deficien_538_adevedere

8/19/2019 deficien_538_adevedere

1/10

DEFICIEN A DE VEDERE Ț

„Eu nu mă pot înfă işa ochilor tăi, şi nici auzului tău, pentru că eu nu sunt nici e!ere, nici ț auz " Eu locuiesc un!ea între e!ere şi auz, eu sunt o t#n$ire a tuturor or%anelor omului, o

t#n$ire a sim urilor &'(" ) ț

Nihita Stănescu

I"DEFINIREA *ER+ENI-R Deficien.ele izuale desemnează pierderile parţiale de vedere cunoscute sub

denumirea de am/liopie (când vederea e afectată şi după corectarea unui eventual viciu derefracţie) sau pierderile totale ale vederii cunoscute sub denumirea de cecitate. Diminuareaaccentuată a vederii are consecinţe atât fiziologice, cât şi psihologice.

În termeni educaţionali, ambliopii sunt cei care din cauza unei vederi deficitare nu potfi instruiţi prin metode obişnuite, nu pot urma cursurile unei şcoli obişnuite fără aşi afecta şimai mult vederea, dar pot fi instruiţi prin metode speciale implicând vederea! orb este acea

persoană care nu are vedere sau al cărei văz e atât de diminuat, "ncât educaţia sa necesită

metode şi mi#loace care să nu implice vederea. După acuitatea vizuală, deficienţele vizuale sunt$ cecitate a/solută % incapacitatea de a percepe lumina! cecitate practică % capacitatea vizuală este "ntre &' şi ! am/liopie %raă % capacitate vizuală "ntre &' şi ! am/liopie me!ie % "ntre &' şi &'*! "ntre ,* şi ,! am/liopie uşoară % percepe &'* din capacitatea normală,+lasificarea după indicii funcţionali (acuitatea vizuală, câmpul vizual, sensibilitate

luminoasă, sensibilitate cromatică, localizarea spaţiului vizual şi rapiditatea actului perceptiv)ai vederii afectate cuprinde $

a) acuitatea izuală reprezintă mărimea şi distanţa de la care ochiul percepedistinct obiectele! se măsoară optotipii şi se stabileşte numărul de dioptrii! b) c#mpul izual sau vederea periferică este spaţiul pe care "l percepe ochiul când

priveşte fi! limitele fiziologice ale câmpului vizual sunt "ntre * şi - de grade! câmpulvizual poate fi afectat "n condiţii patologice (leziuni ale corneei, retinei, nervului optic), "nurma acestor leziuni producânduse o "ngustare a câmpului vizual! se pot "nregistra scăderiuşoare ("ntre & şi de grade), scăderi medii ("ntre şi de grade), scăderi accentuate (uncâmp vizual scăzut cu % / de grade) şi scăderi grave cu scăderi ale câmpului vizual de

peste / de grade, rezultând o vedere tubulară.+ompensarea "ngustării câmpului vizual se face prin rotiri ale capului sau ale ochilor.

Datorită câmpului vizual se realizează cu campimetru ( o tăbliţă cu un punct alb "n centru şi

care are un indicator cu a#utorul căruia se notează locul de unde punctul dispare din câmpulvizual. 0fecţiunile câmpului vizual sunt cunoscute sub denumirea de scotoame % hemianoia,care este pierderea vederii, "ntro #umătate a fiecărei retine percepânduse doar o parte acâmpului vizual.

c) sensi/ilitatea luminoasă constă "n capacitatea retinei de a sesiza şi de a se adaptala orice intensitate a luminii. 0daptarea purpurului retinian care se descompune sub influenţaluminii fiind reglată de procese corticale.

1e cunosc următoarele tipuri de tulburări de adaptare$ hemenalopia % dificultatea de a se adapta la "ntuneric! nictalopia % incapacitatea de a se adapta la lumină! sensi/ilitatea !e contrast % capacitatea de a distinge deosebiri de intensitate a

luminii dintre două ecitaţii concomitente! ea scade "n urma opacifierii mediilor refringente şi

&


2/10

se manifestă prin dificultatea de a distinge obiectele de fond sau de a urmări conturulimaginilor.

d) sensi/ilitatea cromatică semnifică faptul că simţul culorilor este afectat din cauzeereditare şi sunt definitive!distingem acromatopsie totală "n care subiectul distinge doar griulşi acromatopsie parţială ca daltonismul (pentru roşu) sau deuteranopia (pentru verde)!

