elementele minerale
DESCRIPTION
continuare. ELEMENTELE MINERALE. Elemente minerale. Macroelemente: Calciu, Fosfor, Magneziu… Microelemente: Fe, Zn, I, F…. MAGNEZIUL. după K → cel mai important cation intracelular În organism adult: ~ 25 g Mg (20-28 g): ~ 60% - în oase, 26% - în muşchi şi - PowerPoint PPT PresentationTRANSCRIPT
ELEMENTELE ELEMENTELE MINERALEMINERALE
continuare
Elemente mineraleElemente minerale
Macroelemente: Calciu, Fosfor, Magneziu…Microelemente: Fe, Zn, I, F…
MAGNEZIULMAGNEZIUL
după K → cel mai important cation intracelular
În organism adult: ~ 25 g Mg (20-28 g): ~ 60% - în oase, 26% - în muşchi şi restul - în ţesuturi moi şi lichide corporale.
Concentraţii serice normale: 1,4 - 2,4 mg / 100 ml plasmă = 1,5 - 2,1 mEq / l sau 0,75-1,1 mmol/l.
~ 1/2 din Mg sanguin: liber sub formă ionică, restul - legat de albumină
Rolul biologic al magneziuluiRolul biologic al magneziului
Funcţia principală – stabilizarea structurii ATP în reacţii enzimatice ATP-dependente
Mg - cofactor pt. 300 enzime ce intervin în metabolismul nutrientilor de baza – glucidic, lipidic, sinteza de proteine, fosforilarea oxidativă
constituent normal al oaselor şi dinţilor
participă la acţiunile parathormonului şi vitaminei D3 la nivel osos
contribuie la menţinerea echilibrului acido-bazic şi hidric
necesar pt. transmiterea impulsurilor nervoase
Rolul biologic al magneziuluiRolul biologic al magneziului
rol în contractibilitatea musculară şi excitabilitatea nervoasă deprimă excitabilitatea neuro-musculară relaxare musculară
necesar pt. funcţionarea muşchiului cardiac
implicat în procesul de coagulare posibilă acţiune anti-aterogenă rol în prevenirea cardiopatiei ischemice
Mg şi Ca - cu funcţii similare sunt uşor antagonici:
contracţia musculară: Ca - stimulent, Mg - relaxant exces de Mg inhibă calcifierea osoasă exces de Ca semne tipice de deficienţă de Mg
Absorbţia digestivă a Absorbţia digestivă a MgMg
în intestinul subţire
~ 2/3 din Mg ingerat se elimină prin fecale
într-o alimentaţie mixtă - CUD: 35-45 %
Disponibilitatea Mg - influenţată de aceiaşi factori ca şi Ca excepţie: vitamina D – nu intervine
Alţi factori care influenţează absorbţia Mg: Ca din dietă - absorbţia de Mg deficitul de vitamina E - induce deficit de Mg rinichiul conservă eficient Mg când ingestia sa e
EExcreţia de Mgxcreţia de Mg
Mg se elimină prin urină
în insuficienţă renală gravă hipermagnezemie periculoasă - în principal dacă se iau suplimente cu Mg
Săruri concentrate de Mg (clorură, sulfat) acţionează ca laxativ
Doze recomandate de aport alimentar pt. MgDoze recomandate de aport alimentar pt. Mg
DZR – adult: 300-350 mg Mg / zi
Aport < de Mg: ~ 210 mg/zi nu provoacă stări de carență Alimentaţia obişnuită furnizează: 250 - 400 mg / zi nu este
necesară suplimentarea
Ingestia crescută de Ca, proteine, vitamina D şi alcool cresc necesarul de Mg
Efortul fizic şi/sau stresul - pot să determine o a necesarului de Mg
Surse alimentare de magneziuSurse alimentare de magneziu
Molecula de clorofilă - un atom de Mg
cele mai bogate surse de Mg: legumele verzi: salata, spanac, ceapa verde, frunze de mărar, pătrunjel, leuştean
Alte surse eficiente de Mg: seminţe, nuci, derivate de cereale cu grad mare de
extracţie: pâine neagră şi intermediară, mălai leguminoasele uscate,unele fructe
Nu sunt surse adecvate de magneziu: peştele, carnea, laptele şi cea mai mare parte a fructelor obişnuite
Procesele de rafinare şi prelucrarereduc conţinutul în Mg al alimentelor
Aportul de MgAportul de Mg recomandat prin dietă, recomandat prin dietă, pe categorii de vârstăpe categorii de vârstă
Vârsta (ani) mg/zi ULSugari 0 – 6 luni 30 nedeterminat
6 – 12 luni 75 nedeterminatCopii 1 – 3 ani 80 65
4 – 8 ani 130 110
Bărbaţi 9 – 13 24014 – 18 41019 – 30 40031 – 50 42051 - 70 420> 70 420
Femei 9 – 13 240 35014 – 18 360 36019 – 30 310 35025 – 50 320 35051- 70 320 350
graviditate 350 350lactaţie 310-320 350
UL – nivel de consum superior tolerabil (cantitatea maximă tolerabilă)
Deficitul de aport de MgDeficitul de aport de Mg
