editor: constantin munteanu, ph.d., national institute ofbioclima.ro/j22rom.pdf · - efecte...

Balneo-Research Journal Vol.2, Nr.2, 2011

EDITOR: Constantin Munteanu, Ph.D., National Institute of Rehabilitation, Physical Medicine and Balneoclimatology, Romania

Consiliul Editorial

• Prof. Dr. Müfit Zeki KARAGÜLLE, MD, PhD, President of International Society of Medical Hydrology and Climatology, Department of Medical Ecology and Hydroclimatology, Istambul Medical Faculty of Istambul University, Turkey;

• Dr. Horia Lazarescu, Medic Endocrinolog, Institutul National de Recuperare Medicina Fizica si Balneoclimatologie din Bucuresti

• Prof. Dr. Constantin Cosma, Şef Catedra Fizica, Chimia şi Ingineria Mediului, Facultatea de Ştiinţa Mediului, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Romania;

• Ass. Prof. Dr. Delia Cintezã, PhD., University of Medicine and Pharmacy "Carol Davila" – Bucharest, Romania;

• Dr. Daniela Poenaru, PhD., University of Medicine and Pharmacy "Carol Davila" – Bucharest, Romania;

• Ass. Prof. Dr. Olga Surdu, PhD., Balneary Sanatorium Techirghiol, Constanta, Romania; • Ass. Prof. Dr. Liviu Enache, PhD., Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicina Veterinara

Bucureşti, România; • Ass. Prof. Dr. Gheorghe Stoian, PhD., Department of Biochemistry and Molecular Biology,

University of Bucharest, Faculty of Biology, Bucharest, Romania; • Ass. Prof. Dr. Claudiu Mãrgãritescu, Senior Pathologist at Emergency Clinical Hospital from

Craiova, University of Medicine and Pharmacy from Craiova, Romania; • CP II, Iuri Simionca, Dr.B., Ph.D., National Institute of Rehabilitation, Physical Medicine and

Balneoclimatology, Bucharest, Romania; • Gina Gãlbeazã, National Institute of Rehabilitation, Physical Medicine and Balneoclimatology,

Bucharest, Romania; • Mihai Hoteteu, Ph.D., National Institute of Rehabilitation, Physical Medicine and

Balneoclimatology, Bucharest, Romania; • Diana Munteanu, M.Sc., National Institute of Rehabilitation, Physical Medicine and

Balneoclimatology, Bucharest, Romania. • Liana Gheorghievici, M.Sc., National Institute of Rehabilitation, Physical Medicine and

Balneoclimatology, Bucharest, Romania.

Published by

Editura Balnearã – www.bioclima.ro

E-mail: [email protected]

B-dul Ion Mihalache, 11A, Sector 1, Bucharest, Romania ISSN 2069-0037

ISSN- L 2069-0037

50


Cuprins

• APE MINERALE TERAPEUTICE - Munteanu Constantin; • Agenda preliminarã a Primei Conferinţe Naţionale de Seleoterapie ORIGINAL PAPERS • Acizii borici şi apele minerale - Munteanu Constantin, Dumitraşcu Mioara; • Staţiunea Balneoclimatericã Malnaş-Bãi - Munteanu Constantin; • Utilizarea animalelor experimentale în cercetarea balnearã - Iliuţã Alexandru; • Rolul sodiului în organism - Munteanu Constantin, Iliuţã Alexandru; Bioclimatul excitant solicitant de câmpie - Munteanu Constantin, Horia Lazarescu, Diana Munteanu

51


APE MINERALE TERAPEUTICE Munteanu Constantin

Conform H.G. 1154/2004, sunt ape provenite dintr-o sursa naturala – izvor sau foraj şi indeplinesc cel puţin una din condiţiile: - conţinut de sãruri minerale de peste 1 g/l; - prezenţa unor elemente chimice cu acţiune farmacologicã cunoscutã,

- conţinut de gaze dizolvate cu efecte biologice, în concentraţii de – 1000 mg/l CO2, 1 mg/l H2S;

- temperaturi de peste 20ºC, independent de conţinutul mineral - ape termale;

- existenţa unei acţiuni terapeutice recunoscutã ştiinţific, situaţie care confera acestor ape minerale terapeutice statutul de medicament, fiind interzisã orice modificare sau prelucrare prin adãugare sau extragere de substanţe în afarã de CO2;

Lista cu principalele tipuri şi surse de ape minerale ce pot veni oricand în ajutorul sãnãtãţii noastre, precum şi afecţiunile pe care le pot trata:

Apele cloruro-sodice sau sãrate. Foarte numeroase, se folosesc în cura interna, daca au concentraţia pânã la 15 g la litru, în bolile digestive (gastrite hipoacide etc.), în bronşite cronice, rinite cronice; în cura externa, atunci cand concentraţia lor depãşeşte 15 g la mie (poate ajunge pana la 250 g), sunt indicate în bolile reumatice. Staţiuni unde se gasesc: Sovata, Amara, Ocna Sibiului, Techirghiol, Slãnic Prahova, Govora, Bazna si Olaneşti (şi iodate) etc.

Apele sulfatate (1 g la mie sulfaţi). Sunt ape sulfatate sodice sau glauberiene, magneziene sau amare, calcice sau ghipsoase şi vitriolice (cu Fe si Al); ele se folosesc numai în cura interna, în afecţiuni digestive (intestinale, hepato-biliare). Se beau dimineaţa, pe nemâncate, în constipaţii cronice, colecistatonii, obezitate etc. Se gãsesc la Slãnic, Bãlţãteşti etc.

Apele feruginoase (10 g la mie fier). Sunt întotdeauna şi carbo-gazoase, dar mai pot fi sãrate, alcaline, calcice etc. Fierul are rol important în organism. Apele feruginoase se administreazã, în cura interna, numai din izvor, în timpul meselor, pentru cã altfel fierul în contact cu aerul devine inactiv. Numai fierul bivalent este activ, fiind resorbit în prezenţa HC1 şi a vitaminei C. Indicaţiile apelor feruginoase sunt anemiile feriprive, achilia gastricã, stomacul operat etc. Gãsim ape feruginoase în staţiunile Vatra Dornei, Tuşnad, Buziaş, Covasna etc.

Apele iodurate (1 mg la mie iod). Iodul, al cãrui metabolism este controlat de glanda tiroidã, a fost utilizat de multa vreme în tratamentul reumatismului cronic, atero-sclerozei, hipertensiunii arteriale etc. Aceste ape se folosesc în cura interna şi externã. Staţiunile se aflã în

apropierea salinelor: Govora, Olaneşti (ape iodurate, sãrate, sulfuroase), Bazna (sãrate şi iodurate) etc.

Apele sulfuroase (1 mg la mie SH2). Sulful este un element cu importante roluri în organism. El intra în compoziţia acizilor aminaţi, indispensabili organismului (cisteina, arginina etc). De aici şi importanţa apelor sulfuroase în leziunile cronice ale mucoaselor (bronşite, rinite cronice). Apoi, sulful este elementul care intrã în constituţia ţesutului conjunctiv. Boala reumatismala, fiind consideratã o colagenoza, este una dintre indicaţiile majore ale apelor sulfuroase. Sulful intrã în constituţia insulinei – de aici indicaţia apelor sulfuroase în diabetul zaharat. În fine, sulful mai are şi un rol desensibilizant, antialergic, având indicaţii în astmul bronşic şi în unele dermatoze.

Apele oligometalice (1 g la mie) sunt ape slab mineralizate şi pot fi termale sau reci. Ele conţin Na, I, S, Ra (Geoagiu, Felix, cu o temperaturã de 40-45 grade C) şi sunt folosite în bolile aparatului locomotor. Cele reci se utilizeazã în cura de bãut (sunt îmbuteliate şi se gãsesc în comerţ). Exemple: Olãneşti, Cãlimaneşti, folosite în bolile digestive sau urinare.

Apele carbo-gazoase (1 g la mie bioxid de carbon) sunt indicate atât în cura interna (boli digestive, cronice, cu hiposecretie gastrica), cât şi în cura externã (în bolile cardio-vasculare şi hipertensiunea arteriala, arterite, boala Raynaud, acrocianoze, sechele postflebitice, insuficienţe venoase etc).

Apele alcaline (1 g la mie bicarbonat) sub forma pura nu exista la noi în ţara; se întalnesc sub forma combinaţiilor (ape alcalino-teroase cu Mg, Ca), alcaline, cloruro-sodice, carbo-gazoase, sulfuroase, sulfatate, feruginoase. Ele sunt folosite în cura interna, îndeosebi in afecţiunile digestive, hepato-biliare. În cura externa se folosesc în inhalaţii şi pulverizaţii (în afecţiuni ale cãilor respiratorii). Apele alcaline le gasim în staţiunile Sângeorz, Hebe, Slãnic Moldova, Malnaş, Bodoc. La Karlovy-Vary (Cehia) gasim ape alcaline sulfurate.

Apele alcalino-teroase si teroase (1 g la mie) conţin bicarbonat legat de Ca sau Mg şi au ca principale indicaţii afecţiunile digestive (gastrite, colite, boala ulceroasa, enterocolite cronice, rahitism, alergii etc.). Asemenea ape gasim la Borsec, Covasna. La Sângeorz, Slãnic sunt ape alcalino-teroase cloruro-sodice. Ionul de Ca este principalul element al acestor ape.

Apele radioactive sunt ape care conţin elemente radioactive ce emit radiaţii a (alfa), b (beta), g (gama): (radiu, uraniu, thoriu). Cel mai important este radiul, care emite radiaţia numita radon. O apa, ca sã fie radioactiva, trebuie sa aiba minimum 80 u/1.

52


Agenda Primei Conferinţe Naţionale de Speleoterapie

Ziua I Joi, 06 octombrie 2011

14.00 – 18.00 Inregistrarea participantilor - Recepţia Hotelului CENTRUM din Mun. Turda 16.00 – 18.00 Şedinţa de lucru a Comisiei de Speleoterapie UIS, afiliatã UNESCO – Hotel Centrum, Sala de Conferinte 19.00 Deschiderea oficiala a Conferinţei Naţionale de Speleoterapie – Foaierul Teatrului Municipal Turda 20.00 Cocktail

Ziua a II-a Vineri, 07 octombrie 2011

9.00 – 11.00 Cercetarea stiintifica privind domeniul speleoterapiei – Foaierul Teatrului Municipal Turda 11.00 – 12.00 Perspectivele speleoterapiei – Foaierul Teatrului Municipal Turda 12.00 – 13.30 Pauza prânz 14.00 – 19.30 Vizitã – Salina Ocna Dej, Transport asigurat cu autocarul 20.00 Cina

Ziua a III-a Sambata, 08 octombrie 2011

9.00 – 11.00 „ Studiu complex medico-biologic în vederea utilizãrii inovative a factorilor potenţial terapeutici de mediu din saline şi peşterã în sãnãtate şi turism balneoclimatic, soluţii de modelare a acestora” - Foaierul Teatrului Municipal Turda 11.00 – 11.30 Pauza cafea 11.30 – 13.30 Haloterapia – descendentã a speleoterapiei - Foaierul Teatrului Municipal Turda 13.30 – 15.00 Pauza pranz 15.00 – 19.00 Vizitã SALINA TURDA –program special organizat in Amfiteatru amenajat in salinã 19.00 Închiderea lucrãrilor 20.30 Cina festiva

Ziua a VI-a Dumincã, 09 octombrie 2011

9.00 – 15.00 Vizitã – Salina Praid, Transport asigurat cu autocarul 13.30 – 15.00 Prânz Întoarcere la Turda

53


Acizii borici şi apele minerale

Munteanu Constantin1, Dumitraşcu Mioara 2

1Institutul Naţional de Recuperare, Medicina Fizica şi Balneoclimatologie 2 SC BIOSAFETY SRL-D

Toate datele cunoscute despre acest element se datoreazã cercetãrilor ştiinţifice,

rezultatelor publicate ale acestora, experienţei tradiţionale de utilizare şi opiniei experţilor. Borul este un metaloid – element cu proprietãţi atât metalice, cât şi nemetalice. Este larg

raspândit în naturã unde nu se aflã în forma libera, ci în diverse combinaţii cu oxigenul. Existã doua surse importante de bor: cea naturalã (vulcani, aburi geotermali ) – regasitã în apa minerala, şi cea industrialã – modificã concentraţia borului în apa potabila. Acidul boric nu este considerat un deşeu toxic şi nu este supus unor legi speciale privind depozitarea şi transportul. Efectele, benefice sau nedorite, asupra organismului sunt în curs de cercetare.

Farmacodinamie: absorbţie cvasicompletã şi excreţie cvasicompletã urinarã; poate fi

reţinut temporar în creier şi tubulii renali. Eficacitate: Studiile experimentale din ultimile decenii efectuate în laborator, in vivo sau in vitro,

respectiv studiile clinice, au adus dovezi, considerate înca insuficiente asupra urmatoarelor efecte favorabile (evidenţa ştiinţifica de tip C):

- ameliorarea funcţiilor cognitive (coordonare, atenţie, percepţie, memorie) – studii preliminare pe subiecţi umani;

- ameliorarea funcţiei articulare cu prevenirea modificarilor artrozice – studii observaţionale de cohorta;

- ameliorarea metabolismului osos, în principiu al calciului, fosforului şi vitaminei D, cu prevenirea osteoporozei – studii experimentale de laborator şi pe subiecţi umani;

- efecte antiseptice, antibacteriene şi antifungice (vulvovaginitele candidozice şi non-candidazice) – studii cu design de calitate discutabilã; utilizate în prectica zilnicã;

- creşterea nivelului de testosteron (utilizat empiric cu intenţia de creştere a masei musculare)

- diminuarea simptomatologiei de menopauza, prin modificarea nivelului de estrogeni - efecte anticoagulante – studii în desfaşurare, disputate; - efect cicatrizant asupra leziunilor tegumentare din psoriazis

Alte efecte: cresterea nivelului de estrogeni / testosteron, vitamina D, calciu, cupru, magneziu, tiroxina; scaderea nivelului de calcitonina, insulina, fosfor.

Siguranţa FDA clasifica produsele cu bor în clasa ierburilor şi suplimentelor alimentare şi nu le

reglementeazã utilizarea. Efectele adverse

- alergia la bor sau compuşi ai acestuia, precum şi la diverşi excipienţi care intrã în structura diverselor preparate cu bor;

- intoxicaţia acutã accidentala cu bor sub forma de acid boric, la care sunt expuşi cei ce lucreaza in mediu industrial.

- expunerea la praf cu conţinut în bor sau acid boric: iritaţie conjunctivala, uscaciunea mucoaselor, tuse.

54


Acizii borici sunt de trei tipuri: acid orthoboric, acid metaboric si acid piroboric.

