fjderi

15
UCENICIA LUI IONUŢ Capitolul I Despre hramul sfintei mănăstiri Neamţu, la anul de la Hristos 1469 şi despre o istorisire a lui Nechifor Căliman, starostele vânătorilor domneşti Suntem într-o „luminată zi de mai a anului 1469”, la hramul mănăstirii Neamţu, când mulţimea de credincioşi află vestea sosirii lui Ştefan-Vodă, ceea ce provoacă în rândul poporenilor reacţii paradoxale: „Dacă bate clopotul şi vine măria sa, cine ştie ce are să se întâmple! Au să se işte puhoaie, , are să se reverse apa Moldovei, are să pornească iar vreun război!”, socoteau ei. Printre cei sosiţi la hram se află şi „un fecioraş de boier. Abia îi înfiera mustaţa. Purta contăş de postav albastru de Flandra, ciubote de marochin roş şi jungher la cingătoare. Avea cuşma plecată pe o sprânceană şi zâmbea primăverii. ”: Ionuţ Jder. Era feciorul comisului Manole Păr-Negru, căruia lumea îi spunea Jder, „făcut nu se ştie când şi cum, nu în casa lui ci, după feleşagul cucului, în cuib străin. După ce s- a ridicat în vârsta asta, l- a dus între ceilalţi feciori ai lui legiuiţi. ”, mărturisind soţiei, jupâneasa Ilisafta, tot adevărul; „Altfel Jderul cel mititel, plăcând tuturora, îi place şi ei. ”. Acolo se mai află şi „Nechifor Căliman, starostele vânătorilor de sub Cetate […] cunoscut om al lui Vodă. Fusese cunoscut slujitor şi al răposatului Bogdan- Vodă. Era un moşneag uscat şi dârz, cu mustăţile răsucite din frânghii şi noduri. ” căci, explică el celor care vor să afle cu ce pricină soseşte domnitorul, Ştefan-Vodă îi fixase acolo soroc de judecată, în pricina unor pământuri care îi fuseseră luate pe nedrept de către vecini. Răpirea de pământuri se întâmplase după uciderea lui Bogdan-Vodă, tatăl lui Ştefan – de către Petru Aron-Vodă, în urma unei capcane pe care acesta o întinsese victimei sale –, pe când starostele Căliman îl însoţise în exil pe tânărul Ştefan. Întârzierea de până atunci a rostirii verdictului în pricina pământurilor sale se datorase, motivează starostele, repetând cuvintele domnitorului, „războiului” pe care acesta îl pornise, necesităţii de a-l câştiga: „– Războiul meu, staroste Căliman, a grăit iar Vodă zâmbind cătră mine şi privindu-mă aprig, să ştii că îl am cu această ţară fără rânduială. În ţara asta a Moldovei, staroste Căliman, umblă neorânduielile ca vânturile. Am găsit în ţara asta, staroste Căliman, şi mulţi stăpâni. Nu trebuie să fie decât unul. Aşa că eu bat război cu acei stăpâni care ţi- au răpit ocina ta.”. La întoarcerea din pribegie, Căliman găsise acasă şi „spor un prunc străin”, pe lângă pământurile împuţinate: era copil din flori, explică starostele ascultătorilor săi, fiul unei surori a soţiei lui, o mamă stinsă din viaţă la puţină vreme după naştere, şi a comisului Manole Păr-Negru. Copilul, Ionuţ Jder, a fost crescut în casa starostele Căliman până când s-a făcut flăcău, apoi dus tatălui.

Upload: ion-daraban

Post on 01-Sep-2015

213 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

fjderi

TRANSCRIPT

UCENICIA LUI IONU

Capitolul I

Despre hramul sfintei mnstiri Neamu,la anul de la Hristos 1469 i despre o istorisire a luiNechifor Climan, starostele vntorilor domneti

Suntem ntro luminat zi de mai a anului 1469, la hramul mnstirii Neamu, cnd mulimea de credincioi afl vestea sosirii lui tefanVod, ceea ce provoac n rndul poporenilor reacii paradoxale: Dac bate clopotul i vine mria sa, cine tie ce are s se ntmple! Au s se ite puhoaie, , are s se reverse apa Moldovei, are s porneasc iar vreun rzboi!, socoteau ei.

Printre cei sosii la hram se afl i un feciora de boier. Abia i nfiera mustaa. Purta cont de postav albastru de Flandra, ciubote de marochin ro i jungher la cingtoare. Avea cuma plecat pe o sprncean i zmbea primverii.: Ionu Jder. Era feciorul comisului Manole PrNegru, cruia lumea i spunea Jder, fcut nu se tie cnd i cum, nu n casa lui ci, dup feleagul cucului, n cuib strin. Dup ce sa ridicat n vrsta asta, la dus ntre ceilali feciori ai lui legiuii., mrturisind soiei, jupneasa Ilisafta, tot adevrul; Altfel Jderul cel mititel, plcnd tuturora, i place i ei..

Acolo se mai afl i Nechifor Climan, starostele vntorilor de sub Cetate[]cunoscut om al lui Vod. Fusese cunoscut slujitor i al rposatului BogdanVod. Era un moneag uscat i drz, cu mustile rsucite din frnghii i noduri. cci, explic el celor care vor s afle cu ce pricin sosete domnitorul, tefanVod i fixase acolo soroc de judecat, n pricina unor pmnturi care i fuseser luate pe nedrept de ctre vecini. Rpirea de pmnturi se ntmplase dup uciderea lui BogdanVod, tatl lui tefan de ctre Petru AronVod, n urma unei capcane pe care acesta o ntinsese victimei sale , pe cnd starostele Climan l nsoise n exil pe tnrul tefan.

ntrzierea de pn atunci a rostirii verdictului n pricina pmnturilor sale se datorase, motiveaz starostele, repetnd cuvintele domnitorului, rzboiului pe care acesta l pornise, necesitii de al ctiga: Rzboiul meu, staroste Climan, a grit iar Vod zmbind ctr mine i privindum aprig, s tii c l am cu aceast ar fr rnduial. n ara asta a Moldovei, staroste Climan, umbl neornduielile ca vnturile. Am gsit n ara asta, staroste Climan, i muli stpni. Nu trebuie s fie dect unul. Aa c eu bat rzboi cu acei stpni care iau rpit ocina ta..

