27REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2018

The 317th ISR Regiment is writing an important page in the Romanian Army's military history.

On May 10th,1969, the Army Forces Minister by that time, General Ion Ioniţă, was issuing the following order: „On the 1st of July 1 9 6 9 , t h e 3 1 7 t h D e e p Reconnaissance Company settles its headquarters in Huedin, under direct subordination of 3rd Army Commander” (subsequently 4th Army, 4th Territorial Army and currently 4th Infantry Division „GEMINA”). From that time on, the unit maintained its indicative and s p e c i f i c m o u n t a i n t r o o p s equipment.

The complexity of activities carr ied out in th is uni t is demonstrated by the 28 categories of military training, among which there are some with high risk degree, such as: parachute training, summer and winter mountain training, water training, engineer training and diving training.

The number o f m i l i t a ry participating to international missions is now amounting to over 160, of which over 130 have been awarded with honor medals, emblems and other national and foreign distinctions.

t hNowadays, the 317 ISR

Regiment „VLĂDEASA” is a flexible structure in pursue of continuous development, benefiting from modern data acquisition and intelligence gathering capabilities, able to carry out specific missions in t h e m o s t d i v e r s e c o m b a t environments, and having acquired a vast experience in the theatres of operations in recent years.

.

De-a lungul timpului, odată cu evoluţia armatelor şi războaielor, supremaţia informaţională a căpătat un rol din ce în ce mai important în cadrul acţiunilor de luptă. Necesitatea procurării acestor informaţii, a dus la înfiinţarea structurilor de cercetare, care au cunoscut o permanentă evoluţie.

Astfel, înfiinţat în data de 01 iulie 1969, mai întâi ca şi Companie de Cercetare în Adâncime, Regimentul 317 ISR scrie o pagină importantă în istoria militară a Armatei României.

Născută în perioada imediat următoare intervenţiei URSS în Cehoslovacia din 1968, unitatea a avut rolul de pionierat în armă, deoarece, la acea dată, specialitatea „cercetare în adâncime” nu se regăsea în panoplia armelor şi specialităţilor militare.

La 10 mai 1969, ministrul Forţelor Armate de atunci, generalul Ion Ioniţă, emitea următorul ordin: „În data de 01 iulie 1969, în garnizoana Huedin se înfiinţează Compania 317 Cercetare în Adâncime, în subordinea directă a Comandantului Armatei a 3-a (ulterior Armata a-4-a, Corpul 4 Armată Teritorial şi astăzi Divizia 4 Infanterie „GEMINA”), de atunci şi până în prezent unitatea a păstrat indicativul numeric şi ţinuta specifică vânătorilor de munte.

Momente de referinţă din istoria acestei unităţi:- 20.09.1971 – s-a constituit un detaşament, format din cadre şi militari în

termen, care a înfiinţat Compania 121 Cercetare în Dispozitiv, la Craiova;- 01.10.1991 – Compania 317 Cercetare s-a transformat în Batalionul

317 Cercetare în Dispozitiv prin Paraşutare şi primeşte denumirea onorifică „VLĂDEASA”;

- 01.05.1995 – unitatea îşi schimbă denumirea în Batalionul 317 Cercetare „VLĂDEASA”;

- 01.07.1999 – batalionul primeşte drapelul de luptă;- 01.11.2011 – batalionul se dislocă în garnizoana Someşeni, Cluj-

Napoca, unde îşi desfăşoară activitatea şi în prezent;- 01.07.2014 – Drapelul de Luptă al unităţii a fost decorat cu „Emblema

de Onoare a Forţelor Terestre”;- 31.12.2016 – Batalionul 317 Cercetare „VLĂDEASA” s-a transformat

în Regimentul 317 ISR „VLĂDEASA”.Activităţile în premieră executate de militarii regimentului:- 26.08.1969 – prima paraşutare executată de un cercetaş pe

aerodromul Buzău;- 10.11.1969 – primii cercetaşi brevetaţi ca paraşutişti;- 10.08.1979 – prima paraşutare executată în cadru tactic în poligonul

Cincu;- 09.07.1983 – prima paraşutare pe aerodromul Luna (împreună cu

Regimentul 62 Paraşutişti);- 16.05.1987 – primul rapel din elicopter din Armata României în cadrul

unei aplicaţii cu trupe în teren, în zona localităţii Câmpeni de Pomezeu, judeţul Bihor.

Complexitatea activităţilor care se desfăşoară în această unitate este demonstrată şi de cele 28 de categorii de pregătire militară. Dintre acestea, enumerăm numai pe cele cu un grad ridicat de risc: instrucţia prin paraşutare, instrucţia alpina pe timp de vară şi de iarnă, instrucţia la apă, instrucţia genistică, scafandrerie.

Războaiele civile din sudul Africii angrenează primii militari ai Regimentului 317 ISR „VLĂDEASA” în misiuni de menţinere a păcii în Angola, în perioada 1996 – 1997.

DE LA COMPANIA 317 CERCETARE ÎN ADÂNCIME LA REGIMENTUL 317 ISR

Maior Mircea ŞERENI

FROM 317th DEEP RECONNAISSANCE COMPANY

TO 317th ISR REGIMENT

REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2018 2928 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

Noile conflicte şi operaţiile de menţinere a păcii din Balcanii de Vest antrenează participarea elementelor de cercetare din Regimentul 317 ISR „VLĂDEASA” la următoare misiuni în teatrele multinaţionale de operaţii:

- 2002 în Kosovo, misiunea BELUROKOS 9;- 2002 în Kosovo, misiunea BELUROKOS 10 - KFOR 2002;- 2003 în Kosovo, misiunea BELUROKOS 11 - KFOR 2003;- 2004 în Bosnia, misiunea SFOR 15.Angajamentele politico-militare asumate de România

în context geopolitic de după 2001, reconfigurează noile misiuni ale unităţii pentru pregătirea şi participarea cu elemente de cercetare la misiuni în Afganistan şi Irak, sub comanda NATO, după cum urmează:

- Afganistan, 2003, operaţia Enduring Freedom IV;- Afganistan, 2005, operaţia Enduring Freedom VI;- Afganistan, 2006, operaţia Enduring Freedom VII;- Afganistan, 2005-2006, misiunea MOT III;- Afganistan, 2006, misiunea ANA Training V;- Afganistan, 2007, misiunea ANA Training VII;- Afganistan, 2007, misiunea ANA Training VIII;- Afganistan, 2008, misiunea ANA Training IX;- Afganistan, 2009, misiunea ANA Training XI;- Irak, 2006, operaţia Antica Babilonia;- Irak, 2007 – 2009, operaţia Iraqi Freedom;- Irak, 2009, operaţia Iraqi Sunset;- Afganistan, 2005, 2006, 2007, 2008 – 2017, în

misiunea ISAF;- Sudan, Georgia şi Nepal - misiuni sub comandă

O.N.U., ca observatori militari.Astfel, numărul militarilor participanţi la misiuni internaţionale se ridică acum la peste 160, dintre care peste

130 fiind distinşi cu medalii, embleme de onoare sau de merit, precum şi cu alte distincţii naţionale şi străine.În urma acestor misiuni, regimentul a înregistrat 2 militari răniţi în teatrul de operaţii din Afganistan, care,

la ora actuală sunt complet recuperaţi şi şi-au reluat activitatea. La această dată Regimentul 317 ISR „VLĂDEASA” este o structură flexibilă în continuă dezvoltare, ce

beneficiază de capabilităţi moderne de culegere de date şi informaţii în măsură să îndeplinească misiuni specifice în cele mai diverse medii de luptă şi care a acumulat în ultimii ani o experienţă considerabilă în teatrele de operaţii.

Militarii români au dat dovadă, de fiecare dată, că pot îndeplinii orice misiune încredinţată, atât pe teritoriul naţional cât şi în afara graniţelor acestuia. Chiar dacă a duce la bun sfârşit o misiune implică atât pregătire teoretică cât şi pregătire aplicativ-militară, nu de puţine ori aceşti doi vectori ai reuşitei sunt îmbrăcaţi cu sacrificiile fiecărui militar. Orele de antrenament în poligoanele de instrucţie, de cele mai multe ori departe de familie sau de cei dragi, adaptarea continuă şi însuşirea noilor tehnici, tactici si proceduri specifice operaţiilor militare şi nu în ultimul rând crearea coeziunii grupului sunt doar câteva aspecte pentru a spune, de fiecare dată, încununat cu succes, „ENDEX”.

Capabilităţile si deprinderile militarilor în procesul de instrucţie sunt coroborate cu dăruirea acestora deoarece, indiferent de domeniul de referinţă, misiunea de îndeplinit nu va avea acelaşi efecte scontate fără dăruirea şi implicarea tuturor militarilor. De cele mai multe ori dăruirea şi pregătirea continuă au stat la baza creşterii nivelului de profesionalism necesar planificării şi desfăşurării acţiunilor militare intr-un cadru multinaţional, in condiţii diferite de ordin geopolitic, de relief şi climă, de tradiţie şi civilizaţie. Participarea la misiunile internaţionale de menţinere a păcii a militarilor români a adus de fiecare dată recunoaşterea şi aprecierea atât a comandanţilor proprii, cât şi a celor din armatele străine partenere.

Exerciţiile multinaţionale şi misiunile în teatrele de operaţii nu reprezintă doar angajamentul ţarii noastre ca urmare a semnării tratatelor de menţinere a păcii, ci şi necesitatea validării pregătirii şi profesionalismului unei structuri. De fiecare dată, militarii noştri au demonstrat că suntem un partener credibil şi de nădejde pe care se poate conta oricând pentru a construi forţe multinaţionale ce pot răspunde oricărui gen de ameninţări.

Batalionul 20 Infanterie Dolj „Scorpionii Negri”, unitate de elită a Forţelor Terestre ale Armatei României este cu certitudine unul dintre cele mai bune exemple a ceea ce reprezintă profesionalismul şi dăruirea militarilor. Renumele răsunător a fost obţinut de către militarii din cadrul Batalionului 20 Infanterie Dolj „Scorpionii Negri”, atât prin participarea cu diferite subunităţi la misiuni internaţionale in tetrele de operaţii din Angola, Bosnia, Albania, Irak şi Afganistan, dar şi prin instruirea în comun cu militarii din alte state în cadrul exerciţiilor multinaţionale. A fost şi va fi o provocare continuă pentru acest batalion multitudinea de exerciţii cu partenerii străini pentru că de fiecare dată se urmăreşte antrenarea la cel mai înalt nivel pentru a răspunde unui larg spectru de misiuni. Elementele esenţiale ce au condus de fiecare dată la îndeplinirea misiunilor încredinţate, indiferent de context, sunt dăruirea, implicarea şi seriozitatea tuturor militarilor. Poate, de aceea, marea familie a Scorpionilor Negrii este una dintre cele mai puternice, închegate şi „Gata oricând” pentru executarea unei noi misiuni.

Cel mai de amploare exerciţiu de antrenament în teren „Scorpions Fury” a desăvârşit pregătirea militarilor Batalionului 20 Infanterie prin exerciţiile tactice şi tragerile de luptă întrunit multinaţional. Din anul 2015, devenit un simbol al instruirii „Furia Scorpionilor” nu ar fi fost posibilă fără devotamentul, curajul şi profesionalismul militarilor Batalionului 20 Infanterie. Practic, acest exerciţiu reprezintă an de an oportunitatea creării unei imagini operaţionale comune asupra fiecărei structuri militare participante, dar şi creionarea noilor obiective de instrucţie capabile să răspundă cerinţelor de securitate actuale.

Sublocotenent Daniel ROŞU Batalionul 20 Infanterie

ASPECTE LEGATE DE DĂRUIREA ŞI PROFESIONALISMUL MILITARILOR

The Romanian military have proved, on every occasion, that they can accomplish every entrusted mission, on national territory or outside its borders.

The military's capabilities and skills evidenced in the training process are in conjunction with their dedication as, regardless the reference fields, the outcome of a mission is greatly improved by their involvement and commitment.

The multinational exercises and missions in theatres of operations represent not only our country's engagement following the signing of peacekeeping treaties, but also the validation of a structure's training and professionalism.

20th Infantry Battalion „Black Scorpions”, elite unit of Romanian Army's Land Forces, is certainly one of the best examples of military's professionalism and dedication. They earned their worlwide ackowledgement by completing internatonal missions in Angola, Bosnia, Albania, Iraq and Afghanistan.

„Scorpions Fury”, the most ample exercise taking place in a realistic battleplace, enhanced 20th Infantry Battalion military's training level, through tactical exercises and live firings, in a joint multinational effort.

The military's professionalism and commitment also remains a fundamental r e f e r e n c e f o r f u t u r e m i s s i o n accomplishment, regardless its type.

ASPECTS RELATED TO MILITARY'S COMMITMENT

AND PROFESSIONALISM

REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2018 2928 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

Noile conflicte şi operaţiile de menţinere a păcii din Balcanii de Vest antrenează participarea elementelor de cercetare din Regimentul 317 ISR „VLĂDEASA” la următoare misiuni în teatrele multinaţionale de operaţii:

- 2002 în Kosovo, misiunea BELUROKOS 9;- 2002 în Kosovo, misiunea BELUROKOS 10 - KFOR 2002;- 2003 în Kosovo, misiunea BELUROKOS 11 - KFOR 2003;- 2004 în Bosnia, misiunea SFOR 15.Angajamentele politico-militare asumate de România

în context geopolitic de după 2001, reconfigurează noile misiuni ale unităţii pentru pregătirea şi participarea cu elemente de cercetare la misiuni în Afganistan şi Irak, sub comanda NATO, după cum urmează:

- Afganistan, 2003, operaţia Enduring Freedom IV;- Afganistan, 2005, operaţia Enduring Freedom VI;- Afganistan, 2006, operaţia Enduring Freedom VII;- Afganistan, 2005-2006, misiunea MOT III;- Afganistan, 2006, misiunea ANA Training V;- Afganistan, 2007, misiunea ANA Training VII;- Afganistan, 2007, misiunea ANA Training VIII;- Afganistan, 2008, misiunea ANA Training IX;- Afganistan, 2009, misiunea ANA Training XI;- Irak, 2006, operaţia Antica Babilonia;- Irak, 2007 – 2009, operaţia Iraqi Freedom;- Irak, 2009, operaţia Iraqi Sunset;- Afganistan, 2005, 2006, 2007, 2008 – 2017, în

misiunea ISAF;- Sudan, Georgia şi Nepal - misiuni sub comandă

O.N.U., ca observatori militari.Astfel, numărul militarilor participanţi la misiuni internaţionale se ridică acum la peste 160, dintre care peste

130 fiind distinşi cu medalii, embleme de onoare sau de merit, precum şi cu alte distincţii naţionale şi străine.În urma acestor misiuni, regimentul a înregistrat 2 militari răniţi în teatrul de operaţii din Afganistan, care,

la ora actuală sunt complet recuperaţi şi şi-au reluat activitatea. La această dată Regimentul 317 ISR „VLĂDEASA” este o structură flexibilă în continuă dezvoltare, ce

beneficiază de capabilităţi moderne de culegere de date şi informaţii în măsură să îndeplinească misiuni specifice în cele mai diverse medii de luptă şi care a acumulat în ultimii ani o experienţă considerabilă în teatrele de operaţii.

Militarii români au dat dovadă, de fiecare dată, că pot îndeplinii orice misiune încredinţată, atât pe teritoriul naţional cât şi în afara graniţelor acestuia. Chiar dacă a duce la bun sfârşit o misiune implică atât pregătire teoretică cât şi pregătire aplicativ-militară, nu de puţine ori aceşti doi vectori ai reuşitei sunt îmbrăcaţi cu sacrificiile fiecărui militar. Orele de antrenament în poligoanele de instrucţie, de cele mai multe ori departe de familie sau de cei dragi, adaptarea continuă şi însuşirea noilor tehnici, tactici si proceduri specifice operaţiilor militare şi nu în ultimul rând crearea coeziunii grupului sunt doar câteva aspecte pentru a spune, de fiecare dată, încununat cu succes, „ENDEX”.