În apele minerale (desigur, necontaminate industrial) se gãsesc în mod natural diverse concentraţii, de regula mici, de acid metaboric. Este şi cazul apelor minerale din Romania. Acidul boric sau borul ca atare nu se gasec în aceste ape.

Acest acid metaboric este un compus inactiv şi deosebit de stabil. El se dizolva foarte puţin în apa şi nu se descompune sau transformã în produşi activi dupa ingerare. Nu are acţiune acutã asupra organismului, şi nici acţiune prin fenomenul de acumulare, pentru ca se elimina în proporţie de aproximativ 80%, ca atare, înca din primele 10 ore. Eliminarea se face mai ales renal.

Un posibil efect al acidului metaboric asupra animalelor de laborator nu a putut fi demonstrat. De asemenea, studiile efectuate asupra oamenilor (ingestie de ape minerale cu conţinut ridicat în acid metaboric) nu au gasit niciun efect acut sau cumulativ.

In Romania, apele minerale cu conţinut ridicat în acid metaboric se gasesc mai ales în zona Harghita – Covasna, reprezentativã în acest sens fiind apa Maria – Malnaş, cu un conţinut de 296,3 mg/l. Studiile efectuate în perioada 1984 – 2006 (observaţionale şi experimentale) de catre INRMFB asupra efectelor acestor ape asupra pacienţilor trataţi cu apa minerala ce conţine acid metaboric nu au evidenţiat nici unul dintre posibilele efecte secundare negative asupra stãrii de sãnãtate citate în literaturã cã ar fi posibile în cazul ingestiei unor cantitãţi mari de bor. Proprietati fizico- chimice ale borului

Borul (B) este un element nemetalic, care aparţine grupei III din tabelul periodic şi are o starea de oxidare +3. A fost descoperit de Davy, Guy-Lussac si Thénard in 1808. În natura se gaseşte sub forma unui amestec a doi izotopi stabili: 10B (19,8%) şi 11B (80,2%) (OMS, 1998).

Raporturile izotopilor (10B/11B) poate fi măsurat cu precizie (Vanderpool et al. 1994) folosind nebulizarea directa; ICP-MS poate da o limită de detecţie de 1 ng/g (Smith et al., 1991).

Borul la temperatura camerei se gaseste în stare solida, fie sub forma de cristale negre, fie sub forma de pulbere amorfă, galbena sau

maron atunci când este impur (WHO Guidelines for Drinking-water Quality, 1998).

Acest element este larg răspândit în natură, cu concentraţii de aproximativ 10 mg/kg în scoarta terestra (de la 5 mg/kg în bazalte la 100 mg / kg în şisturi; concentraţia medie în scoarţa terestră este de 10 ppm) şi 4,5 mg / litru în oceane (Woods, 1994).

Borul se gaseste în sol, la concentraţii cuprinse intre 10 - 300 mg / kg (medie 30 mg / kg), în funcţie de tipul de sol, cantitatea de materie organica şi cantitatea de precipitaţii. Cele mai mari depozite de bor se gasesc în Statele Unite în zonele deşertice din sudul Californiei, dar şi în Nevada şi Oregon din SUA, în Turcia, Rusia, Chile şi China (Moore et al, 1997).

Borul prezinta valori semnificative în atmosferă (Sprague, 1972), variaza de la mai putin de 0,5 ng/m3 la aproximativ 80 ng/m3, cu o medie de peste 20 ng/m3. Borul este eliberat în aer de la oceane, vulcani, abur geotermal, şi alte surse naturale (Graedel, 1978). Borul este, de asemenea, eliberat din surse antropice într-o măsură mai mică.

În apele naturale, borul există în principal ca acid boric nedisociat cu unii ioni borati. Borul apare dizolvat în apă sub forma de B (OH) (3 aq) sau B (OH)4 - (aq). Concentraţiile de bor variaza în apa de suprafaţă in intervalul 0,001-360 mg/litru si sunt dependente de factori cum ar fi natura geochimica din zona de drenaj, proximitatea faţă de regiunile marine de coastă şi intrările de la evacuările industriale şi municipale ale efluenţilor. Borul în apele subterane este în principal rezultatul percolarii rocilor şi solurilor care conţin boraţi şi borosilicati. Concentraţiile de bor în apelor subterane la nivel global variaza de la <0,3 la > 100 mg / litru. Borul s-a dovedit a fi geochimic mobil, cu concentraţii corelate semnificativ (α = 0,05) cu salinitatea apelor subterane în zonele geologice aluvionare şi de bazin. Cea mai mare concentraţie a borului detectat în apele subterane a fost de aproximativ 3.32 Fg/L (Seidel, 2006).

În general, concentraţiile de bor sunt mai mari în sudul Europei (Italia, Spania) şi cele mai mici în nordul Europei (Danemarca, Franţa, Germania, Ţările de Jos, şi Regatul Unit).

55


Acidul boric şi boraţii sunt utilizati la fabricarea sticlei (fibra de sticla, sticla borosilicata, email, frită şi glazură), săpunuri şi detergenţi, substanţe ignifuge, precum şi amortizoare de neutroni pentru instalaţiile nucleare. Acidul boric, boraţii şi perboraţi sunt substanţe ce au fost utilizate ca antiseptice uşoare, cosmetice, produse farmaceutice, pesticide, precum şi ca îngrăşăminte pentru agricultura.

Borul este un element esenţial pentru creşterea plantelor vasculare, dar nu este considerat esenţial pentru vertebrate. Borul a fost un element esenţial pentru cianobacteriile care au dominat perioada mijlocie a Pre-Cambrianului (Bonilla et al., 1990). Prima biomolecula cu bor descoperita a fost boromycinul, un antibiotic secretat de Streptomyces antibioticus (Hutter et al, 1967; Bonilla et al., 1990; Schunmer et al., 1994; Hunt, 2003).

De la mijlocul anilor 1800 până în 1900, compuşi borului au fost utilizati pentru a trata diferite afecţiuni, inclusiv epilepsie, malarie, infecţii ale tractului urinar, pleurita exudativă, etc.

Borul se gaseste în organism în principal ca acid boric nedisociat, care se distribuie uniform la nivelul ţesuturilor moi, dar prezinta unele acumulari în oase. Organismul uman contine aproximativ 0,7 ppm de bor.

Aportul zilnic de bor este de aproximativ 1,52 mg dupa Iyengar et al. (1998), de 1,21 mg, dupa Anderson et al. (1994), provenind din: 0.44 µg/ zi din aer, 0.2-0.6 mg / zi din apă potabilă şi restul din alimente din alimente. Aportul mediu alimentar pentru adulţii de sex masculin este de aproximativ 1,5 mg / zi (http://www.epa.gov/waterscience/).

Borul se gaseşte în mod natural în fructe, legume, nuci şi cereale la valori sub limita de toxicitate. Concentraţia de bor în produsele alimentare este legată de borul din sol în cazul plantelor cultivate, iar concentraţiile arată unele fluctuaţii geografice, în funcţie de locaţie (OIM, 2001). Hunt et al., (1991) a raportat că borul în produsele alimentare preparate este prezent în concentraţii ce variazã de la nedetectabile la 26,9 micrograme/g sau ml de produs. Borul, de asemenea, se găseşte în unele produse de

origine animală, deoarece el este prezent în furaje (Moore, et al. 1997).

Organismul are, probabil, o rezervă de stocare a borului, deoarece există dovezi că sunt necesare mai mult de 21 de zile pentru a induce schimbări la om prin hrănirea cu o concentraţie scazuta de bor în alimentaţie.

Funcţiile şi rolul borului pentru organismul uman şi animal sunt în cea mai mare parte neclare, motiv pentru care studierea acestui element a luat amploare în ultimele douã decenii datoritã posibilelelor sale implicaţii asupra sãnãtãţii umane.

Primele cercetari desfãşurate privind efectele borului în nutriţia animalelor au fost publicate la sfarsitul anilor ’30 şi începutul anilor ’40 (Hunt, 1994). Au fost efectuate numeroase studii privind admnistrarea diferitelor concentraţii ale borului la o serie de grupe de animale şoareci, şobolani, iepuri, câini, rumegatoare, nevertebrate, etc.

Borul se găseşte în principal în sânge ca B (OH)3 liber (DRI, 2001). Concentraţia normală de bor în sânge este de aproximativ 0,1 - 0,2 pg / ml (Nielsen et al., 1986).

La om şi animale, acidul boric şi boratul sunt absorbite din tractul gastro-intestinal şi respirator (Nielsen et al., 1986; Nielsen et al., 1988). Mai mult de 90% din dozele administrate din aceşti compuşi sunt absorbite, fiind evidenţiate prin excreţia în urină, care este rapidă şi în care apare în decurs de câteva zile.

Farmacokinetica borului pare a fi destul de similara la toate speciile sub următoarele aspecte:

absorbţia boraţilor este completă (aproximativ 95% la om şi şobolani), borul apare rapid, dupa ingestie, în sânge şi ţesuturile organismului la mai multe specii de mamifere. distribuţia borului la mamifere pare sã

aparã prin difuzie pasiva de- a lungul fluidelor din organism. În contrast cu ţesuturile moi şi sânge, oasele prezinta o asimilare selectivă a borului (> de 4 ori mai mare decat în ser) şi un timp semnificativ mai mare de retenţie. cinetica eliminării pare, de asemenea,

să fie asemanatoare la oameni şi sobolani.

56


Din ceea ce s-a descoperit pânã în prezent, se considera cã borul este un element dinamic care poate afecta metabolismul şi utilizarea altor elemente şi substanţe: Ca, Mg, N, glucoza, triglicideride si O2 (OMS, 1998). Astfel, borul poate influenţa metabolismul mineral al oaselor, problemele cardiace, funcţiile cognitivie, etc. (Forrest & Nielsen, 2008; James & Penland, 1994).

Variabile dietetice afectate de bor includ concentraţiile de calciu şi magneziu din plasmă şi organe, fosfataza alcalina plasmaticã, şi calcificarea oaselor.

Compuşii cu bor pot reprezenta potenţiali agenţi antiosteoporotici, antiinflamatori, anticoagulanţi, antineoplazici, atât in vitro cât şi in vivo la animale (Benderdour et al, 1998)

Există dovezi in vitro şi in vivo ale faptului că acidul boric are o afinitate pentru grupurile cis-hidroxil, iar acest lucru poate fi un mecanism care explicã efectele biologice ale acidului boric. Cu toate acestea, acest ataşament este cunoscut a fi reversibil (Programul Internaţional pentru securitate chimică, OMS).

Potrivit Rainey et al. (Rainey et al., 1999), aportul de bor mediu pentru adulţi, bărbaţi în Statele Unite, Germania, Anglia, Mexic, Kenya si Egipt a fost calculat ca 1.11 ± 0.69, 1.72 ± 0.47, 1.30 ± 0.63, 2.12 ± 0,69, 1.95 ± 0.57 şi 1.31 ± 0,50 mg / zi, respectiv. În plus, pentru femei adulte in SUA, Germania, Anglia, Mexic, Kenya şi Egipt, aportul mediu de bor a fost de 0.89 ± 0.57, 1.62 ± 0,76, 1.14 ± 0.55, 1.75 ± 0.48, 1.80 ± 0.49 şi 1.24 ± 0,40 mg / zi, respectiv.

Deoarece toxicitatea cronică a borului a fost rareori studiatã sau recunoscutã, stabilirea unui nivel de toxicitate prag este dificilă. Semne evidente de toxicitate la animale în general, apar numai după ce concentraţia dieteticã a borului depãşeşte 100 µg / g.

Borul are o toxicitate redusă atunci cand este administrat pe cale orală. Semne de toxicitate cronică au fost descrise la vacã, câine, porc şi şobolan (Nielsen et al., 1986).

Ca urmare a expunerii la acidul boric, au fost observate modificări microscopice în special în rinichi (modificări în permeabilitatea capilarelor glomerulare, vacuolizarea celulara şi eliminarea celulelor în lumenul tubular) şi sistemul nervos (creşterea celulelor în mãduva

spinãrii şi în materia cenuşie a cortexul cerebral) la şoareci, şobolani şi câini (Pfeiffer et al., 1945).

Două studii care prezintă un răspuns la privarea de bor la om au fost raportate. În primul rând, în post-menopauză femeile aflate într-o unitate metabolicã, au indicat faptul că un nivel scăzut de bor în dietã (0,25 mg/2000 kcal) determina excreţia urinarã crescutã de calciu şi magneziu (Nielsen et al., 1988). Efecte adverse ale borului

Cele mai comune simptome la otravirea /intoxicaţia cu bor sunt voma, diareea şi durerile abdominale. Doza de acid boric care determina simptome clinice nu este înca stabilita, dar se presupune ca ar fi intre 100 mg si 55,5 g (Litovitz et al., 1988).

LD 50 (doza la care mortalitatea este de 50% ) pentru om este de 6 g/kg corp; sub 2 g nu este considerat toxic (Calvert, 2002).

Fenomenele toxice apar la doze ce variazã funcţie de vârstã şi starea sãnãtãţii între 2 – 20 g acid boric în administrare acutã unicã.

Alte efecte adverse se bazeazã pe rezultatele studiilor pe animale de laborator (şoareci), cãrora li s-au administrat doze mari într-un interval de timp scurt; aceste rezultate, transferate la oameni, descriu toxicitate testiculara, cu scãderea motilitãţii spermatozoizilor şi reducerea fertilitãţii, cãderea pãrului, afectare hepaticã, afectare renala, anemie. Dozaj: LD50 este considerata in prezent 5,14 g/kgc pentru şoareci, respectiv 5-20 g/kgc la om. Pentru NaCl LD50 este 3,75 g/kgc (Index Merck). În concluzie, efectele dãunatoare sau periculoase ale borului asupra organismului sunt rare, datorându-se intoxicaţiei acute cu cantitãţi mari, ce nu pot ajunge în organism prin simpla ingestie a apei minerale.

Nivelul cel mai scăzut de bor la care se observã efecte adverse (LOAEL), la şobolani (o uşoară diferenţiere a greutatii corporale fetală (cca. 5%) şi anomalii ale coastelor) este de aproximativ 13 mg de bor/kg greutate corp pe zi. Pe măsură ce creşte doza, pot apãrea: efecte asupra coastelor, scăderea greutăţii corporale fetale şi cresterea malformaţiilor fetale cardiovasculare la iepuri şi patologie severa testiculara la şobolan (aprox. 25 mg bor/kg greutate corporală pe zi); atrofie testiculară şi sterilitate la şobolan (aprox. 55

57


mg bor/kg greutate corporală pe zi); s-a redus greutatea corporală fetală la şoareci (aprox. 80 mg bor / kg greutate corporală pe zi).

