CONTROLUL SANITAR-VETERINAR AL MIERII DE ALBINE

CuprinsIntroducere :31. PREZENTARE COMERCIALA42. RECOLTAREA PROBELOR43. EXAMENUL ORGANOLEPTIC AL MIERII DE ALBINE44.EXAMENUL FIZICO-CHIMIC65. EXAMENUL MICROSCOPIC AL MIERII146.AMBALAREA,DEPOZITAREA SI TERMENUL DE VALABILITATE157. BIBLIOGRAFIE :18

Introducere :Mierea este alimental natural extras din faguri capaciti in proportie de din aria lor, astfel incat sa nu poata patrunde in faguri cadavre de albine,ceara,pastura,puiet si alte impuritati. Orice forma de prezentare a mierii de albine va purtadenumirea corespunzatoare miere de faguri, miere cu laptisor de matca,miere cu propolis,miere cu polen,miere cu apilarnil etc. Dupa origine mierea se clasifica:-miere de flori,care poate fi monoflora(provine in cea mai mare parte din nectarul floral al unei specii de plante:tei,salcam,floarea soareluietc.)si poliflora(provine dintr-un amestec natural de nectar)-miere de mana(padure),care este obtinuta in cea mai mare parte de albine din secretiile dulci are unor insecte(purici si paduchi de plante),din sucurile dulci de pe alte parti ale plantelor decat florile si din nectarul florilor de padure. Mierea de salcam si de padure se incadreaza in doua clase de calitate:superioara si calitatea I-a.Celelalte sortimente de miere se incadreaza in calitatea I-a.Controlul mierii de albine se face la locul de productie,la locul de colectare si conditionare si la locul de desfacere. La locul de productie se apreciaza sanatatea albinelor si procentul de capacire a fagurilor(trebuie sa fie in proportie de ) La locul de colectare,conditionare si depozitare se urmareste sa nu sa faca falsificari directe si sa nu sa amestece mierea cu defecte cu miere de buna calitate pentru a sa atenua defectele, iar la locul de desfacere se urmareste depozitarea in conditii igienice in vederea comercializarii si in tegritatea ambalajelor.

1. PREZENTARE COMERCIALA Mierea se prezinta spre vanzare ambalata in borcane de sticla,cutii metalice sau tuburi de foita metalica de diferita capacitate.

2. RECOLTAREA PROBELOR Se deschid 10% din numarul ambalajelor din fiecare lot,dar nu mai putin de 3 si nu mai mult de 7. Se omogenizeaza mierea din fiecare ambalaj deschis, recoltandu-se 250g miere. Probele recoltate se omogenizeaza rezultand proba medie,din care se mentin pentru examenul de laborator 250g.

3. EXAMENUL ORGANOLEPTIC AL MIERII DE ALBINECuloarea se apreciaza intr-o eprubeta dintr-o sticla incolora aplicata pe un fond alb si la lumina naturala. Printre componentii mierii care influenteaza culoarea unui sort de miere amintim: pigmentii vegetali (clorofila,carotenul,tatinurile etc.), substantele minerale etc. Culoare mierii este in functie de sursa de cules, variind de la galben deschis (mierea monoflora de salcam), pana la culoarea brun-inchis, de diferite nuante: verzui, rosietic (mierea de mana). Mierea de mana se caracterizeaza, in general prin culori inchise, in timp ce mierea florala prin culori deschise. Dar sunt si exceptii, de pilda mierea florala, obtinuta de la hrisca(Polygonum fagopyrum) sau de iarba neagra (Calluna vulgaris) are o culoare brun inchis, in timp ce mierea de mana provenita de la larita (Larix europea) este galben aurie.

PROPRIETATILE ORGANOLEPTICE ALE MIERII Mierea de menta este roscata,cea de zmeura galben-roscata sau galben-verzui.Mierea poliflora are in general culoarea galben-inchis.