e) localizarea spa.iului izual este incapacitatea de a descoperi obiectul perceput, deaşi menţine privirea asupra lui şi de al urmări cu privirea atunci când acesta se deplasează!această tulburare de localizare şi fiare se manifestă prin pierderea rândului sau conturului pecare subiectul "l urmăreşte cu privirea, prin dificultatea de a găsi un punct pe hârtie, "n"nceperea rândului următor "n citit sau scris. 1unt cauzate de tulburări ale motilităţii oculare(strabismul).

f) rapi!itatea actului percepti % capacitatea de analiză şi sinteză! la ambliopi, dacăactul e afectat, duce la o investigaţie vizuală haotică ce consumă mult timp.

Între toţi aceşti indici eistă o relaţie de interdependenţă.

II " E*I--0IA DEFICIEN I-R VI12AI Ț

+unoaşterea factorilor cauzali este foarte importantă pentru a "nţelege specificulfiecărui caz, pentru a "nţelege natura dificultăţilor pe care le "ntâmpină şi pentru a şti care este

potenţialul, mecanismele compensatorii ce pot fi mobilizate "n vederea stabilirii modalită iițeducaţiei potrivite, cu scopul de a combate acţiunea factorilor nocivi.

+auzele deficien elor de vedere se clasifică$ț după momentul când acţionează! "n funcţie de localizarea anatomică a afecţiunii şi patologia analizatorului vizual!

a) În funcţie de momentul "n care acţionează, cauzele sunt$☼ ere!itare ,deci degenerescenţe ale analizatorului vizual transmise ereditar care au

"n vedere tumori maligne, cum sunt$ atrofieri ale retinei sau ale nervului optic, anomalii şi

malformaţii ale aparatului vizual, anoftalmia (lipsa unui ochi) sau microftalmia (un ochi maimic), glaucomul (creşterea tensiunii oculare care are loc din cauza factorilor predispozanţi),defecte de conformaţie ale globilor oculari; aceste cauze ereditare au "n vedere tulburări alemecanismelor lipidelor, galactosemia sau tulburări de natură ectodermică! ☼ prenatale cauzate de boli infecţioase din perioada sarcinii$ rubeola care poatecauza cataractă, opacifieri ale corneei sau glaucom infantil, infecţia gonococică determinăoftalmia purulentă cu leziuni de cornee care duce la orbire după naştere, TBC-ul produceulceraţii pe cornee şi sifilisul din care poate rezulta glaucom sau atrofie optică! ☼ perinatale ,adică traumatisme obstreticale ce pot cauza leziuni sau anomalii dedezvoltare a analizatorului vizual! ☼ postnatale sunt bolile contactate imediat după naştere, precum meningita sau

encefalita ce acţionează asupra segmentului central al analizatorului vizual! lipsa vitaminei are consecinţe negative asupra transparenţei corneei sau a sensibilităţii retinei! traumatismele globului ocular care se pot produce prin contuzii care pot provoca dezlipiri de retină sauopacifierea cristalinului şi inflamarea irisului cu formarea glaucomului secundar ; plăgi

perforate cu obiecte ascuţite ce distrug componentele intraoculare, provocând hemoragii careduc la dezlipirea retinei! arsuri oculare provocate de agenţi chimici (var, sodă, amoniac)rezultând opacifieri ale corneei sau into!icaţii cu alcool metilic care poate duce la orbire.

b) În funcţie de localizarea anatomică a afecţiunii, "ntâlnim$☼ tul/urări mali%ne (evolutive) ale refracţiei oculare % miopia, "ipermetropia sau

astigmatismul (diferenţe de refringenţă a meridianului dioptrului ocular, emitropiareprezentând normalitatea) ,la care rezultă o imagine difuză estompată sau deformată.

☼ opacifierea me!iilor refrin%ente % opacifierea corneei se referă la afecţiuni detransparenţă congenitală de corneei (cheratite) % leucom corneean!