Datele arată că expunerea la bor este asociata cu efecte iritante pe termen scurt la nivelul tractului respirator superior, nazofaringe şi ochi. Cu toate acestea, ele par a fi pe termen scurt şi reversibile.

Niciun studiu nu a raportat direct un efect negativ asupra fertilităţii. Rolul de stilul de viata sau factorii comportamentali în ceea ce priveşte sănătatea şi fertilitatea necesită în continuare studierea menita să identifice populaţiile potenţial sensibile şi pentru a evalua mai bine efectele asupra funcţiei de reproducere.

Datele privind expunerea subcronică şi cronică orală la acid boric sau borax la animalele de laborator au demonstrat fără echivoc că tractul reproductiv masculin este o ţinta a toxicitatii. Au fost observate leziuni testiculare la şobolani, şoareci şi câini la acid boric sau borax administrate în alimente sau apă potabilă (Truhaut et al, 1964;. Weir & Fisher, 1972; Green et al, 1973;. Lee et al, 1978;. NTP, 1987; Ku et al, 1993a).

În literaturã sunt menţionate mai multe cazuri de intoxicaţie sau otravire cu bor. In 1949- au existat 86 de cazuri de otravire cu borax şi acid boric cu o rata a mortalitãţii de 48,8% (Hunt, 2007).

Efectele clinice ale expunerii la acidul boric sau borax la şobolani, şoareci şi cobai administrate in doze unice mari, pe cale orală sunt depresia, ataxia, convulsiile ocazionale, scăderea temperaturii corpului şi culoarea roşu-violet a pielii şi a tuturor mucoaselor (Pfeiffer et al. 1945; Weir & Fisher, 1972).

Toxicitatea asupra dezvoltării a fost testată experimental la şobolani, şoareci şi iepuri. Testele indică faptul că acidul boric si boraxul nu sunt genotoxice. În studiile pe termen lung la şoareci şi şobolani, acidul boric şi boraxul nu au provocat nici o creştere a incidenţei tumorilor (Guidelines for drinking-water quality, 2008).

Cea mai mica doza letalã de acid boric raportatã a fost de 640 mg/kg corp (Stokinger, 1981) pe cale orala, 8600 mg/kg corp, dermal şi de 29 mg/kg corp, prin injecţie intravenoasa. Moartea a survenit la concentraţii între 5-20g de acid boric la aldulţi şi mai puţin de 5g la sugari (Stokinger, 1981).

Pe baza rapoartelor întocmite în cazut intoxicaţiilor cu bor apãrute de-a lungul timpului, s-a observat cã doza letala pentru acest element este între 3000-6000 mg pentru sugari si 15.0000-20.000 mg pentru adulţi (Sakirdere et a., 2010).

Compuşii cu bor sunt toxici pentru toate speciile la doze ridicate, însa s-a demonstrat cã nu au efecte mutagene sau carcinogenetice.

Leziuni testiculare au fost observate la şoareci, şobolani şi câini cãrora le-a fost administrat borax sau acid boric în mâncare sau apa de bãut (Truhaut et al., 1964; Weir & Fisher, 1972; Green et al., 1973; Lee et al., 1978; NTP, 1987; Ku et al., 1993).

Printre efectele adverse ale compuşilor borului au fost observate: inhibarea spermatogenezei, degenerari la nivelul sistemului reproducator al şoarecilor, şobolanilor şi câinilor (Sakirdere et a., 2010). Inhibarea producerii spermei a fost observatã la concentraţii de 3000-4500 ppm, iar atrofia testiculara la doze de 6000-9000 ppm (Ku et al., 1993).

La un aport zilnic de peste 5 g de acid boric corpul uman este în mod clar influenţat negativ, provoacă greaţă, vărsături, diaree şi probleme de coagulare a sângelui. Cantitãţi de peste 20 g pun în pericol viaţa. Acidul boric irita pielea şi ochii.

Date despre dozele cantitative la adulţi prin expunerea orală acută au variat de la 1,4 mg B / kg la un nivel record de 70 mg B / kg (Culver şi Hubbard, 1996). În cazurile în care ingestia a fost mai mică de 3.68 mg B / kg, subiecţii au fost asimptomatici.

Culver şi Hubbard (1996) au studiat efectele tratamentului cu bor pentru epilepsie, la doze variind de la 2,5 la B 24.8 mg / kg-zi, timp de mulţi ani. Semnele şi simptomele raportate la pacienţii trataţi cu 5 B mg / kg-zi şi de mai sus au fost indigestie, dermatita, alopecie (căderea părului) şi anorexie. Un pacient cu epilepsie care a primit 5,0 mg B / kg / zi timp de 15 zile a prezentat indigestie, anorexie şi dermatită, dar semnele si simptomele au dispărut în cazul în care doza a fost redusă la 2,5 mg / kg corp / zi.

Sayli et al. (2003) a obţinut informaţii privind reproducerea, prin intermediul unui chestionar administrat la 191 lucrători la o unitate de boraţi, toţi aceştia fiind consideraţi

58


ca persoane expuse la bor. În plus, anchetatorii au obţinut informaţii privind reproducerea fără un interviu la alţi 712 subiecţi care au inclus angajaţii de birou şi de management general, lucrătorilor activi in mediu cu boraţi, şi fosti lucratori in mediu cu boraţi. Procentul de infertilitate în rândul lucrătorilor in mediu cu boraţi a fost similar cu cel al populaţiei generale.

Deşi aceste studii de urmărire au apãrut pentru a confirma rezultatele anterioare, care arãtau cã expunerea la bor nu a afectat reproducerea printre oameni, lipsa de date specifice despre interviu pentru majoritatea populaţiei, în toate studiile şi mărimea populaţiei statistice limiteazã utilizarea acestor studii în scopuri de evaluare a riscurilor.

Yazbeck et al. (2005) nu a gasit nici o diferenţã în rata natalităţii în trei zone din Franţa în cazul în care concentraţia de bor în apa de băut a fost ≥ 0,3 mg / L decât în zonele în care concentraţia a fost între 0.1-0.29 sau 0.00-0.09 mg / L. Raportul a puilor de sex feminin a fost uşor, dar nu semnificativ mai mare în zonele în care concentraţia de bor a fost ≥ 0,30 mg / L decât în alte zone.

Valorile LD50 orală de acid boric sau borax la şoareci şi şobolani sunt în intervalul de aproximativ 400-700 mg de bor pe kg de greutate corporală (Pfeiffer et al, 1945;. Weir & Fisher, 1972). LD50 orală valori în intervalul de 250-350 mg de bor pe kg de greutate corporală pentru acid boric sau borax expunere au fost raportate pentru cobai, câini, iepuri şi pisici (Pfeiffer et al, 1945;. Verbitskaya, 1975).

Semnele de toxicitate acută pentru borax şi acid boric la animale, administrat în doze unice mari includ ataxie, convulsii, şi moarte. Degenerarea rinichilor şi atrofie testiculară sunt, de asemenea, observate (Larsen, 1988) dupã expunerea pe termen scurt. Într-un studiu de 13 săptămâni, şoareci (10 pe sex pe doză) au fost hrăniţi cu diete care conţin acid boric la aproximativ 0, 34, 70, 141, 281, sau 563 mg de bor pe kg de greutate corporală pe zi. La două cele mai mari doze a fost observatã o mortalitate crescută. Degenerarea sau atrofie la nivelul tubilor seminiferi a fost observată la 141 mg de bor pe kg de greutate corporală pe zi. În toate grupurile de doza, hematopoieza extramedulară ale splinei de la minim la severitate uşoară a fost observat (NTP, 1987).

Un studiu de 2 ani la şoareci (50 pe sex pe doză) au primit aproximativ 0, 275, sau 550 de mg de acid boric pe kg de greutate corporală pe zi (0, 48, sau 96 mg de bor pe kg de greutate corporală pe zi ) în dieta (NTP, 1987; Dieter, 1994) a demonstrat că greutatea corporală a fost cu 10-17% mai micã la doză mare la masculi după 32 săptămâni, în doze mari femele după 52 de săptămâni. Rata crescuta a mortalitãţii au fost statistic semnificativã la masculi, cu leziuni semnificative la masculii de şoarece care figurează în testicule şi nu semnificative non-neoplazice leziuni la şoareci de sex feminin.

Într-un studiu de 2 ani, şobolani (35 pe sex pe doză) s-au administrat doze de bor normalizate dupã greutate, de la 0, 5,9, 18, sau 59 mg / kg de greutate corporală pe zi, în dieta (Weir & Fisher, 1972). Dozele mari de bor au determinat la animale straturi grosiere de păr, cozi solzoase, postura cocoşatã, umflãturi şi zone descuamate pe labe, unghiile de la picioare anormal de lungi, scrot stafidit, pleoape inflamate.

Hematocritul şi hemoglobina au fost semnificativ mai mici decât controalele. Greutăţile absolută şi relativă a testiculelor au fost semnificativ mai mici, şi ponderile relative ale glandei tiroide şi a creierului au fost mai mari decat în controale.

La animalele din grupurile cu doze medii şi mici nu au apãrut efecte semnificative asupra aspectului general, comportamentului, creşterii generale, consumului de alimente, hematologiei, serochimiei, sau histopatologiei.

NOAEL (No observed adverse effect level) reprezintã nivelul de expunere al unui organism la o anumitã substanţã, determinat experimental sau observaţional, la care nu apar efecte biologice semnificative statistic, cum ar fi alterãri morfologice sau funcţionale, ale capacitãţii de creştere şi dezvoltare sau ale duratei de viaţã, creşteri ale frecvenţei sau severitãţii arcãrui efect secundar la populaţia expusã prin comparare cu lotul de control corespunzãtor.

Doza toxica de bor este derivatã prin împărţirea NOAEL (9,6 mg / kg de greutate corporală pe zi) la care apare efectul critic, la care este afectatã dezvoltarea (scăderea în greutate corporalã fetalã la şobolani), printr-un factor de incertitudine corespunzător, care este considerat a fi 60. Valoarea de 10 de variaţie

59


60

între specii (la animale la om) a fost adoptată din cauza lipsei de date toxicocinetice şi toxicodinamice pentru a permite abaterea de la această valoare implicită. Datele disponibile toxicocinetice nu suport, cu toate acestea, reducerea de factor de incertitudine implicit pentru variaţie intraspecificã 10 - 6 (OMS, 1994).

Directia care a fost cel mai intens abordatã privind efectele borului în metabolismul mineral al oaselor demonstreazã cã aportul de bor influenţeaza proprietãţile funcţionale şi de compoziţie ale sistemului osos. O revizuire a studiilor experimentale privind efectele biologice ale borului asupra sistemului apendicular şi a oaselor axiale pe modele animale sugerează că numeroase influenţe, cunoscute şi necunoscute, afectează capacitatea de reacţie a osului la bor. Grade de răspuns scheletale la bor sunt modificate de către alte variabile nutriţionale care includ calciu, magneziu, vitamina D, şi fluor.

Consumul de alimente de origine vegetală, şi, astfel, de bor, este adesea mai mare în ţările cu o incidenţă mai mică a osteoporozei. Cu toate acestea, nu existã studii epidemiologice cuprinzătoare de stabilire a relaţiilor între aportul de bor şi osteoporoză. Din cauza cã efectele toxicitãţii cronice a borului nu au fost definite în mod clar, rămâne incert dacă există zone în lume în care populaţia poate fi afectat de de aportul de bor.

O suplimentare a dietei cu 50 mg bor/ kg a contribuit la creşterea conţinutului mineral şi a densitãţii osoase, a volumului şi rezistenţei trabeculare la şobolani (Rico et al., 2002).

Numeroasele cercetari au folosit doze foarte variate de bor pentru a observa raspunsul organismului la acest element. Nielsen şi colaboratorii au observat cã prin suplimentarea alimentaţiei cu 3 mg de bor pe zi, apare o reducere a Ca şi Mg excretat prin urinã la femelele la post-menopauza. Diferenţele calitative şi cantitative ale rãspunsului organismului la bor sugereazã cã exista factori neidentificaţi pânã acum care intervin în determinarea efectelor borului la diferite nivele.

O noua direcţie care a stârnit un deosebit interes este folosirea borului în tratarea cancerului de prostatã. Acidul boric în concentraţie de 60-100 M suprima repoducerea

celulelor în cancerul de prostata (Barranco & Eckhert, 2004).

Unele studii au încercat sã determine dacã existã în acest sens o corelaţie între concentraţia borului din apa subteranã şi incidenţa cancerului de prostata. O echipa din Texas a observat în urma cercetãrilor ca între concentraţia borului din apã, incidenţa cancerului de prostatã şi mortalitatea de pe urma acestuia existã o corelaţie inversã (Wade et al., 2007).

O serie de cercetari au confirmat şi ipoteza cã borul influenţeaza performanţa cognitivã la om (James & Penland, 1994).

Studii mai recente au arãtat cã borul este implicat şi în rãspunsul imun al organismului (Hunt & Idso, 1999; Armstrong et al., 2001; Nielsen, 2002). Unele cercetãri au arãtat cã suplimentarea dietei cu bor poate creşte rãspunsul umoral imun (Bai et al., 1997) şi reduce rãspunsul inflamator (Hunt & Idso, 1999; Armstrong &Spears, 2003).

Acidul boric adãugat fiblablaştilor umani poate sã creascã secreţia TNF-α şi a TNF-α mRNA în mediul de culturã (Benderdour et al., 1998).

Unele dovezi sugereazã cã borul poate reduce, de asemenea, leziuni ale ţesutului din inflamaţie prin distrugerea unor specii reactive de oxigen prin activităţi de creştere a enzimelor cheie antioxidante (Hunt şi Idso, 1999).

Suplimentarea cu 2 mg de B / kg a dietei (0,1 mg B / kg) a redus umflarea labei de şobolan indusa cu adjuvant pentru artrita, sugerând ca borul are un impact asupra răspunsului inflamator (Hunt & Idso, 1999).

Nu sunt pe deplin identificate mecanismele si procesele celulare ce se realizeazã în prezenţa borului în raspunsul imun al organismului, dar se pare că sunt implicate una sau mai multe biomolecule sau procese: Fc receptori de expresie, IL-6, TNF-a, şi concentraţiile Apna, care afectează durerea şi febra, activarea limfocitelor şi concentraţiile celulelor killer.

O alta direcţie este folosirea borului în raspunsul organismului la insulina. Cercetãrile aratã cã la şobolani administrarea de bor a crescut concentraţia insulinei plasmatice, farã sã o modifice pe cea a glucozei (Bakken & Hunt, 2003).


