Anatomia topografică. Introducere. Delimitarea obiectului.

Anatomia topografică grupează organele regional, dupa situaţia în corp.

Reconstituie spaţial şi statigrafic toate planurile anatomice.

Studiază – raporturile reciproce dintre organele corpuluişi modul în care acesta condiţionează forma anterioară.

Topografia organică pătrunde în adâncime şi reconstituie un organ în toate raporturile sale : - cu scheletul ( scheletotpia ) - cu corpul întreg ( holotopia ) - cu organele vecine ( sintopia )

Anatomia topografică obligă la cunoaşterea anatomiei sistemice ( descriptive ),este supranumită “anatomia preclinică”, anatomia practică, anatomia aplicată.

Metode de studiu:

- descoperirea formaţiunilor plan cu plan, de la suprafaţă spre schelet, pe cadavru sau mulaj făcute în toate planurile corpului.

- anatomia pe viu cu inspecţia, palparea, percuţia, auscultaţia.- proiecţia imagistică : radioscopia, radiografia, echografia, computertomografia, rezonanţa magnetică simplă sau după administrarea de substanţă de constrast, anatomia radiologică.- antropometria “ biometria” adresată corpului întreg ( somatometria ) sau diferitelor regiuni : craniometrie, pelvimetrie,etc.

Căi de acces medicale ( puncţii ) şi chirurgicale ( incizii ).

Capul.

4 etaje: - inferior: digestiv-gustativ - respirator – olfactiv - organele de simţ ( statoacustic şi vizual ) - superior, neural: encefalul

Limite între cap şi gât : - marginea inferioară a corpului mandibulei- orizontală spre marginea anterioară a SCM- marginea anterioară a SCM- baza procesului mastoidian- linia nucală superioară- protuberanţa occipitală externă-

Forma prin umanizare :

– dezvoltarea amplă şi rotunjirea neurocraniului

- aşezarea neurocraniului deasupra viscerocraniului

- dezvoltarea puternica a encefalului

- involuţia aparatului dentomaxilar

- concentrarea principalelor organe de simţ la limita -dintre etajul neural şi cel visceral

- factori mecanici : gravitaţia, muşchii cefei şi muşchii masticatori

- factori biologici de adaptare la mediu: ortostatism şi locomoţie mai lentă

Raporturi cap-corp:

- luna a treia intrauterină – 1/2- luna a cincea intrauterine – 1/3- nou-născut – 1/4- adult – 1/8

Scheletul din suturi şi aritculaţia temporomandibulara de tip sinovial:

1. neurocraniul - encefalul 2. viscerocraniul - organe de simţ şi începuturile aparatului

digestivo-pulmonar

Neurocraniul - forma de ovoid cu axul mare .anteroposterior şi extremitatea mai voluminoasă posterior. Este format din două regiuni : calvaria ( bolta ) şi baza craniului, ambele cu o faţă exocraniană şi una endocraniană.

Viscerocraniul - prisma cu cinci feţe, cea superioară fixată pe exobază.

Delimitarea- linia de la glabelă- marginea supraorbitală a osului frontal, arcada zigomatică, subporul acustic extern, marginea anterioară a muschiului SCM.

Etajul neural al capului

• în partea superoposterioară

• cutia osoasă împreună cu o serie de planuri moi

• adăposteşte encefalul învelit în meninge

Regiunea parietală - fronto parieto occipitală

Limite: - anterior glabela şi marginea supra orbitală frontală - posterior protuberanţa occipitală externă şi lina nucală

superioară - lateral liniile temporale superioare - baza procesului mastoidian

Stratigrafia: pielea, părul planul subcutanat, puţină grăsime multe fibre conjuctive planul musculo aponevrotic : aponevroza epicraniană cu muşchii occipito-frontali şi temporo-parietali

Artere - supra-trohleară şi supra-orbitală din artera oftalmică- frontală şi temporală din artera temporală superficială- occipitală şi auriculară posterioară din artera carotidei externe

Venele - reţea bogată care dreneaza în direcţia sinusurilor durei mater şi venelor extracraniene

Limfaticele - anterioare merg spre nodurile submandibulare, cele posterioare spre occipitale, mijlocii spre mastoidiene şi parotidiene.

Nervii - supratrohlearul şi supraorbitalul din nervul oftalmic.