Nu se cunosc cazuri de ingestie insuficientă la indivizi sănătoşi
Deficienţa - apare rar, legată de stări patologice care diminuează absorbţia, cresc pierderea de Mg sau produc o schimbare în echilibrul electrolitic
Tulburări carenţiale - mai accentuate în: alcoolism cronic, malnutriţie calorico-proteică, hipertiroidism malabsorbţii: boli inflamatorii intestinale, diaree, rezecţii
intestinale afecţiuni renale, pancreatită, acidoză diabetică, ciroză terapie cu diuretice
Deficitul de aportDeficitul de aport
Deficienţa de Mg se manifestă clinic prin: oboseala anorexie oprirea creşterii, scădere în greutate, tulburări cardiace, neuromusculare: debilitate, iritabilitate
musculară, alterări mentale
Tetania hipomagneziană = similară cu cea hipocalcică
Electroliţii - NaElectroliţii - Na++, Cl, Cl-- şi K şi K++
constituenţi indispensabili ai dietei
funcţii corporale puternic corelate
distribuiţi în toate lichidele şi ţesuturile corporale: Na şi Cl – în principal elemente extracelulare K – element în esenţă intracelular
Din conţinutul mineral total al organismului reprezintă: Na - 2%, K - 5% şi Cl - 3%
Electroliţii - NaElectroliţii - Na++, Cl, Cl-- şi K şi K++
rol fiziologic esenţial în:
menţinerea echilibrului acido-bazic, osmotic şi hidric
reglarea permeabilităţii membranelor,
excitabilitatea neuromusculară: stimulatoare ale tonusului muscular
Electroliţii - NaElectroliţii - Na++, Cl, Cl-- şi K şi K++
NaNa++ principalul cation extracelular
un adult sănătos conţine ~ 63 g Na prezent în secreţii intestinale – bilă, suc pancreatic 30-40% - în schelet – majoritatea neinterschimbabil, mică
proporţie inteschimbabil cu Na din lichidele corporale
Rol: • ca ion predominant în lichidul extracelular - reglează volumul
plasmatic favorizează reţinerea apei în organism• participă la conducerea impulsurilor nervoase şi controlul
contracţiei musculare
Electroliţii - NaElectroliţii - Na++, Cl, Cl-- şi K şi K++
ClCl-- amplu distribuit ca anion principal în lichidele extracelulare adult sănătos: ~ 35 g Cl
împreună cu: Na+ menţine echilibrul apei, presiunea osmotică ionii fosfat şi sulfat - menţin echilibrul acido-bazic al
lichidelor corporale
participă la fixarea şi cedarea O2 şi CO2 la nivel hematii necesar în formarea HCl din sucul gastric intervine în eliminarea prin rinichi a produşilor de
catabolism azotat și în activarea unor enzime.
posibil rol în reglarea sistemului renină-angiotensină-aldosteronă
Electroliţii - NaElectroliţii - Na++, Cl, Cl-- şi K şi K++
KK++
cantitate totală în organism: 120-160 g ion intracelular (98%), cantităţi în lichide extracelulare
împreună cu Na+ intervine în menţinerea echilibrului normal al apei, în echilibrul osmotic şi acido-bazic:
contribuie la eliminarea renală a Na şi stimulează diureza
împreună cu Ca2+ este important în reglarea activităţii neuromusculare
intervine în metabolismul energetic și transportul prin membrană
Electroliţii - NaElectroliţii - Na++, Cl, Cl-- şi K şi K++
Absorbţie, eliminare se absorb rapid, cu uşurinţă, aproape integral (90-95%)
la nivel intestinal, proporţional cu consumul şi se elimină: prin urină, fecale, transpiraţie
Reglarea cantităţilor în organism: se efectuează la nivel renal eliminarea se măreşte sau
se micşorează f. de necesităţile organismului
Echilibrul Na+, K+, Cl+ - reglat prin aldosteronă -mineralcorticoid secretat de suprarenale
DZR de aport alimentar pt. adulţi
consum minim: Na: 500 mg / zi, Cl: 750 mg / zi, K: 2000 mg / zi
Consumul mediu recomandat: Na: 2300-3000 mg/zi - ţinându-se seama că CUD: 90-95%, K: 3500 mg/zi.
Surse alimentare
Na şi Cl principala sursă: sarea de bucătărie – NaCl (Na = 40%) -
consum variabil de la o persoană la alta: 3-9 g/zi. alte alimente: albuş de ou, peşte şi scoici, lapte şi preparate
lactate, preparate de carne etc. Na - prezent în ~ toate alimentele - excepţie fructele
K larg răspândit în:
alimente de natură animală şi vegetală: carne, peşte, legume, fructe, leguminoase, pâine intermediară, neagră
Cantităţi < în lapte şi derivate lactate.