61

Bibliografie

1. Cayton M. T. C. (1985). Boron toxicity in rice. IRRI Research Paper Series. Nr. 113. Manila. Philippines.

2. Shiotsuki I., Terao T., Ogami H., Ishii N., Yoshimura R., Nakamura J. 2008. Drinking Spring Water and Lithium Absorption: A Preliminary Study. German Journal of Psychiatry.

3. McCoy Harriett, Kenney Mary Alice, Montgomery Catherine, Irwin Amy, Williams Louise, and Orrell Rhonda. (1994). Relation of Boron to the Composition and Mechanical Properties of Bone. Environ Health Perspect 102(Suppl 7):49-53.

4. Bakirdere S., Örenay S., Korkmaz M. (2010). Effect of Boron on Human Health. The Open Mineral Processing Journal, 3, 54-59.

5. Drinking Water Health Advisory For Boron. (2008). Health and Ecological Criteria Division Office of Science and Technology Office of Water U.S. Environmental Protection Agency Washington, DC 20460. Document Number: 822-R-08-013.

6. Xu F. et al. (2007). Boron as a dietary factor for bone microarhitecture and central nervous system function. Advanced in plant and animal boron nutrition. 277-290. Springer.

7. Hunt C. (2007). Dietary boron: Evidence for essentiality and homeostatic control in human and aniumals. Advanced in plant and animal boron nutrition. 251-267. Springer.

8. SCOTT. R.B. (2007). Effect of Dietary Boron on Immune Function and Disease Resistance to Bovine Herpesvirus Type-1 in Growing Steers. (A thesis submitted to the Graduate Faculty of North Carolina State University in partial fulfillment of the requirements for the Degree of Master of Science). North Carolina.

9. Curtiss D. Hunt. (2007). Dietary Boron: Evidence for Essentiality and HomeostaticControl in Humans and Animals. Advances in Plant and Animal Boron Nutrition, 251-267.

10. Hunt C. (2003) Dietary Boron: An Overview of the Evidence for Its Role in Immune Function. The Journal of Trace

Elements in Experimental Medicine 16:291–306 DOI: 10.1002/jtra.10041.

11. Armstrong T. A. and Spears J. W.. (2001). Effect of dietary boron on growth performance, calcium and phosphorus metabolism, and bone mechanical properties in growing barrows. J ANIM SCI 2001, 79:3120-3127.

12. Harder H. (1970) Boron content of sediments as a tool in facies analysis. Sediment. Geol., 4 153-175.

13. Guidelines for drinking-water quality, 2nd ed. Addendum to Vol. 2. Health criteria and other supporting information. World Health Organization, Geneva, 1998. Maximum limits for boron and fluoride in natural mineral water should be in line with drinking water regulations. (2006). BfR Opinion No. 024/2006.

14. http://www.scribd.com/doc/26960203/Curs-Balneologie

15. http://www.scribd.com/doc/32413194/Perspectivele-Turismului-Balnear-in-Romania

16. http://www.mendeley.com/research/salt-craving-the-psychobiology-of-pathogenic-sodium-intake/#page-1

17. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0304395907004307

18. http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/0006899377910502

19. http://physrev.physiology.org/content/85/4/1271.full.pdf+html

20. http://physrev.physiology.org/content/86/1/155.full.pdf+html?sid=9624a6e8-366f-4cb0-8476-eaf5012de37a



23. http://physrev.physiology.org/content/91/2/733.abstract

24. http://www.freshearth.co.za/store/p-1751-solgar-calcium-magnesium-boron-50s.aspx

25. http://www.lenntech.com/periodic/water/boron/boron-and-water.htm

26. http://www.legex.ro/Hotarare-1176-13.11.1996-10501.aspx


62

Staţiunea Balneoclimatericã Malnaş-Bãi

Munteanu Constantin1

1Institutul National de Rercuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie, Bucureşti;

Zona geograficã : Munţii Baraolt, Bodoc Tip zonã : munte Bazinul/rau/izvor : Olt Aşezare : Defileul Oltului, Masiv Padurii (1213 m alt) Resurse naturale :

• izvoare ape minerale (carbogazoase, alcaline, bicarbonatate, calcice, magneziene, feruginoase, sodice)

• bioclimat de crutare • namol • mofete

Cura interna : • Izvorul Maria (apã carbogazoasa,

feruginoasa, iodurata, bicarbonatata, cloruro-sodica, calcica, izotona, atermala (cea mai întrebuintata)) indicat în afecţiuni digestive (dispepsii şi gastrite cronice hiperacide, ulcere gastrice şi duodenale cronice, colite cronice, constipaţia cronica)

• hepato-biliare (dischinezia biliara, colecistita cronica necalculoasa si calculoasa, hepatita cronica, pancreatita cronica)

• renale • metabolice si de nutritie (guta, diabet) • gastro-intestinale

Cura externa : • Izvorul Hercules alimenteaza baile reci

si este indicat in afectiuni compensate ale aparatului cardio-vascular (insuficienta mitrala si aortica compensata, hipertensiune arteriala, arteriopatii periferice prin ateroscleroza)

• ginecologice (numai in boli asociate) • nevroza astenica • respiratorii

Observatii : • Izvorul Principal, Victoria, Mioara,

Izvorul de la Grota, Izvorul de pe culmea Dobola, Sonda Siculia, Maria, Hercules, Izvorul de la Baile Calde

Sezon : mai – septembrie Climat : racoros de culoar montan

Reşedinţa comunei Malnaş, satul Malnaş, este situată pe Malul Oltului, între Munţii Baraolt şi Munţii Bodoc, de a lungul drumului naţional E 575 (DN-12). Are staţie de cale ferată pe linia 400, iar Malnaş-Băi are gară proprie. Se află la 17 km de Sfântu-Gheorghe. Formează o unitate administrativă împreună cu Malnaş-Băi, staţiune situată la 3 km de satul Malnaş şi localitatea Valea Zălanului, izolat în inima munţilor Baraolt, la 10 km de reşedinţa comună. În prezent se modernizează drumul de legătură dinspre Malnaş spre Valea Zălanului.

Malnaş-Bãi este situata pe malul drept al raului Olt, într-o frumoasã depresiune de la poalele Munţilor Bodoc si Baraolt, la o altitudine de 505 metri si la 22 de km distanta de Sfantul Gheorghe. Zona este foarte bogata in izvoare de apa minerale si izvoare cu valori curative. Staţiunea a început sa se dezvolte în perioada când familia Semsey o administra. Din anul 1865 staţiunea are renume şi mulţi vizitatori. Staţiunea se bucura de un climat temperat continental, cu mase atmosferice relativ umede. Temperatura medie este cuprinsa între 7-8 grade Celsius. Malnas Bai este recomandatã în tratamentul unor afecţiuni digestive (gastrite cronice, ulcer), afecţiuni hepatice (hepatite, coleciste, pancreatitã cronicã), afecţiuni cardio-vasculare (arteriopatie, cardiopatie cronicã, hipertensiune arteriala).

Numele satului Malnaş este menţionat în scris pentru prima oară în 1366 (Malnas). În 1690 apare sub forma Málnás. Valea Zălanului este o localitate mai tânără, fiind consemnată pentru prima oară în 1740, sub numele de Zalányi Evegcsür. Localitatea Malnaş-Băi s-a format în mijlocul secolului al XIX-lea.

Literatura de specialitate cunoaşte vestigii din epoca de bronz şi de fier găsite pe teritoriul satului Malnaş. Pe platoul Herecz, deasupra satului, se află ruinele cetăţii medievale Herecz. În urma săpăturilor arheologice efectuate pe teritoriul cetăţii s-a găsit un dinar de argint din perioada regelui maghiar András al II-lea, făcând posibilă datarea cetăţii pentru sfârşitul secolului al XVII-lea - începutul secolului al XVIII-lea.


63

Din hotarele localităţii Malnaş s-au scos la lumină obiecte de ceramică din era neoliticului. Drumul roman orientat spre depresiunea Ciucului a urmat cursul râului Olt. În vecinătatea satului Malnaş, pe teritoriul actualului sat Olteni, a existat o tabără militară a romanilor (un castrum). Teritoriul satului Valea Zălanului era o zonă împădurită, ce în 1692 aparţinea de localitatea Zălan, având numele de Egyedmezeje. În 1694 familia Kálnoky din Valea Crişului a construit aici o fabrică de sticlă, care a fost prima fabrică de acest gen din Transilvania. În această fabrică s-a confecţionat sticla colorată pentru ferestrele bisericii Sf. Mihail din Cluj şi Biserica Neagră din Braşov. În 1860 fabrica a fost distrusă de un incendiu şi nu s-a reconstruit. Câteva produse ale fabricii sunt păstrate în Muzeul Naţional Secuiesc, altele în colacţia personală a localnicului Karácsony Zoltán.

În 1873 s-a alcătuit o asociaţie pentru utilizarea raţională a bogăţiilor comunei: izvoarele de apă minerală, şi gazele cu proprietăţi terapeutice. În 1891 au fost construite primele băi cu apă caldă, în 1896 o fabrică de carbogazoase, iar începînd cu 1904 a funcţionat şi un punct de îmbuteliere a apei minerale. Din anul 1907 această preocupare a fost preluată de asociaţia Siculia SA.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, în partea de nord a satului Malnaş s-au deschis cariere de piatră, de unde s-au extras roci de andezit, folosite în construcţii. Ca urmare a acestui fapt s-a dezvoltat şi sculptura în piatră. În perioada interbelică, dar şi între anii 1950-1989, băile Malnaş-Băi, unitatea de îmbuteliere a apei minerale şi a acidului carbogazos au reprezentat surse de venit pentru localnici. În localitate a funcţionat şi un sanatoriu, care folosea apele izvoarelor Ilona, Mioara, Central, Victoria şi a Fântânei Centrale. Din nefericire, după schimbarea regimului din 1989, băile au ajuns în paragină. În prezent se îmbuteliază doar apa minerală „Perla Covasnei” şi acidul carbogazos.

În prezent populaţia din Malnaş se ocupă cu agricultura, creşterea animalelor şi exploatarea pădurii. Ultimele două caracterizează şi economia din satul Valea Zălanului. În acest sat produsele agricole, lemnele şi furajele sunt folosite şi în schimburile comerciale. În această localitate există numeroase izvoare de ape minerale alcaline şi sărate (Ánási, Bugyogó, Karácsony, Csuklyoni, Nádasi, Kerkedombi, etc). Peste tot subsolul este bogat în dioxid de carbon gata să fie exploatat. În apa pârâului

Tekse din Valea Zălanului trăiesc păstrăvi şi deseori putem vedea berze negre în locurile liniştite.

Comuna Malnaş a devenit o comună independentă abia în anul 2004, când s-a desprins de vechea comună Malnaş care a avut reşedinţa de comună satul Micfalău. Populaţia comunei, conform recensământului din 2002 număra 1202 persoane, din care în Malnaş au fost număraţi 550, în Malnaş-Băi 503 şi în Valea Zălanului 149 persoane. Structura etnică este: 5,90% români, 93,59% maghiari şi 0,33% rromi. O presoană se declara de etnie germană. Malnaş are posibilităţi inedite în ceea ce priveşte industria balneară, producerea apelor minerale îmbuteliate, exploatarea de pietre pentru construcţii şi valorificarea potenţialului turistic. În sat s-a înfiinţat o pârtie de schi mecanizată. Regiunea are o reţea densă de poteci turistice marcate. În biserica reformată şi în cea catolică sunt păstrate monumente istorice. La Malnaş-Băi se află cel mai valoros monument industrial al regiunii: un şir de instalaţii de îmbuteliere, construit în anul 1863, care este şi astăzi în stare de funcţionare. Biserica catolică din Valea Zălanului a fost construită în 1863, purtând hramul Maicii Domnului. Un clopot al bisericii datează din 1750. Statut administrativ: Comuna MALNAŞ In componenta comunei, intra urmatoarele sate aparţinatoare:

Satul MICFALAU - resedinta comunei Satul BIXAD - la 6 km de satul de

resedinta Satul MALNAS - la 5 km de resedinta MALNAS BAI - la 3 km de resedinta VALEA ZALANULUI - la 7 km pe

drum de deal si 36 km drum carosabil Asezare geografica: comuna Malnaş, este situatã în extremitatea nordica a judeţului Covasna, la hotar cu judeţul Harghita, la puctul cardinal 45,6. Localitãţile vecine sunt: la nord staţiunea balneo climaterica Tuşnad-Bãi, la nord-vest comuna Turia, la est comuna Cernat şi Albis, la sud-est comuna Bodoc, la vest comuna Batani. Relief: comuna Malnaş se afla între reliefurile Tusnad si Malnas, partea centrala a comunei aflandu-se in cavitatea depresiunii de la Bixad, avand inaltimi intre 570-650 m.


64

In partea vestica a comunei se intinde grupul nordic al muntilor Bodocului cu inaltimi de 1200 m, iar la vest paraiasul sudic al varfului Piliske. Murgul Mare (1016) si Valea Zalanului sunt asezate de-a lungul paraului Tekse si sunt inconjurate de culmile inalte de 800 m ale muntilor Baraoltului. Resurse naturale: teritoriul comunei este foarte bogat si interesant; sunt rezerve mari de andezit, care se exploateaza in cariere de piatra ce se intind de-a lungul comunei. Este foarte bogat in izvoare de apa minerale si izvoare cu valori curative, datorita apelor cu mineralizatie ridicata; zona reprezinta agresivitate fata de metale si beton. Clima: comuna are un climat temperat continental, cu mase atmosferice relativ umede. Temperatura medie este cuprinsa intre 7-8 gr.C.

Potential economic: comuna Malnas are un

mare potential economic. Pana in anul 2000, cand a inceput procesul de privatizare, populatia activa era de 1920 persoane, din care 1681 salariate; in urma disponibilizarii personalului, numarul persoanelor salariate, a scazut.

Cetatenii satelor gasesc loc de munca la S.C., aflate pe raza comunei Malnas si la intreprinderi mici si mijlocii noi infiintate. Societatile pe actiuni cu un personal sub 50, cu profil de exploatare a pietrei sunt: S.C. LAFARGE SA-cu sectiile de cariere, MICFALAU-BIXAD total 65 muncitori, S.C. ROMACO SA-sectia de cariere Micfalau, cu un numar de 26 muncitori, S.C. ELSCO PROD 94 BUCURESTI, cu un numar de 20 muncitori, S.C. LICHIOR SA MALNAS BAI, cu 18 angajati, S.C. PERLA COVASNEI SA, cu un numar de 36 angajati, Cooperativa OLTUL MALNAS BAI, in curs de reorganizare, Cooperativa de consum Micfalau, cu 12 angajati. La nivel de comuna functioneaza 34 societati mici, cu profil comercial, cu magazine mixte si baruri de zi. Cetatenii, mai ales pensionarii se ocupa cu prelucrarea pietrei si cioplitul ei, pe baza AUTORIZATIILOR DE FUCTIONARE, eliberate in baza Legii 54/1991.