FELUL MIERIICULOARE MIROS CONSISTENTA

Mierea de salcamAproape incolora, pana la galben-deschisPlacut, dulce, specific de salcamOmogena, fluida, vascoasa

Mierea de teiGalben-portocaliu, pana la brun-inchisDulce cu aroma pronuntata de teiOmogena, fluida.vascoasa sau cristalizata

Mierea de zmeuraGalben-verzui pana brun roscat;in stare cristalizata culoarea variaza de la murdar pana la cafeniu-deschisPlacut, dulce cu aroma specifica florii de zmeura Omogena, fluida, vascoasa sau cristalizata

Mierea de izmaGalben, galben-roscat pana la galben brunPlacut,dulce cu aroma specifica florii de izmaOmogena, fluida, vascoasa sau cristalizata

Mierea de floarea soareluiGalben-auriu, galben,galben-brunPlacut, dulce, specifica florii de floarea soareluiOmogena, fluida, vascoasa sau cristalizata

Mierea de padureBrun, brun inchis. Pana la negru cu reflexe verzuiPlacut, dulce, aroma specificaOmogana, fluida, vascoasa

Mierea polifloraGalben. galben-roscat pana la galben-brunPlacut, aromatOmogena, fluida, vascoasa sau cristalizata

Aroma si gustul mierii provine de la substantele aromate care se gasesc in nectar sau in mana si se datoreaza uleiurilor eterice aromate pe care acestea le contine. Aceste substante sunt usor volatile, ele se atenueaza sau dispar complet prin incalzirea sau conservarea indelungata a mierii.Aroma cea mai pronuntata o are mierea proaspata recoltata sau mierea din faguri. Cele mai aromate sorturi de miere florala sunt: mierea de tei(Tilia sp.), de cenusar (Aianthus glandulosa), de lavanda(Lavandula spica), fanete naturale. Mierea de mana contine mai putine substante aromatice si ca urmare are o aroma mai slaba. Mierea de conifere are o aroma placuta de rasina, gustul in general este dulce, cu unele nuante mai mult sau mai putin pronuntate de amarui, astringent, picant etc Consistenta se apreciaza dupa felul cum merge de pe o lopatica de lemn. Consistenta poate fi uniforma, vascoasa sau cu aspect de cristalizare. Consistenta mierii depinde in special de proportia in care se gasesc diferite zaharuri si de durata si modul de conservare. Sorturile de miere bogate in fructoza cristalizeaza foarte greu, ca de exemplu: mierea de mana, de brad, salcie etc.Consistenta mierii este influentata si de temperatura si continutul in apa. Astfel, mierea cu 18% apa este de 6 ori mai vascoasa decat mierea cu 25% apa, iar referitor le temperatura, vascozitatea este de 3 ori mai mare la 20Celsius, fata de aceea de la 30Celsius. Hidroscopicitatea mierii este insususirea de a absorbi umiditatea din mediul exterior, lucru de care trebuie tinut cont in procesul de conservare a ei. Mierea de mana, comparativ cu cea florala este mai putin hidroscopica. Cu ocazia examenului organoleptic al mierii de albine, se apreciaza si impuritatile care pot ajunge in miere: cadavre de albine, resturi de ceara care se ridica la suprafata cand este lasata in repaus sau praf si nisip care cad la fundul vasului