Deficitul şi excesul de aport
Deficit de aport de Na şi Cl poate să apară doar în caz de inaniţie iar de K - nu s-au citat.
Aportul exagerat de: Na şi Cl - problemă importantă de sănătate publică
implicaţii în afecţiuni CV, HTA, renale (cu retenţie de apă), hepatice
Consum maxim recomandat de NaCl: 6 g/zi.
K - poate fi o problemă în: insuficienţa renală şi acidoza gravă.
SULFULSULFUL
Prezent în celulele organismului aminoacizi esenţiali: metionina,
cisteina, cistina în toate structurile proteice ale articulatiilor, parului, unghiilor, pielii
mai abundent în: insulină şi cheratina din păr, piele, unghii
oligopeptide: în structura glutation
S mai face parte din compoziţia unor HC: heparina - anticoagulant prezent în:
ficat, alte ţesuturi sulfatul de condroitină din oase şi
cartilagii
Structura tiaminei, biotinei, a acidului pantotenic
SULFULSULFUL (continuare)(continuare)
Necesarul deNecesarul de aport de aport de SS::
Doza zilnica recomandata este de 800-900 mg, dar in anumite afectiuni – artrita, boli hepatice - ea poate creste pana la 1500 mg.
sub forma celor 2 aa esenţiali: metionina şi cisteina
degradarea lor asigură substratul pentru formarea altor compuşi cu S.
Prin dietă: se mai ingeră cantităţi mici de S anorganic şi organic Excesul de S anorganic, pt. care nu se cunoaste
necesarul sau beneficiile, se elimină prin urină.
Surse alimentare de sulfSurse alimentare de sulf
Alimentele bogate in sulf sunt ouale, legumele, cerealele integrake, ursturoiul, ceapa si varza de Bruxel.
OLIGOELEMENTELEOLIGOELEMENTELE
Oligoelementele esenţiale:
= microelemente necesare pentru desfăşurarea optimă a funcţiilor organismului:
fierul iodul fluorul seleniul zincul
FIERULFIERUL
face trecerea între macro- şi micro-elemente
Organismul uman adult conţine 3-5 g Fe: bărbaţi: 3,6 g fier corporal femei: 2,4 g fier corporal
din care 30-40% - sub formă de depozit
în organism se conservă bine ~ 90% este recuperat şi refolosit
Rolul biologic al fieruluiRolul biologic al fierului
intră în structura hemoglobinei
rol în transport O2 şi a CO2 în proces respirator
deficienţa de Fe scăderea nr. de hematii instalarea anemiei feriprive – principala carenţă nutriţională a ţărilor dezvoltate
intră în structura mioglobinei (rezervorul de O2 al muşchiului)
Rolul biologic al fieruluiRolul biologic al fierului
este implicat în activitatea unor enzime cu acţiune în procesul de respiraţie celulară: citocromi, citocromoxidaza, peroxidaza, catalaza
intervine în procese imunologice şi în activitatea nervoasă:
s-a constatat că la copiii anemici activitatea şcolară, capacitatea senzorială şi de concentrare, atenţia şi memoria sunt inferioare faţă de copiii normali
Absorbţia digestivă Absorbţia digestivă a a fieruluifierului
se absoarbe - cea mai mare parte – duoden, jejunului
cantităţi mici pot fi absorbite şi la nivelul gastric şi ileon
Se estimează că la un adult cu valori normale ale hemoglobinei - Fe se absoarbe doar 5-15% în deficienţă de Fe: absorbţia poate până la 50%
Absorbţia Fe din alimente diferă f. de originea acestora: 2 - 10% pt. alimentele de origine vegetală 10 - 30% pt. alimentele de origine animală - formă hemică
Factori care favorizează absorbţia FeFactori care favorizează absorbţia Fe
acidul ascorbic chelat ce permite solubilizarea Fe la pH ↑ intestin subţire
gradul de aciditate gastrică - solubilitatea şi disponibilitatea Fe HCl din sucul gastric solubilizează Fe din compuşi organici
formă ionică absorbabilă şi reduce Fe (III) din alimente la Fe (II) absorbabil
stările fiziologice: sarcina sau creşterea - în care există o a formării de sânge stimulează absorbţia Fe
starea de carenţă - stimulează absorbţia Fe
Factori care favorizează absorbţia FeFactori care favorizează absorbţia Fe
unele proteine de natură animală absorbţia Fe din carne, ficat, peşte > din alimente
vegetale nu au acest efect: proteinele din lapte, brânză, ouă Sugarii reţin > Fe din lapte matern decât din lapte de
vacă sau alte forme de lapte
Factorii care reduc absorbţiaFactorii care reduc absorbţia Fe:Fe:
pH-ul crescut al sucului gastric - mai ales după administrare de medicamente antiacide
taninurile - pot reduce absorbţia cu 60%
acidul oxalic şi acidul fitic - formează săruri greu solubile
unele proteine din ou, soia
creşterea motilităţii intestinale: conţinutul de fibre - diminuează absorbţia Fe prin reducerea timpului de contact şi trecerea mai rapidă a chimului în zona cu pH
o digestie proastă a grăsimilor - produce steatoree diminuează absorbţia Fe
FeFe în organism în organism
Prezent în două forme principale:
1. fier funcţional (70 %) - în hemoglobină, mioglobină, enzime
2. sub formă de depozit (30%) ferritina, hemosiderina
depozit - în ficat, măduva osoasă, splină, muşchi
Din ferritina - complex Fe-proteină se pot utiliza zilnic 50mg din care 20 mg pt. sinteza de hemoglobină
În plasmă circulă legat de transferină: cc. 100-150 g Fe/100 ml
O acumulare anormală de Fe în ficat poate fi cauzată de:
ingestia prelungită de cantităţi Fe
transfuziile sanguine frecvente
la formare de hemosiderină similară ferritinei, dar cu conţinut de Fe şi mai puţin solubilă
Boala de acumulare anormală de fier: hemosideroza Când cauzează tulburări tisulare hemocromatoză
Organismul uman conţine: 200-1500 mg Fe sub formă de ferritină şi hemosiderină
FeFe în organism în organism
Eliminarea Eliminarea FeFe din organism din organism
prin hemoragii şi
în cantităţi mici prin fecale, transpiraţie, exfolierea normală a părului şi a pielii cea > parte a Fe din fecale = Fe neabsorbit din alimente;
restul - din bilă, celule ce se exfoliază din epiteliul gastro-intestinal
Eliminarea urinară este nesemnificativă
Pierderile zilnice de Fe: ~ 1 mg la bărbaţi şi uşor < la femei în afara ciclului menstrual ciclul menstrual: pierderi >1,4 mg Fe/zi 28 mg/perioadă cauza frecvenţei anemiei la femei pe perioada fertilă
DDZRZR de de FeFe prin aport alimentar prin aport alimentar
Necesarul variază cu vârsta:
Copii se nasc cu rezervă de Fe DZR la sugar 1,5 mg/kg/zi DZR se stabilizează la copii la 10 mg/zi, apoi :
la bărbaţi după oprirea din creştere rămâne ridicat la femei în perioada fertilă, în sarcină şi
lactaţie
10 mg Fe - copii, bărbaţi şi femei după menopauză 15 mg – adolescente, femei - ciclu menstrual, lactaţie30 mg - sarcină12 mg - adolescenţii bărbaţi
Frecvent - o dietă adecvată nu conţine > 6 mg fier /1000 kcal
Surse alimentare de fierSurse alimentare de fier
Cea mai bogată sursă de fier din dietă: ficatul urmat de alte viscere: rinichi, inimă carne macră, peşte: 0,5-1 mg/100 g carnea de pui, gălbenuşul de ou
Surse vegetale de fier: legume - mai ales cele verzi: spanac, salată verde fasole fructe uscate cereale, pâine inegrală şi îmbogăţită vinul
Conţinutul de Conţinutul de FeFe al unor alimente al unor alimente
100 g de Fe [mg]
ficat de vită 5ficat de miel 10carne de porc 2,5gălbenuş de ou 8linte, năut 7portocale 0,4spanac 3lapte 0,1
Contribuţie importantă la acoperirea necesarului de Fe îmbogăţirea cu fier a cerealelor, făinii şi a pâinii cerealele îmbogăţite - sursă importantă şi pt. sugari
Laptele şi derivatele lactate: practic nu conţin fier
Deficitul de aportDeficitul de aport
Carenţa de fier : anemie feriprivă Grupurile cu cel > risc:
copiii pana la vârsta de 2 ani adolescente, femeile însărcinate persoanele de vârstă avansată
se poate datora unor leziuni, hemoragii, boli gastrointestinale ce interferă absorbţia Fe se poate agrava printr-o dietă dezechilibrată cu aport insuficient de Fe, proteine, folat, vit. B12, B6 şi C
se corectează prin dietă bogată în Fe absorbabil şi suplimentarea aportului de Fe: sulfat sau gluconat feros
IODULIODUL
În mod normal în organismul uman:
20-30 mg iod din care:
> 75% - concentrat în glanda tiroidă Restul - distribuit în tot organismul:
în mucoasa gastrică în sânge în particular în glanda mamară - în perioada de lactaţie
Rol biologicRol biologic
Unica funcţie cunoscută a iodului: parte integrantă a hormonilor tiroidieni
La nivelul glandei tiroide: I se adiţionează la molecula tirozinei mono şi diiodtirozina în anumite condiţii din 2 molecule de tirozină iodată
hormonii tiroidieni: triiodtironina şi tetraiodtironina (tiroxina)
Aceşti hormoni sunt eliminaţi în sânge la ţesuturi rol de a stimula procese metabolice eliberatoare de energie
AbsorbţiAbsorbţie, transport,e, transport, depozitare, depozitare, eliminare eliminare
Se absoarbe uşor sub formă de I- în partea superioară a tubului digestiv
Circulă liber sau legat de proteinele plasmatice
Se depozitează în glanda tiroidă - utilizat pt. sinteza triiodtironinei T3 şi tiroxinei T4
Hormonul - se degradează în celulele albe şi în ficat, conservându-se iodul - dacă este nevoie
Se elimină prin urină şi în cantităţi mici prin fecale provenienţa: bila
Laptele matern conţine cantităţi mici de iod
adulţi şi adolescenţi: 150 g/zi. femei însărcinate: o creştere cu 25 g/zi (175 g/zi) lactaţie: o creştere cu 50 g/zi (200 g/zi) sugari mici: 40 g/zi iar sugari mari: de 50 g/zi copii: 70 – 120 g/zi
Doze Doze zilnice zilnice recomandaterecomandate
Surse alimentare de iod
Cele mai bogate: sarea iodată, peştii şi animalele marine: 300 - 3000 g iod/kg.
