CAPITOLUL IV

TEHNOLOGIA SUDURII SI A IMBINARII PRIN LIPIRE

1. Consideratii generale privind sudarea metalelor si aliajelor

Sudarea este procedeul prin care se imbina nedemontabil doua piese de aceasi compozitie chimica, prin

aducerea straturilor marginase ale uneia din piese in sfera de atractie a atomilor marginasi ai celeilalte, cu sau fara

adaos de material si in anumite conditii de presiune si temperatura. Daca imbinarea este omogena (metalul de adaos

este de aceeasi natura cu cel de baza) procedeul se numeste sudare, iar daca imbinarea este eterogena (materialul de

adaos este de natura diferita fata de cel de baza) atunci procedeul se numeste lipire.

Aplicarea procedeului de sudare prezinta o serie de avantaje:

- realizarea unor constructii etanse, economice usoare;

- permite simplificarea procesului tehnologic;

- se poate aplica unei game largi de materiale;

- ofera posibilitatea automatizarii.

Zonele unei imbinari sudate sunt prezentate in figura 4.1.

1 - zona de sudura; 2 - rostul cusaturii; 3 - metal de baza topit; 4 - zona de trecere; 5 - zona influentata termic

Fig.4.1 Zonele unei imbinari sudate

Metalul sau aliajul supus operatiei de sudare se numeste metal de baza, iar metalul sau aliajul sub forma de

sâ rme sau granule, care se topeste in procesul de sudare, se numeste metal de adaos. Topirea metalului de adaos in

amestec cu metalul de baza topit 3 formeaza sudura 1. Metalul depus este materialul provenit prin topirea metalului

de adaos, care contribuie la formarea sudurii. Cusatura sau cordonul de sudare este sudura de imbinare de-a lungul

piesei sudate, obtinuta prin solidificarea materialelor de baza si de adaos. Rostul cusaturii 2 este locasul de la

marginea pieselor in care se va depune metalul de adaos. Partea cu care sudura depaseste nivelul piesei se numeste

ingrosare. In jurul sudurii, partea de material de baza care nu a ajuns in stare de topire, dar care a suferit

transformari structurale din cauza incalzirii puternice, formeaza zona influentata termic 5. Portiunea compusa din

sudura cu zonele de trecere 4 si cele influentate termic, formeaza imbinarea sudata a celor doua piese.

Procedeele de sudare pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Cea mai utilizata este cea dupa modul in

care sunt aduse marginile de imbinat ale pieselor. Din acest punct de vedere procedeele pot fi:

- sudarea prin topire;

- sudarea prin presiune.

La sudarea prin topire, marginile pieselor de imbinat sunt aduse in stare topita, iar dupa solidificare se

formeaza sudura. La sudarea prin presiune, marginile de imbinat, incalzite local sau nu, sunt presate una contra

celeilalte pâ na la obtinerea imbinarii necesare.

Felul incalzirii marginilor de imbinat formeaza un alt criteriu de clasificare a procedeelor de sudare. Din

acest punct de vedere se deosebesc:

- sudarea chimica, la care marginile sunt incalzite si topite local prin caldura dezvoltata de o reactie

chimica exotermica sau prin turnarea unui metal (procedee de topire cu flacara de gaze sau cu termit);

- sudarea electrica, la care marginile sunt topite prin efectul caloric al arcului electric, fara exercitarea

vreunei solicitari mecanice (procedee de sudare cu arc electric descoperit sau acoperit);

- sudarea electrochimica, la care marginile de imbinat sunt incalzite cu ajutorul unor reactii chimice, iar

imbinarea rezulta in urma unei solicitari mecanice( procedeele cu flacara de gaze si cu termit, realizate prin

presiune, procedeul de sudare prin forjare);

- sudarea electromecanica, la care incalzirea marginilor se realizeaza electric, iar imbinarea se obtine printr-

o solicitare mecanica (procedee de sudare prin rezistenta electrica si presiune, cap la cap, in linie, in puncte);

- sudarea mecanica prin presiune la rece sau prin frecare, la care imbinarea se obtine prin actiunea unei

forte de presare, frecare sau soc.

Sursa de energie folosita la sudare formeaza un criteriu de baza pentru clasificarea procedeelor de sudare

(tabelul 4.1).

Tabelul 4.1 Clasificarea procedeelor de sudare dupa sursa de energie folosita

Nr.crt. Felul energiei utilizateDenumirea procedeului sau a grupei de procedee

de sudare

1 Energie termochimicaSudarea cu flacara de gaze

Sudarea cu termit

2 Energie electrotermica

Sudarea cu arc electricSudarea prin presiuneSudarea prin inductie

Sudarea electrica in baie de zguraSudarea dielectrica

Sudarea in vid cu fascicul de electroni

3 Energie mecanica

Sudarea la receSudarea prin percutieSudarea prin explozieSudarea prin frecare

Sudarea cu ultrasunete4 Energie radianta Sudarea prin radiatii

5Energie termica

nespecificata

Sudarea prin lipireSudarea prin forjareSudarea in aer cald

Sudarea cu elemente incalzite

Clasificarea procedeelor de sudare conform STAS se face astfel:

- sudarea cu arc electric (sudare cu arc electric vizibil sau acoperit, cu electrod fuzibil sau nefuzibil, cu

electrod de carbune, cu plasma);

- sudarea cu rezistenta electrica (sudare cap la cap, in puncte, in relief, sudare prin presiune cu curenti de

inalta frecventa);

- sudarea cu gaze (sudarea oxiacetilenica, cu flacara de gaze si aer);

- sudarea in stare solida (sudarea cu ultrasunete, prin forjare, prin explozie, prin difuzie, sudarea la rece sau

prin presiune la rece);

- alte procedee de sudare (cu termit, electrogaz, cu radiatii luminoase, cu fascicul de electroni, prin percutie).