4.31.4. Chlamydioza felină

Chlamydioza felină este o boală infecţioasă şi contagioasă manifestata prin semne de conjunctivită, rinită, jetaj, strănut şi uneori prin pneumonie.

în 1942, Baker, semnalează rolul patogen al Chlamydiei psiitaci în afecţiunile respiratorii feline (pisică). El a evidenţiat în leziunile pulmonare, prezenţa corpusculilor elementari intracelulari, asemănători celor din psitacoză. Ulterior, boala a fost semnalată în mai multe ţări din Europa, America de Nord şi Australia. După investigaţiile diferitelorechipe de cercetători se pare că afecţiunile căilor respiratorii anterioare ale pisicilor au o frecventa de 20% etiologie chlamydiană (Moraillon, 1993).

EtiologieAgentul etiologic este Chlamydophyla (Chtamadia) felis, parazit intracelular obligatoriu. Se multiplică în citoplasma celulelor eucariote cu un ciclu de dezvoltare unic in lumea bacteriana care durează aproximativ 48 de ore. Se dezvoltă la temperatura optimă de 38 C, ceea ce explică în parte tropismul germenului pentru mucoasa conjuncţivală şi respiratorie, a căror temperatură este adesea sub 37°C.

Chlamydiile sunt puţin rezistente în condiţiile mediului exterior; sunt sens'bile la variaţiile de pH şi de temperatură. îşi pierd puterea infectantă în 48 ore, la temperatura mediului ambiant.

Frecvent alături de chlamydii se izolează şi alţi germeni. De altfel, există posibilitatea infecţiilor mixte - virvs (Calicivirus, Herpesvirus) - chlamydii sau Mycoplasma felis — Chlamydophyla felis.

Caractere epizootoiogiceTulpinile de Chlamydophyla felis în condiţii naturale sunt patogene numai pentru pisică. Excepţional, infecţia se poate

transmite de la pisică la om. Astfel, după Griffiths şi colab. (1989) în decurs de 10 ani, numai trei cazuri de transmitere a infecţiei au fostobservate.

Boala afectează mai frecvent masculii. Mai sensibile la infecţie s-au с jvedit pisicile de rasă Birmană şi Persană şi pisoii în vârstă de 6 — 8 săptămâni.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de pisicile bolnave cu semne clinice, care elimină germenii prin secreţiile oculo-nazale: conjunctiva oferă o temperatură medic optimă pentru multiplicarea germenilor cauzali. Secundar. Chlamydophyla felis se multiplică de asemenea în aparatul respirator superficial şi pe mucoasele tránsale şi bronhiolare. Ocazional, germenii au fost puşi in evidenţă şi în alte ţesuturi: ficat, splină, in lichidul ascitic, în mucoasa gastrica, secreţiile genitale etc.

infecţia chlamydiană poate dura luni de zile, caracteristica ei fiind persistenţa după vindecarea clinică. Excreţia post-infecţioasă este în general de 1 — 2 luni, dar eliminarea este intermitentă la nivelul conjunctivei. Se pare că, Chiamydoplryla felis poate persista sub formă latentă neinfecţioasă în celule, ceea ce nu exclude existenţa infecţiei sub formă latentă, fără semne clinice. Dacă astăzi a putut fi explicat rolul excreţiei conjunctivele şi al secreţiilor vaginale în transmiterea bolii, cel jucat de multiplicarea Chlamydophyleifelis la nivelul stomacului este insuficient explicat. Ca pentru toate infecţiile latente, se pare că, schimbările modului de viaţă (spitalizarea sau păstrarea în pensiune) alstăriî fiziologice (gestaţie, lactaţie) constituie stresuri capabile de a reactiva infecţia şi excreţia de germeni.

Dată fiind slaba rezistenţă a germenilor în mediul exterior, pentru transmiterea infecţiei este necesar un contact strâns între pisicile bolnave şi cele sănătoase. Infec ţia se realizează pe cale oculo-nazală. Nu a fost stabilită transmiterea infecţiei; pe cale genitală (Wills şi colab., 1989).