Capabilităţile si deprinderile militarilor în procesul de instrucţie sunt coroborate cu dăruirea acestora deoarece, indiferent de domeniul de referinţă, misiunea de îndeplinit nu va avea acelaşi efecte scontate fără dăruirea şi implicarea tuturor militarilor. De cele mai multe ori dăruirea şi pregătirea continuă au stat la baza creşterii nivelului de profesionalism necesar planificării şi desfăşurării acţiunilor militare intr-un cadru multinaţional, in condiţii diferite de ordin geopolitic, de relief şi climă, de tradiţie şi civilizaţie. Participarea la misiunile internaţionale de menţinere a păcii a militarilor români a adus de fiecare dată recunoaşterea şi aprecierea atât a comandanţilor proprii, cât şi a celor din armatele străine partenere.

Exerciţiile multinaţionale şi misiunile în teatrele de operaţii nu reprezintă doar angajamentul ţarii noastre ca urmare a semnării tratatelor de menţinere a păcii, ci şi necesitatea validării pregătirii şi profesionalismului unei structuri. De fiecare dată, militarii noştri au demonstrat că suntem un partener credibil şi de nădejde pe care se poate conta oricând pentru a construi forţe multinaţionale ce pot răspunde oricărui gen de ameninţări.

Batalionul 20 Infanterie Dolj „Scorpionii Negri”, unitate de elită a Forţelor Terestre ale Armatei României este cu certitudine unul dintre cele mai bune exemple a ceea ce reprezintă profesionalismul şi dăruirea militarilor. Renumele răsunător a fost obţinut de către militarii din cadrul Batalionului 20 Infanterie Dolj „Scorpionii Negri”, atât prin participarea cu diferite subunităţi la misiuni internaţionale in tetrele de operaţii din Angola, Bosnia, Albania, Irak şi Afganistan, dar şi prin instruirea în comun cu militarii din alte state în cadrul exerciţiilor multinaţionale. A fost şi va fi o provocare continuă pentru acest batalion multitudinea de exerciţii cu partenerii străini pentru că de fiecare dată se urmăreşte antrenarea la cel mai înalt nivel pentru a răspunde unui larg spectru de misiuni. Elementele esenţiale ce au condus de fiecare dată la îndeplinirea misiunilor încredinţate, indiferent de context, sunt dăruirea, implicarea şi seriozitatea tuturor militarilor. Poate, de aceea, marea familie a Scorpionilor Negrii este una dintre cele mai puternice, închegate şi „Gata oricând” pentru executarea unei noi misiuni.

Cel mai de amploare exerciţiu de antrenament în teren „Scorpions Fury” a desăvârşit pregătirea militarilor Batalionului 20 Infanterie prin exerciţiile tactice şi tragerile de luptă întrunit multinaţional. Din anul 2015, devenit un simbol al instruirii „Furia Scorpionilor” nu ar fi fost posibilă fără devotamentul, curajul şi profesionalismul militarilor Batalionului 20 Infanterie. Practic, acest exerciţiu reprezintă an de an oportunitatea creării unei imagini operaţionale comune asupra fiecărei structuri militare participante, dar şi creionarea noilor obiective de instrucţie capabile să răspundă cerinţelor de securitate actuale.

Sublocotenent Daniel ROŞU Batalionul 20 Infanterie

ASPECTE LEGATE DE DĂRUIREA ŞI PROFESIONALISMUL MILITARILOR

The Romanian military have proved, on every occasion, that they can accomplish every entrusted mission, on national territory or outside its borders.

The military's capabilities and skills evidenced in the training process are in conjunction with their dedication as, regardless the reference fields, the outcome of a mission is greatly improved by their involvement and commitment.

The multinational exercises and missions in theatres of operations represent not only our country's engagement following the signing of peacekeeping treaties, but also the validation of a structure's training and professionalism.

20th Infantry Battalion „Black Scorpions”, elite unit of Romanian Army's Land Forces, is certainly one of the best examples of military's professionalism and dedication. They earned their worlwide ackowledgement by completing internatonal missions in Angola, Bosnia, Albania, Iraq and Afghanistan.

„Scorpions Fury”, the most ample exercise taking place in a realistic battleplace, enhanced 20th Infantry Battalion military's training level, through tactical exercises and live firings, in a joint multinational effort.

The military's professionalism and commitment also remains a fundamental r e f e r e n c e f o r f u t u r e m i s s i o n accomplishment, regardless its type.

ASPECTS RELATED TO MILITARY'S COMMITMENT

AND PROFESSIONALISM

31REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201830 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

Fie că o structură militară participă la misiuni în teatrele de operaţii din afara teritoriului naţional, fie că sunt parte a unor exerciţii de antrenament în teren sau pe hartă, încrederea în forţele proprii este o necesitate vizibilă. Profesionalismul şi dăruirea militarilor vor rămâne, de asemenea, caracteristici de bază pentru îndeplinirea oricăror misiuni, indiferent de tipul acestora.

Este de evidenţiat faptul că fără intervenţia Armatei Române ar fi greu de imaginat realizarea aspiraţiilor de unire a românilor într-un singur stat, aşa cum l-a realizat pentru scurt timp Mihai Viteazul şi cum l-a prezentat în opera sa Nicolae Bălcescu.

Pentru a prezenta aportul Armatei Române la realizarea Marii Uniri, trebuie să rememorăm pe scurt operaţiile la care aceasta a participat în urmă cu un secol, operaţii la care şi unităţile din garnizoana Caracal au participat.

Ostaşii Armatei Române au intrat în Război în august 1916, trecând Carpaţii şi în mai puţin de două săptămâni au eliberat o treime din teritoriul Transilvaniei. Deşi formal politicienii au fost de acord cu hotărârea Consiliului de coroană de a lupta împotriva Austro-Ungariei, unii dintre ei au făcut tot posibilul pentru a-i ajuta pe inamici, reuşind să oprească ofensiva victorioasă din Transilvania pentru a trece Dunărea , apoi a renunţat la aşa zisa manevră de la Flămânda, aducând din nou trupele pe frontul transilvan..

În timp ce armata română făcea marşuri din Carpaţi peste Dunăre şi înapoi, inamicul a adus trupe de pe frontul de vest, experimentate în luptă şi bine dotate cu artilerie şi mitraliere. Totuşi, trupele române au reuşit un timp să reziste în trecătorile Carpaţilor. Regimentele din Caracal, Slatina, Craiova, Târgu Jiu au luptat în cadrul Grupului Jiu, devenit Divizia 1 Infanterie până când, copleşite de numărul mare al atacatorilor, dotaţi cu armament modern, în cantităţi mari, au fost nevoite să se retragă pe malul stâng al Oltului.

Inamicul a pătruns prin trecătorile Carpaţilor sudici şi peste Dunăre, reuşind să câştige bătălia pentru Bucureşti şi capitala a fost predată fără lupta inamicului. Armata Română ducea lupte îndârjite pentru a-şi acoperi retragerea în Moldova.

În campania din 1917, armata a primit de la Aliaţi artilerie şi muniţie în cantităţi mari, mitraliere, iar soldatul român s-a dovedit a fi între cei mai viteji luptători, fiind capabil să înfrângă trufia ostaşilor bavarezi.

În ultima luptă, din campania 1917, la Muncelu, în munţii Vrancei, a fost adusă din rezervă Divizia 11 Infanterie, formată din regimentele care luptaseră la Jiu. Regimentele 43 şi 59 Infanterie, din judeţele Olt şi Romanaţi formau Regimentul 43/59 Infanterie. Din compania a 4-a a regimentului 43/59 Infanterie făcea parte plutonul comandat de sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu. Pornind la atac în fruntea plutonului, ea a fost răpusă de gloanţele unei mitraliere inamice. Pe soclul monumentului aflat la intrarea de vest în Slatina se află chipul eroinei materializat în bronz de sculptorul D. Măţăoanu, la iniţiativa ultimului comandant al Regimentului 43 Infanterie, locotenentul colonel Nicolae Teodorescu. În Caracal a fost ridicat monumentul la care evocăm astăzi jertfa înaintaşilor noştri în Războiul pentru Întregirea Neamului.

La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării votează Unirea Basarabiei cu România, aceasta fiind consfinţită prin Înaltul Decret Regal din 23 aprilie 1918. La 1 decembrie, când cei 1228 delegaţi proclamă la Alba Iulia unirea cu patria-mamă la 319 ani de la încoronarea lui Mihai Viteazul, Regele, guvernul României şi ostaşi din unităţile Armatei Române, între care şi cei din Caracal, reveneau în Bucureşti. Se încheia astfel unirea tuturor românilor într-un singur stat sub sceptrul Regelui Ferdinand. I. C. Brătianu a cerut la Paris recunoaşterea Hotărârii de la Alba Iulia şi Aliaţii au admis linia de demarcaţie până la Satu Mare-

Tradiţii militare Aportul garnizoanei Caracal la realizarea Marii Uniri

Sublocotenent Cristian Tilică

- Military Traditions -

It is worth emphasizing that, in the absence of the Romanian Army's intervention, it would be hard to imagine that the Romanian people's dream of unification in a single state could ever be achieved, the way Michael the Brave did, even though for a short time, or the way Nicolae Bălcescu presented it in his masterpiece.

In order to render the Romanian Army's contribution to achieving the Great Union, we should briefly recall the operations it lead a century ago, operations to which the Caracal military units also participated.

The Romanian military entered the war in August 1916. The regiments of Caracal, Slatina, Craiova, Târgu Jiu, fought within the Jiu group, which later became 1st Infantry Division.

A special memorial was laid in Caracal to commemorate the lives of our Great Union War heroes.

On April 9 (March 27) 1918, the N a t i o n a l C o u n c i l p r o c l a i m e d Bessarabia's union with the Kingdom of Romania, as laid down by the Royal High Decree of April 23, 1918.

On December 1, 1918, the National Assembly of Romanians of Transylvania and Hungary, consisting of 1,228 elected representatives, convened in Alba Iulia the unification with the mother country. 319 years as from Michael the Brave's crowning, Romania's government and Romanian Army's soldiers were returning to Bucharest. The union of all Romanians into a single state under King Ferdinand's sceptre was thus concluded. I. C. Brătianu asked for the Alba Iulia decision's recognition at Paris.

An important page of the Romanian Army's history was thus written, page which defined Great Romania's borders and accomplished many generations of Romanians' dream.

Caracal Garrison's Contribution to Achieving the Great Union

31REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201830 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

Fie că o structură militară participă la misiuni în teatrele de operaţii din afara teritoriului naţional, fie că sunt parte a unor exerciţii de antrenament în teren sau pe hartă, încrederea în forţele proprii este o necesitate vizibilă. Profesionalismul şi dăruirea militarilor vor rămâne, de asemenea, caracteristici de bază pentru îndeplinirea oricăror misiuni, indiferent de tipul acestora.

Este de evidenţiat faptul că fără intervenţia Armatei Române ar fi greu de imaginat realizarea aspiraţiilor de unire a românilor într-un singur stat, aşa cum l-a realizat pentru scurt timp Mihai Viteazul şi cum l-a prezentat în opera sa Nicolae Bălcescu.

Pentru a prezenta aportul Armatei Române la realizarea Marii Uniri, trebuie să rememorăm pe scurt operaţiile la care aceasta a participat în urmă cu un secol, operaţii la care şi unităţile din garnizoana Caracal au participat.

Ostaşii Armatei Române au intrat în Război în august 1916, trecând Carpaţii şi în mai puţin de două săptămâni au eliberat o treime din teritoriul Transilvaniei. Deşi formal politicienii au fost de acord cu hotărârea Consiliului de coroană de a lupta împotriva Austro-Ungariei, unii dintre ei au făcut tot posibilul pentru a-i ajuta pe inamici, reuşind să oprească ofensiva victorioasă din Transilvania pentru a trece Dunărea , apoi a renunţat la aşa zisa manevră de la Flămânda, aducând din nou trupele pe frontul transilvan..

În timp ce armata română făcea marşuri din Carpaţi peste Dunăre şi înapoi, inamicul a adus trupe de pe frontul de vest, experimentate în luptă şi bine dotate cu artilerie şi mitraliere. Totuşi, trupele române au reuşit un timp să reziste în trecătorile Carpaţilor. Regimentele din Caracal, Slatina, Craiova, Târgu Jiu au luptat în cadrul Grupului Jiu, devenit Divizia 1 Infanterie până când, copleşite de numărul mare al atacatorilor, dotaţi cu armament modern, în cantităţi mari, au fost nevoite să se retragă pe malul stâng al Oltului.

Inamicul a pătruns prin trecătorile Carpaţilor sudici şi peste Dunăre, reuşind să câştige bătălia pentru Bucureşti şi capitala a fost predată fără lupta inamicului. Armata Română ducea lupte îndârjite pentru a-şi acoperi retragerea în Moldova.

În campania din 1917, armata a primit de la Aliaţi artilerie şi muniţie în cantităţi mari, mitraliere, iar soldatul român s-a dovedit a fi între cei mai viteji luptători, fiind capabil să înfrângă trufia ostaşilor bavarezi.

În ultima luptă, din campania 1917, la Muncelu, în munţii Vrancei, a fost adusă din rezervă Divizia 11 Infanterie, formată din regimentele care luptaseră la Jiu. Regimentele 43 şi 59 Infanterie, din judeţele Olt şi Romanaţi formau Regimentul 43/59 Infanterie. Din compania a 4-a a regimentului 43/59 Infanterie făcea parte plutonul comandat de sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu. Pornind la atac în fruntea plutonului, ea a fost răpusă de gloanţele unei mitraliere inamice. Pe soclul monumentului aflat la intrarea de vest în Slatina se află chipul eroinei materializat în bronz de sculptorul D. Măţăoanu, la iniţiativa ultimului comandant al Regimentului 43 Infanterie, locotenentul colonel Nicolae Teodorescu. În Caracal a fost ridicat monumentul la care evocăm astăzi jertfa înaintaşilor noştri în Războiul pentru Întregirea Neamului.

La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării votează Unirea Basarabiei cu România, aceasta fiind consfinţită prin Înaltul Decret Regal din 23 aprilie 1918. La 1 decembrie, când cei 1228 delegaţi proclamă la Alba Iulia unirea cu patria-mamă la 319 ani de la încoronarea lui Mihai Viteazul, Regele, guvernul României şi ostaşi din unităţile Armatei Române, între care şi cei din Caracal, reveneau în Bucureşti. Se încheia astfel unirea tuturor românilor într-un singur stat sub sceptrul Regelui Ferdinand. I. C. Brătianu a cerut la Paris recunoaşterea Hotărârii de la Alba Iulia şi Aliaţii au admis linia de demarcaţie până la Satu Mare-

Tradiţii militare Aportul garnizoanei Caracal la realizarea Marii Uniri

Sublocotenent Cristian Tilică

- Military Traditions -

It is worth emphasizing that, in the absence of the Romanian Army's intervention, it would be hard to imagine that the Romanian people's dream of unification in a single state could ever be achieved, the way Michael the Brave did, even though for a short time, or the way Nicolae Bălcescu presented it in his masterpiece.

In order to render the Romanian Army's contribution to achieving the Great Union, we should briefly recall the operations it lead a century ago, operations to which the Caracal military units also participated.

The Romanian military entered the war in August 1916. The regiments of Caracal, Slatina, Craiova, Târgu Jiu, fought within the Jiu group, which later became 1st Infantry Division.

A special memorial was laid in Caracal to commemorate the lives of our Great Union War heroes.

