f.03.a.020 istoria limbilor romanice
TRANSCRIPT
����������� �����������������������
���� ���� �� �� �� � Introducere în filologia romanica
������������Anatol CIOBANU , �ef Catedra LRLGR, dr. hab., prof. univ. ,USM.
���� �� �
�
������� �
����� �� ����
���������
��������
���� ���� �
�����������
����� �� � ��
��
F.03.A.020
F.03.A.021�
� ������������������ ���� ��� ��� ��� � ���
�
���� ����� �� �� ��
Obiectul în cauz� ocup� un loc din cele mai prestigioase în formarea speciali�tilor filologi, care urmeaz� a preda (în înv���mîntul preuniversitar �i universitar) una sau mai multe limbi romanice.
�
�� ��� ��
Obiectivele generale graviteaz� în jurul temelor principale ale cursului (vezi infra, punct.IV). Aici vom men�iona doar cîteva dintre ele, cum ar fi: con�tientizarea importan�ei cursului audiat; in�elegerea modului de formare, cre�tere �i descre�tere a limbii latine clasice �i vorbite în Imperiul Roman, cînd Roma devenise Regina mundi, Caput Orbis Terrarum, Urbs aeterna; aventura vechilor romani de a romaniza un supra-vast teritoriu cucerit (de 3.300.000 km2) din Europa, Africa, Asia, Caucaz etc.; reflec�ii asupra variatelor opinii cu privire la originea limbilor romanice (rolul elementului germanic pentru limba francez�, al elementului arab pentru limba castilian�-spaniol�, al elementului Slavic pentru limba român� de la nord de Dunare �i pentru dialectele acestei limbi de la sud de Dun�re: aromân, istroromân, macedoromân); cum �i de ce s-a produs migra�ia popoarelor, care pan� la urm� a condus la pr�bu�irea Imperiului Roman (a. 476 a.e.n.); rolul latinei medievale în ��rile neoromanice, germanice, slave etc., unde se spunea: ,Savoire le Latin c'est tout savoire"; rolul unor �coli lingvistice �i al unor savan�i la studierea problemelor de romanistic�: Fr. Diez (p�rintele filologiei romanice), W. Meyer-Lubke (principele filologiei romanice), A. Meillet, Ch. Bally, A. Sechehaye, H. Schuchardt, C. Vossler, B. Croce, L. Spitzer, A. Martinet, E. Co�eriu, C. Tagliavini, R. Budagov, T. Repina, Gh. Stepanov, V. Gak, I. Iordan, Al. Rosetti, E. Referovskaia etc.
� ��� ��� ������ �����������������������������������������
Facînd cuno�tin�� cu disciplina "Introducere in filologia romanic� studen�ii î�i vor da seama de locul fiec�rei limbi în ansamblul glotic atît din grupul limbilor romanice, cît �i din grupul celorlalte limbi neoromanice. Mai mult decît atîta, însu�irea disciplinei "Romanistica" va ajuta studen�ilor s� în�eleag� mai bine atît istoria neamului nostru, cit si a popoarelor: francez, spaniol, italian, portughez etc., s� vad� evolu�ia limbilor romanice actuale, r�spîndirea lor teritorial� �i numeric� �i multe alte probleme (vezi infra).
�
1
��������� �� ����������!