La ntoarcerea din pribegie, Climan gsise acas i spor un prunc strin, pe lng pmnturile mpuinate: era copil din flori, explic starostele asculttorilor si, fiul unei surori a soiei lui, o mam stins din via la puin vreme dup natere, i a comisului Manole PrNegru. Copilul, Ionu Jder, a fost crescut n casa starostele Climan pn cnd sa fcut flcu, apoi dus tatlui.

Capitolul II

Aici se arat un voievod mare i un Jder mititel

La Mnstirea Neamu se afl clugr i cuviosul ieromonah Nicodim, frate dup trup cu Ionu, pe numele su de mirean, Nicoar PrNegru. Avea i el pe obraz, sub coada pleoapei stngi, acel semn oval, ct ai pune degetul cel mare, mpodobit cu pr de culoarea jivinei a crei porecl o purta comisul i, dup el, toi feciorii domnieisale, n numr de cinci..

Pe clugrul Nicodim l viziteaz n acea sfnt zi a hramului Ionu (cruia fratele su trupesc i da din cnd n cnd nvturi, spunndui cteva vorbe nelepte, la care mezinul rdea. Navea de undel prinde i cei face. Era fluture, flacr, schimbtor ca un pui de demon.) spre a participa mpreun la ntlnirea obtei cu domnitorul. A crui prezen domin mulimile Vod tefan, clcnd atunci n al patruzecilea an al vrstei, avea obrazul ars proaspt de vntul primverii. Se purta ras, cu mustaa uor ncrunit. Avea o puternic strngere a buzelor i o privire verde tioas. Dei scund de statur, cei dinaintea sa, oprii la zece pai, preau c se uit la el de jos n sus. , i care, nfind tuturor sabia sa n form de cruce, ridicat n semn de binecuvntare i putere, fgduiete dreptate, s apere legea cretin i rnduielile pmntului.

Dup slujba religioas, starostele Climan primete nscrisurile care i fac dreptate, restituinduse pmnturile, iar la masa domneasc este poftit i Ionu, spre ai ncredina vod sarcina de slujitor i prieten al fiului su, Alexndrel, de aceeai vrst cu mezinul Jderilor.

Domnitorul l poftise i pe Nicodim, cruia i cere si tlmceasc dinApocalipsaSfntului Ioan Teologul, ceea ce acesta i face, referinduse la imaginea lupttorului pe cal alb ce se mpotrivete Antichristului: Vine vremea ca lupttorul s cheme pe Domnii pmntului ntru prigonirea fiarei care sa ridicat asupra seminiilor. Mehmet e fiara: are apte capete, adic pcatele de frunte; i zece coarne, adic nfruntarea celor zece porunci. E scris ca lupttorul pe cal alb so ntmpine i so loveasc, vrsndui spurcciunea sngelui.. Un mod de a spune c Moldova condus de tefan va intra n rzboi cu otile sultanului turc Mahomed (Mehmet), interpretm noi interpretarea personajului.

Capitolul III

Se vede cum se leag o frie de cruce i se aratmai ales despre ce vorbesc tinerii din toate timpurile

De la feciorul domnesc, Alexndrel (Era n figura cu mustcioar blaie ceva nelinitit i nesigur., noteaz autorul), cu care se legase frate de cruce, Ionu afl o mare tain a acestuia: se ndrgostise de jupnia Nasta, fiic de boieri de la Ioneni. Cum iubita sa fusese plecat la rudele din Polonia, de unde se ntorsese de curnd, Alexndrel voia s o vad, socotind ns c nu ar putea merge fr voia Domnitorului. n sufletul su nu accept ns interdiciile puse asupra lui, dup cum se mrturisete prietenului i fratelui de cruce, Ionu Jder: Eu sunt inut de rnduielile Domniei. Cci, pe ct spune mria sa, viaa noastr e una i a oamenilor de rnd alta. Noi nu trebuie s ne bucurm i s ne ntristm pentru noi, cci am pus jertf fiina noastr. Eu nu cred asta.. O prere cu care Ionu se arat ntru totul de acord: Nici eu nu cred, mria ta, c poate fi asemenea rnduial. Mnzilor le e dat fuga; feciorilor ca noi dragostea. Eu zic s ne ducem..

Capitolul IV

Se vdesc i alte cusururi ale prietinului nostru Ionu

Are loc, n cetuia mnstirii, judecata domneasc, n diferite pricini care se nfiau lui Vod, i lumea simte c se afl sub o putere ce stpnete drept i natura, nu doar pe oameni: De cnd acea putere se aezase asupra Moldovei, prea c sau schimbat i stihiile. Ploile cdeau la timp, iernile aveau omturi mbielugate. Iazurile stteau linitite n zgazuri; morile i praiele cntau n vi; priscile se nmuleau n poienile pdurilor; drumurile erau panice..

nainte de a se ntoarce la Timi, Ionu este ntrebat de ctre Nicodim dac Alexndrel ia fcut confesiuni, dar flcul neag, deoarece jurase fratelui su de cruce c va pstra secretul. Bnuind ns adevrul, Nicodim l avertizeaz pe mezin asupra primejdiei n care se afl (Dac se ntmpl o pozn, lovit n inim e mai cu sam mria sa Domnul. n AlexndrelVod are mria sa ndejdea motenirii la Domni.) i motiveaz: Fiind i printele su aplecat spre partea femeiasc, la Alexndrel slbiciunea e i mai mare, pentru c nare n el alte puteri ca sl nfrneze. Bune sunt toate ale vieii, dar cu msur. El se poate duce ntro asemenea nebunie cu capun jos ca ntro prpastie, pe cnd printele su caut intrrile i ieirile cu chibzuin, stpnind cei place..