On April 9 (March 27) 1918, the N a t i o n a l C o u n c i l p r o c l a i m e d Bessarabia's union with the Kingdom of Romania, as laid down by the Royal High Decree of April 23, 1918.

On December 1, 1918, the National Assembly of Romanians of Transylvania and Hungary, consisting of 1,228 elected representatives, convened in Alba Iulia the unification with the mother country. 319 years as from Michael the Brave's crowning, Romania's government and Romanian Army's soldiers were returning to Bucharest. The union of all Romanians into a single state under King Ferdinand's sceptre was thus concluded. I. C. Brătianu asked for the Alba Iulia decision's recognition at Paris.

An important page of the Romanian Army's history was thus written, page which defined Great Romania's borders and accomplished many generations of Romanians' dream.

Caracal Garrison's Contribution to Achieving the Great Union

33

La 01 aprilie 1880, Batalionul 2 Fălciu s-a transformat în Regimentul 26 Dorobanţi, odată cu înfiinţarea a 14 regimente de dorobanţi, având garnizoana la Huşi, regimentul intrând în compunerea Diviziei 4. Datorită actelor de vitejie şi bravură din timpul Războiului de Independenţă, prin Înaltul Decret nr. 2141 din 1891 Regimentul 26 Dorobanţi îi era acordată denumirea „Rovine”, răsplătind astfel eroismul militarilor săi pe câmpul de luptă.

În timpul primului război mondial, Regimentul 26 Dorobanţi „Rovine” s-a distins în numeroase lupte, dând dovadă de curaj, dârzenie şi camaraderie. Din august 1916 când rovinarii plecaseră din garnizoana Craiova şi până în februarie 1917, din cei peste 3000 de ostaşi câţi a avut regimentul, mai rămăseseră doar 400 de oameni.

În tragica vară a anului 1917, Regimentul 26 Dorobanţi „Rovine", reorganizat şi întărit, sub comanda locotenent-colonelului Mihail Truşculescu, va înscrie noi pagini de glorie, fapt ce-i va aduce conferirea Ordinului militar de război „Mihai Viteazul" clasa a IlI-a, pe mătasea Drapelului de luptă fiind înscrise localităţile unde ostaşii săi s-au acoperit de glorie.

În toamna anului 1917, după luni şi luni de lupte purtate cu neînfricare şi tenacitate, presărate cu sute de jertfe, după un imens cortegiu de suferinţă şi greutăţi impuse de război, rovinarii au revenit în garnizoana de reşedinţă, Craiova.

Drumul istoric al Regimentul 26 Dorobanţi „ROVINE” a continuat cu participarea sa la cel de-al II-lea război mondial, astfel, în şirul numeroaselor exemple ce demonstrează că armata română este o familie în care bate un singur suflet, un singur gând şi o singură dragoste de Patrie, pe care suntem chemaţi în timpuri grele, s-o apărăm până la ultimul sacrificiu, se înscriu şi glorioasele fapte de arme ale Regimentului 26 „Rovine” pe frontul de est şi de vest.

După război, tradiţiile unităţii au fost duse mai departe de Regimentul 26 Mecanizat „Rovine”, Brigada 2 Infanterie „Rovine”, iar în prezent de Brigada Multinaţională Sud-Est. În acest context al reorganizării Regimentul 26 Mecanizat „Rovine”, la 15 septembrie 1994, a fost înfiinţat Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”. În anul următor, consecinţă a aderării României la Parteneriatul pentru Pace, Batalionul 26 Infanterie era inclus in Forţele Procesului de Planificare şi Control al Parteneriatului pentru Pace, decizie care a deschis drumul militarilor noştri spre misiuni internaţionale.

În cei 24 de ani de existenţă ca unitate militară în cadrul Brigăzii Multinaţionale Sud-Est, Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” a acumulat experienţa a 13 misiuni internaţionale, în teatre de operaţii aflate pe trei continente şi numeroase exerciţii multinaţionale.

Participarea Batalionului 26 infanterie „Neagoe Basarab” la misiuni externe, sub egida ONU şi ulterior, la operaţii multinaţionale conduse de NATO, a început cu participarea la misiunea „UNAVEM III” din Angola, în perioada 25.03 - 10.10.1996. Batalionul 26 Infanterie a fost a doua structură care s-a confruntat cu mediul specific continentului african, mediu ce insera la capitolul ameninţări un spectru foarte larg de necunoscute, pornind de la gherila din savană şi junglă, până la bolile tropicale.

REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201832 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

Oradea-Arad, dar Bela Kun , conducătorul statului maghiar, nu a recunoscut această hotărâre şi a atacat România, înaintând pe direcţiile Zalău şi Cluj.

Este de precizat faptul că Regimentul 19 Infanterie a fost detaşat pentru menţinerea ordinei pe graniţa de vest a ţării, în Banat şi Crişana, apoi în Basarabia, până în 1921 când a revenit în Caracal. Regimentul 2 Călăraşi a luptat în Ardeal şi Ungaria până la Budapesta. Guvernul României a dispus evacuarea Ungariei între 4 octombrie 1919 şi 30 martie 1921.

Aşa s-a scris o pagină importantă din istoria Armatei Române, pagină care a delimitat graniţele României Mari şi a împlinit visul de aur al multor generaţii din toate teritoriile locuite de români.

Sublocotenent Nicolae TURCU

Istoricul Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab”

On April 1st, 1880, 2nd Battalion „Fălciu” turned into 26th Regiment „Dorobanţi”, once with the establishment of 14 gendarmery regiments based in Huşi, the regiment subordinating to the 4th Division. Due to the bravery they proved during the War of Independence, by the High Decree 2141 from 1891, 26th Regiment „Dorobanţi” was given the name „Rovine”, rewarding the servicemen's heroism on the battlefield.

The unit's tradition was forwarded by the 26th Mechanized Regiment „Rovine”, the 2nd Infantry Brigade „Rovine”, and currently by the Multinational Brigade South East. On September 15, 1994, in the context of the 26th Mechanized Regiment's reorganization, 26th Infantry Battalion „Neagoe Basarab” was founded. During the following year, due to Romania's accession to the Partnership for Peace, the 26th Infantry Battalion was included in the Partnership for Peace Planning and Review Process, decision which paved our military's way to international missions.

Starting with July 6, 2017, a Polish military contingent of 127 military and 47 technical vehicles is affiliated to „Neagoe Basarab” 26th Infantry Battalion, within the Multinational Brigade South East. Each contingent will rotate every six months, thus giving effect to commitments taken up by Romania and Poland within NATO Warsow Summit 2016. The Polish military will train in common with the Multinational Brigade South East military, as part of an enhanced forward presence in the east of the alliance.

In 2018, all Romanians celebrate the centenary of the Great Union occuring on December 1st, 1918, when delegates of ethnic Romanians declared the Union of all Romanian speaking provinces. The 26th Infantry Battalion „Neagoe Basarab”, by then, the 26th Gendarmery Regiment „Rovine”, sacrificed themselves for the ancestral land and for reuniting the Romanian people, through numerous battles in which their bravery stood out.

As every year, the „Red Scorpions” honor our ancestors' acts of heroism, by participating to military ceremonies held at the highest training degree.

Short History of the 26th Infantry Battalion „Neagoe Basarab”

33

La 01 aprilie 1880, Batalionul 2 Fălciu s-a transformat în Regimentul 26 Dorobanţi, odată cu înfiinţarea a 14 regimente de dorobanţi, având garnizoana la Huşi, regimentul intrând în compunerea Diviziei 4. Datorită actelor de vitejie şi bravură din timpul Războiului de Independenţă, prin Înaltul Decret nr. 2141 din 1891 Regimentul 26 Dorobanţi îi era acordată denumirea „Rovine”, răsplătind astfel eroismul militarilor săi pe câmpul de luptă.

În timpul primului război mondial, Regimentul 26 Dorobanţi „Rovine” s-a distins în numeroase lupte, dând dovadă de curaj, dârzenie şi camaraderie. Din august 1916 când rovinarii plecaseră din garnizoana Craiova şi până în februarie 1917, din cei peste 3000 de ostaşi câţi a avut regimentul, mai rămăseseră doar 400 de oameni.

În tragica vară a anului 1917, Regimentul 26 Dorobanţi „Rovine", reorganizat şi întărit, sub comanda locotenent-colonelului Mihail Truşculescu, va înscrie noi pagini de glorie, fapt ce-i va aduce conferirea Ordinului militar de război „Mihai Viteazul" clasa a IlI-a, pe mătasea Drapelului de luptă fiind înscrise localităţile unde ostaşii săi s-au acoperit de glorie.

În toamna anului 1917, după luni şi luni de lupte purtate cu neînfricare şi tenacitate, presărate cu sute de jertfe, după un imens cortegiu de suferinţă şi greutăţi impuse de război, rovinarii au revenit în garnizoana de reşedinţă, Craiova.

Drumul istoric al Regimentul 26 Dorobanţi „ROVINE” a continuat cu participarea sa la cel de-al II-lea război mondial, astfel, în şirul numeroaselor exemple ce demonstrează că armata română este o familie în care bate un singur suflet, un singur gând şi o singură dragoste de Patrie, pe care suntem chemaţi în timpuri grele, s-o apărăm până la ultimul sacrificiu, se înscriu şi glorioasele fapte de arme ale Regimentului 26 „Rovine” pe frontul de est şi de vest.

După război, tradiţiile unităţii au fost duse mai departe de Regimentul 26 Mecanizat „Rovine”, Brigada 2 Infanterie „Rovine”, iar în prezent de Brigada Multinaţională Sud-Est. În acest context al reorganizării Regimentul 26 Mecanizat „Rovine”, la 15 septembrie 1994, a fost înfiinţat Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”. În anul următor, consecinţă a aderării României la Parteneriatul pentru Pace, Batalionul 26 Infanterie era inclus in Forţele Procesului de Planificare şi Control al Parteneriatului pentru Pace, decizie care a deschis drumul militarilor noştri spre misiuni internaţionale.

În cei 24 de ani de existenţă ca unitate militară în cadrul Brigăzii Multinaţionale Sud-Est, Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” a acumulat experienţa a 13 misiuni internaţionale, în teatre de operaţii aflate pe trei continente şi numeroase exerciţii multinaţionale.

Participarea Batalionului 26 infanterie „Neagoe Basarab” la misiuni externe, sub egida ONU şi ulterior, la operaţii multinaţionale conduse de NATO, a început cu participarea la misiunea „UNAVEM III” din Angola, în perioada 25.03 - 10.10.1996. Batalionul 26 Infanterie a fost a doua structură care s-a confruntat cu mediul specific continentului african, mediu ce insera la capitolul ameninţări un spectru foarte larg de necunoscute, pornind de la gherila din savană şi junglă, până la bolile tropicale.

REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201832 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

Oradea-Arad, dar Bela Kun , conducătorul statului maghiar, nu a recunoscut această hotărâre şi a atacat România, înaintând pe direcţiile Zalău şi Cluj.

Este de precizat faptul că Regimentul 19 Infanterie a fost detaşat pentru menţinerea ordinei pe graniţa de vest a ţării, în Banat şi Crişana, apoi în Basarabia, până în 1921 când a revenit în Caracal. Regimentul 2 Călăraşi a luptat în Ardeal şi Ungaria până la Budapesta. Guvernul României a dispus evacuarea Ungariei între 4 octombrie 1919 şi 30 martie 1921.

Aşa s-a scris o pagină importantă din istoria Armatei Române, pagină care a delimitat graniţele României Mari şi a împlinit visul de aur al multor generaţii din toate teritoriile locuite de români.

Sublocotenent Nicolae TURCU

Istoricul Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab”

On April 1st, 1880, 2nd Battalion „Fălciu” turned into 26th Regiment „Dorobanţi”, once with the establishment of 14 gendarmery regiments based in Huşi, the regiment subordinating to the 4th Division. Due to the bravery they proved during the War of Independence, by the High Decree 2141 from 1891, 26th Regiment „Dorobanţi” was given the name „Rovine”, rewarding the servicemen's heroism on the battlefield.

The unit's tradition was forwarded by the 26th Mechanized Regiment „Rovine”, the 2nd Infantry Brigade „Rovine”, and currently by the Multinational Brigade South East. On September 15, 1994, in the context of the 26th Mechanized Regiment's reorganization, 26th Infantry Battalion „Neagoe Basarab” was founded. During the following year, due to Romania's accession to the Partnership for Peace, the 26th Infantry Battalion was included in the Partnership for Peace Planning and Review Process, decision which paved our military's way to international missions.

Starting with July 6, 2017, a Polish military contingent of 127 military and 47 technical vehicles is affiliated to „Neagoe Basarab” 26th Infantry Battalion, within the Multinational Brigade South East. Each contingent will rotate every six months, thus giving effect to commitments taken up by Romania and Poland within NATO Warsow Summit 2016. The Polish military will train in common with the Multinational Brigade South East military, as part of an enhanced forward presence in the east of the alliance.

In 2018, all Romanians celebrate the centenary of the Great Union occuring on December 1st, 1918, when delegates of ethnic Romanians declared the Union of all Romanian speaking provinces. The 26th Infantry Battalion „Neagoe Basarab”, by then, the 26th Gendarmery Regiment „Rovine”, sacrificed themselves for the ancestral land and for reuniting the Romanian people, through numerous battles in which their bravery stood out.

As every year, the „Red Scorpions” honor our ancestors' acts of heroism, by participating to military ceremonies held at the highest training degree.

Short History of the 26th Infantry Battalion „Neagoe Basarab”

35

Am ales şi m-am pregătit cu sârguinţă pentru acest statut de militar al Armatei Române. Au fost trei ani în care organizaţia militară a devenit cea de-a doua familie. Ştiam ce trebuie să fac din regulamente, de la comandanţii şi profesorii care au contribuit la formarea mea, însă primele zile la comanda plutonului, nu mi-au fost uşoare. Nu a fost vorba de responsabilitatea pe care o purtam sau de presiunea pe care o simţeam când luam o decizie, ci de perioada de acomodare cu subunitatea. Aceşti oameni aveau în faţa lor un comandant de pluton mai tânăr decât majoritatea dintre ei, abia ieşit de pe băncile şcolii.

Din punctul meu de vedere, un comandant de pluton trebuie să acorde atenţie, în egală măsură, subordonaţilor săi cât şi obiectivelor ce le au de îndeplinit.

Perioada de tranziţie de la momentul în care ocupi funcţia de comandant de pluton până ajungi să te consacri în această postură, este plină de emoţie şi ai nevoie de multă răbdare, pentru că odată cu funcţia, devii responsabil şi faţă de colegii tăi cu care încerci să construieşti ceva durabil.

Cariera militară nu este ceva ce ţi se întâmplă pur şi simplu, ci este o alegere, o opţiune cu un obiectiv măreţ şi nu o poţi construi doar fiind prezent la anumite cursuri. A fi militar înseamnă disciplină, devotament şi perseverenţă. Acestea erau principalele valori pe care voiam să le transmit viitorilor soldaţi gradaţi profesionişti, la primul contact cu plutonul. Am întâlnit, însă, nişte oameni implicaţi şi hotărâţi, iar coeziunea grupului s-a realizat foarte repede. A urmat o perioadă de acomodare, în care s-au trasat sarcini, s-au făcut cunoscute regulamentele şi modul de conduită în cadrul subunităţii. Am simţit că sunt responsabil să transmit subordonaţilor, dincolo de cunoştinţele teoretice şi deprinderile practice necesare executării acţiunilor militare şi atitudinea pozitivă care să-i recomande pentru performanţă, mai departe în cariera militară. O carieră militară de succes începe într-un mediu al disciplinei, al valorilor nobile precum loialitatea, onestitatea, încrederea în sine şi solidaritatea.