3/10

☼ tul/urări !e transparen.ă congenitale sau dobândite ale cristalinului % cataracte,rubeola #congenitală$ sau diferite traumatisme;

☼ opacifierea corpului itros % anomalii congenitale sau infecţii!3 tul/urări !e recep.ie retiniene sau retinopatii "n urma afecţiuni vasculare ale

retinei sau afecţiuni degenerative ale retinei de natură ereditară, rezultând retinita pigmentară

"n care sunt afectate bastonaşele şi apoi conurile! tumorile maligne ale retinei evolutive senumesc glioame.☼ tul/urări ale func.ionalită.ii nerului optic % inflamaţii ale nervului optic de

natură degenerativă sau de natură traumatică, produse de boli infecţioase care au caconsecinţă scăderea vederii centrale, strâmtorarea câmpului vizual şi afectează sensibilitateacromatică şi simţul luminos. 0trofiile nervului optic provocate de malformaţii duc la cecitate.

☼ coroi!ită - afecţiuni ale coroidei care se manifestă prin 2muşte zburătoare3 şi potduce la scăderea vederii şi chiar la atrofie optică.

☼ %laucom4☼ tul/urări ale motilită.ii oculare 5 stra/ismul ce se caracterizează prin deviaţia

aelor vizuale ale celor doi ochi din cauza paraliziei unui muşchi ocular! "n strabism este

afectată vederea binoculară şi imaginea formată "n foveea unui ochi se suprapune cu imagineaformată "n partea ecentrică a celuilalt ochi! apare şi mişcare involuntară a globilor oculari,mai mult sau mai puţin ritmică provocată de atingeri la nivelul vestibular octocinetic % nistagmusul%

III " CARAC*ERI1AREA DEFICIEN I-R VI12AI !"p"" FI1IC I 67I8--0ICȚ Ș Din punct de vedere fizic, nevăzătorii prezintă o dezvoltare fizică "ntârziată şi mai

puţin armonioasă, pentru că lipsa vederii face inutilă eplorarea spaţiului cu privirea mai ales"n plan vertical, ceea ce duce la scăderea tonusului muscular care asigură poziţia corectă acapului (la nevăzători capul este aplecat spre piept). Din toate acestea, pot apărea deformăriale coloanei atât "n plan frontal (scolioze), cât şi sagital (cifoze, lordoze).

4işcările sunt lipsite de imaginea vizuală a efectuării şi afectează mai ales mersul.0utomatismele mersului trebuie stimulate, altminteri nu se formează. 4ersul necesităstimulare şi antrenament. 5nele caracteristici ale mersului slab stimulat se "ntâlnesc şi laambliopi.

5nele cercetări comparative apreciază că la vârsta intrării "n şcoala primară"ntârzierea dezvoltării fizice la nevăzători ar fi de circa ani. 6a vârsta de &7 ani această"ntârziere nu ar fi decât de circa & an, "n special "n "nălţime şi greutate. 1a mai constatat oinsuficientă dezvoltare a musculaturii, laitate musculară şi ligamentară, aspect atrofic$membre subţiri, torace "ngust! nivel mai scăzut al forţei fizice şi al rezistenţei.

Deficitul lor limitează mişcarea, iar limitarea mişcării accentuează deficitul$ mişcări

reţinute, şovăitoare, economie de mişcări. Deficitul apare pregnant şi pe planul motricităţiimanuale $ la "nceput mâinile nevăzătorului sunt 2oarbe3, adică el nu ştie să eploreze tactil8inestezic, are dificultăţi "n a coordona mişcările celor două mâini pentru a apuca un obiect.

9ivelul scăzut al deterităţii manuale se datorează şi lipsei unei conduceri vizuale amişcărilor mâinilor.

4ersul nevăzătorilor este descris ca fiind rigid, nesigur, ezitant, uneori cu capul"nainte, ridicând mult piciorul, aşezând apoi talpa cu gri#ă (2mers de barză3), cercetând solulcu vârful pantofului, prelungind spri#inul bilateral pe sol "nainte de a face următorul pas.:raţele nu se mişcă simetric "n timpul mersului , ci atârnă "n #os.

4obilitatea scăzută accentuează dizarmonia dezvoltării fizice. 9u sunt antrenatecorespunzător toate grupurile musculare, unele rămân subdezvoltate.

