ergoterapia În deficienŢele senzoriale

7/23/2019 ERGOTERAPIA ÎN DEFICIENŢELE SENZORIALE

http://slidepdf.com/reader/full/ergoterapia-in-deficientele-senzoriale 1/4

ERGOTERAPIA ÎN DEFICIENŢELE SENZORIALE

În defcienţa de auz integrarea socio-proesională depinde de o serie de

actori subiectivi c e privesc dezvoltarea psihică a subiectului, calitatea şi cantitatea

dezvoltării psihice, motivaţia, voinţa, atitudinea şi participarea activă şi aectivă la

procesul în care este implicat, cât şi de actori obiectivi, legaţi de cererea şi oerta

locurilor de muncă, de calitatea procesului educaţional-recuperativ etc. ducatorul

!ergoterapeutul" trebuie să ormeze un climat aectiv tonifant, să înlăture tendinţele

rustrante şi an#ioase, să determine valorifcarea potenţialului psihic, în scopul

achiziţionării de abilităţi sociale şi proesionale şi al integrării optime în lumea

normalilor.

În condiţiile unei educaţii defcitare, handicapatul de auz devine un

singuratic, se izolează de lumea auzitorilor.

$emersul integrării sociale şi proesionale se realizează în etape şi trebuie să

înceapă încă din perioadele copilăriei mici, în amilie, pentru ca mai apoi să continue

prin orme specifce şi în instituţii speciale şi, unde este posibil, în instituţii obişnuite

!ale normalilor".

%iteratura de specialitate menţionează anumite caracteristici ce trebuie

avute în vedere încă din perioadele copilăriei mici, în aplicarea terapiei ocupaţionale şi

ergoterapiei la defcientul de auz&- simularea şi ormarea capacităţii de comunicare a copiilor atât prin mi'loace verbale,

cât şi au#iliare(

- dezvoltarea unor caracteristici ale percepţiei )inestezice, care contribuie la ormarea

structurilor onetice ale limbii şi ale scris * cititului prin învăţarea copilului să coreleze

sonorul cu pipăitul, cu vibraţiile aparatului ono * articulator, cu particularităţile su+ului

de aer în emisia vocală, perceperea mişcărilor buco-ma#ilo-aciale(

- dezvoltarea percepţiei vizuale şi ormarea capacităţilor de imitare a mişcărilor

corpului, a eţei, ale gurii, ale buzelor ce se produc în emisia verbală(

- dezvoltarea percepţiilor auditive, prin antrenamente şi e#erciţii sau prin amplifcarea

cu a'utorul protezelor(

- dezvoltarea atenţiei, a capacităţilor de memorare, de reproducere, de motivaţie

pentru activism prin 'oc, scene mimate, desene, plimbări(



- dezvoltarea psihică generală(

- ormarea încrederii în sine etc.

%a defcienţii de vedere observăm în literatura de specialitate două orientări în ceea ce

priveşte educarea lor. rima, mai veche, emite ideea că handicapaţii de vedere trebuie

educaţi şi instruiţi în clase speciale cu o metodologie specifcă, iar integrarea în viaţa

socială se va realiza treptat. doua direcţie susţine ideea de normalizare/, din care

rezultă caracterul integraţionist/ pe principiul că pregătirea trebuie să se eectueze

paralel şi în colective cu subiecţi normali, integrarea ăcându-se încă de la început, din

perioadele timpurii de vârstă. 0u toate acestea, se menţin, în bună măsură, orme de

pregătire şcolară în instituţii speciale. 1i la noi sunt şcoli speciale primare şi gimnaziale

pentru elevii ambliopi şi nevăzători, ca şi unele şcoli proesionale şi medii-tehnice ce

asigură o pregătire adecvată, adoptând o metodologie specială în procesul instructiv

educativ.

În şcolile proesionale şi medii-tehnice, handicapaţii de vedere !în mod

special nevăzătorii" sunt pregătiţi pentru e#ercitarea unor proesii în care reuşesc să

dea un randament ma#im şi în care îşi găsesc o deplină satisacţie. $intre aceste

meserii, menţionăm următoarele& masori, asistenţi medicali, prelucrători mobilă,

teleonişti, radioteleonişti, acordori de instrumente muzicale, conecţioneri de perii şi

mături, obiecte din nuiele, nasturi, ambala'e din carton, tapiţeri, plăpumari şi altele. Înacelaşi timp, sunt mulţi nevăzători care absolvă o ormă sau alta de învăţământ

superior !alături de colegii lor normali" şi care realizează chiar perormanţe superioare

în domeniul respectiv.

entru a obţine rezultate bune în instrucţia şi educaţia copilului defcient de

vedere, este necesar, aşa cum am mai precizat, să se acă o investigaţie psihologică

comple#ă la început, iar apoi, pe baza datelor obţinute, putem aplica, pe lângă o

instrucţie şi educaţie, adaptate handicapului şi prounzimi acestuia, o serie de

psihoterapii care să accelereze procesul recuperativ.

