deschiderea procedurii succesorale

Vitalii Pistriuga 17.07.2010

DESCHIDEREA PROCEDURII SUCCESORALE: NOŢIUNI DE BAZĂ

1. Noţiunea Potrivit opiniei unor autori, procesul succesoral reprezintă acţiunile cu o valoare juridică a

persoanelor împuternicite, reglementate prin legislaţie, care sunt determinate de trecerea drepturilor şi obligaţiilor defunctului către alte persoane.[1, 7]

Procedura notarială succesorală – reprezintă activitatea notarului şi a altor persoane care desfăşoară activitatea notarială, cu participarea, după caz, a moştenitorilor şi a altor persoane interesate, desfăşurată în conformitate cu prevederile legislaţiei succesorale şi notariale. Procedura notarială succesorală are ca scop asigurarea transmiterii patrimoniului succesoral către moştenitori, precum şi protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale statului şi altor persoane interesate.

Deschiderea procedurii succesorale – acţiunea notarului de intentare a procedurii succesorale în vederea asigurării transmiterii patrimoniului succesoral către moştenitori, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale statului şi a altor persoane interesate, îndeplinită în temeiul cererii (declaraţiei) persoanei împuternicite.

Este de atenţionat, că deschiderea procedurii succesorale şi deschiderea succesiunii nu sunt sinonime, avînd sens diferit!

Este de notat practica diversă a anunţurilor în Monitorul Oficial al RM referitor la conţinut. Astfel:

a) biroul notarial, conform art. 27 din Legea cu privire la notariat, este încăpere (loc special amenajat). Ca urmare, nu biroul ci notarul face anunţul şi cheamă moştenitori. Această concluzie rezultă şi din prevederile art. 55 alin.alin. (3) şi (4) din Legea cu privire la notariat;

b) conform art. 55 din Legea cu privire la notariat, notarul deschide procedura succesorală, ci nu dosarul.

2. Legislaţie Legea cu privire la notariat, nr. 1453-XV din 08.11.2002// Monitorul Oficial al RM nr. 154-

157 din 21.11.2002, art. 1209. Cartea IV din Codul civil al RM.Modelele girurilor de autentificare şi a certificatelor notariale, aprobate prin Ordinul MJ al

RM nr. 394 din 29.09.2005// Monitorul Oficial al RM nr. 135-138 din 14.10.2005, art. 448. Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor

notariale, aprobat prin Ordinul MJ al RM nr. 95 din 28.02.2008// MO al RM nr. 63-65 din 28.03.2008, art. 167.

Registrul de evidenţă al dosarelor succesorale (anexa nr. 4) şi Opisul alfabetic al dosarelor succesorale (anexa nr. 5), aprobate prin Ordinul MJ al RM nr. 267 din 02.07.2003// MO al RM nr. 148 din 15.07.2003, art. 199.

Regulamentul cu privire la Registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor, aprobat prin Ordinul MJ al RM nr. 38 din 03.02.2006// MO al RM nr. 43-46 din 17.03.2006, art. 145.

3. Efectele Deschiderea procedurii succesorale, fiind respectată legea, produce următoarele efecte:a) imposibilitatea deschiderii procedurii succesorale la alt notar;b) efectul opţiunii succesorale pentru persoanele care au depus declaraţia la notar;c) efectul garantării drepturilor creditorilor patrimoniului succesoral, în cazul în care aceştia

depun pretenţia;d) neaplicarea termenului de opţiune succesorală pentru persoanele care au depus declaraţie.

1

Vitalii Pistriuga DESCHIDEREA PROCEDURII SUCCESORALE: NOŢIUNI DE BAZĂ

4. Competenţa de a deschide procedura succesorală În art. 35 alin. (1) lit. b) din Legea cu privire la notariat este stipulat că procedura succesorală

ţine de competenţa a notarilor. Astfel, din motiv că altor persoane care desfăşoară activitatea notarială nu îi este atribuită această competenţă, doar notarul poate deschide procedura succesorală.

Conform art. 35 alin. (3) din Legea cu privire la notariat, (3) În îndeplinirea atribuţiilor sale, notarul are competenţă generală, cu excepţia

următoarelor situaţii: a) procedura succesorală notarială este de competenţa notarului care îşi desfăşoară

activitatea pe teritoriul unde defunctul a avut ultimul domiciliu; Aici urmează de clarificat unele momente:I. notarul trebuie să desfăşoară activitatea pe teritoriul, unde defunctul a avut ultimul

domiciliu. Este de notat, că în ordinul de învestire cu împuterniciri (de numire în funcţie) se stabileşte competenţa notarială generală. Totodată, în unele cazuri, Ministerul Justiţiei poate schimba competenţa teritorială (în cazul transferului temporar [deja nu se mai aplică] sau învestirii cu împuterniciri pentru alte teritorii). Însă, consider că în cazul lărgirii competenţei teritoriale, competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale nu trebuie să fie atribuită, în vederea excluderii posibilelor conflicte în viitor.

II. ultimul domiciliul al defunctului poate fi stabilit prin diferite acte, însă cel mai veridic este certificat (adeverinţă) eliberată de la Centrul de evidenţă şi documentare a populaţiei. În cazul în care este imposibil de obţinut acest document, poate fi de folos şi extras de pe actul de deces, eliberat de oficiul de stare civilă (funcţiile cărora sunt exercitate, în unele cazuri, şi de autorităţile publice locale). Consider posibilitatea de a stabili ultimul domiciliu în baza altor acte este imposibilă, dat fiind faptul că acelor documente nu-i este atribuită forţa probantă de a stabili faptul domicilierii defunctului. Nu este incontestabilă stabilirea ultimului domiciliu în baza cărţii de imobil.

Între prevederile Legii cu privire la notariat (norma în cauză) şi Codului civil al RM depistăm unele discordanţe referitor la locul deschiderii succesiunii. Astfel, art. 1443 din Codul civil al RM prevede că în cazul în care nu este cunoscut ultimul domiciliu, locul deschiderii succesiunii este locul unde se află bunurile succesorale. Consider, că în asemenea situaţie notarii trebuie să interpreteze norma juridică de faţă într-un mod mai larg, atribuind sensul art. 1443 din Codul civil al RM.

