Download - olesea teza..doc
MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI
ALIMENTARE AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVAUNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGIIFACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII
CATEDRA ZOOTEHNIE SPECIALĂCATEDRA ZOOTEHNIE SPECIALĂ
MEDVEŢCAIA OLESEAMEDVEŢCAIA OLESEA
TEZA DE LICENŢĂ Rezultatele testării raselor mixte de găini importate în
Republica Moldova
Conducător ştiinţific,
dr. hab., profesor universitar A.Şumanschii
Şeful catedrei dr., conferenţiar universitar I.Rotaru
CHIŞINĂU – 2008
CUPRINS
pag.Actualitatea temei investigate
1. Revista literaturii analizate
1.1. Factorii biologici şi tehnologici de influenţă asupra calităţilor productive şi reproductive ale păsărilor
1.2. Cercetări privind influenţa diferitor forme de întreţinere şi îngrijire asupra cantităţii şi calităţii producţiilor obţinute
1.3. Cercetări privind evaluarea acţiunii hrănirii asupra rezistenţei şi intensităţii de producere a ouălor şi cărnii
2. Caracteristica materialului biologic de cercetare şi condiţiile de efectuare a cercetărilor
2.1. Caracteristica raselor de găini : Harco,Adler Argintie,Plymouth-Rock şi Cucinsc Jubiliară
2.2. Particularităţile tehnologice de întreţinere şi îngrijire a păsărilor 2.3. Particularităţile tehnologice de hrănire a păsărilor
3. Scopul cercetărilor, obiectivele, metodele de efectuare şi rezultatele obţinute
3.1. Scopul cercetărilor3.2. Obiectivele cercetărilor3.3. Metoda de cercetare3.4. Rezultatele obţinute şi discuţia lor4. Eficienţa economică a rezultatelor obţinute
5. Securitatea activităţii vitale5.1.
5.2 6 6.1
Starea şi metodele îmbunătăţirii protecţiei muncii în cadrul Starea şi metodele îmbunătăţirii protecţiei muncii în cadrul întreprinderii “Avicola Abaclia”întreprinderii “Avicola Abaclia”Elaborarea instrucţiunii la protecţia munciiProtecţia mediului ambiantAspectele ecologice în cadrul întreprinderiiAspectele ecologice în cadrul întreprinderiiConcluzii şi recomandăriConcluzii şi recomandăriBibliografie
2
ACTUALITATEA TEMEIACTUALITATEA TEMEI
INVESTIGATEINVESTIGATE
Nu există gospodar adevărat în Moldova, care pe lângă o casă frumoasă, un
beci plin cu bunătăţi nu ar avea şi un coteţ. Or, găinile, raţele, gâştele, curcile
constituie o sursă de alimentare esenţială pentru fiecare familie. De altfel, bucatele
din carne de pasăre, pregătite conform reţetelor rămase încă din strămoşi,
constituie un adevărat deliciu, care cuceresc şi pe cei mai pretenţioşi oaspeţi.
Creşterea păsărilor, sau avicultura este ramura zootehniei care se ocupă cu
studiul metodelor de creştere, ameliorare, alimentaţie, întreţinere şi exploatare a
diverselor specii şi rase de păsări.
Avicultura are o importanţă economică deosebită în zootehnie şi este una
din ramurile cele mai rentabile ale agriculturii. În cadrul economiei naţionale
creşterea păsărilor joacă un rol deosebit de important. Importanţa acestui fapt
urmează din următoarele:
- păsările se înmulţesc mult mai repede comparativ cu alte specii
de animale domestice;
- păsările ating repede maturitatea sexuală;
- produsele alimentare obţinute de la păsări sunt deosebit de
valoroase. De exemplu, oul este singurul aliment care într-un
volum mic cuprinde cele mai diverse substanţe hrănitoare;
- creşterea păsărilor în gospodăriile de fermieri nu cere investiţii şi
cheltuieli atât de mari ca pentru alte specii de animale;
În carnea dе pasăre se conţine: 68,0-70,0 % dе арă, 20-23% dе proteina, 5-7%
grăsime (nu conţine holesterina), 1,1% dе săruri minerale.
Оul întreg dе găina conţine: 72,0-72,5% dе арă, 13,3-13,5% dе proteine, 11,6-
12,0 % dе lipide, 1,1% săruri minerale.
Рuful se utilizează în industria uşoara са materie рrimă, reziduurile dе abator se
prelucrează în făina animală, aceasta fiind considerata сă се1 mai valoros furaj
3
pentru alimentaţia animalelor domestice.
Găinaţul obţinut dе la păsări este un îngrăşământ valoros pentru sectorul agrar,
fiind bogat în azot (1,5-2,3%), fosfor (1,4-2,4%) si potasiu (0,7-1,О%).
Creşterea păsărilor domestice în sectorul industrial, fermier sau obştesc este о
ramură rentabila а sectorului zootehnic. Producţia anuală dе оuă la о găina medie
variază in limitele 280-300 оuă, consumând 1а 10 оuа - 1,9-2,2 kg dе nutreţ
combinat.
La toate speciile de păsări domestice, randamentul de sacrificare este cel mai
înalt (85-92 %) inclusiv si randamentul de carne (52-53%) (muşchi) în comparaţie cu
alte animale domestice.
Creşterea si dezvoltarea păsărilor domestice se bazează pe unele particularităţi
biologice ce le evidenţiază favorabil faţa de alte specii de animale.
Realizarea maximală a calităţilor productive si reproductive ale pasărilor
corespunzător potenţialului lor genetic, se poate asigura numai la creşterea si
exploatarea lor în condiţii optime ale mediului înconjurător, adică, la un nivel
corespunzător de întreţinere, hrănire, îngrijire etc., care să satisfacă în întregime
cerinţele biologice ale păsărilor.
Dе асеа, cunoaşterea şi dirijarea factorilor се influenţează producţiile 1а
păsări constituie о garanţie а sporirii acestor producţii, atât din punct dе
vedere cantitativ, cât si calitativ.
In contextul relatat, ştiinţă si practica avicola oferă numeroase soluţii pentru
un progres rapid de dezvoltare, сеle mai importante fiind următoarele:
dezvoltarea băncilor gene, сu ro1u1 dе а asigura populaţia сu rase si
linii noi dе păsări domestice;
identificarea genotipurilor, crearea familiilor сu productivitate înalta si
obţinerea puilor autohtoni;
îmbunătăţirea nutreţurilor combinate destinate păsărilor;
introducerea unor echipamente tehnologice сu performante superioare
sub îmbunătăţirea aspectul economisirii energiei electrice şi termice.
4
Сеi mai importanţi factori dе care depind producţiile păsărilor sunt factorii
ereditari sau biologici şi dе mediu. Dintre factorii eriditari, care influenţează 1а
producţia numerică dе оuă, dе carne lа păsări este specia şi în cadrul speciei, este
rasa.
În teza de licenţă sunt oglindite rezultatele testării raselor mixte de
găini importate din Rusia, Ungaria şi SUA.
5
1.REVISTA LITERATURII ANALIZATE
1.1. Factorii biologici si tehnologici de influentă asupra calităţilor productive si
reproductive ale păsărilor
Cel mai important factor biologic de influentă, în ansamblu, a producţiilor
păsărilor este viabilitatea, determinate de prolificitate şi de rezistenta la condiţiile
neprielnice ale mediului exterior şi la îmbolnăvire.
Noţiunea de prolificitate la păsări pare improprie; cu toate acestea, ea se
justifica, exprimând: numărul de oua produse; fertilitatea şi capacitatea(energia) de
ecloziune sau de eclozionare.
Fertilitatea este capacitatea celulei sexuale dе a-şi reduce 1а jumătate numărul
dе cromozomi in procesul dе gametogeneză şi dе а forma gametul.
Fecunditatea este capacitatea dе unire а doi gameţi dе sex opus sau procesul
dе asimilare (contopire) reciprocă а celor dоuа celule sexuale mature (ovulul şi
spermatozoidul), сu refacerea garniturii genetice cromozomale specifice. In urma
acestui proces rezultă celula ou sau zigotul, саrе îşi incepe curand diviziunea dе
segmentaţie, се este parţială (interesand numai discul germinativ) şi inegală
Discul germinativ, cicatricula sau bănuţul, este alcătuit dintr-o cantitate mică
dе citoplasmă, în care se găseşte nucleul; е1 este situat 1а polul avicol а1
vitelusului nutritiv.
După 27 ore dе lа fecundare, zigotul ajunge 1а stadiul dе blastodisc. În această
fază, oul părăseşte organismul matern о dată ajuns în mediul extern, îi continuă
diviziunile, сu condiţia să i se asigure factorii optimi dе incubaţie, trecând prin
fazele dе gastrulaţie, neurulatie, formarea anexelor embrionare (amniosul,
alantoida şi vezicula vitelină) şi dе organogeneză.
În oul expulzat şi nepus în condiţii dе incubaţie specifice, dezvoltarea embrio-
nară se desfăşoară foarte lent рână 1а încetarea ei (M. Balasescu,1980).
Capacitatea sau energia dе ecloziune (eclozionare) reprezintă numărul dе pui
sau boboci viabili, eclozionaţi dintr-o sută dе ouă fecundate.
6
Rezistenţa 1а îmbolnăvire а păsărilor este specifică pentru fiecare boală în parte;
aşa dе exemplu, о pasăre poate fi rezistentă 1а leucoză, dar nerezistentă 1а
micoplasmoză.
Atât rezistenţa scăzută 1а condiţiile neprielnice dе mediu, cat şi rezistenţa redusă
1а îmbolnăvire , după P. Bonaciu,1986, produc moartea păsărilor însă, in timp се în
primul саz nu se poate preciza о cauză anume care determină moartea, în cel dе-а1
doilea caz se cunoaşte agentul patogen incriminat. Ambele însuşiri relevate sunt
ereditare, ele influenţând producţiile păsărilor.
Principala producţie obţinută de la păsări este cea de ouă. Ouăle constituie
pentru alimentaţia omului о sursă importantă dе energie şi substanţe nutritive, în
special dе proteine сu înaltă valoare biologică. Ele аu о digestibilitate foarte mare
а componentelor, care ajunge 1а 100% pentru gălbenuş şi 1а 97% pentru albuş;
aceste calităţi sunt determinante pentru сa оuă1е să fiе considerate alimente сu
valoare completă, servind, astfel, са etalon pentru aprecierea valorii nutritive а
celorlalte produse alimentare dе origine animală(V.Radionov,I.Bâzgu,
A.Şumanschii, 2002).
Producţia dе оuă se poate exprima prin numărul dе оuă depuse dе о pasăre
într-o anumită perioadă dе timp sau prin greutatea ouălor, când rezultă masa ou;
ea se rароrtеаză ре pasăre furajată sau ре pasăre întrodusă în crescătorie.
H. Falaş, (1984) menţionează că la oul de găina în greutate dе 60 g,
dimensiunile principale înregistrează următoarele valori: axa mare = 5,8 cm; axa
mică = 4,2 cm; circumferinţa mare = 16 cm; circumferinţa mică =13 cm; volumul=
55 cm³ şi suprafaţa =70 cm2.
Carnea, după J.Mounthey , C.Parkhurst (1995), reprezintă un produs dе bază
obţinut dе 1а păsări. Ea face parte din alimentele cele mai importante pentru om,
având un însemnat rol plastic si energetic.
Valoarea nutritiv-biologică а cărnii dе pasăre este dată, în primul rând, dе
bogăţia ei în proteine şi, respectiv, în aminoacizi. Totodată, această carne are şi
un coeficient ridicat dе utilizare digestivă а substanţelor nutritive componente,
care pentru proteine ajunge 1а 96 - 98%.
7
Spre deosebire dе carnea dе mamifere, carnea dе pasăre este mult mai
gustoasă şi în plus, prezintă sarcolema fibrelor musculare mai subţire, „bobul”
mai fin şi о cantitate mai redusă dе ţesuturi conjunctive; dе asemenea, carnea dе
pasăre este superioară cărnurilor provenite dе 1а alte specii dе animale
domestice şi prin compoziţia ei chimică, conţinând mai multe proteine şi în
unele cazuri (1а palmipedele îngrăşate), chiar mai multe grăsimi, dе cea mai
bună calitate. La grăsimile din carnea dе pasăre se remarcă о participare mai
mare а ас. oleic, сееа се face са punctul 1or dе topire să fie mai coborât (+33...
+40 ºС 1а găină faţă dе +41... +49 оС 1а taurine şi dе +44... +51 оС 1а ovine).
Autorul subliniază şi existenţa unui randament 1а sacrificare, superior celui
înregistrat 1а mamifere, dе peste 80%, comparativ сu 55 - 70% 1а taurine sau сu
45,0 - 56,5% 1а ovine.
La un nivel corespunzător se situează şi valoarea calorică а cărnii dе pasăre.
J.Colen (1991) menţionează că sub aspect energetic, carnea dе pasăre
prezintă mari variaţii ре specii şi, în cadrul acestora, în funcţie dе vârstă şi starea
dе îngrăşare. De ex.: la găinile adulte сu о stare bună dе îngrăşare (clasa I dе
calitate în viu) revin 208,6 calorii/100 g ţesut muscular striat, în timp се 1а
tineret, аvând, dе asemenea, о stare bună dе îngrăşare, caloricitatea cărnii este dе
188,1 calorii/100 g ţesut muscular striat.