4.EXAMENUL FIZICO-CHIMIC Pregatirea probei. Inainte de a efectua determinarile de laborator mierea se omogenizeaza bine,iar cea cristalizata se incalzeste la 45C pe baie de apa si apoi se omogenizeaza. Determinarea cantitatii de apa se face prin uscare la etuva la fel ca si la celelalte produse. Cantitatea de apa se poate determina si cu ajutorul refractometrului cu Abbe-Zeiss, regland aparatul ca si la determinarea indicelui de refractie la grasime, doar ca citirea se face pe scara notata in procente unde se citeste substanta uscata si care prin scadere din 100 ne da cantitatea de apa. Cantitatea de apa din miere nu trebuie sa depaseasca valoarea de 20%. In caz contrar, mierea incepe sa fermenteze, face spuma alba deasupra, iar continutul ei are aspect dospit datorita degajarii de bioxid de carbon. Cand procesele fermentative sunt avansate sau pe terminate, spuma dispare, mierea devine apoasa ca urmare a cresterii umiditatii pe toata durata procesului de fermentare. Mierea fermentata are gustul si mirosul modificate, specifice fermentatie alcoolice. Pot aparea si semne de fermentatie lactica sau acetica. Determinarea continutului de cenusa Se cantareste la balanta analitica cu precizie o cantitate de miere in greutate de 10-15g. Pe o baie de apa calda se evapora apa , se carbonizeaza la flacara slaba, dupa care se introduce in cuporul de calcinare. Determinarea aciditatii Principiul metodei: titrarea solutiei cu hidroxid de sodium 0,1N in prezenta a cateva (3-4) picaturi de fenolftaleina folosita ca indicator. Aciditatea mierii se exprima in ml solutie de hidroxid de sodiu 0,1N la 10g miere sau 0,01 N la 100g miere. Reactivi: -hidroxid de sodiu, solutie 0,1 N; -fenolftaleina,solutie 1-2%. Mod de lucru Intr-un pahar Berzelius se cantaresc 10 g miere peste care se adauga 25-30 ml apa distilata, se agita pana la dizolvarea mierii, dupa care se titreaza cu solutie de hidroxid de sodiu 0,1 N, in prezenta fenolftaleinei(3-4 picaturi), pana la culoarea roz care trebuie sa persiste 30 secunde. Calcul: V-volumul solutiei de NaOH 0,1N,ml folosit la titrarea aciditatii din 10 g miere. Valoarea aciditatii la mierea florala este de 4 iar la mierea de mana de 5.Aceasta determinare se poate face si pe cantitati mai mici de miere, 2-5g. In acest caz cm de NaOH 0,1N folosit la titrare se inmulteste cu 5 respectiv cu 2 pt ca exprimarea aciditatii sa se refere la 10g miere.

Identificarea hidroximetilfurfurolului(HMF) prin metoda Fiehe

Hidroximetilfurfurolul este un produs intermediar rezultat in urma degradarii hexozelor tratate la cald cu un acid. In urma invertirii artificiale a zaharozei, glucoza si fructoza rezultate se degradeaza eliberand HMF. Unii apicultori din dorinta de a comercializa o cantitate mai mare de miere adauga in miere sirop de zahar in care zaharoza este invertita artificial(descompusa in glucoza si fructoza), prin adaugarea de acid in timpul fierberii siropului de zahar. In acest caz, determinand zaharoza din miere ea este in limite admise, dar se formeaza HMF. Principiul metodei Hidroximetilfurfurolul formeaza cu rezorcina in mediu de acid clorhidric un complex colorat in rosu intens. Reactivi -eter etilic p.a; -rezorcina solutie 1% in HCL cc, preparata proaspat(1g rezorcina la 100 ml HCL cc). Mod de lucru Intr-un mojar se pun 5 g miere si cca 25 ml eter etilic si se mojareaza timp de 5 minute, timp in care se completeaza eterul ce se evapora, daca este nevoie. Eterul de extractie se pune intr-o capsula de portelan si se evapora la temperatura mediului ambient. Peste reziduul ramas se pune din solutia de rezorcina, cateva picaturi. In prezenta HMF apare o culoare rosie care se accentueaza in timp. Daca apare o culoare roz sau portocalie si care dispare in primele cinci minute nu se ia in considerare. HMF se poate forma si in mierea nefalsificata, daca este supusa unui tratament termic brutal. In acest caz pentru a stabili daca mierea a fost sau nu falsificata se determina HMF cantitativ. In miere se poate introduce si sirop de zahar neinvertit. Aceasta miere este de obicei mai apoasa si fermenteaza intr-un timp scurt. In cazul cand este cristalizata, trebuie sa privim cu atentie cristalele din masa mierii. Aceste cristale de zaharoza, se deosebesc de cristalele de glucoza din mierea naturala prin faptul ca sunt albe si au consistenta tare, semanand cu a zaharului tos.