- auriculo-temporalul, plexul cervical şi spinalii C2-C3

planul sub-aponevrotic - ţesut celular lax cu mare mobilitate. Bose serosangvine la naştere.

plan periostal ( pericraniul ) slab aderent la oasele calvariei, aderă însă puternic la suturi.

plan osos: calvaria cu suturile sale- sutura sagitală interparietală- sutura coronară anterioară- sutura lambdoidă- sutura frontală sau metopică

Fontanela anterioară ( mare ) între frontal şi parietale, corespunde în profunzime sinusului sagital superior al durei mater.

Fontanela posterioară ( mică ) între parietale şi occipital.

Suprafaţa exocraniană prezintă anterior arcadele supra-ciliare iar posterior liniile nucale supreme.

Suprafaţa endocraniană are median gaura oarba, creasta frontalului, şanţul sinusului sagital superior iar pe părţile laterale fosete granulare, şanţuri arteriale, impresiuni digitiforme, iminente mamilare, fose cerebrale occipitale.

duramater craniană - aderă la suturi şi e usor decolabilă, sediu al hematoamelor extradurale în leziuni ale arterei

meningeale, mai ales meningeala mijlocie. Pe linia mediană, duramater este parcursă de sinusul longitudinalsuperior .

Importanţa regiunii- sediul unor plagi foarte hemoragice ale părţilor moi- locul de elecţie al trepanaţiilor

Regiunea temporală - bilaterală simetrică

Limite: - inferioară - arcada zigomatică- superioară - linia temporală, cu concavitatea în jos

Stratigrafie : planuri cutanate planuri subcutanate - ţesut conjuctiv lax:

- muşchii pieloşi ( temporo parietali, auriculari anterior şi superior ),

- artera temporală superficială ( ramuri frontală şi parietală ) ;

- venele satelite - venele retromandibulare, - limfatice spre nodurile parotidiene şi

mastoidiene.

planuri aponevrotic - plan lateral al aponevrozei epicraniene plan fascial- fascia temporală cu două lame, superficială şi

profundă, având masa adipoasă între ele. planul muscular : muşchiul temporal,

trei mănunchiuri vasculo-nervoase: aa. temporale profunde, anterioară şi posterioară ( din maxilară) , medie ( din t. superificial ). Vene tributare plexului pterigoidian şi vene retromandibulare. Limfaticele ajung în nodurile paratiroidiene superificiale.Nervii sunt ramuri din nervul mandibular.

plan periost plan osos - Porţiunea laterală a calvariei: fosa temporală cu suturile coronară, sfeno-frontală, scoamoasă şi sfeno-scoamoasă.

plan periost plan osos - Porţiunea laterală a calvariei: fosa temporală cu

suturile coronară, sfeno-frontală, scoamoasă şi sfeno-scoamoasă.

durameter craniană - foarte uşor decolabilă - marile hematoame. În grosimea sa urcă a. meningee mijlocie ( prin gaura spinoasă ) cu ramurile sale anterioară, mijlocie şi posterioară.

!!!!! Şi pe aici se pot face trepanaţii !!!!

Regiunea bazei craniului

- Mediana şi profunda alcătuieşte peretele inferior al neurocraniului fiind separată de organele din jur printr-un plan convenţional oblic dinainte înapoi şi de sus în jos,

- Trece exocranian prin galbela şi protuberanţa occipitală externă,

- Endocranian prin linia de unire a solzului cu porţiunea orbitală a frontalului şi prin protuberanţa occipitală internă.

Stratigrafie

Exobaza craniului : acoperită de periost şi divizată prin doua linii convenţionale, una uneşte tuberculii articulari ai temporalelor, a doua vârful celor două procese mastoidiene:

- zona anterioară - mascată de viscerocraniu, în raport lateral cu regiunile orbitale, median cu regiunea foselor nazale

- zona mijlocie - pe linia mediană procesul bazilar al occipitalului

- pe părţile laterale feţele infratemporale ale aripilor mari ale sfenoidului, fosa mandibulară, porţiunea timpanică şi faţa inferioara a porţiunii pietroase aparţinând temporalului, condilul occipital.

- Zona vine în raport pe linia mediană cu faringele, spaţiul retro-faringian, regiunea prevertebrală, şi de o parte şi de cealalată cu regiunea infratemporală şi cu spaţiile laterofaringiene

- zona posterioară - solzul occipitalului şi mastoida, în raport cu

coloana vertebrala şi cu regiunea nucală.