Din aceast� "Introducere..." studen�ii afl� (�i se conving) c� limba latin� vulgar� a generat, dup� c�derea Imperiului Roman (a. 476 i.e.n.) apari�ia treptat� a limbilor neoromanice, inclusiv româna; simbioza romano-local�, interferen�ele lingvistice, împrumuturile (c�ci nici o limb� nu se dezvolt� sub un capac de sticl� — zicea A. Martinet, marele lingvist francez), diversele �i specificile condi�ii istorice si socio-culturale (dupa Meyer-Lubke) au facut ca pe ruinele întinsului imperiu (în Europa: de la Moldova pîn� la Portugalia, de la Sicilia pin� la Belgia) s� se nasc� de la aceea�i mater mai multe limbi, fiecare cu specificul ei fonetic (sonor), lexical, morfologic si sintactic. De�i latina este fundamentul ori�ic�rei limbi romanice, totu�i românul zice cal, fr. cheval, it. cavallo, sp. caballo, port. cavalo; sau: rom. plug, fr. charrue, it. aratro, sp. arado, port. charrua.�
���������������� "�������#����������������������������������$!�
Not� . Evaluarea sumativa sumar� se face prin teste dup� modelul stabilit. Ele se anexeaz� la prezenta Programa analitic� la disciplina „Introducere în filologia romanic�". Model al testului preconizat pentru evaluarea curent�:
TEST nr. 1
1.Indica� i unele tr�s� turi lingvistice mo�tenite din limba latin� în limbile romanice actuale. 2.Defini �i conceptul de substrat în corela� ie cu cel de superstrat �i adstrat. Cum se manifest� unele elemente de substrat în structura limbilor romanice? 3.Selecta�i din textul „Les serments de Strasbourg" (a. 842) mostre care s� ilustreze sonorizarea oclusivelor surde intervocalice, sistemul bicazual în vechea francez�, modelul sintetic de formare a viitorului indicativ. Ce fenomene ap�rute pe teren romanic nu se atest� , deocamdat� , în perioada în care a fost elaborart textul vizat? 4 .Cit i � i s tud iu l lu i E .Co�er iu ,Geogra f ia l ingvis t ic�" (A se vedea : E.Co�eriu, Lingvistica din perspectiv� spa�ial� �i antropologic�, Chi�inau, 1994). Ce procedee ale metodei mentionate relev� E.Co�eriu? În ce rezid� utililitatea acestei metode la studierea limbilor romanice?
�
��������� �������!���� "�������#����������������������������%������������#����������$#���������!�
&����������������������%�������������������������'�
��������� "���������������(�����������������������!�
)����������������������*�
���� ������������ &���������������������������������$!�
�������� �� ����� � ������� �������� ��������� ������ � ������� � ������� ������ ��� ������ ��������� �� �������� �� ������� ���� ��������� �������� � ��������� ����� � �� ���� ��� ��������� �� �!�������������������� ���"��� # �"���� # ���� �� # ������� # � �� # � ����� ������������� �������"������������������������#$��� ���%����&������� ����� �� ���������� '������� ������� (������� �� (������ ����� ��������������!������� ������ �)*+ �����,*-. ����� # ����"�� ��� �*-.,�����,/) � ���� # ��������� �/)
2
� ����,0)1 ����� � ���� ��������� � ���� �������� �� ���� ����� �,� ���# ������� ��� ������� ������������ ���������� � ����� �� ���� ������# ���� �� ����������# ������ � ����� �����"���� ����������� 2 ����������� �������� �� ����������2 �� ��� �� ����������� ����������� � �"����# ������# 3� �� ���� 2 ����������� ���� ������ ��� ����� �� ������2 ������� ����������� � ����� ������������������ � ������� � ���������������� ���������2���������� ���� ������ �� ����� ��������� ��������� �� �� � �� ���������� 4����5����6 �� ��4������������62��������3� ���$���������(����� ��� � �� �� �������� ������� ��������� ������� 7����� ��� �� 4(� ������������� ������� ��������������� ���8��94����� ������6�����5����#-:)0#���/ 2��������������������� ��������������2������������ ��������������2 ������������� ����������������� �������#5���� ��# �� ������ ��# � ��������� ��� �� ��� ���24$������;!��"�6, ��������� ��������"�� ������ �������� ��������� ���� �������� �� ���"� ������ 2 ������ ��"�� ������ ��� � � ���� ���� ��������� �� ������ �� ������ �� �������� ��������� ��� ��"���� ������ � ���������� '����� �� (����, <�� ���� ����� �� � =��,=>��� 2 ��������������� ������������������;���� �������� ��"��������� ���
"������� �� �#�� �� "�������+#��%�����,�-������������$!�
1. Bourciez Ed. Elements de linguistique romane. — Paris, 1946 (traducere în rus�, Moscova, 1952).
2. Co�eriu E. Limba român� în fa�a Occidentului. — Cjuj-Napoca, 1994. 3. Co�eriu E. Lingvistica din perspectiv� spa�ial� �i antropologic�. – Chi�inau, 1994.
