Elementele Procesului de Comunicare

Cursul 1:Elementele procesului de comunicareEmitatorul este un individ, un grup sau o institutie care poseda o informatie mai bine structurata decat receptorul; presupune o stare de spirit (motivatie). Presupune un scop explicit si un scop implicit (motivul transmiterii mesajului).

Raven si French au stabilit bazele puterii sau influentei utile in analiza emitatorului, ca parte a comunicarii.

Acestea sunt:

1. Puterea compensatoare: este puterea a carei baza este constituita de abilitatea de a rasplati

2. Puterea coercitiva: in cazul puterii coercitive, receptorul se asteapta sa fie sanctionat de catre emitator, daca nu se conformeaza incercarii de influenta a acestuia.

3. Puterea referentiala: presupunem ca receptorul se identifica cu emitatorul, iar emitatorul este o persoana sau un grup de prestigiu si constituie un model de referinta pt emitator.

4. Puterea legitima: presupunem ca ambele parti inteleg situatia unor norme care trebuie respectate.

5. Puterea expertului: specifica atribuirea de cunostinte superioare emitatorului, care au impact asupra structurii cognitive a receptorului.

6. Puterea informationala: se refera la posedarea unei dinamici comunicationale fundamentale

7. Puterea de conexiune: este caracterizata de numarul de relationari apropiate pe care o persoana le are cu ceilalti.

Exista doua tipuri de conflicte presupuse de rolul de emitator

1. Conflictul de introemitere -> atunci cand emitatorul trebuie sa transmita mesaje difeerite in dezacord cu setul sau perceptive.

2. Conflictul de interemitere -> in care mesajele si presiunile de la unul dintre rolurile de emitator sunt in opozitie cu mesajele de la unul sau mai multi alti emitatori.

Receptorul este un individ, un grup sau o institutie, carora le este adresat mesajul sau intra in posesia lui in mod intamplator. Receptorii primesc mesajul intr-un mod constient sau subliminal.

La formularea mesajului de catre emitator in relatie directa cu receptorul, trebuie sa tinem cont de urmatorii factori:

Obiectivele

Tipul

Forma comunicarii

Organizarea mesajului dupa:

Modelul rezolvarii de problem

Modelul temporal

Modelul subiectului

Dupa tipul de ascultare al mesajului putem distinge:

Ascultare pentru aflarea de informatii

Ascultare critica

Ascultare reflexiva (cererea de informatii suplimentare)

Ascultarea pentru divertisment

Exista patru tipuri de reactii la modul cum a fost formulat, organizat si transmis mesajul:

1. Reactia adaptativa: reprezinta modul in care repceptorul reactioneaza in vederea maximizarii, recompense si minimalizarii pedepsei.

2. Reactia ego-defensiva: se refera la tendinta indivizilor de a incerca sa mentina o imagine de sine acceptabila, favorabila si in accord cu imagine ape care o au ceilalti despre ei.

3. Reactia expresiv-valorica: presupune ca atitudinile care exprima valori dau claritate imaginii de sine si dar o si modeleaza pe aceasta mai aproape de ceea ce ne dorim.

4. Reactia cognitive: se refera la nevoia oamenilor de a da sens evenimentelor care ne afecteaza in mod direct si de a avea un cadru de referinta coerent si stabil.

Mesajul presupune un mosaic de observatii, obiective, judecati de valoare care privesc informatiile si trairile personale.

Redundant defineste ceea ce este predictibil sau conversational intr-un mesaj.

Tipuri de redundante:

Necesara volumul minim de informatii care mentin comunicarea Acceptata volumul optim de informative care nuanteaza intelesul mesajului si nu este atat de mare incat sa impiedice comunicarea

Superflua volumul de informatii este atat de mare incat comunicarea este impiedicata

La nivelul mesajelor exista doua efecte foarte utile in structurarea comunicarii:

Efectul de intaietate spune ca informatiile prezentate de E la inceputul discursului au mai multa importanta

Efectul recentivitatii afirma ca informatiile prezentate la sfarsit au o importanta mai ridicata

Decodarea mesajului = descifrarea, intelegerea mesajului.

Cursul 2: Comunicarea orala si stilurile ei

Comunicarea orala reprezinta un sistem propriu de reguli mai complex decat comunicarea scrisa datorita factorilor extra/paralingvistici si a influentei lor decisive in cadrul situational.