Endobaza craniului- etajul anterior

- mărginit înapoi de şanţul chiasmatic şi de marginile posterioare ale aripilor sfenoidale mici

- alcătuit din porţiunile orbitale ale frontalului, lama ciuruită a etmoidului, corpul şi aripile mici ale sfenoidului.

-etajul mijlociu format de seaua turceasca, aripile mari ale sfenoidului, solzul si fata anterioara a stancii temporalului.

- etajul posterior este constituit de porţiunea bazilară, porţiunile laterale şi solzul subprotuberanţial al occipitalului şi feţele posterioare ale porţiunilor pietroase ale temporalelor.

Baza craniului este traversată de numeroase elemente vasculo-nervoase:

- în etajul anterior : de filetele nervilor olfactivi care trec prin găurile lamei ciuruite, de nervul optic şi artera oftalmică ce trec prin canalul optic.

- în etajul mijlociu de nervii oculomotori, trohlear , abducens, oftalmic, vena oftalmică, prin fisura orbitală superioară, nervul maxilar prin gaura rotundă, nervul mandibular şi artera menigee mică prin gaura ovală, artera meningee mijlocie prin gaura spinoasă, artera carotidă internă prin canalul carotidian.

- etajul posterior - nervii faciali şi vestibulo-cohlear pătrund în porul acustic

intern- nervii glosofaringiani, vag şi accesor, sinusul sigmoidian, prin

gaura jugulară- nervul hipoglos prin canalul omonim- bulbul rahidian şi vasele vertebrale trec prin gaura occipitală

mare

Duramater craniană:Căptuşeşte endocraniul, aderentă de planul osos al endobazei.

La acest nivel prezintă majoritatea sinusurilor sale care drenează sângele venos al peretelui osos, al meningelui, encefalului, orbital, al urechii interne, spre bulbul superior al venei jugulare interne.

În etajul mijlociu:- sinusurile sfenoparietale ( la limita cu etajul anterior ) - sinusurile cavernoase şi intercavernoase.- sinusurile pietroase superioare ( limita cu etajul posterior )

În etajul posterior:

- sinusul pietros inferior- confluentul sinusurilor- sinusul occipital- sinusurile transverse- sinusurile sigmoide- plex venos bazilar

Vascularizaţia şi inervaţia meningelui

Etajul anterior:- vascularizaţie: artera etmoidală anterioară şi posterior din

artera oftalmică- inervaţia: ramura tentorială din nervul oftalmic

Etajul mijlociu:- artera meningee mijlocie şi mică din maxilară- inervaţie : ramura medie din maxilar şi din ramura

meningee a nervului mandibularEtajul posterior:

- artera meningee posterioare ram al arterei vertebrale- inervaţii: ramuri meningeale ale vagului şi hipoglosului

Fibrele simpatice: - sunt aduse de plexurile periarteriale

Aplicaţii clinice

Baza neurocraniului este amortizorul forţelor care activează asupra corpului prin: rezistenţa suturilor, a durei mater, stâlpii de rezistenţă - fracturile de baza de craniu.

Conţinutul cavităţii neurocraniului

Meningele cerebrale sunt continuarea meningelor spinale la nivelul găurii occipitale mari şi alcătuită din 3 membrane care căptuşesc neurocraniul şi învelesc encefalul.

1. dura mater craniană ( pahimeningele ) în contact direct cu endocraniul. Trimite o serie de 4 prelungiri ( septuri ) spre interiorul cavităţii craniene care limitează deplasările encefalului la schimbările de poziţie şi compartimentează cavitatea craniană în trei loje:

- coasa creierului, semilunară cu concavitea în jos, dispusă sagital, de la procesul crista galli la protuberanţa

occipitală internă şi care separă cele două emisfere. Conţine în marginea inferioară liberă sinusul sagital inferior al durei mater.

- cortul cerbelului, transversal, separă lobii occipitali ai telencefalului de cerebel, are tot o formă semilunară cu o margine aderentă care se prinde pe marginile superioare ale stâncilor temporalelor şi

pe şanţurile sinusurile transverse, până la protuberanţa occipitală internă, marginea sa liberă ( incizura cortului ) se inseră prin extremităţile ei pe procesele clinoide anterioare şi delimitează împreună cu marginea superioară a lamei patrulatere a sfenoidului, orificiul Pacchioni prin care trece trunchiul cerebral. Pe faţa superioară a cortului se prinde baza coasei creierului aici găsindu-se sinusul drept al durei mater.