În cazul în care notarul nu poate stabili nici unul din aceste locuri, atunci locul deschiderii succesiunii va fi stabilit de instanţa de judecată, în ordinea procedurii speciale (art. 281 alin. (2) lit. f) din Codul de Procedură Civilă al RM).

b) în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege pe oricare din notarii care desfăşoară activitate pe teritoriul unde defunctul a avut ultimul domiciliu;

Norma în cauză nu este una echivocă, dat fiind faptul că apar cel puţin două întrebări, care nu îşi găsesc nici reglementare juridică, nici o abordare teoretică sau practică.

I.Ce înseamnă „ moştenire succesivă ”? Consider că este vorba despre o situaţie juridică, în care moştenitorul a acceptat

succesiunea după defunct, însă nu a reuşit să legalizeze drepturile sale succesorale. Concluzia dată se argumentează pe două argumente:

a) dacă moştenitorul nu acceptă succesiunea, noi nu putem vorbi despre o moştenire succesivă, dat fiind faptul că fără acceptare el nu devine moştenitor asupra patrimoniului succesoral, deoarece pentru a deveni moştenitor, în afară de vocaţie succesorală generală, persoana trebuie să accepte succesiunea.

b) dacă moştenitorul ar fi legalizat drepturile sale succesorale, atunci nu putem vorbi despre moştenire succesivă, fiind aplicabile regulile art. 35 alin. (3) lit. a) din Legea cu privire la notariat. Odată ce moştenitorul şi-a legalizat drepturile, patrimoniul

2

DESCHIDEREA PROCEDURII SUCCESORALE: NOŢIUNI DE BAZĂ Vitalii Pistriuga

defunctului s-a încorporat în patrimoniul său şi nu mai putem vorbi despre două patrimonii ale unei persoane.

Este de menţionat, că numărul moştenitorilor care au acceptat succesiunea, însă nu au legalizat drepturile succesorale poate fi destul mare.

II. Despre care defunct este vorbă? Legislaţia României (art. 10 lit. b) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale,

nr. 36/1995), precum şi art. 37 alin. (3) lit. b) din Legea RM cu privire la notariat, nr. 1153-XIII din 11.04.1997// Monitorul Oficial al RM, nr. 61 din 16.09.1997, art. 520 (în prezent abrogată), deşi folosesc terminologia dată, însă stabilesc expres faptul că este vorba despre acel moştenitor, care a decedat cel din urmă.

Însă, în prezent o astfel de precizare lipseşte. Într-un comentariu din anul 1980, autorii explicau că în cazul decesului moştenitorului,

care a acceptat succesiunea însă care nu a reuşit să legalizeze drepturile sale, locul deschiderii succesiunii se consideră domiciliul acestui moştenitor defunct, deşi certificat de moştenitor va fi eliberat asupra patrimoniului, care a rămas după decesul primului defunct. [2, 119]

Deşi autorii au comentat o lege, care în prezent este abrogată, consider că această interpretare este aplicabilă şi în prezent. Această concluzie se bazează inclusiv şi pe modelul certificatului de moştenitor, aprobat de Ministerul Justiţiei pentru cazul, în care moştenitorul a acceptat succesiunea, însă nu a legalizat drepturile succesorale (a se vedea certificatul de moştenitor sub nr. 48 din Modelele girurilor de autentificare şi a certificatelor notariale, aprobate prin Ordinul MJ al RM nr. 394 din 29.09.2005). Din conţinutul acestuia rezultă că notarul va elibera certificat de moştenitor după decesul moştenitorului, care nu a legalizat drepturile succesorale, iar în partea ce se referă la descrierea patrimoniului succesorale va menţiona că acest patrimoniu (sau o parte din el) a aparţinut primului defunct.

Spre regret, legislaţia existentă nu reglementează procedura de deschidere, de înregistrare şi de unire a procedurilor succesorale, în cazul moştenirii succesive. Această problemă trebuie dezbătută, însă ea depăşeşte obiectul de studiu al prezentului raport, în partea ce ţine de unire. Cu referire la deschidere şi la înregistrare este de menţionat, că orice procedură succesorală urmează a fi ţinută la evidenţă, în vederea protecţiei dreptului moştenitorilor şi a altor persoane. Astfel, în cazul moştenirilor succesive, notarul trebuie să înregistreze după număr atîtea proceduri succesorale, cîţi defuncţi sunt. Altfel, în cazul în care alt notar va fi sesizat cu privire la patrimoniul primului defunct, notarul nu va putea fi la curent cu faptul că un notar deja duce procedura succesorală după primul defunct. Totodată, în cazul în care notarul va afla că un alt notar a deschis deja procedura succesorală după decesul unuia dintre defuncţi din cadrul moştenirilor succesive, consider că primul trebuie să recomande solicitanţilor sesizarea notarului care deja a deschis o procedură succesorală.

Deschiderea procedurilor succesorale la diferiţi notari în cazul moştenirilor succesive poate duce la prejudicierea atît moştenitorilor, cît şi însăşi a notarului, din motiv de lipsă de informaţii referitor la devoluţiunea succesorală al procedurilor precedente. Astfel, în cazul în care totuşi s-a creat o astfel de situaţie, consider posibilă strămutarea tuturor procedurilor succesorale la un singur notar, cu respectarea prevederilor pct. 28 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor notariale. Dacă nu va fi posibil de făcut această acţiune, toate procedurile succesorale următoare (deschise după moştenitor defunct) urmează a fi amînate, pînă la finisarea procedurilor succesorale precedente (deschise după primul defunct).

Specificul procedurii de înregistrare a moştenirilor succesive se va menţiona mai jos.

Conform normei juridice din art. 55 alin. (2) din Legea cu privire la notariat, repetate în pct. 25 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a

3


registrelor notariale, În cazul în care pe unul şi acelaşi teritoriu îşi desfăşoară activitatea mai mulţi notari, competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine primului notar sesizat.

Primul notar sesizat se consideră acel notar, care primul a înregistrat deschiderea dosarului succesoral în Registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor, cu alte cuvinte, care primul a obţinut confirmarea de înregistrare a dosarului succesoral. Această concluzie se bazează pe pct. 11 din Regulamentul cu privire la Registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor, potrivit căruia notarul este obligat să completeze formularul interpelării de înregistrare a dosarului succesoral IMEDIAT după ce obţine răspunsul despre lipsa dosarului succesoral deschis.

Totodată, în susţinerea acestei poziţii ne vorbeşte şi pct. 24 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor notariale, potrivit căruia După obţinerea confirmării de înregistrare din Registrul dosarelor succesorale şi al testamentelor, deschiderea procedurii succesorale se transcrie în Registrul de evidenţă a dosarelor succesorale şi în Opisul alfabetic al acestora.