Toate activităţile se bazează pe relaţii interumane dintre militari şi interacţiunea cât mai bună între aceştia. Astfel, găsesc implicarea mea în dezvoltarea grupului, un lucru esenţial.

REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201834 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

Comandantul Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, participant la aceasta misiune a fost Locotenent colonel Pîlşoiu Ion. Militarii români au fost angrenaţi să efectueze misiuni de patrulare în zonele de responsabilitate, să asigure escorta convoaielor cu materiale şi tehnică ale trupelor de menţinere a păcii şi ale organizaţiilor umanitare, să amenajeze depozite şi tabere de demobilizare. Pe lângă operaţiile cu caracter militar, personalul batalionului s-a implicat şi în activităţi umanitare, în sprijinul populaţiei locale, cum ar fi distribuirea de alimente, apă, haine, contribuind inclusiv la deschiderea şi asigurarea funcţionării unor şcoli destinate copiilor angolezi.

În perioada 30.04 - 27.07.1997, o companie de infanterie din Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, cu un efectiv de 120 militari, a participat la misiunea „ALBA” – ALBANIA, militarii din cadrul batalionului intrând în compunerea Detaşamentului ROMDET „Sfântu Gheorghe”, format din 400 de militari, reprezentând astfel contribuţia României la Forţa Multinaţională de Protecţie din Albania, desfăşurată sub mandat OSCE.. În anul 2002, în perioada 01.03 - 12.11, batalionul a participat succesiv, cu două detaşamente de nivel companie de infanterie întărită, la operaţiunea „JOINT GUARDIAN” din KOSOVO, unde a acţionat în cadrul unei brigăzi italiene, în partea de vest a provinciei.

Operaţiunea ,,ENDURING FREEDOM” a reprezentat prima participare a Armatei Române la o operaţiune de tip ,,combat” după cel de-al doilea război mondial, în perioada 01.07.2002 - 15.01.2003 batalionul fiind dislocat în baza de la Kandahar în AFGANISTAN. Din perioada acestei misiuni, în premieră, în teatrul de operaţii din Afganistan, datează şi supranumele de „Scorpionii Roşii”, sub care militarii Batalionului 26 Infanterie sunt cunoscuţi în prezent nu doar în ţară, dar şi în străinătate, de către militarii celorlalte contingente naţionale, din statele membre NATO şi partenere, cu care au cooperat, precum şi în mass-media.În anii 2004-2005, Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” a participat la 3 misiuni şi anume la misiunile „Antica Babilonia”, şi „UNAMI”, precum şi la misiunea NATO ISAF VIII a Forţei de Asistenţă pentru Securitate din Afganistan.

În perioada 26.09.2006 - 01.04.2007, două Task Force-uri de nivel companie întărită din Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, au executat succesiv misiuni de protecţie interioară şi securizare a bazei aeriene Kandahar (KAF) / Afganistan, astfel: misiunea pază „KAF I”- Kandahar şi misiunea pază „KAF II”- Kandahar.

În anul 2009, Batalionul 26 Infanterie a participat la misiunea „IRAQI SUNSET” în teatrul de operaţii din Irak, intrând în compunerea Brigăzii 4 Cavalerie SUA., executând acţiuni specifice de instruire a Armatei Irakiene şi sprijin umanitar pentru populaţia civilă din zona Tallil, în scopul sprijinirii procesului de preluare a responsabilităţilor militare de către FSI şi stabilizare a Republicii Irak. În anul 2011, „Scorpionii Roşii” au acţionat ca batalion de manevră în provincia Zabul din Afganistan, sub conducerea Elementului de comandă şi control – Combined Team Zabul (CTZ), desfăşurând operaţiuni de stabilitate şi sprijin al autorităţilor locale.

Ultima misiune în teatrele de operaţii a fost executată în perioada 09.12.2013 - 30.05.2014, când o companie de infanterie întărită din Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” a participat la misiunea „KAF / GDA” rotaţia a-III-a, în Afganistan, cu un efectiv de 124 militari pe o durată de 6 luni. Compania de infanterie KAF GDA a executat misiuni specifice de apărare terestră apropiată a Bazei Aeriene Kandahar, în cooperare cu forţele NATO/Coaliţiei.

Începând cu data de 6 iulie 2017, Polonia participă cu un contingent format din militari şi mijloace tehnice în compunerea Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab” din cadrul Brigăzii Multinaţionale Sud-Est, materializând astfel angajamentele asumate de către România şi Polonia în cadrul Summit-ului NATO de la Varşovia. Militarii polonezi se vor instrui în comun cu militarii Brigăzii Multinaţionale Sud-Est în cadrul prezenţei înaintate adaptate pe flancul de est al Alianţei.

Anul 2018 reprezintă pentru întreaga naţiune română Centenarul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 din Alba Iulia, când reprezentanţi ai poporului român au votat unirea tuturor provinciilor vorbitoare de limba română. Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, pe atunci Regimentul 26 Dorobanţi „Rovine”, s-a jertfit pentru glia strămoşească şi pentru reîntregirea neamului românesc prin numeroasele bătălii prin care s-au distins şi s-au umplut de glorie. Ca în fiecare an, „Scorpionii Roşii” cinstesc faptele de eroism ale strămoşilor noştri, prin participarea la ceremoniile militare desfăşurate la cel mai înalt nivel de pregătire.

AMBITIOUS GOALS AT THE EARLY STAGE OF MY

CAREER

I chose and prepared dilligently for this Romanian Army military status. It's been three years since the military organization became my second family. I knew what I had to do from the regulations, from the commanders and teachers who had contributed to my formation, but the first days at the platoon's command have not been easy. It was not about the responsibility I was having, nor the pressure I was feeling when making a decision, but about accommodating to the subunit. These people had in front of them a commander much youger than themselves, who had just completed his education.

The military career is not something that just happens, but a choice, an ambitious goal, that cannot be built by only attending courses. Being a military demands discipline, commitment and perseverence.

All activities are based upon interhuman relationships among the military, and their best interaction. Thus, I believe my involvement in the group development is vital.

OBECTIVE MĂREŢE LA ÎNCEPUT DE DRUMSublocotenent Laurenţiu BĂLESCU

35

Am ales şi m-am pregătit cu sârguinţă pentru acest statut de militar al Armatei Române. Au fost trei ani în care organizaţia militară a devenit cea de-a doua familie. Ştiam ce trebuie să fac din regulamente, de la comandanţii şi profesorii care au contribuit la formarea mea, însă primele zile la comanda plutonului, nu mi-au fost uşoare. Nu a fost vorba de responsabilitatea pe care o purtam sau de presiunea pe care o simţeam când luam o decizie, ci de perioada de acomodare cu subunitatea. Aceşti oameni aveau în faţa lor un comandant de pluton mai tânăr decât majoritatea dintre ei, abia ieşit de pe băncile şcolii.

Din punctul meu de vedere, un comandant de pluton trebuie să acorde atenţie, în egală măsură, subordonaţilor săi cât şi obiectivelor ce le au de îndeplinit.

Perioada de tranziţie de la momentul în care ocupi funcţia de comandant de pluton până ajungi să te consacri în această postură, este plină de emoţie şi ai nevoie de multă răbdare, pentru că odată cu funcţia, devii responsabil şi faţă de colegii tăi cu care încerci să construieşti ceva durabil.

Cariera militară nu este ceva ce ţi se întâmplă pur şi simplu, ci este o alegere, o opţiune cu un obiectiv măreţ şi nu o poţi construi doar fiind prezent la anumite cursuri. A fi militar înseamnă disciplină, devotament şi perseverenţă. Acestea erau principalele valori pe care voiam să le transmit viitorilor soldaţi gradaţi profesionişti, la primul contact cu plutonul. Am întâlnit, însă, nişte oameni implicaţi şi hotărâţi, iar coeziunea grupului s-a realizat foarte repede. A urmat o perioadă de acomodare, în care s-au trasat sarcini, s-au făcut cunoscute regulamentele şi modul de conduită în cadrul subunităţii. Am simţit că sunt responsabil să transmit subordonaţilor, dincolo de cunoştinţele teoretice şi deprinderile practice necesare executării acţiunilor militare şi atitudinea pozitivă care să-i recomande pentru performanţă, mai departe în cariera militară. O carieră militară de succes începe într-un mediu al disciplinei, al valorilor nobile precum loialitatea, onestitatea, încrederea în sine şi solidaritatea.

Toate activităţile se bazează pe relaţii interumane dintre militari şi interacţiunea cât mai bună între aceştia. Astfel, găsesc implicarea mea în dezvoltarea grupului, un lucru esenţial.

REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201834 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

Comandantul Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, participant la aceasta misiune a fost Locotenent colonel Pîlşoiu Ion. Militarii români au fost angrenaţi să efectueze misiuni de patrulare în zonele de responsabilitate, să asigure escorta convoaielor cu materiale şi tehnică ale trupelor de menţinere a păcii şi ale organizaţiilor umanitare, să amenajeze depozite şi tabere de demobilizare. Pe lângă operaţiile cu caracter militar, personalul batalionului s-a implicat şi în activităţi umanitare, în sprijinul populaţiei locale, cum ar fi distribuirea de alimente, apă, haine, contribuind inclusiv la deschiderea şi asigurarea funcţionării unor şcoli destinate copiilor angolezi.

În perioada 30.04 - 27.07.1997, o companie de infanterie din Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, cu un efectiv de 120 militari, a participat la misiunea „ALBA” – ALBANIA, militarii din cadrul batalionului intrând în compunerea Detaşamentului ROMDET „Sfântu Gheorghe”, format din 400 de militari, reprezentând astfel contribuţia României la Forţa Multinaţională de Protecţie din Albania, desfăşurată sub mandat OSCE.. În anul 2002, în perioada 01.03 - 12.11, batalionul a participat succesiv, cu două detaşamente de nivel companie de infanterie întărită, la operaţiunea „JOINT GUARDIAN” din KOSOVO, unde a acţionat în cadrul unei brigăzi italiene, în partea de vest a provinciei.

Operaţiunea ,,ENDURING FREEDOM” a reprezentat prima participare a Armatei Române la o operaţiune de tip ,,combat” după cel de-al doilea război mondial, în perioada 01.07.2002 - 15.01.2003 batalionul fiind dislocat în baza de la Kandahar în AFGANISTAN. Din perioada acestei misiuni, în premieră, în teatrul de operaţii din Afganistan, datează şi supranumele de „Scorpionii Roşii”, sub care militarii Batalionului 26 Infanterie sunt cunoscuţi în prezent nu doar în ţară, dar şi în străinătate, de către militarii celorlalte contingente naţionale, din statele membre NATO şi partenere, cu care au cooperat, precum şi în mass-media.În anii 2004-2005, Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” a participat la 3 misiuni şi anume la misiunile „Antica Babilonia”, şi „UNAMI”, precum şi la misiunea NATO ISAF VIII a Forţei de Asistenţă pentru Securitate din Afganistan.

În perioada 26.09.2006 - 01.04.2007, două Task Force-uri de nivel companie întărită din Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, au executat succesiv misiuni de protecţie interioară şi securizare a bazei aeriene Kandahar (KAF) / Afganistan, astfel: misiunea pază „KAF I”- Kandahar şi misiunea pază „KAF II”- Kandahar.

În anul 2009, Batalionul 26 Infanterie a participat la misiunea „IRAQI SUNSET” în teatrul de operaţii din Irak, intrând în compunerea Brigăzii 4 Cavalerie SUA., executând acţiuni specifice de instruire a Armatei Irakiene şi sprijin umanitar pentru populaţia civilă din zona Tallil, în scopul sprijinirii procesului de preluare a responsabilităţilor militare de către FSI şi stabilizare a Republicii Irak. În anul 2011, „Scorpionii Roşii” au acţionat ca batalion de manevră în provincia Zabul din Afganistan, sub conducerea Elementului de comandă şi control – Combined Team Zabul (CTZ), desfăşurând operaţiuni de stabilitate şi sprijin al autorităţilor locale.

Ultima misiune în teatrele de operaţii a fost executată în perioada 09.12.2013 - 30.05.2014, când o companie de infanterie întărită din Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” a participat la misiunea „KAF / GDA” rotaţia a-III-a, în Afganistan, cu un efectiv de 124 militari pe o durată de 6 luni. Compania de infanterie KAF GDA a executat misiuni specifice de apărare terestră apropiată a Bazei Aeriene Kandahar, în cooperare cu forţele NATO/Coaliţiei.

Începând cu data de 6 iulie 2017, Polonia participă cu un contingent format din militari şi mijloace tehnice în compunerea Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab” din cadrul Brigăzii Multinaţionale Sud-Est, materializând astfel angajamentele asumate de către România şi Polonia în cadrul Summit-ului NATO de la Varşovia. Militarii polonezi se vor instrui în comun cu militarii Brigăzii Multinaţionale Sud-Est în cadrul prezenţei înaintate adaptate pe flancul de est al Alianţei.

Anul 2018 reprezintă pentru întreaga naţiune română Centenarul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 din Alba Iulia, când reprezentanţi ai poporului român au votat unirea tuturor provinciilor vorbitoare de limba română. Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, pe atunci Regimentul 26 Dorobanţi „Rovine”, s-a jertfit pentru glia strămoşească şi pentru reîntregirea neamului românesc prin numeroasele bătălii prin care s-au distins şi s-au umplut de glorie. Ca în fiecare an, „Scorpionii Roşii” cinstesc faptele de eroism ale strămoşilor noştri, prin participarea la ceremoniile militare desfăşurate la cel mai înalt nivel de pregătire.

AMBITIOUS GOALS AT THE EARLY STAGE OF MY

CAREER

I chose and prepared dilligently for this Romanian Army military status. It's been three years since the military organization became my second family. I knew what I had to do from the regulations, from the commanders and teachers who had contributed to my formation, but the first days at the platoon's command have not been easy. It was not about the responsibility I was having, nor the pressure I was feeling when making a decision, but about accommodating to the subunit. These people had in front of them a commander much youger than themselves, who had just completed his education.

The military career is not something that just happens, but a choice, an ambitious goal, that cannot be built by only attending courses. Being a military demands discipline, commitment and perseverence.

All activities are based upon interhuman relationships among the military, and their best interaction. Thus, I believe my involvement in the group development is vital.

OBECTIVE MĂREŢE LA ÎNCEPUT DE DRUMSublocotenent Laurenţiu BĂLESCU

37REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201836 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

De când omul a început să fie organizat, nu doar un simplu vânător, lângă casa lui a apărut ceva ce numim noi acum „prietenul cel mai bun al omului”, câinele.

În trecut, prietenul patruped nu doar proteja pământurile omului, dar a început să îl acompanieze şi să fie folosit în conflictele armate. Primele atestări în acest sens au apărut în scrierile Greceşti, Persane şi în alte triburi barbare.

Aparent, rolul de curieri i-a făcut cunoscuţi pe timpul celui de-al doilea Război Mondial. În perioada aceea, câinii (şi nu numai) au avut rolul de mascote ale unităţilor militare sau ale armelor. Din păcate este menţionat faptul că un milion de câini au fost victime în al doilea Război Mondial. Câinii au fost alături de soldaţi în luptă pe timpul oricărui conflict major, dar ei nu au fost oficial recunoscuţi decât în al doilea Război Mondial.

Dar în zilele noastre, rolurile uzuale de securitate, căutare, salvare, găsire de explozivi sau droguri nu mai fac diferenţierea între câinii militari şi câinii de pază ai firmelor private sau câinii forţelor de ordine. Ce îi face diferiţi sunt mediile ostile (oraşe, sate, reţea de peşteri) în care desfăşoară operaţiile de căutare a ţintelor, misiuni de cercetare pentru identificarea IED-urilor (Improvised Explosive Device=Dispozitiv Exploziv Improvizat), roluri de patrulare şi protecţie, toate operaţiile desfăşurate peste mări în condiţiile câmpului de luptă.