Ionu PrNegru, dup ce ascult sfaturile fratelui su gsete, pe drumul ctre cas, prilejul de a face o boacn, vorbind, la un popas de noapte cu vin i femei slobode n mngieri, unui necunoscut ce l trage de limb. Vorbind anume despre Catalan, armsarul spaniol din care se trag caii folosii de Vod n btlii i care duc necontenit noroc acestuia, spun oamenii. A mrturisit i despre faptul c armsarul este la Timi, despre felul cum l pzesc Simion Jder, fratele cel mare al lui Ionu i patru slujitori de la herghelie.

Capitolul V

n care se nfieaz comisul Manole Jder imai cu sam dumneaei comisoaia Ilisafta Jderoaia

Comisoaia Ilisafta reamintete soului su, comisul Manole PrNegru, mprejurrile n care sa clugrit Nicoar, sub numele Nicodim: el i fratele su Simion se ndrgostiser, fr s tie unul de altul, de aceeai femeie, o grecoaic, Sofia, creia, comenteaz Ilisafta, Nu ia plcut numai un boier tnr al mriei sale; iau plcut doi. n zilele de frupt primea pe unul, n zilele de post pe altul.. Pn cnd cei doi sau vzut din ntmplare, noaptea, lng casa grecoaicei, nu sau cunoscut, au tras sbiile i au nceput s se lupte, cnd un strigt al lui Simion, rnit, la fcut pe Nicoar si recunoasc fratele. i femeia socotete c Pentru nebunii de aceste, pentru care tiu eu cine este vinovat, cci acela este cap i nceput pentru acele nebunii ptimete mai cu sam biata comisoaie Ilisafta. Altora nimic nu le pas; i steclesc dinii ntrun mturoi de barb ii ntorc obrazul ncolo, ca s nui vd eu; nu le pas nimic, cci a rmas nc n ei drojdia nebuniilor; in nebuniile altora cunosc pe ale sale!, cu referire la soul ei, desigur.

Sosind Ionu, mama lui adoptiv are grij de el ca de un copil (Orice ar spune dumnealui comisul, mormi ea cu grij i cu mulmire n acelai timp, mai va s curg ap pe Moldova pne ce ior crete ntregi tuleiele acestui pui de om i pn ce i sa coace osul. nc mai are nevoie de cldura cuibului.) i se mpotrivete plecrii acestuia la curtea domneasc, din aceleai raiuni.

Capitolul VI

Se vede ce mai spune jupneasa Ilisafta i cumse gtete un osp domnesc sub streina pdurii

Jupneasa Ilisafta rememoreaz ce crede despre soarta fiilor ei, pornind de la credina c Fiecare om are un urs al su. Acela are rnduiala s umble i s lucreze pentru omul lui. Cel norocos are un slab i ogaratic cci acel urs umbl, caut, se strduiete i se sfarm pentru domnul su, ca s le aib toate dea gata i si ias n plin; pe cnd cel fr noroc are un urs lene, care toat ziua ade la umbr de smeur i se sparge de gras..

Astfel, ursul lui Simion doarme la umbr i mrie din cnd n cnd alungnd cu laba mutele., drept urmare brbatul este necstorit, fr noroc n dragoste, cu chimirul gol i Nare alt dar dect al buturii de vin, ntru care ntradevr e vrednic.. Vistiernicul Cristea, alt fecior al ei (cstorit cu o boieroaic frumoas i bogat din vecini, Candachia, pe care Ilisafta nu o suporta datorit aerelor de femeie emancipat) are un urs numai pielea i ciolanele; geme i gfie ntru mare strdanie. Ursul lui Nicodim trebuie s fie i el monah tot la Neamu; al lui Dmian, negustor stabilit n Polonia, se strduie pentru ctigurile stpnului; Ct despre Ionu, vd c i ursiorul lui ncepe a se mica., ncheie comisoaia trecerea n revist a rostului n lume pe care il fcuser cei cinci Jderi tineri.

Aflat la Timi, pentru a vizita herghelia domneasc (cele cinci sute de iepe de prsil i urmaii lor), tefanVod ospteaz sub poala pdurii i l cerceteaz pe Simion asupra poruncii pe care io dduse, de a se cstori. Cel mai mare dintre fraii Jderi i va rspunde afirmnd c dou categorii de oameni nu o pot face uor: cei care sunt rnduii de Dumnezeu s fie stpnitori noroadelor., domnitorul fiind vduv de mult vreme, i cei crora lea fost njunghiat inima n tinere i acum ursc partea femeiasc..

Capitolul VII

Ciudat veste din ara Leasc

Starostele Climan aduce prins a doua zi dup plecarea lui Vod la Timi pe strinul cruia i vorbise Ionu n acea adunare de noapte despre Catalan, cci surprinsese trecnd pe acolo schimbul de vorbe dintre cei doi. Considerat suspect, strinul se dovedete a fi un slujitor al lui Dmian feciorul negutor n Liov al comisului i iscoad a domnitorului la poloni , pe nume Iosip de la Nimirceni, trimis cu misiunea de al ntiina pe comis despre ceea ce aflase Dmian: un ho ucrainean vestit, Gogolea, poreclit de moldoveni Roi, fusese tocmit de ctre Mihu, boier duman al domnitorului i pribeag n ara leeasc (Polonia) spre al fura pe Catalan. Mihu voia s piard astfel pe domnitor, cci se spunea c atta vreme ct tefanVod va lupta clare pe Catalan, ori pe unul din urmaii acestuia, nu poate fi nfrnt la rzboi.