În cazul în care notarul a încălcat legislaţia, a deschis procedura succesorală fără a respecta regula menţionată, atunci acest notar nu poate fi considerat că a fost primul sesizat, din care motiv procedura urmează a fi strămutată la notarul, care primul a obţinut confirmarea de deschidere a procedurii succesorale.

În corespundere cu pct. 28 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor notariale, Strămutarea procedurii nu afectează valabilitatea actelor îndeplinite pînă la momentul transmiterii. Astfel, toate acţiunile notarului vor rămîne absolut valabile.

Deşi în mod expres legislaţia notarială nu reglementează, trebuie să ţinem cont de specificul deschiderii procedurii succesorale în cazul elementului de extraneitate. Astfel, pot fi cazuri cînd notarul din Moldova va deschide procedura succesorală, deşi primul în deschiderea acestei proceduri a fost sesizat notarul din altă ţară.

5. Temeiul de deschidere a procedurii succesorale Conform art. 55 alin. (1) din Legea cu privire la notariat, Notarul, primind informaţia despre

decesul persoanei, deschide procedura succesorală în baza declaraţiei scrise: a) a moştenitorilor legali, moştenitorilor testamentari ori a mandatarilor lor legali de

acceptare a succesiunii sau de renunţare la ea; b) a reprezentanţilor organelor de stat; c) a creditorilor defunctului.Această prevedere este dezvoltată în pct. 19 din Regulamentul cu privire la modul de

îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor notariale, unde este stipulat: Notarul deschide procedura succesorală în baza: a) declaraţiei scrise a moştenitorilor legali sau testamentari privind acceptarea sau

renunţarea la succesiune, cu condiţia că a fost solicitată şi deschiderea procedurii; b) cererii organului financiar, în cazul succesiunii vacante; c) cererii creditorilor celui ce a lăsat moştenire.Ca urmare rezultă că există trei cazuri de deschidere a procedurii succesorale:a) declaraţie a moştenitorilor legali sau testamentari privind acceptarea sau renunţarea la

succesiune.Astfel, notarul deschide procedura succesorală în temeiul declaraţiei moştenitorilor care

acceptă sau renunţă la succesiune. Ministerul Justiţiei a specificat, că procedura se deschide cu condiţia că moştenitorul a solicitat şi deschiderea procedurii succesorale şi nu doar a întocmit o astfel de declaraţie.

Avînd în vedere conţinutul, aceste declaraţii se depun în termenul opţiunii succesorale, cu aplicarea girului nr. 26 (Ordinul MJ al RM nr. 394 din 29.09.2005// MO al RM nr. 135-138 din 14.10.2005, art. 448).

4


b) cererea reprezentanţilor organelor de stat.În această parte Ministerul justiţiei a specificat că se referă doar la succesiunea vacantă.

Totodată, nu este relatat cu care cerere urmează să se adreseze autorităţile publice.Din conţinutul art. 1559 CC RM rezultă că, reprezentantul statului se adresează la notar cu

cererea de constatare a faptului că succesiunea este vacantă şi cu cererea de eliberare a certificatului de succesiune vacantă. Ambele aceste cerinţe pot fi unite într-un singur document.

Cererea reprezentantului statului se înregistrează în Registrul de corespondenţă. c) pretenţia creditorilor defunctului.Art. 57 din Legea cu privire la notariat, notează faptul că aceste pretenţii se prezintă în forma

scrisă, în conformitate cu legislaţia. Art. 1544 din CC RM stipulează termenul de înaintare a pretenţiilor creditorilor defunctului.

De regulă, aceste pretenţii vin prin poştă, din care motiv urmează aceeaşi procedură de înregistrare, ca şi cererea reprezentantului statului.

Nu este clar, din care considerente MJ a specificat necesitatea solicitării deschiderii procedurii doar în declaraţia moştenitorilor, fiind lipsită în celelalte cazuri. După părerea autorului, specificarea faptului că se solicită şi deschiderea procedurii succesorală este de prisos, din motiv că rezultă din acţiunile persoanei. Astfel, dacă moştenitorul doreşte să fie deschisă procedura succesorală, acesta depune (!) declaraţia la notar, dar nu o ie cu dînsul. Iar notarul este ţinut de obligaţia să explică necesitatea depunerii declaraţiei la notar, menţionînd expres şi lipsa efectului juridic dorit (procedura succesorală nu este deschisă, precum şi privind opţiunea succesorală).

Lacune:I) Conform art. 1492 CC RM, legatarul are dreptul de a cere executarea legatului în

termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, dacă testamentul nu prevede altfel. Însă legatarul nu este moştenitor, precum şi nici nu este creditor al defunctului. Ca urmare, în temeiul acestei cereri notarul nu poate deschide procedura succesorală.

II) Conform art. 1519 din CC RM, instanţa de judecată poate prelungi termenul prevăzut în art. 1517 (termen de 6 luni din ziua deschiderii succesiunii) cu cel mult 6 luni.

În cazul de faţă practica ne arată mai multe probleme.A) Uneori, instanţa de judecată prelungeşte nu termenul general (art. 1517), ci termenul

special (art. 1518), ceea ce nu corespunde prevederilor art. 1519 CC RM. Totodată, consider că prevederea art. 1519 din CC RM urmează a fi modificată în vederea înlăturării acestei dificultăţi.

B) Potrivit art. 1519 din CC RM, termenul SE PRELUNGEŞTE şi nu se restabileşte ori se stabileşte un nou termen de acceptare a succesiunii. Astfel, fiind un termen precluziv (punitiv) [3, 487-488] sau, cu alte cuvinte, de decădere (a se vedea pct. 55 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie al RM nr. 13 din 03.10.2005, cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei la examinarea cauzelor despre succesiune// Buletinul CSJ al RM, 2006, nr. 5, pag. 4), în cazul expirării termenului de faţă (6 luni plus 6 luni – termenul maxim de prelungire), instanţa de judecată urmează să refuză în admiterea cererii, iar notarul în deschiderea procedurii succesorale în temeiul unei hotărîri, prin care termenul a fost prelungit după ani de zile de la decesul persoanei.

Aici trebuie de relatat şi un alt punct de vedere, aplicat de mai mulţi judecători în practica sa, susţinută şi de unii autori [4, 1184-1186] şi de o explicaţie a Plenului Curţii Supreme de Justiţie.