O analiza a comunicarii orale a fost facuta de catre Martin si el stabileste 5 trepte ale acesteia:

1. Stilul ce caracterizeaza formele de comunicare necooperativa: emitatorul nu cunoaste receptorul iar acesta din urma nu poate influenta discursul emitatorului (ex. Tv, radio)2. Stilul formal care corespunde adresarii catre un public numerous ale carui reactii sunt perceptibile: emitatorul are un plan si isi cunoaste bine publicul.

3. Stilul consultativ este cel al discutiilor cu caracter professional al negocierilor, al tratatelor si al tratativelor.

4. Stilul ocazional specific discutiilor intre prieteni

Nu mai exista nici o baza de pornire

Limbaj familiar

Subiecte cunoscute si neprestabilite

Prezenta argoului

5. Stilul intim: recurgerea la un cod personal; se ofera informatii despre starile si trairile intime ale emitatorului.

Formele:

Monologul

Interpelarea

Dialogul

Dezbaterea

Seminarul forma comunicationala care implica structuri evaluative

Conferinta

Expunerea prezentarea unui proiect exp

Prelegerea transmiterea unor informatii pe baza unor informatii anterioare

Relatarea tip de comunicare in care are loc o prezentare a faptelor, fara implicarea emitatorului.

Predica

Interventia

Interviul forma de dialog in care nu se schimba rolurile de emitator si receptor

Colocviul forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o anumita ide

Discursul forma evoluata a monologului

Toastul max 3-4 minute

Alocutiunea interventia unui vorbitor intr-un context communicational (max 10 minute)

Povestire

Pledoaria

Comunicarea verbala

in procesul de comunicare pot fi identificati o serie de stimul care impun acestui act un caracter individual. Acesti stimuli poti fi de natura interna sau externa.

a) De natura interna: experientele personale,

atitudinile personale datorate educatiei si instructiei fiecaruia. Perceptia si conceptia noastra despre mediul inconjurator

Propriile deprinderi de comunicare

b) Stimuli de natura externa: tendinta de obstracizare (interpretarea mesajului)

Tendinta deductive

Tendinta evaluarii = raportarea la propriile cunostinte

Situatia vorbirii presupune o serie de abilitati necesare pentru reusita unei comunicari eficiente.

Vorbitorul:

Claritate (exprimare corecta, organizarea ideilor, folosirea unui vocabular adecvat) Acuratetea (folosirea unui vocabular cat mai bogat pentru o exprimare a sensurilor dorite; ex: sinonime pt a nu repeta acelasi cuvant)

Empatia (sa fie deschis tuturor interlocutorilor, sa raspunda la toate intrebarile)

Sinceritatea (aducerea de argument, evitarea rigiditatii)

Atitudinea (evitarea unor miscari bruste care sa-l deranjeze pe receptor)

Contactul visual

Infatisarea (tinuta adecvata situatiei de comunicare)

Postura (pozitia in care stai in fata interlocutorului)

Vocea (tonalitatea reglata astfel incat sa fie auzit de toata lumea)

Viteza de vorbire (nici prea rar, nici prea repede)

Pauzele in vorbire sunt folositoare pentru a lasa timp receptorului sa-si ia notite sau pentru a-l pregati pentru o informatie foarte importanta pe care urmeaza sa o spuna.

Ascultatorul Auzirea: act automat prin care creierul percepe undele sonore

Intelegerea: are loc indentificarea continutului informativ

Traducerea in sensuri: inercarea de a da un sens celor auzite aici sunt implicate experienta lingvistica, cultural

Atribuirea de semnificatii informatiei receptate in functie de performantele lingvistice si de nivelul de operationalizare a limbii Evaluarea: efectuarea de judecati de valoare sau adoptarea unor atitudini

Calitatile unui bun ascultator

Disponibilitatea pentru ascultare: timp si chef

Manifestarea interesului

Ascultarea in totalitate (fara ca receptorul sa intervina pana la sfarsitul mesajului)

Urmarirea ideilor principale (intrebarile puse de receptor sa fie bazate pe ideile principale)

Concentrarea atentiei (sa nu caute mesaje subliminale)

Luarea de notite (ajuta la urmarirea ideilor principale, fara a scrie chiar tot)

Sustinerea vorbitorului (atitudine pozitiva si incurajatoare din partea receptorului care sa-l ajute pe emitator sa-si duca la bun sfarsit mesajul).