În surdocecitate ca handicap asociat datorită asocierii surdomutităţii cu

cecitatea se produc grave perturbări în e#istenţa individului deoarece perceperea lumii

încon'urătoare şi comunicarea cu aceasta se restrânge la un număr minim de canale.

%a orbul surdomut sunt aectaţi principalii analizatori& văzul, auzul şi cel verbo-motor.



$e aceea, socializarea şi dezvoltarea psihică presupune adoptarea unor programe

educaţionale care să valorifce, ma#imal, analizatorii valizi şi să determine

compensarea acelor uncţii specifce analizatorilor aectaţi. În educarea unui copil cu

dublu sau triplu handicap, este oarte importantă perioada în care se produce

aecţiunea, deoarece un copil polihandicapat din naştere sau la scurt timp după, nu

are reprezentări vizuale şi auditive şi nici deprinderi de vorbire care să se consolideze

în mod obişnuit.

rocesul educaţional-recuperativ cât şi activităţile de terapie ocupaţională şi

ergoterapie se bazează pe posibilităţile de preluare a uncţiilor aectate de către

analizatorii valizi şi dezvoltarea unor capacităţi prin intermediul acestora care să acă

posibilă umanizarea şi comunicarea cu lumea incon'urătoare. 2e ormează mai întâi

obişnuinţe pentru satisacerea normală a trebuinţelor biologice şi igienice, apoi

deprinderi de recepţionare a semnalelor din mediu, în vederea raportării la cei din 'ur.

3ai târziu, stimularea re+e#ului de orientare şi elaborarea intereselor de cunoaştere se

ace prin ormarea şi menţinerea unor re+e#e condiţionate. $upă parcurgerea

cunoaşterii nemi'locite a obiectelor, se trece la elaborarea imaginilor şi la realizarea

unor reprezentări pe baza percepţiilor. ctivitatea practică rămâne dominantă pentru

semnifcaţia relaţiei organism-mediu. În dezvoltarea capacităţilor senzorial-perceptive

şi în organizarea cunoaşterii se respectă legităţile secvenţiale de detectare,discriminare, intensifcare şi interpretare.

%a copii orbi-surdo-muţi, e#plorarea mediului încon'urător, prin plimbări şi

e#cursii, permite cunoaşterea reală a obiectelor, concomitent cu învăţarea numelui

acestuia !educatorul scrie cuvintele în palma copilului". 4olosirea gesturilor este

importantă.

În sudocecitate, metodologia educaţională implică următoarele etape&

-cunoaşterea nemi'locită a lumii încon'urătoare(

-însuşirea gesticulaţiei(

-ormarea capacităţii de olosire a semnului dactil(

-ormarea deprinderii de citire şi scriere(

-ormarea capacităţii de comunicare verbală(



ste important, de asemenea, climatul aectiv, atmosera tonifantă, stimularea

atitudinilor pozitive şi eortul constant.

În general, în handicapurile senzoriale, pot f aplicate o mare parte din

activităţile de terapie ocupaţională şi ergoterapie !pirogravură, croitorie, tâmplărie,

conecţionări din coşuri din nuiele, activităţi agro-zootehnice, olărit etc.". ste

important să se ţină cont de tipul handicapului şi de posibilităţile de raportare la

diverse munci ale defcientului. 4oarte importante sunt şi plimbările şi contactele

nemi'locite cu diverse obiecte, în câştigarea independenţei şi autonomiei.

2e pot, de asemenea, aplica în grupul terapeutic cu defcienţi senzoriali şi

tehnici neverbale şi semi-verbale de grup pentru e#ersarea semnifcaţiei gestuale,

mimice, verbale, e#presive ce duc la o bună şi benefcă e#teriorizare a emoţiilor !nca

5ozorea, 6778".

3imodrama are scopul învăţării unor e#presii mimice şi gestuale

corespunzătoare anumitor acţiuni şi situaţii. a stimulează memoria şi atenţia şi

susţine intuitiv reprezentările la handicapatul de vedere.

rtterapia, mai ales prin creativitatea artistică, dezvoltă vocabularul şi

vorbirea şi stimulează imaginaţia.

3uzica !meloterapia", mai ales în handicapul de vedere, dezvoltă capacităţile

de apreciere a timpului !ritmul", a distanţelor în orientarea spaţială !după locul deunde se aude şi intensitatea sunetului", are rol de rela#are. sihodrama are rol de

e#ersare a raportării şi relaţionării cu ceilalţi, de organizare şi control atitudinal.

ergoterapia În deficienŢele senzoriale

Documents