Întru evitarea unei contradicţii exprese menţionate, savanţii utilizează expresia „repunerea în termen” în loc de „prelungirea termenului”, ceea ce este inadmisibil din motiv că aceste instituţii juridice au absolut diferită natură juridică.

5


În acelaşi pct. 55 din Hotărîrea Plenului CSJ al RM, este relatat că Reieşind din sensul art.1519 alin.(1) din Codul civil, termenul de acceptare a succesiunii poate fi prelungit de către instanţa de judecată cu cel mult 6 luni de la data cînd au decăzut circumstanţele de imposibilitate de acceptare a succesiunii. Totodată, un astfel de sens nicidecum nu rezultă din prevederile art. 1519 din Codul civil al RM. Ba mai mult ca atît, conform art. 266 din Codul civil al RM, În cazul prelungirii, termenul nou se calculează din momentul expirării termenului precedent. Deci, termenul nou trebuie să fie stabilit din momentul expirării termenului, stabilit în art. 1517 CC RM (aşa cum prevede expres şi art. 1519 CC RM şi susţine art. 266 CC RM), şi nu din momentul cînd au decăzut circumstanţele de imposibilitate de acceptare a succesiunii.

III) Nu este exclusă parvenirea cererilor de la legatar, executor testamentar sau creditorul moştenitorului. Însă, în asemenea situaţie notarul nu poate deschide procedura succesorală şi trebuie să explice dreptul acestor persoane de a-şi satisface propriile interese prin acţiune în judecată sau să aştepte să fie deschisă procedura succesorală în temeiul unei persoane împuternicite, şi să depună proprie cerere după deschiderea procedurii succesorale.

IV) Nu este exclusă situaţie, cînd instanţa de judecată a constatat faptul acceptării succesiunii. În astfel de situaţie, moştenitorul depune o cerere de eliberare a certificatului de moştenitor şi nu o declaraţie de acceptare a succesiunii, deoarece acest fapt juridic (acceptarea succesiunii) a fost deja constatat de către instanţa de judecată.

Situaţie dată este una dubioasă din motiv că persoana (moştenitorul) depune nu declaraţia de acceptare a succesiunii (cum prevede art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la notariat), ci o cerere de eliberare a certificatului de moştenitor şi de deschidere a procedurii succesorale. Consider, că această normă juridică urmează a fi interpretată în sens larg, bazîndu-se pe cauza juridică a acestei norme de drept. Potrivit cauzei, moştenitorul urmăreşte scopul final de a obţine moştenirea (cu alte cuvinte de a obţine actele care confirmă dreptul lui la moştenire), ci nu unul intermediar – de a depune această declaraţie (de acceptare), se va opri şi a gîndi ce de făcut pe urmă. Astfel, dat fiind faptul că scopul depunerii unei declaraţii de acceptare a succesiunii la notar este obţinerea certificatului de moştenitor, consider că notarul este împuternicit să deschidă procedura succesorală şi în temeiul unui cereri de eliberare a certificatului de moştenitor, cu condiţia prezentării concomitente a unei hotărîri de constatare a faptului acceptării succesiunii.

V) O altă situaţie, care este aproape identică celei precedente, este situaţie în care moştenitorul a acceptat succesiunea prin intrarea în posesiunea patrimoniului succesoral.

Unii din notari consideră că într-o astfel de situaţie doar instanţa de judecată poate stabili acest fapt, notarii neavînd competenţa necesară. Concluzie dată o consider ca una greşită din motiv că conform art. 282 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă al RM, instanţa de judecată examinează o asemenea pricină doar în cazul în care petiţionarul nu are o altă posibilitate de a obţine sau de a restabili documentele care ar certifica faptul juridic a cărui constatare o solicită. Concluzia dată este susţinută şi în explicaţiile Plenului Curţii Supreme de Justiţie al RM, care în pct. 17 din Hotărîre nr. 4 din 07.07.2008 Privind practica judiciară cu privire la constatarea faptelor care au valoare juridică şi declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată, explică că Cererea de constatare a acceptării unei succesiuni şi a locului ei de deschidere (art.281 alin.(2) lit.f) Cod de procedură civilă) se examinează în procedură specială numai în cazul în care organul, care efectuează acţiuni notariale, nu este în drept să elibereze petiţionarului certificat de moştenitor din lipsa sau din insuficienţa documentelor corespunzătoare, necesare pentru confirmarea în procedură notarială a faptului de intrare (aderare) în posesiunea averii succesorale.

Astfel, notarii pot deschide procedura succesorală, însă notarul trebuie să aibă actele suficiente şi destule pentru a considera probat faptul acceptării în termen a succesiunii. În cazul în care notarul refuză neîntemeiat în deschiderea procedurii succesorale sau în eliberarea

6


certificatului de moştenitor pe motivul dat, acesta riscă să fie chemat în instanţa de contencios administrativ. Faptul dat la fel a fost explicat în pct. 17 din Hotărîre nr. 4 din 07.07.2008 Privind practica judiciară cu privire la constatarea faptelor care au valoare juridică şi declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată - În cazul în care documentele necesare au fost prezentate organului notarial, însă eliberarea certificatului de moştenitor a fost refuzată, petiţionarul este în drept să înainteze în instanţa judecătorească acţiune în ordinea contenciosului administrativ.

Oricare din aceste documente urmează a fi prezentat în formă scrisă.

6. Condiţiile de deschidere a procedurii succesorale În cazul de faţă, sub „condiţiile” se înţeleg acele fapte, pe care urmează să verifice notarul

pînă a înregistra orice acţiune în registrele notariale (cu excepţia registrului de corespondenţă).6.1. Notarul trebuie să aibă competenţa notarială teritorială necesară. Astfel,

înainte de a deschide procedura succesorală notarul trebuie să verifice informaţia corespunzătoare privind ultimul domiciliul al defunctului, prezentată în forma scrisă (a se vedea pct. 4 din prezentul raport).

6.2. Notarului trebuie să fie prezentat document, în temeiul căruia se deschide procedura succesorală (a se vedea pct. 5 din prezentul raport). Ca urmare, reieşind din conţinutul art. 55 din Legea cu privire la notariat, putem face concluzia că notarul trebuie să verifice şi statutul declarat de persoana, care-i oferă dreptul la o parte din patrimoniul succesoral.

În mod expres, această obligaţie este impusă notarului la eliberarea certificatului de moştenitor, conform art. 65 alin. (1) din Legea cu privire la notariat.