Determinarea activitatii amilazei (indicele diastazic) din miere(metoda Gothe)

Indicele diastazic reprezinta numarul de ml solutie de amidon1% care in timp de o ora este hidrolizat complet(transformata in dextrine) de catre amilaza existenta in miere. Reactivi: -carbonat de sodiu,sol.0,05N -acid acetic,sol.0.02N -clorura de sodiu,sol.0.1N -iod,sol.0,1N -amidon,sol.1%preparataextempore.Intr-un pahar Berzelius se cantareste la balanta analitica 1g amidon pur peste care se adauga 60-70 ml apa si se omogenizeaza bine. Suspensia de amidon are aspect apolescent. Pentru dizolvare, se trece paharul pe baia de apa la fierbere unde se mentine 10-15 minute pana la clarificarea perfecta a solutiei. Pe parcurs se omogenizeaza cu ajutorul baghetei de sticla. Dupa racire se trece sol.de amidon in balon cotat, se completeaza cu apa la semn si se omogenizeaza bine. Solutia se poate folosi maximum 4 ore de la preparare. Mod de lucru Intr-un pahar Berzelius se cantaresc 10 g miere, se dizolva cu 50-60ml apa, se neutralizeaza cu sol.de carbonat de sodiu, se trece in balon cotat de 100ml, se completeaza cu apa la semn si se omogenizeaza. In stativ se pregateste o scara de 10 eprubete uniform calibrate numerotate (110). Se pipeteaza in fiecare eprubeta volumul de solutie de miere prevazut in tabel. Se realizeaza astfel o scara de concentratii incapand cu eprubete numarul 1 care va contine 1 g miere(10ml sol.10%)si terminand cu eprubeta numarul 10 care contine 0,1g (1 ml sol.) Se adauga in fiecare eprubeta cate 0,5 ml sol.de acid acetic pentru realizarea valorii de pH, apoi cate 0,5 ml sol.de clorura de sodiu care va elibera ionul clor. In continuare se adauga apa distilata(conform tabelului) astfel incat in fiecare eprubeta sa se realizeze volumul de 11 ml. In final se pipeteaza in fiecare eprubeta cate 5 ml sol.de amidon, se omogenizeaza prin rasturnare de 2-3 ori, se aranjeaza stativul special si se introduce imediat in baia de apa incalzita in prealabil la +45C. Nivelul apei din baie trebuie sa depaseasca putin nivelul lichidului din eprubete. Din acest moment se cronometreaza 60 minute. Schema determinarii indicelui diastazic(metoda Gothe) Nr . eprubeteiSol . de miere [ml]Sol . de acid aceticSol . de NaCl [ml]Apa [ml]Volum partial [ml]Sol . de amidon [ml]Volum total [ml]Valoarea indicelui diastazic

1234567891010.07.76.04.63.62.82.11.71.31.00.50.50.50.50.50.50.50.50.50.50.050.50.50.50.50.50.50.50.50.5-2.34.05.46.47.27.98.38.79.0111111111111111111115555555555161616161616161616165.06.58.310.913.917.923.829.438.550.5

Dupa epuizarea celor 60 de minute se scot eprobetele din baie si se introduce imediat intr-un vas cu apa rece si gheata. Racirea energica este necesara pentru stoparea brusca a activitatii amilazei, dar si pentru aceea ca reactia iod-amidon se evidentiaza prin culoarea albastra numai la rece.. Se aranjeaza eprubetele in stativ in ordinea numerotarii, se adauga in fiecare cate o picatura de sol.de iod si se omogenizeaza. Daca mierea are un continut normal de amilaza, culoarea lichidului din cele 10 eprubete apar sub forma unei scari de nuante astfel: -in primele eprubete in care amidonul a fost transformat in totalitate in dextrine, gama de nuante va fi in mod progresiv: galbuie, portocalie, rosietica, violacee, violeta si indigo. -in ultimele eprubete in care amidonul nu fost hidrolizat in totalitate apare culoarea albastra. Se considera ca limita a activitatii amilazei prima eprubeta in care apare culoarea albastra, deci pentru calcul se foloseste eprubeta dinaintea ei, in care hidroliza amidonului a fost completa. Culoarea lichidului din aceasta eprubeta are de obicei nuante indigo. Exemplu,daca prima eprubeta in care apare culoarea albastra este cea cu numarul 5 indicele diastazic va fi cel corespunzator eprubetei numarul 4 ,iar valoarea lui va fi 10.9. Valoarea indicelui diastazic mentionate in tabel au fost calculate cu ajutorul formulei urmatoare:

