FENOMENE CARSTICE PREZENTE ÎN PERIMETRULMĂGURII GEOMALULUI

Prof. IOAN ARDELEAN, Teiuş

ABSTRACT: Karst phenomena present in perimeter “Măgura Geomalului”. MountMagura Geomalului is a part of Trascău Mountains, the southeast branch of the ApuseniMountains. The mountain is composed of limestone and contains a large number of karstphenomena: ditches, potholes, caves. Few of them are researched and studied. These andattractive landscape provides area an important tourism potential, amplified by easy access,on paved roads, almost to the caves.

Keywords: Magura Geomalului, karst phenomena, caves, landscape, tourism.

Aspecte morfologice ale zoneiMunţilor Trascău

Este bine cunoscut faptul că parteasud-estică a Munţilor Apuseni este străjuităde o grupă montană distinctă, reprezentatăde Munţii Tascului sau Trascăului(Prof.Tiberiu Moraru şi apoi I. P. Argeşel.Acest lanţ muntos, cuprins între ValeaArieşului la nord şi Valea Ampoiului la sud,este clădit în mare parte de formaţiunimezozoice, predominante fiind celecretacice, străpunse de apariţii eruptive demugmatite ofiolitice (bazalte şi andezite).

Această structură geologică predominatăde calcare jurasice prezente sub formă delame (Ciumărna-Bedeleu), de lamediscontinui şi fragmente izolate (klippe),etalează peisaje geografice deosebit decontrastante dar şi atrăgătoare.

Munţii Trascău nu reprezintă o culme cuînălţimi impunătoare (Bedeleu în N. 1227m, Secu!ui 1282 m, Piatra Cetii 1233 m,Dâmbău 1369 m, în S etc.). Cu toate acestea,ei par totuşi impozanţi datorită marii energiide relief, atât de evidentă între culmile lor şiValea Mureşului. Fragmentarea reliefuluieste foarte diversificată de la o zonă la alta,ea putând fi pusă atât pe seama condiţiilorlitologice, cât şi pe semna adâncirii reţeleihidrografice.

Datorită aşezării lor la margineamasivului Apusenilor, Munţii Trascăului auconservat foarte binc cele trei suprafeţe denetezire (Prof. Robert Ficheux acceptă căacestea sunt mai numeroase), cu precizareacă aici ele au altitudini mai modeste, aceastădiminuare a altitudinii fiind legată, cusiguranţă, de mişcările de coborâre dincadrul bazinului Transilvaniei.

Cea mai înaltă suprafaţă de netezire dintoată aria Trascăului este cunoscută subnumele de Cuimărna-Bedeleu, ce are oaltitudine de 1100 - 1200 m, ea retezând atâtşisturilc cristaline căt şi ofiolite şi calcaremezozoice.

Cea de-a doua platformă de netezire esteRâmeţ - Ponor, mai joasă, cu altitudine de750 - 850 m, şi care este păstrată sub formăde culmi relativ unitfome ce retează o zonăde f1iş. Ultima şi cea mai joasă, estesuprafaţa pliocenă, cu altitudini cuprinseîntre 500 - 600 m, dar aceasta apare doar înlungul văilor sau în cadrul depresiunilor subformă de umeri (Tiberiu Moraru, 1980).

Aspectele morfolitologice ale acestei zonesunt dominate de relieful carstic, iar caelement caracteristic pentru zona estică aacestei rame muntoase este prezenţaKLIPPELOR ce par a ieşi ca nişteprotuberanţe din masa de sedimente alePiemontului Trascăului.

45Fenomene carstice prezente în perimetrul Măgurii Geomalului

Formaţiunile calcaroase din Munţii Trascăului1-carst de platou, 2-carst de creastă, 3-carst de masive izolate, 4-chei,

5-abrupt, 6-peşteră (după: I.P. Argeşel, 1`977)

46 I. Ardelean

Una dintre cele mai cunosscute klippe, cereprezintă un fragment dintr-o pânză deşariaj izolată pe calea eroziunii, este MăguraGeomalului sau Dealul Gârbovii, cualtitudinea de 739,6 m.