Dublarea acestei obligaţii la diferite etape ale procesului succesoral nu poate constitui contraargument de lipsă a acestei obligaţii la etapa deschiderii procedurii succesorale. Din aceste motive, consider că notarul, care este sesizat de deschiderea procedurii succesorale este obligat să verifice dreptul persoanei respective la deschiderea procedurii succesorale la momentul respectiv. Dispariţia calităţii corespunzătoare a persoanei care a solicitat deschiderea procedurii succesorale pe urmă nu influenţează la deschiderea procedurii succesorale şi la acţiunile îndeplinite de notar în cadrul procedurii succesorale.

Toate documentele necesare se prezintă în forma scrisă. 6.3. Trebuie să fie exclusă situaţie de incompatibilitate (art. 21 din Legea cu privire

la notariat). În cazul în care se va depista această problemă după deschiderea procedurii succesorale, notarul trebuie să solicite părţilor strămutarea procedurii către un alt notar competent.

6.4. În afara de cele menţionate, pe care le consider obligatorii, Ministerul Justiţiei, în propriul Regulament cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor notariale (pct. 19), notează că moştenitorul trebuie să solicite şi deschiderea procedurii succesorală, în afară de simplă depunere a declaraţiei de acceptare/renunţare la succesiune. Consider că această normă de drept are un sens restrîns, urmînd a fi aplicată doar în cazurile în care procedura succesorală o deschide un alt notar, decît cel, care a autentificat declaraţia de acceptare(renunţare) a (de la) succesiunii(e).

7. Acţiunile procedurale de deschidere a procedurii succesorale Notarul deschide procedura succesorală doar în cazul în care a fost sesizat. Deschiderea

procedurii succesorale din oficiu nu este permisă. În cazul în care notarul află despre decesul persoanei şi ştie cine sunt moştenitori ai patrimoniului rămas, notarul va comunica acestor persoane despre dreptul lor la opţiune succesorală, fără a deschide procedura notarială.

În ordinea succesivă, acţiunile de deschidere a procedurii succesorală pot fi sistematizate în ordinea cronologică în modul următor:

7.1. Notarul este sesizat în deschiderea procedurii succesorale.

7


7.2. Notarul verifică faptul decesului persoanei. Această obligaţie rezultă din prevederile art. 55 alin. (1) din Legea cu privire la notariat (… primind informaţia despre decesul persoanei …).

7.3. Notarul stabileşte data şi locul deschiderii succesiunii. Aceste fapte juridice au o importanţă deosebită, care influenţează întreagă procedură succesorală şi se stabilesc conform art. 1440 şi art. 1443 din Codul civil al RM.

7.4. Notarul verifică toate condiţiile de deschidere a procedurii succesorale. În cazul în care nu sunt respectate aceste condiţii, notarul întocmeşte încheiere de amînare a îndeplinirii actului notarial (în condiţiile art. 40 alin. (1) din Legea cu privire la notariat) sau de refuz în îndeplinirea actului notarial (în condiţiile art. 41 din Legea cu privire la notariat), fapt despre care îl informează pe solicitantul. În cazul în care condiţiile sunt întrunite, notarul îndeplineşte următoarele acţiuni.

7.5. Notarul înregistrează temeiul deschiderii procedurii succesorale în Registrul actelor notariale. Această concluzie se întemeiază pe art. 47 din Legea cu privire la notariat, şi pct. 29 din Regulament cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor notariale, care stipulează că Informaţia despre toate actele notariale îndeplinite de notar se înregistrează în Registrul actelor notariale. Totodată, în cazul în care notarul nu va înregistra acest temei, atunci nu va fi posibil de executat obligaţia descrisă în pct. 7.8 de mai jos. Totodată, fără nici o înscriere în Registrul actelor notariale, notarul nu va putea încasa nici o plată pentru asistenţa notarială acordată.

Sub „temeiul deschiderii” se înţelege declaraţie sau cerere depusă de persoana împuternicită.

7.6. Notarul verifică competenţa ordinea sesizării. Conform art. 55 alin. (2) din Legea cu privire la notariat, În cazul în care pe unul şi acelaşi teritoriu îşi desfăşoară activitatea mai mulţi notari, competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine primului notar sesizat. Notarul este obligat să verifice dacă procedura succesorală nu a fost deschisă de un alt notar din acelaşi teritoriu.

Această verificare presupune următoarele acţiuni:7.6.1. conform pct. 9 din Regulamentul cu privire la Registrul dosarelor succesorale şi a

testamentelor, Verificarea se efectuează de notar prin intermediul completării formularului interpelării care conţine următoarele rubrici:

a) numele şi prenumele defunctului, numărul de identificare (în cazul cînd acesta este indicat în actul de deces);

b) data decesului; c) data naşterii (în cazul cînd aceasta este indicată în actul de deces).Toate aceste informaţii se introduc din datele certificatului de deces. Informaţii urmează a

fi introduse cu respectarea grafiei latine, cu utilizarea literelor „ă”, „â”, „î”, „ş”, „ţ”.Totodată, în vederea excluderii unor posibile conflicte, sugerez să fie formulate mai multe

interpelări: în mod literal şi fără utilizarea semnelor diacritice.7.6.2. conform pct. 10 din Regulamentul cu privire la Registrul dosarelor succesorale şi

a testamentelor, În cazul cînd procedura succesorală solicitată a fost înregistrată anterior în Registru, notarul va recepţiona din Registru informaţia cu privire la dosarul succesoral deschis şi despre notarul la care a fost deschisă procedura.

În această situaţie, notarul refuză deschiderea procedurii succesorale şi comunică solicitantului datele notarului (cel puţin, numele, prenumele, sediul şi nr. de telefon), care a deschis procedura succesorală. Informaţie în cauză poate fi accesată de pe site-ul ministerului justiţiei http://justice.gov.md/ro/notari/. Această concluzie rezultă din art. 55 alin. (3) din Legea cu privire la notariat, Notarul, primind informaţia despre deschiderea procedurii succesorale de alt notar, este obligat să informeze despre aceasta moştenitorii al căror domiciliu îi este cunoscut.

8

http://justice.gov.md/ro/notari/


Totodată, actele obţinute notarul trebuie să transmită notarului care a deschis procedura succesorală, prin actul de predare-primire, în conformitate cu pct. 28 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor notariale. Acţiunile notarului nu vor fi trecutuţi în Registrul de evidenţă a dosarelor succesorale!