Alte surse: lapte, carne, ouă - conţinut dependent de dieta animalelor vegetale - conţinut dependent de concentraţia de iod în sol în apa potabilă – aport mai redus
Suplimentarea aportului de iod - iodarea sării de bucătărie
Activitatea hormonilor tiroidieni – trebuie strict reglată având în vedere multiplele efecte asupra întregului metabolism
Datorita complexitatii acestei reglări - nu sunt rare nici hipo- şi nici hipertiroidismul
cea mai comună: deficienţa de iod = guşa endemică = distrofie endemică tireopată (DET) = hipertrofia compensatorie a glandei tiroide
Deficienţa poate să fie absolută lipsa aportului în zone fără iod sau
cu ingestie subnormală de I la femei adolescente, în sarcină şi lactaţie apare ca
urmare a unei creşteri a necesarului de hormoni tiroidieni
Deficitul de aport de iodDeficitul de aport de iod
Deficitul de aport de iodDeficitul de aport de iod
OMS - frecvenţa DET în lume: 1 : 200 milioane
DET se manifestă prin: scăderea metabolismului bazal scăderea capacităţii fizice şi intelectuale modificări în procesul de mineralizare a oaselor întârzieri în apariţia dinţilor pilozitate redusă retenţie de apă hipogonadism: infantilism sexual la bărbaţi
femei - amenoree
Alimente: familia cruciferae – ex. varza şi unele fructe seci – arahide conţin substanţe naturale (tioglicozide) cu acţiune guşogenă acţionează prin blocarea absorbţiei şi utilizării I Aceste substanţe se inactivează prin fierbere
Deficienţă gravă de iod în timpul sarcinii şi postnatal poate determina cretinismul - sindrom caracterizat de deficienţă mentală, depleţie spastică, surdomutism, mers greu caracteristic, statură mică, hipotiroidism
Se recomandă consum de sare iodată - în special în zone cu apă şi alimente sărace în iod
Deficitul de aport de iodDeficitul de aport de iod
Toxicitatea ioduluiToxicitatea iodului
Ingestia de iod are limite de securitate destul de largi
Este dificil să se identifice apariţia unor reacţii adverse la aport de iod > decât necesităţile fiziologice
În momentul de faţă nu se consideră că iodul din alimente ar putea prezenta o problemă de sănătate publică
Totuşi, este necesară urmărirea cu atenţie: atât a ingestiei de iod cât şi a frecvenţei de creşteri tiroidiene
FLUORULFLUORUL
element important pt. conservarea sănătăţii oaselor şi dinţilor
Apare în organism în concentraţii f. mici - localizat în totalitate la nivelul: oaselor şi dinţilor
sub formă de fluor-apatită.
Conţinutul de fluor al scheletului: ~ 2,5 mg fluor
Rolul biologicRolul biologic
efect benefic asupra smalţului dentar rezistenţă maximă la acţiunea agenţilor cariogeni
diminuează la minim pierderile osoase influenţează dinamica I, Ca, P în organism
acţiunea cariopreventivă: se combină cu hidroxiapatita din smalţul dentar
fluorapatita rezistenţă smalţului la agresiuni externe efecte anti-enzimatice opreşte procesele cariogene
efectele cario-preventive sunt maxime dacă se asigură un aport optim din viaţa intrauterină până la 10-14 ani
după formarea dinţilor efectele aport de F sunt mai reduse
DZR - funcţie de vârstă: 0,5 – 2,5 mg/zi la copii şi adolescenţi 0,1 – 1 mg/zi la sugari.
Ingestia sigură şi adecvată pt. adulţi: 1,5 - 4 mg/zi.