1e pare că nevăzătorul capătă mai greu conştiinţa propriului corp şi reprezentareaacestuia, adică ceea ce numim de obicei schema corporală. ;l nu se vede "n oglindă, nu vede


4/10

diferitele părţi ale corpului său şi raporturile acestuia cu obiectele "ncon#urătoare. 0ceasta esteo dificultate "n construirea identităţii sale corporale.

ulburările de văz se răsfrâng şi "n plan leicografic şi asupra formării reprezentărilor vizuale care sunt incomplete, sărace "n detalii şi se spri#ină pe unu sau două elemente precise

printre altele confuze.6a ambliopi se pune problema asigurării dominanţei vizuale. +opilul trebuie să "nveţe

să folosească toate căile senzoriale, dar ca un spri#in al vederii şi nu pentru suplinirea ei. +ândun elev ambliop, cu posibilităţi vizuale reduse, dar utilizabile "n procesul de "nvăţământ,manifestă tendinţa de aşi folosi vederea din ce "n ce mai puţin, bazânduse predominant pealţi analizatori, se consideră că procesul compensator abordat merge pe o cale greşită, care

periclitează dezvoltarea vederii lui şil duce spre situaţia de nevăzător. 9evăzătorii, chiar dacă nu au reprezentări vizuale, percep spaţiul şi au noţiunea de

spaţiu. ? dovadă este "nsuşi faptul că ei se orientează "n spaţiu, recunosc obiectele pe baza

"nsuşirilor lor spaţiale, percep şi "nţeleg relaţiile spaţiale, pot "nvăţa obiecte ca geometria saugeografia. Dificultăţile produse de deficienţa vizuală fac uneori ca elevii nevăzători să aibă şiunele reprezentări spaţiale greşite despre mărimi, distanţele sau formele unor obiecte mai greude cuprins prin palpare. 1e "nţelege că astfel de reprezentări nu pot servi procesulcompensării.

0celaşi rol compensator pe care la elevii nevăzători "l au reprezentările tactil8inestezice, la elevii ambliopi "l au reprezentările vizuale. @i aici are loc confruntarea cuimaginea generalizată, de data aceasta "n cadrul eplorării vizuale. 9umeroase cercetăriefectuate "n şcolile pentru ambliopi au demonstrat rolul imaginilor generalizate "ncompensarea vederii slabe.

/


5/10

6a nevăzători problema reprezentărilor este diferită "n funcţie de apariţia cecitităţii. 6acei congenitali sau la cei la care orbirea a survenit până la trei ani, reprezentările vizuale nu se

păstrează, fiind legate de componenta auditivă şi tactilă. După vârsta de / ani eistă imaginivizuale mentale, eistă reprezentări, dar acestea se pot pierde dacă nu sunt stimulate ca şi laambliopi prin reactualizarea lor şi completarea lor, prin implicarea analizatorului auditiv, prin

descrierea verbală sau tactilă, prin descrierea de către văzător.>otuşi volumul şi calitatea reprezentărilor la nevăzători prezintă un decala# "n raportcu cunoştinţele vorbitorilor, acestea se accentuează pe măsura dezvoltării limba#ului şi prinritmul mai redus "n forma reprezentărilor, mai ales "n domenii dificile de intuit. 9evăzătorii

pot folosi termeni corecţi, dar fără a avea acoperire intuitivă. Aten.ia este bine dezvoltată, pentru că ea are o deosebită importanţă pentru

nevăzători. 6a văzători lipsa atenţiei poate fi compensată prin receptare vizuală rapidă asituaţiei, "n aceleaşi condiţii nevăzătorii reacţionează "ntrun timp mai lung prin mişcăridezorientate şi imprecise. 9evăzătorul nu poate urmări eistenţa unui obiect şi deplasarea "nspaţiu. =entru a urmări obiectul pe carel percepe auditiv cu precizia pe care leo dă vedereacelor văzători, trebuie săşi deplaseze atenţia "n diferite direcţii şi să şio concentreze

permanent "n funcţie de intensitate şi semnificaţia stimulilor percepuţi.Aără educaţia calităţii atenţiei mai ales la orientarea "n spaţiu, adaptarea echilibrului la

mediu şi orientările "n spaţiu sunt mult "ngreunate. 4anifestările atenţiei sunt diferite faţă deale văzătorilor, nevăzătorii au o epresie specifică atunci când sunt atenţi (ascultă cu capul "n

piept, iar ambliopii ascultă cu ochii "nchişi). 0ceste caracteristici determină o "nfăţişare mairigidă, mai puţin epresivă.

În cazul copiilor ambliopi, eplorarea atentă măreşte şansele unei identificări corecte aobiectului percepţiei. 6a nevăzători, fineţea diferenţierilor tactile sau auditive este legată şi deefortul atenţiei. 9evăzătorii compensează "n bună măsură prin concentrarea atenţiei şi prinstabilirea ei.