Comunicarea nonverbala

Limbajul nonverbal poate sa sustina sau sa contrazica limbajul paraverbal . de multe ori receptorul detecteaza mesajele nonverbale in defavoarea celor verbale.

Formele nonverbale

Kinetica: pentru foneme (sunete) avem in kinetica: kineme (gesturi; ex:tragic cu ochiul)

Morfeme (in gramatica unei limbi sunt parti de vorbire): anumite gesturi putin mai ample decat kinemele.

Clasificare facuta de doi cercetatori americani Paul Ekmion si Wallace Frieson:

Embleme miscari substitutive care tin locul cuvintelor si pot la nevoie sa se constituie intr-un limbaj de sine statator (ex: gesturile folosite de surdomuti)Ilustratori indeplinesc deopotriva functia de insotire si de completare a comunicarii verbale; unii ilustratori pot fi chiar si reactii gestuale innascute, deci universale (cascatul)Manifestari afective comunica starile sufletesti prin care trece emitatorul (privirea: incruntata, afectuoasa)Gesturi de reglaj dirijeaza, controleaza si intretin comunicarea; functia lor este expresiva si fatica (corespunde mijlocului de comunicare), releveaza atitudinea participantilor fata de mesaj si ofera asigurari receptorilor privind continuitatea contactului.Adaptori: includ miscarile ce raspund unor necesitati umane si pot fi efectuate atat in prezenta cat si in absenta observatorilor.

Ex: afteradaptori manipularea unor obiecte in scop practice

Autoadaptori joaca cu parul, rosul unghiilor.

Feed-back

Def. toate mesajele verbale si non-verbale pe care le transmite o persoana in mod constient sau inconstient, ca raspuns la comunicarea altei persoane.

Determinantele esentiale ale feed-back-ului sunt:

Feed-back-ul ar trebui in mod ideal sa se bazele pe increderea dintre emitator si receptor Trebuie sa fie mai degraba specific decat general, sa contina exemple pecete.

Trebuie sa fie oferit la momentul in care emitatorul pare a fi gata sa il accepte

Trebuie sa fie verificat cu privire la ceea ce receptorului I se pare a fi valid

Trebuie sa includa acelel lucruri pe care receptorul este capabil sa le faca

Poate sa fie pozitiv, negative, amanat, intarziat sau poate sa fie evaluative si nonevaluativ.

Feed-back-ul evaluativ presupune dezvoltarea unei probleme aflate in discutie.

Feed-back evaluativ: pozitiv: incearca sa mentina comunicarea in directia in care se afla deja

Feed-back evaluativ negativ: serveste unei functii corrective care ajuta la diminuarea influentelor comportamentelor de comunicare nepotrivite.

Feed-back evaluativ formativ: sa contina formulari de tipul:eu vad situatia sau se pare ca pentru a atrage atentia asupra unei greseli si pentru a da posibilitatea emitatorului de a remedia problema fara a fi pus intr-o umbra proasta.

Feed-back-ul nonevaluativ se foloseste atunci cand vrem sa aflam mai multe despre sentimentele unei persoane sau vrem sa o ajutam sa isi formuleze anumite probleme asupra unui subiect anume.

Nonevaluativ de sondare: presupune sa cerem persoanei din fata noastra informatii aditionale.

Nonevaluativ de intelegere: presupune sa incercam sa distingem adevarata semnificatie a celor spuse de emitator. Acest lucru se poate intampla prin parafrazare.

Nonevaluativ suportiv: presupune ca problema pe care cealalta persoana o considera importanta si semnificativa este apreciata si de receptor la fel.

Mesajul eu contine afirmatii de genul tu ma aduci in starea asta.

Canalul de comunicareDef. reprezinta calea care permite difuzarea mesajului si presupune o coerenta de comunicare intre emitator si receptor si este principalul spatiu pentru factorii perturbatori.Vorbim de retea de comunicare, adica de legaturile care unesc mai multi comunicatori.

Teoria contagiunii: servesc la explicarea comportamentului indivizilor.

Tipuri de retele de comunicare:

Retele in forma de x sau stea - cea mai centralizata, eficienta sa se manifesta in activitatile simple. Persoana situata in centru este perceputa drept lider.