Capitolul VIII

Umblnd pe drumul Sucevei, Ionui afl soarta de la o iganc proroci

Pe drumul ctre Suceava, unde urma s se pun n slujba lui Alexndrel i s nvee carte mpreun cu acesta, Fecioraul comisului Manole plutea n acea zi de sfrit de primvar ntro bucurie a ntregii lui fiine, amestecat cu apele, deprtrile i cerul. Privelitile i vorbele se ntipreau i rsunau n el ca ntrun cristal.. Fusese dat n seama fratelui su, vistiernicul Cristea, i a soiei lui, Candachia, spre a fi nfiat cum se cuvine la curte. Iar la un popas o iganc i ghicete viitorul: Este o jupni mic de stat care te ateapt s bat mare rzboi cu domnia ta. Te uii la noi o vezi pe dnsa. Nui trebuie mncare, nui trebuie butur, i trebuie dragoste!. O jupni pe care nc nu o cunotea, dar la care visa de cnd Alexndrel i vorbise despre ea Nasta de la Ioneni.

La osptria lui Iohan Rou, pe cltori i ntmpin un mesager al lui Vod, medelnicerul Dumitru Criv, cu porunca de al duce vistiernicul pe fratele su mai mic la curte a doua zi dimineaa. Acest medelnicer l va informa pe Ionu despre viitorul su dascl, totodat i dasclul domnitorului, arhimandritul Amfilohie endrea, cel care a nvat atta carte la Bizan, nct nu se afl n ara asta om mai iscusit dect dnsul n toate nvturile., dar, completeaz medelnicerul, are la doagele capului sfiniei sale puin lips, obinuind s rosteasc, direct i oricui, adevruri prea puin plcute.

Capitolul IX

n ce chip Jder cel mititel a ajuns la dragostea lui

Ionu Jder, dup ntlnirea cu un AlexndrelVod bucuros de revedere, este prezentat doamnei Chiajna, sora lui BogdanVoievod, tatl domnitorului tefan, apoi l cunoate pe printele Amfilohie endrea. Urma s plece, mpreun cu Alexndrel, n inutul Hotinului, spre a se ntlni acolo cu Vod, ceea ce pentru coconul domnesc este bun prilej de a trece pe la Ioneni, unde ndjduia s o ntlneasc pe iubita lui, Nasta, prta la acest plan fiind medelnicerul Dumitru Criv, slujitor de tain al fiului de domn.

Pe drumul ctre Ioneni, Jder simea n tovarul su domnesc, cu care umbla alturi, o nfrigurare aspr, izbucnit n lrgime i ctr soare dup mult obid.. n adncul sufletului, spera ntro alt rnduial a lucrurilor, nct Nasta, copila despre care i se prorocise, s hotrasc ea singur o altfel de alegere, ndat ce va vedea c se nfieaz la geamul ei cu zbrele nc un FtFrumos.; o alegere favorabil lui i nu feciorului domnesc.

Ceea ce se va i ntmpla, deoarece Nasta, dup ce la trimis pe Alexndrel s cear tatlui su i mamei ei acceptul pentru legtura lor, merge noaptea la culcuul lui Ionu, spre al ruga s o apere de Alexndrel i ai da o srutare neateptat, mpreun cu mrturisirea iubirii ei. Astfel, comenteaz naratorul, i de data aceasta femeia era mai neleapt, fcnd ca mbriarea ei s aib mai mult pre dect prietiniile i jurmintele..

Capitolul X

Visuri i spaime ale jupniei Nasta

Dup ntmplarea de la Ioneni, Jder cel mititel socoti c se gsete ntro stare pctoas i vrednic de mil; i se prea ns ciudat c nu poate s fie trist. Orict silin i fcea ca s se osndeasc, bucuria unei mari izbnzi i ieea deasupra. Dealtminteri i ddea dreptate c na svrit nimic n dauna stpnului su; sa supus numai unui duman plcut, care a venit asupri cu rzboi.; drept urmare, Nui trebui mult vreme fecioraului de la Timi, s sburde iar fr grij, ca un mnz din acele ceairuri..

Griji are ns tefanVod, ocupat cu mprirea pmnturilor pentru refugiaii rui de lng apa Nistrului, cu pregtirea rii pentru a se apra de posibilul atac al unor ttari neprieteni i hoi, vestit lui de Hanul ttarilor din Crimeea, Mengli Ghirai, cu ridicarea curii domneti de la Bacu i multe altele, treburi ale Domniei n care l implic i pe fiul su, Alexndrel.

Dup cum griji are i Nasta pe care, ntrunul din drumurile sale fcute la porunca tatlui, n cursul lunii iulie a aceluiai an 1469, tnrul fiu de domn o descoper suferind i slbit. Pricina suferinelor Nastei o va afla puin mai trziu Ionu, rentors singur, sub pretextul unei vizite la Timi. Nasta era ngrijorat pentru c i auzise mama, pe jupneasa Tudosia, vorbind n somn despre oameni ri, strini din ara leeasc, ce ar pune la cale prinderea ori uciderea lui Alexndrel. Iar copila gsete i o soluie ngrijorrilor ei: te rog s vii singur, cci cu tine nare nimenea nimic. Ori furm i dum undeva, ca s nu mai am spaim..

Capitolul XI

Ionu Jder afl o capcan gtit stpnului su

Pe drumul de la Ioneni la Suceava Se afla n Jder ca o presimire de slbticiune, care, umblnd sub codru i cutndui adptoarea i punea i ascultnd i chemarea dragostei, are totui ntreagai fptur ncordat spre primejdie.. Pe baza acestei presimiri, tnrul l suspecteaz pe Iohan Rou (stpnul osptriei unde poposiser Ionu, vistiernicul Cristea i soia lui), ntlnit pe drum, de participare la complotul mpotriva lui Alexndrel, deoarece Iohan tia despre drumurile feciorului de domn de la medelnicerul Criv, dar i pentru c mergea nspre grania cu Polonia, unde urma s duc o marf preioas, mrturisete imprudent. Somat s spun care i sunt adevratele intenii, hangiul de origine polon va scoate sabia, iar slujitorul su baltagul, ns fr mare folos, cci sunt biruii de ctre Ionu i slujitorul su credincios, Gheorghe Botezatu Tatarul, legai i dui n cetatea Sucevei, spre a fi predai postelnicului de acolo.