6/10

9umeroase studii au scos "n evidenţă productivitatea sporită a memoriei nevăzătorilor.4emoria nu se dezvoltă de la sine, ci datorită solicitării ei mai intense şi mai frecvente,datorită eercitării ei. ;a se perfecţionează pentru că nevăzătorul are foarte mare nevoie de ea.

0#n!irea & din cauza "ngustării aferentaţiei prin lipsa stimulărilor optice, se poate produce un decala# "ntre latura concretă şi cu abstractă (mai ales la cei congenitali). 9oţiunile,

#udecăţile, raţionamentele, pot fi corecte sub raportul generalizărilor verbale, dar formale "nce priveşte suportul concret.5nii nevăzători pot opera corect cu noţiunile despre obiecte şi fenomene! pot

generaliza şi abstractiza la nivel superior, dar când li se cere să descrie conţinutul generalizăriişi abstractizării eprimate fie nu cunosc acest conţinut, fie "l prezintă greşit sau cu lacune.

=entru prevenirea "nsuşirii formale, "n activitatea cu nevăzătorii este necesarăaplicarea intuiţiei ("mbinarea descrierilor şi a indicării verbale cu intuirea obiectelor) prin

participarea a cât mai mulţi indicatori$o analiza!o compararea!o sinteza practică ("n procesul de "nvăţare trebuie să fie descompus obiectul "n

părţile componente şi el să le intuiască prin pipăit)!0stfel, abstractizarea şi generalizarea cu care operează vor reflecta corect nu numai

implicarea raţională, cât şi componentele senzoriale pentru a se evita formalismul.+u toate aceste eforturi "n ce priveşte datele spaţiale concrete, raţionamentul logic al

nevăzătorului prezintă un retard faţă de văzătorul de aceeaşi vârstă.Deficienţa vizuală ca atare nu afectează procesele superioare de cunoaştere. În măsura

"n care "şi eercită rolul compensator, gândirea deficientului vizual are şansa unei dezvoltări"ntru totul normale, "n raport cu potenţialul intelectual al fiecărui copil.

După cum se ştie, din rândul nevăzătorilor sau ridicat reprezentanţi remarcabili aiintelectualităţii.

im/a$ul ritmul de dezvoltare al limba#ului este mai lent, epresivitatea,comunicarea este afectată din cauza mimicogesticulaţiei sărace. @i "nţelegerea limba#ului estemai săracă, slabă din cauza lipsei de "nţelegere a unor nuanţe ale limba#ului (din cauzaneperceperii limba#ului mimicogestual).

>ulburările de pronunţie sunt mai frecvente decât la văzători, datorită imposibilităţiiimitării vizuale a mişcărilor articulatorii, ceea ce duce la o lipsă de sincronizare şi modelarecorectă a componentelor aparatului fonoarticulator.

Comportamentul 9 afectiitatea apar unele modificări "n sfera comportamentalafectivă care prezintă riscul să se adâncească faţă de cele "ntâlnite la văzători (nu este legic).

În condiţii de mediu nefavorabil, pot fi accentuate$ instabilitatea afectivă,emotivitatea, agresivitatea, izolarea ca reacţie de apărare.

În literatura de specialitate se prezintă cazuri şi se fac caracterizări ale deficienţilor vizuali, cu un accent mult mai mare decât sar cuveni pe trăsăturile negative$ infantilismafectiv, instabilitate emoţională, stări nevrotice, negativism, egoism, stare de anietate,comportament asocial, fire suspicioasă, agresivă, revendicativă şi altele. Întâlnim, "ntradevăr,astfel de manifestări, chiar dacă ele nu sunt foarte frecvente. Bar când le "ntâlnim, o analizăserioasă a cazului respectiv ne relevă că ele nu sunt o consecinţă automată a deficienţeivizuale, ci mai curând a condiţiilor socialeducative "n care el sa dezvoltat, a inadecvăriieducaţiei primite, a atitudinilor celor din #ur faţă de el, a modelelor, a eşecurilor, a relaţiilor sociale "n care a fost cuprins.