- coasa cerebelului separă incomplet emisferele cerebeloase, este dispusă mediosagital, se inseră posterior pe creasta occipitală internă iar prin baza pe faţa inferioară a cortului cerbelului.

- diafragma şeii ( cortul hipofizei ) acoperă fosa hipofizara şi prezintă un orificiu prin care trece tulpina hipofizara

Aceste septuri ale durei compartimentează neurocraniul in trei loji ; cerebeloasă, cerebrală şi hipofizară.

- sub duramater se găseşte spaţiul subdural, spaţiu virtual care poate deveni real în cazuri patologice.

2. Arahnoida, membrana mijlocie care trece peste diferitele şanţuri ale encefalului şi împreună cu piamater formează leptomeningele. Între aceste două foiţe se află spaţiul subarahnoidian compartimentat prin numeroase trabecule fine în " cisternele" subarahnoidiene. În acest spaţiu circulă L.C.R.

Principalele cisterne: - mediane : cisterna chiasmatică, pericaloasă,

interpedunculară, ambiens, cerebelomedulară ( aici se fac puncţiile suboccipitale ).

- laterale : cisternele fosei laterale a creierului în fisura laterala Sylvius conţinând artera cerebrala mijlocie, cisterna pontocerebeloasă.

3. Piamater - foiţa meningeala profundă subţire aderentă de reliefurile encefalului şi purtătoare de vase sanguine.

Encefalul

a) Emisferele cerebrale reunite prin formaţiuni comisurale constituind o masă ovoidală voluminoasă care ocupa loja cerebrală.

- delimitate de calvarie, baza craniului şi cortul cerebelului.

- comunică larg cu loja cerebeloasă prin orificiul oval şi cu loja orbitală şi regiunea infratemporală prin orificiile bazei

craniului.

- sunt separate incomplet prin fisura longitudinală interemisferică.

Suprafaţa exterioară a fiecarei emisfere prezintă o faţă interemisferică, plană, în raport cu coasa creierului o faţă laterală convexă, o faţă

bazală inferioară, o margine superioară, una inferioară, una medială, o extremitate anterioară ( polul frontal ) şi una posterioară ( polul occipital )

Feţele sunt brăzdate de şanţuri, unele dintre acestea sunt adânci: - şanţul central ( Rolando ) separă pe faţa convexă lobii frontali şi parietalul

- şanţul lateral ( Sylvius ) de pe feţele bazală şi laterală. Separă lobii frontali şi parietali de cel temporal.- şanţul parietooccipital pe faţa medială şi parţial convexă- şantul cingular, pe faţa medială separa giruscingulii de lobii frontali şi parietali- fisura transversală ( telencefalo diencefalică) - fanta lui Bichat.

Suprafaţa lobilor este brazdată de sanţuri mai superficiale care delimitează girusurile şi circumvoluţiunile

structural - substanţa cenusie la suprafaţa ( scoarţa ) iar în profunzime - nuclei mari înconjuraţi de substanţa albă .

Nucleii telencefalici: n. caudat, n. lentiform, claustrul şi amigdalianNucleii diencefalici: reprezentat de talamus şi nucleii hipotalamici

- substanţa albă, între scoarţa şi nucleii bazali: centrul oval ( Vieussens ) formând capsulele internă, externă şi extremă. Se mai dispune şi sub forma comisurilor. De exemplu corpul calos şi fornixul

- cavităţile ventriculare: două laterale ale emisferelor cerebrale, fiecare comunicând prin gaura interventriculară ( Monro ) cu ventriculul III al diencefalului

- ventriculul lateral - are o porţiune centrală de la care pleacă trei prelungiri : una anterioară lungă ( cornul frontal ) , una posterioară scurtă ( cornul occipital ) şi una inferioară ( cornul temporal ) . Cavităţile ventriculare sunt parcurse de plexurile coroide care secretă LCR

- ventriculul III - cavitate îngustă în plan medioasagital ce comunică posterior cu apeductul mezecefalic Sylvius. Este acoperit de pânză coroidiană cu plexurile coroide. Deasupra acestui orificiu se găseşte baza corpului pineal, în şanţul dintre coliculii cvadigemeni superiori.

b) Cerebelul - asezat impreuna cu alte doua organe rombencefalice ( bulbul si

puntea ) in loja cerebeloasa a cavitatii neurocraniului delimtat in sus de cortul cerebelului si in jos de etajul posterior al

endobazei craniene. Loja comunica larg in sus cu loja cerebrala prin orificiul oval si in jos cu canalul vertebral prin gaura occipitala mare. Prin orificii mai mici comunica cu spatiile perifaringiene si cu unele canale ale portiunii pietroase a temporalului.