Nici postelnicul nu d mare crezare teoriei complotului, pe care o susinea Ionu, dup cum nu va crede nici Alexndrel, aflat la Ioneni, trezit n toiul nopii i luat cu sine de ctre Ionu, sub pretextul unei porunci a lui Vod. Teorie confirmat ns de atacul unor tlhari polonezi, pe drumul de ntoarcere la Suceava, care solicit grupului alctuit din fiul de domn, Ionu, medelnicerul Criv i apte oteni s l predea pe Alexndrel. n cursul luptei ce urmeaz, grupul este salvat de sacrificiul medelnicerului Criv, care socotete c astfel i pltete vina de a fi vorbit la osptria lui Rou despre drumurile fiului de domn: aprinde paiele din carul cu ajutorul cruia se apropie atacatorii, tiind c va fi ucis apoi de acetia.

Capitolul XII

Cnd au cercetat la Timi nite negutoripricepui i mai cu sam ndrznei

Civa negustori, ziceau ei, de cear aromat din luncile Siretului, folosit pentru fabricarea lumnrilor din palatul dogelui veneian, se afl n cutarea mrfii lor prin preajma Timiului. Erau cazaci zaporojeni, condui de cel care se numea Grigorie Pogonat, vorbitor de romn; unul dintre acetia, mo Ilia Alapin, i cuta vindecarea ochiului ce i lcrima necontenit la un izvor cu ap binefctoare aflat chiar deasupra aezrii Jderilor. Curnd ns, n dialogurile lor, se vdesc a fi, de fapt, hoii tocmii de boierul Mihu, refugiat n Polonia, spre a fura, sau mcar a ucide, pe Catalan, armsarul domnesc purttor de noroc n rzboaie pentru tefanVod, Grigorie Pogonat fiind n realitate vestitul ho Grigorie Gogolea, zis i Roi.

Pentru al ucide pe Catalan, cci de furat au neles ei c este peste putin, hoii simuleaz un atac cu rol de diversiune n partea opus locului unde se afl grajdul cu Catalan, dar Gogolea i tovarul su, Ilia Alapin, cel ce simulase boala de ochi pentru a spiona, vor fi capturai de ctre Simion Jder care i atepta, informat din timp despre identitatea real a negustorilor i micrile lor. Pentru c bnuia ns un asemenea posibil deznodmnt, Gogolea i luase ca msur de prevedere capturarea lui Alexndrel i a lui Ionu, pe care i ofer, n schimbul eliberrii sale, lui Simion, ceea ce al doilea comis va accepta.

Sosii la locul tentativei de capturare a feciorului de domn, dup indicaiile lui Grigorie Gogolea, Simion Jder i oamenii si vd, ndat ce houl dduse semnul de ncetare a ostilitilor, ieind din vgun ctr soare o artare fioroas, cu prul vlvoi, cu straiele sfiate de sabie, cu tmpla stng sngerat. Rcnea co gur mare i cun strigt ascuit i rguit, socotind nc, n fierbineala lui, c prigonete el pe lotri.: era Ionu, care se btuse astfel nct uimise i pe lotrii cazaci hrii n rele.

Capitolul XIII

Despre ieirea n prad a Tatarilor de dincolo de Volga

Ttarii nohai, ramur nomad i primitiv a neamului, spre deosebire de ttarii Crmleni, aezai la casele lor i civilizai, al cror han trimisese lui tefanVod ntiinare despre un posibil atac al nohailor, ptrund n Moldova. Cu o ramur a hoardei lor, n timp ce alta jefuia Polonia, unde n trguri, maele negutorilor au fost nirate ca mrgelele pe garduri. Copiii au fost nfipi n pari. Muierile au fost trase de cozile capului nspre convoiul de robi. Sfintele biserici au fost prdate de odoare i prsite flcrilor..

n drum spre confruntarea cu ttarii, tefanVod afl despre isprava feciorului su i a lui Ionu Jder, ambii fiind adui n faa lui i certai pentru nechibzuina de care au dat dovad, innd ascunse drumurile la Ioneni i dragostea lui Alexndrel pentru Nasta. Totodat tefan afl de la sfinitul Amfilohie, de fa la certarea tinerilor vinovai, c Tudosia, mama Nastei, este rud prin alian cu Mihu, boierul din ara leeasc ruvoitor domnitorului. Drept pedeaps pentru faptele lor necugetate, Alexndrel i Ionu vor fi pui la ispiore i la post n recluziune, cel deal doilea tnr alturi de fratele su, la Timi. Cu acest prilej domnitorul i afirm i concepia sacrificial despre rostul conductorilor, reprodus anterior lui Ionu de ctre Alexndrel: Noi Domnii i stpnitorii de noroade trebuie s urmm pilda Soarelui, dnd n fiecare zi cldur i lumin fr a primi..

Incursiunea ttarilor nohai pe teritoriul Moldovei se va solda ns cu nfrngerea lor i cu capturarea fiului lui MamacHan, Emin Sidi Mamac, conductorul lor, de ctre Simion i Ionu, care l prind din fuga calului cu juvurile, arcane de frnghie. Aceasta dup ce otile domneti iau nconjurat pe ttari obligndui s lupte ntrun fel cu care nu erau deprini: confruntarea cu tactica unei armate regulate i disciplinate.