Indicele diastazic= In care: V= volumul solutiei de miere din eprubeta respective; 5= volumul sol. de amidon; 10= factorul de dilutie a sol.de miere Exemplu, indicele diastazic corespunzator eprubetei numarul 7 este23.8, deoarece ea contine un volum de 2.1ml sol. de miere 10%. In cazul in care la mierea analizata apare culoarea albastra in toate eprubetele si dorim sa stim daca amilaza lipseste complet sau este foarte redusa (indicele diastazic mai mic de 5), atunci se repeta determinarea in aceleasi conditii folosind insa 1ml sol. de amidon in loc de 5 ml. In acest caz valorile indicelui diastazic corespunzator celor 10 eprubete din scara vor fi in ordine urmatoarele:1.0;1.3;1.7;2.3;2.8;3.6;4.4;5.9;7.7;10.0.

Indentificare conservantilor din miere(din Marghitas L.A,1997) Conservantii se pot adauga in miere pentru prevenirea alterarii fermentative. Practica este interzisa de lege o incadreaza in categoria falsificarii. Principalii conservanti utilizati sunt acidul salicilic si sarurile lui (salicilatii) precum si unii derivati, cum ar fi acidul acetilsalicilic (aspirina), ca si acidul benzoic si sarurile acestuia (benzoatii). Acidul boric si boratii nu au efect inhibant asupra drojdiilor si mucegaiurilor. Formolul, chiar in proportie redusa, modifica mirosul si gustul mierii. Apa oxigenata are o slaba stabilitate chimica si efect inhibant de scurta durata, deoarece, isi exercita actiunea doar in timpul descompunerii ei cu eliberare de oxigen. De asemenea,fiind un agent puternic oxidat imprima mierii unele modificari organoleptice.

Indentificarea acidului benzoic

Principiul metodei. Acidul benzoic si compusii lui extrasi din miere dau reactii specifice de culoare cu mai multi reactivi (clorura ferica, sulfat de cupru, sulfura de amoniu, hidroxilamina). Reactivi: -hidroxid de sodiu,sol 1% ; -acid sulfuric diluat1:3volum; -eter etilic liber de peroxizi; -acetat de sodiu,sol.saturata; -clorura ferica,sol.0.05%; -sulfat de cupru,sol.1%; -azotat de potasiu,sol 10%in acid sulfuric concentrate; -hidroxilamina,sol.2%; -amoniac,sol.15%; -sulfura de amoniu,sol.1%;. Mod de lucru Intr-un pahar de laborator se cantaresc 10g de miere si se dizolva cu 30 ml de apa. Pt fixarea acidului benzoic prin salifiere se alcalinizeaza slab cu hidroxid de sodiu in prezenta fenolftaleinei, se trece pe baia de apa la fierbere pentru 10-15 minute si se raceste. Se aciduleaza cu 1 ml acid sulfuric, apoi lichidul se aduce in palnie de separare. Se adauga 50 ml eter etilic, se omogenizeaza timp de 1 minut si se lasa in repaus pentru separarea straturilor. Se indeparteaza stratul inferior apos si solutia eterica se mai spala de 2-3 ori cu cate 5 ml apa. Eterul de extractie se colecteaza si se supune la mai multe incercari pentru indentificarea acidului benzoic sau a sarurilor lui. Reactia cu clorura ferica. Intr-o capsula de portelan se introduce 10 ml extract etiric si se evapora la sec. Reziduul se trateaza cu 1-2 picaturi solutie de acetate de sodiu, apoi cu o picatura solutie de clorura ferica. In prezenta acidului benzoic se formeaza un precipitat de culoare rosie bruna de benzoat de fier. Reactia cu sulfat de cupru. Se procedeaza in acelasi mod, cu deosebirea ca in locul clorurii ferice se adauga o picatura de solutie de sulfat de cupru. In cazul reactiei pozitive apare culoarea albastra insotita de precipitat discret de benzoate de cupru. Daca in miere alaturi de acid benzoic exista si acid salicilic atunci culoarea vireaza in albastru-violet. Reactia cu sulfura de amoniu. Intr-o capsula de portelan se introduce 10 ml extract eteric si se evapora la sec. Reziduul se dizolva cu 1 ml sol. acida de azotat de potasiu, se incalzeste usor pe baia de nisip si se trece intr-o eprubeta de sticla. Capsula se mai spala de 2-3 ori cu cateva picaturi de acid sulfuric concentrate care se aduce in aceeasi eprubeta. Se tine apoi eprubeta 20 de minute pe baia de apa la fierbere si dupa racire lichidul se dilueaza cu 2 ml de apa. Se alcalinizeaza cu sol.de amoniac pana la culoarea galbena, in urma careia se formeaza acidul dinitrobenzoic. Eprubeta se trece in continuare pe baia de apa timp de 5 min. pentru descompunerea azotatilor. Pe peretii eprubetei racite se prelinge o picatura de sulfura de amoniu. In prezenta acidului benzoic la locul de contact apare culoarea portocalie. Reactia cu hidroxilamina. Peste reziduul obtinut,ca si in cazurile anterioare se adauga 1 ml sol. acida de azotat de potasiu, se incalzeste usor pe baia de nisip si se trece intr-o eprubeta de sticla. Se dilueaza cu 2 ml de apa sol.de hidroxilamina si 10 ml sol de amoniac, se omogenizeaza si se tine 5 minute pe baia de apa reglata la temperatura de +60 C. In prezenta acidului benzoic apare culoarea rosie.