Unităţile moderne K-9 nu mai sunt echipate cu armuri medievale, dar ele beneficiază de veste speciale pentru protecţie balistică, sisteme specializate pentru detecţie şi control de la distanţă din partea partenerului uman.

Doar 50% dintre câini reuşesc să termine antrenamentul. Câinii militari nu sunt doar aleşi pentru rasa lor sau simţul ascuţit al mirosului, ci trebuie să posede alte câteva calităţi. Nu trebuie să aibă probleme fizice precum displaziede şold şi să fie foarte motivaţi. Câinii potriviţi pentru serviciul militar trebuie de asemenea să fie în stare să atace la comandă. Puii de câini sunt retraşi din programul de instruire datorată stresului extrem la care sunt supuşi când trebuie să muşte un om. Câinii militari trebuie să aibă un nivel potrivit de agresiune şi excitabilitate.

Importanţa câinelui în viaţa unui militarArmata Română nu trimite doar soldaţi în Afganistan, dar şi câini

special antrenaţi. Ei sunt câini de patrulă pentru detectarea explozivilor. Ei au roluri multiple cum ar fi: detectarea explozivilor, siguranţa perimetrelor, căutare persoane şi cercetare.

Câinele de patrulă lucrează împreună cu stăpânul său în diferite domenii precum:

· Verificarea coletelor poştale;· În cadrul punctelor control trafic;· Operaţii de căutare şi încercuire;· Operaţii antiteroriste şi de protecţia forţei;· Intervenţii la pachete suspicioase;· Ameninţări cu bombe;· Căutări cu grad ridicat de risc a unor persoane;· În cadrul punctelor de acces;· Investigaţii la bagaje şi avioane.

Câinii militari sunt foarte des folosiţi în operaţiile de luptă. Ei oferă un mare ajutor militarilor în circumstanţe dificile. Toate domeniile de activitate menţionate mai sus arată cât de prolifici sunt câinii militari.

CÂINII K-9 SAU CEI MAI BUN PRIETENI AI MILITARILOR PE CÂMPUL DE LUPTĂSublocotenent Iulian Gabriel CHIRILOIU

K-9 DOGS OR MILITARY'S BEST FRIENDS ON THE BATTLEFIELD

Ever since man had moved out of his hunter stage and started to become organized, what we are now calling „man's best friend” appeared around his house: the dog.

Dogs had been there for the soldiers in all major conflicts, but oficially recognized only as late as the Second World War.

The K-9 modern units are no longer equipped with medieval armors, but with special bulletproof vests and remote detection and control systems from their human partners.

The Romanian Army does not send solely soldiers to Afghanistan, but also highly trained dogs. They are patrol dogs, fulfilling different roles, such as explosive detection, perimeter security and search and rescue missions.

Military dogs are very often used in combat operations. They offer great support to soldiers in difficult situations.

The K-9 dogs' unofficial role is to provide the military with moral and psychological support, but it seems that the world armies concluded that the best and also the oldest search and rescue means remain man's best friends – dogs.

37REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201836 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

De când omul a început să fie organizat, nu doar un simplu vânător, lângă casa lui a apărut ceva ce numim noi acum „prietenul cel mai bun al omului”, câinele.

În trecut, prietenul patruped nu doar proteja pământurile omului, dar a început să îl acompanieze şi să fie folosit în conflictele armate. Primele atestări în acest sens au apărut în scrierile Greceşti, Persane şi în alte triburi barbare.

Aparent, rolul de curieri i-a făcut cunoscuţi pe timpul celui de-al doilea Război Mondial. În perioada aceea, câinii (şi nu numai) au avut rolul de mascote ale unităţilor militare sau ale armelor. Din păcate este menţionat faptul că un milion de câini au fost victime în al doilea Război Mondial. Câinii au fost alături de soldaţi în luptă pe timpul oricărui conflict major, dar ei nu au fost oficial recunoscuţi decât în al doilea Război Mondial.

Dar în zilele noastre, rolurile uzuale de securitate, căutare, salvare, găsire de explozivi sau droguri nu mai fac diferenţierea între câinii militari şi câinii de pază ai firmelor private sau câinii forţelor de ordine. Ce îi face diferiţi sunt mediile ostile (oraşe, sate, reţea de peşteri) în care desfăşoară operaţiile de căutare a ţintelor, misiuni de cercetare pentru identificarea IED-urilor (Improvised Explosive Device=Dispozitiv Exploziv Improvizat), roluri de patrulare şi protecţie, toate operaţiile desfăşurate peste mări în condiţiile câmpului de luptă.

Unităţile moderne K-9 nu mai sunt echipate cu armuri medievale, dar ele beneficiază de veste speciale pentru protecţie balistică, sisteme specializate pentru detecţie şi control de la distanţă din partea partenerului uman.

Doar 50% dintre câini reuşesc să termine antrenamentul. Câinii militari nu sunt doar aleşi pentru rasa lor sau simţul ascuţit al mirosului, ci trebuie să posede alte câteva calităţi. Nu trebuie să aibă probleme fizice precum displaziede şold şi să fie foarte motivaţi. Câinii potriviţi pentru serviciul militar trebuie de asemenea să fie în stare să atace la comandă. Puii de câini sunt retraşi din programul de instruire datorată stresului extrem la care sunt supuşi când trebuie să muşte un om. Câinii militari trebuie să aibă un nivel potrivit de agresiune şi excitabilitate.

Importanţa câinelui în viaţa unui militarArmata Română nu trimite doar soldaţi în Afganistan, dar şi câini

special antrenaţi. Ei sunt câini de patrulă pentru detectarea explozivilor. Ei au roluri multiple cum ar fi: detectarea explozivilor, siguranţa perimetrelor, căutare persoane şi cercetare.

Câinele de patrulă lucrează împreună cu stăpânul său în diferite domenii precum:

· Verificarea coletelor poştale;· În cadrul punctelor control trafic;· Operaţii de căutare şi încercuire;· Operaţii antiteroriste şi de protecţia forţei;· Intervenţii la pachete suspicioase;· Ameninţări cu bombe;· Căutări cu grad ridicat de risc a unor persoane;· În cadrul punctelor de acces;· Investigaţii la bagaje şi avioane.

Câinii militari sunt foarte des folosiţi în operaţiile de luptă. Ei oferă un mare ajutor militarilor în circumstanţe dificile. Toate domeniile de activitate menţionate mai sus arată cât de prolifici sunt câinii militari.

CÂINII K-9 SAU CEI MAI BUN PRIETENI AI MILITARILOR PE CÂMPUL DE LUPTĂSublocotenent Iulian Gabriel CHIRILOIU

K-9 DOGS OR MILITARY'S BEST FRIENDS ON THE BATTLEFIELD

Ever since man had moved out of his hunter stage and started to become organized, what we are now calling „man's best friend” appeared around his house: the dog.

Dogs had been there for the soldiers in all major conflicts, but oficially recognized only as late as the Second World War.

The K-9 modern units are no longer equipped with medieval armors, but with special bulletproof vests and remote detection and control systems from their human partners.

The Romanian Army does not send solely soldiers to Afghanistan, but also highly trained dogs. They are patrol dogs, fulfilling different roles, such as explosive detection, perimeter security and search and rescue missions.

Military dogs are very often used in combat operations. They offer great support to soldiers in difficult situations.

The K-9 dogs' unofficial role is to provide the military with moral and psychological support, but it seems that the world armies concluded that the best and also the oldest search and rescue means remain man's best friends – dogs.

39REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201838 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ASIGURAREA ACŢIUNILOR DE LUPTĂ ŞI PROTECŢIE, DE CĂTRE SUBUNITĂŢILE DE INFANTERIE ÎN OFENSIVĂ, ÎN TEREN MUNTOS - ÎMPĂDURIT

M.M. IV Ana-Maria BORGOVAN

Conceptul de ofensivă, scopul şi ritmul acesteia.În conformitate cu doctrina militară naţională, ofensiva este o formă de luptă care cuprinde un ansamblu de acţiuni de luptă dinamice, ferme şi cu caracter manevrier, executate într-o concepţie unitară de către subunităţile tuturor categoriilor de armă din armată, împreună cu alte forţe componente ale sistemului naţional de apărare pentru nimicirea în scurt timp a inamicului, cucerirea unor obiective din adâncimea apărării acestuia şi asigurarea eliberării teritoriului naţional ocupat de el, de pe direcţia de ofensivă a subunităţii.

După regulamentul A.N.-1, ofensiva este definită ca „o formă de luptă armată prin care se urmăreşte capturarea, izgonirea sau nimicirea agresorului în scopul realizării autorităţii proprii asupra spaţiului (terestru, aerian, maritim, fluvial) sau obiectivului deţinut de inamic“¹.

În regulamentul A.N.-3, ofensiva este „forma de luptă de bază şi principală care se adoptă în scopul nimicirii în timp scurt a inamicului şi eliberării teritoriului naţional ocupat de acesta“².

Ofensiva constă în atacul executat asupra forţelor inamicului. Ca şi în alte armate moderne, ofensiva este definită drept mijlocul principal prin care se pot atinge obiectivele stabilite pentru o luptă, o operaţie sau pentru un război în ansamblul său.

Ofensiva reprezintă singura formă de luptă care asigură nimicirea şi înfrângerea completă a inamicului, acesta fiind şi scopul esenţial al luptei armate. Ea este considerată forma principală dintre cele două forme de bază ale luptei armate – apărarea şi ofensiva.

Din definiţiile date ofensivei, reiese că ea are un scop decisiv pentru îndeplinirea obiectivelor generale ale războiului modern. Acest scop decisiv îşi păstrează poziţia, atât în acţiunile ofensive de mare amploare, cât şi în acţiuni ofensive desfăşurate împotriva nimicirii grupărilor principale ale inamicului, cucerirea unor obiective importante de pe anumite direcţii şi eliberarea spaţiului ocupat de acesta.

Desfăşurarea luptei ofensive impune o solicitare fizică şi psihică maximă pentru toţi participanţii la aceste acţiuni, scopurile acestea realizându-se atât prin efectele focului tuturor categoriilor de armament, cât şi prin ruperea dispozitivului inamicului şi înaintarea forţelor proprii, cucerirea obiectivelor apărate de inamic, încercuirea şi nimicirea de forţe ale acestuia.

Succesul în acţiunile ofensive a subunităţilor poate fi obţinut prin:- lovirea inamicului prin surprindere, acolo unde nu se aşteaptă şi dezvoltarea rapidă a ofensivei în adâncimea apărării acestuia;- executarea oportună a manevrei de foc, forţe şi mijloace pentru încercuirea, nimicirea sau capturarea grupării principale de forţe ale inamicului;- consolidarea aliniamentelor (obiectivelor) ocupate şi respingerea contraatacurilor executate de inamic;- luarea măsurilor pentru evitarea surprinderii;- menţinerea cooperării în cadrul subunităţii şi cu subunităţile vecine;- aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunilor şi de protecţie a trupelor;- conducerea neîntreruptă a subunităţilor şi menţinerea permanentă a iniţiativei;- realizarea unui ritm înalt al ofensivei.

Ritmul de ofensivă reprezintă „viteza medie de înaintare a subunităţilor aflate în ofensivă, într-o perioadă de timp stabilită, calculată în kilometri pe oră sau pe zi de luptă“³.

Subunităţile care atacă pe jos, realizează, de regulă, un ritm mediu de ofensivă de până la 2 km/oră sau chiar mai scăzut, când acţionează în adâncimea dispozitivului forţelor de angajare imediată a inamicului. Pătrunderea prin luptă, în adâncimea dispozitivului inamicului se poate realiza cu o viteză de până la 4 km/oră.

Subunităţile debarcate de pe maşinile de luptă sau de transport pot să parcurgă într-o zi de luptă (10 ore), în dispozitivul inamicului, aproximativ 30 km.

În situaţiile în care se acţionează cu subunităţile îmbarcate pe maşini de luptă, ritmul de ofensivă poate fi, de până la 7 – 10 km/oră. Când apărarea inamicului a fost puternic neutralizată, raportul de forţe este net în favoarea forţelor aflate în ofensivă, iar inamicul se retrage, lupta ofensivă poate fi continuată prin urmărirea forţelor acestuia.

¹A.N.-1 Regulamentul general al acţiunilor militare, art. 91. ²A.N.-3 Regulamentul de luptă al subunităţilor de infanterie şi V.M: (B. Cp.) art. 300. ³Dicţionar militar – termeni tactic-operativi, ed. 1972.

Din păcate nu există un raport detaliat care să arate îmbunătăţirile aduse de folosinţa câinilor K-9 în operaţiile din câmpul de luptă. Dar există o opinie generală că dacă câinii militari nu ar fi fost buni pentru protecţia şi bunăstarea militarilor, ei nu ar mai fi folosiţi în acţiuni care pun în pericol viaţa. De asemenea, majoritatea armatelor investesc sume uriaşe de bani în antrenamentul câinilor, în sănătatea, mâncarea lor, pe scurt, armatele investesc în viaţa şi bunăstarea câinilor. Se crede că un câine îmbunătăţeşte rata de succes în anumite misiuni.

Odată cu dezvoltarea tehnologică, echipa om-câine a părut oarecum osândită, dar refuză încăpăţânat să dispară. Această aventură comună, care a început acum mii de ani îşi continuă cursul natural. Prezenţa unui câine într-o subunitate dislocată într-o zonă de conflict armat este chiar extraordinară deoarece un câine are puterea să ţină trupele în siguranţă şi are virtutea de a aduce un zâmbet pe faţa militarilor.

Rolul neoficial al câinelui K-9 este suportul moral şi psihologic al militarilor, dar se pare că armatele lumii au concluzionat ca cele mai bune mijloace de protecţie şi căutare, de asemenea cele mai vechi, sunt cei mai buni prieteni ai omului, câinii.

39REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201838 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ASIGURAREA ACŢIUNILOR DE LUPTĂ ŞI PROTECŢIE, DE CĂTRE SUBUNITĂŢILE DE INFANTERIE ÎN OFENSIVĂ, ÎN TEREN MUNTOS - ÎMPĂDURIT

M.M. IV Ana-Maria BORGOVAN

Conceptul de ofensivă, scopul şi ritmul acesteia.În conformitate cu doctrina militară naţională, ofensiva este o formă de luptă care cuprinde un ansamblu de acţiuni de luptă dinamice, ferme şi cu caracter manevrier, executate într-o concepţie unitară de către subunităţile tuturor categoriilor de armă din armată, împreună cu alte forţe componente ale sistemului naţional de apărare pentru nimicirea în scurt timp a inamicului, cucerirea unor obiective din adâncimea apărării acestuia şi asigurarea eliberării teritoriului naţional ocupat de el, de pe direcţia de ofensivă a subunităţii.

După regulamentul A.N.-1, ofensiva este definită ca „o formă de luptă armată prin care se urmăreşte capturarea, izgonirea sau nimicirea agresorului în scopul realizării autorităţii proprii asupra spaţiului (terestru, aerian, maritim, fluvial) sau obiectivului deţinut de inamic“¹.

În regulamentul A.N.-3, ofensiva este „forma de luptă de bază şi principală care se adoptă în scopul nimicirii în timp scurt a inamicului şi eliberării teritoriului naţional ocupat de acesta“².

Ofensiva constă în atacul executat asupra forţelor inamicului. Ca şi în alte armate moderne, ofensiva este definită drept mijlocul principal prin care se pot atinge obiectivele stabilite pentru o luptă, o operaţie sau pentru un război în ansamblul său.

Ofensiva reprezintă singura formă de luptă care asigură nimicirea şi înfrângerea completă a inamicului, acesta fiind şi scopul esenţial al luptei armate. Ea este considerată forma principală dintre cele două forme de bază ale luptei armate – apărarea şi ofensiva.