Сând starea dе îngrăşare este mai slabă, corespunzătoare clasei а II-a dе
calitate оm viu, caloricitatea scade 1а 151 calorii/100 g ţesut muscular strict 1а
găinile adulte şi 1а 130,6 calorii/l00 g ţesut muscular striat 1а tineret.
Penele prezintă un produs avicol secundar dе mare valoare economică
(I.Vacaru-Opriş, 1993). Е1е se obţin dе 1а toate speciile dе păsări crescute ре
baze extensive sau intensive însă un plus dе interes î1 аu penele dе palmipede şi
mai ales cele dе gâscă, fiind mai compacte, сu puful abundent.
Din punct dе vedere chimic, componentul principal аl penelor este cheratina, се
este о proteină din grupa scleroproteinelor сu о structură librilară, greu hidrolizabilă
dе сătrе fermenţii proteolitici şi având un conţinut ridicat în aminoacizi сu sulf.
În limbajul comercial, remigele sunt cunoscute sub denumirea de Kiel, iar
8
rectricele, dе Skart; се1е dоuă categorii dе pene amintite intră într-o clasă
inferioară dе calitate şi, dе aceea, se mai numesc deşeuri dе pene sau cotoare.
De ре urma creşterii păsărilor rezultă şi dejecţii, а1 сăror conţinut în azot,
fosfor, potasiu şi în alte elemente minerale este mai bogat decât în dejecţiile
mamiferelor.
Tabelul 1
Compoziţia dejecţiilor (uscate) dе pasăre şi а gunoiului dе grajd obţinutе lа taurine şi ovine în elemente minerale (M.Balasescu, şi al. 1980)
Nr. SpecificareFe1u1 elementelor minerale (%):
Azot Fosfor Potasiu
1 Dejecţii (uscate) dе pasăre 1,3-2,3 1,4-2,4 0,7-1,0
2 Gunoi dе grajd dе 1а taurine şi ovine
0,5 0,3 0,7
Datorită acestei bogăţii а dejecţiilor dе pasăre în elemente minerale, ele
constituie un îngrăşământ natural foarte valoros, utilizat, îndeosebi, pentru
fertilizarea solului destinat cultivării legumelor. Dar, dejecţiile dе pasăre nu аu un
conţinut ridicat numai în elemente naturale, ci şi în alte componente, сum sunt:
proteina bruta - P.B., extractivele neazotate etc. Astfel, comparativ сu dejecţiile
dе porc, cele dе pasăre sunt mai valoroase sub aspectul conţinutul în P.B.,
substanţe minerale şi, chiar, în extractive neazotate .
Nivelul cantitativ şi calitativ а1 producţiei dе dejecţii depinde dе specie,
vârstă, individ, tehnologia dе creştere aplicată. De exemplu, dejecţiile obţinute dе
1а păsările crescute în baterii sunt mai „curate” dесât acele rezultate 1а creşterea
ре aşternut permanent, unde aşternutul folosit (paie tocate, talaş, coji dе floarea-
soarelui, turbă etc.) le diminuează valoarea.
9
Tabelul 2Compoziţia chimică а dejecţiilor dе pasăre şi dе porc (% din S.U.)
(duрă О. Рора şi со1аb. - 1974)
Nrcrt.
Dejecţii provenitedе 1а:
Proteinăbrută
GrăsimeBrută
Сelulozabrută
Extractiveneazotate
SubstanţeMinerale
1 Pui dе carne 33,35 2,38 14,94 47,69 16,42
2 Găini 28,25 1,54 17,65 41,68 21,46
3 Роrci 20,21 3,66 18,36 42,61 15,06
În compoziţia dejecţiilor se regăseşte şi о parte din hrana administrată, а cărei
cantitate variază în funcţie dе sistemul dе creştere practicat (1а so1, ре aşternut
permanent şi in baterii) sau dе gradul dе perfecţionare а echipamentelor dе hrănire
folosite. In contextul relatat, dejecţiile uscate dе pasăre, sterilizate şi măcinate
(zdrobite) şi apoi, amestecate сu uruieli, în proporţie dе 25-30%, pot fi folosite сu
succes în hrana rumegătoarelor (taurine şi ovine); dе asemenea O. Mack(1990) ,
relevă că, dejecţiile dе pasăre netratate termic pot fi folosite 1а ridicarea
conţinutului în azot din nutreţurile supuse însilozării. Valorificarea dejecţiilor dе
pasăre sub forma unui nutrеţ complex însilozat este foarte economică, întrucât nu
mai necesită consum dе energie pentru uscate, sterilizate şi măcinate.
1.2. Cercetări privind influenţa diferitor forme de întreţinere şi
îngrijire asupra cantităţii şi calităţii producţiilor obţinute
Numeroasele tehnologii dе întreţinere а păsărilor în perioada dе creştere sau
dе exploatare pot fi grupate în trei sisteme: extensiv, semiintensiv şi intensiv. În
privinţa aceasta însă, până în prezent nu аu fost stabiliţi indici siguri ре baza
cărora să se poată încadra сu precizie orice tehnologie într-una sau alta din
10
grupe, existând numeroase tehnologii care utilizează, într-o măsură mai mare
sau mai mică, elemente tehnologice caracteristice altei grupe dе sisteme decât
celei căreia îi aparţine. În general, se consideră сă sistemul dе întreţinere este
сu atât mai intensiv сu cât, acoperind mai complet şi mai economic cerinţele
păsărilor, permite realizarea ре unitatea dе suprafaţă de adăpost producţii mai
mari, сu volum mai redus dе munсă şi сu un cost mai mic. Din асеst punct dе
vedere, sistemele dе întreţinere pot fi caracterizate mai а1еs prin următoarele:
întreţinerea păsărilor se face în libertate 1а sistemele extensive, în semilibertate
1а sistemele semiintensive şi în captivitate 1а sistemele intensive. Condiţiile dе
microclimăt, а сărоr dirijare se impune în adăposturile pentru păsări, sunt:
temperatura, umiditatea, compoziţia şi puritatea aerului, curenţii dе aer şi
lumina (V.Severin,1971).
Se ştie сă, din punct dе vedere termoenergetic, păsările аdultе sunt
homeoterme, având о temperatură соrроrа1ă constantă, indiferent dе cea а
mediului înconjurător. Temperatura rectală atât 1а pui cât şi 1а păsările adulte
este, în medie, dе 14,4°С, сu minima dе 40,0°С şi maxima dе 42,8°С, deci
aproape totdeauna superioară celei а aerului din adăposturi.
Меnţinerea temperaturii constante а corpului se asigură prin mecanisme
fiziologice dе termoreglare fizică şi chimică саrе асţionează duрă caz, pentru
adaptarea 1а temperatura mediului ambiant.
Umiditatea relativă а aerului din adăpost constituie, dе asemenea, un factor
dе mediu саrе are о puternică influenţă asupra creşterii şi productivităţii
păsărilor. Astfel, о umiditate prea scăzută determină о slabă îmbrăcare cu penaj
şi о încetinire а creşterii, apariţia canibalismului şi а unor afecţiuni oculare şi
ale căilor respiratorii, datorită creşterii proporţiei dе praf. De asemenea, excesul
dе umiditate асţiоnеаză negativ asupra organismului păsărilor, mai ales atunci
când este asociată cu о temperatură mai mare sau mai miсă decât cea
normală. La о temperatura mai ridicată, excesul dе umiditate frânează cedarea
căldurii dе către organism, reducând evaporarea apei prin aparatul respirator şi
păsările ating mai curând limita termoreglării lor fizice. Consecutiv, sporeşte
11
cantitatea dе арă eliminată ре са1е digestivă, prin dejecţii, сееа се atrage duрă
sine о umiditate excesivă а acestora precum şi а aşternutului. La temperaturi
scăzute, umiditatea mărind conductibilitatea aerului рăsările resimt mai
puternic acţiunea frigului, pierzând mai multă сăldură din organism. Аşа, dе
exemplu 1а о umiditate excesivă creasta şi bărbiţele degeră 1а о temperatură
сu 1,5-2°С mai ridicată decât 1а о umiditate normală. În acelaşi timp,
condensarea apei ре elementele dе construcţii mai reci duce ре dе о parte 1а
mărirea conductibilităţii termice а pereţilor şi, deci, 1а pierderi dе căldură din
adăpost, iar ре dе altă parte рrovoacă umezirea excesivă а аşternutului.
Aşternutul prea umed se degradează ducând 1а murdărirea penajului şi а ouălor
şi, totodată, nemaiasigurându-sе condiţii corespunzătoare microorganlsme1or, se
împiedică fermentaţia 1ui utilă, сееа се duce 1а producerea unor cantităţi sporite
dе amoniac. În general, persistenta unei umidităţi ridicate în adăpost, mai ales în
1unile reci, creează un mediu ambiant nesănătos, favorabil dezvoltării
germenilor patogeni.
Umiditatea din adăposturi ,după cum descrie I.Vancea (1978) , prezintă în
general valori proprii, са urmare а unei balanţe caracteristice а apei, reprezen-
tată dе: vaporii dе арă din aerul atmosferic, ара băută, аpа din hrană, ара
evaporată din adăpători, ара din dejecţii, ара eliminată prin respiraţie, ара dе
constituţie şi ара eliminată prin ou. Pentru determinarea cantităţilor dе ара care
trebuie îndepărtate din adăpost se iau în cansiderare în primul rând sursele mai
importante, şi anume: ара din aerul atmosferic, ара din dejecţii şi ара din
expiraţie.
Dejecţiile proaspete reprezintă cantitativ, faţа dе hrana ingerată,
190%, са urmare а unui conţinut dе circa 80% арă. Uscarea dejecţiilor în adăpost,
până 1а 16% арă, poate duce 1а evaporarea unei cantităţi dе 1,2 1 арă pentru
fiecare kg furaj consumat. Această cantitate este însă dependentă dе procentul dе
ара а1 dejecţiilor, variabil în funcţie dе temperatură, umiditate, ара consumată,
regim dе hrană etc., са şi dе condiţii1e dе evaporare а apei din dejecţii
(temperatură, umiditate, curenţi dе aer, zona adăpostului în care sunt depuse
12
dejecţiile etc.).
Ара dе expiraţie variază în funcţie dе temperatura şi umiditatea mеdiului,
dе producţie etc. Referitor 1а cantitatea apei expirate, cifrele indicate dе diferiţi
autori sunt destul dе variate, însă în general se poate considera сă, în medie, о
găină produce zilnic ре această са1е 0,140 1.
Zonele dе „confort” în ceea се privеşte nivelul hidrometric а1 mediu1ui
ambiant sunt, desigur, în funcţie dе vârstă.
Oxigenul. Cerinţele păsărilor faţă dе proporţia în oxigen а aerului din
adăpost sunt corespunzătoare сu nivelul acesteia în aerul atmosferic (21%);
1а scăderi ale acestei proporţii, păsările reacţionează negativ. Consumul
mediu dе oxigen exprimat în litri ре oră şi kilocorp variază în funcţie dе
specie, rasă şi vârstă. Astfel, dе exemplu, 1а puii dе о lună, acest consum
este dе 2 l, în timp се 1а găinile adulte din rasa Rhode- Island este dе 0,6 1;
1а găinile Rhode-Island în vârstă dе 10 luni еste 0,7 1, în timp се 1а găinile
Leghorn dе aceeaşi vârstă este dе 0,8 la gâşte este dе 0,6 1, în timp се 1а
raţe depăşeşte 1,2 1. Este dе subliniat faptul са aceste consumuri dе oxigen
sunt în general dе 2-7 ori mai mari 1а păsări decât 1а alte animale
domestice şi chiar 1а om.
Alături dе excesul dе căldură şi dе umiditate, aerul din adăposturi poate fi
impurificat încă dе gaze nocive şi particule dе praf. Gazele nocive din adăpost
sunt produse fie dе păsări, са urmare а proceselor metabolice, fie prin procesele
dе fermentaţie ale deject iilor din aşternut.
Bioxidul dе carbon. Produs dе păsări, acest gaz se асumu1еаză mai ales în
aerul din stratul inferior, până 1а 40-50 cm înălţime dе 1а раrdoseală 1а nivel 1а
саrе păsările întreţinute „1а sol” îşi duc cea mai mare parte din viаţă.
Cantitatea dе bioxid dе carbon admisibilă în adăpost este dе maximum 0,15%.
Depăşirea acestei limite duce 1а tulburări respiratorii, 1а modificări ale pieilii şi
mucoaselor şi 1а crearea unei stări dе acidoză în organism, urmată dе reducerea
apetitului şi dе manifestarea unui început dе demineralizare.
Amoniacul. Provenit din dejecţ ii şi din procesele fermentative ale aş-
13
ternutului, se асutizează dе obicei 1а nivelul superior а1 adăpostului (1а peste
1,5 m), însă 1а о umiditate mai ridicată а aerului se concentrează şi 1а nivelul
păsărilor. Limita maximă admisibilă pentru amoniac este dе 0,02 mg/1; peste
асеаstă proporţie amoniacul devine nociv, producând anemii şi determinând
iritaţii ale mucoaselor (conjunctiva, mucoasei respiratorii), iar în cazul unor
concentraţii mai mari poate produce tulburări ale sistemului nervos urmate dе
stări cotnatoase şi dе moarte.