Capitolul XIV

Cele din urm veti despre rutile prdalnicilor

Ttarii nohai prini sunt trecui toi prin sabie, la porunca domnitorului, dup cum sa ntmplat i cu fiul hanului i cu nouzeci i nou din cei o sut de ttari trimii solie la domnitorul Moldovei de ctre MamacHan, cu cererea s nu ntrzie nici o clip de a slobozi cu daruri pe Eminec; iar de nu va face aa, apoi ct ine acea ar a Moldovei, nu va rmnea sar i trg nedat pojarului[]i nu va rmne om tritor de la mare i pn la munte. Drept urmare, speriai, ttarii se vor retrage ctre Nipru.

Dup aceste ntmplri cumplite, la Timi, Ionu urma pretutindeni pe fratele su, fr poft de mncare i fr vlag, ca un mnzoc bolnav., stare accentuat de vetile aduse de la Ioneni de Gheorghe Botezatu Tatarul, trimis acolo de ctre Simion, nduioat de suferina fratelui su: Nasta se refugiase, mpreun cu mama ei, la rudele din Polonia, unde fuseser luate apoi n robie de ctre ttari.

Pentru c, aflnd vestea, Ionu ncepu a se tngui, scncind, Simion l va certa, fraternironic: Tu nc nu nelegi ce se chiam un brbat adic acel care nui ouat i clocit, ci ftat. Brbat e numai acela care leapd de la sine slbiciunile i lacrimile. Cnd d cu piciorul, cnd prinde n pumn, toate i se supun. Descalec lng o muiere; pe urm ncalec i se duce cu alt floare la ureche. Acuma, dup starea n care te afli tu, ar fi frumos si inem i noi tovrie, eu cu printele Nicodim, bocind gros ca nite buhai de balt. S treac un om pe la poart i s steie cu mirare: Hm! Se cunoate c acetias feciorii comisului Manole PNegru de la Timi. Asemenea blstmie vrei domnia ta s se ntmple, ca s ajungem ocara lumii!. Pe cnd tatl su va considera, cu destul linite i generaliznd filosofic, cum c Astai ucenicia fiecrui brbat i c cel mai bun leac este munca de ajutor al celui deal doilea comis, Simion.

Capitolul XV

Pe neateptate, Ionu pune la cale cea mai mare nebunie

Leacul aplicat de comisul cel btrn fecioraului se dovedise productiv pn cnd a sosit n Timi slujitorul lui Dmian, Iosip de la Nimirceni, cel care mai fusese o dat mesager al Jderului negutor n Liov. Acest mesager povestete cum la ntlnit pe mo Ilia Alapin, tovarul hoului Grigorie Gogolea, ntrun sat de lng Liov, i ce a aflat de la el: mpreun cu Gogolea hotrser al da prins lui tefanVod pe boier Mihu, pentru c nu le pltise rsplata cuvenit, al da n schimbul valorii banilor datorai de ctre boier hoilor. Acelai Iosip i anun despre soarta Nastei i a mamei sale: amndou au fost vndute de ttari i cumprate de Suleimanbeg, care are cetuie cu putere mprteasc n smrcurile Dunrii, n drept cu cetatea Chilia., la OrmanlGhiol.

Auzind pe Iosip c se pregtete s relateze despre iubita sa, Ionu sa prefcut a se retrage cuminte din sfatul familiei, ceea ce la determinat pe Simion s afirme c mezinul a neles c nui mai rmne nimica de fcut.. Ascultase ns dintro camer alturat i puin mai trziu, atunci cnd a venit comisoaia sl binecuvnteze pentru somn, prefcnduse c este pe cale de a adormi linitit, deschise ochii, i zmbi, o cuprinse de dup grumaz i o srut pe ochi. Comisoaia Ilisafta navu vreme s strige de plcere, nici s ntrebe cei i daci bine. Fecioraul nchise iar ochii i urm s doarm linitit..

Dup care, n miez de noapte, i va cere slujitorului su, Gheorghe Botezatu Tatarul, sl nsoeasc n tentativa de ai recupera iubita, ceea ce ttarul cretinat accept, socotind c nu are altceva mai bun de fcut i c doar aa i va putea proteja stpnul. Se simea dator familiei PrNegru deoarece btrnul Manole i salvase viaa, pe cnd era copil, rob la turci, iar ostaii moldoveni clcaser un sla al pgnilor.

Capitolul XVI

Cum se pregtesc Jderii cei mari sl caute pe cel mititel

Ne aflm la nceputul lui octombrie din acelai an 1469 cnd, sub pretextul c merge la fratele Nicodim de la mnstirea Neamu, Ionu a pornit deja ctre cetatea Chilia, dup cum avea s neleag Simion, vznd c Ionu nu a revenit la timp acas, mrturisind apoi tatlui c La vrsta lui nici eu na fi fcut altfel. tiu c i alii ar fi fcut tot aa. printele su, n spe.

Pornii ntru salvarea mezinului, pe drum ctre mnstirea Neamu, de unde l vor lua cu ei pe Nicodim ( Am neles c acel copil e pulbere de puc, suspin el.), comisul Manole i Simion opresc la vistiernicul Cristea i la starostele Climan, asociai aceleiai fapte. Apoi, cu nvoire de la domnitor ( S tii, comise Manole, a zis mria sa c acest prunc a svrit o fapt caremi place.) i porunc de al nfia pe fugar la ntoarcere, avndul cu ei n plus i pe Dmian, ntlnit la Suceava, se vor ndrepta, ajutai de cinci slujitori, ctre cetatea Chilia.

Capitolul XVII

Unde i cum lau gsit Jderii cei maripe cel mezin i ce au fptuit n acel loc

Ajuni la cetatea Chiliei, cei ase afl cu surprindere de la prclab c Ionu trecuse pe acolo, se prezentase cuviincios, sugernd chiar c este posibil s fie urmat de o putere, dup care dispruse, lsndui calul i hainele, de unde Simion a dedus c Ionu se afla n stufriile de ctr OrmanlGhiol i cerea sprijin de la ai si. Acest copil a avut mai mult minte dect un sfat ntreg, cugeta el. Aprins inim, care la sculat i la pornit ca n vifor; ns, n cursul drumului, sa artat i judecata, nvndul s se foloseasc de puterea care vine dup el..