Pe raza comunei, asistenta medicala este asigurata prin dispensare cu medici de familie. Societatea comerciala APOLLON SRL, asigura prin farmacie medicamentele necesare populatiei. In urma cresterii numarului de someri si al celor fara loc de munca, pe raza comunei Malnas, Primaria a alocat ajutor social din bugetul local,

pe timp de iarna. Numarul celor cu handicap si cu probleme sociale, este in crestere.

Agricultura: particularitatile de fertilitate ale solului, capriciile climatice si nevoile oamenilor, l-au determinat pe agricultor sa fie in cautarea unor elemente noi in practica agricola, care aplicate cu pricepere sa smulga rodul acestor pamanturi.

Suprafata totala a fondului funciar: suprafata existenta 6131 ha, din care arabil 1701 ha, faneata 1823 ha, pasuni comunale 2460 ha, livezi 85 ha si intravilan 54 ha; principalele culturi sunt: cartoful, sfecla de zahar, porumbul si cerealele paioase.

Servicii: din numarul unitatilor prestatoare de servicii 12 sunt cooperatiste 3 cu profil PTTR; pe raza comunei Malnas exista unitati private de reparare a autovehiculeleor, coafura, servicii de transport. Sanatate: pe raza comunei Malnas, in localitatile Micfalau, Bixad, Malnas Sat, exista unitati medicale, dispensare umane cu cadre medicale la fiecare. In Malnas Bai exista un cabinet stomatologic privat, iar in Micfalau este un cabinet stomatologic si o farmacie S.C. APOLLON SRL, ce asigura tratament medicamentos in satele apartinatoare.

Turismul: nu este exploatat complet. Pentru

cei ce viziteaza localitatile, exista locuri de cazare:

STATIUNEA BALNEO CLIMATERICA MALNAS BAI

Este asezata pe malul drept al raului Olt in apropierea muntilor Bodocului. Formarea stasiunii a fost in anul 1759, iar din 1800 se cunosc bazine libere.

Statiunea a inceput sa se dezvolte in perioada cand familia Semsey administra statiunea; din anul 1865 statiunea are renume si multi vizitatori. Pentru exploatarea minereurilor naturale s-a format Societatea Sikulia Reszvenytarsasag, care a pus in functiune izvoarele Szikulia iar la subsol imbutelierea CO2. Grand Gyula, comerciant din Brasov, porneste sectia de imbuteliere a izvorului

Balneo-Research Journal Vol.2, Nr.2, 2011 Maria. Sectia de imbuteliere a apei minerale, functioneaza si in prezent sub denumirea de S.C. PERLA COVASNEI S.A.

Buletinul de analize al apei minerale

MARIA a fost elaborat pe baza analizelor desfăşurate în cadul laboratorului LIAMNT (Laboratorul de Încercãri Ape Minerale şi Nãmoluri Terapeutice) al INRMFB.

Sub aspect hidrologic, în zona Malnaş existã douã orizonturi acvifere suprapuse, unul – inferior – cantonat în sistemul fisural şi zonele fracturate ale formaţiunilor calcaroase-gazoase de vârstã cretacicã şi altul – superior – în depozitele acoperitoare granulare de vârstã policenã şi cuaternarã.

Hidrostructurii policen-cuaternare îi aparţin sursele Ileana, Mioara, Bãile Reci, Baia Caldã, forajele nr.8 şi 9 ISPIF, exploatabile în scopuri terapeutice, în timp ce, de hidrostructura din depozitele cretacice sunt legate sursele

Maria, Principal, forajele 2, 1, 4, şi 10-11, 801-802, utilizate pentru îmbuteliere.

Apa mineralã Maria este o apã bicarbonatatã, cloruratã, sodicã, carbogazoasã, hipotonã, utilizatã pentru curã internã şi îmbuteliere. Apa mineralã medicinalã Maria este îmbuteliatã încã din anul 1904, de când a fost recomandatã la tratarea diferitelor boli digestive, cum ar fi afecţiuni ale tubului digestiv (gastrite cronice hiperacide, ulcere gastrice şi duodenale, colite cronice, constipaţia cronicã), acţiuni hepatobiliare (dischinezia biliarã, hepatita cronicã, pancreatita cronicã, colecistita cronicã necalculoasã sau calculoasã), boli asociate: nevrozã astenicã, migrenã, tulburãri afective. Concluziile acestui studiu relevã faptul cã mineralizarea apei minerale Maria s-a schimbat în ultimii 20 de ani, atât în privinţa anionilor, cât şi a cationilor. Semnificative sunt creşterile ionilor de carbonat acid şi sodiu, dar şi scãderile de magneziu şi de fier.

Foto 1 – Staţiunea Balneoclimatericã Malnaş-Bãi (sursa: http://www.covasna.insse.ro/main.php?id=407)

65


Utilizarea animalelor experimentale în cercetarea balnearã - Iliuţã Alexandru

Iliuţã Alexandru1

1 SC BIOSAFETY SRL-D

Şobolanii Wistar sunt o tulpina de şobolani albinoşi aparţinând speciei Rattus norvegicus. Aceasta tulpina a fost dezvoltata la Institutul Wistar din 1906 pentru utilizarea în cercetarea biologica şi medicala, fiind prima tulpina special dezvoltatã de şobolan pentru a servi ca organism model într-un moment când laboratoarele utilizau în principal Mus musculus.

Wistar este in prezent una din speciile de şobolani cele mai populare utilizate pentru cercetare de laborator. Acesta este caracterizat prin capul larg, urechi lungi, şi având o lungime a cozii care este întotdeauna mai mica decât lungimea propriului corp.

Mai mult de jumătate din toate tulpinile

şobolan de laborator sunt descendenţi din colonia original stabilita de fiziologul Henry Donaldson, administratorul ştiinţific Milton J. Greenam şi cercetătorul în geneticã şi embriologul Helen Regele Dean.

Utilizarea de animale (şobolan Wistar), permite cercetatorilor sa investigheze boala si evolutia bolii intr-un mod care, altfel, ar afecta un pacient uman, efectuarea procedurilor care urmau sa fie produse, implicau un nivel de prejudiciu si nu ar fi fost considerate de om etice.

Prima dată când unul dintre acestia a fost introdus într-un laborator pentru un studiu a fost în anul 1928, într-un experiment pe post.

De-a lungul următorilor 30 de ani şobolani au fost folositi pentru mult mai multe experimente, iar şobolanul wistar de laborator a devenit primul animal domesticit din motive pur ştiinţifice. De- a lungul anilor sobolani au fost folositi in multe experimente, adaugandu- se cunostinte despre genetica, boli, efectele drogurilor şi alte subiecte în materie de sănătate.

Şobolanii de laborator s-au dovedit, de asemenea valoroase pentru studii psihologice de învăţare, în medicinã cat si a altor procese mentale. Importanţa istorică a acestei specii de cercetare ştiinţifică este reflectată de cantitatea de literatură dobandita.

Utilizarea de modele animale permite cercetătorilor să investigheze etiologia unor bolii si evolutia lor într-un mod care ar fi inaccesibil la un pacient uman. Modelele animale sunt folosite pentru a afla mai multe despre o boală - diagnostic si tratament, usor de manipulat, 99% gene (manipulare genetica), costuri reduse, rata crescuta de reproducere.

Cu toate că fizic, oamenii si animalele aratã diferit, la nivel fiziologic si anatomic sunt similari. Împărtăşim aproximativ 99% din ADN-ul nostru cu şoarecii, şi, în plus putem folosi soareci "knock-out" - efectul prin activarea unor gene comune pentru si văzând efectul asupra animalului. Prin recrearea de boli genetice umane putem identifica tratamente eficiente.

Cresterea, intretinerea si utilizarea in experimente si în alte scopuri stiintifice a animalelor de laborator (Wistar rats) se desfasoara in cadrul unei baze materiale in conditiile respectarii depline a prevederilor si reglementarilor legale in domeniu.

Toate activitatile legate de cresterea, intretinerea si folosirea animalelor de laborator se executa pe baza unor proceduri recunoscute, bine documentate si in stricta conformitate cu recomandarile FELASA.

Spatiile destinate biobazei permit o separare adecvata a activitatilor, respectiv

66


intretinerea, carantina, gazduirea animalelor pe durata experimentelor\incercarilor, executarea procedurilor experimentale.

Animalele (Wistar rats) sunt adapostite in custi (numărul de animale pe cuscă este dependent de mărimea lor sau de greutate si de mărimea custii), camerele unde sunt tinute animalele au o temperatura controlata si sunt illuminate. Starea de sanatate a animalelor este monitorizata de zilnic de catre personal specializat al biobazei.

In custi animalele au acces la hrana si

apa, hrana animalelor de cercetare fiind cumparata de la un furnizor autorizat care certifica faptul ca fiecare lot de produs a fost fabricat la fel, ca este pastrat si exportat in mod corespunzator si ca acesta contine elementele nutritive corespunzatoare. Masa trebui sa fie inregistrata pe foaia de activitatea zilnica.

Ingrijirea animalelor Igiena este un factor foarte important,

deoarece poate cauza probleme majore pentru echipa de cercetare si poate duce la rezultate false. Aceasta implicã:

- un mediu protejat pentru oameni de stiinta si pentru animalele de laborator

- reguli stricte de igiena - gestionarea animalelor de laborator. Conditiile sanitare ar trebui să fie de o

mare preocupare pentru cercetător, altfel: - acumularea de amoniac poate afecta

experimentul. - pot să apară boli. Cea mai bună cale de a determina în ce

masurã sunt respectate conditiile sanitare este de a monitoriza:

- acumularea de excremente - persistenţa unui miros puternic de urină.

Un alt rol important pentru animalele de laborator il reprezinta stresul. Cu cât sunt mai putin stresate animalele de laborator cu atat va rezulta o cercetare mai fiabila. Prin urmare, este important ca animalele să se simtă cât mai bine în mediul lor desi închise; să fie perturbate cât mai putin posibil.

Cercetarea se va desfăsura cu grija necesară protejării mediului si cu respectarea stării de bine a animalelor utilizate în scop experimental (cruzimea este exclusă). Scopul este de a ne asigura întotdeauna că animalele suferă cât mai putin posibil de la experimentele la care sunt supuse.

* Fiecare cercetare va fi clar formulată. * Ea va detalia designul studiului si

modul de efectuare a fiecărui procedeu. * Acest protocol va fi prezentat pentru

examinare, comentarii, ghidare si aprobare dacă este cazul unui comitet de etică specializat, care trebuie să fie independent de cercetător, sponsor sau orice fel de influente.

Sobolani din rasa Wistar sunt frecvent

utilizati în activitatea de testare a efectelor terapeutice pe care le pot avea factorii naturali utilizaţi în serviciile balneare. Aceasta activitate este specifica Institutului Naţional de Recuperare, Medicina Fizica şi Balneoclimatologie, care dispune de o biobaza în care sunt crescute în mod uzual peste 500 de animale experimentale - şobolani Wistar.

Animalele cu o greutate intre 250g si 350g, de aproximativ aceiasi varsta, sunt ţinute în cuşti individuale de plastic, până la termenul prevăzut pentru procedurile chirurgicale şi eutanasie, în urma procedurilor de tratament specifice.

67


Animalele sunt ţinute în condiţii de lumină naturală, cu respectarea ciclurilor de zi şi noapte la temperturi adecvate, conditii optime de zgomot si de umiditate, primind hrană adecvată, cu acces liber la hrană şi apă pe parcursul experimentelor.

Animalel sunt întotdeauna numerotate şi cântărite înainte de procedurile experimentale.

Loturile experimentale cuprind la fiecare experiment si un grup de control biochimic format dintr-un numar minim de 5 animale. Procedurile Inainte de interventia chirurgicala animalele sunt supuse unei proceduri de anestezie generală indusă prin inhalare de eter etilic şi întreţinutã cu o soluţie de hydrchloride ketamină şi 2 - (2,6 wylidine)-5.6-dyhidro-4h-1.3-thiazine în 100mg/kg şi 10 mg, respectiv cu aplicarea intramusculara pe partea interioară a coapsei stângi. După atingerea planului de anestezie, cu nici un răspuns la stimuli de durere aplicati pe labe şi de lipsa de reflex, animalele sunt cântărite şi poziţionate în decubit dorsal orizontal cu toate labele prinse cu bandă adezivă. Apoi şobolanii sunt rasi pe peretele anterior al abdomenului, antisepsisul fiind asigurat cu o soluţie de alcool şi 2% iod.

Cu un bistiriu se efectueaza o incizie de aproximativ 4 cm, folosind un foarfece Metzembaum, laparotomia a fost completata cu deschiderea de linea alba si peritoneu., apoi un retractor utostatic Adson a fost plasat pentru a expune cavitatea peritoneala.

Disecţia conductei hepatice sa efectuat cu ajutorul unui microscop stereoscopic cu unghi larg de lentile şi 12,5X mărire.

Intestinul subţire şi colonul sunt eviscerate şi învelite în tifon imbibat intr-o solutie salina.

Expunerea căilor biliare este realizatã cu ajutorul a unei bucatele de bumbac îmbibata în clorură de sodiu 0,9% (ser fiziologic).

Tractul biliar este identificat între tesutul

pancreatic şi hilul hepatic, conducta hepatică dreapta este identificata şi dublu ligaturata cu suturi din polipropilenă de la 1 cm de expunerea ei, în afara parenchimului hepatic.

Viscerele animalelor sunt returnate in cavitate. Apoi se redeschide cavitatea toracica si se incearca sa se recolteze cu seringa aproximativ 2ml de sange prin punctie intracradiaca si recoltarea ficatului .

68


Sângele este depozitat într-un flacon specific pentru colectarea sângelui şi este utilizat imediat pentru analize biochimice . Ficatul este si el recoltat si inlaturat prin sectionarea de ligamente, lunghiuri splenice şi hepatice, toate celelalte rămase au fost scoase în blocuri, împreună cu conductele hepatice şi diafragmă musculară.

Dupa ce animalul a fost supus tuturor operatiilor, carcasa este plasata intr-un sac de plastic specific şi aruncata la gunoiul special destinat resturilor biologice.

Dupa ce a fost recoltat ficatul, lobii din stanga si dreapta sunt separati si sectionati transversal cu ajutorul unei lame de otel si apoi tinuti in solutie de formaldehida 10%, 24 ore.

