Elementele nonverbale şi paraverbale

Elementele nonverbale sunt rezultatul unor procese psihice; au o

puternică valoare afectivă; menţin sau întrerup comunicarea ( privirea, surâsul stabilesc şi

menţin contactul cu auditoriul; dimpotrivă, ochii ridicaţi în tavan sau înşurubaţi în podea

produc o ruptură, întrerup comunicarea); au rolul de a dezambiguiza sau ambiguiza voit

sensul unei afirmaţii, de a avertiza asupra modului în care trebuie să decurgă schimbul

verbal.

Ele pot fi reacţii corporale:

-gesturile constituie expresia energiei participanţilor la evenimentul comunicational şi

pot fi controlate sau necontrolate, echilibrate sau excesiv de energice, agresive sau

elegante. Ele susţin informaţia prin repetiţie; în exces, pot fi sursa unor efecte penibile.

Mişcările capului-confirmare, infirmare, neîncredere, dubiu; mişcările mâinilor şi ale

picioarelor-bătutul din picior poate însemna nerăbdare, ridicarea vârfului labei piciorului

poate însemna încordare.

-mimica-expresia fetei, care de regulă este rezultatul informaţiei transmise exprimând

aprobarea sau dispreţul, simpatia sau antipatia, avertizând sau premiţându-ne să

avertizăm:

încreţirea frunţii, ridicarea sprâncenelor, clipitul, strâmbatul din nas sau din gură, clipitul

din ochi

Exemplu : mesajul îmi place însoţit de o strâmbătură a nasului sugerează contrariul ;

clipitul din ochi, gura strâmbată, sprâncenele ridicate pot indica faptul că nu suntem de

acord cu părerile interlocutorului.

-jocul subtil al fizionomiei;

-atitudini ale corpului; -acest element nonverbal care acompaniază comunicarea

contribuie la decodificarea sensului global al mesajului, conferă informaţii despre

educaţia, gradul de cultură al actanţilor.

Plimbatul în timp ce partenerul vorbeşte, balansarea de pe un picior pe altul, aranjarea

unor hârtii pe birou sau a obiectelor vestimentare pot sugera faptul că nu suntem

interesaţi de tema discuţiei.

-poziţia corpului-relaxare, uşor dezinteres-aplecat pe spate, cu mâinile atârnând de

spătar ;aplecat în faţă—atenţia cu care este urmărit interlocutorul;

-distanţa dintre interlocutori

-privirea-păstrarea contactului vizual cu partenerul sugerează interes, pe când

întreruperea acestui contact poate semnala dorinţa de a termina mai repede conversaţia;

din partea emiţătorului, privirea lăsată în jos poate sugera nesiguranţă sau neîncredere în

cele spuse.

Reacţiile corporale pot acompania vorbirea sau pot substitui elementele verbale,

schimbând uneori sensul unui enunţ.

Elementele paraverbale transmit atât informaţii gramaticale ( redate grafic prin semne

de punctuaţie), cât şi semnificaţii conotative, legate de starea afectivă a emiţătorului.

Vocea este un instrument de persuasiune; variind volumul şi intonaţia este menţinut treaz

interesul ascultătorilor; prea scăzută sau prea ridicată vocea nu este ascultată.

Ele pot fi: muzicale:

1 Intonaţie-variaţia de înălţime a tonului; oral, poate schimba sensul unui enunţ ;

grafic este marcată de semne de punctuaţie specifice;

2 Inflexiuni ale vocii;

3 Ritm-se află în concordanţă cu gândurile şi starea sufletească ale vorbitorului;

4 Accentul de insistenţă-subliniază intenţia vorbitorului; poate fi redat grafic prin

diverse modalităţi- scrierea cu majusculă, despărţirea în silabe;

5 Tonalitate;

6 Debit-reprezintă numărul de sunete emise într-o unitate de timp şi este fie o

manifestare temperamentală sau afectivă , fie o modalitate de a influenţă

destinatarul. Viteza vorbirii este foarte importantă: cu cât informaţiile sunt mai

noi pentru ascultător, cu atât mai lent trebuie să fie ritmul în care vorbim;

7 Intensitatea sonoră-un mesaj verbal răstit indică agresivitate; când vrem să

liniştim un copil îi vorbim şoptit;

8 Pauzele-pot fi datorate stânjenelii sau pot fi strategice, invitându-l pe interlocutor

să ia cuvântul sau semnalându-i că urmează ceva important;

-nearticulate:

-tuse semnificativă-poate substituie elementele verbale sau le poate însoţi

pentru a evidenţia intenţia comunicării;

-fluierat-admirativ sau depreciativ ;

-râsul indică diferite stări ale vorbitorului-bucurie şi este contagios ( ha-

ha) ; he-he este un râs răutăcios, ironic, ho-ho e asociat cu uimirea sau dispreţul.

-plescăitul, oftatul, gemutul pot avea şi ele semnificatii diferite în funcţie

de context-tristeţe, durere;

-dresul vocii, tuşitul pot indica o stare de nervoziate sau încerc area de

amânare a reacţiei, de tragere de timp sau atragerea atenţiei asupra propriei

persoane.

Atunci când aceste elemente nonverbale sunt intenţionate au rolul de

a exprima diferite stări sufleteşti sau de a atrage atenţia locutorului asupra

faptului considerat esenţial.

Atunci când aceste elemente sunt neintenţionate pot constitui greşeli

( accentul greşit) sau conferă informaţii despre emiţător-emotivitate( pauza

neintenţionată).

Referat realizat de http://www.referate-online.org