4. Dumitrescu C�t�lin. Torna, torna, fratre — preciz�ri bibliografice. // Analele Universit��ii din Craiova. Seria �tiin�e filologice. Lingvistica, anul XVIII, nr. 1-2, 1996, p.37-41.
5. Guicu Simona. Limba �i civiliza�ia francez� în opera lui I.L. Caragiale // Limbaje �i comunicare, vol. VI, Partea I. – Suceava, 2003, p. 347-357.
6. Iancu Victor. Consequens linguistiques de la colonisation romaine de la Dacie. // Buletin �tiintific al Universit��ii de Nord din Baia-Mare. Fasc. Filologie, seria A, vol. XV, 2005. – Baia-Mare: Editura Universit��ii de Nord Baia-Mare, 2005.
7. Iberiea. Cultura de los pueblos de la peninsula Iberiea. Leningrad, 1983. �
TEMATICA �I REPARTIZAREA ORIENTATIV� A ORELOR
a)Tematica �i repartizarea orientativ� a prelegerilor
Nr.
Con�inuturi
Nr. de ore
1. Introducere. Obiectul �i sarcinile cursului. 0,5 2. Caracterizarea numeric� �i teritorial� a limbilor romanice.
Controverse privind aspectul cantitativ al limbilor romanice actuale (limba literar� , „dialect”, „grai”).
1
3. Condi�iile istorice privind formarea arealului romanic: Romania ca no�iune generic� incluzînd teritoriile st�pînite de romani.
2
3
Caracterizarea general� a peninsulei Italice �i a Greciei (Magna Grecia). Popoarele de pe peninsul� : umbrii, sabinii, etruscii, latinii, ascii, ecvii etc. Coloniile grece�ti din bazinul M�rii mediteraniene, Africa de Nord
4. Formarea Romei �i consolidarea Statului Romaan. Latiumul �i Legenda despre fondarea Romei. Perioada regal� (753 î.e.n-510 î.e.n), republican� (510-î.e.n-27 î.e.n), imperial� (27 î.e.n-476 î.e.n). Caracterizarea acestor perioade în plan istorico-social, cultural �i lingvistic.
1
5. Cuceririle romanilor în peninsula Apenin� , asimilarea lingvistic� �i etnic� a popoarelor cucerite, preluarea de la acesrea a valorilor lingvo-culturale în sens larg. Contactul cu entruscii �i consecin�ele lui. Roma ca urbs aeterna, Regina mundi; Caput orbis terrarum.
2
6. Expansiunea romanilor în afara peninsulei Italice, pe continentul European, African, �i Asiatic (ocuparea Siciliei, Sardiniei, Corsicii, Macedoniei, Iberiei, Greciei, Cartaginei; alte teritorii ca: Dalma�ia, Fracia, Siria, Pontul, Tracia, Egiptul, Moesia, Panonia � .a.). Politica lingvistic� a romanilor fa�� de popoarele cucerite.
1,5
7. R�zboaiele romano-dacice. Din istoria Dacilor �i a regatului dac de la Burebista la Decebal; monumentele Tropaeum Traiani (Adanclisi) �i Forul lui Traian (Columna) ca piese de istorie �i de art� .