Identificarea adausului de faina sau amidon Reactivi necesari: iodura de poatasiu,sol.1% Mod de lucru. Se pregatesc cativa ml de sol. de miere 1:1, se fierb si dupa racire, se adauga 2-3 picaturi de reactiv. Culoarea albastra indica prezenta amidonului.

Identificarea adausului de gelatina sau clei. Reactivi necesari: tanini solutie 5% Mod de lucru. Se pregateste o solutie de miere 1:2, se filtreaza si se adauga cateva picaturi de reactiv. Aparitia unui precipitat floconos abundent, denota adaugarea de gelatina sau de clei (la mierea naturala se obtine numai o usoara tulbureala).

Indentificarea culorii de aniline. Reactivi necesari: bisulfit de potasiu,sol.10% Mod de lucru. Se formeaza un amestec din 5 g miere, 50 ml apa distilata si 1ml reactiv care se fierbe 5 minute cu cateva fire de lana fara mordant. Culorile de aniline coloreaza lana, culoarea ce nu spala cu apa fierbinte.

Indentificarea adaosului de sirop de zahar in miere La 5 ml sol. apoasa de miere 20%, se adauga 2.5g acetat de plumb si 22.5ml alcool metilic. In cazul adausului de sirop de zahar apare un sediment abundant alb galbui.

5. EXAMENUL MICROSCOPIC AL MIERII Examenul microscopic consta in examinarea sedimentului depus dintr-o solutie de miere de albine. Pentru acest scop se omogenizeaza 10 g miere in 20 ml apa distilata. Dupa omogenizare se toarna in fiole si se centrifugheaza timp de 4 minute, cu 2.500 turatii/minut.Se decanteaza 2/3 din continutul fiecarei fiole, iar restul se amesteca,se omogenizeaza. Se aduna intr-o singura fiola care se centrifugheaza din nou un aceleasi conditii. Lichidul clar se decanteaza, iar sedimentul se intinde pe doua lame in cate doua fractiuni pe fiecare. Peste acestea se picura o solutie calda de glicerina-gelatina1:1 iar deasupra se aplica o lamela. Fixarea se face tinand preparatul in pozitie orizontala, la temperatura de +42 C.