Boala îmbracă un caracter enzootic, cu o morbiditate în crescătoriile de pisici de aproape 100%, dar cu o mortalitate scăzută la adulţi. Mortalitatea este ridicată, de până la 50% la pisoi, dacă nu se aplică un tratament.

Tabloul clinicClinic, chlamydioza la pisici evoluează acul şi se manifestă după o perioadă de incubaţie de 3 — 5 zile, în infecţia

experimentală.Primul simptom este conjunctivita cu blefarospasm, adesea unilateral; a] doilea ochi este afectat după câteva zile:

conjunctiva este congestionată cu semne de chemosis (infiltraţie edematoasăj şi epiforă semimucoasă. în cazurile benigneI simptomele nu evoluează ci regresează. Concomitent se observă şi semne de rinită cu jetaj şi strănut, asociate cu hipertrofia limfbnodulîlor submaxilari fi hipertermie pasageră. Adesea în formele severe, după o evoluţie de 1 -2 săptămâni, semnele se agravează. Epifora devine mucopuruientă, procesul inflamator cuprinzând şi pleoapa a 3 -a. în general, simptomele regresează în 6 - 8 săptămâni. Caracteristic infecţiei este că după vindecarea clinică chlamydiile se elimină intermitent. Existenţa purtătorilor latenţi explică caracterul enzootic şi recidivam al conjunctivitei chlamydiene în colectivităţi, unde contagiozitatea creează importante probleme.

Un număr destul de mare (circa 50%) poate să recidiveze după 10-15 zile de la vindecarea clinică aparentă. Unele animale fac recidive repetate, cu conjunctivită şi rinită timp de mai multe luni.

Boala poate evolua şi cronic cu localizări: oculare, pulmonare, genitale şi abdominale.* în localizarea oculară leziunile inflamatorii de tip folicular se întâlnesc la faţa imemă a pleoapei a 3-a. In cele din urmă, se

pot întâlni sechele de entropion spastic secundar.■ Localizarea pulmonară (forma pulmonară sau pneumonia lui Baker) se manifestă, pe lângă semnele de conjunctivită şi

rinită, şi prin semne ale aparatului respirator (tuse, raluri şi murmur vezicular înăsprit). După A. Maraillon (1993) faptul că pisica exprimă mai greu semnele clinice pulmonare, numai atunci când leziunile sunt foarte întinse, se datorează subestimării semnelor pulmonare, care nu rareori se constata numai la necropsii." Localizarea (forma) abdominală semnalată în 1980, se manifestă prin slăbire progresivă până ¡a caşexie, asociată sau nu cu diaree. Temperatura sub limita normala (hipotermie). Nu se constată semne de conjunctivită sau pneumonie.

» Localizarea genitală. Infecţiile neonatale cu izolarea chlamydiilor din conjunctiva sau pulmonul pisoilor morţi ca şi din secreţiile vaginale a dat să se înţeleagă de mult timp că acest agent joacă un rol în patologia reproducţiei ia pisică. Astfel,

Cherwen şi colab., (1978) semnalează prezenţa avorturilor la pisici, iar Wills (1984) observa cazuri de sterilitate în urma infecţiei cu chlamydii.

Tabloul anatomopatologîcLeziunile inflamatorii de conjunctivită şi rinită au aspect catara! sau seromucos. Leziunile pulmonare se găsesc frecvent,

atât la animalele care au prezentat semne clinice de pneumonie, cat şi la cele aparent sănătoase. Acestea sunt leziuni de hepatizaţie cenuşie situate ia nivelul lobilor pulmonari anteriori. Histologic, aceste leziuni sunt tipice pneumoniei interstiţiale cu infiltraţii de elemente celulare (macrofage şi limfocite).