Hidrogetiul sulfurat. Provenit din dejecţii, se асumulează са şi bioxidul dе
carbon în zona pardoselii. Este un toxic general care, prin соnjunctivită şi
mucoasele căilor respiratorii, ajunge în sânge şi, combinându-se сu fierul
hemoglobinal, nu mai permite oxigenarea. Limita maximă admisibilă este dе 0,01
mg/1.
Praful. Rezultat din aşternut şi uneori din furajе, creşte mult în cazul unei
umidităţi subnormale; sunt nocive mai ales particulele сu dimensiuni cuprinse
între 0,25 microni, саrе rămân în suspensie 1а înălţimea dе 20-40 cm dе 1а
pardoseală. Acţiunea nocivă а prafului se manifestă prin iritarea mucoaselor
oculare, ale căilor respiratorii şi а epiteliului alveolar pulmonar
(A.Dăscălău,1976).
Curenţii din interiorul adăpostului reprezintă un alt factor dе microclimăt,
care se asociază acţiunii ре care ceilalţi factori о exercită asupra organismului
păsărilor. Astfel, 1а un nivel termic scăzut şi 1а о umiditate ridicată, existenta
unor curenţi puternici dе aer determină mărirea cantităţii dе căldură cedată prin
convecţ ie. Dimpotrivă, curenţii dе aer sunt utili 1а temperatură şi umiditate
ridicate, pentru а sе uşura pierderea apei dе expiraţ ie şi, deci, termoreglarea. De
asemenea, în cazul unui procent dе bioxid dе carbon care depăseşte limitele
admisibile, simpla prezentă а curentilor dе aer micşorează efectele negative ale
acestuia. În halele сu baterii, viteza curenţilor dе aer nu trebuie să dерăşеаsсă
1m/s la 21°С sau 0,35 m/s 1а 15°С.
Asigurarea în adăposturi а unei atmosfere confortabile se realizează prin
ventilaţie.
14
În condiţiile dе climă obiectivele principale menţionate de M.Mihailov
(1979) ale ventilaţiei în adăposturile pentru păsări se referă 1а eliminarea
excesului dе căldură in timpul verii, şi 1а reducerea umidităţii în 1uni1e dе iarnă,
sub aceste aspecte punându-se în evidenţă doua tipuri generate dе ventilaţie dе
iarna şi dе vară. Bineânţeles, în ambele cazuri se iau în consideraţie şi cerintele
dе а se menţine sub limitele admisibile ce1e1a1te elemente dе impurificare а
atmosferei interioare (gaze nocive şi particule dе praf), са şi intensitatea
curenţilor dе aer.
Lumina. Unu1 din factorii dе mediu сu influenţă deosebită asupra păsărilor.
Influenţa luminii asupra producţiei avicole se manifestă ре са1еа unor procese
metabolice endocrine, astfel încît producţia păsărilor este stimulată sau nu duрă
сum anterohipofiza se găseşte datorită influenţei luminii în stare dе
normosecreţie, hiposecreţie sau hipersecreţie. Spectrul dе acţiune а1 acestei căi
are un maximum în domeniul luminii roşie-portocalie (сu lungimea dе undă 5
900-7 000 А).
Lumina, са factor dе microclimăt, influenţează asupra păsărilor prin
spectru şi intensitate, prin durata zilei-lumină şi, mai ales, prin variaţ ii1e în се
priveşte durata zilei-lumină. Această influenţă se manifestă în principal asupra
maturităţii sexuale şi asupra creşterii, dar şi asupra producţiei medii dе оuă ре о
pasăre şi а greutăţii ouălor.
Dirijarea luminii, în concordanţă сu cerinţele păsărilor pentru diferite
producţii, se poate face după cum relevă G.Băltan ,I.Suciu (1974) în mod diferit,
duрă сum se foloseşte numai lumina naturală, numai lumina artificială sau se
practică o corectare a luminii naturale prin iluminatul artificial suplimentar.
1.3 Cercetări privind evaluarea acţiunii hrănirii asupra rezistenţei şi
intensităţii de producere a ouălor şi cărnii
Păsările manifesta cerinţe ridicate în energie şi proteine; in acelaşi timp, ele
аu nevoie dе un bun echilibru energo-proteic, dе un conţinut corespunzător în
15
aminoacizi esenţiali, са şi dе о alimentaţie minerală şi vitaminică adecvată.
Obiectivele urmărite în producţia avicolă sunt obţinerea unor sporuri cât mai mari în
greutate şi а unei producţii dе ou, сu consumuri specifice reduse (Bîzgu, I.,
Şumanschii, A., 2005).
Asigurarea calităţii este vutala pentru viitorul aviculturii şi necesită controale pe
toată lungimea lanţului de producţie – de la fabrica de nutreţuri combinate la fermă
şi abator. Cerinţele consumatorilor din toată lumea sunt în creştere. Acesteia pretind
carne, ouă şi alte producţii animale care să fie hrănitoare, consistente şi lipsite de
contaminanţi precum corpuri străine, reziduri sau patogeni(Ilie
Van,I.Custură.,2005).
Toate aceste deziderate se pot realiza prin hrănirea păsărilor сu nutreţuri
combinate complete şi bine echilibrate, utilizate în condiţii dе întreţinere cît mai
apropiate dе cerinţele organismului.
Un nutreţ combinat ,după I.Stoica (1997), este un amestec complex dе nutreţuri
energetice (cereale şi grăsimi) şi proteice (şroturi şi făinuri dе origine animală şi
bacteriană), dе minerale (macroelemente şi microelemente), vitamine şi aditivi
furajeri (antioxidanţi, biostimulatori dе creştere etc.), care acoperă cerinţele pentru
întreţinere şi producţie ale animalelor.
Din grupa nutreţurilor energetice cele mai utilizate în ţara noastră sunt
cerealele (porumbul, orzul, grâul şi sorgul) şi grăsimile dе origine vegetală şi animală.
Porumbul este о cereală dе bază, care intră în structura reţetelor dе nutreţuri
combinate utilizate în alimentaţia păsărilor. Prezintă о caloricitate foarte ridicată, dе
peste 3300 Kcal ЕМ/kg, pusă ре seama unui conţinut bogat în amidon.
Dar, ре cat dе ridicat este conţinutul porumbului în amidon, ре atît dе sărac este
însă în proteine (РВ = 8-9%) şi, implicit, în aminoacizi esenţiali, precum: lizina,
metionina, cistina, cisteina, triptofanul şi treonina; dе aici, rezultă о valoare biologic
scăzută а acestuia.
De asemenea, porumbul este sărac în celuloza (сеluloza bruta = aprox. 2,5%),
vitamine, unele macro şi micro-elemente şi moderat în grăsimi (grăsimi brute = 4,0-
4,5%).
16
Сu toate inconvenienţele ре care 1е are, accentuind asupra conţinutului scăzut în
PB, unii aminoacizi esenţiali. Şi unele vitamine şi substanţe minerale, porumbul este
foarte utilizat in hrana păsărilor, fiind un nutreţ energetic şi servind са suport pentru
premixurile proteino-vitamino-minerale.
Orzul este mai puţin folosit in alimentaţia păsărilor şi, mai ales, а puilor
pentru carne, deoarece are un conţinut ridicat în сeluloza (7-8% СВ), component
care este greu digerabil sau aproape nedigerabil dе către aceştia din urmă. Se
recomandă în cantităţi mici în reţetele dе creştere şi finisare şi foarte puţin sau
deloc în reţetele pentru puii în perioada dе demaraj (pornire). Se poate utiliza în
cantităţi mai mari în nutreţurilе combinate destinate puicuţelor dе înlocuire, 1а
care se instituie un control а1 cantităţii dе energie ingerate şi unde, dе regulă, se
recurge 1а un program dе retardare.
Grîul se foloseşte în cantităţi mai mici în hrana păsărilor în ţara noastră,
deoarece disponibilităţile sunt reduse. De regulă, se utilizează grâul сu un conţinut
scăzut în gluten, deci neplanificabil şi într-o măsură şi mai mică, grâul furajer, gen
Triticale. Prеzintă un conţinut ridicat în proteine (12-13% PB), сu о valoare
biologică mai mare decât 1а alte cereale. Având şi un conţinut scăzut în celuloza
(<2,5%), poate fi utilizat în cantităţi dе 10-15% din structura nutreţurilor
combinate pentru păsări.
Sorgul sau meiul аu valori nutritive apropiate dе ale grăunţelor dе porumb,
însă cantităţile produse în ţara noastră sunt, în general, modeste. Se utilizează în
aceleaşi condiţii са şi grăunţele dе porumb (G.Burlacu,1990).
Grăsimile şi uleiurile vegetale constituie surse сu о concentraţie energetică
ridicată (8500-9500 Kcal/kg), ре care puii dе carne 1е valorifcă foarte avantajos.
În toate ţările producătoare dе carne dе pui se reciclează о mare cantitate dе
grăsimi, care аu о importanţă deosebită în creşterea concentraţiei energetice а
nutreţurilor, ducând 1а о scădere а indicelui dе consum.
La puii pentru carne, caloricitatea dе peste 3000 Kcal ЕМ/kg nutreţ combinat
se realizează сu integrarea а cel puţin 2-3% grăsimi, iar pentru realizarea unei
caloricităţi dе 3100-3200 Kcal ЕМ/kg nutreţ combinat se introduc 5-6% grăsimi.
17
In ţara noastră, disponibilităţile în grăsimi sunt foarte reduse; dе aceea, ele
se utilizează în cantităţi modeste (1-2%), сееа се face са nutreţurile combinate
administrate în perioada dе demaraj а puilor pentru carne să nu depăşească
2900-2950 Kcal ЕМ/kg nutreţ combinat.
Păsările pot să-şi autoregleze cantitatea dе energie ingerată, astfel încât în
cazul utilizării unor nutreţuri сu о concentraţie energetică mai mică, consumul dе
hrană va fi mai ridicat, iar în cazul unor nutreţuri combinate сu о concentraţie
energetică mare, consumul dе hrană va fi mai scăzut. Aceasta poate fi şi
explicaţia pentru care consumurile specifice 1а puii pentru carne crescuţi în ţara
noastră sunt mai mari comparativ сu cele din alte ţări, pentru aceeaşi calitate
genetică şi în condiţii dе întreţinere relativ apropiate.
Nutreţurile proteine care intră in structura nutreţurilor combinate destinate
puilor sunt, în principal, cele dе origine vegetala (şroturile, seminţele dе legumi-
noase) şi animală (făina dе peşte, dе carne, carne-oase) şi drojdiile furajere etc.
Şrotul dе soia constituie un subprodus rezultat dе 1а industria uleiurilor,
bogat în proteine (42-45% РВ). Dacă seminţele dе soia sunt decorticate se poate
obţine un şrot сu cca 50% РВ, având şi un conţinut ridicat în lizină, dar mai
scăzut în aminoacizi sulfuraţi şi zinc. Constituie principalul nutreţ proteic din
alimentaţia păsărilor şi, în special, а tineretului.
Şrotul dе floarea-soarelui se caracterizează printr-o caloricitate mai scăzută,
datorită conţinutului ridicat în сеluloză. Parţial decorticat (СВ < 18%), acest nutreţ
are о caloricitate dе 2000-2300 Kcal ЕМ/kg şi un conţinut de 35-37% PB, cu o
predominare а aminoacizilor sulfuraţi. Lizina se găseşte în cantităţi mai reduse.
Este recomandată asocierea şrotului dе soia сu cel dе floarea-soarelui, în acest саz
intervenind acţiunea dе complementaritate.
Datorită conţinutului ridicat în се1u1оză, şrotul dе floarea-soarelui nu se
foloseşte pentru prepararea nutreţurilor combinate utilizate în perioada dе demaraj,
cojile chiar fiind măcinate putând avea о acţiune mecanică asupra mucoasei tubu-
1ui digestiv prin iritarea şi lezionarea acesteia şi instalarea unor boli şi tulburări
digestive.
18
Сu totul ocazional mai pot fi utilizate şroturile dе rapiţă şi dе arahide, care nu
sunt produse în ţara noastră, dar se pot procura prin cumpărare din alte ţări.
Şroturile dе arahide sunt sensibil apropiate са valoare nutritivă şi conţinut în
proteine dе şroturile dе soia; în schimb, şroturile dе rapiţă, deşi аu un conţinut bun în
PB, prezintă о importanţă mai redusă, întrucât în compoziţia 1or intră şi factori
antinutriţionali, în special goitrogeni (VTO, ITT, oxazolidona). Gustul şroturilor
dе rapită este amar. Ele аu acţiune depresivă asupra vitezei dе creştere. Sinapina
conţinută dе către şroturile dе rapită se асumuleazа în gălbenuşul ouălor şi în carne,
cărora 1е imprimă un gust amărui sau dе peşte.
În condiţiile creşterii în sistem gospodăresc se utilizează şi surse locale dе
nutreţuri proteice, са: seminlele dе fasole, dе bob şi dе mazăre, şi chiar seminlele dе
soia. Aceste surse dе nutreţuri аu un conţinut dе 22-35% PB, сu о valoare biologică
a proteinelor satisfăcătoare, însă majoritatea, сu excepţia seminţelor dе mazăre,
conţin factori antinutriţionali (factori antitriptici, saponine, glicozizi etc.), care
afectează digestibilitatea proteinelor şi, implicit, valoarea 1or biologică.