6.AMBALAREA,DEPOZITAREA SI TERMENUL DE VALABILITATE Depozitarea se face in incaperi cu o temperatura de +5C..+12 C, bine aerisite, curate si in care nu se depoziteaza alte produse, mai ales ca imprumuta mirosuri (petrol,benzina,peste). Termenul de valabilitate este de 12 luni de la data ambalarii. Indentificarea mierii de mana. Indentificarea mierii de mana se face utilizand mai multe metode: Reactia cu apa de var Principiul metodei. In prezenta apei de var si la cald sol. de miere de mana se tulbura intens.Reactivul. Se prepara prin stingerea varului cu apa in proportie de cca 1:2 si dupa repaus de minim 12 ore se colecteaza lichidul limpede supernatant. Intr-o eprubeta se introduce 1 ml sol. de miere 50% peste care se adauga 2 ml apa de var dupa omogenizare eprubeta se tine pa baia de apa la fierbere 5 minute. Reactia cu alcool. Principiul metodei. Polizaharidele din mierea de mana precipita in prezenta alcoolului. Reactia se evidentiaza sub forma de opalescenta cu depunere de sediment discret dupa repaus prelungit. Mierea de mana contine insa si cantitati reduse de proteine care interfereaza, in reactive deci ele trebuie in prealabil indepartate. Deproteinizarea se efectueaza cu sol.10% de tanin. Intr-o eprubeta se introduce 10 ml sol. de miere 50% peste care se adauga 1 ml sol. de tanin si dupa omogenizare eprubeta se tine 10 minute pe baia de apa la fierbere. Dupa raciere, proteinele precipitate se indeparteaza prin filtrare. Din filtratul clar se introduce intr-o eprubeta 1 ml peste care se adauga 10 ml alcool etilic 95 vol. si se omogenizeaza. In prezenta polizaharidelor din mierea de mana, solutia capata aspect discret opalescent care se intensifica in timp. Reactia este comuna si pentru amidon. In prealabil deci, trebuie sa excludem falsificarea cu amidon prin reactia specifica cu iod. Indicatorii de mana. Mierea de mana contine urme de polen, dar contine si formatiuni microscopice ce nu se gasesc in mierea florala si care sunt denumiti elemente sau indicatori de mana. Aceste formatiuni sunt reprezentate de anumite specii de ciuperci si alge microscopice care se gasesc in mod normal pe frunzele arborilor,contaminand picaturile de mana. Prezenta acestor formatiuni in cantitate mai mare sau mai mica coroborat cu spectrul polemic, caracterele organoleptice si fizico-chimice concura la stabilirea originii mierii de albine.

Proprietatile fizico-chimice ale mierii de albine. ProvenientaMierea monoflora si polifloraMierea de padure

Apa,%max.2020

Densitatea relativa la 20C min.1.4171.417

Cenusa %max.0.51

Aciditate,cm NaOH.n/10la 10 g miere45

Zahar invertit,%70806070

Zaharoza:a.mierea de salcam si de padure: -calitatea superioara,%max. -calitatea I,% max.b.alte feluri de miere,% max5

6610

1010

Substantele nezaharoase,% 1.55412

Indice diastazic,min.10.9*10.9*

Granule de polen de salcam(la mierea monoflora de calitate superioara) raportata la numarul total de granule examinate,%min.30-

Hidroxilmetilfurfurol(HMF)(la mierea de calitate superioara),%max1.51.5

Indice colorimetric(la mierea de salcam si de padure):-calitatea superioara,mm.-calitatea I,mm

Max.12Max18

Min.65Min.55

Zahar invertit artificialLipsa lipsa

Glucoza industrialalipsalipsa

Adaosuri de falsificare(faina,amidon,gelatina,clei,carbonat de calciu,culori de analina si coloranti sintetici)lipsalipsa

Se considera necorespunzatoare,urmatoarele categorii de miere:-mierea cu impuritati (resturi de ceara, aschii de pe ramurile fagurilor, cadavre de albine,etc.)- mierea falsificata;- mierea fermentata;-mierea caramelizata, ca urmare a incalzirii la temperaturi ridicate in momentul in care s-a dorit fluidificarea ei.

7. BIBLIOGRAFIE : http://www.scrigroup.com/sanatate/CONTROLUL-SANITAR-VETERINAR-AL62983.php1 | Page