Retele in forma de cerc cea mai putin centralizata si mai putin eficienta pentru ca informatia transmisa nu ajunge la toti participantii.

Retele in forma de y sau de lant permite o slaba interactiune a membrilor grupului si la realizarea unor sarcini simple.

Canalul retea include posibilitatea unei participari majore a tuturor membrilor grupului.

Contextul comunicarii este cadrul fizic in care se produce comunicarea.Teoria proximitatii fizice si electronice porneste de la ideea ca aflarea persoanelor in apropiere creste posibilitatea ca acestea sa intre in interactiune.

Teoria similaritatii creste posibilitatea comportamentului si dezvolta increderea si reciprocitatea. Se studiaza cu referire la gen, varsta, clasa sociala etc.

Teoria apartenentei la grup intercomunicarea este mai prezenta in interiorul grupului decat in alte grupuri.

Exista trei dimensiuni ale contextului:

-fizica, adica ansamblul elementelor din mediul inconjurator care au o contributie pozitiva sau negativa in procesul comunicarii.

-psiho-sociala a contextului, adica rolul participantilor.-temporala, care include timpul istoric si

Climatul educational stabilirea corelatiilor dintre rolurile pe care receptorul sau emitatorul le exercita asupra contextului.

Deosebim urmatoarele:

..

Barierele de comunicare

Reprezinta orice lucru care reduce fidelitatea sau eficienta transferului de mesaj.

Ele sunt de mai multe tipuri:

-limbaj: dialecte diferite, starea emotionala, dificultate in exprimare.

-mediu: conditii climatice necorespunzatoare, poluare fonica, pozitia receptorului fata de emitator.

- diferentele de varsta, cultural, rutina, lipsa de interes a receptorului fata de mesaj.

Tipuri de comunicare

Comunicarea interpersonal

Comunicarea intre 2 sau mai multe persoane.

Sursa- este mediul inconjurator (viata sociala, toate evenimentele care ne influenteaza viata).

Cunoscut mieNecunoscut mie

Cunoscut celorlalti1. Partea mea publica2. Partea inconstienta a mea

Necunoscut celorlalti3. Partea privata4. Partea potentiala

Evaluarea presupune niste aprecieri, in timp ce . sa duca la interactiune mai buna intre emitator si receptor.Sistemul control, rezolvare de probleme.

Sistemul neutralitate empatie.

Sistemul neutralitate empatie.

Sistemul superioritate echitate.

Sistemul siguranta provizorat.

Indicatori care influenteaza procesul de comunicare.

-situatia sau contextul in care are loc comunicarea

-caracteristicile cominicatorilor si ale mesajelor

-subprocese ca acordarea atentiei, intelegerea, acceptarea, care trebuie intretinute continuu.

-diferitele tipuri de efecte implicate (efecte urmarite de emitator, receptor, sau neasteptate, carepot aparea in timpul comunicarii).

Codul este un sistem de semnificare comun membrilor unei culture sau subculture ( limba romana, canal: aer).

Cod comportamental: juridic sau al bunelor maniere.

Cod de semnificare: gestuale, imagistice (regulile de circulatie, cod rutier, scrisul de mana, tiparitura, limbajul surdo-mutilor)

Trasaturile de baza ale codurilor de semnificare sunt:

-presupune o gama de unitati din care se face selectia, adica unitati care pot fi combinate intre ele si formeaza reguli.

-toate codurile poarta un inteles.

-toate codurile depind de un accord intre utilizatorii lor, accord care se refera la un teritoriu cultural comun. Toate codurile performeaza o functie de comunicare identificabila si toate codurile pot fi transmise printr-un canal de comunicare.

Comunicarea intrapersonala

Se refera la ganduri, sentimente si la modul in care ne vedem noi insine (adica suntem si R si E).

Este influentata de mediul extern dar relatia aceasta este bilateral, in sensul ca schimbarile care au loc in mediul intern sunt surse de schimbare in cazul comunicarii intrapersonale.

Comunicarea intrapersonala influenteaza alte comunicari.

Comunicarea verticala si orizontala

Este specifica comunicarii in organizatii

Comunicarea vertical poate fi in sus (subaltern ->inferior) sau in jos (superior ->subaltern)

Comunicarea orizontala poate fi in lateral (superior-superior, muncitor-muncitor) sau in serie (de la unul la altul).Aceasta comunicare organizational poate fi privita din doua perspective si anume:-comunicarea ca fenomen care exista in organizatii.

