secolele XVIII-XIX, a reprezentat un

punct de interes pentru Marea Britanie si Franta. Imparțirea teritoriului otoman fusese planuita inca din

primele zile ale razboiului, desi in randul aliatilor au existat neintelegeri cu privire la acest subiect, care

au dus la negocieri repetate. Dupa ocuparea Istanbulului de catre trupele franco-britanice in noiembrie

1918, guvernul otoman s-a prabusit efectiv, semnand aproape fara impotrivire Tratatul de la Sevres din

1920. Declansarea de catre nationalistii turci, condusi de Mustafa Kemal, a Razboiului de

independenta i-a fortat in cele din urma pe Aliati sa renegocieze conditiile de pace. Aliatii si Marea

Adunare Nationala a Turciei au semnat si ratificat un nou tratat de pace, cel de la Lausanne din 1923, cu

prevederi mult mai favorabile turcilor. Prabusirea imperiului a dus la crearea Orientului

Mijlociu modern. Liga Natiunilor a oferit Franței mandate asupra Siriei si Libanului, iar Regatului

Unit mandate asupra Irakului si Palestinei. O parte a teritoriilor otomane din a Peninsula Arabica au

devenit ceea ce sunt azi Arabia Saudita si Yemen.

Dupa ce revolutionarii turci au preluat ferm controlul aupra intregii Anatolii, Tratatul de la Sevres a

fost inlocuit de Tratatul de la Lausanne, care a pus capat in mod oficial tuturor ostilitatilor si a dus la

crearea Republicii Turce moderne. Noul tratat recunostea mandatele Natiunilor Unite din Orientul

Mijlociu, cedarea de teritorii otomane din Peninsula Arabica si suveranitatea britanica asupra Ciprului.

De asemenea, acest tratat definitiva frontierele nord-estice ale Turciei cu Uniunea Sovietica, asa cum

fusesera determinate prin Tratatul de la Kars. Tratatul de la Kars stabilea ca bolsevicii cedau fostele

provincii armenesti si georgiene Kars, Iğdır, Ardahan si Artvin Turciei in schimbul Adjariei. Tratatul a fost

semant la Erevan pe 11 septembrie 1922, dupa ce restul Armeniei devenise parte a URSS-ului.

Bibliografie:

Geneza si sfarsitul Imperiului Austro Ungar, Ioan Chiorean (Pag. 208-248)

Istorie Universala : Epoca Contemporana, Alexandru Vianu, Constantin Buse (Pag.13-60)

www.wikipedia.ro (Imperiul Otoman)