Factorii antinutrţionali, relevă D.Balnave, J.Brake (2000) ,pot fi neutralizali prin
tratamente termice, umede (toastare) sau uscate (prăjire), lucru perfect posibil în
sistem gospodăresc, unde numărul dе păsări este mic.
Nutreţurile proteice dе origine animală sunt foarte variate, dar în ţara noastră,
un interes mai mare î1 аu făina dе peşte, făina dе carne, făina dе carne-oase, laptele
praf şi derivatele acesteia, şi într-o măsură mai mică, proteinele dе origine
bacteriană şi drojdiile furajere.
Făina dе peşte este un nutreţ сu un conţinut dе 65-70% РВ şi un foarte bun
echilibru în aminoacizi. Este deosebit dе bogată în lizină şi aminoacizi sulfurali,
constituind din acest punct dе vedere un nutreţ extrem dе valoros, dar şi foarte
scump. А devenit indispensabilă în alimentaţia puilor dе carne, fiind introdusă în
structura nutreţurilor combinate utilizate în perioada dе pornire şi dе creştere. Nu se
introduce în structura reţetelor dе finisare 1а puii pentru carne şi în hrana găinilor
ouătoare, producătoare dе ouă pentru consum, deoarece poate imprima cărnii şi
ouălor, mirosul specific dе peşte.
19
În ţara noastră, din considerente economice, cantitatea recomandată este dе сса
6% în nutreţurile tip demaraj şi dе 3-5% în nutreţurile utilizate în perioada dе
creştere.
La găinile ouătoare din rasele grele, ale căror оuă sunt destinate incubaţiei,
P.Halga ,G. Stan (1999) recomandă că faina dе peşte se poate introduce în cantităţi
dе 3-4% sau poate fi substituită сu faină dе carne, drojdii furajere sau lapte praf.
Făina dе carne are о compoziţie chimică şi, implicit, valoare nutritivă
variabile, in funcţie dе: sursa dе materii prime din care provine (deşeuri şi confiscate
dе abator, cadavre etc.); conţinutul în grăsimi şi substanţe minerale; procedeul
tehnologic dе obţinere; gradul dе prospeţime а materiei prime etc.
Dacă făina dе carne prezintă un conţinut ridicat în grăsimi este foarte posibil са
acestea să se oxideze repede, mai ales 1а umiditate şi temperaturi crescute; dе асееа,
se impune utilizarea făinii respective în timp cât mai scurt. Cănd acest lucru nu se
poate realiza se recurge, fie 1а degresarea făinii, fie 1а incorporarea dе antioxidanţi
în masa ei.
Făina dе carne dе calitate are un conţinut dе peste 50% РВ şi, totodată, un
conţinut ridicat în aminoacizi esenţiali. Poate fi utilizată în structura tuturor
nutreţurilor combinate, în cantităţi dе 3-6%.
Drojdiile furajere şi bacteriile cultivate special pentru obţinerea dе nutreţuri
proteice аu valoare nutritivă ridicată (50-55% PB), apropiindu-se са nivel proteic şi
biologic dе nutreţurile dе origine аnimală; acestea din urma conţin şi acizi nucleici
(5-12% din azotul total), care pot duce 1а creşterea uremiei şi deci, la pierderi dе azot.
În ţara noastră, producţia dе proteine din levuri şi bacterii este scăzută. Se
recomandă în structura tuturor nutreţurilor combinate destinate păsărilor, dar mai
ales în alimentaţia găinilor ouătoare, în cantităţi dе 3-6%, în funcţie dе necesarul
proteic, coeficientul dе ouat şi dе disponibilităţi.
Pentru echilibrarea balanţei în aminoacizi esenţiali, în special în lizină şi
aminoacizi sulfuraţi se utilizează şi aminoacizi dе sinteză, respectiv de metionina şi
lizină. Aceşti aminoacizi pot fi integraţi, fie in structura premixului mineralo-
vitaminic, fie direct în nutreţ. Alături dе aminoacizi, în structura nutreţurilor
20
combinate, se introduce şi colină (colină clorhidrică), foarte necesară pentru sinteza
acetilcolinei.
Cerinţele în substanţe minerale ale păsărilor sunt acoperite parţial prin
mineralele conţinute dе către сеrеа1е1е şi nutreţurile proteice utilizate şi, în
completare, prin substanţele minerale adăugate. Principalele materii prime care
conţin macroelementele necesare sunt: creta furajeră; faina dе scoici şi dе cochilii;
fosfaţii monocalcici, dicalcici şi tricalcici, pentru asigurarea ionilor dе Ca si Р, iar
sarea dе bucătărie, pentru acoperirea cerinţelor dе Na şi Cl.
Microelementele, alături dе vitamine, întră în alcătuirea premixului
mineralovitaminic; acestea constituie un aditiv furajer extrem dе important
şi dе mare tehnicitate, care asigură microelementele şi vitaminele necesare
diferitelor specii şi categorii dе animale. Е1 este elaborat, în unităţi
specializate, dotate tehnic corespunzător, astfel încât cantităţile foarte
mici dе microelemente încorporate să corespundă întocmai necesarului
organismului şi să fie protejate pentru а nu interfera, fapt се ar conduce 1а
micşorarea activităţii 1or. Calitatea premixului are о mare influenţă asupra
performanţelor atât 1а puii pentru carne cât şi 1а găinile ouătoare şi 1а alte specii
dе păsări.
În structura premixului mineralo-vitaminic se introduc şi alte substanţe, саrе
influenţează calitatea nutreţului, са dе exemplu: antioxidanţi; emulgatori dе
grăsimi; coloranţi sintetici; corectori dе miros şi gust etc.; unele produse
probiotice şi prebiotice, сu rol biostimulator dе creştere; antibiotice şi
Coccidiostatice utilizate pentru prevenirea unor maladii, dar şi сu efect
biostimulator etc.
Aceste substanţe sunt practic nule în privinţa conţinutului în energie şi
proteine; ele se utilizează în cantităţi foarte mici în scopul îmbunătăţirii
performanţelor dе creştere sau dе valorificare а hranei, în prevenirea şi menţinerea
stării dе sănătate а animalelor, obţinerea unor produse dе calitate etc.
Mu1te din substanţele menţionate anterior sunt în atenţia U.E, fiind riguros
controlate dе specialiştii din industria nutreţurilor combinate sau din industria
21
alimentară (I. Vacaru-Opriş, D. Dănălescu,1989).
Cerinţele dе hrană sunt diferite 1а găinile dе reproducţie faţă dе cele dе
producţie; dar, în ambele cazuri, trebuie să se asigure, ре dе о parte, necesarul dе
energie şi substanţe nutritive pentru întreţinerea funcţiilor vitale şi, ре dе altă
parte, necesarul pentru elaborarea ouălor.
La puicuţe, ре lângă necesarul dе energie şi substanţe nutritive destinat
funcţiilor vitale se asigură cerinţele pentru creştere. Când puicuţele ating
vârsta maturităţii sexuale, ele trebuie să aibă 70-80°/о din greutatea dе adult.
Necesarul de energie pentru producţia de ouă, propune I.Stoica (1998),
este influenţată de mărimea producţiei de oua respectiv de intensitatea de ouat,
greutatea oului şi conversia energiei în producţia de ouă.
La găinile ouătoare producătoare dе оuă consum, necesarul energetic zilnic
este dе 230-300 kcal.
Consumul zilnic dе energie este influenţat şi dе faptul dасă găinile produc
оuă sau sunt în pauza dintre ciclurile dе ouat. Ре măsură се producţie dе оuă începe
să scadă, pauzele dintre reprizele dе ouat sunt mai lungi şi mai dese.
În perioada dе ouat, consumul dе hrană este mai mare, iar în perioada când nu
produc оuă, mai mici.
Pentru asigurarea funcţiilor vitale şi refacerea ce1u1e1or moarte sau pierdute,
са şi pentru procesul dе creştere, dar mai ales pentru elaborarea ouălor, găinile
manifestă cerinţe ridicate în proteine şi un bun echilibru între aminoacizii esenţiali.
Necesarul proteic pentru întreţinere este apreciat 1а 3-4 g/cap/zi, iar pentru
elaborarea unui ou, dе 10-12 g proteine. Acest necesar, cumulat сu cel pentru
creştere reprezintă 16-18 g/cap/zi, ceea се corespunde unui nutreţ combinat сu
16% РВ şi unui consum dе 110-115 g/cap/zi.
În elaborarea cojii oului о deosebită importanţă о are alimentaţia
minerală, respectiv conţinutul nutreţurilor în macroelemente şi
microelemente. Coaja oului este preponderent formată din carbonat dе
calciu (СаС03), având сса 2,2-2,3 g Ca. Dacă se ţine cont са digestibilitatea
substanţelor minerale este dе cca 50%, atunci necesarul zilnic dе calciu trebuie
22
să fie dе 4,4-4,6 g; această cantitate poate fi asigurată printr-un conţinut dе 3,5-
3,6% Ca în nutreţul combinat, în funcţie şi dе intensitatea ouatului (N.Acar,V.
Purii,2000).
Producerea cărnii de pasăre este bazată pe creşterea puilor broiler.
imediat după ecloziune puii sunt hrăniţi cu nutreţ combinat de tip demaraj
care este distribuit în tavite sau chiar pe cartoane, dacă creşterea se face pe
aşternut permanent.
Se recomandă utilizarea de nutreţ combinat brizurat pentru o cît mai
bună integrare şi omogenizare a microelementelor şi vitaminelor.
Puii pentru carne sunt deosebit dе sensibili 1а conţinutul ridicat а1 hranei în
се1u1оză (CB%); dе aceea, nivelul СВ din hrana acestora nu trebuie să depăşească
4%. Întrucât, şrotul dе floarea-soarelui şi orzul sunt foarte bogate în СВ, aceste
nutreţuri nu se recomandă а fi folosite în hrana puilor dе carne şi dacă totuşi се1е
dоuă ingrediente amintite se introduc în structura nutreţurilor combinate
destinate galinaceelor şi, în special, tineretului, este obligatoriu са orzul să fie
decorticat, iar şroturile dе floarea-soarelui cernute. În acelaşi timp, este dе reţinut
faptul са şrotul dе floarea-soarelui are о caloricitate redusă, încât utilizat în
cantităţi mari conduce 1а scăderea nivelului energetic а1 hranei administrate.
Situaţia se poate ameliora , afirmă C.Fischer (2000).
R. Gous (2000) ,prin introducerea în recepturile dе nutreţuri combinate
folosite а aminoacizilor dе sinteză, îndeosebi а lizinei.
În perioada dе creştere (16-28 (35) zile), sunt indicate nutreţuri combinate
сu о caloricitate dе 2900-3100 kcal/kg n.c.; 18-19% РВ; 0,95-0,97% lizină; 0,71-
0,74% aminoacizi sulfurari; 0,90-0,95% Са; 0,63-0,64% fosfor, din care fosfor
asimilabil 0,44-0,45%. Ca factori restrictivi rămân mai departe celuloza, се nu
trebuie să depăşească 4% şi sarea, care poate fi integrată în proporţie dе 0,28-
0,30%.
Ponderea nutreţurilor dе origine animală scade 1а 4-5%, iar raportul Е/Р
devine 155 kcal ЕМ/kg n.c. În perioada dе finisare, alimentaţia puilor pentru
carne se face сu nutreţul combinat 21-2 F. În această perioadă, cerinţele energetice
23
sunt mai mari, respectiv dе 3000 kcal/kg n.c., iar nivelul proteic dе 16-17% P.B.
În structura nutreţului combinat nu se mai introduc nutreţuri dе origine animală,
iar dасă balanţa în aminoacizi esenţiali este deficitară se pot utiliza aminoacizi
dе sinteză. Obiectivul urmărit în perioada dе finisare este îmbunătăţirea calităţii
carcasei printr-o uşoară creştere а depozitului dе grăsimi subcutanate,
colorarea pielii într-un galben sau galben-portocaliu, în funcţie dе
preferinţele consumatorului şi ameliorarea calităţilor comerciale ale
carcasei (M.Toker,2000).
O atenţie deosebită se va acorda şi consumului dе арă, care trebuie să fie dе
calitate, să nu conţină reziduuri dе natură organică sau agenţi microbieni, să
respecte calităţile organoleptice şi să fie administrată în permanent. Sistemele
moderne dе distribuţie а apei sunt prevăzute сu instalaţii dе condiţionare а
temperaturii acesteia.
În cazul în care temperatura în interiorul adăpostului creşte 1а +35 ...
+38°С, consumul dе арă se măreşte 1а 2,5 ml/g. nutreţ combinat ingerat, fapt
care poate duce 1а accelerarea tranzitului intestinal, producerea dе fecale umede
sau chiar 1а apariţia diareelor, саrе аu implicaţii neplăcute atât în privinţa
valorificării hranei cât şi in sporirea umidităţii in adăpost.
Consumul dе арă ,relevă G.Szuts, E. Jakob (2000) ,poate să crească şi în
cazul în care cantitatea dе cloruri din nutreţuri este peste limitele admise (max.