- situatie dorsocraniala fata de trunchiul cerebral de care este legat prin trei perechi de pedunculi cerebelosi

- are forma unui elipsoid turtit de sus in jos

Prezinta – o portiune mediana ingustata in plan sagital( vermis)de o parte si de cealalta emisferele cerbeloase.

Intreaga suprafata strabatuta de santuri paralele mai adanci – delimiteaza lobulii cerebelului ,mai superficiali – separand foliile ( lamelele ) cerebelului cu directii transversale sau oblice.

Structural : - substanta cenusie superficial ( scoarta ) si in profunzime (

nucleii).- substanta alba care patrunde si in folii.

c) Trunchiul cerebral- in prelungirea maduvei, ventruocaudal fata de cerebel, in sus se continua cu diencefalul.

Este alcatuit din trei etaje: mezencefalul, puntea, bulbul rahidian.

Mezencefalul – ventral pedunculii cerebrali, dorsal tectumul mezencefalic ( lama tectala) alcatuita din cei 4 coliculi cvadrigemeni. Situat la nivelul orificiului oval Pacchioni partea superioara se afla in loja cerebrala, cea inferioara se afla in loja cerebeloasa.

Puntea ( lui Varolio ) – protuberanta ,cuboidala, cu margini rotunjite, transversal delimitata ventral prin santul pontomezencefalic de pedunculii cerebrali si prin santul bulbopontin de bulb. Este asezata pe clivus.

Bulbul rahidian ( maduva prelungita ) – are forma de trunchi de con cu baza mare in sus.

Limita inferioara – planul transversal care trece prin articulatia atlanto-

occipitala, extremitatea inferioara in canalul vertebral.

Consecinta clinica: – compresiunea bulbara in luxatiile anterioare ale atlasului - in fracturile dintelui axisului - Morbul lui Pott suboccipital - Spatiul dintre baza craniului si arcul posterior al atlasului,

acoperit de membrana atlantooccipitala posterioara care are 1 cm iar in flexie 3 cm. Pe aici se poate patrunde si in punctiile suboccipitale dar si traumatic.

- Structural trunchiul este constituit de nuclei de substanta cenusie si inconjurati de substanta alba

___ nucleii echivalenti- nucleii somatomotori si visceromotori ai nervilor cranieni- nucleii viscero si somato senzitivi__ nucleii proprii : olivele bulbare, substanta neagra,

nucleul rosu, nucleul coliculilor cvadrigemeni din mezencefal

- In tot trunchiul cerebral se intinde formatiunea reticulata

-Pe suprafata trunchiului cerebral se gaseste originea aparenta a ultimelor 10 perechi de nervi cranieni

• in santul preolivar bulbar originea nervului hipoglos ( XII ).• in santul dorsolateral bulbar de jos in sus au originea

aparenta nervul accesor ( XI ) , vag ( X) , glosofaringian ( IX).

• in santul bulbopontin dinspre medial au originea aparenta nervul abducens ( VI ), facial (VII), intermediar ( VII bis ) si vestibulocohlear ( VII).

• pe fata ventrala a puntii la limita cu pedunculul cerebelos mijlociu se afla originea aparenta a trigemenului ( V)

• pe fata dorsala a mezencefalului sub coliculul cvadrigemen inferior are originea aparenta nervul trohlear

( IV )pe fata mediala a pedunculului cerebral, imediat deasupra santului pontopeduncular se afla originea aparenta a oculomotorului ( III)

-intre fata posterioara a segmentului bulbopontin a trunchiului si cerebel se gaseste ventriculul IV care comuninca in sus prin apeductul mezencefalic cu ventriculul III iar in jos cu canalul central ( ependimar ) al maduvei.

