PARTICULARITĂŢILE SISTEMULUI OSTEOARTICULAR

LA COPIL

Particularităţile osului la copil

- Elementul specific: creşterea !- Osul copilului este supus unor

modificări constante datorate:- creşterii în lungime prin cartilagiul de conjugare- creştere în grosime prin osificare periostală

- Nou-născut: matrice cartilaginoasă, ulterior se osifică (apariţia nucleilor osoşi diafizari, epifizari şi accesorii)

Particularităţi morfo-funcţionale

1. Osul este elastic şi flexibil2. Periostul este puţin aderent la osul

cortical, bine vascularizat, gros, activ osteogenetic

3. Circulaţia metafizară4. Prezenţa cartilajului de creştere

- metafiza – zona cea mai bogat vascularizată a osului – “burete vascular”

- circulaţia venoasă încetinită datorită dispoziţiei vilozitare a sinusoidelor venoase

- arterele metafizare au caracter terminal- în lacurile venoase metafizare fagocitoza este scăzută

(Morrissy şi Hobo)

Prezenţa cartilajului de creştere – legile lui Depeche şi Wolf (Volkmann):

• orice presiune pe cartilagiul de creştere încetineşte creşterea osoasă în zona de presiune

• dezvoltarea normală a unei articulaţii condiţionată de exercitarea de presiune la nivelul suprafeţelor articulare şi mişcari specifice fiecărei articulaţii

Acţiunea forţelor mecanice în creştere asupra osului:

Creşterea taliei – creşterea marcată a masei corporale

Masa scheletului creşte de la 1 la 20, cea musculară de la 1 la 40

Cartilajul de creştere – punct slab (cedează înaintea osului)

Adaptarea la creşterea acestor forţe:

osul devine mai dur prin mineralizare

trabecule de forţă în osul spongios

cartilajul de creştere îşi reduce dimensiunile până la dispariţie

PARTICULARITĂŢILE FRACTURILOR LA COPIL

Existenţa cartilagiului de creştere:

• fracturile care afectează extremitatea unui os lung totdeauna grave – probleme de morfologie osoasă, lungime, congruenţă articulară

• fracturile diafizare – benigne, se vindecă cu atât mai repede cu cât copilul este mai mic

PARTICULARITĂŢILE FRACTURILOR LA COPIL

Erori :

• a considera copilul un adult în miniatură

• “creşterea aranjează totul”; (sechelele la copil niciodată definitive); potenţialul plastic diminuă rapid după 12 ani

Fracturi particulare la copil

1. Fractura subperiostică2. Inflexiunea osoasă3. Fractura “în lemn verde”4. Fractura prin tasare (“în

bucată de unt”)5. Leziuni traumatice ale

cartilajului de creştere (Salter-Harris)

Calusul fracturar

Se formează cu atât mai repede cu cât copilul este mai mic:

Fracturile obstetricale 7-21 zileDecolările epifizare 21 zileMajoritatea fracturilor 30-35 zileAntebraţ 45-60 zileGambă 60-90 zileFractura deschisă consolidează la fel ca şi

cea închisăPerioada de imobilizare se corelează cu

tipul de fractură şi vârsta !!!

Urmările consolidării osoase

1. Scurtarea segmentului de membru (importantă la membrul inferior):- lezarea cartilajului de creştere - scurtare progresivă- încălecarea fragmentelor unei fracturi diafizare - vârstă mică (sub 10 ani) probabil compensare (2 cm.). Explicaţie: decolare periostică întinsă

2. Alungirea segmentului de membru (imprevizibilă) după fracturi diafizare cu decolări periostice întinse (hiperemia extremităţii distale cu activarea cartilagiului de creştere.

3. Angulaţiile diafizare admise în anumite limite pentru fiecare os (corecţie prin creştere):

humerus proximal maximum 20° până la 12 ani, apoi maximum 10°

antebraţ diafizar maximum 10° până la 10 ani, apoi deloc

diafiza femurală maximum 20° în plan sagital şi 10° în plan frontal până la 6 ani

decalajul axial inadmisibil

Prognosticul de remodelare a deviaţiei axiale este mai bun:

la vârstă mai mică (cel puţin 2 ani până la închiderea cartilajului de creştere vecin)

deviaţia mai aproape de placa de conjugare

deformaţia să fie în planul de mişcare a articulaţiei vecine

deformaţia la extremitatea fertilă a osului (corecţie cu 1° pe lună)

deformaţia să fie cât mai mică (30° sub 10 ani şi 10° peste această vârstă)

Remodelarea unui calus vicios depinde de:

vârsta cronologicăvârsta scheletică (poate diferi de cea cronologică)valoarea angulaţieidistanţa focarului de fractură de extremitatea osoasăcontribuţia diferită la creştere a celor două cartilajestimularea creşterii longitudinale datorită fracturii

Particularităţi terapeutice

Tratamentul conservator este de elecţie!!!

Avantaje:respectă formarea normală a calusului

(integritatea hematomului fracturar şi a vascularizaţiei periostice)

elimină riscul infecţiosabsenţa cicactricilor postoperatoriinu mai este necesară reintervenţia pentru

extragerea implantului metalic

Dezavantaje:ntaje: posibilitatea instalării sindromului compartimental calus vicios (decalaj axial sau angulaţie nepermisă) escare sub ghips imobilizare prelungită (probleme şcolare) stări patologice incompatibile cu purtarea ghipsului

(fracturi multiple, politraumatisme, deficite neurologice)

necesitatea controlului radiologic intermediar la 7 şi 14 zile

Tratamentul chirurgical are particularităţi:

material de osteosinteză nonagresiv (broşe Kirschner)extragerea implantului metalic cât mai repede după

consolidareconsolidare mai îndelungată deoarece:

- se evacuează hematomul fracturar- devascularizare importantă (deperiostare întinsă)- calus prin osificare primară