Măgura Geomalului

Este aşezată între doi afluenţi de pedreapta Mureşului, râul Gârbova la nord şirâul Stremţ la sud şi prezintă o uşoarăînclinare de la vest spre est.

Privită din depărtare, dinspre ValeaMureşului, această kippă apare ca un uriaşmamelon ce se termină în partea luisuperioară cu un platou. Structura sacalcaroasă (aproape 99% CaCO3,) a oferitapelor meteorice un minunat şi prielnic"teren de acţiune". Principalele formerezultate din această permanentă luptă dintrerocă şi apă sunt fenomenele exocarstice şiendocarstice. Mare parte din acestefenomenc sunt mascate de covorul vegetalce-i acoperă versanţii.

Versantul nordic, orientat spre Gârbovadc Sus, este în mare parte împădurit. La felde acoperit cu vegetaţie arborescentă a fost şiversantul sudic, dar un incendiu provocat laînceputul secolului XX, a decimat minunatapădure de nuci ce avea o extensiuneapreciabilă. Încercările ulterioare dereimpădurire a acestuia n-au avut prea multsucces. Abia s-a reuşit acoperirea uneiporţiuni a versantului cu pini (Pinussilvestris).

Versantul estic şi vestic sunt, în bunăparte, acoperiţi cu culturi de pomi fructiferi.

Cu toate acestea, fenomenele carsticesunt prezente în chip remarcabil. Aici pot fiîntâlnite atât fenomene exocarstice precum şifenomene endocarstice. Exocarstul estereprezentat în mod deosebit prin lapiezuri şidoline, mai puţin uvale.

Lapiezurile sunt prezente şi vizibile cudeosebire pe versantut sudic şi sud-vestic,unde vegetaţia, fiind predominant icrboasă,permite observarea lor şi unde diaclazeleoferă condiţii pentru lapiezare, mai ales în

zonele de abrupturi calcaroase. Profunzimealapiezurilor scade de la partea superiomă apantei spre partea inferioară, datorităfaptului că apa care se scurge se încarcătreptat cu substaţe dizolvate, pierzându-şiparţial puterea de acţiune chimică.Adâncimea lapiezurilor întâlnite pe MăguraGeomalului oscilează între câţiva milimetrişi până la câteva zeci de centimetri.

Principalele forme de lapizuri întâlnitesunt cele dezvoltate pe diaclaze, în fisuri şiîn formă de caneluri, iar intervalele dintrecaneluri sunt, în general, rotunjite. Ca vârstăI. P. Argeşel le datează în Pleistocen, cândmedia temperaturii anuale era mai coborâtă,în anumite perioade, decât cea actuală, iarumiditatea era mai bogată.

O altă categorie de fenomene carsticeprezente sunt dolinele, întâlnite doar pePodul Măgurii, numit “În Dobre”. Prezenţalor aici, dau zonei un aspect ciuruit, găunoschiar. Cele mai multe dintre doline au formăcirculară şi aspect de pâilnie ce prezintă unfund ondulat şi mai puţin plat. Ele suntevidente pe tot întinsul platoului şi audimensiuni cuprinse între 0,5 - 1 m, până la6 - 8 m diametru, iar adâncimea rareoridepăşeşte 1 m. Versanţii dolinelor suntacoperiti cu pojghiţă de sol şi sunt inierbaţi.

De asemenea, şi endocarstul este binerepezentat, mai ales prin avene şi peşteri.