Prezinta :- un planseu fosa romboida alcatuit din triunghiul

bulbar si pontin in forma de cort,- versantul superior este format de valul medular

superior,(Vieussens) - versantul inferior de panza coroidiana a

ventriculului IV. - Comunica cu cisterna cerebromedulara a spatiului

subarahnoidian prin apertura mediala ( Magendie ) si prin cele doua aperturi laterale ( Luschka ).

d) Hipofiza ( glanda pituitara ) asezata in cea mai mica loja, formata printr-o dedublare a durei mater cu o foita superficiala ( diafragma seii ) si o foita profunda. In grosimea acestor pereti laterali se gasesc :

- sinusul cavernos al durei mater , - artera carotida interna, - nervul oculomotor , nervii trohlear, abducens si

oftalmic,- plexul simpatic pericarotidian.

Printr-un orificiu al diafragmei seii trece tulpina pituitara care suspenda hipofiza de hipotalamus.

e) Irigatia continutului neurocraniului este realizata prin doua perechi de artere :

- artera carotidei interna : dupa ce strabate stanca temporalului si sinususul cavernos emite :

- o ramura colaterala – artera oftalmica- ramuri laterale :

- comunicanta posterioara- cerebrala mijlocie- cerebrala anterioara

- artera vertebrala : ramura a arterei subclavii, patrunde prin gaura occipitala mare, se uneste cu congenera ei, formand artera bazilara care emite ramuri pentru trunchiul cerebral si cerebel, apoi se termina prin bifurcare in arterele cerebrale posterioare.

Prin anastomoza intre arterele cerebrale ia nastere arcul arterial al bazei encefalului ( poligonul lui Willis ).

Artera cerebrala - anteriora parcurge fisura interemisferica- mijlocie prin santul lateral Sylvius- posterioara inconjoara pedunculul cerebral apoi trece

pe fetele inferioara si mediala ale lobilor temporali si occipitali.

Venele cerebrale nu sunt comitante arterelor, majoritatea conduc sangele in vena cerebrala mare a lui Galen, care se varsa in sinusul drept al durei mater..

Topografia cranioencefalica

Localizarea unor leziuni cerebrale in raport cu reperele osoase ale neurocraniului

- marginea superioara ale emisferelor cerebrale si sinusul longitudinal superior pe linia medio sagitala dintre radacina nasului si protuberanta occipitala externa.

- sinusul transvers pe linia ce uneste porul acustic extern cu protuberanta occipitala externa.

- principalele santuri ale emisferelor cerebrale(procedeul Kronlein); orizontala auriculo- suborbitala, paralel cu ia orizontala supra-orbitara ,doua linii veriticale mediozigomatica si retromastoidiana

- proiectia santului central: intersectia orizontalei supraorbitale cu verticala mediozigomatica si punctul de intersectie al liniei mediosagitale cu verticala retromastoidiana, cele doua treimi superioare reprezinta proiectia santului.

- proiectia santului lateral: bisectoare unghiului dintre orizontala supraorbitala si linia de proiectie a santului central.

- ramura anterioara a meningeei mijlocii la intersectia dintre linia supraorbitala cu mediozigomatica.

Explorarea si cai de accesRadiologie :

Rgf simplaRgf cu substanta de contrast : ventriculografii,

encefalografii si arteriografiiTomografie computerizataRMN

Cai de acces : - Trepanatii prin calvarie, transparietala in loja hipofizara craniotomie transfrontala, transtemporala si transetmoidala

Organul vestibulocohlear ( stato-acustic )

Organele receptoare ale undelor sonore si acelea care apreciaza efectele gravitatiei, ale miscarii capului sau corpului pentru echilibru.

Este situat in grosimea portiunilor pietroasa si mastoidiana ale osului temporal si in segmentul superficial pe partea laterala a capului.

Alcatuit din trei componente : externa si medie cu scop auditiv si urechea interna cu receptori micsti.

Urechea externa :

pavilionul urechii este o expansiune pereche cu suprafata neregulata pe partile laterale ale capului, inaintea procesului mastoidian, inapoia articulatiei temporomandibulare si a regiunii maseterine, dedesubtul regiunii temporale, deasupra regiunii parotidiene.

- prezinta o fata laterala concava cu proeminente si santuri in jurul unei depresiuni centrale ( conca ) din care porneste meatul auditiv extern. In jurul depresiunii proeminentele antehelix, helix din portiunea superioara a pavilionului. Anterior concăi se afla un tubercul ( tragus ). In partea inferioara lobulul.

fata mediala convexa unghi fata de craniu 20-30 grade cu şantul retro-auricular.