Acelai prclab i informase pe oaspeii si despre Suleimanbeg, comandantul micii garnizoane turceti din OrmanlGhiol: ade toat ziua la soare, se coace i se umfl. E pleuv, negru i burduhos. Din ce ia venit asemenea boal, nu se tie. Se umfl de rutate i nu se poate nclzi niciodat. Pielea lui e umed, rece i grunuroas, ca la broasc.. Pentru a se nclzi, aduce n patul su roabe tinere, care ncurnd se ofilesc, se ntunec i se rcesc la piele, pn ce vine vremea de mor, ori se asvrli ele singure ntro grl, de le mnnc racii..

Dup ntlnirea grupului cu Ionu i slujitorul su angajai la OrmanlGhiol ca muncitori sub chip de ttari pribegi , are loc atacul asupra garnizoanei, format din civa ieniceri btrni, surprini pe cnd pescuiau, atac finalizat prin uciderea lui Suleimanbeg, dar n haremul acestuia nu se gsea Nasta. De la o roab, n care Simion i Nicodim au recunoscuto pe fosta lor iubit Sofia i care apoi sa sinucis, lsnduse n sabie, Ionu afl c iubita sa se aruncase de pe corabia ce o ducea ctre OrmanlGhiol, spre a pieri n valuri.

Dup aceast ultim ntmplare a uceniciei sale, Ionu Jder, potrivit poruncii tiute, a fost nfiat la Domnie., unde Vod a zmbit i a optit la ureche coconului su cteva vorbe de lmurire; dup care AlexandruVod a ridicat palma la mustcioar i a ntors fruntea ntro parte.. Iar Nicodim a scris n ceaslov data ntoarcerii sale, 21 octombrie, cu meniunea Cnd am fost noi n pmntul Turcului..

IZVORUL ALB

Capitolul I

Cnd a fost cutremurul cel mare

Suntem ctre sfritul anului 1471, n cetatea Sucevei zguduit de cutremurul pe care domnitorul l interpreteaz, adresnduse mitropolitului, drept semn pentru voina divin de a se porni rzboiul religios mpotriva turcilor: A detunat n fundul pmntului i sa dat zvon n nlime, pentru ca s nu mai ntrzie Domnii i mpraii; s nu se mai desfrneze n lene, ci s purcead mpotriva lui Antihrist rzboi pentru credina dreapt..

Capitolul II

Aici se arat feciorii cei mari ai starostelui Nechifor

Onofrei i Samoil, feciorii cei mari ai starostelui Climan (mari i n sens propriu cci, sosii fiind n cetatea Sucevei spre a aduce vnat proaspt la buctriile domniei, Erau cun cap mai nali dect toat mulimea aceea de oameni care se afla de fa.) se prezint arhimandritului Amfilohie endrea, cel mai apropiat sfetnic de tain al mriei sale.. Cruia Onofrei i explic motivul pentru care sa cutremurat pmntul: a dat din coad petele cel mare pe care st aezat Pmntul. Prect spun oamenii vechi, este ap fr sfrit care se cheam Marea. i la faa apei st petele cel mare, cu porunc de la nceputul zidirii s ie sub soare Pmntul. Din vreme n vreme acel pete are i el nevoie de somn, adoarme, i intr n nri ap i strnut; atunci se deteapt, bate o dat din coad; pe urm bate a doua oar. Aa sa cutremurat zidirea lumii de dou ori i azi..

Cei doi pe care Ionu Jder i poreclise FarmPiatr (pe Onofrei) i StrmbLemne (pe Samoil), dup numele unor personaje de poveste i innd cont de marea lor putere fizic relateaz arhimandritului despre mezinul Jderilor, aflat n slujb la Cetatea Neamului, drept pedeaps pentru isprvile relatate n volumul anterior (ntradevr, mria sa Vod a binevoit al uita acolo, pn ce sa cumini deplin., comentase preasfinitul). Anume c Ionu al nostru e un mnz precum i zice btrnul. Adic tot na uitat s zburde fr grij. Dar acum iau mai trecut incurile; numai st pe gnduri i cteodat ofteaz. Zice c ii urt ntrasemenea nchisoare., aceasta n prezentarea sintetic a lui Samoil.

Iar scopul pentru care fuseser chemai vntorii la arhimandrit se va vedea dup aceast vorbire: trebuiau s duc o scrisoare prclabului Luca Arbore, comandantul cetii Neamului, cu o porunc rostit de domnitor i scris de arhimandrit.

Capitolul III

Vedeniile i istorisirile lui Stratonic cel nebun

Clugrul Stratonic, originar de lng Nistru, a fugit n lume cnd era copil nc, dup o nvlire a ttarilor, n urma creia sa ales cu umrul sfrmat de o suli i a rmas strmb, pentru a gsi adpost n cele din urm la Mnstirea Neamului. Suferea de epilepsie, Cnd i cnd i se artau n vedenie cpcuni. Atuncea l apuca o durere de cap i o grea ii venea o negur de snge asupra frunii i ochilor. Cdea copleit cantrun vrtej, ipnd cu spume ntre dinii ncletai.. Pentru lumea din jur este un ciudat, dar n urma ntmplrilor cumplite din copilrie nelegerea lui sa luminat. Dar sa luminat, nvluinduse i ascunznduse n sine. Sa luminat aa ca s spuie neghiobii boierilor mriei sale u chiar mriei sale nsui; dar ce vede i aude pstreaz curat numai pentru urechea stareului su. Nu se afl om pe lume care s asculte mai cu luareaminte dect Amfilohie endrea.. n plus, era priceput n a vindeca diferite boli, nelegnd glasul plantelor i al animalelor, tot ca urmare a ocului suferit cu acel prilej.