7.6.3. conform pct. 23 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor notariale,

În cazul în care, conform informaţiei obţinute din registrul electronic rezultă că, procedura succesorală nu a fost deschisă, iar decesul persoanei care a lăsat moştenirea a survenit într-o dată anterioară înregistrării obligatorii a procedurilor succesorale deschise în registrul menţionat, notarul este obligat să solicite suplimentar, în scris, verificarea informaţiei corespunzătoare în opisurile alfabetice de evidenţă a procedurilor succesorale înregistrate în teritoriul de activitate ce corespunde locului de deschidere a succesiunii. Informaţia despre existenţa sau absenţa înregistrării deschiderii dosarului succesoral va fi comunicată de către deţinătorii opisurilor alfabetice, în scris, în termen de 5 zile lucrătoare.

Dacă din informaţia comunicată de către deţinătorul opisului alfabetic rezultă că procedura nu a fost deschisă, notarul va înregistra deschiderea acesteia în Registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor.

Din această normă rezultă că notarul, fără a deschide procedura succesorală, va sesiza verificarea faptului deschiderii procedurii succesorale persoana, care deţine opisul alfabetic de evidenţă a procedurilor succesorale. Este de menţionat, că deşi regulamentul utilizează termenul „notarul”, în cazul în care aceste opisuri deţine Ministerul Justiţiei, sesizarea respectivă urmează a fi adresată către acesta.

Aici există o neconcordanţă între două norme juridice. Deşi alineatul doi stipulează că notarul va deschide procedura succesorală doar după obţinerea răspunsului de la deţinătorul opisurilor, consider că notarul trebuie să deschidă procedura imediat ce obţine informaţie despre lipsa procedurii succesorale deschide, întru respectarea prevederilor pct. 11 din Regulamentul cu privire la Registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor.

Întru susţinerea acestei concluzii ne vorbeşte şi raţionamentul normei de drept. Astfel, întru asigurarea regulilor de evidenţă a dosarelor succesorale (a se vedea art. 55 alin. (4) din Legea cu privire la notariat şi pct. 4 din Regulamentul cu privire la Registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor) notarul oricum va înregistra deschiderea procedurii succesorale în Registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor. Altfel, fiecare notar va fi nevoit să sesizeze deţinătorul opisurilor în cazul în care va fi solicitată deschiderea procedurii succesorale, în loc să obţine această informaţie îndată, prin accesarea informaţiei din Registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor.

Răspunsul la această interpelare urmează a fi păstrat în arhiva notarială.7.7. Conform pct. 11 din Regulamentul cu privire la Registrul dosarelor succesorale şi

a testamentelor, În cazul cînd procedura succesorală solicitată nu a fost înregistrată anterior în Registru, notarul va recepţiona din Registru confirmarea privind lipsa înregistrării dosarului succesoral, conform datelor, indicate în formularul interpelării. Această confirmare privind lipsa procedurii succesorale deschise urmează a fi păstrată în arhiva notarială.

7.8. În conformitate cu pct. 11 din Regulamentul cu privire la Registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor, În temeiul acestei confirmări şi în scopul înregistrării dosarului succesoral în Registru, notarul va completa imediat formularul interpelării care conţine următoarele rubrici:

a) numele şi prenumele defunctului, numărul de identificare (în cazul cînd acesta este indicat în actul de deces); b) data decesului; c) data naşterii (în cazul cînd aceasta este indicată în actul de deces); d) numele şi prenumele persoanelor ce au depus declaraţie; e) ultimul domiciliu al defunctului sau locul aflării bunurilor succesorale;

9


f) altă informaţie.Toată această informaţie urmează a fi introdusă din actele prezentate care confirmă aceste

fapte, inclusiv şi din declaraţiile de opţiune succesorale întocmite.Prima întrebare care apare este dacă toţi moştenitori urmează a fi introduşi, sau doar cei

care au acceptat succesiunea. Consider că în rubrica, ce corespunde lit. d) urmează a fi introduse doar persoanele care au acceptat succesiunea, iar persoanele care au renunţat de la succesiune urmează a fi înscrise în rubrică ce corespunde lit. f).

7.9. În conformitate cu pct. 12 din Regulamentul cu privire la Registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor, În baza interpelării expediate, notarul recepţionează din Registru confirmarea înregistrării dosarului succesoral care conţine: numărul de înregistrare a dosarului succesoral deschis, data şi ora înregistrării lui atribuite în mod automat de Registru, numele, prenumele notarului care a efectuat înregistrarea şi datele care au fost introduse de notar conform p.11 al prezentului Regulament.

Această confirmare în formă scrisă urmează a fi păstrată în arhiva notarială.7.10. În conformitate cu pct. 24 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a

actelor notariale şi completare a registrelor notariale, După obţinerea confirmării de înregistrare din Registrul dosarelor succesorale şi al testamentelor, deschiderea procedurii succesorale se transcrie în Registrul de evidenţă a dosarelor succesorale şi în Opisul alfabetic al acestora.

Astfel, în mod consecutiv, notarul va transcrie informaţie despre deschiderea procedurii succesorale în Registrul de evidenţă al dosarelor succesorale. Iar după completarea acestuia, şi în Opisul alfabetic al dosarelor succesorale.

7.11. Toate acestea se soldează cu înscrierea în Opisul alfabetic al actelor notariale. Obligaţia ţinerii acestuia rezultă din pct. 31 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor notariale. Completarea acestui opis la finele deschiderii procedurii succesorale se bazează pe motivul că în cazul în care notarul va transmite dosarul succesoral către un alt notar, să fie specificată îndată şi această informaţie, fiind una pertinentă.

Din pct. 27 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor notariale rezultă că în cazul moştenirii succesive, notarul trebuie să verifică deschiderea dosarului succesoral după celelalte persoane care au lăsat moştenirea. Totodată, repet că ar fi binevenit ca notarul, în afară de simplă verificare, şi să înregistreze deschiderea procedurii succesorale după fiecare defunct. În compartimentul ce ţine de declaraţii depuse, în rubrica numele şi prenumele se va menţiona datele moştenitorului defunct (la dosar succesoral al primului defunct), iar în cele a nr. şi datei declaraţiei – datele declaraţiei depuse şi înregistrate a moştenitorului viu. Faptul moştenirilor succesive urmează a fi specificat în rubrica alte informaţii.