Din definiţiile date ofensivei, reiese că ea are un scop decisiv pentru îndeplinirea obiectivelor generale ale războiului modern. Acest scop decisiv îşi păstrează poziţia, atât în acţiunile ofensive de mare amploare, cât şi în acţiuni ofensive desfăşurate împotriva nimicirii grupărilor principale ale inamicului, cucerirea unor obiective importante de pe anumite direcţii şi eliberarea spaţiului ocupat de acesta.

Desfăşurarea luptei ofensive impune o solicitare fizică şi psihică maximă pentru toţi participanţii la aceste acţiuni, scopurile acestea realizându-se atât prin efectele focului tuturor categoriilor de armament, cât şi prin ruperea dispozitivului inamicului şi înaintarea forţelor proprii, cucerirea obiectivelor apărate de inamic, încercuirea şi nimicirea de forţe ale acestuia.

Succesul în acţiunile ofensive a subunităţilor poate fi obţinut prin:- lovirea inamicului prin surprindere, acolo unde nu se aşteaptă şi dezvoltarea rapidă a ofensivei în adâncimea apărării acestuia;- executarea oportună a manevrei de foc, forţe şi mijloace pentru încercuirea, nimicirea sau capturarea grupării principale de forţe ale inamicului;- consolidarea aliniamentelor (obiectivelor) ocupate şi respingerea contraatacurilor executate de inamic;- luarea măsurilor pentru evitarea surprinderii;- menţinerea cooperării în cadrul subunităţii şi cu subunităţile vecine;- aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunilor şi de protecţie a trupelor;- conducerea neîntreruptă a subunităţilor şi menţinerea permanentă a iniţiativei;- realizarea unui ritm înalt al ofensivei.

Ritmul de ofensivă reprezintă „viteza medie de înaintare a subunităţilor aflate în ofensivă, într-o perioadă de timp stabilită, calculată în kilometri pe oră sau pe zi de luptă“³.

Subunităţile care atacă pe jos, realizează, de regulă, un ritm mediu de ofensivă de până la 2 km/oră sau chiar mai scăzut, când acţionează în adâncimea dispozitivului forţelor de angajare imediată a inamicului. Pătrunderea prin luptă, în adâncimea dispozitivului inamicului se poate realiza cu o viteză de până la 4 km/oră.

Subunităţile debarcate de pe maşinile de luptă sau de transport pot să parcurgă într-o zi de luptă (10 ore), în dispozitivul inamicului, aproximativ 30 km.

În situaţiile în care se acţionează cu subunităţile îmbarcate pe maşini de luptă, ritmul de ofensivă poate fi, de până la 7 – 10 km/oră. Când apărarea inamicului a fost puternic neutralizată, raportul de forţe este net în favoarea forţelor aflate în ofensivă, iar inamicul se retrage, lupta ofensivă poate fi continuată prin urmărirea forţelor acestuia.

¹A.N.-1 Regulamentul general al acţiunilor militare, art. 91. ²A.N.-3 Regulamentul de luptă al subunităţilor de infanterie şi V.M: (B. Cp.) art. 300. ³Dicţionar militar – termeni tactic-operativi, ed. 1972.

Din păcate nu există un raport detaliat care să arate îmbunătăţirile aduse de folosinţa câinilor K-9 în operaţiile din câmpul de luptă. Dar există o opinie generală că dacă câinii militari nu ar fi fost buni pentru protecţia şi bunăstarea militarilor, ei nu ar mai fi folosiţi în acţiuni care pun în pericol viaţa. De asemenea, majoritatea armatelor investesc sume uriaşe de bani în antrenamentul câinilor, în sănătatea, mâncarea lor, pe scurt, armatele investesc în viaţa şi bunăstarea câinilor. Se crede că un câine îmbunătăţeşte rata de succes în anumite misiuni.

Odată cu dezvoltarea tehnologică, echipa om-câine a părut oarecum osândită, dar refuză încăpăţânat să dispară. Această aventură comună, care a început acum mii de ani îşi continuă cursul natural. Prezenţa unui câine într-o subunitate dislocată într-o zonă de conflict armat este chiar extraordinară deoarece un câine are puterea să ţină trupele în siguranţă şi are virtutea de a aduce un zâmbet pe faţa militarilor.

Rolul neoficial al câinelui K-9 este suportul moral şi psihologic al militarilor, dar se pare că armatele lumii au concluzionat ca cele mai bune mijloace de protecţie şi căutare, de asemenea cele mai vechi, sunt cei mai buni prieteni ai omului, câinii.

41

Trăim în mijlocul schimbărilor sociale, creştem şi ne dezvoltăm personal supuşi fiind a numeroase influenţe încă din familie, şcoală şi a experienţelor personale pe care viaţa ni le deschide.

Gândindu-mă la cât de diferit se manifestă comportamentul uman, la cât de diferiţi suntem unul faţă de altul şi cât de diferit acţionăm în aceeaşi situaţie, încerc să îmi dau seama de ce îmi place atât de mult paradoxul lui Socrate „Ştiu că nu ştiu nimic!”. Poate pentru că prefer oamenii care îşi pun întrebări, celor care au deja răspunsuri la toate întrebările. Cred că recunoaşterea şi conştientizarea omului de a nu ştii ceva, de a nu reuşii vreodată să le ştiu pe toate, reprezintă marca unui om dornic să înveţe, să nu rămână închistat pe nişte certitudini pe cât de rigide pe atât de artificiale sau conformiste.

Mulţi dintre noi, atunci când suntem puşi în faţa unei realităţi personale din care ni se pare dificil de ieşit, ne întrebăm „de ce?” sau şi mai interesant „de ce mi se întâmplă mie asta?”.

Am ajuns deja în momentul în care diversitatea atitudinilor şi comportamentelor umane sunt elocvente: unii dintre noi încep să îşi pună o serie de întrebări, alţii considerând că deţin adevărul absolut consideră că „ceilalţi” sunt de vină pentru neîmplinirile personale. Singuri sau „ajutaţi” de ceilalţi, începem să ne întrebăm cum ar fi trebuit să acţionăm pentru a fi schimbat cursul evenimentelor…Însă atunci când ne confruntăm cu aceste întrebări poate fi un caz fericit, pentru că din păcate e mult mai uşor să dăm vina pe cel de lângă noi. Şi în loc să-mi adresez mie o serie de întrebări faţă de acţiunile şi comportamentele mele, încep să adresez întrebări faţă de comportamentele celorlalţi:”de ce X a făcut sau nu a făcut cutare lucru”, „de ce şeful se poartă cu mine aşa şi cu Y se poartă altfel”, „de ce trebuie să fac eu acest document când Z nu face nimic în momentul acesta” şi multe altele…

Sigur că e mult mai comod să stabilesc EU, că altcineva este responsabil pentru neîmplinirile mele…dar sunt oare cinstit cu mine când fac asta? Stau oare drept în faţa propriei conştiinţe? Pus în faţa rezolvării unor chestiuni de serviciu sau chiar de viaţă căreia îi întrevăd o finalitate corespunzătoare ,stau oare să mă gândesc dacă EU am gândit, am judecat, am acţionat aşa cum ar fi trebuit?... aşa cum e corect??? Corect faţă de ceilalţi sau corect faţă de mine!.. I-am apreciat pe ceilalţi aşa cum vreau să fiu eu apreciat, mă judec pe mine după acelaşi sistem de valori după care îi judec pe ceilalţi?...Eu vreau să cred că da, dar modul în care percep eu realitatea e oare cel obiectiv?...Poate sunt subiectiv pentru că „de data aceasta” este vorba despre problema MEA, şi atunci când vine vorba despre asta, nimic altceva nu mai prezintă importanţă! Sunt oare capabil să percep realitatea mea aşa cum ar trebui să o percep pe a celui de lângă mine?..sau atunci când vine vorba despre mine lucrurile se schimbă?

Experienţa personală şi drumul parcurs de noi ne face să gândim negativ faţă de cel de lângă noi, dar să ne acordăm nouă prezumţia de nevinovăţie. Celălalt nu e oare la fel de bun ca noi, sau chiar mai bun? Sunt oare capabil să citesc printre rânduri povestea lui?...sau oare VREAU să fac asta? A celuilalt este….a celuilalt si atât! Adică nu vreau să mă intereseze, pentru simplul fapt că nu e a mea, şi din punctul meu de vedere doar a mea e cea adevărată!!!De ce a celuilalt nu ar fi la fel de importantă ca şi a mea? Pentru el cu siguranţă că este!Şi el gândeşte la fel despre mine…

Walter Besant spunea că „toleranţa înseamnă acceptarea felului în care ceilalţi caută adevărul”. Dacă am încerca fiecare dintre noi să acceptăm adevărul nostru dar si al celui de lângă noi ca şi când ar fi al nostru, poate am reuşii să fim mai buni cu ceilalţi, să nu emitem judecăţi de valoare faţă de lucruri de care nu avem nici un fel de informaţii. Fiecare dintre noi a parcurs un drum mai uşor sau mai anevoios ajutat sau nu de zestrea familială şi educaţională pe care o are, această diversitate caracterială fiind tocmai cea care ne dezvoltă umanitatea. Fiecare dintre noi ne manifestăm atitudinea şi comportamentul ca rezultat al recompenselor sau pedepselor pe care le-am resimţit într-un mod absolut personal.

Îndemnul de a nu-l critica pe celălalt, de a accepta diversitatea şi de a nu compara, există în toate tradiţiile spirituale, tema fiind abordată de majoritatea ştiinţelor umaniste, apogeul acestor preocupări fiind atins probabil de filosofie şi psihologie.

Cu convingerea că cel puţin jumătate dintre oamenii cu care interacţionăm zilnic la serviciu sau în timpul liber, s-au confruntat cu aceste întrebări ale mele, ajung din nou la concluzia „Ştiu că nu ştiu nimic!”

REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2018

Cugetări...

40 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

Motto:Când îi judeci pe ceilalţi nu îi defineşti pe ei ci pe tine însuţi”

Wyne DyrePsiholog Cosmina MARIAN

41

Trăim în mijlocul schimbărilor sociale, creştem şi ne dezvoltăm personal supuşi fiind a numeroase influenţe încă din familie, şcoală şi a experienţelor personale pe care viaţa ni le deschide.

Gândindu-mă la cât de diferit se manifestă comportamentul uman, la cât de diferiţi suntem unul faţă de altul şi cât de diferit acţionăm în aceeaşi situaţie, încerc să îmi dau seama de ce îmi place atât de mult paradoxul lui Socrate „Ştiu că nu ştiu nimic!”. Poate pentru că prefer oamenii care îşi pun întrebări, celor care au deja răspunsuri la toate întrebările. Cred că recunoaşterea şi conştientizarea omului de a nu ştii ceva, de a nu reuşii vreodată să le ştiu pe toate, reprezintă marca unui om dornic să înveţe, să nu rămână închistat pe nişte certitudini pe cât de rigide pe atât de artificiale sau conformiste.

Mulţi dintre noi, atunci când suntem puşi în faţa unei realităţi personale din care ni se pare dificil de ieşit, ne întrebăm „de ce?” sau şi mai interesant „de ce mi se întâmplă mie asta?”.

Am ajuns deja în momentul în care diversitatea atitudinilor şi comportamentelor umane sunt elocvente: unii dintre noi încep să îşi pună o serie de întrebări, alţii considerând că deţin adevărul absolut consideră că „ceilalţi” sunt de vină pentru neîmplinirile personale. Singuri sau „ajutaţi” de ceilalţi, începem să ne întrebăm cum ar fi trebuit să acţionăm pentru a fi schimbat cursul evenimentelor…Însă atunci când ne confruntăm cu aceste întrebări poate fi un caz fericit, pentru că din păcate e mult mai uşor să dăm vina pe cel de lângă noi. Şi în loc să-mi adresez mie o serie de întrebări faţă de acţiunile şi comportamentele mele, încep să adresez întrebări faţă de comportamentele celorlalţi:”de ce X a făcut sau nu a făcut cutare lucru”, „de ce şeful se poartă cu mine aşa şi cu Y se poartă altfel”, „de ce trebuie să fac eu acest document când Z nu face nimic în momentul acesta” şi multe altele…

Sigur că e mult mai comod să stabilesc EU, că altcineva este responsabil pentru neîmplinirile mele…dar sunt oare cinstit cu mine când fac asta? Stau oare drept în faţa propriei conştiinţe? Pus în faţa rezolvării unor chestiuni de serviciu sau chiar de viaţă căreia îi întrevăd o finalitate corespunzătoare ,stau oare să mă gândesc dacă EU am gândit, am judecat, am acţionat aşa cum ar fi trebuit?... aşa cum e corect??? Corect faţă de ceilalţi sau corect faţă de mine!.. I-am apreciat pe ceilalţi aşa cum vreau să fiu eu apreciat, mă judec pe mine după acelaşi sistem de valori după care îi judec pe ceilalţi?...Eu vreau să cred că da, dar modul în care percep eu realitatea e oare cel obiectiv?...Poate sunt subiectiv pentru că „de data aceasta” este vorba despre problema MEA, şi atunci când vine vorba despre asta, nimic altceva nu mai prezintă importanţă! Sunt oare capabil să percep realitatea mea aşa cum ar trebui să o percep pe a celui de lângă mine?..sau atunci când vine vorba despre mine lucrurile se schimbă?

Experienţa personală şi drumul parcurs de noi ne face să gândim negativ faţă de cel de lângă noi, dar să ne acordăm nouă prezumţia de nevinovăţie. Celălalt nu e oare la fel de bun ca noi, sau chiar mai bun? Sunt oare capabil să citesc printre rânduri povestea lui?...sau oare VREAU să fac asta? A celuilalt este….a celuilalt si atât! Adică nu vreau să mă intereseze, pentru simplul fapt că nu e a mea, şi din punctul meu de vedere doar a mea e cea adevărată!!!De ce a celuilalt nu ar fi la fel de importantă ca şi a mea? Pentru el cu siguranţă că este!Şi el gândeşte la fel despre mine…

Walter Besant spunea că „toleranţa înseamnă acceptarea felului în care ceilalţi caută adevărul”. Dacă am încerca fiecare dintre noi să acceptăm adevărul nostru dar si al celui de lângă noi ca şi când ar fi al nostru, poate am reuşii să fim mai buni cu ceilalţi, să nu emitem judecăţi de valoare faţă de lucruri de care nu avem nici un fel de informaţii. Fiecare dintre noi a parcurs un drum mai uşor sau mai anevoios ajutat sau nu de zestrea familială şi educaţională pe care o are, această diversitate caracterială fiind tocmai cea care ne dezvoltă umanitatea. Fiecare dintre noi ne manifestăm atitudinea şi comportamentul ca rezultat al recompenselor sau pedepselor pe care le-am resimţit într-un mod absolut personal.

Îndemnul de a nu-l critica pe celălalt, de a accepta diversitatea şi de a nu compara, există în toate tradiţiile spirituale, tema fiind abordată de majoritatea ştiinţelor umaniste, apogeul acestor preocupări fiind atins probabil de filosofie şi psihologie.

Cu convingerea că cel puţin jumătate dintre oamenii cu care interacţionăm zilnic la serviciu sau în timpul liber, s-au confruntat cu aceste întrebări ale mele, ajung din nou la concluzia „Ştiu că nu ştiu nimic!”

REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/2018

Cugetări...