Stratonic, un veritabil spion n folosul stareului, se afl din ntmplare la curtea boierului de origine armean Iaco Hudici, moldoveanul cel mai nstrit, datorit comerului cu vite i miere de albine. Acolo sosise, n aceeai toamn a anului 1471, prclabul Albu, nsoit de Isaiia, vornic al riideSus, i de paharnicul Negril, cu scopul de a o cere drept nor pentru feciorul su, Niculie Albu, pe fiica boierului, jupnia Maruca, dar a fost refuzat.

Drept urmare a refuzului, Isaiia vornicul, care afirmase c neacceptarea se datoreaz influenei lui Vod, l sftuiete pe tatl fetei s primeasc, pentru c domniile sunt schimbtoare i este bine si fac prieteni din timp i n alt parte dect n rndurile puterii domneti.

Cuvintele auzite Stratonic lea reprodus ntocmai preasfinitului Amfilohie, n chilia acestuia din Cetatea Sucevei, iar stareul a putut nelege astfel o conspiraie mpotriva domnitorului, drept urmare Isaiia i Negril au fost arestai. Au mrturisit arhimandritului, dup ce leau fost ridicate de acas dulapurile i rcliele cu hrtii, c trimiseser scrisori lui RaduVod, n ara Munteneasc, pentru al chema si izbveasc de tiranul domnitor tefan, ntru revenirea rii la vechea ei slobozenie boiereasc.

Au mrturisit i c participase la fapta de trdare inclusiv stolnicul Alexe, la rndul su arestat; din porunca domnitorului, dat nu fr ovial, clul Dimcea a fcut s cad capetele viclenilor, lovindui numai cte o singur dat, cu o pan de oel ager ca un brici., n tabra otirii strnse la Vaslui, pe 14 ianuarie seara.

n ceea ce o privete pe jupnia Maruca, nceptoarea fr de voie a descoperirilor stareului, clugrul Stratonic tmduitorul va constata (ntrun sobor al jupneselor ntrunit la patul unei lehuze pentru care fusese i el chemat) c fata lui Iaco Hudici e un fel de sfiiciune blaie. Prea subiric i pind prea mrunt. Parcar fi nfricoat; numai cnd i cnd arunc ntro latur o cuttur iute. Ar putea fi frumuic, o preuiesc cneaghinele, dac ar fi gras. Cum se poate uita un brbat falnic la asemenea gnganie?.

Capitolul IV

Mrturisirile mriei sale tefanVoievod

Este vremea Patilor iar domnitorul se adreseaz printelui Amfilohie, vorbindui despre strdania sa de a construi biserici i mnstiri, drept compensaie pentru lcaurile de cult din cuprinsul imperiului otoman transformate n geamii. Precum i despre viitorul rzboi cu turcii De doi ani oastea mea e gtit. Atept s se mite Domnii i Craii, precum e nelegerea. Fr un sprijin de pretutindeni, nu pot pi nainte. pe care l asimileaz unei cruciade.

Drept rspuns, Amfilohie dezvluie stpnului su lumesc prorocirea unui schivnic auzit cu patruzeci de ani n urm, rostit imediat dup decesul lui AlexandruVod, cu mna dreapt pe fruntea mortului: va fi n ara asta, dup tine, mielia rzvrtirii i a uitrii de Dumnezeu. Dup aceast pedeaps, se va alina furtuna rutii, i va iei din nouri un bour tnr care va sufla pe nri foc ngemnat, i coarnele lui i le va ndrepta spre rsrit.. Acel pustnic nu mai triete, dar un urma al su, aflat ntrun loc din muni tiut de stareul Climan, prorocete i el; pustnicii sunt din neam domnesc, cretini care au ns i o tiin veche, alturat credinei n Dumnezeu.

n spovedania sa domnitorul mrturisete arhimandritului, pocit, cum c acest ticlos trup se desfteaz uneori ntru beie, i alte ori n plcere trupeasc., ceea ce faa bisericeasc spune c a iertat, ntruct Pentru strdania mriei tale n aceast via nu poi avea alt plat. Om fiind nu te poi desface de cele omeneti..

Capitolul V

Unde Onofrei Climan i Samoil Climanduc o scrisoare la Cetatea Neamului

Feciorii starostelui Climan duc scrisoarea prclabului Luca Arbore, n Cetatea Neamului, care citindo i ntiineaz despre porunca lui Vod: ambii se vor nfia la curtea domneasc, mpreun cu Ionu Jder i cu Simion Jder nsoii de slugile lor. Spre mirarea celor doi mesageri, cci nu pricepeau Cum se poate face una ca asta c unul zgrie cu o pan, la Suceava, pe hrtie, i altul cetete la Neamu? Semnele acelea mpunse cu sgeata de pan de gsc sunt pentru ochi i, cu toate acestea, jupnul prclab le vorbete. Astai minune mai mare i dect cutremurul., constat ei n sinea lor ascultnd vorbele lui tefanVod.

Capitolul VI

Aflat la Timi, pentru al lua cu sine pe Simion, dup porunca domnitorului, Ionu primete mrturisirea fratelui su mai mare, citindui mai nti din semne vocile sufletului, cci Dei abia deschisese ochii la lume, Jderul cel mic cunotea ceva din zbuciumele nopilor nedormite i avea nelegerea c nimic din alte tulburri ale lumii nar putea s ngenunche pe Simion, dect una singur, carel sugrumase i pe el, cu ghiare de cri..

La nmormntarea btrnului prclab Neculai Albu, stins din via la moia sa din Cuejdiu, unde i poruncise vod s se retrag dup dezvluirea complotului celor trei boieri executai, Simion o vzuse pe Maruca, fiica armeanului Iaco Hudici. Drept urmare, va mrturisi cel deal doilea comis fratelui su mai mic, Eu am simit veninul din ochii fetei lui Iaco. Lam simit n mine ca o dulcea, cemi ptrundea toat fiina. Se alina un timp i iari m strbtea..