-comunicarea ca o modalitate de a descrie si a explica organizatiile.

Comunicarea lingvistica

Limbajul desemneaza ceea ce este comun in modul in care fiintele omenesti folosesc cuvantul sau scrisul.

Limba este un produs social, particular al facultatii limbajului, ansamblu de conventii necesare comunicarii corpului de informatii adoptate in mod mai mult sau mai putin conventional de catre vorbitorii unei societati.

Vorbirea este actul prin care se exercita functia lingvistica. Reprezinta activitatea de codare intr-o limba. Ascultarea este activitatea de decodare de catre receptor.

Sistemul de semen este format din unitati conventionale abstracte care prin combinare pot forma unitati semantic.

Competenta lingvistica si performanta lingvistica

Competent lingvistica este data de ansamblul posibilitatilor pe care le are un subiect vorbitor al unei limbi in ceea ce priveste capacitatea de a construi si de a recunoaste fraze corecte din punct de vedere grammatical, de a le interpreta pe cele cu sens si de a le identifica pe cele ambigue.

Performanta lingvistica se refera la capacitatea de a combina zestrea acumulata de termeni adica semnificanti, si complexul de reguli pentru a obtine sensuri noi.Discurs vorbirea in termeni specializati (are un singur sens, iar in limbaj se folosesc cuvinte cu mai multe sensuri). In ceea ce priveste operationalitatea limbajului putem vorbi de 3 etape.

Analiza indicilor acustici perceptia categoriala adica invatarea sunetelor si adaptarea lor, apoi adoptarea selective. Pentru asta este nevoie de prezentarea fenomenelor (sunetelor). Combinatia de fenomene capacitatea de a uni in silabe si cuvinte.

Sinteza si elaborarea sintezelor lexicale

Intelegerea relatia care se stabileste intre limbaj si actiune.

Exista 3 abordari:

1. Perspectiva sintactica - reguli care permit construirea de fraze sau formule lingvistice corecte.2. Perspective semantic modul de interpretare al formelor lingvistice. Analiza formelor limbii asa cum o folosesc vorbitorii.3. Perspectiva pragmatica

Scoala de la Oxford s-a ocupat de toate acestea. Se constata ca orice act de vorbire poate induce in receptor si o atitudine si ca orice alta vorbire comporta 3 aspecte.

1. Locuiunea consta in articularea si combinarea de sunete in evocare, combinarea sintactica a notiunilor si sensurilor in actul de vorbire propriu-zis mesaj corect.

2. Ilocutiunea este enuntul exprimat in fraza sensul sa fie inteles de receptor.

3. Perlocutiunea are loc atunci cand scopul explicit al enuntarii poate sa nu fie exprimat sau sa nu fie identificabil.-> sa produca o anumita imagine a receptorului.

Jacobson a fost printre primii cercetatori care au sugerat o schema a comunicarii lingvistice si anume el sustine ca fiecarui element de comunicare ii corespunde o functie.

Functia expresiva stilul belletristic exprima sentimente, stariReceptorul ii corespund functia conativa se incearca obtinerea unui anumit tip de raspuns din partea receptorului

Mesaj - ii corespnde functia poetica, centrata pe mesaj si greu de inteles.

Functia referentiala cadrul in care are loc comunicarea

Codului functia metalingvistica se exercita oridecateori se folosesc perifraze explicative care sa expliciteze mesajul.

Mijlocul de comunicare functia fatica

Cerccetatoarea de origine italiana a spus ca trebuie sa se mai adauge compententa si performanta lingvistica.

Comunicarea orala si stiluri de comunicare

Comunicarea orala reprezinta un sistem propriu de reguli si norme, mai complexe decat comunicarea scrisa datorita faptelor paralingvistici si ai influentei lor decisive in cadrul situational.

O analiza a comunicarii orale Martin Joos.

Stilul ce caracterizeaza formele de comunicare necooperative: atunci cand emitatorul nu-si cunoaste receptorul si receptorul nu influenteaza discursul emitatorului.

Stilul formal care corespunde adresarii catre un public numerous care de aceasta data are reactii prestabilite.