1
8. Romanizarea popoarelor cucerite de c�tre romani, c�ile de romanizare, politica Romei în problema romaniz�rii; diversitatea gradului de romanizare; specificul romaniz�rii unor regiuni ca Iberia, Gallia, Dacia � .a.; rivalitatea civiliza�iilor eline �i romane; revolta unor popoare cucerite împotriva asimil�rii lingvistice for�ate din partea romanilor; p�r�sirea de c�tre romani �i soarta poporului romanizat de pe acest teritoriu: “autohton�” �i cea “migra�ionist�”; formarea Daciei Aureliene.
2
9. Migra�iaa popoarelor barbare (germanice, mongolo-turcice �i slave) în europa; condi�iile (contradic�iile) social-economice �i poletice în Imperiul Roman;divizarea Imperiului în Imperiul Roman de Apus �i Impreriul Roman de R�s�rit (Bizan�ul); a�ezarea popoarelor barbare (franci, burgunzi, go�i, ostrogo�i, vandali, langobarzi � .a.) pe p�mînturile Imperiului Roman; sosirea bulgarilor, maghiarilor, arabilor, în Europa; destr�marea �i pr�bu�irea Imperiului Roman de Asfin�it (a. 476 î.e.n).
2
10. Soarta de mai tîrziu a popoarelor fostului Impreriu Roman; conturarea ramifica�iilor etnolingvistice: galo-romanic� , italo-romanic� , ibero-romanic� , balcano-romanic� (daco-romanic�); condi�iile istorico-sociale de mai tîrziu (sec. VII-XIV); diferen�ierea dialectic� a Romaniei �i consolidarea treptat� a limbilor neoromanice.
1
11. Slavii în Balcani, inclusive în Dacia; elemental slavic în graiurile (dialectele) est-romanice �i în limba român� .
2
12. Problema originii limbilor romanice; c�ile de explicare a deosebirilor tran�ante între limbile romanice: teoria etnologic�
1
4
(G. Ascoli, H. Schuchardt), teoria dialectologic� (G. Mohl), teoria cronologic� (G. Grober), teoria spa�ial-geografic� (M. Batoli), teoria social-istoric� (W. Meyer-Lybke), teoria structural� (K. Togeby) � .a.
13. Substratul, suprastratul, (superstratul) �i adstratul �i rolul acestora în conturarea “fizionomiei” fiec�rei limbi neoromanice.
1
14. Latina clasic� �i cea popular� (opinia savantului polonez Witold Manczac “La lingue romaine commune: latin vulgaire ou classique? “Revue romane” Copenhague, 1974, nr.2); unitatea �i nonunitatea latinei vulgare; periodizarea latinei vulgare; izvoarele principale de studiere a ei (glosele, sholiile, inscrip�iile, literature laic� � ide cult; “Appendix Probi”- ca monument indispensabil pentru studierea evolu�iei unor fenomene de limb� latin�); rolul limbii latine clasice (scrise: sermo litteraris) în stadiul incipient al form�rii culturilor �i limbilor romanice na�ionale: Savoir le Latin- c'est tout savoir (sec. XII-XVIII); consonantismul �i vocalismul latin �i reflexele acestora în limbile romanice.
2
15. Problema clasific�rii limbilor romanice; opiniile (concep�ia) lui Dante, Raynouard, Diez, Ascoli, Meyer-Lybke, Serghievski, Rohlfs, Tagliavini, Co�eriu, Budagov, Borodina, Alanso, Iordan, Corl�teanu � .a.; teoria variantelor unor limbi neoromanice (acad. Gh. Stepanov).
2
16. Scurt istoric privind formarea unor state neoromanice (Spania, Portugalia, Fran�a, Elve�ia., Belgia, Italia, România, Republica Moldova) �i caracterizarea lor etnolingvistic� la ora actual�; privire general� asupra primelor monumente scrise în aceste limbi: Les sermants de Strasburg (842), “Cantar de mio Cid” (1140), Testamenta de D. Alfonso II (1214), “Chanson de Roland” (sec.XI), Placido capuana (960), “Scrisoarea lui Neac�u” (1521)� .a.