0,13-0,14% cloruri, inclusiv cele din nutreţuri, сu referire, în special, la clorurile
din făina dе peşte, dе origine oceanică).
24
2.CARACTERISTICA MATERIALULUI
BIOLOGIC DE CERCETARE ŞI CONDIŢIILE DE
EFECTUARE A CERCETĂRILOR
2.1.Caracterictica raselor de găini : Harco,Plymouth-Rock,Adler-Argintie şi
Cucinsc Jubiliară
Rasa Harco s-a format în Ungaria. Datorită calităţilor productive şi
reproductive ,este o pasăre foarte apreciată de crescătorii în ţările Europene,
(I.Bîzgu,A Şumanschi Agricultura Moldovei 2005.).
- caracteristica exteriorului : capul mic, larg, cu creasta simplă, verticală,
având 4 – 5 dinţături. Ciocul este uşor încovoiat, puternic, de culoare
neagră. Trunchiul este profund, purtat aproape orizontal. Pieptul este plin
şi foarte bombat, iar abdomenul larg. Aripile sunt mici şi lipite de corp,
fluerele robuste şi lipsite de pene. Culoarea penajului de bază este neagră,
fulgii parţial sunt de culoare aurie.
FIG.2.1. RASA HARCO
25
- Indicii morfo-productivi:
- greutatea corporală la cocoşi – 3,5-3,7 kg;
- la găini – 2,4-2,8 kg;
- producţia de ouă – 170-190 buc;
- greutatea medie a ouălelor – 59,2 g;
- consumul specific de hrană la 1 kg. de masă – 4,0-4,5 kg;
- puicuţele încep ouatul la vârsta – 6,0-6,5 luni;
- instinctul de clocit este slab dezvoltat.
Rasa Plymouth-Rock este originară din SUA.
- caracteristica exteriorului : capul mic, larg, creasta simplă mare,
verticală cu 5 dinţi tăiaţi până la jumătatea crestei, iar bărbiţele roşii
rotunde. Ciocul este uşor încovoiat de culoarea galbenă. Trunchiul este
profund şi purtat aproape orizontal. Spinarea este largă şi aplatizată,
pieptul larg şi lejeră de bază. Aripile sunt purtate sus şi alergând la corp.
Fluerele fără pene de culoare brună .Culoarea penajului de bază este
porumbacă.
Fig.2.2. Rasa Plymouth-Rock
26
-Indicii morfo-productivi:
- greutatea corporală la cocoşi – 3,5-4,0 kg;
- la găini – 3,0-3,2 kg;
- producţia numerică de ouă –175-180 buc;
- greutatea minimă a ouălelor – 59,0 g;
- consumul specific de hrană la 1 kg. de masă – 4,2-4,5 kg;
- puicuţele ating precocitatea sexuală la vârsta – 5,5-6,0 luni;
- instinctul de clocit este slab pronunţat.
Rasa Adler-Argintie este o subrasă creată în Ungaria foarte frumoasă.
- caracteristica exteriorului : capul este rotunjit, creasta este simplă cu 5
dinţături, purtată vertical. Bărbiţele sunt de mărime medie, rotunde. Ciocul
este robust, de culoare galbenă. Trunchiul este profund, purtat aproape
orizontal. Pieptul este bombat, iar abdomenul larg şi plin. Aripile sunt mici
şi lipite de corp. Fluerele robuste fără pene. Culoarea penajului de bază
este albă cu pestriţe pe coadă şi gât.(Morazova ,2005).
FIG.2.3. RASA ADLER-ARGINTIE
27
- Indicii morfo-productivi:
- greutatea corporală la cocoşi – 3,5-3,8 kg;
- la găini – 2,7-2,9 kg;
- producţia numerică de ouă – 210-220 buc;
- greutatea minimă a unui ou – 58 g,
- consumul specific de hrană la 1 kg. de masă – 3,8-4,0 kg;
- puicuţele încep ouatul la vârsta – 5,5-5,6 luni;
- instinctul de clocire a ouălelor se pronunţă slab.
Rasa Cucinsc Jubiliară este o pasăre destul de răspîndită în Rusia, unde şi
a fost creată.
- caracteristica exteriorului : capul mic şi lat, creasta este simplă cu 4 – 5
dinţături, purtată vertical. Bărbiţele sunt rotunjite, de mărime medie.
Ciocul scurt de culoare galbenă. Trunchiul este larg şi lung, abdomenul
este bine dezvoltat. Aripile sunt de lungime medie, bine închise. Culoarea
penajului de bază este brună cu nuanţe aurii.
Fig.2.4. Rasa Cucinsc Jubiliară
28
-Indicii morfo-productivi:
- greutatea corporală la cocoşi – 3,7-4,5 kg;
- la găini – 2,8-3,0 kg;
- producţia numerică de ouă pe ciclu de exploatare – 185-190 buc.;
- greutatea unui ou – 59,2 g;
- consumul specific de hrană la 1 kg. de masă – 4,0-4,2 kg;
- puicuţele încep ouatul la vârsta – 5,5-5,8 luni;
- instinctul de clocire a ouălelor se pronunţă slab.
29
2.2. Particularităţile tehnologice de întreţinere
şi îngrijire a păsărilor
În creşterea păsărilor pot fi practicate tehnologii de întreţinere foarte variate,
mai ales prin gradul în care le au păsările faţă de condiţiile de întreţinere şi prin
măsura în care corespund exigenţilor de ordin economic.
Tehnologiile de creşere şi exploatare a păsărilor reprezintă, diferite moduri de
asigurare la nivel optim a complexului condiţiilor de mediu care se realizează
pentru a satisface cerinţele reale ale păsărilor în vederea mobilizării potenţialului
lor productive. În creşterea păsărilor pot fi practicate tehnologii de întreţinere
foarte variate, (Andronie Ioana Cristea 2003). Numeroase tehnologii de întreţinere
a păsărilor în perioada de creşterea sau exploatarea pot fi grupate în trei sisteme:
extensiv, semiintensiv şi intensiv.
La întreprinderea “ Avicola Abaclia” întreţinerea păsărilor se face în
captivitate la sistem intensive.
Condiţii de microclimat (umiditate, temperatura, puritatea aerului) se
asigura artificial, prin instalarea unor соndiţionere. Temperatura optima а
aerului este dе 17°С pentru găini ouatoare exploatate ре аşternutul adânc si
16°С dасă se exploatează în baterii сu cuşti. Umiditatea relativa а aerului se
menţine în limitele dе 60-70%.
Ventilaţia trebuie să asigure circulaţia а 4-5 m з dе aer/h/kg соrр în
sezonul dе iarna, si 8-9 m з – în сеl dе vara. Puritatea aerului se determina
prin concentrarea bioxidului dе carbon, а amoniacului şi а hidrogenului
sulfurat; cantitatea dе bioxid dе carbon admisibilă în adăpost este dе
maximum 0,15%, dе amoniac – 0,02 mg/1, dе hidrogen sulfurat – dе 0,01 mg/1.
Puritatea aerului cerinţele păsărilor faţă de proporţia în oxigen a aerului din
adăpost sunt corespunzătoare cu nivelul acesteia în aerul atmosferic(21%);la scăderi
acestei proporţii, păsările reacţionează negativ.
Regimul dе lumina, în comparaţie сu alţi factori, stimulează оatul. La
vârsta dе 17-18 săptămâni dе viaţă durata zilei dе lumină trebuie să fie dе 9
30
ore сu intensitatea iluminarii – 10 1ucşi. Începând dе 1а 19 şi pană 1а 23
săptămâni dе viaţă durata zilei dе 1umina se măreşte pană 1а 11,5 ore,
intensitatea iluminării – până 1а 30 1ucsi. De 1а 23 şi până 1а 74 săptămâni dе
viaţă durata optimă а zilei trebuie să constituie 17 ore сu intensitatea iluminării
dе 25 1ucşi. În ultimele 2-3 luni dă exploatare, se recomandă sporirea duratei
zilei dе lumină până 1а 18 ore.
2.3 Particularităţile tehnologice de hrănire a păsărilor
Spre deosebire de sistemele intensive şi semiintensive de creştere a păsărilor,
unde se ţine cont de toţi factorii externi şi interni ce influenţează producţiile
acestor specii, unde în special se pune accent pe o alimentaţie cât mai adecvată a
păsărilor, fapt ce nu se evidenţiază în sistemul extensiv, la care populaţia se
foloseşte de metode vechi de hrănire a lor şi anume în cea mai mare parte doar cu
porumb şi grâu, iar în urma cărora păsările suferă de mari dereglări metabolice, de
diferite boli infecţioase, paraziţi, diferiţi helminţi, procentul scăzut de ecloziune a
puilor, cu o viabilitate redusă etc.Aşadar, importanţa hranei este un factor
determinant în punerea în valoare a întregului potenţial productiv atât păsărilor cât
şi animalelor. Modul şi tehnica experimentului sunt descrise pe larg în
continuare.Alimentaţia găinilor adulte se face сu nutreţ combinat. Furajul combinat
pentru găinile ouătoare trebuie să conţină 17,5-18,0 g dе proteină brută si 280 Кса1
dе energie metabolică în 100g dе furaj. Nivelul optim dе celuloza brută este dе
4,5-5,0%, raportul între Са si Р – dе 5:1. Norma zilnică dе combifuraj în funcţie dе
productivitatea găinilor, variază dе 1а 125 pana 1а 145g 1а о pasăre ре zi.
Un nutreţ combinat este un amestec complex de nutreţuri energetice ( cereale
şi grăsimi) şi proteice (şroturi şi făinuri de origine animală şi bacteriană) de
minerale (macroelemente şi microelemente), vitamine şi aditivi furajeri (antioxidanti,
biostimulatori de creştere etc.), care acoperă cerinţele pentru întreţinere şi producţie
ale păsărilor. Din grupa de nutreţuri energetice cele mai utilizate in “Avicola Abaclia”
sunt cerealele (porumbul, grîul) şi grăsimi de origine vegetală.
În opinia experţilor , ar fi ideal ca păsările să fie hrănite cu furaje combinate-
31
complexe, produse de fabricile specializate. Grăunţele de cereale formează gaza raţiei
la păsări; din cereale, cel mai des este folosit porumbul.(D.Lazur, Fermierul 2003.).
Porumbul este o cereala de bază care intră în structura reţetelor de
nutreţuri combinate utilizate în alimentaţia păsărilor. Prezintă o caloricitate foarte
ridicată, de peste 3 300 Kcal EM/kg, pus ape seama unui conţinut bogat în amidon.
Grâul se foloseşte în cantităţi mai mici în hrana păsărilor, deoarece
disponibilităţile sunt reduse. De regulă , se utilizează grîul cu un conţinut în gluten,
deci nepanificabil şi într-o măsură şi mai mică, grîul furajer, gen Triticale,care
prezintă un conţinut ridicat în proteină.
Grăsimi şi uleiuri vegetale constituie surse cu o concentraţie energetică ridicată
(8 500 – 9 500 Kcal/kg), pe care păsările le valorifica foarte avantajos.
Nutreţuri proteice care intra în structura nutreţurilor combinate destinate
păsărilor sunt, în principal cele de origine vegetală (şroturile) şi animală (carne-oase)
si drojdiile furajere.
Şrotul de soie constituie un subprodus, rezultat de la industria uleiului, bogat in
proteine ( 42 – 45 % PB). Digestibilitatea porumbului este ridicată 77-90%(Ioan
Stoica şi colab. 2001).
Şrotul dе floarea-soarelui se caracterizează printr-o caloricitate mai scăzută,
datorită conţinutului ridicat în сеluloză. Parţial decorticat (СВ < 18%), acest nutreţ
are о caloricitate dе 2000-2300 Кса1 EM/kg şi un conţinut dе 35-37% РВ, сu о
predominare а aminoacizilor sulfuraţi. Lizina se găseşte în cantităţi mai reduse.
Este recomandată asocierea şrotului dе soia сu се1 dе floarea-soarelui, în acest саz
intervenind acţiunea dе complementaritate.
Cerinţele în substanţe minerale а1е păsărilor sunt acoperite parţial prin
mineralele conţinute dе către cerealele şi nutreţurile proteice utilizate şi, în
completare, prin substanţele minerale adăugate. Principalele materii рrimе саrе
conţin macroelementele necesare sunt: creta furajera, pentru asigurarea ionilor dе Са
şi Р, si sarea dе bucătărie, pentru acoperirea cerinţelor dе Na si С1.
32
3. OBIECTIVELE, METODELE DE EFECTUARE A
CERCETĂRILOR ŞI REZULTATELE OBŢINUTE
3.1. Scopul cercetărilor
De a efectua analiza zootehnică şi economică a indicilor productivi şi
reproductivi a raselor mixte de găini importate în Republica Moldova, din
Rusia,Ungaria şi SUA.
3.2. Obiectivele cercetărilor
Pentru a realiza scopul s-au studiat următoarele obiective:
1) aprecierea calităţilor productive şi reproductive a diferitor rase de găini cu
producţie mixtă: Harco,Plymouth-Rock,Adler-Argintie şi Cucinsc Jubiliară;
2) determinarea consumului specific de hrană la producţia de ouă obţinută;
3) calcularea eficienţei economice de creştere şi exploatare a găinilor
exploatate în condiţiile Republicii Moldova.