Principalele surse dietetice: Alimentele conţin cantităţi mici de F: alimentaţia obişnuită:
0,25-0,5mg F/zi asigură 1/4–1/3 din necesar Alimente mai bogate în F:
peştii (mai ales de apă sărată) şi animalele marine, frunzele şi mugurii arbustului de ceai, cafeaua
Cantităţi mici de F - unele fructe şi legume: soia, spanac, ceapă, salată
Necesarul de fluor şi DZR. Surse alimentare
Surse alimentare
Aportul de F se poate suplimenta prin: fluorizarea apei potabile - concentraţia optimă de F = 1 mg/l → Japonia, ţări din Europa şi America alimentele procesate cu apă fluorurată fluorizarea sării de bucătărie
Prepararea alimentelor în vase de teflon - polimer ce conţine F - creşte conţinutul de F al alimentelor
Acţiune locală – paste de dinţi cu fluor – protecţia smalţului dentar
Toxicitatea fluoruluiToxicitatea fluorului
aport > 5-6 mg /zi efecte toxice
Ingestia excesivă de F: stări patologice specifice
fluoroza dentară = boala dinţilor pătaţi şi osteofluoroza
Întrucât: dozele la care F acţionează benefic sunt relativ apropiate
de dozele toxice se recomandă prudenţă în procesul de fluorurare al apei
şi alimentelor
ZINCULZINCUL
element amplu distribuit:
în regnul vegetal şi animal între oligoelemente - ocupă locul 2 ca abundenţă
În organism uman adult: 2-3 g de Zn
concentraţii în ficat, pancreas, rinichi, oase şi muşchi
alte ţesuturi - cu concentraţii importante de Zn: ochii, prostata, spermatozoizii, pielea, părul şi unghiile
Rolul biologic al zinculuiRolul biologic al zincului
participă în procese de sinteză şi de degradare ale HC, lipidelor, proteinelor, acizilor nucleici
> 200 enzime cu Zn - izolate de la diverse specii, care participă: la stabilizarea structurii proteinelor şi acidului nucleic la integritatea organitelor subcelulare şi în procese de transport în funcţii imunologice în exprimarea informaţiei genetice
Zn stimulează: gametogeneza,dezvoltarea organelor genitale, instalarea pubertăţii
Întâlnit în structura cristalină a oaselor şi în enzime osoase considerat necesar pentru: în calcifiere si o activitate osteoblastică adecvată formare de enzime osoase: fosfataza alcalină
Proteina (metalotioneina) cea mai abundentă ce conţine Zn neenzimatic: activă în procese de detoxifiere de metale poate influenţa metabolismul aminoacizilor cu sulf
Rolul biologic al zinculuiRolul biologic al zincului
Absorbţia digestivăAbsorbţia digestivă a Zn a Zn
la nivel intestinal o absorbţie eficientă: 20% din Zn dintr-o dietă mixtă
Absorbţia este favorizată de: glucoză sau lactoză proteine din soia singure sau cu proteine din carne vinul roşu
Factorii inhibitori ai absorbţiei: fibrele şi fitaţii, !!! nu şi alţi compuşi care formează
complecşi, cum sunt taninurile doze de Cu > decât cele fiziologice,
Zn concurează cu Fe pentru absorbţie proporţii Fe:Zn de 2:1 - 3:1 diminuează puternic
absorbţia Zn doze ridicate de Zn afectează absorbţia Fe din Fe2SO4
EliminareaEliminarea Zn Zn
are loc aproape complet prin fecale în caz de inaniţie, la persoane cu nefroză, diabet, alcoolism,
ciroză hepatică creştere eliminarea urinara
Necesarul de zinc şi doze recomandate
adulţi sănătoşi: echilibru pozitiv al Zn la ingestii de 12,5 mg/zi într-o dietă mixtă
DZR: bărbaţii adolescenţi şi adulţi: 15 mg/zi iar femei adolescente şi adulte: 12 mg/zi în sarcină şi lactaţie: necesar > cu 3 respectiv 4-7 mg/zi necesarul pentru copii: 10 mg/zi iar sugari: 5 mg/zi
Surse alimentare de zincSurse alimentare de zinc
alimentele de origine animală: carne şi viscere, peşte, scoici, lapte şi derivate lactate
cereale integrale, fasole uscată, nuci conţinut de Zn al unei diete mixte: 10-15 mg/zi
Deficitul de aportDeficitul de aport de zinc de zinc
descris pentru prima dată la bărbaţi tineri din Egipt şi Iran, corelat cu diete în fibre şi fitaţi: cereale nerafinate, pâine nedospită
se caracterizează prin retardarea creşterii, hipogonadism, hipospermie, anemie uşoară, valori plasmatice Zn
Alte simptome ale deficitului: retardarea maturizării sexuale, alopecia, diverse forme de leziuni ale pielii, modificări imunologice, scăderea vederii pe timp de noapte, deteriorarea capacităţii gustative.