DiagnosticExamenul clinic aduce numai suspiciunea pe care datele epizootologice o poate susţine. Asocierea conjunctivitei

recidivante şi a rinitei în crescătoriile unde există tulburări de reproducţie şi conjunctivite neonatale, trebuie să fie luate în consideraţie pentru cercetarea prezenţei Chlamydiei. Pentru identificarea agentului etiologic se folosesc tehnicile: evidenţierea incluziilor celulare; identificarea antigenului prin metoda ELISA şi izolarea Chlamydophyleifelis pe culturi celulare.

Cercetarea incluziilor se face prin examen direct pe baza frotiurilor din conjunctivă. Recoltarea se face cu ajutorul unei spatule cu marginile netede care slujesc la rac larca minuţioasă a feţei posterioare a pleoapei inferioare. Prezenţa unei populaţii de neutrofile, limfocite active, imunoblaşti, limfoblaşti, plamocite şi macrofage, martori ai unui răspuns la o forţă stimulatoare antigenică şi incluziile celulare caracteristice, colorate în roşu violaceu permit confirmarea diagnosticului.

Examenul trebuie făcut foarte atent, deoarece numărul incluziilor pe frotiu este foarte mic. Dacă incluziile sunt numeroase în faza acută a bolii, ele pot fi găsite totuşi timp de mai multe săptămâni.

Identificarea antigenului prin metoda ELISA se realizează prin prelevarea materialului din faza acută, prin raclarea viguroasă a sacului conjunctival posterior şi a celor două feţe ale pleoapei a 3-a, după eliminarea secreţiilor. Principiul constă în folosirea unui anticorp monoclonal faţă de antigenul comun al chlamydiilor.

Izolarea pe culturi celulare este metoda cea mai sensibilă şi mai specifică, dar mai l^îr pentru uzu* curent- Prelevarea se face prin raclarea conjunctivei sau mucoasei nazale pentru a recolta numeroase celule epiteliale.

Diagnosticul diferenţial trebuie făcut faţă de infecţiile virale cu herpes sau calicivirus, în care simptomele sunt asemănătoare, sau pot coexista. As/fel, conjunctivita chlamydiană pură nu prezintă ulceraţii ale corneei, simptom care se întâlneşte frecvent în infecţia cu herpcsvirus. In conjunctivita cu herpesvirus, infecţia este la început unilaterală şi lipsită de secreţie lacrimală. Prezenţa unei conjunctivite cu ulceraţii'bucale frecvente indica o infecţie cu calicivirus. Totuşi, diagnosticul esenţial este cel de laborator.

ProfilaxiaPrevenirea chlamydiozei se realizează prin respectarea următoarelor măsuri generale: —întreţinerea pisicilor în

adăposturi bine aerisite, cu temperatură optimă, bine dezinfectate,etc; -separarea animalelor pe categorii de vârste; -vizitarea zilnică a animalelor să se facă într-o ordine bazată pe criteriul de vârstă, pornind de la animalele cete mai tinereetc.

în unele ţari (S.U.A. şi Franţa) se practică şi imunoprofilaxia. Vaccinarea reduce semnificativ gravitatea simptomatologiei la pisicile expuse infecţiei.

Vaccinul antichlamydian nu conferă protecţie 100%. Vaccinarea se aplică la vârstade 8 - 12 săptămâni sau Ia 6, 9 şi 12 săptămâni dacă există un risc deosebit. Revaccfnarea se face anual.

CombatereaPisicile bolnave se izolează şi se tratează general şi local, conjunctival. Pentru tratament se folosesc tetraciclinele, de cel

puţin 4 ori pe zi, timp de încă 15 zile după dispariţia simptomelor. Aceasta, deoarece în cursul ciclului lor evolutivj chlamydiile trec prin diferite forme de sensibilitate inegala la antibiotice şi pentru a fi eficace tratamentultrebuie să fie de lunsâ durată.Pisicile sănătoase din colectivităţile cu boală. în special cele tinere, se supun tratamentului cu tetraciclină şi repetarea după 6 luni.