Avenele, ca forne de tranziţie întreexocarst şi endocarst, sunt cunoscute delocalnici sub numele de “gămoaie”, dintrecare cel mai cunoscut este “Gămoiul luiIndrei”. Până în prezent, investigarea lor afost destul de redusă. Acum, acestea suntmascate de vegetaţie ierboasă şiarborescentă, motiv pentru care prezintă unreal pericol pentru animalele ce pascnesupravegheate în zonă. Ele sunt maivizibilc în timpul ploilor mai bogate sau atopirii bruşte a zăpczilor, când apele desuprafaţă organizate în cursuri torenţiale,deseori dispar în aceste hăuri, făcându-şi dinnou apariţia sub formă de izvoare, la bazaMăgurii Geomalului, cărora localnicii lespun fântâni. Asfel sunt: Fântâna Rece,

47Fenomene carstice prezente în perimetrul Măgurii Geomalului

Căptălani, Nucet (a cărui apă este utilizată laalimentarea comunei Geoagiu de Sus),Fântâna Goii, Fânrâna Albă, La Tău (dincare se alimentează cu apă potabilă dirijatăpe conducte, satul Geomal), Fântâna Varuluişi Fântâna din Părăul Radului.

De existenţa avenelor sunt legate legendece vorbesc despre dispariţia unor animalece-au păscut "În Dobre" sau a unor copii careau apărut după mai multe zile, într-una dinfântânile de la baza Măgurii Geomalului.

Dintre fenomenele endocarstice, peşterilesunt acelea care trezesc întotdcauna interes.Este semniticativ fuptul că din cele peste1000 de peştcri menţionate de MarcianBleahu şi Teodor Rusu în 1965, aproximativ50, adică 5%, se găsesc în Muntii Trascău,iar dintre acestea, una se află în MăguraGeomalului. Pe “Podul Măgurii”, pe unadin denivelările existente, se află “Peştera

din Dealul Peşterii”, a cărei intrare este dedimensiune redusă, o fisură verticală, greuaccesibilă. Poate de aceea a apărut şi ointeresantil legendă legată de existenţa, înacest adăpost subteran, a unei mari comori.

În zonă mai există şi alte peşteri, dar dincauza dimensiunilor mici, acestea nu au fostluate în evidenţă.

Fenomenele carstice de aici, alăturatepeisajului atractiv, îi oferă zonei unimportant potenţial turistic. Faptul căşoseaua naţională DN1 este aproape (9 km)iar şoseaua asfaltată Teiuş-Mănăstirea Râmeţse află la numai 6 km de obiectiv, ne face săcredem că această zonă poate să reprezinte oatracţie turistică. La aceasta ar contribui şiaccesibilitatea până la baza Măgurii pe drumde pământ pietruit, la care se adaugă şiprezenţa cărărilor ce duc spre platoul “LaDobre”.

BIBLIOGRAFIE

1. Bleahu, M.; Dimian, M.: Studii startigrafice şi tectonice în regiunea Feneş-Ighiel-Întregalde, D.d.S. Inst.Geol., vol.LIII/1, Bucureşti, 1967.

2. Bleahu, M.; Brădescu, V.; Marinescu, F.: Rezervaţii naturale geologice din România,Editura Tehnică, Bucureşti, 1976.

3. Consiliul Judeţean Alba: Lista rezervaţiilor naturale protejate şi monumentelor naturiidin judeţul Alba, în Hotărârea nr. 20 din 27 octombrie 1995.

4. Goran, C.: Catalogul sistematic al peşterilor din România, Editat de Consiliul Naţionalpentru Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti, 1982.

5. Ianovici, V.; Borcoş, M.; Bleahu, M.; Patrulius, D.; Lupu, M.; Dimitrescu, R.; Savu, H.:Geologia Munţilor Apuseni, Editura Academiei, Bucureşti, 1976.

6. Luduşan, N.: Rezervaţii Geologice în Munţii Trascăului, rev. Pangeea, nr. 1, 1999.7. Mohan, Gh.; Ardelean, A.; Georgescu, M.: Rezervaţii şi monumente ale naturii din

România, Casa de Editură şi Comerţ “SCAIUL”, 1993.8. Moraru, T.; Bogdan, O.; Maier, A.: Judeţul Alba, Editura Academiei, Bucureşti, 1980.9. Pop,Gr.; Măhăra, Gh.: Lacul Ighiu. Asprecte fizico-geografice, în Revista Natura, Seria

geologie-geografie, nr.4/1965.