Putem releva o neconcordanţă dintre pct. 8 din Regulamentul cu privire la Registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor, care stipulează că Notarul deschide dosarul succesoral în baza confirmării obţinute din Registru; şi pct. 23 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor notariale, unde este stabilit că Deschiderea procedurii succesorale se înregistrează în Registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor, în modul prevăzut de Regulamentul cu privire la registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor, aprobat prin ordinul ministrului justiţiei nr.38 din 3 februarie 2006 (publicat în Monitorul Oficial 2006, nr.43-46, art.145). Astfel, totuşi nu este clar momentul, din care procedura succesorală se consideră deschisă, pentru a stabili cine din notari a fost sesizat primul. Consider, că procedura succesorală se consideră deschisă în momentul în care notarul a obţinut confirmarea înregistrării deschiderii procedurii succesorale în Registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor. Totodată, lipsa transcrierilor în Registrul şi Opisul manual deţinut reprezintă o

10


încălcare a procedurii notariale, însă nu va fi un temei pentru a-l declara nulitatea actului notarial de deschidere a procedurii succesorale.

8. Refuzul de a deschide procedura succesorală În cazul în care legiuitorul stabileşte temeiuri pentru deschiderea procedurii succesorale,

dispare necesitatea de a stipula refuzul de a deschide procedura succesorală, altfel pot apărea unele discordanţe. Aşa şi s-a întîmplat.

Conform art. 58 din Legea cu privire la notariat, Notarul refuză să deschidă procedura succesorală în următoarele cazuri: a) declaraţia de acceptare a succesiunii sau de renunţare la ea a fost depusă de o

persoană incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu limitată; Această normă urmează a fi interpretată în sensul său limitat. Astfel, se are în vedere că

persoanele respective nu pot depune aceste cereri de sine stătător. De altfel, vom fi în prezenţa încălcării drepturilor constituţionale a acestor persoane la moştenire (art. 46 alin. (6) din Constituţia RM).

În conformitate cu art. 24 alin. (2) din CC RM, Actele juridice în numele persoanei fizice declarate incapabile se încheie de către tutore. Astfel, în cazul în care declaraţia de acceptare a succesiunii va fi depusă de tutore, notarul nu are temeiul de a refuza în deschiderea procedurii succesorale.

Potrivit art. 25 alin. (2) din CC RM, persoana limitată în capacitate de exerciţiu are dreptul să încheie acte juridice cu privire la dispunerea de patrimoniu, să primească şi să dispună de salariu, de pensie sau de alte tipuri de venituri doar cu acordul curatorului . Deci, dacă declaraţia de acceptare a succesiunii va fi depusă cu acordul curatorului, atunci notarul la fel nu are temei de a refuza în deschiderea procedurii succesorale.

Este de notat şi o situaţie similară a minorului, care, în dependenţă de vîrstă, acţionează cu acordul unui reprezentant legal, ori în numele acestuia acţionează reprezentant legal (a se vedea art.art. 20-22 din Codul civil al RM).

Conform art. 1536 alin. (2) din Codul civil al RM, Dacă moştenitorul este o persoană cu capacitate de exerciţiu restrînsă, lipsită de sau limitată în capacitatea de exerciţiu, renunţarea la succesiune se face în temeiul unei hotărîri judecătoreşti. Astfel, pentru a depune o declaraţie de renunţare la succesiune, în afară de cele sus menţionate, este nevoie şi de o hotărîre judecătorească corespunzătoare.

b) declaraţia de acceptare a succesiunii a fost depusă după expirarea termenului stabilit de legislaţie;

Şi această normă urmează a fi aplicată cu rezerve. Expresia „termenul stabilit de legislaţie” urmează a fi înţeles în sensul cel larg, inclusiv termen special de acceptare şi prelungirea termenului de acceptare.

Această normă nu poate fi aplicată pentru situaţii, în care moştenitorul depune o cerere de eliberare a certificatului de moştenitor, prezentînd hotărîrea instanţei de judecată de constatare a faptului acceptării succesiunii sau alte dovezi de acceptare a succesiunii prin intrare în posesiunea patrimoniului succesoral. Concluzia dată se argumentează pe faptul că moştenitorul în aceste situaţii depune nu declaraţia de acceptare a succesiunii, ci o cerere de eliberare a certificatului de moştenitor.

c) declaraţia a fost depusă de către creditorul defunctului după expirarea termenului stabilit de legislaţie; precum şi

Această normă urmează a fi privită în sensul său literal. Termenul respectiv este stipulat în art. 1544 din Codul civil al RM.

d) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.La alte cazuri, prevăzute de legislaţie pot fi aduse multiple exemple: declaraţia de

renunţare la succesiune a fost depusă după expirarea termenului de opţiune succesorală, statul

11


depune cererea pînă la expirarea termenului de opţiune succesorală; declaraţie a fost depusă de o persoană neîmputernicită etc.

Aici putem conchide, că notarul va refuza în deschiderea procedurii succesorale doar în situaţie, în care nu este întemeiată deschiderea procedurii succesorale, cu alte cuvinte, deschiderea procedurii succesorale ar fi în contradicţie cu lege.

9. Tarifele Conform art. 30 alin. (1) din Legea cu privire la notariat, Actele notariale, acordarea

consultaţiilor notariale, redactarea proiectelor de documente şi prestarea altor servicii notariale, se efectuează contra plată.

Dacă considerăm că deschiderea procedurii succesorale este un act notarial, atunci acesta urmează a fi plătit. Spre susţinerea ideii că deschiderea procedurii succesorale este un act notarial ne vorbeşte şi pct. 19, 26 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor notariale, notează că moştenitorul trebuie să solicită şi deschiderea procedurii succesorală, în afară de simplă depunere a declaraţiei de acceptare/renunţare la succesiune.

Legislaţia nu conţine vreo specificare expresă privind tarifele pentru deschiderea procedurii succesorale.

Conform art. 31 alin. (1) din Legea RM cu privire la notariat, Cuantumul taxei de stat se stabileşte de lege şi nu poate fi modificat. Art. 3 din Legea RM taxei de stat, nr. 1216-XII din 03.12.1992, care stabileşte cuantumul taxei de stat, nu conţine vreo regulă pentru acest caz.

Ca urmare, taxa de stat, nefiind prevăzută de lege, nu poate fi încasată.Cu referire la plata pentru serviciul notarial propriu-zis (onorariul notarului), constatăm că

fiecare notar de sine stătător stabileşte cuantumul, care are un spectru de variere destul de mare. Ca urmare, se propune aprobarea unui anumit cuantum, care ar fi aplicat de toţi. Se propune un tarif fix de 30 de lei.