După fixare, blocurile de ţesut sunt clătite cu apă şi scufundate într-o soluţie de alcool de 70%, sunt apoi numerotate şi codate şi în final sunt trimise la laboratorul de histologie pentru a fi supuse procedurii de rutină histologice. Următoarele criterii sunt luate în considerare în cadrul analizei: a) Prezenţa sau absenţa unor modificări morfologice în lobul hepatic

b) Dimensiunea celor 2 lobi hepatici in fiecare bucatica c) Prezenta sau absenta tesutului de granulatie, cresterea numarului de polimorfonucleare, examinarea mononuclearelor din ce sa recoltat . d) Modificarea histologica a ţesutului conjunctiv prezent în spaţiul portal şi în zona centrolobulară al fiecarui lob analizat .

Pentru studiul biochimic, analizele

efectuate: alkaline phospatase (AF), gamma-glutamyl-transferase (GGT), bilirubina totala (TB), bilirubina directa (DB), bilirubina indirecta (IB), transaminazele, alanin aminotransferaza (ALT), lactic dehidrogenaza (LDH). Toate rezultatele biochimice şi histologice sunt introduse in software-ul Excel şi analizate statistic cu ajutorul programului SPSS 8.0. Deoarece măsurătorile biochimice nu prezintã o distribuţie normală non-parametrică pe testele care aplicate, se realizeazã o comparatie între loturile experimentale şi lotul de control, iar diferenţele sunt testate într-un nivel de semnificaţie de 95% (p <0,05) . Bibliografie 1. Abel Botelho Quaresma , Armando Jose

d,Acampora , Ricardo Tramonte , Debora Cdore de Farias , Fabricia Slomsky Joly .2007 Acta Cirurgica Brasileira –Vol 22(1) . p(68-73).

2. Badescu Magda - Cercetarere fundamentala , Curs II.

69


Rolul sodiului în organism

Munteanu Constantin1, Iliuţã Alexandru2

1Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie 2 SC BIOSAFETY SRL-D

Sodiul este un element din tabelul periodic având simbolul Na in aceiasi grupa cu Li , K , Rb , Cs numarul atomic 11 si masa atomica 22,9898 , este larg raspandit in natura sub forma de saruri. Este un metal moale reactiv si cu un punct de topire relativ de 0,97 at 200C (680 F).

Din punct de vedere comercial, sodiul este cel mai important dintre toate metalele alcaline. Elementul sodiu a fost izolat pentru prima data de catre Humpry Davy in 1807 prin trecerea unui curent electric prin hidroxid de sodiu topit. În stare liberă, reactionează violent cu apa si ia foc în aer la temperaturi de peste 388 Kelvin, deci trebuie sa fie stocat intr un mediu neoxidant, cum ar fi hidrocarburile lichide. Metalul liber este folosit ca substanta chimica, de analzia si la transfer de caldura .

http://www.easywaterblog.com Sodiul nu reactioneaza cu azotul, nici

macar la temperaturi foarte mari, dar poate reactiona cu amoniacul pentru a forma amido de sodiu . Reactioneaza cu hidrogenul la 2000 C si formeaza hidrura de sodiu ,reactioneaza si cu carbonul , dar nu reactioneaza cu halogeni . De asemenea reactioneaza cu halogeni metalici pentru a forma clorura de sodiu si de metal. Reactia sodiului cu aclooli este asemanatoare cu reactia dintre sodiu si apa , dar mai lenta .

Sodiul metalic se obtine prin electroliza a clorurii de sodiu (NaCl), metodă mai ieftină decăt electroliza hidroxidului de sodiu (NaOH). In forma s-a metalica este foarte important si pot reactiona pentru a forma esteri si in fabricarea de compusi organici, dar si un compus de clorura de sodiu acesta avand o importanta deosebita fiind gasit in mediul de viata .

Alte utilizari: în aliaje, pentru a le îmbunătăti proprietătile; în săpunuri, în combinatie cu acizii grasi, formând cu acestia săruri slabe, usor dizolvabile, având caracter degresant, în lămpi de sodium, pentru purificarea unor metale topite .

Este cel mai răspândit metal alcalin din scoarta Pământului, ce contine 2,83% de sodiu in toate formele sale. Dupa clorura de sodiu este al doilea element cel mai abundent dizolvat in apa mari.

Cele mai importante sarurui de sodiu ce se gasesc in natura sunt: clorura de sodiu, carbonat de sodiu, borat de sodiu, nitrat de sodiu si sulfatul de sodiu.

Sarurile de sodiu se gasesc in apa mari, lacuri sarate, lacuri alcaline si apa de izvor minerala. Este un element esential pentru viata animala cat si pentru om dar si pentru cateva specii de plante.

La animale, ionii de sodiu sunt folositi in opozitia fata de ionii de potasiu pentru a permite organismului de a construi o incarcatura electrostatica asupra membranelor celulare si permite astfel transmisia de impulsuri nervoase, in cazul in care incarcatura este permisa sa se disipeze de un val de variatii a tensiunii. Astfel sodiul este clasificat ca un mineral dietetic anorganic pentru animale .

Este un compus din produsele alimentare foarte necesar pentru oameni deoarece acesta mentine echilibrul fluidelor dar si pentru buna functionare a lucrului mecanic si a muschilor.

70


Excesul poate afecta rinichi dar si sansa de a creste tensiunea arteriala. Valoarea de sodiu consumata de o persoana pe zi , variaza de la individ la individ dar si de la o cultura la alta , intre 2g\zi pana la 20g .

http://www.au.dk Contactul sodiului cu apa, inclusiv

transpiratia duce la formarea de vapori de hidroxid de sodiu care sunt foarte iritante pentru ochii, nas si pielea gatului. Acest lucru poate provoca stranut, tuse dar si bronsite si respiratie dificila la o expunere mai mare. Contacul cu pielea poate cauza furnicaturi, arusri termice si deteriorari permanente, contactul cu ochii poate duce la deteriorarea permanenta si pierderea vederi .

Efectele sodiului Este extrem de exploziv în apă şi o otravă

combinat şi necombinată cu multe alte elemente. Se găseşte în sânge şi alte fluide în interstiţiale, s-a verificat în cadrul unor studii cat de mult sodiu exista in sange atat electrolit cat si mineral - ajutand la pastrarea apei (cantitatea de lichid în interiorul şi în afara celulei) şi echilibrul electrolitic al organismului, mentine la parametrii normali activitatile musculare si nervoase .

Sodiu are un rol important de cation monovalent, este cel mai bine reprezentat în sânge, fiind asociat cu procesele metabolice şi enzimatice ca activator de celule, este asociat cu membrana funcţiei celulelor, apare in :

- În geneza şi transmiterea potentialului de actiune in sinaptice

- Activarea funcţiei de proteine în reacţii enzimatice.

- În procesul de coagulare a sângelui.

Cea mai mare parte de sodiu din organism (aproximativ 85%) se găseşte în sânge şi în lichidul limfatic, nivelul de sodiu din organism este parţial controlat de un hormon numit aldosteron, excretat de către glandele suprarenale.

Nivelurile de aldosteron transmit rinichilor atunci când să reţină sodiu în organism, in loc sa il treaca in urina. Mici cantitati de sodiu sunt, de asemenea, pierdute prin piele, în timpul transpiraţiei.

Echilibrul Na intre cele trei spatii prin membranele separatoare se face prin difuzie impreuna cu alte substante ca apa, K, aminoacizi etc si prin procese active cu viteze variate. Apa se uniformizeaaza intre sange si interstitiu in 30 de secunde pe cand echilibrarea Na necesita 60 de minute.

Echilibrul interstitial si cel intracelular se obtine pentru apa radioactiva in 120 min, pentru Na in 24 de ore iar pt K in 25 de minute aratand ca reglarea Na este independenta de cea a apei. Aceste tipuri generale de echilibru sunt dependente de echilibrul intre raport si eliminarea cationului descrisa de un polinom superior.

Cantitatea totala de Na in organism este de 3.500-4.500mEq ,acestea se gasesc sub doua forme osmotic inactiv din care 500mEq in tesutul conjunctiv ,cartilagii si 1.400-1900mEq in oase , in tesutul cutanat si in tesutul adipos , 30% din Na este osmotic activ si participa la desfasurarea proceselor tensio-osmo-reglatoare.

In sange Na circula sub doua forme legat si in stare ionica, chimic activ. Valoarea acesteia reprezinta o constanta biologica cu limite de variatie stranse hiponatermie 136mEq si hipernatermie 160mEq.

Depasirea acestor limite se insoteste de tulburari generale grave care necorectate sunt incompatibile cu viata.

Prea mult sodiu din dieta poate creşte tensiunea arterială la unii oameni. Pentru cei care au tensiune arteriala ridicata, consumul de alimente cu mult sodiu măreste probabilitatea de accident vascular cerebral, boli de inima, leziuni renale.

Insuficienta cardiaca se inrautateste atunci când prea mult sodiu este consumat. Acesta creşte cantitatea de apă le deţine în organism, ceea ce provoacă umflarea picioarelor şi mâinile. Unii oameni au

71


probleme atunci cand mananca mai mult de 4.000 de mg de sodiu pe zi.

Nivelurile scăzute de sodiu sunt mai puţin frecvente şi apar cel mai adesea ca un efect secundar de capsare medicamente care te face urina mai mult, cum ar fi diureticele, diaree sau vărsături severe sau transpiraţie abundentă poate provoca, de asemenea, un nivel scăzut de sodiu.

Rolul sodiului Na este un activator celular , joaca un rol

decisiv in procesele de excitabilitate celulara , in geneza si transmiterea potentialului de actiune . influenteaza acumularea de aminoacizi in spatiul extracelular . Actioneaza ca activator al fractiei proteice in reactii enzimatice .induce astfel modificari alosterice trombinei in procesul de coagulare a sangelui .In spatiul interstitial formeaza nori electropozitivi pericelulari cu rol in geneza potentialului de actiune. Activitatea chimica

Transportul Na in sange Na in sange este determinata de interactia

lui cu compenentii locali , este transportat in cea mai mare parte legat . In metoda prezenta este vorba de interactia locurilor anionice ale heparinei cu cationii Na si serotonina (5HT). Interactia se face cu energii diferite conform ecuatiilor.

Na+heparina (H) →H-Na , cu energie de interactie = E1

5HT+H→H-5HT,cu energie de interactie E2 Initial E1>E2 si in amestec avem :

5HT+Na+H→H-Na+5HT Daca Na este antrenat in interactii cu alte

substante E1 va scadea pana la E1<E2 si ecuatia va deveni :

5HT+Na+H→H-5HT+Na . In acest caz Na are activitate chimica mai

mare. Deci activitatea chimica din ser se refera la interactia 5 HT cu H care reprezinta referinta pentru estimarea activitatii Na. Determinarile facute arata ca activitatea chimica a Na este mai mica decat valoarea de referinta. Aceasta este compatibila cu excitabilitatea nervoasa normala. Cresterea activitatii chimice se insoteste de cresterea excitabilitatii neuro-musculare: la sobolan prin convulsii audiogene hipermotricitate, iar la om prin tulburari de comportament de tip constitutional tulburari

Eeg-fice, tulburari de atentie concentrata, tulburari de hemodinamica.

Interactia intre Na si proteine in sange reprezinta o bariera de energie in calea miscarilor Na ca urmare a scaderii activitatii chimice.

Interactia Na – proteine in sange are rol important, reglator fizico-chimic in transportul cationului si in transferul de masa spre spatiul endocelular al structurilor excitabile.

Natura legaturilor chimice posibile intre Na si proteine a fost prezentata in capitolul anterior . Intensitatea legaturilor chimice este dependenta de variatia parametrilor moleculari ai substantelor si absolventului exprimate de modificari ale potentialului de interactie . Ligandarea Na depinde in primul rand de compozitia anionica si cationica a solutiei , nu numai de concetratia unui ligand . Capacitatea de ligandare depinde printre alte substante si de factori extraproteice si de factori moleculari proteice, densitatea si natura locurilor reactive anionice si cationice , conformatie , hidratare . Apa, structurata prin legaturi de hidrogen , este fixata la nivelul radicalilor laterali polarizabili si la legatura covalenta, stabilizeaza molecula proteica. Ruperea legaturilor de hidrogen ale apei antreneaza denaturarea proteinelor si pierderea Na .

Na, nepolarizabil induce modificari conformationale proteinelor, cretse taria campurilor locurilor anionice si interactioneaza cu diapolul apei . intensitatea acestor influente este diminuata in prezenta altor anioni in solutie si depinde de taria campului cationic al Na hidratat, pierderea moleculelor de apa scurteaza raza ionica si astfel creste energia de interactie .

Energia de intercatie este deci variabila scade asimptotic catre 0 de la centrul ionului spre periferie definind astfel un sir de raze cristaline ale ionului. Sarcina ionului de Na induce cresterea energiei locurilor anionice ale proteinelor si prin apropiere micsoreaza raza de interactie a campului cationului. Na interactioneaza ci orice tip de anioni din sange. Gradul de interactie depinde de polarizabilitatea acestora. Interactia Na cu locurile anionice ale proteinelor are ca rezultat scaderea activitatii lui chimice si a capacitatii lui de a reactiona cu alti anioni. Proteinele sunt insa substantele cele mai importante pentru transportul Na, ele sunt substante amfotere au

72


mare, plasticitate si prin aceasta permite acomodarea a diversi alti liganzi . Capacitatea lor de transport depinde de nativitatea lor. Interactionand cu metalele isi modifica sarcina prin transfer de electroni de la metal. Intensitatea interactiei locurilor anionice ale proteinelor cu cationii depinde si de altii factori ca numarul de coordinare, compzitia in aminoacizi , polarizabilitatea grupelor aminice . Taria locurilor este influentata si de grupele interne vecine, cu polaritatea variabila cu care interactioneaza prin forte inductive cu intensitate dependenta de patratul distantei intre ele.

Activitatea proteinelor depinde de gradul de disociere al locurilor anionice conform teoriei echilibrelor mutiple: creste cu lungimea lantului polipeptidic, cu pH –ul solutiei si cu intensitatea fortelor electrostatice . Afinitatea proteinelor scade prin denaturare intersand numarul de coordinare care implica grupele prototropice ale radicalilor aminoacizilor aspartic, glutamic, hidistina , teronina, cisteina, argnina. Densitatea de sarcina a proteinelor influenteaza decisiv interactia cu cationii. Scaderea acesteia diminuand afinitatea pentru cationi.

Densitatea de sarcina a site-urilor anionice induce formarea unui nor cationic in jurul lor si determina o distributie inegala a cationilor in vecinatate . Selectia pentru cationii monovalenti , depinde de densitatea de sarcina a campului electrostatic anionic si gradul lor de hidratare .Valoarea densitatii de sarcina de pe proteine influenteaza invers proportional activitatea sodiului in solutie .

