ELECTROMIOGRAFUL

Razvan-Alexandru RaduAnul III , Grupa 3

Facultatea de Bioinginerie MedicalaUniversitatea de Medicina si Farmacie “Grigore

T. Popa” , Iasi

CUPRINS

1. Definitie2. Componenta electromiografului3. Schema bloc 4. Trasee EMG 5. Tehnica de examinare in EMG 6. Perspectiva pacientului7. Riscuri8. Concluzii

Definitie Electromiografia (EMG) constituie o metodă

modernă de investigaţie paraclinică prin intermediul căreia se studiază activitatea bioelectrică la nivelul muşchiului striat, în stare de repaus şi de contracţie, respectiv în condiţii normale şi patologice.

Componenta electromiografului

Este format din :1. electrozi de culegere: sunt electrozi de Ag/AgCl2 şi pot fi de două tipuri, de suprafaţă (a) şi de profunzime (b).

(a) Electrozi de suprafata (b) Electrozi de profunzime

2. sistem de amplificare: are rolul de a mări amplitudinea biocurenţilor având oimportanţă deosebită mai ales în înregistrarea biocurenţilor ce iau naştere spontan şi a căroramplitudine este foarte mică, de ordinul a 100 μV.

3. sistem de afişare: monitor, hârtie.

4. difuzor: face posibilă redarea sub formă de semnale acustice a semnalelorbioelectrice musculare.

5. sistem de stimulare: stimulodetecţia se utilizează pentru examinarea parametrilor UM, precum şi parametrii funcţionali neuromusculari (excitabilitatea şi conductibilitatea nervoasă). Stimularea se face prin impulsuri cu durată de 100-200 ms şi cu o intensitate variind între 60-100 V, în funcţie de particularităţile somatice ale subiectului.

Schema bloc a unui EMG

Trasee EMG In functie de intensitatea contractiei , exista 3

tipuri de trasee:

1. Traseul simplu - apare în contracţie uşoară şi este constituit din potenţiale de acţiune mono- sau bifazice, cu amplitudinea de 200-400 μV, durata de 3-4 ms respectiv frecvenţa de4-10 cicli/s.

2. Traseul intermediar (simplu accelerat) apare în contracţie medie şi va determina pe EMG o succesiune de biopotenţiale cu o frecvenţă şi amplitudine mai mare decât cele de pe traseul simplu, ajungând la 15-25 cicli/s şi 500-600 μV, deci se produce îmbogăţirea traseului prin sumaţia activităţii mai multor UM.

3. Traseul interferenţial apare la contracţia maximă a muşchiului examinat. Amplitudinea generală a traseului interferenţial este de 1000-1200 μV, chiar şi 2000 μV.

Tehnica de examinare in EMG

Pentru efectuarea unui examen EMG sunt necesare anumite condiţii :

temperatura camerei în care se face explorarea trebuie să fie de 21-24 de grade, la temperaturi mai scăzute traseul EMG suferă modificări determinate de contracţii musculare (frisoane).

Explorarea EMG trebuie să se efectueze într-o poziţie comodă pentru bolnav, fără atitudini forţate, pentru a permite o bună relaxare musculară. In acest sens, examenul se practică pe subiectul în poziţie şezând sau culcat.

Pentru eliminarea zgomotului electromagnetic înregistrarea se efectuează într-o cameră Faraday. Examinatorul stabileşte un plan al muşchilor examinaţi.

După aşezarea electrozilor (de profunzime, de suprafaţă), examinatorul urmareste pe monitor dacă se produce sau nu activitate electrică.

Se trece apoi la examinare cu muşchiul în contracţie.

Se solicită apoi ca subiectul să crească forţa contracţiei, în mod gradat până la maximum. Examinatorul urmăreşte potenţialele astfel apărute.

Se solicită subiectului să efectueze o contracţie de intensitate maximă, la care examinatorul se opune.

Perspectiva pacientului

Intrebarea cea mai frecventa : cum se simte un asemenea test ?

În momentul introducerii acelor (electrozilor) până la nivelul mușchilor este posibil să resimțiți o senzație de disconfort fizic, asemănător unor injecții intramusculare. După efectuarea EMG veți simți o ușoară durere la nivelul mușchilor testați, durere care va dispărea după câteva zile.

Riscuri Electromiografia nu prezintă riscuri

majore. Este posibil să resimțiți timp de câteva zile o ușoară durere la nivelul mușchilor care au fost testați.

Concluzii Electromiograful este format din : electrozi de

culegere , sistem de amplificare , sistem de afisare, difuzor , sistem de stimulare .

Exista 3 trasee EMG : traseul simplu , traseul intermediar , traseul interferential.

Schema nu este deloc complicata :

Trebuie respectata o serie de pasi in tehnica examinare EMG : temperatura potrivita, asezarea corecta a electrozilor , urmarirea activitatii electrice , comfortul pacientului etc.

Examenul nu prezinta riscuri majore si nici nu este unul dureros .

Bibliografie http://

fizioms.ro/edu/lp/data/Electromiografia.pdf

http://www.cdt-babes.ro/articole/electromiografie-emg.php

http://www.academica-medical.ro/pentru_pacienti_51__Electromiografia%20(EMG)

http://www.etc.ugal.ro/rpopa/em%20course/lecture_notes/Curs7.pdf