Toxicitatea zinculuiToxicitatea zincului
rareori întâlnită
ingestia excesivă de Zn: 100-300 mg/zi
Sulfatul de zinc în doze de 2g/zi poate cauza iritaţii gastro-intestinale şi vomă
Intoxicaţii cu zinc: întâlnite la pacienţi cu insuficienţă renală aflaţi în
hemodializă prin contaminarea lichidelor de dializă de la plasticul utilizat la serpentinele de dializă sau prin tubii galvanizaţi
Sindromul toxic - se caracterizează prin anemie, febră, alterări ale SNC
SELENIULSELENIUL
element esenţial - interes crescut în ultimele decenii în 1973 s-a descoperit că glutationperoxidaza e o
selenioenzimă forma amplă de distribuţie a Se în ţesuturile organismului
Rolul biologic al seleniului
antioxidant biologic glutationperoxidaza rol în reducerea peroxizilor
lipidici, a radicalilor liberi din celule formare de apă + alcooli corespunzători
SELENIULSELENIUL
în sinergism cu vit. E acţionează ca agent antineoplazic natural: prin capacitatea de a detoxifia organismul de peroxizi şi
radicali liberi protejează membranele celulare de procese oxidative –
facilitează: reacţia dintre oxigen şi hidrogen şi transferul ionilor prin membrane
Alături de vitamina E are de asemenea un efect hepatoprotector
Absorbţie,Absorbţie, eliminare eliminare, necesar, necesar de de seleniuseleniu
Absorbţia - în segmentul superior al intestinului subţire- e mai eficientă când organismul este deficitar în Se. - CUD mare: 30-70% - m. ales sub formă organică: selenometionină, selenocisteină
Eliminare: urinară
Necesarul de seleniu şi doze recomandate 55-70 g/zi - femei şi bărbaţi adulţi 40-50 g/zi - adolescenţi 20-30 g/zi - copii şi 10-15 g/zi - sugari în sarcină necesarul creşte cu 10 g/zi, în lactaţie cu ceva
>
Surse alimentare de seleniuSurse alimentare de seleniu
Necesarul de Se poate să crească f. de conţinutul dietei în acizi graşi nesaturaţi
bogate în Se: peşte, viscere (rinichi, ficat), carne, ou
conţinutul < : fructe şi legume cereale – f. de solul în care au fost cultivate
Concentraţia Se în alimente - dependentă de disponibilitatea în sol şi apa unde creşte alimentul
Deficit de aportDeficit de aport
zone cu soluri sărace în Se corelate cu unele stări patologice:
boala Keshan - cardiopatie - afectează în principal copii - observată pentru prima dată în provincia Keshan din China
boala Kashin-Beck - apare la preadolescenţă şi adolescenţă: final - osteoartrită generalizată
Ingestia de Se se poate corela cu mortalitatea prin cancer
date statistice: incidenţă < a cancer în zone cu soluri bogate în Se
la persoane cu cancer concentraţii plasmatice de Se < Cu toate acestea, se impune prudenţă la administrarea de Se:
în doze mari - efecte cancerigene
CUPRULCUPRUL
unul dintre cele mai importante oligoelemente
organism uman adult: 100-150 mg: constituent normal al sângelui şi cc. > în ficat, creier, inimă, rinichi în muşchi concentraţia e < dar, datorită ponderii
masei musculare ~ 40% din Cu total
~ 90% din Cu plasmatic: încorporat în ceruloplasmină iar restul - legat uşor de albumină, transcupreină şi
aminoacizi
Rolul biologicRolul biologic
Constituient al multor enzime manifestări clinice ale deficienţei de Cu – corelate în
principal cu insuficienţa enzimatică
Cu intervine în producerea mitocondrială de energie, protecţia faţă de oxidanţi şi sinteza de melanină şi catecolamine
are acţiune dovedită în: oxidarea Fe înainte de transportul său plasmatic şi în legăturile transversale ale colagenului - necesare
pt. forţa sa de tensiune
Absorbţie digestivă, transport, Absorbţie digestivă, transport, eliminareeliminare
se absoarbe: o parte la nivel gastric cea > parte - în intestin subţire: prin transport activ şi
pasiv Absorbţia: 25 - 60% ; < la ingestii crescute de Cu
transport spre ficat: legat de albumină, transcupreină
Eliminarea: biliară - creşte puternic la supraîncărcare cu Cu se găseşte în cantităţi mici în urină, transpiraţie, sânge
menstrual Cu neabsorbit se regăseşte în fecale
Necesar, doze recomandate, surse alimentareNecesar, doze recomandate, surse alimentare
DZR estimată ca sigură şi adecvată:
1,5-3 mg/zi la adolescenţi şi adulţi, 0,7-2 mg/zi la copii, 0,4-0,6 mg/zi la sugari în primele şase luni şi 0,6-0,7 mg/zi în următoarele luni.