1
17. R�spîndirea limbilor romanice moderne pe alte continente: America Latin� , Africa, Asia etc.; Particularit��ile limbilor romanice transplantate pe teritoriile europene (devieri de la standardul literar la nivel de lexic, fonetic� , paradigmatic� �i sintagmatic�).
2
18. Limba spaniol� a safarzilor �i rolul ei în studierea limbii spaniole vechi, limbile creolice, cauzele apari�iei acestora în vastele colonii.
0,5
19. Limba român� în sistemul limbilor romanice (afinit��i, tangen�e �i deosebiri specifice la toate nivelele); subdialectele ei nord-dun�rene (moldovenesc, muntenesc, b�n��ean, cri�ean, maramure�ean) �i dialectele sud-dun�rene (aromân, istro-român, megleno-român), teria anti�tiin�ific� �i eronat� despre a�a-zisele dou� limbi romanice de Est: româneasc� �i moldoveneasc� .
1
20. Actele lingvistice despre limb� adoptate în 1989 (cu privire la statutul limbii de stat, cu privire la revenirea la grafia latin� �i cu privire la func�ionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova) �i implementarea lor în toate sferele vie�ii publice din R. M.
1
5
21. Precursorii filologiei (lingvisticii) romanice (Fr. Diez- p�rintele �i W. Meyer-Lybke- principele ei); Militarea (lupta) în sattele romanice în sec. XIV-XVII pentru limbile na�ionale independente �i de sine st�t�toare fa�� de Lingua mater- limba latin�; studiul lui Dante Aligheri “De vulgare eloquentia”; crearea academiilor na�ionale cu sarcina primordial� de a întocmi gramatici, dic�ionare �i norme literare: Academia de la Crusca-1583; Academie Fransaise -1634 � .a. Real Academia-1713; Rolul academiei din Bucure�ti (prima �coal� superioar� din Moldova-1835-1847) în elaborarea normelor unice literare pentru limba român� vorbit� pe tot masivul daco-roman.
1
22. Lingvistica romanic� în sec. al XIX-lea: �coli, curente, doctrine; studierea comparative-istoric� a limbilor romanice (Fr. Diez, W. Meyer-Lybke, G. Paris � .s.); �coala neogramaticienilor (Hermann Osthoff, K. Brugman, H. Paul) � .a.
1
23. Lingvistica romanic� din sec. al XX-lea: direc�ii noi de cercetare: �coala sociolingvistic� (F. de Saussure, A. Meillet, CH. Bally, A. Sechehaye � .a.), �coala idealist�-stilistic� (K. Vossler, B. Croce, E. Lerch, L. Spitzer � .a.), �coala “Worter und Sachen” (R. Meringer, H.S. Schuchart), �coala structuralist� (L. Tesniere � .a.), �coala func�ional� (A. Martinet � .a.); congrese, simpozioane, conferin�e, publica�ii periodice � .a.; figure de romani�ti celebri din ultimele decenii ale secolului trecut: E. Co�eriu, C. Togliavini, B. Pottier, J. Dubois, A. Martinet, G. Guillaum, B. Nigliorini, Gh. Stepanov, V. Gah, C. Vasilieva, �vede, T. Repina, R. Budagov, I. Iordan, Al Rosseti.
a) Tematica �i repartizarea orientativ� a seminarelor
Nr.
Con�inuturi
Nr. de ore
1. Vocalismul latinei-limba de origine a idiomurilor romanice. 2 ore 2. Cantitatea vocalelor latine�ti. Modific�ri ale vocalelor în latina
tîrzie. 2 ore
3. Accentul în latin� �i în limbile romanice 2 ore 4. Diftongii în latin� �i în limbile romanice. 2 ore 5. Modific�ri pozi�ionale �i combinatorii ale vocalelor. Sincopa,
apocopa, asimilarea, disimilarea etc. 2 ore
6. Modific�ri ale consoanelor în latina tîrzie. Reducerea consoanelor �i a grupurilor consonantice în diverse pozi�ii (diereza, amu�irea consoanelor finale etc.).