10. Înscrieri în Registrul electronic al dosarelor succesorale şi a testamentelor Înscrierile urmează a fi introduse conform instrucţiunii de utilizare a programului,

Regulamentului cu privire la Registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor şi în ordinea, stipulată în pct. 7 de mai sus.

11. Înscrieri în Registrul de evidenţă al dosarelor succesorale şi Opisul alfabetic al dosarelor succesoraleConform Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a

registrelor notariale, 26. Declaraţiile privind acceptarea sau renunţarea la succesiune şi cererile privind

deschiderea procedurii succesorale se înregistrează, în ordinea parvenirii, în Registrul de evidenţă al dosarelor succesorale ţinut de notar. În colţul stîng de sus al declaraţiei şi cererii se indică numărul dosarului succesoral şi data recepţionării acestora de către notarul, în procedura căruia se află dosarul. Celelalte cereri şi declaraţii, depuse în cadrul procedurii succesorale, se înregistrează în Registrul de corespondenţă.

...32. Notarul este obligat să ţină Registrul de evidenţă a dosarelor succesorale şi Opisul

alfabetic al dosarelor succesorale. 33. În Registrul de evidenţă a dosarelor succesorale se indică numărul de ordine; data

adresării; numărul dosarului succesoral; numele şi prenumele moştenitorului (creditorului); numele, prenumele persoanei care a lăsat moştenirea; data decesului; ultimul domiciliu al persoanei ce a lăsat moştenire; data şi numărul certificatului de moştenitor eliberat; tipul certificatului (legal sau testamentar) şi data transmiterii dosarului în arhivă. Dosarul de

12


moştenire se transmite în arhivă, dacă, conform cererilor înregistrate, au fost eliberate certificate de moştenitor pentru toată averea succesorală.

La rubrica “menţiuni” se indică cazurile de strămutare a dosarului succesoral în procedura altui notar, informaţia privind renunţarea moştenitorului la succesiune, menţiuni privind expedierea dosarului la cererea organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată şi alte informaţii pertinente.

34. În Registrul de evidenţă a dosarelor succesorale se înregistrează declaraţiile de acceptare sau renunţare la succesiune, pretenţiile creditorilor, cererile privind luarea măsurilor pentru conservarea bunurilor succesorale. Toate declaraţiile următoare (suplimentare) de la alţi moştenitori şi creditori se înregistrează, de asemenea, în Registrul de evidenţă a dosarelor succesorale.

35. În Opisul alfabetic al dosarelor succesorale se indică numele şi prenumele persoanei care a lăsat moştenirea; data decesului; ultimul domiciliu; numărul dosarului succesoral; data deschiderii procedurii succesorale; numărul şi data eliberării certificatului de moştenitor.

În conformitate cu pct. 24 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor notariale, Numărul dosarului succesoral va include numărul unic din Registrul dosarelor succesorale şi al testamentelor, numărul de ordine din Registrul de evidenţă a dosarelor succesorale ţinut de notar şi anul deschiderii procedurii.

12. Păstrarea în arhiva notarială În conformitate cu pct. 27 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor

notariale şi completare a registrelor notariale,La dosarul succesoral se anexează cererile şi declaraţiile moştenitorilor, creditorilor,

legatarilor, ale executorilor testamentari etc.; copia actului de stare civilă ce confirmă faptul decesului persoanei care a lăsat moştenirea; actele ce confirmă temeiul chemării la succesiune (copiile certificatelor de naştere, căsătorie şi alte acte prevăzute de lege care confirmă chemarea la succesiune, originalul testamentului – în cazul succesiunii testamentare); actele de proprietate care confirmă dreptul de proprietate asupra bunurilor incluse în masa succesorală; în cazul bunurilor supuse înregistrării, se prezintă extrasele din registrele de înregistrare a acestor bunuri; actele de evaluare a bunurilor moştenite; actele de inventariere a bunurilor succesorale, de numire a custodelui; alte acte prezentate de către moştenitori sau eliberate de către notar în legătură cu procedura succesorală deschisă.

În cazul moştenirilor succesive, notarul anexează la dosarul succesoral dovada verificării deschiderii dosarului succesoral după celelalte persoane care au lăsat moştenirea.

Conform pct. 17 Regulamentul privind modul de evidenţă, pregătire, păstrare şi predare la arhivă a actelor notariale, aprobat prin Ordinul MJ al RM nr. 287 din 13.04.2009// Monitorul Oficial al RM nr. 78-79 din 13.04.2009, art. 338,

17. Pe parcursul anului se va efectua gruparea în dosarele succesorale ale tuturor documentelor în baza cărora au fost eliberate certificatele de moştenitor (declaraţii, certificate, cereri, alte acte legate de deschiderea procedurii succesorale şi eliberarea certificatului de moştenitor).

În dosarele succesorale se cos toate documentele care se referă la procedura succesorală. Dacă procedura succesorală nu este finisată în anul curent, dosarul succesoral se transmite în anul următor cu acelaşi număr şi nu se reînregistrează.

Astfel, toate actele legate de deschiderea procedurii succesorale vor fi depuse în arhiva notarială la definitivarea procedurii succesorale.

Luînd în consideraţie conţinutul nomenclatorului, aceste acte urmează a fi păstrate în dosar de arhivă sub indice 01-14 – Acte în baza cărora au fost eliberate certificatele de moştenitor.

13


Bibliografie

1. Спадкове право: Нотарiат. Адвокатура. Суд. Наук.-практ. посiб./ За заг. ред. С.Я. Фурси. Киев, 2008, 1216 pag.

2. Государственный нотариат: Комментарий к законодательству/ Под. ред. Н.А. Осетрова. Москва, 1980, 200 pag.

3. Vasile Creţu. Cartea întîi. Titlul IV. Termenele. în Comentariul Codului civil al Republicii Moldova. Vol. I. Chişinău, 2005.

4. Alexandra Piatac. Cartea a patra. Titlul V. Capitolul I. Opţiunea succesorală. în Comentariul Codului civil al Republicii Moldova. Vol. I. Chişinău, 2005.

5. Emil Poenaru. Cristinel Murzea. Procedura succesorală notarială. Ediţia a 2-a. Bucureşti, 2008, 260 pag.

14

deschiderea procedurii succesorale

Documents