Problema centrala este descifrarea mecanismelor de transport a Na in sange . Datele prezentate pana acuma nu sugereaza un trasportor individualizat ci prezinta un proces general in care sunt implicate proteinele sanghine sau multitudinea de grupe anionice cu care Na poate interactiona . Tipul de legatura , de asemenea , nu este identificat , fiind interactii care au fost discutate pe larg . Acestea sunt interactii slabe care au influenta mai ales prin numarul lor , prin tipul si mai putin prin taria lor . De aceea echilibrul dintre cele trei compartimente nu depinde doar de gradientul cationului ci si de distributia grupelor anionice intre compartimente . Pe de alta parte existenta legaturilor oligoenergetice (mai slabe decat cea dintre 5HT si heparina, luata ca valoare

referentiala in cazul metodei initiata si utilizata de noi in aceste cercetari ) permite evidentierea unor proprietati fizico-chimice ale interactiei Na-proteine . Na implicat in interactii complexe variate ,este in echilibru cu forma libera , chimie activa , demonstrabil prin metoda competitiei si care este compatibil cu manifestarile functionale ale tesuturilor excitabile . Activitatea chimica crescuta la om si la sobolan se insoteste de hiperexcitabilitate cerebrala , nu sunt disponibile date care a explice , printre altele , mecanismul de transfer al Na la nivelul membranelor excitabile sau cele obtinute prin utilizarea toxinelor blocante ale canalelor ionice .

Determinarea aptitudinilor psihice , in centile, coroborata cu activitatea Na seric sugereaza influenta pe care ultima o are asupra excitabilitatii intrinseci cerebrale ,asupra performantelor socio-intelectuale si adjustive . S-a acordat importanta proceselor de atentie concentrata si distributive , memoria auditiva imediata pentru cuvinte , tendinte psiho-nevroteice , chestionarul tip A pentru stabilirea imaginii generale a copilului adaptate pentru populatia din Romania . Corelarea activitatii Na seric cu starea aptitudinilor psihice arata concordanta cu examenul neuropsihic . Determinarea sodiului plasmatic

Interesul pentru Na a stimulat elaborarea unui numar mare de metode de determinare cantitativa in lichidele biologice unde este cation dominat la nivelul structurilor excitabile reflectand pozitia sa mentala . Dozarea Na este dificila ,, este diamagnetic , compusii in care este inclus sunt putin colorati .La aceasta se adauga heterogenitatea mediului biologic : continut mare de electroliti , substante anfotere , macromoleculare ,etc .Mai mult dozarea continutului total este irelevanta pentru descifrarea rolului sau fiziologic . In acest scop este necesara determinarea Na activ chimic si a echilibrului formelor legate cu forma active inclusiv mediul membranar . Deci interseaza continutultotal in Na , concentratia formei libere active , taria interactiei forme legate si natura transportului .Metodele de dozare clasice sunt biologice , chimice , fizico-chimice si fizice Metode biologice

Acestea urmaresc starea chimica a Na . Sodiul din hematii, care se schimba lent cu mediul de suspensie. In muschi exista o fractie

73


de Na sechestrat ca si in oocitele de amfibieni . La om , folosindu-se principiul lui Gerbrandy pentru determinarea fractiei de electroliti legati s-a cnclus ca 6-10% din Na plasmtic este legat . Aceasta fractie foarte mica se explica prin aceea ca staza venoasa pe care o implica aplicarea principiului mentionat se insoteste de acumularea de H care disloca Na din interactiile cu proteinele . Alte rezultate arata ca activitatea Na si K scade in prezenta alfa si beta proteinelor ca si in prezenta fibrinogenului . Metode chimice

Utilizarea acestora necesita o preseparare a cationului de compusii din solutie cu care Na interactioneaza . Metodele chimice sunt potrivite pentru determinarea Na total sanghini dupa precipitare si centrifugare . Estimare titrmetrica (86,244) . Metode fizice

a) Spectrofotometria de absorbtie si fluorimetria au la baza interactia metalului si a compusilor care il contin cu radiatia electromagnetica , conform legii Lambert-Beer care exprima depedendenta lineara dintre absorbtia radiatiei si concentratia substantei . In metodele fluorimetrice principiul consta in dependenta lineara dintre numarul moleculelor excitate si emisia de lumina in cursul revenirii la starea fundamentala comform legii lui Stokes . Necesita insa chelatarea cu compusi organici preferabil compusi aromatici cu formare de compusi fluorescent . Chelatarea este intrebuintata si in spectroscopia de absorbtie. Metodele necesita o separare prealabila cele mai folosite fiind metodele de separare chromatografice .

b) Spectroscopia de eimisie : Flamfotometria este metoda de emisie atomic , in care atomul se excita prin flacara iar intensitatea este proportionala cu concentratia atomic .Liniile de emisie ale Na sunt liniile D cu lungime de unde de 5890 si 5896 A .Metoda este aplicata la dozarile totale de cationic (Na si K ) , substanta organic fiind integral distrusa prin combustie Are valoare deosebita pentru clinica .Spectrometria flamatomica . Produsul biologic este atomizat iar excitatia se produce cu o lampa catodica reglabila pentru lungimea de unda specifica .

Spectrometria X utilizeaza activarea atomic cu raze X si se inregistreaza radiatia emisa.

c) Metode electroanalitice Potentiometria cu eletrozi-ioni selective masoara potentialul celulei galvanice fata de referinta cu potential “0”-Ca principiu potentialul electrodei active fata de cea de refernta este proportional cu concentratia speciilor active chimic , selectate de electroda ion-selectiva similara electrode de H in determinarile de pH . Metoda este utilizabila pentru determinari de electroliti in sange integral , plasma nediluata si alte lichide biologice . Metoda ion – selective da valoare formei ionizate active ale Na si K (mM/l) mai mici decat valorile obtinute flamfotometric , fie datorita legarii Na de proteine sau formarii de perechi de ioni . Precizia metodei creste odata cu dilutia fiind maxima la conditia de baza : dilutie infinita . Electrodele ion-selective pot fi folosite si in vivo pe culturi celulare . Aceastea permit studiul raportului Na/K in timpul functiei celulare .Voltametria anodica utilizeaza de asemenea electrode selective fata de electrode de referinta de mercur .

d) Metodele izotopice include metode de analiza prin dilutie cu izotopi

e) Metoda de activare nucleara . In aceasta metoda proba iradita cu neutron termici emite radiatii β , α , y care se pot determina .

f)Metodele chromatografice necesita de asemenea presepararea cationilor cu diverse mijloace : electroforeza , precipitare , ultrafiltrare , dializa . Chromatografia a fost initial utilizata pentru separari de specii organice si ulterior pentru ioni metalici .

Adaptarea acestor metode pentru analize anorganice s-a facut prin modificarea celor doua faze, stationara si mobila simultan sau succesiv , dupa necesitati interesand cationii monovalenti si divalenti.

Impregnarea fazei stationare cu compusi speciali permite separarea cationilor de anioni si dupa valenta . Separarea chromatografica permite obtinerea de valori comparabile cu alte metode . Eluantul poate fi astfel ales si preparat ca sa permita elutia selectiva in raport si de faza fixa HCl , acid tartric , etc.

Bibliografie

1. ULUITU M., ULUITU-Popa Diana . (2009). Fiziologia transportului substantelor in sange, sodiul. p(40-43)(59-63)

74


Bioclimatul excitant solicitant de câmpie

Staţiunea balneoclimatică Amara

Munteanu Constantin1, Horia Lazarescu1,Munteanu Diana2

1Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie 2 Asociaţia Românã de Balneologie

Abstract

Balneologia şi balneoterapia reprezintã unul din domeniile medicinii şi terapiei care studiazã şi aplicã factorii naturali în scop terapeutic: apele izvoarelor minerale naturale şi ale lacurilor mineralizate, nãmolurile terapeutice minerale şi de turbã, emanaţiile de gaze, precum şi climatul zonelor sau localitãţilor dezvoltate pe seama surselor terapeutice respective, al staţiunilor balneo-climatice.

Resursele balneare sunt reprezentate de substanţe minerale terapeutice şi factori climatici, care prin proprietãţile fizico-chimice rãspund necesitãţilor profilactice şi medicale de menţinere, consolidare şi refacere a stãrii de sãnãtate, a capacitãţii de muncã şi de reconfortare fizicã şi psihicã a individului.

Climatoterapia este o formã de tratament care, bine condusã , prezintã mai puţine reacţii adverse, decât tratamentul chimio-terapeutic şi are efecte prelungite, dat fiind cã şi modul de tratament este cât mai apropiat de o activitate normalã, într-un mediu relaxant.

Bioclima excitant-solicitantã se caracterizeazã prin efecte biologice generale rezultate din solicitarea marcatã a sistemului nervos central şi vegetativ, precum şi a activitãţii glandelor endocrine. În condiţii bioclimatice excitant-solicitante de câmpie sunt situate staţiunile balneoclimatice din nord-estul Bãrãganului, pe malul unor lacuri sãrate: Amara, Lacul Sãrat.

Staţiunea balneoclimatică Amara

Informaţii generale

Staţiunea balneoclimatică Amara este localitate în Sud-Estul României (judeţul Ialomiţa), situatã în estul Câmpiei Române (în Câmpia Bãrãganului), pe malul lacului Amara, la 7 km spre Nord-Vest de municipiul Slobozia (reşedinţa judeţului Ialomiţa) la o altitudine de 30 de metri.

Amara se învecineaza la Nord cu comuna Griviţa, la Vest cu comunele Gh. Doja şi Perieţi, iar în Est şi Sud cu Municipiul Slobozia.

Localitatea este situată la 100 km de Aeroportul Internaţional Henry Coandă, 100 km de Aeroportul Mihail Kogălniceanu, 120 km de Litoralul Mării Negre şi 130 km de Delta Dunării.

Staţiunea este la 2 km de localitatea cu acelaşi nume: AMARA. În staţiunea de tratament Amara este amenajată plajă pe malul lacului pentru băi de soare. Resursele de tratament balnear

Principalul factor terapeutic natural este lacul Amara. Apa lacului are un continut ridicat de sulfat, de clorura de sodiu si de magneziu. Gradul sau total de mineralizare este 9.88 g/l. Namolul lacului este sapropelic, conţine circa 40% substanţe organice şi 41% substanţe minerale. Lacul Amara are o lungime de 4 km, are o apă sărată alimentată din apele subterane vindecătoare prin compoziţia lor chimică.

Indicaţii terapeutice • Reumatisme articulare • Poliartroza • Reumatisme degenerative • Afecţiuni neurologice

periferice • Afecţiuni ginecologice • Sechele post-traumatice • Recuperare după operaţii pe

articulaţii, pe muşchi, pe oase

• Afecţiuni dermatologice • Afecţiuni endocrine • Boli profesionale

Contraindicaţii • Nevroze • Tuberculoza pulmonara activă

• Afectiuni cardiovasculare

• Boala Basedow • Astm bronşic

Clima Climatul este continental de stepă, verile sunt călduroase şi iernile sunt reci. Temperatura este în medie anuală de 22 grade Celsius. Istoric

Prima atestare documentara a lacului Amara a fost in timpul Domnitorului Matei Basarab, care a inzestrat manastirea “Sfintii Voievozi” ridicata de el in Slobozia, cu intinse terenuri in jurul lacului.

Lacul este cunoscut din preistorie, mai precis din epoca neolitica (anii 3500-2800 i.e.n.), pe malul drept al acestuia situandu-se un vechi sat: Bora. (conform mentionarilor lui Costin Stefanescu).


Primele asezari stabilite in actualul teritoriu al orasului Amara sunt consemnate prin anii 1857-1859, cand s-au stabilit aici grupuri de mocani veniti de prin partile Fagarasului si Muscelului. Acestora, prin anii 1864-1866, li se adauga alte grupuri de pastori, veniti de prin aceleasi locuri. Toti si-au construit bordeie si colibe in preajma lacului, formand un catun cunoscut, la inceput, sub numele de Basica Galbena sau Movila Galbena. In 1864, prin secularizarea averilor manastiresti, au primit pamant pe mosia satului Slobozia cateva familii din comunele judetului Buzau, Prahova, Slobozia si Ialomita. Pana in 1903, Amara era un catun si apartinea de comuna Slobozia.1

Amara a atras atentia lui Petru Poni, caruia i se datoreaza primele analize chimice ale apei lacului, in 18872 iar autorităţile au decis să amenajeze aici băi. Au fost întâi instalaţii primitive prin anul 1905, dar în prezent se fac proceduri moderne cu nămolul care vindecă.

In 1896, la 4 ani dupa ce autoritatile judetene au decis sa infiinteze un serviciu al bailor, insarcinat cu exploatarea instalatiilor de bai calde, Amara este folosita amplu de populatie, sezonier. Documentele timpului retin ca bilant al unui sezon de cura: un “numar de 452 de bolnavi si 3200 de bai”3. Dan Ghinea in Enciclopedia geografica a Romaniei explica renumele statiunii prin valoarea curativa a namolului si a apei lacului, factori naturali de cura, exploatati inca din anul 1900.

In anul 1905 se construieste in statiune o instalatie rudimentara pentru bai calde, distrusa ulterior in timpul razboiului si refacuta ulterior rudimentar.4

In timpul primului razboi mondial, instalatiile de bai calde si cele aferente au fost distruse in totalitate de ocupantii germani, care le-au utilizat pentru incalzirea incaperilor si construirea unor baraci militare. In aceeasi perioada, localnicii au facut in locuintele lor instalatii primitive de bai, incalzind apa si namolul in cazane.

Imediat dupa primul razboi mondial, in Amara este infiintat un comitet balnear, care se va ocupa de repunerea in folosinta a instalatiilor. S-au luat printre altele, masuri care sa asigure popularizarea localitatii pe plan central. S-au procurat fonduri pentru buna functionare a instalatiilor, facandu-se si primele amenajari ale terenului.

1 Costin, STEFANESCU, Statiuni balneare si climatice. Ghid, 1967 2 Elena, BERLESCU, Enciclopedie de balneoclimatologie a a Romaniei, 1998, p. 30 3 idem2 4 Costin, STEFANESCU, Statiuni balneare si climatice. Ghid, 1967

Intre anii 1922 si 1937 in statiune vor amenaja stabilimente si spatii de cazare diversi investitori locali (firma comerciala ”Instalatiile de bai calde cu pensiune”, stabilimentul de bai calde ”Sanatatea - namolul Amara”). Incepand cu “anul 1937 au fost ridicate primele stabilimente ale bazei de tratament”.5

“Construirea acestor stabilimente, cresterea rolului economic al zonei, construirea unor obiective edilitar-gospodaresti au determinat Oficiul National de Turism al Romaniei sa declare in anul 1937 orasul Amara statiune balneara”6. Ca urmare a acestui lucru, s-a infiintat aici un oficiu balnear, cu scopul asigurarii celor necesare bunului mers al hotelurilor particulare, buna functionare a instalatiilor, asigurarea asistentei sanitare etc.