2 ore
7. Asimilarea �i disimilarea consonantic� în limba latin� �i în limbile romanice.
2 ore
8. Tipurile disimil�rii consonantice (betacismu, vetacismul, rotacizarea, derotacizarea � .a.).
2 ore
9. Palatalizarea consoanelor �i a grupurilor consonantice în latin� �i în limbile romanice.
2 ore
6
10. Formarea africatelor în latina tîrzie �i evolu�ia lor în limbile romanice.
2 ore
11. Analiza textului “Appendix Probi” 4 ore 12. Analiza textului “Scrisoarea lui Neac�u” 2 ore 13. Analiza textului “Les serments de Strasbourg”. 4 ore 14. În total: 30 ore
OBIECTIVE DE REFERIN�� �I CON�INUTURI
a) la prelegeri
Obiective de referin�� Con�inuturi
• s�-�i imagineze disciplina în glob;
• s� în�eleag� importan�a ei pentru specialitatea �i profesia aleas� de profesor de liceu la limba �i literatura român�;
• s�-�i formeze o viziune proprie asupra asimil�rii de mas� (glotice �i etnice) a popoarelor cucerite de romani;
• s� în�eleag� rolul osmozei în procesul de romanizare �i stabilire a limbii koïne �i mai apoi a limbilor neoromanice;
• s� realizeze c� migra�ia popoarelor barbare (germanice, tataro-mongolice, slavice, fino-undrice � .a.) �i-a l�sat o amprent� adînc� în „fizionomia” limbilor neoromanice;
• s�-�i dea seama c� civiliza�ia roman� (limba latin�) a avut un loc important în stabilirea �i dezvoltarea limbilor �i civiliza�iilor din toate ��rile europene, contribuind la conturarea gintei latine.
• Latium �i Alba-Longa locul de unde s-a pornit istoria limbii latine �i a poporului roman;
• Trecerea etapelor: regat (753-509 î.e.n.) – republic� (510-27 î.e.n.) – monarhie (imperiu) (27 î.e.n. – 476 e.n.); specificul fiec�rei orînduiri sociale;
• Premizele ap�rute în sec. al V-lea e.n. pentru începerea form�rii limbilor romanice; primele monumente scrise în limbile: vechea francez� , vechea român� etc.;
• Problema clasific�rii limbilor romanice �i r�spîndirea lor în Europa, Africa Central� , America Latin� , America Central� etc.;
• Rolul substratului, superstratului (suprastratului), adstratului pentru stabilirea specificului fiec�rei limbi neoromanice;
• Romanistica la ora actual� (�coli, direc�ii, savan�i notorii).
b) la seminare
7
Obiective de referin�� Con�inuturi
• s� releve fenomenele vocalice mo�tenite în limbile romanice din latin�;
• s� compare structura silabic� �i pozi�ia accentului în latin� �i limbile romanice;
• s� disocieze diftongii din latin� �i cei ap�ru�i pe teren romanic;
• s� clasifice fenomenele de ordin vocalic în latin� �i în limbile romanice
Vocalismul latinei – limba de origine a idiomurilor romanice. Cantitatea vocalilor în latin� . Statornicirea accentului dinamic în latina tîrzie �i consecin�ele acestui fenomen. Diftongii în latin� �i în limbile romanice; modific�ri ale vocalilor în latin� �i în limbile romanice.
• s� identifice cantitatea vocalelor în cuvintele latine�ti;
• s� delimiteze reflexele romanice ale cuvintelor avînd cantitate diferit� în latin�;
• s� releve consecin�ele pierderii cantit��ii vocalelor în latina tîrzie.