40 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

Motto:Când îi judeci pe ceilalţi nu îi defineşti pe ei ci pe tine însuţi”

Wyne DyrePsiholog Cosmina MARIAN

43REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201842 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

GÂNDURI DE ANUL NOSTRUPreot militar Gherasim FRĂŢILĂ

Aşa aş fi dorit să fie 2018-anul nostru al românilor de aici şi de pretutindeni. Se aud şi vom auzi şi citi, zi de zi, până la ziua cea mare de întâi al lui decembrie, felurite gânduri şi mesaje, prelegeri şi discursuri privind sărbătorirea centenarului Unirii celei Mari, sau mai corect spus, a făuririi statului naţional unitar român. Se foloseşte denumirea de „România Mare” pentru această măreaţă realizare, dar ar fi mai potrivită, parcă, emblema de „România Întreagă”- acest titlu transmiţând şi altceva.

Faţă de istoria multimilenară a neamului nostru, se poate spune că un secol de existenţă ca stat, nu ar fi mult. Adică, am avea o patrie chiar foarte „tânără”. Primii ei 30 de ani, sunt trăiţi sub sceptrul monarhiei (instituită cu 50 de ani mai devreme), ai rânduielii şi ierarhiei valorilor dar şi sub povara celei de a doua conflagraţii mondiale. Următorii 40 de ani sunt marcaţi de o republică adusă cu socialismul ei nefiresc şi nepotrivit cu sufletul neaoş românesc, iar ultimii 30 de ani ai tinerei Românii sunt mai greu de catalogat din pricina opiniilor şi ideologiilor divergente.

Cu fiecare zi ce trece şi care ne apropie de ceasul aniversar, trăim evenimente, auzim veşti şi avem felurite gânduri privitoare la starea naţiunii române, la situaţia generală a poporului sau la pregătirea şi raportarea noastră la măreţul eveniment pe care îl vom celebra. În acest context, un gând imaginar şi interesant ar putea răsări în mintea noastră. Cum ar fi o întâlnire în duh, cuget şi simţire, precum faţă către faţă, cu generaţia de acum 100 de ani, pe jertfa şi strădania căreia se sprijină statul român modern de azi? Şi ne-am putea întreba: cum ne-ar vedea ei şi cum i-am vedea noi, ce ne-ar zice ei şi ce le-am zice noi, dacă ar sălta de bucurie pentru noi ori s-ar mâhni? S-ar putea spune că unde sunt ei acum vom fi şi noi peste 100 de ani – ne dăm întâlnire şi vom fi în eternitate în Ţara de dincolo de lume.

Un element de bază al identităţii, al patriotismului şi bunei-înţelegeri dintre noi este limba noastră preafrumoasă dar şi creaţia poetică şi literară dătătoare de valoare. Riscăm să ne piară cuvintele pitoreşti devenite rare, cum ar fi: vatră, dor, cumsecade, omenie, bună-cuviinţă, plai, cucernic, şi multe altele. Nu este chiar aşa de greu să ne întoarcem la valorile bine aşezate şi ierarhizate de acum 100 de ani de fraţii noştri stră-buni care iubeau satul natal, codrul şi munţii, ograda cu casa văruită şi uliţa plină de copii, cântecele şi dansurile populare, slujbele sfinte şi dreapta credinţă. Pentru acestea ei au frământat cu sângele lor pământul pe care păşim fără sfială. Nu este chiar aşa de greu să dăm atenţie şi cinstire frumuseţilor noastre moştenite din bătrâni. Ele sunt adevăratul nostru „paşaport” către Europa descreştinată şi aproape fără suflet. Nu este chiar aşa de greu să ne întoarcem din rătăcire, asemeni „fiului risipitor” din Evanghelie şi să cădem în faţa conştiinţei şi a Tatălui ceresc, cu căinţă sinceră şi să alungăm neştiinţa sau neînţelepciunea şi să privim cu alţi ochi, mai buni şi mai curaţi, patria dată nouă spre moştenire, dăinuire şi dăruire urmaşilor. Şi câte nu ar fi de împlinit!!!

Avem motive temeinice să fim un popor valoros, serios, de cinste, apărător al valorilor culturale, tradiţionale, spirituale fără să ne risipim energia vitală în deşert sau fără de rost. E nevoie de un miracol românesc! Şi se poate înfăptui cu efort şi împreună-lucrare cu Dumnezeu. Nihil sine Deo – nimic fără Dumnezeu – era cuvântul sfânt din vremea înfăptuirii României Mari şi Întregi. Pentru aspiraţiile, trăirile şi simţămintele generaţiei noastre şi a celor viitoare, avem de dus „lupta cea bună”, de ocrotire şi păstrare a odoarelor sfinte din inima şi sufletul Ţării. Şi, mai cu seamă, dacă „cu noi este Dumnezeu” şi noi suntem ai Lui, atunci „sus să avem inimile” şi „să luăm aminte”, să ne folosim din puţinele cuvinte de mai sus şi să nădăjduim la o Românie curată, pitorească şi reîntregită.

43REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201842 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

GÂNDURI DE ANUL NOSTRUPreot militar Gherasim FRĂŢILĂ

Aşa aş fi dorit să fie 2018-anul nostru al românilor de aici şi de pretutindeni. Se aud şi vom auzi şi citi, zi de zi, până la ziua cea mare de întâi al lui decembrie, felurite gânduri şi mesaje, prelegeri şi discursuri privind sărbătorirea centenarului Unirii celei Mari, sau mai corect spus, a făuririi statului naţional unitar român. Se foloseşte denumirea de „România Mare” pentru această măreaţă realizare, dar ar fi mai potrivită, parcă, emblema de „România Întreagă”- acest titlu transmiţând şi altceva.

Faţă de istoria multimilenară a neamului nostru, se poate spune că un secol de existenţă ca stat, nu ar fi mult. Adică, am avea o patrie chiar foarte „tânără”. Primii ei 30 de ani, sunt trăiţi sub sceptrul monarhiei (instituită cu 50 de ani mai devreme), ai rânduielii şi ierarhiei valorilor dar şi sub povara celei de a doua conflagraţii mondiale. Următorii 40 de ani sunt marcaţi de o republică adusă cu socialismul ei nefiresc şi nepotrivit cu sufletul neaoş românesc, iar ultimii 30 de ani ai tinerei Românii sunt mai greu de catalogat din pricina opiniilor şi ideologiilor divergente.

Cu fiecare zi ce trece şi care ne apropie de ceasul aniversar, trăim evenimente, auzim veşti şi avem felurite gânduri privitoare la starea naţiunii române, la situaţia generală a poporului sau la pregătirea şi raportarea noastră la măreţul eveniment pe care îl vom celebra. În acest context, un gând imaginar şi interesant ar putea răsări în mintea noastră. Cum ar fi o întâlnire în duh, cuget şi simţire, precum faţă către faţă, cu generaţia de acum 100 de ani, pe jertfa şi strădania căreia se sprijină statul român modern de azi? Şi ne-am putea întreba: cum ne-ar vedea ei şi cum i-am vedea noi, ce ne-ar zice ei şi ce le-am zice noi, dacă ar sălta de bucurie pentru noi ori s-ar mâhni? S-ar putea spune că unde sunt ei acum vom fi şi noi peste 100 de ani – ne dăm întâlnire şi vom fi în eternitate în Ţara de dincolo de lume.

Un element de bază al identităţii, al patriotismului şi bunei-înţelegeri dintre noi este limba noastră preafrumoasă dar şi creaţia poetică şi literară dătătoare de valoare. Riscăm să ne piară cuvintele pitoreşti devenite rare, cum ar fi: vatră, dor, cumsecade, omenie, bună-cuviinţă, plai, cucernic, şi multe altele. Nu este chiar aşa de greu să ne întoarcem la valorile bine aşezate şi ierarhizate de acum 100 de ani de fraţii noştri stră-buni care iubeau satul natal, codrul şi munţii, ograda cu casa văruită şi uliţa plină de copii, cântecele şi dansurile populare, slujbele sfinte şi dreapta credinţă. Pentru acestea ei au frământat cu sângele lor pământul pe care păşim fără sfială. Nu este chiar aşa de greu să dăm atenţie şi cinstire frumuseţilor noastre moştenite din bătrâni. Ele sunt adevăratul nostru „paşaport” către Europa descreştinată şi aproape fără suflet. Nu este chiar aşa de greu să ne întoarcem din rătăcire, asemeni „fiului risipitor” din Evanghelie şi să cădem în faţa conştiinţei şi a Tatălui ceresc, cu căinţă sinceră şi să alungăm neştiinţa sau neînţelepciunea şi să privim cu alţi ochi, mai buni şi mai curaţi, patria dată nouă spre moştenire, dăinuire şi dăruire urmaşilor. Şi câte nu ar fi de împlinit!!!

Avem motive temeinice să fim un popor valoros, serios, de cinste, apărător al valorilor culturale, tradiţionale, spirituale fără să ne risipim energia vitală în deşert sau fără de rost. E nevoie de un miracol românesc! Şi se poate înfăptui cu efort şi împreună-lucrare cu Dumnezeu. Nihil sine Deo – nimic fără Dumnezeu – era cuvântul sfânt din vremea înfăptuirii României Mari şi Întregi. Pentru aspiraţiile, trăirile şi simţămintele generaţiei noastre şi a celor viitoare, avem de dus „lupta cea bună”, de ocrotire şi păstrare a odoarelor sfinte din inima şi sufletul Ţării. Şi, mai cu seamă, dacă „cu noi este Dumnezeu” şi noi suntem ai Lui, atunci „sus să avem inimile” şi „să luăm aminte”, să ne folosim din puţinele cuvinte de mai sus şi să nădăjduim la o Românie curată, pitorească şi reîntregită.

45REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201844 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie Mihai Eminescu

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?Braţele nervoase, arma de tărie,La trecutu-ţi mare, mare viitor!Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;Căci rămâne stânca, deşi moare valul,Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântulSpada ta de sânge duşman fumegând,Şi deasupra idrei fluture cu vântulVisul tău de glorii falnic triumfând,Spună lumii large steaguri tricolore,Spună ce-i poporul mare, românesc,Când s-aprinde sacru candida-i vâltoare,Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,Când cu lampa-i zboară lumea luminând,El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,Guste fericirea raiului ceresc,Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor!Fiii tăi trăiască numai în frăţieCa a nopţii stele, ca a zilei zoriViaţa în vecie, glorii, bucurie,Arme cu tărie, suflet românesc,Vis de vitejie, fală şi mândrie,Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

45REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201844 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie Mihai Eminescu

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?Braţele nervoase, arma de tărie,La trecutu-ţi mare, mare viitor!Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;Căci rămâne stânca, deşi moare valul,Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântulSpada ta de sânge duşman fumegând,Şi deasupra idrei fluture cu vântulVisul tău de glorii falnic triumfând,Spună lumii large steaguri tricolore,Spună ce-i poporul mare, românesc,Când s-aprinde sacru candida-i vâltoare,Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,Când cu lampa-i zboară lumea luminând,El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,Guste fericirea raiului ceresc,Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor!Fiii tăi trăiască numai în frăţieCa a nopţii stele, ca a zilei zoriViaţa în vecie, glorii, bucurie,Arme cu tărie, suflet românesc,Vis de vitejie, fală şi mândrie,Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

47REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201846 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte „Constantin Brâncoveanu” este unitatea de învăţământ militar, care are ca obiect de activitate perfecţionarea pregătirii profesionale, formarea şi dezvoltarea continuă a personalului militar profesionalizat din armele infanterie şi poliţie militară precum şi din specialitatea vânători de munte.

Jurământul este un angajament solemn de credinţă şi devotament prin care o persoană declară că-şi va îndeplini anumite îndatoriri, că va acţiona cu fermitate şi credinţă pentru o cauză dreaptă şi în folosul societăţii.

Iubirea de ţară a constituit pentru români suportul unei identificări aparte în istorie: un popor care nu a ezitat să lupte şi chiar să se jertfească pentru libertatea sa.

Jurământul Militar este, dincolo de solemnitatea sa, actul de conştiinţă cu înalte semnificaţii patriotice şi civice, care consfinţeşte legământul militarului faţă de ţară şi de naţiunea română. Acesta se prezintă printr-o formulă rostită, în cadrul unei ceremonii prin care se leagă pentru totdeauna de ţară şi cu mândrie pot afirma că sunt în slujba ei şi a poporului român.

Soldatul Lăcătuş Florin Adrian, din seria noiembrie 2017, în calitate de purtător de cuvânt al colegilor, a fost onorat ca în acest moment de importanţă majoră, să-şi exprime sentimentele pe care le-a trăit cu ocazia acestui eveniment deosebit pentru el şi tinerii soldaţi profesionişti, la depunerea jurământului militar.

„În faţa dumneavoastră, martorii acestui moment unic, noi, cei care am depus sacrul legământ ostăşesc, vrem să dovedim că merităm încrederea pe care ne-aţi acordat-o. Suntem onoraţi! Dar în acelaşi timp, ne asumăm cu seriozitate responsabilităţile ce se deduc din valoarea acestui legământ faţă de ţară.

Pentru eforturile pe care le-aţi depus până acum şi pe care le veţi depune în continuare în vederea realizării acestor aşteptări, noi, soldaţii profesionişti, vă mulţumim!

În puţinul timp petrecut până acum în uniforma militară, am conştientizat faptul că nu ne va fi uşor în meseria armelor, însă ne dorim cu toţii ca la sfârşitul acestui

drum de pregătire intensă, să devenim foarte buni luptători, apţi să îndeplinim misiunile ce ni se vor încredinţa.Avem convingerea că, sub atenta coordonare a cadrelor din această instituţie militară, vom dobândi un

caracter puternic, devenind profesionişti, pe care armata să se poată bizui în orice situaţie.

Educaţia de aici ne va modela ireversibil conştiinţa de aşa manieră încât să devenim mai buni fii si fiice, mai buni soţi si soţii şi mai buni cetăţeni.

Totodată, vă asigurăm că ne vom da toată silinţa pentru a deveni profesionişti în arma pe care am ales să o slujim şi că vom servi cu cinste patria sub drapelul tricolor.”

JURĂMÂNTUL MILITAR, LEGĂMÂNTUL MILITARULUI FAŢĂ DE ŢARĂ

Noi, cei care am ales să îmbrăcăm uniforma militară şi să îmbrăţişăm „Regina armelor”, Infanteria, principala armă din Armata Română, care a purtat aspre şi dureroase lupte în ani 1916-1918, în primul Război Mondial, împlinind astfel principala năzuinţă a poporului, Unirea tuturor românilor într-un singur teritoriu numit România Mare.

Motivul principal, care stă la baza alegerii noastre este dragostea de patrie şi popor, şi faptul că România este un stat tânăr, are o istorie cu multe momente zbuciumate, dar încununată de glorie, drept dovadă stând crucialele lupte purtate de Armata Română, pentru reîntregirea naţională, precum şi pentru dobândirea drepturilor şi libertăţilor românilor de pretutindeni.

Despre demnitatea şi onoarea de a îmbrăca uniforma militară şi a face parte din Armata Română, stau drept dovadă mărturiile transmise prin viu grai de bunicii şi străbunicii noştri, însufleţind astfel dorinţa de a urma calea strămoşilor noştri. Acum, odată ajunşi să purtăm uniforma militară, am realizat, pe lângă aceste valori, că armata este o mare familie în care ajutorul reciproc şi spiritul de colegialitate, constituie temelia.

Suntem conştienţi de semnificaţia imensă a momentului, şi ne asumăm, în acelaşi timp, responsabilitatea de a păstra vie şi neatinsă, moştenirea transmisă din generaţie în generaţie, astfel încât şi noi să o transmitem mai departe urmaşilor noştri , aşa cum am primit-o, depunând toate diligenţele pentru a deveni un model demn de urmat, aşa cum au rămas înaintaşii noştri.