Prematurii se nasc cu rezerve ↓ de Cu necesar > Surse de cupru amplu distribuit în alimente ~ orice dietă asigură ~ 2 mg/zi alimente mai bogate în Cu: stridii, scoici, ficat, rinichi, ciocolată,
nuci, leguminoase uscate, cereale, fructe seci, carne de pui laptele de vacă nu e sursă adecvată: conţine 0,015-0,18 mg/l
Deficit de aport
se manifestă prin:
anemie - asemănătoare celei feriprive leucopenie demineralizare osoasă depigmentarea pielii şi a părului modificări în sinteza de elastină susceptibilitate la infecţii anorexie
Cu se depozitează în ficat carenţa se manifestă cu întârziere Nu s-au semnalat carenţe la persoane sănătoase şi dietă
variată
Deficit de aport
Carenţe de Cu - pot să apară în afecţiuni cu malabsorbţie: enteropatii cu pierderi de proteine sindrom nefrotic
Sindromul Menkes = boală genetică caracterizată prin: malabsorbţia Cu, creşterea eliminării urinare şi transport intracelular anormal de Cu o distribuţie anormală a acestui element în organe şi celule
La sugari: afectează creşterea, cheratinizarea şi pigmentarea pielii, duce la hipotermie, deteriorare mentală progresivă
Toxicitatea Toxicitatea CuCu
Concentraţiile de ceruloplasmină cresc în timpul sarcinii şi la femei ce folosesc anticoncepţionale
Concentraţia serică de Cu: este de 2x > în sarcină creşte la pacienţi cu: infecţii acute şi cronice, boli hepatice,
pelagră
Importanţa fiziologică a acestor creşteri nu este cunoscută
Boala Wilson = degenerare hepatolenticulară: acumulare excesivă de Cu în ţesuturi
datorită unei deficienţe genetice în sinteza hepatică de ceruloplasmină
COBALTULCOBALTUL
Cea > parte de Co: în ficat - ca depozite de vitamina B12. Concentraţia plasmatică de Co: ~ 1g/100 ml.
Rol biologic component al vitaminei B12 - unica funcţie biologică -
indispensabilă pt. maturarea eritrocitelor şi funcţionarea normală a tuturor celulelor.
Absorbţia şi eliminarea Absorbţia - la nivel intestin subţire
Eliminare: urinară, doar în cantităţi mici - prin fecale, transpiraţie, piele
Dozele recomandate de Co se exprimă prin necesar de vitamina B12 şi DZR este în medie de 2 g/zi
Sursele alimentareSursele alimentare
aportul se leagă de aportul de vit. B12
surse alimentare - alimente animale: carne, organe (ficat, rinichi), lapte.
Deficitul de aport e corelat cu cel de vitamina B12 şi se manifestă prin anemie.
Persoane cu regim strict vegetarian - pot prezenta carenţă de Co (respectiv de vit. B12)
MANGANULMANGANUL
Cantitate în organism adult: 10-20 mg atinge concentraţii > în mitocondrii
Mn - component a diverse enzime: glutamin-sintetaza, piruvat-carboxilaza, superoxid-dismutaza mitocondrială
Intervine în formarea ţesuturilor conjunctive şi osoase, creştere şi reproducere, metabolismul lipidic şi al HC
Absorbţie: intestin subţire % redusă - apare rapid în bilă
Transport: legat de proteina plasmatică: transmanganina Se elimină: prin fecale valori tisulare - reglate prin
eliminare biliară selectivă
Manganul – eliminare, surse alimentareManganul – eliminare, surse alimentare
Se recomandă: 2-5 mg Mn / zi - la adulţi şi copii > de 11 ani 1-3 mg/zi pentru copii – f. de vîrstă
Conţinutul Mn în alimente – f. variabil
Surse alimentare: Bogate: cereale integrale, legume, nuci şi ceai Moderate: fructele Sărace: carne, peşte, scoici şi produse lactate
Carenţa de Mn = corelată cu scăderea greutăţii corporale, anormalităţi scheletice importante, afectarea capacităţii reproductive
MOLIBDENULMOLIBDENUL
prezent în organism în cantităţi f. mici intră în structura unor enzime: xantinoxidaza,
aldehidoxidaza
se absoarbe cu uşurinţă în tract gastrointestinal se excretă în principal prin urină
Mo - are efecte cariopreventive
Necesar zilnic de Mo - nu e cunoscut Totuşi, se recomandă aport zilnic de:
75-250 g - pentru adolescenţi şi adulţi 25-150 g pentru copii
Mo - amplu distribuit în alimente: legume, cereale integrale, lapte şi produse lactate
CROMUL CROMUL
Rol biologic necesar în metabolismul normal al lipidelor şi HC, participă la
funcţia insulinei complexul de Cr biologic activ = “factor de toleranţă la
glucoză”: constituit din Cr, acid nicotinic, glutation
Surse alimentare de Cr: preparate de carne, brânza drojdia de bere produse obţinute din cereale integrale
DZR: 10-60g pentru sugari 20-200g pentru copii, adolescenţi şi adulţi
Cr trivalent conţinut în alimente este puţin toxic Acesta nu trebuie confundat cu Cr hexavalent care are efecte
cancerigene şi se utilizează în industria chimică