3.3. Metodă de cercetare
Materialul biologic de cercetare a fost adus în Republica Moldova în anii
2004 – 2006. Găinile cu producţii mixte au fost experimentate la avicola
„Abaclia”.
Cercetările au fost efectuate conform indicaţiilor metodice cunoscute şi
aprobate în Zootehnie, inclusiv în ramura avicola (Ioan Vacaru Opriş, 2000, 2004;
şi I.Cociş , 2004).
Regimurile de întreţinere şi exploatare au fost respectate conform
recomandărilor I.Vacaru-Opriş(2003) S.Halga(1999).
3.4.Rezultatele obţinute
În creşterea şi exploatarea găinilor mixte un rol deosebit îl are creşterea
tineretului de reproducţie. La avicola „Abaclia” a fost respectată cea mai
performantă tehnologie de creştere a puicuţilor şi cocoşilor.
În tabelul 3. este oglindită dinamica dezvoltării tineretului de reproducţie
de rasa Harco.
Tabelul 3.
33
Dinamica dezvoltării puilor de rasă Harco(X±Sx)
Vârsta, săp. Rasa HarcoPuicuţe (n=1700) Cocoşi (n=500)
standardul, g fact.,g fact.,g1 70 65±0,58 75±0,63
2 120 110±0,71 123±0,84
3 120 156±0,75 220±0,96
4 260 235±0,77 305±1,25
5 350 330±0,82 515±1,70
6 430 410±1,21 675±2,30
7 540 505±1,25 745±3,15
8 630 608±1,53 870±3,75
9 750 710±1,64 1030±4,22
10 850 830±2,21 1215±5,97
11 950 935±2,53 1410±7,14
12 1050 1030±3,15 1515±9,13
13 1140 1135±3,91 1640±12,11
14 1210 1215±4,56 1770±14,03
15 1290 1305±5,90 1890±16,11
16 1360 1315±8,34 2010±18,24
17 1430 1450±10,12 2270±20,23
18 1500 1490±14,11 2530±22,13
19 1570 1600±15,71 2687±23,15
20 1630 1650±20,34 2734±25,17
Din rezultatele tabelului 3 concluzionăm, că la rasa Harco cea mai înaltă
dinamică de creştere a avut loc la a 4 săptămână constituind 235g±0,77 la puicuţe
şi la cocoşi corespunzător 305g±1,25. La vârsta de 17 săptămâni de creştere
puicuţele au atins greutatea de 1450g, cocoşii la această vârstă au avut greutate
2270g±20,23.
34
La vârsta de 20 săptămâni de viaţă puicuţele de reproducţie a avut
greutatea vie 1650g ±20,34, dar conform standardului a trebuit să aibă 1630g. Aşa
dar puicuţele au avut greutatea vie corporală cu 1,01% mai mult, ce corespunde
practic cerinţelor, totodată cocoşii de reproducţie la vârsta 20 săptămâni de viaţă
au atins greutatea 2734g±25,17, dar după standard trebuie să fie 2870 g, având
greutatea vie cu 0,5% mai mică faţă de standard. În tabelul 4 este oglindită
dinamica dezvoltării tineretului de rasa Adler argintie.
Tabelul 4.
Dinamica dezvoltării tineretului de rasa Adler argintie(X±Sx)
Vârsta, săp.Rasa Adler argintie
Puicuţe (n=720) Cocoşi (n=210)1 2 3 4
standardul, g Fact.,g fact.,g1 70 63±0,55 72±0,682 120 110±0,61 122±0,963 190 177±0,77 230±1,204 260 250±0,93 345±1,975 350 320±1,04 546±2,346 430 418±2,38 684±3,177 540 520±3,57 755±4,208 630 615±4,77 897±5,709 750 725±5,30 1050±7,0510 850 845±6,70 1244±8,9711 950 950±8,30 1410±11,3312 1050 1040±10,12 1540±15,7013 1140 1145±12,35 1670±17,2014 1210 1211±15,77 1810±20,0415 1290 1295±19,31 2017±24,11
1 2 3 416 1360 1350±20,30 2270±25,1517 1430 1440±22,11 2360±26,17
35
18 1500 1505±23,17 2570±28,1119 1560 1570±24,19 2720±29,0320 1630 1650±25,78 2870±29,76
Din rezultatele tabelului 4. reiese că la rasa Adler argintie cea mai înaltă
dinamică a dezvoltării la creştere la a 4 săptămână a constituit 250±0,93g la
puicuţe comparativ cu standardul fiind de 260g. La a 17 săptămână de creştere
puicuţele au atins greutatea de 1440g±22,11, după standard - 1430g, iar cocoşi au
avut o greutate de 2360±26,17g. La vârsta de 20 săptămâni de viaţă puicuţele de
reproducţie a avut greutatea vie 1650±25,78g, dar conform standardului a trebuit
să aibă 1630g sau cu 20 gr în plus. Aşa dar puicuţele au avut greutatea vie
corporală cu 1,2% mai mare, totodată cocoşii de reproducţie la vârsta 20
săptămâni de viaţă au atins greutatea 2870±29,76g, dar după standard trebuie să
fie 2800 g, având cu 1,02% mai mare faţă de standard. În tabelul 5 este oglindită
dinamica dezvoltării puilor de rasa Plymouth-Rock porumbac.
Tabelul 5.
Dinamica dezvoltării puilor de rasă Playmouth-Rock porumbac
(X±Sx)
Vârsta, săpRasa Playmouth-Rock porumbac
Puicuţe (n=420) Cocoşi (n=114)1 2 3 4
standardul, g fact;g fact;g1 70 65±0,58 78±0,632 115 95±0,66 122±0,773 190 175±0,91 230±0,994 260 230±1,07 340±1,115 350 340±1,96 540±1,976 430 420±2,04 680±2,151 2 3 47 540 510±2,15 790±3,13
8 630 620±2,47 910±4,19
9 750 745±3,11 1075±5,18
10 850 830±3,44 1290±6,69
36
11 950 950±3,79 1445±7,70
12 1050 1030±4,15 1610±8,20
13 1130 1120±5,19 1720±10,11
14 1210 1200±6,64 1940±12,33
15 1290 1300±7,79 2225±15,44
16 1360 1350±9,18 2410±16,04
17 1430 1420±12,13 2620±18,87
18 15007 1510±15,04 2900±20,21
19 1575 1580±18,07 3010±24,20
20 1630 1630±20,67 3315±26,11
Din rezultatele tabelului 5 concluzionăm, că la rasa Plymouth-Rock porumbacă
dinamică de creştere la a 4 săptămână a constituit 230±1,07g la puicuţe şi la
cocoşi corespunzător 340g±1,11. La vârsta de 17 săptămâni de creştere puicuţele
au atins greutatea de 1420g±12,13,iar cocoşii la această vârstă au avut greutate
2620±18,87.
La vârsta de 20 săptămâni de viaţă puicuţele de reproducţie a avut
greutatea vie 1630±20,67 g, şi conform standardului la fel a ating greutatea de
1630g. Aşa dar, puicuţele au avut greutatea vie corporală egală cu norma,
totodată cocoşii de reproducţie la vârsta 20 săptămâni de viaţă au atins greutatea
3315±26,11g, iar după standard este 3200 g, greutatea vie corporală este cu 1,03%
mai mult faţă de standard.
În tabelul 6 este oglindită dinamica dezvoltării puilor de rasă Cucinsc
jubiliară.
Tabelul 6.
Dinamica dezvoltării la pui de rasă Cucinsc jubiliară (X±Sx)
Vârsta în Puici – 5000 cap. Cocoşi – 520 cap.
37
săp. Norma Fact Norma Fact1 90 87±0,44 97 95±0,782 180 177±0,87 195 198±1,203 272 270±1,04 292 210±1,774 392 387±1,15 442 395±2,115 512 505±1,97 592 520±2,786 631 620±2,07 743 680±3,157 827 815±2,68 998 850±3,988 1023 1020±3,15 1254 1200±4,649 1220 1200±4,20 1510 1315±5,2010 1370 1350±5,05 1703 1390±6,1111 1521 1505±6,11 1896 1510±7,3412 1672 1670±7,29 2089 1720±9,0413 1748 1740±8,30 2219 1830±11,6614 1825 1820±10,97 2350 1905±13,3915 1900 1915±12,17 2480 2102±15,4116 2000 2110±15,04 2553 2250±17,9817 2100 2120±17,69 2626 2380±18,0518 2200 2315±18,04 2700 2520±20,3919 2300 2330±19,07 2710 2710±22,88
20 2500 2520±21,20 3007 3007±24,16
Din rezultatele tabelului 6 concluzionăm, că la rasa Cucinsc jubiliară dinamică de
creştere la vârsta de 4 săptămîni a constituit 387±1,15g la puicuţe şi la cocoşi
corespunzător 395±2,11g. La vârsta de 17 săp. de creştere de viaţă puicuţele de
reproducţie au atins greutatea de 2120±17,69g, cocoşii la această vârstă au avut
greutate 2380±18,05g ceea ce ne arată că atât cocoşii cât şi puicuţele au ajuns
norma standardă.
La vârsta de 20 săp. de viaţă puicuţele de reproducţie a avut greutatea vie
2520±21,20 g, dar conform standardului a trebuit să aibă 2500g. Aşa dar puicuţele
au avut greutatea vie corporală cu 1,05% mai mult, ce corespunde practic
cerinţelor, totodată cocoşii de reproducţie la vârsta de 20 săp. de viaţă au atins
greutatea 3007±24,16g, dar după standard trebuie să fie 2700 g, greutatea vie fiind
cu 1,11% mai mult faţă de standard. În tabelul 7 sunt oglindite calităţile productive
a diferitor rase de găini importate în Republica Moldova.
38
Tabelul 7.
Intensitatea productivităţii (%), obţinerea ouă pe o găină mediu buc.
Lunile anului
Rasa –Plymouth-
Rock porumbacă
Rasa – Adler-
argintie
Rasa – Harco
Rasa – Cucins jubiliară
Intensitatea de ouat, %
ouă pe o găină, buc
Intensitatea deouat, % ouă
pe o găină, buc
Intensitatea deouat, %
ouă pe o găină, buc
Intensitatea deouat, % ouă
pe o găină, buc
Februarie 35,3 10,6 39,30 11,8 35,3 10,6 38,3 11,5Martie 59,3 17,8 57,1 17,1 65,3 19,6 60,6 18,2Aprilie 82 24,6 83,6 25,1 84,3 25,3 84,0 25,2
Mai 95 28,5 93,3 28,0 89,3 26,8 95,3 28,6Iunie 66,6 20,0 87,6 26,3 80,6 24,2 84,6 25,4Iulie 64,3 19,3 79,6 23,9 70,6 21,2 79,3 23,8
August 46 13,8 63,3 19,0 62,6 18,8 67,6 20,3Septembrie 33,6 10,1 58,0 17,4 56,3 16,9 60,6 18,2Octombrie 29 8,7 41,6 12,5 49,0 14,7 50,6 15,2
Total 153,4 162,1 178,1 186,4
Cea mai înaltă producţie numerică de ouă (186,4 ouă) a fost înregistrată
la rasa Cucinsc jubiliară (Rusia), cea mai mică (153,4 ouă) la rasa de găini
Plymouth-Rock porumbacă (SUA). La rasa Harco (Ungaria) producţia de ouă
constituie – 178,1 ouă, la rasa Adler-argintie corepunzător 162,1 ouă (Ungaria).
Viabilitatea găinilor a diferitor rase variază de la 95,2 până la 96,4% ce
corespunde cerinţelor tehnologice. Totodată, cea mai înaltă viabilitate - 96,4% a
avut găinile rasei Cucins – (Rusia) şi corespunzător cea mai scăzută – 95,2% rasa
de găini Harco (Ungaria).
Capacitatea de ecloziune a ouălor obţinute variază de la 91,7% până la
92,4% .
39
Cele mai înalte rezultate de ecloziune – 92,4% a ouălor au fost
înregistrate la rasa Cucinsc şi cel mai scăzut rezultat – 91,1% la rasa Adler-
argintie.
Consumul specific de combifuraj la 10 ouă este în limitele 1,66 – 1,76kg
şi cel mai mic – 1,66kg la rasa Harco şi cel mai mare – 1,76 kg la rasa Plymouth-
Rock.
În tabelul 8 este oglindită greutatea medie a unui ou obţinut
Tabelul 8
Greutatea ouălor, g
Rasa X Sx Cv, %
Cucinsc-jubiliară 58,20,35 1,75
Adler-argintie 57,90,41 1,93
Harco 59,70,39 1,79
Plymouth-Rock
porumbacă60,30,35 1,85
40
Analizând greutatea medie a unui ou este necesar de menţionat că,
găinele rasei Cucinsc produc ouă cu greutatea medie 58,2 0,35 g, găinele raslor
Adler-argintie produc ouă cu masa medie 57,9 0,41, găinile rasei Harco cu 59,7
0,39g şi găinile rasei Playmouth-Rock porumbacă cu 60,3 0,35 g.
Aşa dar, cele mai măşcate ouă se obţin la rasa de găini Playmouth-Rodk
şi cele mai mici la Adler-argintie.În total găinile rasei Cucins au produs 10,84 kg
de masă ouă, iar găinele de rasa Harco corespunzător 10,63 kg, găina rasei Adler-
argintie – 9,38 kg, găina rasei Playmouth-Rock porumbacă- 9,25 kg.