Stilul consultative este cel al discutiilor cu caracter professional, al negocierilor si al tratativelor.Stilul ocazional specific discutiilor intre prieteni

Stilul intim se caracterizeaza prin recurgerea la un cod personal, se ofera informatii despre starile si trairile intime ale emitatorului.

Comunicarea verbala

in procesul de comunicare pot fi identificati o serie de stimuli care impun acestui act un caracter individual.

Stimuli de natura interna:

Experientele personale

Atitudini personale

Perceptia si conceptia noastra asupra mediului inconjurator

Propriile deprinderi de communicator Nivelul de comunicare al interlocutorului

Stimuli de natura externa

Tendinta de abstractizare, interpretare, sintetizar4e

Tendinta deductive ajungerea la o concluzie

Tendinta evaluarii

Situatia vorbirii presupune o serie de abilitati necesare pentru reusita unei comunicari eficiente.

Abilitati:

Claritatea

Acuratetea

Expresia fetei

Comunicarea prin expresia fetei include:

Mimica

Zambetul

Privirea

Zambetul este mai complicat si exprima o gama variata: placere si neplacere, sarcasm, ironie

Privirea ochii sunt oglinda sufletului, in comunicare este importanta fixarea privirii.

Dupa Mark Knopp comunicarea vizuala are urmatoarele functii:

1. Cererea de informatii: privirea joaca un rol determinant in realizarea feed-backului, ea fiind principalul mijloc de reglare a interactiunii.

2. Semnalul dat altor persoane ca pot vorbi

3. Indicarea naturii relatiei

4. Compensarea distantei fizice intalnirea ochi in ochi

Miscarea corpului

Strangerea pumnilor manie/solidaritate

Bratele deschise sinceritate

Mana tinuta la gura ascunde ceva

Maini tinute la spate plimbandu-se superioritate

Postura corpului

Comunica statutul social pe care il au sau doresc sa il aiba. Postura corpului unui om spune ce fel de om este si acestea pot fi de trei categorii:1. Incudere sau neincludere postura prin care defineste spatiul disponibil activitatii de comuncare. Se limiteaza accesul in cazul grupului.

2. De orientare corporala se refera ca oamenii pot sa aleaga modul cum sa stea cand vorbesc: unul langa altul=neutralitate.

3. De congruenta si necongruenta comunica intensitatea in care o persoana este implicate in ceea ce spune sau face interlocutorul la o congruenta. Necongruent opiniile E si R sunt contradictorii.

4. Modul de miscare a corpului lateral = bun communicator

Fata-spate = oameni de actiune

Vertical = persoana cu putere de convingere.

Proxemica

Se poate interpreta in functie de 5 dimensiuni:

Marime

Grad de intimidate

Inaltime

Apropiere sau departare

Inauntru sau inafara

Proxemica este cea care studiaza relatiile spatial ca mod de comunicare, iar un cercetator care s-a ocupat este Eduard Wali care face o gramatica a spatiului.

Porneste de la ideea cum ca asa cum animalele isi marcheaza teritoriul, tot asa si oamenii isi marcheaza locul numit bula psihologica (interioara si exterioara), zone private sau publice.

La occidentali exista 4 distante:

Distanta intima: apropiat (corp la corp) Indepartat

Distanta personala apropiat 45-75 cm relatie de familiaritate, prietenie, caracterizeaza rel. din cadrul familiei.

Indepartat 75-125 cm specifica intalnirilor de pe strada, cand iti iei ramas bun de la cineva.

Distanta sociala apropiat 1 2.25 m specifica relatiei profesionale, intre angajati

Indepartat 2.25-3.60 m o diferenta ierarhica: manager si subordonat.

Distanta publica apropiat 3.60 7.50 m- relatie professor student, cand privirea nu mai poate sa fixeze si comunicarea devine publica.

Indepartat peste 7.50 m comunicarea dintre actori si public, politicieni si alegatori, discursul familiarizat, feed-back inexistent.

Limbajul timpului

Poate fi corelat cu precizia, lipsa timpului si timpul ca simbol.

Precizia timp considerat pretios si personal. Acesta se poate folosi pentru a manipula, a respecta.

Lipsa timpului studiile sociologice arata ca relatiile de comunicare suficienta se dezvolta.

Timpul ca simbol tine de o anumita obisnuinta; anotimpurile impun anumite actiuni;

Paralimbaj

Modul prin care mesajul este transmis.