Planuri :- tegument fin cu peri, glande sebacee si sudoripare- cartilajul pavilionului, absent la lobul, fixat la oasele din jur

prin trei ligamente auriculare ( anterior, posterior si superior ) si muschii extrinseci.

Muschii intrinseci sant nefunctionali la om.

!!!!Datorita situatiei sale poate fi sediul degeraturilor, arsurilor, revarsatelor sangvine, pericondrite traumatice.

-Meatul ( conductul auditiv extern ) este canalul de la conca la membrana timpanica.

Directia oblica medial, inainte putin in jos, curba neregulata, in cele doua treimi laterale este orizontala, mediala se incurbeaza in jos, o

curbura laterala cu convexitatea anterioara si alta mediala cu concavitatea. pentru explorarea sa si a timpanului, examinatorul trebuie sa traga pavilionul in sus si posterior. Peretele anterior al meatului vine in raport cu articulatia temporomandibulara, cel posterior cu mastoida, cel inferior cu glanda parotida, cel superior cu etajul mijlociu al bazei craniului.

Structural : - o componenta osoasa, mediala, portiunea timpanica si solzoasa a

temporalului- o portiune laterala fibro-cartilaginoasa- piele cu peri fini, glande sebacee si sudoripare modificate (glande

ceruminoase) Clinic :- acumularile de cerumen ( dopuri ) impun spalatura.- pielea este des sediul foliculitelor si furunculilor.- impreuna cu timpanul ( urechea mijlocie ) este singurul segment care

poate fi explorat clinic si otoscopic.

Irigatia urechii externe.- arteriala – sistemul carotidei externe

- ramuri auriculare anterioare din temporala superficiala

- auriculara profunda ram a maxilarei- artera auriculara posterioara ram direct din carotida

- venele tributare jugularei externe si plexului pterigoidian- limfaticele catre nodurile mastoidiene, parotidiene,

cervicale laterale profunde.

Inervatia senzitiva este data de auriculo-temporal, ramuri din plexul cervical si din vag.

Urechea mijlocie are o cavitate principala timpanica - casa cu continutul ei, tuba auditiva si cavitatile mastoidiene.

- Transmite mecanic undele sonore la urechea interna si la adaptarea reflexa a receptorilor acustici la intensitatea sunetelor

-cavitatea timpanica. Turtita transversal, inclinata de sus in jos si lateromedial.

Prezinta sase pereti :

1. peretele membranos ( lateral ) cu o portiune membranoasa si una osoasa.

Membrana timpanica – rotunda, subtire, rezistenta, inclinata la 45-50 grade, cu o portiune intinsa ( parstensa ) si

una flasca ( parsflaccida ) Structural 4 straturi : cutanat, fibros radiat, fibros circular si mucosIrigatia 

- arteriala : - din reteaua superificiala ram din auriculara profunda

- reteaua profunda formata din ramuri ale timpanicei anterioare si din stilomastoidiana -

venele: - superficiale spre venele meatului extern - profunde la venele cavitatii timpanice

- limfatice – precum venele - nervii - din auriculo temporal şi din vag straturile superficiale,

cei profunzi din plexul timpanic.

2. Peretele labirintic (medial) răspunde vestibulului urechii interne. În mijlocul său se găseşte proeminenţa promontoriului, postero superior fereastra vestibulului (ovală), posteroinferior fereastra cohleei (rotundă). Deasupra lor proeminenţa canalului nervului facial şi canalul semicircular lateral.

3. Peretele carotidian (anterior). Aici, superior, se deschide tuba, lateral un orificiu în Y prin care trec ligamentul anterior al ciocanului şi nervul coarda timpanului.

4. Peretele mastoidian (posterior) cu aditus antrum şi nervul coarda timpanului.

5. Peretele tegmental (superior)- răspunde etajului mijlociu al bazei craniului. Pe aici infecţiile cavităţii timpanice se pot propaga la meninge.

6. Peretele jugular inferior, îngust, în raport cu bulbul superior al venei jugulare.

Oscioarele urechii – au rolul de a transmite vibraţiile timpanului.Ciocanul cu manubriul înglobat în membrana timpanică.Nicovala.Scăriţa – talpa fixată în fereastra vestibulului.