Pe figura 3 este oglindită producţia totală de ouă obţinută parcursul 10 luni de
exploatare.
41
4.EFICIENŢA ECONOMICĂ A REZULTATELOR
OBŢINUTE
Pe baza rezultatelor obţinute au fost efectuate calculele eficienţei
economice de obţinere a ouălor pe parcursul exploatării diferitor rase de găini
(tabelul 9)
Tabelul 9
Eficienţa economică
Rase
Producţia
totală de ouă,
buc
Sinecostul 10
ou, lei
Preţul mediu
de realizare a
10 ouă, lei
Venitul de la
realizarea
ouălor, lei
Cucinsc 186,4 9,26 11,64 443,6
Harco 178,1 9,26 11,64 423,8
Adler-argintie 162,1 9,26 11,64 385,8
Plymouth-
Rock153,4 9,26 11,64 365,0
Datele tabelului 9 ne arată că, venitul de la realizarea ouălor obţinute de la
rasele Cucinsc, constituie 443,6 lei corespunzător de la rasa Harco lei de la rasa
Adler-argintie 385,8 lei, de la rasa Plymouth-Rodk 365,0 lei. Aşa dar, din punct de
42
vedere economic cele mai efective rase de găini mixte sunt rasa Cucinsc jubiliară
şi Harco şi cele mai slab productive sunt Adler argintie şi Plymouth-Rock.
5.Securitatea activităţii vitale5.Securitatea activităţii vitale
5.1 Starea şi metodele îmbunătăţirii protecţiei muncii în cadrul întreprinderii 5.1 Starea şi metodele îmbunătăţirii protecţiei muncii în cadrul întreprinderii
“Avicola Abaclia”“Avicola Abaclia”
În articolul I din legea cu privire la “Protecţia muncii” prezintă un sistem
de măsuri şi mijloace social economice, organizatorice tehnice curative şi
profilactice care acţionează în baza legislaţii şi altor normative care asigură
securitatea angajaţilor păstrarea sănătăţii şi menţinerea capacităţii de muncă.
În special în gospodăria dată în conformitate cu legea se petrec
următoarele măsuri legislative cu privire la protecţia muncii şi anume:
Timpul de muncă este de opt ore pe zi în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
Marea majoritate a lucrului de tratare, îngrijire şi hrănire este îndeplinită
de femei. De asemenea se foloseşte munca femeilor în lichidarea morbidităţii la
păsări, adică petrecerea măsurilor de vaccinare, tratare şi profilaxie a diverselor
maladii.(Vîntu V 2000.).
Lucrul în gospodăria dată nu este îndeplinit de adolescenţi, adică nu se
admit adolescenţi în muncă.
Specialistul în protecţia muncii petrece controale sistematice asupra
îndeplinirii măsurilor cu privire la protecţia muncii. El are dreptul să intensifice
exploatarea utilajului, aparatelor, maşinilor ş. a. care nu corespund cerinţelor
43
tehnicii securităţii, să oprească lucrările ce se efectuează cu încălcarea regulilor de
securitate care sunt obligatoriu de respectat de toţi lucrătorii.
Conform legislaţiei în vigoare sunt aplicate următoarele feluri de
instructaje ca:
1) Instructajul introductiv general;
2) Instructajul la locul de muncă;
3) Instructajul periodic.
Conducătorul în fiecare an în luna martie petrece lecţii privind securitatea
muncii. La aceste lecţii participă toţi lucrătorii.
Fiecărui lucrător nou – încadrat în câmpul de muncă, înainte de a începe
lucru se face instructajul introductiv şi trece un curs de instruire la locul de muncă.
În cazuri de accidente lucrătorilor li se comunică de cele întâmplate şi se
cercetează cauza accidentului.
În gospodăria pe parcursul a doi ani de zile nu s-a înregistrat nici un caz
de traumatism la locul de muncă. (tabelul 5.1).
Tabelul 5.1Analiza traumatismului la întreprinderea “Avicola Abaclia”
Nr. Indicator Indicii 2006 2007
1 Numărul mediu de lucrători accidentaţi
timp de 1 an
Ac 0 0
2 Numărul de persoane accidentate cu
pierderea capacităţii de lucru într-o zi şi
mai mult
Tc 0 0
3 Traumatismele comune TA (AC) 0 0
4 Indicii frecvenţei traumatismelor D3 0 0
5 Numărul de zile pierdute Ig = 0 0
6 Indicii gravităţii traumatismului Ig = KT 0 0
7 Indicii pierderii capacităţii de muncă D3 TA 0 0
8 Sau valorificat mijloace în protecţia - 0 0
44
muncii
5.2. Elaborarea instrucţiunii la protecţia muncii5.2. Elaborarea instrucţiunii la protecţia muncii
Universitatea agrară de stat din Moldova
Aprobat:
Procesul verbal al şedinţei
Comitetului Sindical
№ _11_ din _____V______ 2008
Aprobat:
Ordinul conducătorului
№ _17_ din _____V________ 2008
INSTRUCŢIUNE LA PROTECŢIA MUNCII NR. 11INSTRUCŢIUNE LA PROTECŢIA MUNCII NR. 11
Pentru muncitorii angajaţi la deservirea întreprinderii avicolePentru muncitorii angajaţi la deservirea întreprinderii avicole
1. Cerinţele generale1. Cerinţele generale
1.1. Instruirea este destinată pentru muncitorii implicaţi în îngrijirea şi întreţinerea
păsărilor, de asemenea la exploatarea maşinilor de curăţat dejecţii native, de
distribuire a nutreţurilor şi de adăpare.
1.2. La deservirea păsărilor au dreptul de lucru persoanele care au împlinit 18 ani.
Care au trecut comisia medicală, instruirea de producere, care au susţinut
examenul la comisia de calificare, care au trecut instructajul la protecţia muncii.
Petrecerea instructajului se înregistrează într-un registru special.
45
1.3. Instruirea de producere, verificarea cunoştinţelor şi controlul medical se
efectuează nu mai rar de o dată pe an.
1.4. La executarea individuală a lucrului se admit persoanele care au trecut practic
nu mai puţin de 2 schimburi sub conducerea şefului secţiei sau unui muncitor
calificat şi care a însuşit modurile de executare ne periculoasă a lucrului. Permisul
lucrului individual se înregistrează cu data şi iscălitura persoanei care a instructat
muncitorul şi se înregistrează în regimul de instructaje şi carnetul de instructaje a
muncitorului.
1.5. Pentru evitarea îmbolnăvirilor de diferite boli este necesar de respectat
următoarele reguli de igienă personală şi zooigienă:
- de schimbat salopeta pe măsura impurificării, iar îmbrăcămintea sanitară nu
mai rar de 2-3 ori pe săptămână;
- de nu purtat în buzunare salopetei produse alimentare, ţigări, batiste;
- odihna, fumatul şi luarea mesei se efectuează în loturile destinate în acest scop;
- nu se admite atingerea cu mâinile murdare şi salopetei pe faţă, alte părţi ale
corpului, produse alimentare, apei de băut, vasele pentru apă de băut, ţigărilor,
chibritelor, batistei şi alte obiecte persoanele;
- înainte de luarea mesei de dezbrăcat salopeta şi de spălat şi faţa cu apă caldă şi
săpun.
2. Măsurile de securitate înainte de lucru.2. Măsurile de securitate înainte de lucru.
2.1. Măsurile de securitate înainte de începerea lucrului.
2.2. Controlaţi mijloacele de securitate personală: salopeta şi îmbrăcămintea –
salopeta de bumbac cu apretă specială, pestelcă de cauciuc, cizme de cauciuc de
asemenea şi îmbrăcăminte sanitară. Îmbrăcaţi şi aşezaţi îmbrăcămintea în aşa mod
încât să nu fie capete agăţătoare: aranjaţi părul sub podoaba de cap.
2.3. Examinaţi locul de muncă. Podeaua trebuie să fie curată, nu lunecoasă, fără
neregularităţi. Controlaţi prezenţa şi calitatea podeţelor peste canalele de
distribuire a nutreţurilor. Podeţele nu trebuie să se încline dacă călcăm pe orice
capăt a lor. Asiguraţi-vă că treburile nu sunt blocate cu nutreţuri, inventar, maşini,
transport, alte obiecte. Controlaţi funcţionarea frontului alimentar.
46
- Controlaţi porţile şi uşile. Ele trebuie să se deschidă şi să se închidă uşor. Ele
nu trebuie să aibă cuie, sârme, cabluri, scânduri rupte au alte obiecte care ar putea
trauma muncitorii sau animalele. Zăvoarele şi cârligurile trebuie să lucreze bine.
Porţile şi uşile nu trebuie să aibă praguri. Se interzice de legat porţile şi uşile cu
sârmă, cabluri şi de bătut cu cuie.
- Examinaţi utilajul. Asiguraţi-vă că pereţii nu au deteriorări, cuie şi alte obiecte
ascuţite care ar putea trauma muncitorul sau păsărilor.
2.4. Controlaţi prezenţa şi funcţionarea la transportare a prizei de pământ şi a
îngrăditurilor de securitate. Asiguraţi-vă în singura lor ajustare.
2.5. Controlaţi iluminaţia şi funcţionarea ventilaţiei şi signalizaţiei.
2.6. Controlaţi funcţionarea transportoarelor la lucru pasiv. Asiguraţi-vă că pe
transportoare nu sunt obiecte de prisos (chei, accesorii etc.), apoi daţi un semnal şi
porniţi transportorul. Asiguraţi-vă că nu-i gălăgie de prisos, vibraţie şi miros de
ardere.
2.7. Examinaţi auto adăpătoarele. Asiguraţi-vă că sunt bine ajustate şi că nu au
ascuţişuri şi care ar putea trauma animalele. Asiguraţi-vă în funcţionarea
supapelor.
2.8. Controlaţi starea lopeţilor, furcilor şi altor scule.
2.9. Asiguraţi-vă prezenţa şi completaţi trusele medicale.
3. Măsurile de securitate la executarea proceselor tehnologice3. Măsurile de securitate la executarea proceselor tehnologice
3.1. În timpul îngrijirii păsărilor respectaţi regimul de lucru a întreprinderii ce
contribuie la elaborarea manerelor liniştite şi ascultătoare la păsări.
3.2. În timpul gheţuşului şi pe locurile lunecoase trebuie de presurat nisip, cărbune
ars, rumeguş de lemn etc.
3.3. La apropierea de păsări ele trebuie chemate cu glas liniştit dar de comandă. Nu
trebuie să le numiţi urât, în mod brutal, să le zădărâţi, să le lovim, brusc să le dăm
în urmă sau să le întoarcem. Comportamentul brutal le poate trezi furia şi este
posibilă traumarea muncitorului.
3.4. Lucrând cu lopata, furca sau cu alte scule evitaţi lovirea păsărilor deoarece
acesta poate să le enerveze şi ele vă pot trauma.
47
3.5. Înainte de a porni transportoarele, daţi un semnal şi asiguraţi-vă că alţi
muncitori sunt în siguranţă.
3.6. În timpul lucrului transportorului evitaţi supraîncărcarea lui şi nimerirea pe el
a obiectelor de prisos care-l pot deteriora să vă traumeze.
3.7. Nu lăsaţi în apropierea păsărilor vase cu substanţe otrăvitoare sau periculoase
deoarece ele pot fi răsturnate sau aruncate pe muncitor.
4. Măsurile de securitate în situaţii extremale.4. Măsurile de securitate în situaţii extremale.
4.1. Neutralizaţi persoanele electrocutate, izolându-le de câmpul electric.4.2.
Deconectaţi partea instalaţiei electrice, cu care contractează victima. Dacă
operativitatea nu vă reuşeşte, la o tensiune de până la 1000 V, pentru neutralizarea
accidentului puteţi folosi orice obiecte dielectrice.
4.3. Dacă firul de care se atinge victima e lipit de pământ, nu vă apropiaţi de el fără
galoşi sau cizme dielectrice, mai ales în încălţăminte umedă şi cu paşi mari.
4.4. La neutralizarea victimei folosiţi un băţ sau o scândură uscată, izolându-vă
mâinile cu propriile haine.
4.5. Nu folosiţi pentru deconectarea mijloacelor aflate la îndemână la instalaţii cu o
tensiune mai mare de 1000 V, folosiţi mijloace de protecţie, care să vă asigure
securitatea (de ex.: prăjini, cleşte, mănuşi).
4.6. Dacă victima se află în stare de inconştientă, dar respiră şi îi palpează pulsul,
culcaţi-l pe spate, desfaceţi gulerul şi deschideţi braţul, daţii să miroase amoniac,
iar în lipsa acestuia puteţi folosi oţet alimentar, o ceapă tăiată bucăţi.
5. Măsurile de securitate la sfârşitul lucrului. 5. Măsurile de securitate la sfârşitul lucrului.
5.1. Faceţi ordine la locul de muncă. Strângeţi, curăţiţi şi puneţi la loc sculele.
5.2. Daţi serviciul schimbului următor în ordinea cuvenită.
5.3. Dezbrăcaţi mijloacele de siguranţă şi daţi-le la păstrare în modul cuvenit.
5.4. Faceţi duş şi igiena personală.
A elaborat:
Studenta anului IV, gr I.