0desea ele reprezintă reacţii de apărare, chiar dacă "n fapt nul apără, ci "i fac situaţiamai dificilă. În fond, ele reprezintă, atunci când iau o formă acută, o a doua deficienţă, pe

lângă cea vizuală. 4ai precis, astfel de trăsături se constituie "n situaţiile "n care copiii sesimt izolaţi, respinşi, părăsiţi! şi mai ales când se simt frustraţi de bunul cel mai de preţ$

C


7/10

dragostea părinţilor, a celor din #ur, ceea ce duce la tensiuni interioare, la sentimentulneputinţei şi al inferiorităţii, la senzaţia că nimănui nui pasă de el.

Încă dinaintea intrării "n şcoală unii nevăzători au şi trăit şocul de a fi consideraţi altfeldecât ceilalţi, au "nceput să aibă conştiinţa infirmităţii şi săşi piardă sentimentul proprieivalori. 1upraprotecţia sau nepăsarea unor părinţi "mpiedică adaptarea socială "ncă de la

"nceputurile ei.>oate acestea eplică de ce apar reacţiile de apărare, care pot fi foarte diferite$ "n unelecazuri stări depresive, timorare, nesiguranţă, atitudine inhibată! "n alte cazuri aroganţă,insolenţă, ne"ncredere "n cei din #ur! sau poate "nchidere "n sine. 0stfel de conduite suntsemnele unei inadaptări. ;le reprezintă riscuri posibile, dar nu inevitabile.

9evăzătorii au o mare capacitate empatică, se simt atraşi de mediul social"ncon#urător, au o mare deschidere faţă de cei din #ur şi o nevoie avidă de afecţiune. Înopoziţie cu portretul negativ se poate schiţa şi un portret pozitiv pentru nevăzătorii care şiaucompensat bine handicapul. ;i ştiu săşi folosească forţele de cunoaştere senzorială şi logicoverbală, stăpânesc instrumentele muncii intelectuale şi ale unor activităţi practice. Îşi cunosclimitele, dar şi posibilităţile, sunt "ncrezători "n forţele lor . 9u aşteaptă să fie asista i, suntț

autonomi, deschişi faţă de lumea "ncon#urătoare şi "mpăca i cu sine, capabili să iubească şi sățfie iubi i.ț

IV " C-+6EN7AREA DEFICIEN EI VI12AE Ț 0ceasta este "nainte de toate un proces de adaptare, fenomen curent şi "n absenţa

deficienţelor "n general. ;ste fenomenul care apare ca răspuns la condiţiile eterne. Încondiţiile deficienţei pentru adaptare sau readaptare sunt mobilizate disponibilităţi care ar firămas neutilizate.

Compensarea eprimă capacitatea sistemului biologic de a rezista la perturbaţii! esteun fenomen de structurare sau restructurare a schemelor funcţionale, de mobilizare a surselor energetice ale organismului "n lupta "mpotriva deficienţelor congenitale sau dobândite.

+ompensarea se realizează prin mi#loace naturale ale organismului, dar şi prinmi#loace tehnice (ochelari, lupe, aparate optoelectronice care "i a#ută pe cei cu cecitatenocturnă, ochelari cu celule fotosensibile ce transformă sursa de lumină "n sunete pentru afacilita orientarea).

6a nevăzători consecinţele orbirii se manifestă "ntro manieră comună, dar şidiferenţiată "ntre cei congenitali şi cei ceau dobândit cecitatea$

la congenitali lipsa totală a reprezentărilor vizuale face ca de la naştere să sestructureze o schemă funcţională fără participarea vederii, o echilibrare la nivelulanalizatorilor valizi care să compenseze absenţa analizatorului vizual!

se stabileşte de la "nceput o dominanţă tactilomotorie şi auditivmotorie, deşi

procesul de instrucţie este mai dificil la cei congenitali, unii specialişti spun că se lucreazămai uşor cu aceştia, pentru că apar dezechilibre la nivelul personalităţii! la nevăzători, "n elaborarea mecanismelor compensatorii, găsim aceleaşi procese

nervoase ce stau la baza organismului normal, dar ele apar din alte relaţii "mbinânduse "nmod original, apar altfel organizate!

restructurările ce au loc nu atrag crearea de substituiri morfologice, ci doar creareade funcţii adaptative noi prin includerea dominantă a analizatorului tactilauditiv şi formareade imagini mentale pe baza acestora!

"n cecitatea survenită reprezentările fiind păstrate, ele participă la structurarea şi"ntregirea imaginilor senzoriale! este vorba de o restructurare a schemei funcţionalerealizânduse cu participarea reprezentărilor vizuale pe care le au!

deosebirea este "n plan psihologic "ntre cei la care cecitatea survine brusc şi cei lacare survine după o evoluţie lentă!