Casa timpanului – mucoasa formează o serie de plici cu ……….Etajul inferior (hipotimpanic) sub planşeul meatului.Etajul mijlociu (timpanic) cu oscioarele şi 3 recesuri.Etajul superior (epitimpanic).

Irigaţia: Arterială

A. timpanică anterioară – ram din A. maxilară.A. timpanică superioară – ram din A. menigee

mijlocie.A. timpanică posterioară – ram din A. auriculară

posterioară.A. timpanică inferioară – ram din A. faringiană

ascendentă.A. cortico-timpanică – ram din A.carotidă internă.

Venoasă- traiect invers arterelor.Limfaticele – la nodurile parotidiene şi retrofaringiene.

Inervaţia: Plexul timpanic cu n. timpanic din glosofaringian. N. tensor din n. mandibular. N. scăriţei din N. facial.

Tuba auditivă (trompa lui Eustachio).

Conduct osteo-condro-membranos, care leagă cavitatea timpanică cu nazofaringele fiind conţinută o parte în grosimea temporalului, alta alipită de suprafaţa externă a bazei craniului.

Are rolul de a menţine egală presiunea de o parte şi de alta a membranei timpanice.

Direcţia tubei oblică lateromedial, dinapoi inainte, de sus în jos. Calibrul neuniform, aspectul a 2 conuri unite prin vârful la istm. 2 feţe antero-laterală şi postero-medială. 2 margini: superioară şi inferioară. 2 orificii: unul timpanic şui unul faringian.

Tuba este căptuşită de mucoasă

Vascularizaţia: Arterială – din carotida internă prin faringiana ascendentă, meningeea

mijlocie şi a. canalului pterigoidian.Venoasă – în plexul pterigoidianLimfatică – merg la nodurile retrofaringiene.Inervaţia: - dată de n. timpanic şi ram. faringiene ale ggl.

pterigopalatini.

Cavităţile mastoidiene – cavitate pneumatică situată în procesul mastoidian şi care comunică cu cavitatea timpanică. Sunt căptuşite de o mucoasă care comunică. Se divizează în 2 grupe: antrul mastoidian cu canalul său şi celulele mastoidiene, cu un grup anterior şi unul posterior.

Urechea internă

- este formată dinr-un sistem de cavităţi şi canale osoase săpate în porţiunea pietroasă a timpanului, labirintul osos, care conţine, în interior o serie de vezicule şi tuburi epitelo-membranoasă: labirintul membranos.

Labirintul osos – format din vestibul, canale semicirculare, cohlee.

Porţiunea centrală (vestibulul osos), medial de cavitatea timpanică, posterior de cohlee, antero-inferior de cele trei canale semicirculare.

Canalele semicirculare osoase anterior, posterior,lateral în 3 planuri diferite, perpendiculare între ele la 45°. Fiecare canal are 2 extremităţi, una mai dilatată (ampula) cu 5 orificii de deschidere în vestibul.

Cohleea (melcul osos) cu un ax conic modiol (columelă) a cărui bază corespunde meatului auditiv intern. În jurul modiolului se încolăceşte de 2 ori şi jumătate canalul spiral al cohleei. Baza canalului se deschide în vestibul iar vârful se termină în fund de sac. Interiorul canalului este subdivizat incomplet în cele 2 rampe (vestibulară şi timpanică) de către lama spirală osoasă.

Labirintul membranos

Vestibulul membranos – 2 vezicule care comunică între ele, utricula superior şi saculul inferior. În utricul se deschid canalele semicirculare membranoase.

Canalele semicirculare şi ductul cohlear (melcul membranos) au aceeaşi dispoziţie cu cele osoase.

Dimensiunile labirintului membranos mult mai reduse decât cel osos, între ele spaţiul şi labirintul perilimfatic.

Lumenul labirintului membranos este plin cu endolimfă în care se află şi

receptori acustici şi vestibulari.

Irigaţia este dată de artera labirintică ram din bazilară, venele tributare sinusului transvers şi pietros inferior şi venei jugulare interne.

Aplicaţii medicochirurgicaleOtite, mastoidite.Explorăm otoscopic cu speculul auricular şi cu oglinda

frontală: Paracenteza.Explorarea mastoidelor cu radiografii: Evidare pietro-

mastoidiană.