Cantitatea vocalelor latine�ti. Modific�ri ale vocalelor în latina tîrzie. Deosebirile cantitative ale vocalelor în cadrul diferitelor p�r�i de vorbire perderea cantit��ii vocalelor �i urm�rile fenomenului vizat.
• s� releve cuvintele oxitone, paroxitone �i proparaxitone în latin� �i reflexelor lor romanice;
• s� dezv�luie consecin�ele înlocuirii accentului muzical prin cel dinamic;
Accentul în latin� �i în limbile romanice. Accentul muzical �i cel dinamic. Pierderea accentului muzical; înlocuirea acestuia prin cel dinamic. Fenomenele fonetice survenite în urma predomin�rii accentului dinamic.
• s� identifice diftongii în diferite perioade de dezvoltare a limbii latine;
• s� releve diftongii ap�ru�i pe teren romanic;
• s� delimiteze variet��ile modific�rii pozi�ionale �i cele combinatorii
Diftongii în latin� �i în limbile romanice. Modific�ri pozi�ionale �i combinatorii ale vocalelor. Sincopa, apocopa, asimilaria, disimilarea etc.
• s� indice rolul ce l-a avut amu�irea consoanelor finale în latina tîrzie;
• s� clasifice diverse modific�ri consonantice
Modific�ri ale consoanelor în latina tîrzie. Reducerea consoanelor �i a grupurilor consonantice în diverse pozi�ii (diereza, amu�irea consoanelor finale etc.) .
• s� releve asimilarea progresiv�, regresiv� , par�ial� �i total� a consoanelor din latin� �i limbile romanice;
• s� delimiteze reflexele romanice ale formelor modificate prin asimilare din latin� .
Asimilarea �i disimilarea consonantic� în latin� �i în limbile romanice. Asimilarea progresiv�, regresiv�, par�ial� �i total� .
• s� delimiteze cazurile de vetacism, betacism, rotacizare, derotacizare etc.;
• s� indice reflexele romanice ale unor forme modificate prin disimilare din latin� .
Tipurile disimil�rii consonantice (betacismul, vetacismul, rotacizarea, derotacizarea etc.)
• s� dezv�luie formele con�inînd consoane �i grupuri de consoane
Palatalizarea consoanelor �i a grupurilor consonantice în latin� �i în limbile
8
palatalizate;
• s� comenteze reflexele romanice con�inînd formele palatalizate ale consoanelor [l], [n] �i ale grupurilor [cl], [pl], [fl], [ffl].
romanice. Reflexele romanice con�inînd formele palatalizate ale consoanelor [l], [n] �i ale grupurilor [cl], [pl], [fl], [ffl].
• s� indice consoanele africate din latine tîrzie: [ts], [dz], [dž], [tš];
• s� urm�reasc� evolu�ia africatelor semnalate în limbile romanice.
Formarea africatelor în latina tîrzie �i evolu�ia lor în limbile romanice. Evolu�ia africatelor române�ti [ts], [dz], [dž], [tš] în limbile romanice.
• s� delimiteze fenomenele caracteristice vocalismului latinei tîrzii;
• s� clasifice fenomenele fonetice perpetuate în limbile romanice;
• s� releve fenomenele ce le denot� consonantismului din latina tîrzie;
• s� clasifice fenomenele de ordin lexical din latina tîrzie;
• s� explice unele fenomene gramaticale perpetuate în idiomurile romanice din latin� .
Analiza textului „Appendix Probi”. Modific�ri fonetice ale vocalelor în latina tîrzie. Sincopa, monoftongarea, reducerea vocalelor în hiat etc. dispari�ia consoanei H. Reducerea grupurilor de consoane, amu�irea consoanelor finale etc. diminutivele �i rolul lor în limbile romanice. Fluctua�ii de declinare la nume etc.
• s� delimiteze originea etimologic� a cuvintelor din text;
• s� clasifice cuvintele potrivit originii lor;
• s� releve multiple fenomene fonetice caracteristice vechii romane;
• s� comapare unele tr�s�turi gramaticale în româna veche �i cea contemporan� .