7


8/10

"n cea care survine brusc, dezechilibrul cuprinde stereotipiile cunoaşterii şiorientarea "n modalitatea optică, consecinţele sunt mai grave! la ceilalţi funcţiile vederii pot fitransferate treptat analizatorilor valizi "ntâmpinând momentul critic.

În procesul compensării "n afara analizatorilor participă şi memoria, atenţia şigândirea (prin operaţiile lor fundamentale şi prin analiza şi sinteza datelor percepute). 6a

ambliopi compensarea se realizează prin eerciţii polisenzoriale, dar acestea trebuie să sesubordoneze activităţii vizuale şi nu să "nlocuiască analizatorul vizual, trebuie "nvăţaţi săşifolosească potenţialul vizual eistent.

În orientarea spaţiotemporală un rol important "l au eperienţa şi dezvoltarea psihică. 9evăzătorii cu dezvoltare psihică superioară, dacă nu se află "n stadiul de regresie, "şiformează o serie de abilităţi pentru orientarea "ntrun anumit timp. ;perienţa proprie estefundamentală, "nvăţarea din eperienţa altora se realizează doar parţial.


9/10

+itirea se realizează de la stânga la dreapta prin "ntoarcerea foii şi prin perceperealiterelor cu policele mâinii drepte (cea stângă are rol de control).

9evăzătorii "n citit trebuie săşi formeze o imagine tactilă a literei, iar "n scris trebuiesăşi formeze o schemă motorie (mai greu, "ntrucât pentru imaginea motorie contactul directlipseşte).

+apabil de ataşare, educatorul trebuie să aibă şi detaşarea necesară pentru a fi obiectivşi lucid. 0ltfel, "n loc de a domina relaţia, el riscă să devină prizonierul ei.Dacă "l iubeşti pe copil, "ţi este mai uşor săl "nţelegi. 4unca de educator cere capacitatea de adiagnoza problemele copilului şi ale grupului de copii, de a pătrunde dincolo de aparenţe, cuspirit de observaţie şi cu perspicacitate.

5n bun educator se transpune "n situaţia fiecărui elev, cu acea empatie care este o"nţelegere profundă şi emoţională, o intuire a trăirilor lăuntrice din perspectiva celui pe carelobservă.

0ceastă "nţelegere empatică induce şi la copii, de regulă, o atitudine empatică faţă deeducator. ;ducatorul vrea săl cunoască bine pe copil pentru ai da a#utorul necesar, pentru aşti cum să lucreze cu el.

Încrederea "n copil este o tuşă pregnantă a portretului pe carel schiţăm. 9u poţi fi un bun educator dacă nu ai o "ncredere reală, sinceră "n disponibilităţile copiilor, "n posibilităţilede dezvoltare ale fiecăruia. 0ceste posibilităţi se afirmă "n măsura "n care credem efectiv "nele. +ând avem "ncredere "n copil, "i dăm şi lui "ncredere "n sine.

Încredere "nseamnă a lăsa să se manifeste liber iniţiativa copiilor, a le da prile#ul să seeprime prin vorbe şi fapte, a face să crească continuu autonomia lor.

PAVEL MIHAELAȘcoala „Angela Gheorghiu” Adjud, Vrancea

-


10/10

;i/lio%rafie

Avramescu,Monica-DeliciaEDefectologie şi logopedie3,;ditura Aunda iei Eeoria şi practica compensa ieinevăzătoriț

ambliopi, orbi, surdomu i3,;ditura Didactică şi =edagogică,:ucureşti,&-7ț

Ghergu , Aloisț E1inteze de psihopedagogie speciala, Fhid pentru concursuri si

eamene de obtinere a gradelor didactice3, ;ditura =olirom ,Başi,7

Preda, VasileE;lemente de psihopedagogie specială3, ;ditura ;i8on, +lu#

9apoca,7

Rozorea, Anca 2Deficienţa de vedere din perspectivă psihosocială şi

psihoterapeutică3, ;ditura =ro Gumanitate, :ucureşti,

Ştean ,Mircea E=sihopedagogia copiilor cu handicap de vedere3, :ucureşti, ;ditura

=ro Gumanitate, &---.

&

deficien_538_adevedere

Documents