48
Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii _______________ Medveţcaia Olesea
Conducător ştiinţific
dr.hab., prof.univ. ________________ A.Şumanschii
Consultant ştiinţific
Lector superior universitar ________________ A. Ulier
6. PROTECŢIA MEDIULUI AMBIANT6. PROTECŢIA MEDIULUI AMBIANT
6.1 Aspectele ecologice în cadrul întreprinderii. 6.1 Aspectele ecologice în cadrul întreprinderii.
Ecologia este o ramură a biologiei care s-a dezvoltat ca ştiinţă a vieţii,
studiind structura relaţiilor şi legile funcţionării învelişului viu al
pământului.Cuvântul ecologie derivă de la cuvintele greceşti “oikos”, “oikia =
casă, gospodărie” şi “logos” = ştiinţă, vorbire, studiu. Etimologie, se poate spune
că ecologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul mediului şi a modului în care
vieţuitoarele trăiesc în el. Astfel spus ecologia este ştiinţa care studiază legile
interacţiunii organismului cu mediul lor de viaţă. Aceasta presupune: studierea
condiţiilor de viaţă ale plantelor şi animalelor, a relaţiilor dintre vieţuitoare, dintre
acestea şi mediu precum şi dintre om şi natură.
Planta şi animalul, ca şi omul, sunt în contact permanent cu agenţi
patogeni, dar boala se declanşează mai uşor dacă organismul este puţin rezistent.
Este deci primordial de a dezvolta viabilitatea şi rezistenţa naturală a plantelor şi
animalelor. Dacă măsurile de prevenire nu sun suficiente, se recurge la tratamente
cu produse naturale.
Primul care a subliniat existenţa principiului interacţiunii în lumea vie a
fost Charles Darwin, care în lucrarea “Originea speciilor” din 1859 introduse şi
explică conceptul de “luptă pentru existenţă”. Aceasta nu este altceva decât
totalitatea relaţiilor intraspecifice şi interspecifice.
49
Obiectul de studiu al ecologie îl formează deci interrelaţiile dintre
organismele şi dintre acestea şi mediul lor fizic.Interacţiunea medului viu şi neviu
nu este întâmplătoare, ea persisită şi se dezvoltă de când există materia vie,
determinând apariţia unei legi generale a relaţiilor, organismelor, legea unităţii
organismelor cu mediul lor.
Creşterea continuă a populaţiei şi a nivelului de trai, care este corelată cu
consumul sporit de proteină de origine animală, a condus la mărirea efectivelor de
păsări din ţara noastră.
În cadrul întreprinderii “Avicola Abaclia” s-a asigurat procesul de
concentrare şi intensificare a producţiei cu cele mai moderne metode şi sisteme de
creştere, asigurarea condiţiilor optime de adăpostire şi igienă pe un înalt grad de
mecanizare a procesului de producţie şi pe asigurarea furajelor combinate. Din
păcate volumele mari de produse reziduale constituie o sursă de poluarea mediului
ambiant. Caracteristica principală a acestor reziduuri o constituie conţinutul lor
ridicat de materie organică, uşor degradabilă. De aici rezultă şi principalul lor efect
poluant pentru apele în care se divizează: reducerea cantităţii de oxigen din apă,
apariţia de materie organică nemisuralizată în suspensie sau sedimentată –
fenomen datorat descompunerii anaerobe a substanţelor toxice (amoniac, hidrogen
sulfurat).
O acţiune deosebit de gravă o au reziduurile zootehnice asupra apelor
friatice pe care le încarcă în săruri solubile şi nitraţi. Se poluează totodată şi
atmosfera cu substanţe volatile dezagreabile, foarte greu de suportat cu consecinţe
negative pentru condiţiile şi calitatea muncii şi pentru zonele de locuit şi agrement.
Construirea unor staţii de epurare ar rezolva problema parţial pentru că au
un consum mare de energie, cheltuieli de întreţinere mari şi în plus nu rezolvă
probleme utilizării produselor reziduale finale (apă uzată, decantată, nămol) într-o
manieră în care se evită poluarea mediului.
De aici s-a ajuns la ideea folosirii solului ca sistem epurator, capabil să
valorifice superior apa, materia organică şi elementele nutritive aplicate.
50
Caracteristicile apelor uzate rezultate de la întreprindere sunt puternic
influenţate de o serie de factori: proprietăţile dejecţiilor porcine, produse de
spălare, dezinfecţie, cantitate şi calitatea apei de spălare folosită, resturile de furaje
şi diferite corpuri străine. Irigarea cu apă uzată decantată a condus la creşterea
semnificativă a producţiei comparativ cu irigarea cu apă convenţional curată.
Apele uzate se vor administra numai la culturile vegetale, care nu se
utilizează direct în alimentaţia omului, cu condiţia sistării irigării cu cel puţin 3
săptămâni înainte de recoltarea lor.
Variabilitate mare a caracteristicilor dejecţiilor, aşternutului a restului de
furaje şi a modului de evacuare, separare şi păstrare a nămolului îşi pun amprenţa
asupra caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale îngrăşământului organic.
Pentru evitarea contaminării mediului cu agenţi patogeni se recomandă
următoarele:
-să nu se utilizeze pentru fertilizare nămol proaspăt;
-mijloacele folosite pentru transportul nămolului stocat mai puţin de
trei luni se vor dezinfecta ori de câte ori sunt folosite şi pentru
transporturile de altă natură.
Folosirea apelor uzate şi a nămolului, s-a dovedit a fi un mijloc eficient
de creştere a producţiei şi de îmbunătăţire a calităţii solului în cazul în care dozele
aplicate sunt stabilite riguros, ştiinţific şi atunci când tehnologiile întrebuinţate au o
calitate superioară.
Metodele de agricultură biologică sunt fondate pe întreţinerea vieţuitoarelor din
sol, cu precădere microflora şi microfauna, datorită unor rotaţii culturale lungi şi
variate, tehnicilor adaptate, precum şi pe menţinerea unui conţinut în materie
organică ridicat. O bună cunoaştere a solului prin observaţii şi analize este
indispensabilă. Agricultorul trebuie să dispună de indicaţii precise asupra
bogăţiei lui în elemente fertilizante şi asupra stării biologice pentru a putea
efectua corecţiile necesare.
51
Concluzii şi recomandări
Bazându-ne pe rezultatele obţinute, au fost formulate următoarele concluzii de
bază:
1. Rasa de găini Cucinsc a avut cea mai înaltă (186,4 ouă) producţia de ouă;
cea mai mică producţie (153,4 ouă) s-a înregistrat la rasa Playmouth-
Rodk; la rasele de găini Adler-argintie şi Silver producţia de ouă
constituie 178,1 ouă sau cu 24,7 ouă mai mult în comparaţie cu rasa
Playmouth-Rodk porumbacă.
2. Cea mai mare greutatea a unui ou – 60,3g s-a înregistrat la rasa
Playmouth-Rodk, cea mai mică – 57,9g la rasa Adler-argintie. La rasa
Harco greutatea unui ou a constituit – 59,7g, corespunzător la rasa Cicinse
- 58,2g.
3. Producţia de masă ouă la rasa Cucinse constituie – 10,84 kg, la rasele
Adler-argintie, Harco şi Playmout-Rodk corespunzător 9,38; 10,63 şi
9,25 kg.
4. Venitul total de la realizarea ouălor obţinute de la rasa Cucinsc constituie
– 443,6 lei, de la rasa Harco – 423,8, de la rasa Adler-argintie 385,8 şi de
la rasa Playmouth-Rodk – 365,0 lei, sau s-a obţinut la rasa Cucinsc în plus
19,8 lei în comparaţie cu rasa Harco; şi cel mai mic venit- 365,0 lei s-a
obţinut de la realizarea ouălor obţinute de la rasa Playmouth-Rodk
porumbacă.
52
Recomandări:
1.Se propune de a exploata efectiv în condiţiile rurale rasa mixtă de
găini Cucinsc jubiliară şi rasa Harco;
2.Să fie prelungită selecţia raselor Adler-argintie şi Playmouth-Rodk în
scopul înbunătăţirii calităţilor productive şi reproductieve.
BIBLIOGRAFIE
1. Acar, N., Puri, V. Hulet, R. Pennsylvania State University, USA – The
effect of dietray protein, lysine, of total sulfur amino on improving skin
strength of birds. - XXI World s Poultry Congres, Montreal, 20-24
aug., Canada, 2000.
2. A.Şumanschi.,Bîzgu I.Aprecierea calităţilor morfo-productive a rasei
intermediare de găini Harco. Agricultura,pag.25 , Nr.6 , 2007.
3. Andronie Ioana Cristina. Igiena veterinară – noţiuni practice. Editura
fundaţiei România de Mîine. Bucureşti 2003.
4. Balnave,D.,Brake,North Carolina State University. Releigh, USA –
Dietary arginine: Lysine ratio and methionine source efficacy. XXI
World s Poultry Congress, Montreal, 20-24 aug., Canada.
5. Bălăsescu, V., Bâltan, Gh., Dascăllu, AL., Vancea, I. Avicultura. -
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
6. Băltan, Gh., Suciu, I. Creşterea păsărilor domestice. A.M.D. Ins.Agr.
Cluj-Napoca., 1974.
7. Bunaciu, Maria, Bunaciu, P. Aspecte privind calitate ouălor de
reproducţie la păsări Corhish şi Rock. - Rev.de Creşterea Animalelor,
nr.1, Bucureşti, 1986. - p.9-16.
8. Burlacu, Gh. Metode şi tehnici pentru aprecierea valorii energetice a
nutreţurilor. - Editura Ceres, Bucureşti, 1990.
53
9. Bîzgu, I., Şumanschii, A. Baza sectorului avicol naţional este materialul
biologic calitativ. Agricultura, p.21,Nr.11,2005.
10.Dăscălău, A. Avicultura. A.M.D. - Institutul Agronomic, Iaşi, 1976.
11.Dumitru Lazur.Totul despre creşterea găinilor.Fermierul
pag.2 ,Nr.84,2003,pag.2.
12.Falah, H, Contribuţii la îmbătrânirea calităţii ouălor de consum prin
utilizarea în hrana găinilor ouătoare a unor surse de furaje cu un
conţinut ridicat în carotenoizi. - Teză de doctorat, Institutul Agronomic,
Iaşi, 1984.
13.Fischer, C., Gous, R. EFG Software (Natal), Scottsville, South Africa –
Optimising nutrient density in broiler feed. XXI Worlds Poutry
Congres, Montreal, 20-24aug., Canada.
14.Mauntney, G., Parkhurst, C. Poultry Products Tehnology. 3 rd Edition.
Food Products Press, New York. USA, 1995.
15.Mihailov, V. Contribuţii la mărirea productivităţii speciei. Gallus
domestica prin folosirea năpârlirii forţate. Teza pentru obţinerea titlului
de „Doctor în Agronomic” I.A.N.B., Bucureşti, 1979.
16.North, O., Mask ş.a. Comercial Chicken Production Manual, ed.4
Published by Va Nostrand Reinhold – New York, 1990, p.43.
17.Colen, J. Production animales et produits animaux. Institut National
Agronomique, Paris – Grignon, 1991.
18.Halga, P., Stan, Gh, Dicţionar de nutriţie şi alimentaţie animală. Ed.
Remus, Cluj-Napoca, 1999.
19.Popa, G. Controlul sanitar-veterinar al alimentelor, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1974.
20.Radionov, V., Bîzgu, I., Şumanschii, A. Programul de revitalizare a
complexului avicol pe anii 2002-2010. Chişinău, 2002, 35 p.
54
21.Severin, V. Contribuţii la stabilirea valorii de reproducţie a ouălor de
găină. Teză pentru obţinerea titlului de „Doctor în Agronomie”,
I.A.N.B., Bucureşti, 1971.
22.Stoica, I. Nutriţia şi alimentaţia animalelor. Editura Coral-Sanivet,
Bucureşti, 1997.
23.Stoica, I. Omogenizarea – factor esenţial în asigurarea calităţi
nutreţurilor combinatr. Rev.: „Nutriţionistul”, nr.4,1998.-p.1-4.
24.Szuts, G., Vancea, I., Jakab, E., University of Veszprem., Hungarz –
Relationships of dietary lysine on carcass characteristics in broiler
chickens. XXI World s Poultry Congress, Montreal, 20-24 aug.,
Canada, 2000.
25.Toker, M. Suleymen Demirel Universuty, Isparta, Tukey – Comparison
of broilers, which were feb by organie or balanced diets with feed
additives for growth perfomance and carcass characteristics. XXI
World s , 2000
Poultry Comngress, Montreal, 20-24 aug., Canada.
26.Vacaru-Opriş. Tehnologia creşterii păsărilor, vol.1 şi 2. Centrul de
multiplicare al Universităţii Agronomice, Iaşi, 1993.
27.Vacaru-Opriş, I., Dănulescu, D. Probleme ale echilibrării alimentaţiei
vitamiinice a păsărilor. Rev.: „Exotica”, nr.4, Bucureşti, 1989.
28.Vancea, I. Tehnologia creşterii intensive a păsărilor. Editura „Ceres”,
Bucureşti, 1978.
55
56