Analiza textului „Scrisoarea lui Neac�u”. Etimologia cuvintelor din textul vizat. Fenomene fonetice din textul vizat. Fenomene de ordin gramatical (forme arhaice ale numelor, verbelor etc.). Redundan�a în folosirea pronumelui. Corela�ia dintre forma�iunile sintetice �i cele analitice.
• s� delimiteze fenomenele fonetice din textul vizat;
• s� releve fenomenele romanice neatestate în perioada sec. IX, dar ap�rute ulterior;
• s� explice sistemul bicazual din vechea francez� �i alte fenomene gramaticale.
Analiza textului „Les serments de Strasbourg”. Sonorizarea oclusivelor intervocalice. Dispari�ia vocalelor posttonice, epenteza consonantic� , p�strarea consoanei C în pozi�ie ini�ial� etc. formarea sistemului bicauzal în limba francez� .
LITERATURA SUPLIMENTAR�
1. AJI�COBA T., P��� T., Tapu ep�� �. � ����� ��������� �������. – ���� �, 1987.
2. ������� ��� � �������� ������.- �������� ,1978�
9
REFERIN�E BIBLIOGRAFICE
1. Iberiea. Calderon y la cultura mundial. Leningrad, 1986. 2. Iordan I. Lingvistica romanic�. – Bucure�ti, 1962. 3. Iordan I . , Manolescu M. In t roducere in l ingvis t ica romanic� .
– Bucure�ti, 1965. 4. Lee Charmaine. Lingiustica romanza. – Roma: Carocci, 2004. 5. Niculescu Al. Individualitatea limbii române între limbile romanice. Vol. 1-2.
– Bucure�ti, 1978. 6. Oancea I. Romanitatea �i istoria. - Timi�oara, 1993. 7. Paraschiv Mihaela. Influen�a limbii române asupra latinei de cancelarie din
Moldova // Limbaje �i comunicare, vol. VII. - Suceava, 2005, p. 135-147. 8. Pa ve l M ar i a . B i l i ngu i s me “ c o t i d i e n” a u Que be c / / L imba j e � i
comunicare, vol. VII. – Suceava, 2005, p. 485-301. 9. Pave l M ar i a . Defance de l a no r me cana d ienne . / / L i mba j e
comunicari. Vol. IV. - Suceava, 1999, p. 105-110. 10. Res philologica. – Moscova, 1990. 11. Rusu Valeriu În leg�tur� cu statutul actual al Românei în universit��ile din
str�inatate // AR. Institutul de Filologie Roman� „Al. Philippide". Limba Li te ra tura Roman� î n spa � iu l e tnocul tura l dacoromânesc � i în d iaspor� . – Ia� i , 2003, p.238-250.
12. Tagliavini C. Originile limbilor neoromanice (traducere din limba italian�). – Bucure�ti, 1977.
13. Evdo�enco A. Introducere în studiul filologiei romanice. – Chi�in�u, 1987. 14. Co�eriu E. Lingvist ica din perspect ive spatial� � i antropologic� .
– Chi�in�u, 1994. 15. Co�eriu E. Limba român� în fa�a Occidentului. – Cluj-Napoca, 1994 16. Martinet A. Elemente de lingvistic� general�. Traducere �i adaptare de
P.Miclau – Bucure�ti, 1970. 17. Manol iu Manea M. Gramat ica compara t� a l imbi lo r romanice .
– Bucure�ti, 1971. 18. Niculescu Al.Originile romanit��ii romanic�. – Bra�ov, 1980. 19. Giurescu A. Manual de l ingvist ic� romanic� , vol . I , Elemente de
morfosintax� romanic�. – Bucure�ti, 1982. 20. Enciclopedia limbilor romanice/ M.Avram, J.Balacciu-Matei, A.Cuni�� �.a.Coord.: M.Sala. – Bucure�ti, 1989