Nationalizarea stabilimentelor de bai calde si a hotelurilor in anii 1948 - 1949 a constituit o prima etapa a profundelor transformari pe care le va cunoaste statiunea in anii urmatori. Administrarea lor a fost trecuta mai intai in subordinea Prefecturii judetului Ialomita si a sfatului Popular Regional, pana in 1952. Apoi, o parte din instalatii s-au aflat in custodia Consiliului Central al Sindicatelor. Incepand din anii 1971, 1973 si 1976 aici exista 3 complexe balneare.

Prin HG 1122 din 10.10.2002, Amara este declarata statiune turistica de interes national, ca mai tarziu Legea nr. 134/2004 sa declare comuna ca oras.

Obiective turistice

• Zona turistică a litoralului românesc: staţiunile Mamaia, Eforie, Neptun, Saturn, Jupiter, Cap Aurora, Olimp, Costineşti, Mangalia, Năvodari (hoteluri de 2-5 stele, practicarea sporturilor nautice, divertisment - delfinariul şi acvariul din Constanţa, satul de vacanţă Mamaia ş. a.);

• vestigii ale unor vechi aşezări antice: Tomis, Calatis şi Histria;

• Monumentul de la Adamclisi; • pivniţele staţiunii viniviticole Murfatlar; • zona turistică a Deltei Dunării (plimbări

cu vaporul pe braţele Dunării, practicarea pescuitului şi vânătorii);

• zona turistică a Bălţii Brăilei (plimbări cu vaporul pe Dunăre şi canalele Insulei Mari a Brăilei, pescuit sportiv).

În oraşul Slobozia se poate vizita Muzeul Naţional al Agriculturii iar în parcul muzeului, Biserica de lemn"Poiana" care este atestată documetar din anul 1737 şi a fost mutată aici în septembrie 2000. Biserica de lemn "Poiana" a a fost târnosită în ziua de 17 decembrie 2000 şi are

5 www.puls-il.ro 6 idem5

76


valoare prin faptul că este în sine un document original şi autentic de istorie şi arhitectură, înscris pe Lista monumentelor istorice. La Poiana de Jos de unde a fost adusă Biserica de Lemn s-a găsit un document precum că a funcţionat în anul 1775 o şcoală cu doi preoţi şi un dascăl.

Factorii naturali din perimetrul statiunii In lucrarea Cura balneoclimatica in

Romania, Nicolaie Teleki mentioneaza ca factori terapeutici ai statiunii Amara: apa lacului Amara sulfatata, clorurosodica, magneziana, slab gromurata, cu o mineralizare totala de 9,88g/l (datorita continutului bogat in sulfati, apa are un gust amar de la care provine si denumirea statiunii); namolul sapropelic de lac cu un continut de 66,6g%; apa minerala de la sonda pentru cura interna sulfuroasa, slab sulfatat, bicarbonata, sodica, magneziana, hipotona, cu o mineralizare totala de 1,6g/l; bioclimat excitant de stepa. (TELEKI, Nicolae, 1984, pg 298)

Dezvoltarea staţiunii s-a făcut datorită apei lacului, si mai ales a nămolului sapropelic, cu proprietăţi terapeutice.

“Lacul Amara apartine categoriei lacurilor

sarate de campie dezvoltate pe depozite loessoide”7 si este cel mai mare lac balneo - terapeutic din Câmpia Română, binecunoscut pentru nămolul sapropelic folosit în tratamentul diferitelor afecţiuni.

Lacul are o lungime de patru kilometri, o lăţime care variază între 200 şi 800 de metri si o adancime de peste 3m, intinzandu-se pe o suprafata de 156 ha (precizeaza Grigore Posea si colaboratorii in lucrarea din 1982). El este alimentat cu ape de şiroire care spală eflorescenţele produse la suprafaţa rocilor din Câmpia Română de

7 Melinda, CANDEA, George, ERDELI, Tamara,

SIMION, Romania: Potentialul turistic si turism, 2001, p 68

apele subterane încărcate cu săruri (predominant sulfaţi şi cloruri).

Sulfatul de magneziu şi sulfatul de sodiu, dizolvate într-o mare cantitate în apa lacului, îi dau gustul foarte amar, care maschează gustul său sărat. Nămolul sapropelic este negru (în contact cu aerul devenind cenuşiu), unsuros, sărat şi are un miros foarte puternic de hidrogen sulfurat. El “conţine 41 la sută săruri anorganice, 39 la sută substanţe organice şi 20 la sută apă”8. Substanţele organice (de natură animală şi vegetală) şi substanţele anorganice pe care le conţine nămolul sunt: sulfat de sodiu, de calciu, de fier, de magneziu; clorura de sodiu; hiposulfit de sodiu; hidrogen sulfurat; hidrocarbosulfit; carbonat de sodiu, de calciu; sulf liber; acetat de sodiu; nitrat de amoniu; acid formic, glutamic, butiric, propilic, clorofil-rezorcin, pirocatechin şi erin. Grosimea stratului de nămol este de 30 - 60 de centimetri.

Peloidul Lacului Amara este cosiderat in lucrarea Romania: Potentialul turistic si turism din 2001, a fi, inca, deosebit de valoros, valorificat de altfel prin produse terapeutice si cosmetice recunoscute pe plan international, de tip “Pelamar”.

Elena Berlescu in Enciclopedia de balneoclimatologie a Romaniei aminteste printre peloidele folosite in scop terapeutic de namolul de lac continental de la Amara, namol sapropelic, hidratat, sulfuros cu grad de mineralizare avansat, cu componente organice utile in procent redus si solutie de inhibitie slab mineralizata.

Posibilitati de tratament: In Cura baneoclimatica in Romania, anul 1984, Nicolaie Teleki precizeaza ca factorii naturali de la Amara sunt valorificati prin instalatii de tratament cum ar fi: instalatii pentru bai calde la vane si bazine cu apa sarata provenita din lac; instalatii pentru bai calde cu namol diluat si pentru impachetari cu namol; amenajari pentru ungeri cu namol, urmate de bai in lac; buvete pentru cura interna cu apa minerala; instalatii pentru electro- si hidroterapie ; amenajari pentru aerohelioterapie.

Elena Berlescu in Enciclopedia de balneoclimatologie a Romaniei vine cu unele completari aparute ulterior in amenajarea bazei de tratament de la Amara:

• bai reci in lac, • bai calde cu apa mineralizata din lac, in cazi si

bazine, • instalatii de hidrotermoterapie, chinetoterapie, • cultura fizica medicala, • cura de teren, in parc, • gimnastica medicala

8 Costin, STEFANESCU, Statiuni balneare si climatice. Ghid, 1967

77


Indicatii terapeutice: Statiunea este recunoscuta in principal pentru

tratamentul afectiunilor reumatismale, fie ele degenerative (spondiloza cervicala, dorsala si lombara, artroze, poliartroze), inflamatorii (stari algice articulare dupa reumatism articular acut sau dupa infectii de focar, spondilita anchilozanta) sau abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrita scapulohumerala). Dar se trateaza cu succes si afectiuni postraumatice (redorii articulare posttraumatice, stari dupa operatie pe ariculatii); afectiuni neurologice periferice (pareze, paralizii posttraumatice ale membrelor); afectiuni ginecologice, ale sistemulul nervos periferic si afectiuni asociate (dermatologice, endocrine, boli profesionale).

Imprejurimile:

În apropiere de Amara este şi localitatea Fundata - staţiune balneoclimatică cu lac sărat şi nămol sapropelic, asemănător cu cel de la Amara. Unul dintre obiectivele importante de aici este parcul dendrologic. Turiştii pot vizita, însă, şi împrejurimile. La Slobozia, ei pot alege să viziteze muzeul judeţean, care conţine colecţii de arheologie, artă plastică, istorie şi artă populară. În comuna Balaciu poate fi vizitată mânăstirea Balaciu, ctitorită de domnitorul Dimitrie Ghica II.

Unitati de cazare in statiune:

In a doua jumatate a secolului al XX-lea, mai precis dupa 1965, baza materiala a statiunilor balneoclimaterice specializate pe utilizarea apei izvoarelor minerale si lacurilor sarate sau a namolurilor si bioclimatelor a fost modernizata, diversificata, astfel incat in prezent Romania dispune de unitati moderne in care serviciile de tratament cazare si masa sunt oferite “sub acelasi acoperis”9.

Astfel, la ora actuala, in statiunea Amara sunt 3 hoteluri (sau 4, in functie de sursa), cu o capacitate totala de cazare de 2.430 de locuri, un camping pentru 300 de turisti si 2 tabere de copii (tabara Amara “Casute” 130 locuri/serie si tabara Amara ”Pavilioane” 150 locuri pe serie).

Intrucat informatiile privitoare la capacitatea de cazare pe hoteluri difera in functie de sursa, nu se poate mentiona, decat comparativ, faptul ca Hotelul Lebada dispune de un numar mai mare de locuri, oferite fie in apartamente fie in camere duble, urmat de Hotelu Ialomita si Hotelu Parc.

Gradul de confort oferit in hoteluri se limiteaza doar la 2 stele, exceptie (in functie de

9 Melinda, CANDEA, Florina, BRAN, Spatiul geografic romanesc – Organizare, amenajare, dezvoltare, 2001, p. 227

sursa) face Hotel Vila Eclipsa, ridicat la rangul de 3 stele. Cazarea se mai face si in vile (Vile - CARMEN* 92 locuri , DANA* 92 locuri, IRINA* 108 locuri, LIVIA* 96 locuri) sau casute (Casute - PARC* 105 locuri), insumand per total un numar de 493 de locuri.

In ceea ce priveste infrastructura si gradul de ocupare: “dupa 1990, numarul turistilor a scazut in fiecare an, astfel incat cheltuielile pentru mentinerea infrastructurii si noile investitii au fost reduse aproape complet.

Proiectul de dezvoltare al zonei isi propune activitati menite sa creasca calitatea serviciilor specifice, modernizarea infrastructurii si restabilirea interesului turistilor in zona”10.

Totusi, indicatorii specifici ai operatorului de turism S.C. Amara S.A (sursa: SC Traian Braila S.A) indica o usoara crestere a gradului mediu de ocupare in perioada 2001-2003.

Bibliografie 1. BERLESCU, Elena,(1998), Enciclopedie de balneoclimatologie a Romaniei, Editura All, Bucuresti 2. CANDEA, Melinda, BRAN, Florina,(2001), Spatiul geografic romanesc – Organizare, amenajare, dezvoltare, Editura Economica, Bucuresti 3. CANDEA, Melinda, ERDELI, George, SIMION, Tamara, (2001),Romania: Potentialul turistic si turism, Editura Universitara, Bucuresti 4. CIANGA, Nicolaie,( 2001), Romania – Geografia Turismului, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca 5. GHINEA, Dan,(1996),Enciclopedia geografica a Romaniei, Editura Enciclopedica, Cluj 6. IELENICZ, Mihai,(2003)ROMÂNIA-Enciclopedie turisticã, Editura Corint, Bucureşti 7. MUNTEANU, Laviniu, STOICESCU, Constantin, GRIGORE, Ludovic, (1986), Ghidul statiunilor balneoclimaterice din Romania, Editura Sport-Turism, Bucuresti 8. PREDA, Mircea, (2005), Comunele si orasele Romaniei, Editura All Beck, Bucuresti 9. STEFANESCU, Costin, (1967), Statiuni balneare si climatice.Ghid, Editura meridiane, Bucuresti 10. TELEKI, Nicolaie, (1984), Cura balneoclimatica in Romania, Editura Sport-Turism, Bucuresti

10 www.mie.ro

78


Reguli de editare

(protocol peer-review)

Manuscrisele articolelor vor fi trimise in format Word ataşate unui email la adresa: [email protected]. Procesarea imaginilor, scanarea şi prelucrarea graficelor – daca este cazul - va fi responsabilitatea echipei editoriale. Limba de redactare a articolelor este limba engleza. Articolele pot fi publicate şi cu traducerea lor în limba românã.

După primirea manuscrisului, autorul corespondent va primi un scurt e-mail de confirmare a primirii articolului care va conţine numărul de înregistrare, data la care manuscrisul a fost primit şi faptul că manuscrisul a fost înaintat Consiliului Editorial. Editorul revistei alege 2 membrii ai consiliului editorial pentru peer-review şi le trimite prin e-mail manuscrisul.

Decizia recenzorilor (de aprobare, de aprobare cu modificãri minore sau majore, sau de respingere) va fi imediat comunicatã prin e-mail autorului corespondent de către editor.

În cazul în care manuscrisul primeşte aprobarea publicãrii cu modificări, autorul corespondent este rugat sã trimitã editorului manuscrisul îmbunătăţit în decurs de 4 săptămâni. Editorul revistei va transmite raspunsul autorului corespondent la recenzorii selectaţi. Dacă ei sunt mulţumiţi de modificãrile fãcute, vor trimite editorului decizia de aprobare pentru publicare a manuscrisului îmbunătăţit.

În cazul în care recenzorii consideră că autorii nu au respectat acceptabil cererea de revizuire, ei vor putea lua decizia de a nu aproba articolul pentru publicare şi vor comunica decizia respectivã editorului revistei.

Decizia de aprobare pentru publicare luatã de către recenzori va fi comunicată în şedinţa consiliului editorial.

Editing regulations

(peer-review protocol)

The manuscripts will be sumitted as attachement to the email in Word format (to [email protected]). Photo processing, scanning, graph processing –if needed-are the responsability of the editing team. Language of papers is English. Articles can be published with translation into Romanian.

After manuscript receipt, the corresponding author will receive a short e-mail confirming the receipt, which will contain the registration number, the date the manuscript was received and the fact that the manuscript was handed out to the Editorial Board. The Journal Editor chooses 2 peer-reviewers (from the Editorial and Peer-review Board) and sends them by e-mail the manuscript.

The reviewers' decision (approval with no changes, approval with major/minor changes, rejection) will be immediately communicated by e-mail to the corresponding author by the editor.

If the manuscript gets approval with changes, the corresponding author shall send the improved manuscript within 4 weeks. The editor will convey the corresponding author's answer to the peer reviewers. If they are satisfied with the corresponding author's answer, they will send the subject editor the decision of approval for publication of the improved manuscript.

If the peer reviewers consider that the corresponding author did not meet/or met poorly the revision requests, they will deny the approval for publication, which will be communicated to the editor.

The approval for publication once taken by the reviewers, the decision will be communicated in editorial meeting.

editor: constantin munteanu, ph.d., national institute ofbioclima.ro/j22rom.pdf · - efecte...

Documents