Acesta include viteza cu care vorbim, ridicarea sau scaderea tonului, volumul, folosirea pauzelor (calitatea vorbirii).aceasta problema a vorbirii se numeste asimilarea, aceasta presupune ca anumite cuvinte intr-o fraza tind sa fie unite in exprimare intr-un flux de comunicare, lucru care face dificila intelegerea.Metacomunicarea

Reprezinta aparitia unor aplicatii ale mesajului care nu pot fi direct atribuite intelesului cuvintelor sau modului in care au fost ele spuse.

Aceasta se refera la un nivel sugerat si astfel trebuie sa distingem comunicarea la nivelul a 3 paliere:

Ceea ce a fost spus

Cum a fost spus

De ce a fost spus apare metacomunicarea. Aceasta este identificabila la 3 niveluri: ce a spus vorbitorul

Ce a intentionat vorbitorul

Ce crede ascultatorul ca a spus vorbitorul, iar daca intelesul nu se pastreaza constant pe aceste niveluri, apare metacomunicarea.

Comunicarea in noul spatiu public

Habermas a definit spatiul public: acesta s-a constituit ca loc de mediere intre societatea civila si stat, loc in care se formeaza si se exprima opinia publica. Opinia publica este ansamblul de cunostinte, convingeri, trairi afective manifestate cu o intensitate relative mare a unui grup sau a unei activitati fata de o problema de importanta generala.

Acest concept de spatiu public are o importanta deosebita in comunicare.

La definitia lui Habermas putem sa adaugam ca spatiul public este un spatiu conflictual si ar trebui refuzata o teorie manipulatorie a mass-media in cadrul spatiului public.

Caracteristicile spatiului public sunt:

Asimetria se refera la importanta pe care o au astazi mijloacele comunicationale si prin intermediul lor ajungem sa comunicam unii cu altii.

Diversificarea modalitatilor de exercitare: tipuri de discurs care au aparut: interactiv, persuasiv.

Faramitarea in spatii care se juxtapun: comunicarea politica se suprapune cu cea publica in campanile politice.

O participare diferita in functie de clasa si grup social.

Tendinta spre o anumita intrepatrundere cu viata profesionala precum si cu spatiul privat.

Comunicarea ca proces de influentare

Conform lui Michael Mann se pot distinge patru forme de putere

Economica

Politica

Coercitiva

Simbolica ne intereseaza pentru ca se propaga de la nivel social la nivel communicational. Rezulta din activitatea de a produce, transmite si de a primi forme simbolice semificative. Acestea dau nastere la actiuni simbolice care ii determina pe oameni sa creada sau sa nu creada, sa participle la o com. Politica.

Propagarea formelor simbolice

Instituii religioase raspandesc forme simbolice la credinte.

Institutii educationale forme/continuturi cunoscute.

Institutiile mass-media continuturi simbolice: continuturi in spatiu sit imp.Kelman explica trei procese esentiale de influenta procesuala, referindu-se la schimbarea opiniei si la comunicare: informare, identificare, internalizare.

Informarea inseamna acceptarea influentei in speranta obtinerii unui raspuns dorit de la celalalt sub forma recompense.

Identificarea are loc atunci cand un individ adopta comportamentul inspirat de o alta persoana sau grup, pentru ca acesta este asociat cu o autodefinire satisfacatoare raportata la acea persoana sau grup.

Internalizarea se refera la o schimbare congruent in sistemul de valori al persoanei care accepta influenta.

Functiile comunicarii ca proces de influenta

Crearea de norme, adica focalizarea punctelor de referinta comuna, lucru ce determina comportamentul publicului.

Socializarea individului latura educativa a influentei

Controlul social influenta ajuta grupurile sociale in a-si pastra integritatea.

Inovarea influenta permite transformarea progresiva a normelor grupului. Se bazeaza pe creativitate.

Primele trei sunt explicite si directe.

Comunicarea de masa

Proces social organizat. Modelul lui Laswell. Marshall McLuhan zice ca paradigm comunicarii de masa a lui Laswell se poate la: ce se spune.

In procesul comunicarii se pot instala 2 tipuri de relatii:

Relatii directe comunicarea se realizeaza intre 2 sau mai multe persoane aflate in proximitate (interpersonale).