GENERAŢIA „CENTENAR” A SOLDAŢILOR GRADAŢI PROFESIONIŞTI

Soldat Lăcătuş Florin Adrian

47REVISTA INFANTERIEI NR. 1-2/201846 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte „Constantin Brâncoveanu” este unitatea de învăţământ militar, care are ca obiect de activitate perfecţionarea pregătirii profesionale, formarea şi dezvoltarea continuă a personalului militar profesionalizat din armele infanterie şi poliţie militară precum şi din specialitatea vânători de munte.

Jurământul este un angajament solemn de credinţă şi devotament prin care o persoană declară că-şi va îndeplini anumite îndatoriri, că va acţiona cu fermitate şi credinţă pentru o cauză dreaptă şi în folosul societăţii.

Iubirea de ţară a constituit pentru români suportul unei identificări aparte în istorie: un popor care nu a ezitat să lupte şi chiar să se jertfească pentru libertatea sa.

Jurământul Militar este, dincolo de solemnitatea sa, actul de conştiinţă cu înalte semnificaţii patriotice şi civice, care consfinţeşte legământul militarului faţă de ţară şi de naţiunea română. Acesta se prezintă printr-o formulă rostită, în cadrul unei ceremonii prin care se leagă pentru totdeauna de ţară şi cu mândrie pot afirma că sunt în slujba ei şi a poporului român.

Soldatul Lăcătuş Florin Adrian, din seria noiembrie 2017, în calitate de purtător de cuvânt al colegilor, a fost onorat ca în acest moment de importanţă majoră, să-şi exprime sentimentele pe care le-a trăit cu ocazia acestui eveniment deosebit pentru el şi tinerii soldaţi profesionişti, la depunerea jurământului militar.

„În faţa dumneavoastră, martorii acestui moment unic, noi, cei care am depus sacrul legământ ostăşesc, vrem să dovedim că merităm încrederea pe care ne-aţi acordat-o. Suntem onoraţi! Dar în acelaşi timp, ne asumăm cu seriozitate responsabilităţile ce se deduc din valoarea acestui legământ faţă de ţară.

Pentru eforturile pe care le-aţi depus până acum şi pe care le veţi depune în continuare în vederea realizării acestor aşteptări, noi, soldaţii profesionişti, vă mulţumim!

În puţinul timp petrecut până acum în uniforma militară, am conştientizat faptul că nu ne va fi uşor în meseria armelor, însă ne dorim cu toţii ca la sfârşitul acestui

drum de pregătire intensă, să devenim foarte buni luptători, apţi să îndeplinim misiunile ce ni se vor încredinţa.Avem convingerea că, sub atenta coordonare a cadrelor din această instituţie militară, vom dobândi un

caracter puternic, devenind profesionişti, pe care armata să se poată bizui în orice situaţie.

Educaţia de aici ne va modela ireversibil conştiinţa de aşa manieră încât să devenim mai buni fii si fiice, mai buni soţi si soţii şi mai buni cetăţeni.

Totodată, vă asigurăm că ne vom da toată silinţa pentru a deveni profesionişti în arma pe care am ales să o slujim şi că vom servi cu cinste patria sub drapelul tricolor.”

JURĂMÂNTUL MILITAR, LEGĂMÂNTUL MILITARULUI FAŢĂ DE ŢARĂ

Noi, cei care am ales să îmbrăcăm uniforma militară şi să îmbrăţişăm „Regina armelor”, Infanteria, principala armă din Armata Română, care a purtat aspre şi dureroase lupte în ani 1916-1918, în primul Război Mondial, împlinind astfel principala năzuinţă a poporului, Unirea tuturor românilor într-un singur teritoriu numit România Mare.

Motivul principal, care stă la baza alegerii noastre este dragostea de patrie şi popor, şi faptul că România este un stat tânăr, are o istorie cu multe momente zbuciumate, dar încununată de glorie, drept dovadă stând crucialele lupte purtate de Armata Română, pentru reîntregirea naţională, precum şi pentru dobândirea drepturilor şi libertăţilor românilor de pretutindeni.

Despre demnitatea şi onoarea de a îmbrăca uniforma militară şi a face parte din Armata Română, stau drept dovadă mărturiile transmise prin viu grai de bunicii şi străbunicii noştri, însufleţind astfel dorinţa de a urma calea strămoşilor noştri. Acum, odată ajunşi să purtăm uniforma militară, am realizat, pe lângă aceste valori, că armata este o mare familie în care ajutorul reciproc şi spiritul de colegialitate, constituie temelia.

Suntem conştienţi de semnificaţia imensă a momentului, şi ne asumăm, în acelaşi timp, responsabilitatea de a păstra vie şi neatinsă, moştenirea transmisă din generaţie în generaţie, astfel încât şi noi să o transmitem mai departe urmaşilor noştri , aşa cum am primit-o, depunând toate diligenţele pentru a deveni un model demn de urmat, aşa cum au rămas înaintaşii noştri.

GENERAŢIA „CENTENAR” A SOLDAŢILOR GRADAŢI PROFESIONIŞTI

Soldat Lăcătuş Florin Adrian

48 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

P.C.C.Cătălina POPESCU

Mintea ta este asemeni unei grădini! În ea există şi flori dar şi buruieni. Pentru a avea o grădina frumoasă, trebuie să alegi să faci curat în grădină, să rupi buruienile şi să plantezi în locul lor cât mai multe flori! La fel şi cu mintea ta. Pentru o viaţă frumoasă este nevoie să „rupi” gândurile negative din ea şi să plantezi cât mai multe pozitive! Pentru a trăi frumos este esenţial să-ţi antrenezi mintea să gândească pozitiv! alege să nu le dai prea mare importanţă gândurilor tale negative! Conştientizează că sunt doar nişte gânduri şi lasă-le să plece fără a le permite să-ţi influenţeze starea. pentru a nu-ţi influenţa starea, este necesar să nu insişti pe gândurile negative, ci doar să le observi şi să le laşi să plece, apoi să plantezi în locul lor gânduri frumoase, pozitive! Brian Tracy spunea:„modul în care gândeşti despre tine şi despre viaţa ta determină aproape tot ceea ce ţi se întâmplă. Responsabilitatea ta principală e să preiei întregul control asupra gândirii tale şi să îţi menţii cuvintele şi gândurile focalizate exact asupra lucrurilor pe care le vrei cu adevărat. simultan, trebuie să refuzi să te gândeşti la cele pe care nu ţi le doreşti. Această formulă simplă reprezintă cheia sănătăţii, a fericirii şi a prosperităţii personale!” Pentru a planta în mintea ta cât mai multe gânduri pozitive, e necesar să te focusezi pe tot ce e pozitiv (filme, cărţi, articole motivaţionale, să alegi în viaţa ta cât mai mulţi oameni pozitivi de la care ai ce învăţa etc.) şi să te ţii departe de negativitate (ştiri negative, filme şi muzică deprimantă, emisiuni negative şi inutile educaţiei tale, oameni negativişti etc.)! Cu cât îţi vei concentra mintea pe pozitiv, cu atât ea se va îndrepta încet încet, singura spre pozitiv! Aşadar, pentru o viaţă frumoasă, fii foarte atent la ceea ce gândeşti şi începe să lucrezi la antrenarea minţii tale în direcţia pozitivă.

Schimbă „nu pot” din mintea ta, cu „eu pot orice şi voi reuşi în tot ce îmi propun!” Schimbă „eu nu am noroc” cu „sunt un mare norocos pentru că sunt inteligent şi nu cred în noroc, ci mai degrabă ştiu că norocul ţi-l faci singur”! Schimbă „pe mine nu mă iubeşte nimeni” cu „mă iubesc pe mine însămi şi mă iubesc exact oamenii potriviţi şi de care am cu adevărat nevoie în viaţa mea”! Schimbă „eu sunt urât, gras, neatrăgător, lipsit de farmec etc.” cu „sunt frumos, minunat, atrăgător şi mă iubesc şi mă accept pe mine însămi exact aşa cum sunt”! Schimbă „eu sunt sărac” cu „sunt un om bogat, pentru că am capacităţi minunate pe care le voi folosi pentru a-mi îndeplini visele şi pentru a-mi crea viaţa pe care mi-o doresc”! Schimbă „viaţa e nedreaptă cu mine şi-mi dă lovituri peste lovituri” cu „viaţa este minunată şi îmi dă tot mereu lecţii pentru a mă învăţa să devin mai puternic şi mai minunat”! Pentru o viaţă mai fericită şi mai frumoasă, schimbă-ţi modul greşit şi negativ de a gândi, precum şi credinţele foarte greşite pe care le ai în mintea ta! Înlocuieşte toate gândurile şi credinţele negative pe care le ai, cu varianta lor pozitivă şi apoi observă cum te simţi şi cum se vede viaţa ta! Te simţi mult mai bine? Viaţa ta prinde un alt contur şi pare mult mai frumoasă? Sunt sigură că da! Aşadar, nu mai pierde timpul cu gândurile tale foarte greşite, ci începe chiar de acum să faci schimbarea necesară în mintea ta şi astfel, în timp, vei putea observa cum viaţa ta va deveni tot mai minunată! Nu este uşor, dar nici foarte greu, însă cu multă muncă sunt sigură că vei reuşi! Tot ce ai nevoie, e voinţa de a face această schimbare în gândurile tale greşite şi astfel sunt sigură că vei şi reuşi!

„Adu-ţi aminte că fericirea ta nu depinde de ceea ce eşti sau de ceea ce ai. Ea depinde de ceea ce gândeşti.”— Dale Carnegie —

GÂNDEŞTE POZITIV! FERICIREA TA DEPINDE DE CEEA CE GÂNDEŞTI!

Text cules cu drag,din Camelia Şerban „DĂ-ŢI ŞANSA LA O NOUĂ VIAŢĂ”

1918 - 2018Marea înfăptuire din anul 1918 constituie o victorie istorică a mişcării

de eliberare naţională a poporului român, la care au participat toate clasele sociale şi grupările politice.

Actul istoric de la 1 decembrie 1918, care a constituit victoria românilor în lupta lor pentru formarea statului naţional unitar, apare în perspectiva istoriei nu numai ca o manifestare vie a unei dorinţe milenare împlinite, ci şi ca rezultat al unui proces istoric obiectiv, ajuns la finele său prin intermediul eforturilor întregului popor.

1918: Unirea Transilvaniei cu România/ Inst. de st. Istorice şi social – politice. – Ed. a 3-a, rev. şi adăugită. - Bucureşti: Ed. Politică, 1978, - 742 p.

48 CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI VÂNĂTORI DE MUNTE

P.C.C.Cătălina POPESCU

Mintea ta este asemeni unei grădini! În ea există şi flori dar şi buruieni. Pentru a avea o grădina frumoasă, trebuie să alegi să faci curat în grădină, să rupi buruienile şi să plantezi în locul lor cât mai multe flori! La fel şi cu mintea ta. Pentru o viaţă frumoasă este nevoie să „rupi” gândurile negative din ea şi să plantezi cât mai multe pozitive! Pentru a trăi frumos este esenţial să-ţi antrenezi mintea să gândească pozitiv! alege să nu le dai prea mare importanţă gândurilor tale negative! Conştientizează că sunt doar nişte gânduri şi lasă-le să plece fără a le permite să-ţi influenţeze starea. pentru a nu-ţi influenţa starea, este necesar să nu insişti pe gândurile negative, ci doar să le observi şi să le laşi să plece, apoi să plantezi în locul lor gânduri frumoase, pozitive! Brian Tracy spunea:„modul în care gândeşti despre tine şi despre viaţa ta determină aproape tot ceea ce ţi se întâmplă. Responsabilitatea ta principală e să preiei întregul control asupra gândirii tale şi să îţi menţii cuvintele şi gândurile focalizate exact asupra lucrurilor pe care le vrei cu adevărat. simultan, trebuie să refuzi să te gândeşti la cele pe care nu ţi le doreşti. Această formulă simplă reprezintă cheia sănătăţii, a fericirii şi a prosperităţii personale!” Pentru a planta în mintea ta cât mai multe gânduri pozitive, e necesar să te focusezi pe tot ce e pozitiv (filme, cărţi, articole motivaţionale, să alegi în viaţa ta cât mai mulţi oameni pozitivi de la care ai ce învăţa etc.) şi să te ţii departe de negativitate (ştiri negative, filme şi muzică deprimantă, emisiuni negative şi inutile educaţiei tale, oameni negativişti etc.)! Cu cât îţi vei concentra mintea pe pozitiv, cu atât ea se va îndrepta încet încet, singura spre pozitiv! Aşadar, pentru o viaţă frumoasă, fii foarte atent la ceea ce gândeşti şi începe să lucrezi la antrenarea minţii tale în direcţia pozitivă.

Schimbă „nu pot” din mintea ta, cu „eu pot orice şi voi reuşi în tot ce îmi propun!” Schimbă „eu nu am noroc” cu „sunt un mare norocos pentru că sunt inteligent şi nu cred în noroc, ci mai degrabă ştiu că norocul ţi-l faci singur”! Schimbă „pe mine nu mă iubeşte nimeni” cu „mă iubesc pe mine însămi şi mă iubesc exact oamenii potriviţi şi de care am cu adevărat nevoie în viaţa mea”! Schimbă „eu sunt urât, gras, neatrăgător, lipsit de farmec etc.” cu „sunt frumos, minunat, atrăgător şi mă iubesc şi mă accept pe mine însămi exact aşa cum sunt”! Schimbă „eu sunt sărac” cu „sunt un om bogat, pentru că am capacităţi minunate pe care le voi folosi pentru a-mi îndeplini visele şi pentru a-mi crea viaţa pe care mi-o doresc”! Schimbă „viaţa e nedreaptă cu mine şi-mi dă lovituri peste lovituri” cu „viaţa este minunată şi îmi dă tot mereu lecţii pentru a mă învăţa să devin mai puternic şi mai minunat”! Pentru o viaţă mai fericită şi mai frumoasă, schimbă-ţi modul greşit şi negativ de a gândi, precum şi credinţele foarte greşite pe care le ai în mintea ta! Înlocuieşte toate gândurile şi credinţele negative pe care le ai, cu varianta lor pozitivă şi apoi observă cum te simţi şi cum se vede viaţa ta! Te simţi mult mai bine? Viaţa ta prinde un alt contur şi pare mult mai frumoasă? Sunt sigură că da! Aşadar, nu mai pierde timpul cu gândurile tale foarte greşite, ci începe chiar de acum să faci schimbarea necesară în mintea ta şi astfel, în timp, vei putea observa cum viaţa ta va deveni tot mai minunată! Nu este uşor, dar nici foarte greu, însă cu multă muncă sunt sigură că vei reuşi! Tot ce ai nevoie, e voinţa de a face această schimbare în gândurile tale greşite şi astfel sunt sigură că vei şi reuşi!

„Adu-ţi aminte că fericirea ta nu depinde de ceea ce eşti sau de ceea ce ai. Ea depinde de ceea ce gândeşti.”— Dale Carnegie —

GÂNDEŞTE POZITIV! FERICIREA TA DEPINDE DE CEEA CE GÂNDEŞTI!

Text cules cu drag,din Camelia Şerban „DĂ-ŢI ŞANSA LA O NOUĂ VIAŢĂ”

1918 - 2018Marea înfăptuire din anul 1918 constituie o victorie istorică a mişcării

de eliberare naţională a poporului român, la care au participat toate clasele sociale şi grupările politice.

Actul istoric de la 1 decembrie 1918, care a constituit victoria românilor în lupta lor pentru formarea statului naţional unitar, apare în perspectiva istoriei nu numai ca o manifestare vie a unei dorinţe milenare împlinite, ci şi ca rezultat al unui proces istoric obiectiv, ajuns la finele său prin intermediul eforturilor întregului popor.

1918: Unirea Transilvaniei cu România/ Inst. de st. Istorice şi social – politice. – Ed. a 3-a, rev. şi adăugită. - Bucureşti: Ed. Politică, 1978, - 742 p.